Exclusiv: Dupa un an de esecuri ONU pare ca se ocupa din nou de Agenda Mondiala

După un an de eşecuri umilitoare, secretarul general al  Organizaţiei Naţiunilor Unite, Ban Ki-moon şi aproximativ 60 dintre locotenenţii apropiaţi lui – crema întregului sistem al ONU – si-au petrecut week-end-ul lor de Ziua Muncii la un refugiu austriac alpin aflat la distanţă de ochii lumii, pentru a discuta modalităţile de a pune discreditata lor organizaţie responsabilă cu ordinea de zi din lume.

Detaliile cu privire la cele două zile de sesiuni cu uşile închise, din confortabilul sat  Alpbach, au fost bine păzite. Cu toate acestea, documentele cu ordinea de zi a şedinţelor, obţinute de Fox News, indică faptul că subiectele au inclus:

– Cum să  se repună pe tapet „schimbările climatice” ca o prioritate de varf  la nivel mondial, după eşecul summit-ului de anul trecut, de la Copenhaga;

– Cum să încerce in continuare să facă din redistribuirea bogăţiei mondiale baza reală a acestei ordini de zi climatice, precum şi cum să extindă discuţia pentru ca ulterior ea să cuprindă si ideea de „bunuri publice globale”;

–Cum să păstreze  în creştere rolul ONU de menţinere a păcii în misiunile sale care vizează poliţia, instanţele judecătoreşti, sistemele juridice şi alte aspecte din ţările devastate de conflicte;

– Cum să profite de valul mondial de migranţi din ţările sărace in cele bogate si să determine un nou „cadru de administrare a migraţiei internaţionale”;

– Cum  să utilizeze „inteligent” noile tehnologii pentru a aprofunda legăturile directe cu ceea ce ONU numeşte „societatea civilă”, adică noi căi de a ocoli statele-naţiune membre ale sale şi să trateze direct cu circumscripţiile care sprijină agenda ONU.

Ca un laitmotiv al sesiunii, sefii de top ai ONU au părut că se confrunta adesea cu situatia de a face faţă cicalitoarei probleme a  suveranităţii naţionale, care – în conformitate cu documentele despre luarile de poziţie – a continuat sa contracareze multe dintre cele mai ambiţioase planuri ale lor, în special când vine vorba de numeroasele tipuri diferite de „guvernare globală”.

Nu este o coincidenţă faptul ca conclavul de birocraţi, de asemenea, a văzut în „guvernarea globală” un rol mai mare pentru ei însisi.

Declaratia de poziţie a sesiunii primului grup cuprinde, în limbajul de lemn obişnuit al documentelor interne ale organizatiei, urmatoarele: „ONU ar trebui să poată prelua conducerea în stabilirea agendei globale, se se poata angaja în mod eficient impreuna cu alte organizaţii multinaţionale şi regionale, precum si cu societatea civilă şi părţile interesate  non-statale, şi sa se transforme pe ea însăşi într-un instrument care ajuta la punerea în aplicare a obiectivelor convenite la nivel global. ”

Şi pentru ca acestea să se întâmple, hârtie continuă „, va fi necesar sa se reflecteze profund asupra naturii suveranitatii, şi să se accepte că schimbările percepţiilor noastre, sunt un bun indicator al direcţiei spre care ne indreptam”.

Forjarea  perceptiei ca statele-naţiune nu pot  înfrunta în mod adecvat provocărilor globale, dar ONU poate, este o temă majoră a luarilor de poziţie, care au fost asamblate de o varietate de „‘ganditori”‘ ai ONU, forţe specializate şi instituţii, inclusiv Programul pentru Dezvoltarea Natiunilor Unite şi Departamentul ONU pentru Afaceri Economice şi Sociale.

CLICK AICI PENTRU documente de poziţie

Suveranitatea  naţionala – care inseamna refuzul marilor puteri ca India, China şi Statele Unite de a merge împreună cu ordinea de zi zdrobitoare la nivel mondial – a fost acuzata în mod special pentru eşecul mult disputatului summit de la  Copenhaga privind schimbările climatice. „Suveranitatea naţională rămâne suprema,” a remarcat [sarcastic] documentul de poziţie.

Cu toate acestea, liderii ONU intenţionează să continue in încercarea de a schimba acest fapt, mai ales atunci când vine vorba de agenda climatica. „Următorii 40 de ani se vor dovedi esentiali”, susţine o pozitie, în timp ce expune baza unei campanii reînnoite a ONU privind clima, [numita] „50-50-50 Challenge”(Provocarea 50-50-50) .

Aceasta  se referă la o previziune că până în 2050, populaţia lumii va ajunge la o valoare estimată de 9 miliarde (cu 50 la sută mai mare decât în prezent), în acelaşi timp in care Grupul Interguvernamental privind schimbările climatice sponsorizat de ONU – producator al scandalului din 2007  privind contrafacerea generala a datelor de evaluare a  încălzirii globale – face apel la reducerea cu 50 la sută a emisiilor de gaze cu efect de sera, in lume.

Potrivit documentului pregătit de către echipa proprie a Secretarului General privind schimbările climatice, oricum ai suci-o si ai invarti-o,  noua redenumita provocare încă depinde de acelaşi remediu economic  propus si pentru Copenhaga: o redistribuire drastică a bogăţiei la nivel mondial „, adica nimic mai puţin decât o transformare fundamentală a economiei globale.

Reunind  fiecare mantra ONU într-una o singură, hârtia declară că „nimic nu este mai esential in castigarea din timp a luptei cu schimbările climatice ca si investirea miliardelor pentru iesirea din sărăcie, protejarea planetei noastre şi promovarea păcii pe termen lung şi  a prosperitatii pentru toţi.”

Şi pentru a face acest lucru, documentul sugerează, ca schimbări la fel de dramatice în cadrul puterii politice ar putea fi necesare. „‘ Este structura de guvernare la nivel mondial, încă dominată de suveranitatea naţională, capabilă să răspundă cu coerenta si viteza necesara?”, se întreabă [in document]. „Sau este nevoie sa apasam butonul de „resetare” şi sa  regândim guvernarea globala pentru a răspunde provocării 50-50-50?”

Totuşi, chiar daca sefii ONU vorbesc despre a oferi miliarde pentru sărăcie, scopul lor principal, susţin lucrările ar trebui să fie mult, mult mai mare: de a limita şi redirecţionarea aspiraţiile pentru o viaţă mai bună a clasei de mijloc, aflata in creştere, din întreaga lume.

Asa cum spune documentul de deschidere a sesiunii : „Adevărata provocare vine de la creşterea exponenţială a societăţii de consum la nivel mondial condusa de aspiraţiile tot mai mari ale stratului superior şi mijlociu în ţările bogate, precum şi dorinta de expansiune a clasei de mijloc aflata  în crestere in tarile în curs de dezvoltare . Ambiţia noastră adevărata ar trebui să fie, prin urmare, crearea de stimulente pentru transformarea profundă a atitudinilor şi stilurilor de consum.

Răspunsul la această ” reala provocare”, precum au spus mulţi alţii în documentele de poziţie, este că ONU şi larga sa proliferare de fonduri, programe, institute, şi iniţiative, trebuie să se autopropulseze ca mare sintetizator al soluţiilor problemelor la nivel global : „conectarea punctelor”, asa cum prevede documentul schimbările climatice, într-o gamă ” larga de probleme”, inclusiv „climatice, apă, alimente, energie şi sănătate.

La nivel practic, prin intermediul sistemului ONU, avem toate tipurile de competenţe şi capacităţi, chiar dacă nu cu resurse suficiente, de a face ceva de fapt,” spune hârtia.

Cum să se obţina mai multe dintre aceste resurse este o altă temă majoră a multor lucrări. ” Unul dintre documente concentrându-se pe securitatea alimentară noteaza, „finanţarea asistenţei pentru dezvoltare este mai uşor accesibila şi donatorii sunt tot mai axati pe rezultate demonstrabile”.  O sugestie: deschideti robinetul filantropiilor la nivel mondial, asa cum sunteti conectati mpreună, ” o gamă largă din sectorul public, parteneri de afaceri şi din societăţile civile. ”

Sefii ONU, de asemenea, trebuie să se asigure că instituţia stă la mesele [de discutii] de la varf, unde se iau deciziile financiare mondiale. Este ” urgenta asigurarea participarii ONU” la întâlnirile periodice ale miniştrilor de finanţe ai G-20 şi ale adjuncţilor lor „, în conformitate cu spusele uneia dintre lucrări, un grup cu care Secretariatul ONU, cu sediul în New York şi Geneva, nu interacţionează foarte mult.

Aceasta observatie face legatura cu o altă temă Alpbach: împingerea regulamentului financiar global mult mai departe.

Reforma mult trambitata din instituţiile de guvernanţă financiară nu a ajuns suficient de departe”, afirma documentul de poziţie al sesiunii de baza a conducerii ONU, şi puterea de vot a  jucătorilor consacrati şi în curs de dezvoltare, în general, care solicită un cuvânt de spus mai mare asupra acestor probleme, rămâne insuficientă.

Răspunsul?  „Un liber arbitru politic intensificat este în mod clar necesar pentru a evita revenirea la status quo, pentru a împinge înainte mecanismele de reglementare, precum şi îmbunătăţirea guvernării financiare.”

Împreună cu un implantarea unui nou stindard în domeniul reglementării financiare internaţionale, şefii ONU preconizeaza, de asemenea, creşterea în continuare a [rolului] ONU ca poliţist al lumii. Cum spune un alt document, operaţiunile ONU de menţinere a păcii ” vor avea în curând aproape 17.000 de ofiţeri de poliţie ai Organizaţiei Naţiunilor Unite care servesc pe patru continente” – la puţin mai mult de doi ani după  infiintarea a ceea ce acest document numeste instituţia” Capacitatii Permanente de Poliţie.”

Menţinatorii păcii construiesc  acum, de asemenea, o ” justitie permanenta şi o inchisoare” care sa lucreze impreuna cu forţa de poliţie semi-permanentă – o forţă coercitiva permanentă pentru a impune sentinţele şi închisorile în ţările unde sunt staţionate  fortele de menţinere a păcii.

În esenţă, cum observa o altă hârtie, efortul ONU de menţinere a păcii se transformă într-un nou tip de organism de supraveghere, prin intermediul caruia nu numai conflictele, ci, de asemenea, instituţiile naţionale şi culturile trebuie să fie reglementate pentru perioade din ce in ce  mai lungi de timp.

Chiar în cazul în care o aparentă stabilitate este atinsa,” susţine documentul emis de către biroul in sprijinul păcii al secretarului Ban, realizarea păcii poate implica chiar mai mult,[adica] „adoptarea unei constituţii sau desfăşurarea alegerilor”.  Documentul adaugă faptul că „mai mult, schimbarea fundamentală poate fi necesară în instituţiile tarii şi in cultura politică, precum şi in percepţiile publicului şi in atitudini. ”

(În acelaşi timp, un alt document arata în mod clar, ca „unele”‘ forte de menţinere a păcii ale ONU provin din ţările „în care forţele armate şi de poliţie sunt serios implicate în încălcări ale drepturilor omului”, inclusiv crime sexuale. În timp ce astfel de acţiuni „nu pot fi tolerate”, lucrarea arata limpede ca  ONU nu are răspunsuri clare cu privire la modul de comportare al propriei poliţii.)

Răspunsul la multe, dacă nu la cea mai mare parte dintre problemele subliniate în documentele ONU este cel pe care  hârtia din deschiderea sesiunii îl da : „multilateralismul este esenţial pentru succesul răspunsului nostru la provocările globale.”

Restul articolului il puteti citi aici.

Ca sa intelegeti mai bine care este de fapt rolul pe care si-l doreste ONU cititi si articolul: https://mucenicul.wordpress.com/2010/02/07/maitreya-s-e-a-t-si-onu/

Seful ONU avertizeaza despre posibilitatea unui proaspat razboi in Orientul Mijlociu

Secretarul General al ONU, Ban Ki-moon, a avertizat că un conflict proaspăt ar putea izbucni în Orientul Mijlociu, ca urmare a creşterii tensiunilor dintre Israel şi Liban.

Într-un raport al Consiliului de Securitate al ONU, vineri, Ban a declarat ca tensiunile crescande ” mareste spectrul ca o greseala facuta de una dintre părţi să conducă la o reluare a ostilităţilor, cu consecinţe potenţial devastatoare.” 

Şeful ONU a continuat să acuze ambele părţi de încălcări ale rezoluţiei din 2006 de încetare a focului care a pus capăt războiului de 33 de zile dintre Israel şi mişcarea de rezistenţă libaneză  Hezbollah.

Israel continuă să sfideze legislaţia internaţională prin efectuarea de zboruri militare zilnice asupra Libanului şi prin refuzul de a se retrage din disputatul sat de la graniţa de nord, Ghajar, a spus şeful ONU.

El si-a exprimat, de asemenea, îngrijorarea faţă de acuzatiile Israelului asupra tarii vecine Siria, de a fi furnizat rachete SCUD Hezbollah-ului din Liban, spunand ca [acuzatiile] au „condus la tensiuni sporite” în regiune.

Israelienii au formulat acuzaţiile împotriva Siriei, cu toate ca ambele guverne, din Damasc şi Beirut, au negat categoric afirmaţia despre transferul de rachete.

Secretarul general şi-a exprimat, de asemenea, îngrijorarea faţă de recentele încăierări între civilii libanezi şi Forţa interimară a ONU în Liban (UNIFIL). 

Confruntarea a venit după ce UNIFIL a organizat o manevră controversata la începutul lunii iulie, care a ridicat furia publică în sudul Libanului. 

 Antrenamentul unilateral, care conform relatărilor, viza protejarea Israelului de posibilele atacuri cu rachete [trase] din sudul Libanului, a fost oprit în mijlocul protestelor civile. 

Poporul libanez a denunţat aceasta miscare ca pe ceva iesit din comun şi in nici un caz în conformitate cu mandatul UNIFIL. De asemenea, ei au acuzat fortele de menţinere a păcii de inacţiune faţă de încălcarea aproape zilnică a Liniei Albastre, stabilită de ONU, de către forţele israeliene.

Israelul cere ONU sa abandoneze ancheta asupra incidentului petrecut pe 31 mai

Vorbind cu reporterii după ce s-a întâlnit cu secretarul general Ban Ki-moon, Ehud Barak a declarat că i-a spus domnului Ban că Naţiunile Unite ar trebui să suspende planurile de înfiinţare a unei anchete asupra interceptarii de catre Israel pe 31 mai a unui convoi de şase vapoare care se indrepta spre Fâşia Gaza , în care nouă turci au murit.

„Ne-am exprimat opinia noastră că, în momentul de faţă, atâta timp cât …noi flotile sunt în pregătire, este, probabil, mai bine să lăsaţi pe raft (ancheta ONU) pentru o anumită perioadă de timp”, a spus domnul Barak.

El a spus ca echipa formată din cinci persoane, pe care Israelul a stabilit-o si care include doi observatori străini, ar fi suficienta pentru acum.” Noi avansăm cu investigaţia noastră independenta, care credem că este în mod clar independenta, fiabila, credibila şi ar trebui să fie lasată să lucreze”, a spus el.

Nu este insa clar dacă domnul Barak a vrut sa spuna ca Israelul ar putea accepta propunerea domnului Ban la o dată ulterioară.  El a refuzat sa i se puna întrebări.

Libanul a spus mai devreme că va permite unei nave cu ajutoare care se îndreaptă spre Fâşia Gaza sa navigheze în ciuda avertismentelor venite din Israel, care si-a asumat dreptul de a utiliza toate mijloacele necesare pentru a opri navele care încearcă să navigheze din Liban spre Gaza.

Grupul turc care a trimis flotila interceptata de israelieni pe 31 mai, de asemenea, a promis să trimită mai multe nave pe teritoriul blocat, casă pentru cei 1,5 milioane de palestinieni şi condusa de către islamiştii Hamas din 2007.

Domnul Barak a declarat că a fost „un pic iresponsabil” din partea celor care au acordat permisiunea ca mai multe nave cu ajutoare sa navigheze spre Gaza.

 „Este bine cunoscut faptul că am cerut tuturor acestora, aşa cum am cerut si flotilei anterioare, să ni se alăture şi sa treaca prin (portul israelian) Ashdod”, a spus el.