Masoneria, BOR și Catedrala Neamului

Răsfoind internetul am găsit un articol scris în 2005 care mi s-a părut interesant,cu atât mai mult cu cât la acea vreme nu se vorbea atât de mult despre Masonerie și conexiunea ei cu  BOR.Redau în întregime articolul.

” In ultimii ani, un fenomen interesant a marcat viata politico-spirituala romaneasca: o apropiere insidioasa, dar tenace, desi aparent fara un demers programatic, a unor personalitati din clerul inalt din Biserica Ortodoxa, de segmente declarat masonice, in speta, de Masoneria recunoscuta oficial.

Este vorba de Episcopi si Mitropoliti, membri ai Sfantului Sinod, dar si de reprezentanti ai clerului mijlociu. Ca personalitati clericale invocate insistent in ultimii ani, si din a caror agenda, relatiile cu Masoneria au devenit un loc comun, ii citam pe: IPS Pimen Suceveanul (Templier si afiliat la Loja „Fiii coloniei lui Traian” din Nordul Moldovei), IPS Teofan – fost Sinaitul, azi, Mitropolit al Olteniei (in relatie cu Loja „Armonia”, Craiova), IPS Ambrozie Sinaitul (vicar patriarhal, Loja „Armonia” Craiova), IPS Teodosie Tomitanul (fost Snagoveanul, fost Episcop vicar la Mitropolia Bucurestilor, sub obladuirea Lojii „Ovidius” Constanta), IPS Daniel Ciobotea, (Mitropolit al Moldovei), IPS Ion Salajeanul (Episcop de Covasna si Harghita) si IPS Sofronie (Drincec, Episcop de Gyula, in relatie cu Loji maghiare).

Despre IPS Vincentiu Ploiesteanul parerile sunt radical impartite, acesta avand manifestari antimasonice, intersectate cu intalniri „de gradul trei” in sanul albastrei familii Grifofoni. Staretul manastirii Putna, Arhimandrit Melchisedec Velnic, este, de asemenea, pomenit ca fiind intr-o Loja „Sfantul Stefan cel Mare”.Dupa cum se va vedea si din fondul articolului, nu incriminam fenomenul, ci il semnalam ca analiza a mecanismelor ce unesc mult mai strans decat transpare la abordari superficiale, forta lobby-ului masonic romanesc cu influenta covarsitoare a institutiei Ortodoxiei.

Pentru intelegerea cat mai apropiata de realitate a mecanismelor fine de deblocare ale relatiilor complexe BOR-Masonerie, trebuie sa ne intoarcem la hiatul de putere din BOR, consecutiv datei de 22 decembrie 1989. Intre 18 ianuarie si 4 aprilie 1990, Patriarhul Teoctist s-a retras asteptand limpezirea lucrurilor, perioada in care, puterea in BOR a fost exercitata de o „locotenenta ecleziala” compusa din cinci Arhiepiscopi. Aceasta perioada, ca orice „interregnum”, a fost folosita din plin: acum au fost numiti, in proceduri de urgenta fara precedent, toti Episcopii de care vorbim in ultimii 15 ani.

Intalniri de curtoazie

De exemplu, fostul secretar patriarhal Daniel Ciobotea este uns Episcop Vicar de Timisoara si imediat, in iulie 1990, a devenit Mitropolit al Moldovei, pozitie-cheie pentru trambuline ulterioare. Vorbim de o crestere rapida, contrara uzantelor ierarhice consolidate. Interesant este amanuntul ca, in martie ’90, Daniel s-a intalnit cu Gabriel Nachmann si Frank Dimant, de la organizatia Bn’ai Brith Canada („The action arm of the Jewish community”).

Inainte de aceasta, Daniel Ciubotea a fost membru in Miscarea pentru reinnoirea BOR, cea care a dat celebrul comunicat „Ora Adevarului”, calitate in care, alaturi de Bartolomeu Anania si de Dumitru Staniloae, a staruit pentru numirea ca Patriarh al Romaniei a Arhimandritului Ilie Cleopa de la manastirea Sihastria. Coincidenta sau nu, dupa intalnirea din martie, Daniel si-a schimbat orientarea si a revenit in „Vestitorul Ortodoxiei” in sprijinul ex-Patriarhului Teoctist, renegandu-l, tradandu-l de fapt, pe Cleopa, cel care il hirotonise intru monah. Daniel s-a revazut cu reprezentantii Bn’ai Brith la 2-3 noiembrie 1993, prilej cu care i-a condus si la Patriarhul Teoctist. Au existat si alte asemenea intalniri. IPS Pimen Suceveanul, inalt membru Templier, s-a intretinut la 14 martie 1991 cu Jean-Paul Coteron, presedinte al Fundatiei Forum Masonic din Elvetia. Tot domnia sa, impreuna cu Teofan Savu (Sinaitul), a primit la 8 ianuarie 2003 pe Philip Green, director pentru Europa al companiei DHL, membru in Loja Mama (RSAA). La randul sau, IPS Teofan Savu, Mitropolit al Olteniei, a facut intre 26 februarie-3 martie 2005 o vizita oficiala in Regatul Unit unde a participat la ungerea ca cel de-al 104-lea Arhiepiscop de Cantenburry, Rowan Douglas Williams, membru marcant de rang 33 al Lojii Scotiene Antice si Acceptate, prilej cu care s-a intalnit si cu membri ai Lojii Mama. La intoarcere a declarat ca „vizita se inscrie in contextul international al legaturilor promovate de BOR”.

Lobby PSD-ist

IPS Teofan Tomitanul (fost Snagoveanul, fost Episcop Vicar la Mitropolia Bucurestilor) a ajuns strategic in Dobrogea cu sprijin clar PSD, in contextul in care, influenta Marelui Maestru al Marii Loji Nationale (MLN) din Romania, Eugen Chirovici, a fost folosita ca Arhiepiscopia Tomisului sa fie ridicata la rang de Mitropolie. Manevra avea un dublu scop: trebuia sa aduca masiv voturi pentru PSD si, pe de alta parte, sa creeze sansa unei contra-candidaturi la functia de Patriarh, celei traditionale, a Moldovei. Cu alte cuvinte, sa schimbe cutuma alegerii sefului Autocefaliei romane. Rezultatul alegerilor din toamna lui 2004 a dat peste cap (sau, poate, a amanat) aceste planuri. Arhiepiscopia Tomisului ne va rezerva si alte surprize publicistice cu dezvaluiri financiare. In ce-l priveste pe IPS Ambrozie Sinaitul, acesta a participat intre 18-21 martie 2005 la hirotonirea secretarului Sf. Sinod al Patriarhiei Ecumenice, prea-cuviosul Elpidofor Lamridiadis, membru in Loja de Constantinopol, iar exemplele pot continua. La 19 aprilie 2005, PS Episcop Vincentiu Ploiesteanul s-a intalnit cu Joseph Lorent, redactor la cotidianul „Luxemburger Wort”, secretar general al Consiliului Presei din Marele Ducat de Luxemburg si marcant membru al Ritului Scotian Antic si Acceptat. Evident ca un mare lider mason nu-si trimite inainte CV-ul, inaltului for BOR care urmeaza sa-l primeasca, dar nici nu credem ca serviciul „de identificare” al BOR n-ar sti ce factor de influenta este respectiva per-sonalitate. Mentionam ca abordam azi Ortodoxia drept ceea ce este ea in fond, o ierarhie, o scara de Putere, o institutie, si nu ca expresie a spiritualitatii romanesti majoritare preferential acreditata, cum apare ea in suma sondajelor de opinie din ultimii 15 ani. De asemenea, abordam Masoneria nu ca pe o Oculta, cum apare ea in suma textelor puse in circulatie de autori superficiali de la ziare de scandal, ci ca forma de influentare de tip lobby-st, compusa din oameni care duc simultan, la bun sfarsit activitati economice, cu finalitate politica si cu influenta radianta de mai mica si de mai mare anvergura.

Din cauza faptului ca intr-un deceniu si jumatate textele pro si antimasonice au abundat in presa romaneasca intr-o dulce devalmasie, aducand mai multa dezinformare decat in alte campuri de interes public (din cauza luptei acerbe pentru recunoastere internationala si a beneficiilor materiale ce deriva de aici), ne-am propus sa facem si o scurta radiografie a miscarilor masonice asa cum se prezinta ele la sfarsitul anului 2005.

Marele Maestru al Lojii Nationale, Eugen Ovidiu Chirovici, sustine proiectul Marii Catedrale Radacinile comune ale Bisericii si Masoneriei

Sa privim o prima definire a Masoneriei post-’89 facuta de un maestru in intelegerea de mecanisme, Alexandru Paleologu, cel caruia i se oferea cu generozitate in anul 1990 un titlu onorant de Mare Maestru, refuzat in cele din urma. Secventa provine din interviul luat in 1997 de Catalin Dumitrescu, azi arhidiacon la Sibiu: „In general, Masoneria isi asuma o traditie filosofica, este chiar o societate filosofica sincretista. Sincretismul acesta care culege foarte mult din traditiile ezoterice ale antichitatii si din cele ale Orientului, capata o anumita linie de ordinul acesta: nu se constituie chiar ca o Biserica, dar nici ca o non-Biserica si ii numeste profani pe cei care nu fac parte din ea. Deci, era ceva care, la un moment dat, tinea de Biserica pentru oamenii care erau inclinati spre un anumit fideism, pentru o anumita viziune mai ecumenica pe plan mondial, dar aceasta mi se pare azi ca nu mai este operanta, cel putin in Europa. Este mult decazuta in ceea ce priveste calitatea participarii si se constata o linie relativ mediocra. Este de inteles curiozitatea aceasta, a oamenilor mai tineri care nu au apucat vremea cand Masoneria functiona plenar. Insa, dupa mine, azi este un interes excesiv pentru un lucru cam rasuflat. Acum, noi l-am reluat, dar nu am impresia ca joaca rolul de odinioara. Nu stiu daca vorbim de un lucru bun sau rau”. Conceptul de „Regular” este vechi din anul 1723, cand pastorul protestant Andersen a redactat Constitutia actualei Masonerii de rit Antic si Acceptat, generand in timp, recunoasterea „regulara” a Lojilor nationale subsumate. Constitutia regulara pretinde Lojilor membre prezenta Cartilor Sacre la ceremonii (Biblie, Coran, Tora etc.), precum si credinta in Dumnezeu si in nemurirea sufletului. Deci, tangente clare cu ierarhia bisericeasca crestina a timpului. Intre anii 1755-60, francezii, la acea ora, „eterni” dusmani ai britanicilor, au organizat Marele Orient al Frantei, generand o masonerie „iregulara”, care nu pretinde prezenta Cartilor Sacre, permite accesul ateilor si agnosticilor in Ordin (urmarea va fi chiar Revolutia Franceza), iar dupa anul 1850, ca o consecinta a miscarii Subretelor, permite Lojile mixte cu femei in componenta. In 1992 au aparut in Romania doua Loji Mari, regulare, tot pana atunci, Franta infiintand alte trei, iregulare. Italia sprijinita de SUA (California) a mai infiintat in 1991, prin Costel Iancu si Nicu Filip, Marea Loja Nationala a Romaniei. Tot la inceputul anilor ?90, apar in Transilvania grupul de la Alba-Iulia, Lojile maghiare, dar si Ioanitii – Loja Simbolica Ioanita de Ardeal – cu 18 Loji in Transilvania, al caror Venerabil a fost Adrian Marino. Cel care incerca sa le coordoneze, Lucian Cornescu-Ring, a fost „desfiintat” de Venerabilul Marcel Shapira, liderul care a tinut steagul sus al Masonilor din exil in timpul regimului comunist din Romania: „Cornescu este un fantezist. Nici un ban nu mai are. In Franta nu avea voie sa semneze un cec. S-a casatorit cu o fata ca sa-i ia dota, a plecat in Israel, nu a divortat de ea, dar s-a recasatorit a doua oara zicand ca in Israel poate sa aiba doua-trei neveste. A iesit cu scandal. S-a instalat la Bucuresti, l-a zapacit si pe Nicu Filip. I-am zis: vreau sa evit sa fii dat afara, asa ca demisioneaza. A doua zi mi-a trimis demisia in plic. Este un iresponsabil”.

O unificare importanta a lojilor a avut loc in anul 2001 in favoarea organizatiei condusa de Marele Maestru Eugen Chirovici, ex-ministru in fostul guvern Nastase, dar prezent si in guvernul Tariceanu, al actualei Agentii pentru intreprinderi mici si mijlocii si cooperatie. Din aceasta s-a rupt insa gruparea Danacu-Nicu Filip sub numele de MLN a Romaniei.

Originile masoneriei sunt paralele, suprapuse si comune celor ale crestinismului, avand Templul lui Solomon ca sursa primara si pe zeul furtunii, Iahve, ca generator de trei religii mari, mozaismul, crestinismul si islamismul. „Sa nu uitam insa – in nici o imprejurare – ca poporul evreu este supranumit poporul ales: pentru ca a preluat, intacta, uriasa si inalta cultura a Sumerului, predand-o, apoi, spre pastrare si fructificare egiptenilor”, a tinut sa ne precizeze Olimpian Ungherea, Maestru in Loja „Mesterul Manole”. Toata literatura initiatica ne confirma faptul ca de la aparitia Templierilor, fata lumii s-a schimbat fundamental si ireversibil „spre lumina, spre cunoastere de sine, adica spre Dumnezeu”, a adaugat acelasi onorabil membru al ordinului.

Ramane de vazut acum cati preoti, multi dintre ei nedovediti colaboratori ai Securitatii, sau chiar cu stele sub sutana, sunt membri actuali marcanti in diversele Loji, atrasi de motivatii aproape similare.

Contactat telefonic, IPS dr. Teofan, Mitropolit al Olteniei, ne-a declarat: „Nu cunosc nimic. N-am avut nici o legatura cu dansii, am avut doar intalniri tangentiale, pe la diferite evenimente si receptii oficiale. In ceea ce ii priveste, le doresc sa-si faca treaba cat mai bine, in folosul oamenilor. Cat despre interdictia anti-masonica, nu stiu, daca nu a fost abrogata inseamna ca este inca in vigoare”. Orice s-ar spune, cert e ca relatiile dintre Masonerie si Biserica Ortodoxa Romana sunt mult mai profunde decat transpar ele, chiar la o privire mai atenta, aceasta si pentru ca Masoneria regulara copiaza foarte mult (ab initio) din structura organizatorica a Bisericii. Un adevar usor deductibil este ca BOR nu isi poate atinge scopurile proprii, intre care, fie obtinerea de bunuri abuziv confiscate de comunisti (padurile lui Pimen, de pilda), fie mentinerea in patrimoniu a altor bunuri confiscate de comunisti si date BOR in administrare, fara sprijinul ocult de tip lobby al Masoneriei. Lucrurile au evoluat normal, astfel incat, Masoneria sprijina astazi construirea Catedralei Neamului prin interventie directa, declarata in mai 2004. Principalul pretendent bisericesc de paduri si pamanturi este IPS Pimen Suceveanul, aflat sub obedienta „Fii coloniei lui Traian” din Nordul Moldovei.

IPS Teofan Tomitanul, fost Snagoveanul. Similitudini europene

Legat de relatia cu Biserica oficiala, aceasta problema a existat in toate Lojile Nationale europene, Marele Maestru al Austriei, Michael Kraus, explica in ultimul numar al „Forumului Masonic”, revista MLNR: „daca nu privesti Masoneria din interior, Biserica ne poate suspecta ca noi practicam ceva ce face religia superflua, ce poate substitui religia. Iar, prin faptul ca noi nu vorbim de acest lucru si nu le spunem de ce anume facem asta si de ce folosim Ritualuri, fiindca noi consideram acest lucru un secret si nu fiindca facem ceva rau (a avea un secret e important din punct de vedere instrumental), se contureaza o justificare pentru suspiciunea celor care judeca: ?Ce fac ei acolo? Pretind ca fac religie??. Iata, acesta este trecutul si motivul pentru care Biserica s-a aflat intotdeauna in conflict cu Masoneria. Este fundamental gresit”. Tot el pune degetul pe o rana deschisa si in noile provocari cu care se confrunta Biserica: „nu suntem o dogma, nu suntem religie si nu suntem un substitut pentru religie, ci vrem sa-i facem pe oameni sa se intoarca la valorile lor. Suntem de parere ca globalizarea si lipsa de incredere in autoritati si biserici creaza un gol.” Iar o alta realitate care caracterizeaza noile democratii din Europa de Est este definita tocmai de o dorinta si o nevoie cu mult mai mari de a participa activ la formarea noii societati. Mecanism care indeamna pe multi laici sa se indrepte spre organizatii ca Masoneria, dupa ce au fentat prosperitatea prin piste false de tip Caritas, sau spre organizatii radical-ortodoxe ca Noua Dreapta, miscari ce sugereaza viitoare dictaturi nascute pe temeiuri contestatar-nihiliste. Marele Maestru, Eugen Chirovici, transeaza lucrurile recent, intr-un interviu din „Curierul de Valcea”: „Consideram ca acum se convietuieste in buna pace si intelegere cu Biserica Ortodoxa. N-am facut nici o statistica privitor la cultele imbratisate de masoni, pentru ca nu ne privesc, de buna seama, credinta religioasa sau convingerile politice ale membrilor nostri. Nici nu discutam despre religie sau despre politica in sedintele noastre. Data fiind proportia, cei mai multi membri ai ordinului in Romania sunt, probabil, de confesiune ortodoxa, ca si mine, de altfel. Si n-am vazut niciodata, nici o contradictie intre ceea ce am invatat in atelierele noastre si preceptele bisericii„. Conform procedurilor interne ale Masoneriei, poti sa fii budist sau de religie iudaica, dar exista o preponderenta a semnificatiei Sfantului Ioan Botezatorul si a Sfantului Ioan Evanghelistul. De asemenea, nu sunt primiti in Masoneria regulara ateii si agnosticii. Secretul nu este doar un specific masonic, el exista zilnic in Biserica prin procedura practica a spovedaniei, lucru ce pune preotul in postura de depozitar de cunoastere primara, cu buzele pecetluite. Acest gen de cunoastere a fost ravnit de orice ierarhie politica totalitara, motiv pentru care multi preoti ori au colaborat, ori s-au sacrificat. Conform dictonului lui Lao Tze, „Cine stie nu vorbeste, cine vorbeste nu stie”, comportamentul derivat din acest dicton sta si la baza misterului initiatic masonic. Este vorba de initierea inteleasa in toate timpurile ca dezvaluire a unui secret, patrundere in misterele existentei si transmiterea unor puteri prin intermediul unui sistematic proces metapsihic si subliminal (Ahile Verescu), nimic nou si necunoscut de mecanismele similare ale Bisericii. Problema cu secretele, in ambele ierarhii, este ca trebuie sa le meriti, deci, sa fii initiat.

IPS Vincentiu Ploiesteanul. Tot eterna relatie dintre Bine si Rau, generatoare a primelor carti biblice – Facerea, Iesirea, mitul pacatului originar – este si problema de fond a spiritului masonic. Fostul Mare Maestru al Marelui Orient al Italiei, Virgilio Gaito, explica cu amanuntele contemporane ca „imaginea transmisa prin Scripturi a primului om trebuie sa ne constientizeze asupra prezentei de neinlaturat, in diferite proportii in fiecare dintre noi, a cro-mozomilor negativi, care ne fac sa devenim homo ho-mini lupus cand nu suntem ingraditi de legi si de autoeducatie”.

BOR se apara

Dincolo de aceste configurari de similitudini, intalnirile dintre clericii romani de varf si liderii masoni sunt la ordinea zilei si avem convingerea ca se vor accentua in viitorul apropiat. O retro-privire aprofundata confirma aceasta tendinta clara. In ceea ce priveste pozitia BOR, Consilierul pentru Presa al Patriarhiei, Preot Constantin Stoica, a declarat doar ca „referitor la PS Episcop Vincentiu Ploiesteanul precizam faptul ca supozitia dumneavoastra nu are nici o legatura cu realitatea”. Totusi, intalnirile cu lideri masoni raman consemnate, fiind indicatorul atenuarii relatiilor dintre cele doua ierarhii.

Aceste noi tipuri de relatii pun in umbra, pana la a fi inoperante azi, interdictiile severe date de BOR impotriva Masoneriei, cu pornire de la anul critic 1937, sub presiunea unor evenimente promovate de radicalismul ortodox-legionar, care astazi, au disparut cu totul, parerea Marelui Maestru Chirovici fiind ca „nu le mai putem invoca, ele sunt cu totul depasite”.

O concluzie ne arata Masoneria ca actionand – in ultima analiza, in campul de Putere romanesc – dincolo de stilul unui club elitist de oameni de afaceri (componenti majoritari) dar cu interese politice mult peste medie, o Camera de Comert paralela si influenta, in care cunoasterea se concentreaza in adevaruri ce maresc influenta si, deci, capacitatea de a determina manifestarile Puterii cu discernamantul initiatic obtinut. Era normal ca elita Bisericii Ortodoxe Romane, dar si a celorlalte Biserici, sa fie atrasa de o astfel de ierarhie – mai liberala decat propriile precepte nepermisive in laicul ravnit – pentru ca interesele principale ale celor doua ierarhii de Putere sunt convergente, iar adevarurile care le justifica sunt comune. Atat Masoneria, cat si Biserica detin (nu doar pretind) segmente largi ale adevarului utilizabil politic, ca pe un monopol tot mai concentrat, distilat in secole de cautari si rabdare, pentru ca rezerva de Timp la scara masonica si bisericeasca este nelimitata. In schimb, deciziile in plan politic ce deriva din provocarile inceputului de secol XXI sunt imediate si la ele contribuie prin influente specifice ambele ierarhii

Sursa: .http://www.newspad.ro/Masonii-din-Biserica,45272.html

După cum se vede și din acest articol ” Magaoaia Neamului” nu este o catedrală în adevăratul sens al cuvântului ci un templu ridicat cu sprijinul și acceptul ” fraților” din Loji. Cât despre cei enumerați mai sus ( și mulți alții neștiuți încă) rămâne să hotărîți singuri ce fel de atitudine veți adopta față de ei și față de tot ce emană de la ei. În opinia mea, acestea nu mai sunt fapte doar de natură personală, pentru care nu trebuie judecat cineva, ci afectează însăși bunul mers al bisericii.

MIŞCĂRI SPECTACULOASE în BOR: se întăreşte Mitropolitul Ardealului, unul din favoriţii Patriarhului Daniel

Arhiepiscopul Irineu Pop al Albei Iulia, împreună cu adunarea eparhială, au votat trecerea de la Mitropolia Clujului la Mitropolia Ardealului.

Arhiepiscopia Albei Iulia, care cuprinde două judeţe importante – Alba şi Mureş – ar întări considerabil Mitropolia Ardealului, condusă de IPS Laurenţiu Streza, unul dintre apropiaţii Patriarhului Daniel.

Crearea, în 2006, a Mitropoliei Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului pentru Bartolomeu Anania, a slăbit considerabil Mitropolia Ardealului, rămasă doar cu patru judeţe: Sibiu, Braşov, Harghita şi Covasna, unde românii ortodocşi sunt foarte puţini.

Interesant este că noul Arhiepiscop al Albei Iulia, IPS Irineu Pop, cel care a iniţiat mişcarea, a fost mulţi ani vicarul lui Bartolomeu Anania. Înainte, el s-a aflat în mijlocul uriaşului scandal al ereziei de la Pucioasa şi un apropiat al soţilor Zidaru, cei care au înfiinţat aşa-zisul „Nou Ierusalim”.

Pentru acest derapaj, Irineu Pop s-a smerit şi a fost exilat la Mânăstirea Nicula, pentru a se reculege.

Tot în sensul întăririi lui Laurenţiu Streza, IPS Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului, ar fi dispus să cedeze (de fapt să retrocedeze) Episcopia Hunedoarei către aceeaşi Mitropolie a Ardealului, de unde a fost dezlipită în 1947.

Toate aceste propuneri trebuie să fie aprobate de Sfântul Sinod al BOR pentru a se realiza. Se aşteaptă discuţii aprinse, iar votul este departe de a fi doar o formalitate.

Comentariul meu: Mitropolia Clujului a fost spinul din coasta Patriarhului Daniel datorită răposatului IPS Bartolomeu Anania. Faptul că acesta a fost contracandidatul său la alegerile din 2007 și că nu l-a putut aduce niciodată sub talpa sa, IPS Bartolomeu fiind cel care l-a înfruntat și nu a fost de acord cu soluțiile BOR la problema pașapoartelor biometrice și cu alte decizii ale sale, este plătit azi de Mitropolia Clujului. Răzbunarea lui Daniel n-are margini și chiar dacă nu se mai poate răzbuna pe Sfinția Sa Bartolomeu Anania, acesta fiind trecut în lumea celor drepți, se pare că el se răzbună pe turma iubitoare a acestuia. Asta e pomana pe care i-o face Patriarhul celui mai iubit păstor ardelean cu ocazia împlinirii unui an, pe 31 ianuarie, de când acesta a fost chemat la Dumnezeu. SĂ VĂ FIE RUȘINE, Prea (Ne) Fericite!

BOR și progeniturile sale ecumeniste: SBIR și AIDRom

ISTORICUL SOCIETĂŢII BIBLICE INTERCONFESIONALE DIN ROMÂNIA (SBIR)

 16 octombrie 1990. Institutul Teologic de Grad Universitar ,,Andrei Şaguna” din Sibiu găzduieşte o întâlnire a reprezentanţilor Bisericilor din România, membre ale Consiliului Mondial al Bisericilor şi ale Conferinţei Bisericilor Europene(Biserica Ortodoxă Română, Biserica Reformată şi Biserica Evanghelică Lutherană). Se hotărăşte, în principiu, înfiinţarea unui Consiliu Ecumenic al Bisericilor din România şi a Societăţii Biblice din România. Aceasta va avea ,,ca principal scop traducerea, tipărirea, difuzarea şi studierea Sfintei Scripturi pentru toate Bisericile membre şi în limbile credincioşilor acestora”.

7 mai 1991. Sunt convocaţi la Sibiu reprezentanţii tuturor Bisericilor şi Cultelor din România. Au răspuns reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Române, Bisericii reformate, Bisericii Evanghelice Lutherane, Bisericii Unitariene şi Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea. A fost prezent şi Terje Hartberg, reprezentantul United Bibles Societies, conducătorul programului pentru înfiinţarea de Societăţi Biblice în Europa Centrală şi Răsăriteană.

3.12.1991, Sibiu. Reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Române, Bisericii Reformate, Bisericii Evanghelice Lutherane, Arhiepiscopiei Catolice din Alba Iulia şi Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, au elaborat proiectul de Statut al Societăţii Biblice din România. S-a hotărât ca acest Statut să fie înaintat tuturor Bisericilor din România. Coordonatorul proiectului a fost desemnat Pr. prof. univ. dr. Sabin Verzan.

19 mai 1992. La Facultatea de Teologie Ortodoxă din bucureşri are loc Adunarea Generală de înfiinţare şi constituire a Societăţii Biblice Interconfesionale din România. La Adunare au participat cu delegaţii oficiale următoarele Biserici, care au devenit membre fondatoare ale acesteia:

Biserica Ortodoxă Română

Biserica Reformată-Calvină

Biserica Evanghelică Lutherană C.A.

Vicariatul Ortodox Sârb

Biserica Armeană

Vicariatul Ortodox Ucrainian

Biserica Unitariană

Biserica Penticostală

Biserica Evanghelică Lutherană C.A. Sinodo Presbiteriană

Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea

La şedinţă au mai participat şi reprezentanţi ai Bisericii Romano-Catolice şi ai Bisericii Baptiste, care şi-au manifestat disponibilitatea de a deveni membrii ai Societăţii Biblice, însă, ulterior nu au mai răspuns convocărilor adresate. Adunarea Generală a dat noii structuri creştinecreate numele de Societatea Biblică Interconfesionmală din România (SBIR). A fost ales cu această ocazie Consiliul de Conducere al SBIR, alcătuit din câte un reprezentant al fiecărei Biserici fondatoare. Primul preşedinte al Consiliului de conducere al SBIR a fost ales pastorul László Varga, reprezentantul Bisericii Reformate. Ca vicepreşedinte SBIR a fost ales PS Episcop dr. Damaschin Severineanul, iar pastorul Viorel Dima, Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea a fost desemnat trezorierul SBIR. Consiliul de conducere l-a ales pe pr. dr. Sabin Verzan ca Secretar General al SBIR. Pentru recunoaşterea de drept a SBIR s-a intervenit la Secretariatul de Stat pentru Culte, care prin adresa cu nr. 6794/09.09.1992 şi-a dat avizul favorabil de înfiinţare a SBIR.

13 noiembrie 1992. La Bucureşti are loc prima întrunire a Consiliului de conducere al SBIR, care hotărăşte înfiinţarea şi alegerea Comitetului Administrativ-Financiar al SBIR, condus de trezorierul Viorel Dima.

2 martie 1993. Consiliul de conducere al SBIR a aprobat înfiinţarea a două noi comitete ale SBIR:

Comitetul pentru Relaţii Bisericeşti Internaţionale

Comitetul pentru Traduceri şi Publicaţii

În această şedinţă s-a luat decizia demarării unui proiect pentru o nouă traducere a Bibliei în limba română, de către un comitet de traducători de componenţă interconfesională.

14 octombrie 1993. Consiliul de conducere decide demararea unui proiect pentru traducerea Evangheliilor în limba rromanes (ţigănească) şi s-a hotărât organizarea unui seminar al traducerii Sfintei Scripturi în limba română.

20 octombrie 1994. SBIR a înaintat cererea de afiliere ca membru asociat al Societăţilor Biblice Unite (United Bible Societies).

10 noiembrie 1998. La cea de a treia Adunare Generală a SBIR au fost primiţi noi membri: Biserica Baptistă Română (Uniunea Bisericilor Baptiste din România) şi Biserica Baptistă Maghiară din România (Convenţia Bisericilor Creştine Baptiste Maghiare din România)

10 octombrie 1999. SBIR organizează la Braşov prima ediţie a ,,Zilei Bibliei” în România, manifestare care va deveni, ulterior, tradiţională, data de 10 octombrie fiind declarată de acum, ,,Ziua Bibliei” în România şi fiind sărbătorită în fiecare an sub organizarea SBIR: 2000 – Bucureşti, 2001- Cluj, 2002 – Bucureşti, 2003 – Timişoara, 2004 – Iaşi, 2005 – Craiova, 2006 – Constanţa, 2007 – este programată la Sibiu.

2001– SBIR lansează în Romînia programul ,,Opportunity 21” conceput de către United Bible Societies, care prevede cea mai mare distribuire de Biblii şi materiale Biblice cunoscute vreodată la scară globală. SBIR participă la acest program cu un pachet de proiecte care vizează distribuiri de Biblii în penitenciare, case de bătrâni, centre pentru minori, spitale, şcoli etc.

10 Octombrie 2002. Consiliul de conducere al SBIR trimite către Board-ul United Bible Societies cererea de a deveni membru deplin al respectivei organizaţii mondiale.

2007. De la momentul fundării sale şi până în prezent, prin SBIR au fost distribuite în România peste 1,1 milioane de Biblii, peste 400 000 de Nou Testamente, 200 000 de Biblii pentru copii, alte yeci de mii de materiale biblice pentru copii şi adulţi, precum şi cărţi ştiinţifice precum: Biblia Hebraica, Septuaginta, Vulgata, Noul Testament grec, dicţionare şi enciclopedii biblice, hărţi ale Vechiului şi Noului Testament, SBIR având exclusivitate pe acest segment de literatură biblică. Toate acestea vorbesc de la sine despre utilitatea existenţei în peisajul religios din ţara noastră a Societăţii Biblice Interconfesionale din România. http://www.societateabiblica.ro/Files/despreSBIR.html

De pe site-ul : http://www.ecum.ro/infoecum/Ro/interkonfessionelle-bibelgesellschaft-in-rumaenien/ aflăm:

Strategia SBIR pe următorii ani

Punctele principale ale strategiei de lucru SBIR pentru anii 2007-2012:

– Traducerea interconfesională a Bibliei – o versiune a Bibliei obligatorie pentru toate confesiunile (singurul proiect ecumenic la care participă şi unele confesiuni neoprotestante). În cinci ani urmează să fie finalizată traducerea Vechiului Testament.

– Editarea de Biblii pentru copii, tineret, bătrâni, nevăzători, deţinuti

– Intensificarea relaţiilor cu diferite organisme de conducere bisericeşti

– Îmbunătăţirea colaborării cu alte societăţi biblice, cum ar fi Societatea Biblică din Ungaria, Societatea Biblică din Scoţia

– Deschiderea unor filiale în ţară

O nouă ediţie a Noului Testament

În data de 25 februarie 2010, în sala T. M. Popescu a Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul“ din Bucureşti, a avut loc lansarea unei noi ediţii a Noului Testament, o traducere după texte originale greceşti efectuată de Societatea Biblică Interconfesională din România (SBIR).
La eveniment au participat P.S. Episcop Ciprian Câmpineanul, profesori de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti şi reprezentanţi SBIR. Societatea Biblică din Scoţia a fost reprezentată de Alan Campbell iar din partea Secretariatului de Stat pentru Culte a fost prezent domnul Florin Frunză.

În a doua parte a festivităţii a fost prezentat invitaţilor proiectul de înregistrare audio NT interconfesional, regizat de domnul Dan Victor şi artiştii Mihai Baranga, Andrei Barbu şi Cristian Pavel.

Traducererea interconfesională a Noului Testament este rezultatul conlucrării dintre Bisericile membre ale SBIR având ca obiectiv micşorarea deosebirilor apărute în diferitele ediţii ale textului biblic de-a lungul istoriei bisericeşti şi corespunde standardelor internaţionale ale UBS (United Bible Societies) prin care se urmăreşte realizarea unei traduceri accesibile tuturor cititorilor, indiferent de apartenenţa confesională şi de gradul lor de cultură.
Sursa: http://www.ziarullumina.ro

Pe lângă această societate ecumenistă, în Romania mai există o alta, Asociația Ecumenică a Bisericilor din Romania, prescurtată AIDRom, fondată în 1991 și care astăzi are în componența sa cinci biserici:

– Biserica Ortodoxa Romana (Membru fondator)

– Biserica Reformata din Romania (Membru fondator);

– Biserica Evanghelica CA din Romania (Membru fondator);

– Biserica Evanghelica Luterana din Romania;

– Biserica Armeana din Romania.

AIDRom s-a constituit ca platforma de finantare, dezvoltare comunitara si dialog inter-confesional si inter-etnic. Conform mandatelor, AIDRom a fost imputernicit ab initio sa fie operativa prin: finantari proiecte, consultanta, transfer de expertiza, actiuni de cresterea capacitatii manageriale si de implementare a proiectelor la nivelul comunitatii, institutiilor, etc., in urmatoarele domenii: asistenta sociala si comunitara; dezvoltare comunitara; protectia mediului si dezvoltare durabila; schimbari climatice; drepturile omului; sanse egale; Asistenta pentru dezvoltare (ODA); traficul de fiinte umane; conditii de munca; pregatire pentru calamitati si managementul riscului; pace si reconciliere inter-religioasa si inter-etnica; justitie transformativa, facilitare si mediere; politici anti-discriminare si anti-stigmatizare; educatie ecumenica, dialog ecumenic, relatii internationale bisericesti; lobby si reprezentare;economie sociala in cadrul standardelor UE; migratie si dezvoltare/migratia pe sexe; HIV-SIDA: anti-stigmate si drepturi; dezvoltarea capacitatilor in cadrul mandatelor AIDRom; prevenirea si reducerea cererii si consumului de droguri; administrarea de fonduri si granturi, monitorizare si evaluare.

Grupurile tinta ale AIDRom si ale activitatilor partenerilor nostri sunt: grupuri marginalizate: copii in situatii de risc, persoane cu dizabilitati, victime ale violentei domestice, victime ale traficului de finite umane, someri, batrani, persoane dezavantajate economic, migranti, persoane cu HIV; membri ai organizatiilor non-guvernamentale; comunitati rurale/urbane; grupuri entice si confesionale, cu accent pe minoritatea Rroma; cler; femei in politica si responsabilitatea corporativa; lucratori sociali si asistenti; functionari publici din structurile de dezvoltare ale societatii civile, sindicatelor si bisericilor; reprezentanti ai autoritatilor, functionari publici, ofiteri impotriva crimei organizate, etc.; profesori, activisti sociali, lideri ai comunitatilor; reprezentantii grupurilor de initiative in comunitatile entice; tineri si femei in Biserici si Societate.

Prin programele sale, AIDRom si partenerii sai intentioneaza sa continue activitatea contributiva in:

– furnizarea de servicii sociale: centre de consiliere pe dreptul muncii (Iasi, Bucuresti, Cluj, Hunedoara), reintegrarea grupurilor sociala in situatii de risc;

– furnizarea de servicii educationale: reintegrare scolara, prevenirea si combaterea abandonului scolar etc.;

– furnizarea de servicii socio-profesionale: reintegrare pe piata muncii, pregatire vocationala;

– furnizarea de servicii pentru dezvoltarea capacitatilor: pregatiri in domeniul managementului de proiect, managementul comunicarii, managementul confrictului, medirere, management organizational si de comunitate, educatie profesionala pentru adulti si invatare pe termen lung;

– furnizarea de servicii in domeniul drepturilor omului: pregatire si politici anti-discriminare, prevenire si reintegrare pentru victimele traficului de finite umane si violentei domestice;

– furnizarea de servicii in domeniul dezvoltarii rurale de durata, managementul zonelor ocrotite si schimbari climatice;

– furnizarea de servicii in prevenirea calamitatilor si managementul riscurilor;

– furnizarea de servicii si resurse in domeniul ecumenismului si dialogului ecumenic;

– oferirea expertizei si resurselor in domeniul dezvoltarii internationale.

Prin sprijinul financiar si consultanta AIDRom s-au creat de-a lungul timpului: locuri de munca (temporare ori permanente), stabilitate in dezvoltarea comunitara (proiectele economice pentru comunitatile de Rromi), s-au dezvoltat structuri cu capacitate operativa in societate (deparamentele diaconale ale bisericilor si organizatii ne-guvernamentale active in diferite domenii), iar in conditii de calamitati si dezastre programele noastre au fost complementare la efortul de reconstructie al autoritatilor centrale si locale construindu-se case, poduri, baraje, distribuindu-se ajutor direct de urgenta.

De asemenea am contribuit la imbunatatirea unor initiative legislative (Legea egalitatii de sanse, proiectul de lege a cultelor, prevenirea violentei domestice, prevenirea si eradicare traficului de fiinte umane, Legea protectiei mediului).

Viziune si mandate

 ‘Bisericile lucrand impreuna intru credinta crestina, cu respect reciproc, pentru dreptate sociala, demnitate umana, reconciliere si integritate a creatiei.’

Mandate

Departmente

Programe

1. Promovarea unităţii vizibile, a dialogului şi mărturiei comune Bisericilor din România, îndrumarea către înfiinţarea unui Consiliu Naţional al Bisericilor în România.

Platformă şi Formare Ecumenică

-Comisia Ecumenică

-Rugăciunea pentru unitate

-Conferinţe Inter-teologice

-Formare ecumenică a laicatului şi tineretului

2. Sprijinirea activităţilor diaconale şi a prezenţei vizibile a Bisericilor în societate; sprijinirea prezenţei şi activităţii femeilor din punctul de vedere al asigurării şanselor egale, sprijinirea protecţiei şi educaţiei de mediu.   Dezvoltare şi Cooperare – Biroul pentru femei

– Social-diaconia

– Copii în situaţii de risc

– Mediu si dezvoltare durabilă

– Răspuns în situaţii de urgenţă şi preîntâmpinarea dezastrelor

3. Sprijinirea reconcilierii între Biserici şi comunităţile din România în context regional, promovarea justiţiei sociale şi a drepturilor omului, sprijinirea activitătilor Bisericilor în sensul dezvoltării unei culturi a păcii şi a promovării reconcilierii. 

Educare pentru Pace şi Reconciliere

– Dezvoltarea Capacităţilor/Pregătire pentru Schimbare

– Anti – discriminare şi Rromi

– Drepturile Omului şi Minorităţi

– Reţele Ecumenice Bisericeşti împotriva HIV/AIDS

– Bisericile şi Integrarea Europeană

4. Oferirea educatiei profesionale pentru adulti si programe de dezvoltarea personala pe durata vietii

 

– Dezvoltare şi Cooperare

– Educare pentru Pace şi Reconcilere 

– Manager de program

– Trainer

– Comunicare, negociere si conducere

– Mediator

– Auditor de mediu

5. Rezolvarea unor probleme importante şi a potenţialului general de dezvoltare, cât şi semnificaţia ţării în contextul regional/global; promovarea programelor de dezvoltare, transferului de know-how şi parteneriate. Platformă şi formare Ecumenică

– Dezvoltare şi Cooperare

– Educare pentru Pace şi Reconcilere 

Toate programele corespunzătoare mandatelor, dar la nivel regional/global.

 

Parteneri Internationali

WCC – Consilul Mondial al Bisericilor 

CEC – Conferinţa Bisericilor Europene 

CCME – Comisia Bisericilor pentru Migranţi din Europa 

DanChurchAid 

ACT Development 

Diakonia Austria 

Diakonisches Werk – Württenberg 

HIA – Ajutor Inter-Bisericesc Ungaria 

EFECW – Forumul Ecumenic al Femeilor Creştine din Europa 

Inalta Comisie O.N.U. pentru Refugiaţi 

La STRADA (Ucraina) 

Asociatia SOARTA – Rep. Moldova 

Comunitatea Sant’Egidio

ECEN – Reteaua Europeana Crestina pentru Mediu 

ECG – Grupul de Contact European  

ANPED – Alianta de Nord pentru Sustenabilitate 

GNRC – Reteaua Globala a Religiilor pentru Copii 

Reţeaua Balcanică 

Coalitia KARAT – Polonia  

Grupul de Parteneriat Regional European

Comisia Naţiunilor Unite pentru Libertate Religioasă

Forumul Ecumenic al Femeilor Creştine din Rep. Moldova

Asociaţia Ecumenică a Academiilor Laice din Europa

Finantatori

ACT Development

Church of Sweden – Biserica Suediei

DanChurchAid

Diakonisches Werk – EKD

HEKS – Agentia de Ajutor a Bisericilor Evanghelice din Elvetia

Fondul Global

Romanian Angel Appeal

ICCO/Kerkinactie

WCC – Consilul Mondial al Bisericilor

Diakonie Katastrophenhilfe

WPD – Ziua Mondială de Rugăciune / Comitetul German

Comisia Europeană

Toate aceste date se află pe site-ul oficial al asociației : www.aidrom.ro

Trebuie să înțelegeți că nici un preot nu ține slujbe comune cu alte religii, de capul lui. Toate așa-zisele incidente ”ecumeniste” au avut cu încuviințarea Prea (exagerat) Fericitului Daniel și că, în ciuda propagandei ortodoxe, de fațadă, BOR se îndreaptă, într-un cadru legal spre ecumenism, cu sau fără voia enoriașilor.  Acum când știți că există legal aceste organizații oficial ecumenice din care BOR este nelipsită, rămâne la latitudinea fiecăruia să stabilească dacă mai dorește susținerea cu orice preț a acestei instituții pseudo-ortodoxe și dacă vrea să se sinucidă alături de ea și reprezentanții săi sau să moară pentru Iisus Hristos, adevăratul Mântuitor. Daniel nu construiește Catedrala Mântuirii Neamului ci o catedrală ecumenistă în care să încapă toate neamurile care vor adopta noua religie, unificată.

Sub lozinca iubirii aproapelui, tot mai mulți se lasă atrași, pe negândite și pe nesimțite, de ecumenism si de noua religie. Majoritatea însă uită că Iisus a  mai spus :

34.Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie.

35. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa.

36. Şi duşmanii omului (vor fi) casnicii lui.

37. Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine.

38. Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine.” (Matei,10) sau

51. Vi se pare că am venit să dau pace pe pământ? Vă spun că nu, ci dezbinare.

52. Căci de acum înainte cinci dintr-o casă vor fi dezbinaţi: trei împotriva a doi şi doi împotriva a trei.

53. Dezbinaţi vor fi: tatăl împotriva fiului şi fiul împotriva tatălui, mama împotriva fiicei şi fiica împotriva mamei, soacra împotriva nurorii sale şi nora împotriva soacrei.

54. Şi zicea mulţimilor: Când vedeţi un nor ridicându-se dinspre apus, îndată ziceţi că vine ploaie mare; şi aşa este.

55. Iar când suflă vântul de la miazăzi, ziceţi că va fi arşiţă, şi aşa este.

56. Făţarnicilor! Faţa pământului şi a cerului ştiţi să o deosebiţi, dar vremea aceasta cum de nu o deosebiţi?

57. De ce, dar, de la voi înşivă nu judecaţi ce este drept? (Luca 12)


 

 


 

 

Patriarhia Ierusalimului a rupt relaţiile cu Biserica Ortodoxă Română

  Patriarhia Ierusalimului a întrerupt comuniunea cu cea Română, nemulţumită de faptul că la Ierihon s-a construit un aşezământ românesc anticanonic.

Sfântul şi Sfinţitul Sinod cercetând detaliat şi în profunzime această problemă, într-un singur glas şi cu tristeţe a hotărât întreruperea pomenirii Preafericitului Patriarh al României, kir Daniel şi caterisirea reprezentantului Patriarhiei României în Ierusalim, Părintele Arhimandrit Ieronim Creţu. Motivele pentru luarea unei astfel de hotărâri sunt că în ultimii ani ai deceniului 1990, Patriarhia României a început şi a finalizat construirea unei biserici cu hotel în Ierihon, fără aprobarea canonică a Patriarhiei Ierusalimului, în jurisdicţia căreia se află Ţara Sfântă. Patriarhia Ierusalimului se află într-o poziţie dificilă din cauza acestui lucru. A văzut graniţele sale canonice, consfinţite de Sinoadele Ecumenice şi Locale, ameninţate samavolnic şi nedisimulat în faptă”, se precizează într-un comunicat al Patriarhiei Ierusalimului, conform NewsIn.

În acelaşi comunicat se arată că „Patriarhia Ierusalimului a explicat Patriarhiei României că dacă afirmaţia ei că biserica aceasta a fost construită pentru pelerinii din România în Ţara Sfântă e acceptată, ea va transforma jurisdicţia Patriarhiei Ierusalimului în câmp deschis pentru toate Bisericile Ortodoxe pentru ridicarea de biserici, câteva dintre ele deja cerând acest lucru”.

Patriarhia Ierusalimului mai spune că situaţia a fost prezentată patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, Daniel, într-o scrisoare din 27 ianuarie semnată de patriarhul Ierusalimului, Theofilos al III-lea.

„Deşi în urma vizitei la Patriarhia Ierusalimului a Preasfinţitului Părinte Ciprian Câmpineanul, Episcop vicar patriarhal, din ziua de 15 aprilie 2011, s-a convenit iniţierea unui dialog bilateral frăţesc între cele două Patriarhii pentru identificarea unei soluţii privind existenţa Aşezământului românesc de la Ierihon, Patriarhia Română constată cu surprindere şi regret că Patriarhia Ierusalimului a luat o decizie unilaterală”, se arată într-un comunicat al Patriarhiei.

Problema atitudinii Patriarhiei Ierusalimului faţă de Aşezământul românesc de la Ierihon, cămin pentru pelerinii români care vizitează Ţara Sfântă, precum şi relaţiile Patriarhiei Române cu Patriarhia Ierusalimului vor fi discutate în şedinţa de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din zilele de 19-20 mai 2011, mai anunţă Patriarhia Română.

Asezamantul romanesc de la Ierihon

Asezamantul romanesc de la Ierihon

Comentariul meu: Sa ma ierte Dumnezeu daca gresesc, dar am impresia ca PF Daniel a construit acolo o alta catedrala a ” mantuirii” dupa cum arata constructia, careia de altfel i se face reclama pe toate site-urile turistice romanesti, in privinta cazarii si mancarii. Dupa megalomania care-l caracterizeaza pe PF Daniel, cred ca a pus in circuit un adevarat complex hotelier, sub umbrela BOR. Nu este de mirare reactia Ierusalimului. PF Daniel a vrut sa fie mai jidan decat jidanii insisi, la ei in tara.

Patriarhia Română atacă ASUR( si bine face!): Continuă ateizarea iniţiată de comunişti

Patriarhia Româna răspunde campaniei „Stop îndoctrinării religioase în şcoli”, lansată de Asociaţia Secular Umanistă din România (ASUR).

Conducerea BOR contraatacă în faţa campaniei demarate de ASUR. Şi într-un lung articol, postat pe site-ul agenţiei de presă a BOR, Patriarhia respinge pe rând toate argumentele invocate de asociaţie.

ASUR: „Prevederile legii 1/2011 în privinţa predării religiei în şcoli vin în contradicţie cu Constituţia României, cu legea privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, cu codul muncii şi chiar şi cu legea cultelor.”

Predarea religiei în şcolile de stat se face în conformitate cu art. 32, alin. (7) din Constituţia României: „Statul asigură libertatea învăţământului religios, potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult. În şcolile de stat, învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege”. În mod similar, Legea educaţiei naţionale prevede în art. 18, alin. (1): „Elevilor aparţinând cultelor de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul constituţional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii”.

Dacă Legea educaţiei naţionale se află în conflict cu Constituţia României, este misiunea Curţii Constituţionale să decidă. Interpretarea oferită de ASUR este una tendenţioasă, menită să legitimeze această acţiune de denigrare a Bisericii Ortodoxe Române (BOR). De altfel, tonul profund anti-BOR arată că ASUR promovează un umanism antireligios. ASUR se face astfel continuatoarea procesului de ateizare „prin informare”, pe care comunismul l-a propus României, timp de 45 de ani, cu roadele dureroase pe care le resimţim şi acum.

ASUR: „Lipsa unui mecanism de înscriere voluntară, pe baza unei decizii informate a părinţilor şi a elevilor, instaurează obligativitatea de facto a studierii religiei în şcoală, fapt ce violează art 29, al. (1) din Constituţie.”

În conformitate cu art. 32, alin. (1) şi art. 3, alin. (1) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, este obligatorie prezenţa religiei printre celelalte discipline din schema orară (nu la dispoziţia conducerii şcolii), dar nu este obligatorie participarea elevilor la ora de religie. La solicitarea scrisă a elevului major, a părintelui sau a tutorelui legal constituit, elevul poate să nu frecventeze orele de religie; în acest caz, situaţia şcolară se încheie fără disciplina religie (art. 18, alin. (2) din Legea educaţiei naţionale). Această prevedere a legii este adusă la cunoştinţa părinţilor de către diriginţi sau învăţători, la început de an şcolar.

ASUR: „Prevederea conform căreia se poate solicita ca elevul să nu frecventeze orele de Religie este insuficientă în condiţiile în care, în practică, şcolile, din motive administrative, sunt extrem de reticente în a informa elevii şi părinţii şi de a accepta o astfel de opţiune.”

Este datoria tuturor celor angrenați în sistemul educativ, profesori, elevi şi părinţi, să vegheze la respectarea prevederilor art. 18, alin. (2) din Legea nr. 1/2011. Prin urmare, credem că intervenţia denigratoare la adresa religiei în şcoală, prin promovarea de sloganuri şi concepţii insuficient susţinute pe fapte reale, este o agresiune inacceptabilă, care afectează fondul sufletesc al persoanelor aflate în procesul educativ.

ASUR: „Interzicerea dreptului la opţiune pentru elevii care au împlinit 16 ani, este în contradicţie cu art 3, al (2) din legea cultelor.”

Art. 3, alin. (2) din Legea cultelor menționează alegerea religiei copilului, iar nu studiul ei. În plus, art. 3 alin. (1) din aceeaşi lege prevede: „Părinţii sau tutorii au dreptul exclusiv de a opta pentru educaţia religioasă a copiilor minori, conform propriilor convingeri”. Aşadar, acest aspect intră sub incidenţa voinţei familiei. Mâine, probabil, ASUR va cere şi desfiinţarea familiei, pentru că nu se încadrează în doctrina sa ideologică, anulând astfel orice drept al părinţilor asupra copiilor.

ASUR: „Poziţia ASUR este neechivocă: în unităţile de învăţământ trebuie păstrată o strictă neutralitate religioasă, iar în cadrul orelor de religie trebuie predată istoria religiilor şi nu doar viziunea particulară a unui anumit cult, indiferent care ar fi acesta.”

Valorile propuse de disciplina religie sunt diferite de cele propuse în cadrul cursurilor de istoria religiilor. Întrucât aceste valori spirituale şi morale stau la baza culturii europene şi naţionale, elevii trebuie să aibă acces în mod liber la ele. Rolul lor formativ este temeinic demonstrat şi de studiile sociologice în domeniu. Astfel, rezultatele cercetării naţionale „Educaţia moral-religioasă în sistemul de educaţie din România”, realizată în anul 2008 în cadrul Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei, arată că 85,7% dintre elevi, 91,4% dintre părinţi şi 88,6% dintre profesorii diriginţi consideră credinţa religioasă ca fiind importantă în viaţa lor.

Fundamentalismul antireligios al ASUR relativizează identitatea de credinţă a elevului sau a părinţilor acestuia şi o reduce la un fenomen al trecutului (istoria religiilor). De fapt, sub pretextul promovării umanismului, ASUR militează pentru eliminarea religiei din cultura copilului, nu doar pentru alternarea informaţiei. Niciunul dintre demersurile ASUR nu inspiră convingerea că, în cazul în care copilul ar vrea să fie educat religios, iar familia s-ar opune, ASUR e gata să militeze pentru acest drept al copilului!

ASUR: „maniera actuală de predare a religiei corespunde perfect definiţiei îndoctrinării”.

Acuzaţia este injustă, deoarece educaţia religioasă are ca scop cultivarea propriei identităţi spirituale a elevului şi promovarea iubirii de Dumnezeu şi de oameni în comportamentul său din societate.

ASUR: „predarea se face de o manieră confesională, oferindu-se o singură viziune asupra fenomenului religios”.

Predarea în şcoli a religiei se face pe o bază teoretică şi la nivel general, ea urmărind formarea sau educaţia spirituală a elevului. Aşa cum geografia oferă cunoaşterea configuraţiei spaţiale a Pământului, esenţială pentru cunoaşterea patriei şi planetei, iar istoria oferă cunoaşterea succesiunii temporale a generaţiilor umane, religia oferă perspectiva comuniunii eterne de iubire între Dumnezeu şi oameni, între Creator şi creaturi, între persoane şi între popoare. Drept urmare, a afirma că studiul religiei în şcoală este o îndoctrinare, dovedeşte faptul că viziunea clar anti-religioasă pe care o oferă ASUR nu este nicidecum integrativă, ci una exclusivistă.

ASUR: „se urmăreşte izolarea copiilor de orice concepţie alternativă prin sfaturi de genul: să ne alegem prieteni credincioşi sau prin catalogarea drept ‘păcătoşi’ a celor care cred altfel decât ne învaţă Biserica Ortodoxă”.

Biserica Ortodoxă Romană, prin relaţiile pe care le are cu alte culte, atât din România, cât şi din afara ţării, nu dă dovadă de exclusivism. Nicăieri în învăţătura creştin-ortodoxă nu se precizează faptul că cei care sunt de altă religie sau confesiune sunt ”păcătoşi”. Mai mult, constatăm că pentru ASUR a fi ortodox înseamnă anti-ştiinţific, bigot, izolat. Deşi liberali în gândire, membrii ASUR devin extrem de intoleranţi şi exclusivişti când e vorba de religie.

ASUR: „profesorii de religie fiind la cheremul cultului respectiv (şi al structurii teritoriale locale în special), trebuie să respecte întru-totul dogma bisericească. În caz contrar, li se poate retrage avizul şi îşi pierd automat locul de muncă.”

Profesorii de religie nu se află ”la cheremul” nimănui din structura Bisericii Ortodoxe Române când aceştia predau disciplina religie în şcolile publice din țara noastră. Ei sunt angajaţi ai unei instituții de învăţământ şi respectă ca oricare alt profesor, regulamentele de organizare ale acesteia, fundamentate pe Legea educaţiei naţionale. Ora de religie poate fi predată numai de personalul didactic calificat şi abilitat în baza protocoalelor încheiate între Ministerul Educaţiei şi cultele religioase recunoscute oficial de stat (art. 18, alin. (3) din Legea educaţie naţionale). Cazurile de indisciplină ale profesorilor sunt sancţionate potrivit reglementărilor în vigoare.

ASUR: „şi mai grav, copiilor, inclusiv celor din clasele primare, li se repetă obsesiv despre „păcat”, „iad” şi „diavoli”, inducându-li-se ideea că nerespectarea cu stricteţe a „poruncilor” îi condamnă la „osânda veşnică”.

Reprezentanţii ASUR prezintă problema păcatului în mod simplist şi superficial, nu existenţial şi social. Libertatea omului nu este indiferență spirituală, ci capacitatea acestuia de a alege valori care îmbogăţesc viaţa persoanei şi a comunităţii umane. În acest sens, valorile oferite de educaţia religioasă sunt extrem de necesare, întrucât ele reprezintă pentru tineri un reper spiritual esențial şi un liant existenţial între toate cunoştinţele dobândite prin studiul celorlalte discipline. Valorile cultivate şi virtuţile încurajate în cadrul orelor de religie sunt necesare sănătăţii spirituale a persoanei şi a comunităţii. Religia îl învaţă pe copil şi pe tânăr iubirea față de Dumnezeu şi de oameni, credinţa, speranţa şi solidaritatea, dreptatea şi recunoştinţa față de părinţi şi față de binefăcători, dărnicia şi hărnicia, sfinţenia vieţii, valoarea eternă a fiinţei umane, binele comun şi frumuseţea sufletului profund uman, cultivat şi îmbogăţit prin virtuţi şi fapte bune.

ASUR: „Pentru evitarea potenţialelor abuzuri împotriva acelor copii care studiază totuşi religia, ASUR recomandă părinţilor următoarele:
• să ceară referinţe despre persoana care predă orele de religie
• să solicite planurile lecţiilor care urmează a fi predate copiilor
• să discute periodic cu copilul şi să îi explice de ce la orele de religie i se predau lucruri în contradicţie flagrantă cu cele învăţate la celelalte materii
• să fie atenţi la apariţia unor modificări radicale de comportament a copiilor (dezvoltarea unor obsesii legate de moarte, de păcat, de iad, tulburări de somn sau de nutriţie, înstrăinare de prieteni etc.) şi, dacă este cazul, să apeleze la consiliere psihologică.”

Biserica Ortodoxă Română, prin predarea religiei în şcoală, propune modele viabile de bunătate şi sfinţenie, oferind tinerilor repere în viaţa de familie şi în viaţa socială. Educaţia religioasă reprezintă un factor de stabilitate şi de comuniune în societatea românească şi nicidecum ”dezvoltarea unor obsesii legate de moarte, de păcat, de iad, tulburări de somn sau de nutriţie, înstrăinare de prieteni”. Ea apără şi promovează identitatea spirituală şi demnitatea persoanei care trăieşte astăzi într-o lume din ce în ce mai pluralistă, confuză şi individualistă din punct de vedere spiritual şi social, unde prinde tot mai mult contur un model degenerativ de viaţă în care sunt la modă: minciuna, hoţia, corupţia, înşelăciunea, trădarea, vulgaritatea, pornografia, violenţa de toate tipurile etc. Toate acestea, însă, reprezintă negarea valorilor creştine tradiţionale.

Textul ASUR este vădit anti-creştin, de factură umanist-ateistă, când insinuează că Biserica susţine adevărul în contrast cu ştiinţa. Anii grei ai dictaturii comuniste, cu ateismul ei zis „ştiinţific” şi impus în şcolile de stat, contrar voinţei unui popor religios, ne-au învăţat să nu mai dorim cultură fără credinţă, ştiinţă fără spiritualitate, materie fără spirit, cunoaştere fără comuniune, filosofie fără speranţă şi, îndeosebi, şcoală fără suflet, adică educaţie fără religie, mai ales la vârsta întrebărilor existenţiale şi a formării spirituale a tinerilor.

ASUR: „Includerea din oficiu a elevilor la orele de religie, fără a ţine cont de opinia lor, încalcă art 24, al (1) şi articolul 25 din legea drepturilor omului.”

Biserica propune, nu impune valori. Întrucât libertatea reprezintă un mare dar oferit de Dumnezeu omului, educaţia religioasă trebuie asumată în mod liber, conform dorinţei părinţilor şi copiilor. În acest sens, Biserica a respectat deciziile comunităţilor locale, în concordanţă cu prevederile articolului 26 alin (3) din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului: ”părinţii au dreptul de prioritate în alegerea modului de educaţie acordată copiilor lor”. Aşadar, Biserica respectă şi binecuvintează, în acelaşi timp, libertatea copiilor şi a părinţilor acestora.

Comentariul meu: Campaniile impotriva religiei in scoli suntmai vechi. Ele au inceput cam prin 2006 si de cate ori se modifica legea invatamantului problema eate pusa din nou in discutie. Desi nu aduce atingere libertatii religioase  umane totusi lumea se impiedica ba de simbolurile religioase din scoli, ba de ora de religie. Nimeni nu s-ar stresa insa daca s-ar propune introducerea obligatorie a unor ore despre „‘ cum sa devenim gay, lesbiene sau curve(atat feminine cat si masculine) „, ” senzualitate”, ” prepararea si consumarea drogurilor” sau „practica sexuala”. Astea ar fi in ton cu lumea moderna, cu libertatea de exprimare si cu ” cererile si ofertele” de pe piata mondiala a muncii. Ca elevii sunt primii care adera la astfel de idei nu este de mirare, avand in vedere ca se afla la varsta contradictiilor, cand teribilismul este in floare. Trist este ca parintii nu sunt in stare sa-si uneasca fortele si sa spuna raspicat, la nivel national, ca ei nu doresc eliminarea religiei din scoli. Chiar daca le putem reprosa multe preotilor nostri, invataturile Bibliei nu au daunat si nu vor dauna niciodata, nimanui.

Scurta biografie a ierarhilor BOR care au facut parte din Masonerie

La foarte scurt timp dupa infiintarea ei la Londra, 24/06/1717, Masoneria s-a stabilit si pe teritoriul Tarilor Romane, intre anii 1733 si 1740. Prima loja s-a infiintat la Iasi in 1742. Apoi, in 1744 s-a infiintat Loja Moldova( certificata de diverse documente si o medalie masonica). O Loja noua, ca si Loja Moldova, avea nevoie de o personalitate marcanta a societatii moldovenesti, de un om cu rang inalt. Astfel, in 1776 a fost ales Leon Gheuca, episcopul de Roman (1769-1,785), decan al Huşilor între 1769 şi 1770 şi Mitropolit între 1786 şi 1788. Acest om cultivat, avand o bibliotecă mare la dispoziţia sa, a devenit evident un politician şi un diplomat fin.

El a fost primul dintr-un şir de episcopi şi episcopi metropolitani care au ales să se alăture Masoneriri şi mişcarii sociale, şi în special celei religioase, rămanand în mintea credincioşilor şi în analele Ortodoxe ca unul dintre agenţii săi cei mai capabili.

Mitropolitul Leon Gheuca

La scurt timp după moartea Mitropolitului Gavriil Calimachi, Patriarhul Ecumenic, împreună cu sultanul, au vrut să aducă la mitropolie pe un anumit Iacob, un grec, Superior al Manastirii Baenavschi din Iasi. Împotriva acestei încercari, reprezentanţii Moldovei, printre care mulţi erau masoni, au trimis un protest la Înalta Poartă. În final, moldovenii au reuşit sa-l aleaga pe Leon Gheuca pentru mitropolie, şi cu insistenţa domnitorului şi a Patriarhului, grecul Iacob a devenit episcop al Romanului.

Leon Gheuca descindea dintr-o familie boierească, el fiind un fost călugăr de la Putna, apoi „protosinghel” al Mitropoliei. Ajutat de Calimachi, el a devenit episcop de Roman în 1769 si a primit mitropolia în 1786. Ca episcop, iar mai târziu ca Mitropolit, a fost mai mult preocupat de problemele culturale, fiind bun prieten cu cel mai mare prelat sârb Dositei Obradovici.

Episcopul Leon a încurajat, de asemenea, activitatile de tipărire de la Manastirea Putna, prin publicarea unei carti intitulata „Carte de Imn”‘  şi a unei „Pastorale”. In primele pagini ale „Cartii Imnului”  există un grup de vederi înţelepte  în ceea ce priveşte mântuirea şi comportamentul de la Curtea Domneasca, inspirate din cartea „Exemple filosofice” tradusa şi tipărita de către Antim Ivireanu în 1713.

El a murit în ultimele zile ale  anului 1788 şi este înmormântat în Catedrala „Sf. Gheorghe” (vechea biserică a mitropoliei), temelia acestei precursoare.

http://www.masonicforum.ro/archive/en/nr14/prelat.html

http://www.mlnur.org/istoric.htm

Episcopul Melchisedec Stefanescu

Episcopul-Melchisedec-Stefanescu

Un al doilea personaj este marele laic şi, mai târziu, savant teolog Mihail Ştefănescu, care a luat numele de Melchisedec, după ce a devenit cleric. El a fost profesor de teologie la Seminarul Teologic din Socola. A studiat la Iaşi şi la Universitatea de Teologie din Kiev, şi în scurt timp el a devenit rector al Seminarului Teologic din Husi, a imbracat sutana în 1853, devenind apoi episcop. El a fost adjunct al episcopului de Husi (1861), adjunct la Dunarea de Jos (1864) şi profesor permanent între 1865 şi 1878 la Roman. A facut parte din guvernul Kogălniceanu( mason). On the external clerical plan, he became conspicuous in two full-sized actions: Pe plan extern de activitate, el a devenit vizibil în două acţiuni de prima marime:

a) după participarea la Congresul de la Bonn (1875) unde s-a ridicat problema unirii „vechilor catolici” – care au respins catolicismul – cu protestanţii şi ortodocsii, el făcand un raport favorabil asupra chestiunii.

b) el este, de asemenea, promotorul şi apărătorul autocefaliei Bisericii Române fata de Patriarhia din Constantinopol, un act normal după unirea celor două principate: Ţara Românească şi Moldova. Între timp el a lucrat în Loja „Renaissance”, în oraşul Ismail, ajutându-l pe Kogălniceanu la punerea în aplicare a legii cu privire la secularizarea arhivelor mănăstiresti.

Activitatea sa religios-politica şi mai ales din învăţământ a fost una remarcabila.

El descindea dintr-o familie de preoţi vechi din Garcina (judeţul Neamţ), avand mai multe rude care au ales monahismul: ambii bunici, ex-preoţi de mir, doi fraţi (arhimandritul Ieronim şi Episcopul Valerian) si doua surori (Evghenia-calugarita la Varatic, Suzana – stareţă la Războieni).

A servit în timpul vieţii sale trei eparhii şi în mod natural preocuparile sale au fost in primul rand problemele ecumenice şi pastorale. El a încurajat mulţi tineri, dornici de cunoaştere, trimitandu-i în străinătate cu burse de studiu (un bun exemplu care ilustrează bine gestul este cel al celebrului muzician Gavriil Musicescu, care a fost trimis de Episcopul Melchisedec la Petersburg pentru a studia muzica corala).

Trebuie subliniata si activitatea socio-politica din timpul Unirii, atunci când el era lector la Seminarul Teologic din Husi, fiind un susţinător fervent al Unirii înaintea fetelor bisericesti.
În 1857 a fost ales deputat în Divanul ad-hoc  reprezentand biserica de la Husi. De asemenea, el a propus să se pună capăt dependenţei Bisericii Ortodoxe Române fata de orice Patriarhie străina, adica sa se proclame autocefalia acesteia şi sa se stabileasca o autoritate centrala sinodica, în care clerul de mir trebuie de asemenea să fie reprezentat..

El a devenit ministru al culturii în timpul guvernului Kogălniceanu, doar pentru un an, din cauza atacurilor din partea marii nobilimi, care nu putea accepta ca un funcţionar arhiereu sa fie ales într-un asemenea rang înalt. A fost forţat să-şi prezinte demisia, semnata cu ” mult regret ” de Alexandru Ioan Cuza.

În 1865 a plecat împreună cu ministrul Ioan Cantacuzino la Petersburg, într-o misiune diplomatică, unde a fost primit de către Tarului Alexandru al II-lea.

Râvna dovedita în timpul  întreagii sale activitati politico-misionare poate fi redusă la o singură propoziţie rostită în Petersburg: „Biserica nu ne poate izola pe noi de ţara noastră, interesele ţării nu pot fi necunoscute pentru Biserica.”

Dar numele lui Melchisedec a rămas înscris, nu numai în istoria Bisericii Ortodoxe, dar şi în istoria culturii româneşti, prin cercetările sale – contribuţii preţioase la îmbogăţirea patrimoniului nostru cultural şi la dezvoltarea istoriografiei româneşti.

Activitatea sa culturală a dus la alegerea lui ca membru permanent al Societăţii Academice Române incepand cu 10 septembrie 1870 şi al Academiei Române din 1879.

De la episcopul Melchisedec a rămas o corespondenţă bogată, publicata numai în ultimii ani. Scrisorile lui, adresate unor politicieni şi colegi din Sfântul Sinod sau de la Academie, unor savanţi, preoţi şi călugări, co-lucrătorilor sai din Ismail şi Roman, precum şi membrilor de familie, evidenţiaza pregătirea sa distinsa, spiritul sau practic de gospodar, dragostea pentru ţara şi biserica sa, precum şi caracterul său incoruptibil.

Episcopul Melchisedec s-a dovedit a fi un om de valoare, nu numai în viaţa, dar chiar şi după moartea sa, prin intermediul voinţei sale. Averea lui a fost data Episcopiei Romanului şi o sumă de 1000 de lei anual a fost data unui tanar plecat să studieze în Petersburg.  Bogata lui biblioteca (82 de manuscrise şi 2511 cărţi ) a fost donata Academiei Române. Astfel, el si-a înscris numele alături de cel al episcopului Dionisie de la Buzau si cel al Mitropolitului Iosif Naniescu, fondatorii Bibliotecii Academiei Române.

Episcopul Melchisedec s-a dovedit a fi un ierarh cu o cultură multilaterală, cu o viaţă spirituală distinsa, cu opinii vaste şi avansate, ca un gospodar priceput. Pentru toate aceste el a fost deosebit de apreciat de contemporanii săi: domnitorul Al.I.Cuza şi prietenii lui Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri şi alţii. Dar tocmai activitatea sa prodigioasă şi superioritatea spiritului său i-au adus mai multe adversităţi. El a fost atacat în presă timp de mai mulţi ani, fiind acuzat de sprijinirea reformelor lui Cuza, de a fi în relaţii cu Rusia şi cu Biserica Ortodoxă Rusă.

Toate acestea au împiedicat alegerea sa ca Mitropolit-Primat, atât în 1875 şi în special în 1886, după moartea lui Calinic, când Biserica Ortodoxă trecea prin momente dificile şi atunci când nevoia de un om superior, cum era el, s-a simţit mai mult decât oricând.

http://www.masonicforum.ro/archive/en/nr14/prelat.html

http://www.evz.ro/detalii/stiri/bichir-130-de-ani-de-masonerie-883956.html

Mitropolitul Veniamin Costachi

Mitropolitul Veniamin Costachi

Se trăgea dintr-o veche familie boierească. S-a călugărit în 1784, ajunge ieromonah în 1788, egumen la Sfântul Spiridon din Iași în 1789, episcop de Huși (26/27 iunie 1792), apoi de Roman în iunie 1796, și Mitropolit al Moldovei la 13 martie 1803.

Din informațiile care se găsesc în testamentul său și din notița autobiografică tipărită la finalul lucrării Funie întreită, se vede că a învățat mai întâi la „Academia Vasiliană” din Iași, și apoi la Mănăstirea Neamț, că s-a călugărit la 15 ani, la dorința tatălui său care era bolnav. Protectorul său a fost Iacob Stamate, episcopul Hușilor, care-l recomandă Mitropolitului Leon (17861788), și astfel ajunge la vârsta de 21 de ani egumen la Mănăstirea Sfântul Spiridon din Iași. Cum protectorul său Iacob ajunge in funcția de mitropolit, Veniamin este ales episcop de Huși la vârsta de 24 de ani. În această funcție se ocupă de îmbunătățirea școlilor și bisericilor(de ex.actuala biserică din satul Ulmi comuna Belcești jud.Iași construită cu sprijinul său) dar face și alte fapte generoase, care îi atrag iubirea tuturor celor care-l cunoșteau și l-au făcut cunoscut și simpatizat în toată Moldova. Așa se explică faptul că în 1803, la moartea lui Iacob Stamate, a reușit să se ridice pe scaunul Mitropoliei. În această înaltă demnitate, Veniamin duce o activitate neobosită și se arată totdeauna însuflețit de cea mai mare dragoste pentru țară.

În primul rând se ocupă de școli și izbutește să-l convingă pe Alexandru Moruzi să dea faimosul hrisov din 24 mai 1803, care cuprindea următoarele dispoziții:

  1. Se instituie pentru conducerea școlilor, o eforie compusă din mitropolit și doi boieri mari;
  2. Se înființează 6 școli românești județeene în principalele orașe ale Moldovei;
  3. Școlile sunt deschise deopotrivă și pământenilor și străinilor, și bogaților și săracilor, iar pentru copiii lipsiți de mijloace se instituie un număr de burse;
  4. Pe lângă taxa de 4 lei, percepută de la preoți, pentru întreținerea școlilor, se va lua și din visteria țării o sumă însemnată.

Tot în anul 1803 se înființează Seminarul Teologic de la Iași. El s-a ocupat de bunul mers al școlilor și i-a ajutat și pe tinerii silitori, cum au fost de exemplu Asachi și Seulescu, pe care i-a trimis în străinătate să-și continuie studiile, dar a și tradus și tipărit cărți necesare bisericii și învățământului. Tot din primul an ca mitropolit a organizat și învățământul preoțesc și a întemeiat seminarul de la Socola, care mai târziu a luat numele de „Seminarul Veniamin”, și a înființat și o școală de muzică bisericească.

Datorită condițiilor istorice, mitropolitul Veniamin a fost de două ori caimacam (locțiitor de domn). Intrarea rușilor în Moldova, l-au silit să demisioneze și să stea retras până la 1812 când a fost iarăși chemat de Adunare ca să ia conducerea. Curând însă au venit împrejurări nenorocite atât pentru țară cât și pentru dânsul. Eteria grecească de la 1821 produce o teribilă anarhie și răspândește peste tot jaful și focul. Guvernul legal al țării se desființează și conducerea statului rămâne în mâna mitropolitului, care apără drepturile Moldovei, se împotrivește exceselor eteriștilor și ascunde în clădirea Mitropoliei pe cei mai prigoniți. În cele din urmă este și el nevoit să plece. Întorcându-se după restabilirea liniștii, și-a reluat cu mai multă ardoare nobilele sale acțiuni, dar amestecul guvernului în afacerile bisericești, l-au silit să se retragă în 1842, în timpul domniei lui Mihail Sturdza, la Mănăstirea Slatina, unde a și murit după 4 ani.

Altă latură a activității sale este cea a ctitoririi de locașuri sfinte. În anul 1833 a inițiat construcția monumentalei Catedralei mitropolitane de la Iași, care va fi terminată de unul dintre urmașii săi, Iosif Naniescu. Numeroase mănăstiri și schituri din Moldova, între care Neamț, Agapia, Miclăușeni, Durău, Sihăstria sau Slatina, îl consideră mare ctitor.

De la Veniamin Costache avem o sumă de traduceri de cărți, unele tipărite, altele manuscrise. Acestea sunt cărți dogmatice, cărți necesare serviciului bisericesc și lucrări de istorie bisericească.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Veniamin_Costache

În lucrarea Românii în francmasoneria universală, masonul Dan Amedeo Lăzărescu, menţionează numele acestui mare ierarh, specificând apartenenţa lui ca frate la Francmasoneria română.

http://www.masonicforum.ro/?cmd=displaystory&story_id=235&format=html

Amfilohie Hotiniul- Episcop de Hotin

Amfilohie Hotiniul (n. circa 1730; d. circa 1800, Schitul Zagavia, comuna Scobinți, județul Iași) a fost un călugăr moldovean, care a îndeplinit pentru o perioadă funcția de episcop al Hotinului (1767-1770), de unde i se trage și numele. Este autorul primei lucrări românești de geografie, remarcându-se și ca traducător al unor lucrări de aritmetică.

Amfilohie Hotiniul s-a născut în jurul anului 1730. A fost călugărit la Mănăstirea Secu. A studiat probabil la Academia duhovnicească din Kiev; de asemenea a efectuat călătorii de studii la Roma.

Amfilohie Hotiniul a deținut funcția de episcop la Hotin din anul 1767 până în anul 1770. Este întâlnit apoi la Iași, dar mai ales la Schitul Zagavia (comuna Scobinți), de lângă Hârlău. A trecut la cele veșnice în jurul anului 1800, la Schitul Zagavia.

PS Amfilohie a tradus și adaptat următoarele lucrări didactice:

  • Gramatica teologhicească (Iași, 1795) după Catehismul mitropolitului Platon Levsin al Moscovei;
  • De obște gheografie (Iași, 1795), prelucrată, prin intermediul unei ediții italiene, după Geografia universală a iezuitului Claude Buffier (cu informații istorice și geografice asupra Moldovei);
  • Elemente aritmetice (Iași, 1795), după Aritmetica italianului Alessandro Conti (cu menționarea unităților de măsură folosite în Moldova).

În manuscris a rămas Gramatica fizicii, lucrare de științele naturii, prelucrată tot din limba italiană. În manualele sale, PS Amfilohie a introdus o serie de termeni noi, care au rămas în uz până azi.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Amfilohie_Hotiniul

http://umsoi.com/romana/?p=16

Gherasim Clipa-Episcop de Roman

Nascut in 1760, in Vicovu de Sus, jud. Suceava, in familie de preot (Barbovschi), decedat la 15 mart. 1826, in Iasi.

Calugarit  la Putna, unde va fi invatat la „scoala duhovniceasca” organizata de Vartolomei Mazareanu dupa ocuparea Moldovei de nord de catre austrieci (1775), a trecut la manastirea Slatina, unde a ajuns dichiu (econom); aceeasi functie la Mitropolie (1787)

Episcop la Husi (2 iun. 1796, hirotonit a doua zi), apoi la Roman (25 mart. 1803), unde a pastorit pana la moarte (cu o intrerupere in timpul Eteriei: 1821 – 1822)

Reprezentant al miscarii iluministe din Moldova, a incurajat traducerea unor lucrari in romaneste.

http://www.crestinortodox.ro/dictionarul-teologilor-romani/gherasim-clipa-84263.html

In anul 1787 traducea din franceză un manuscris deosebit de important pentru istoria francmasoneriei, „Taina francmasonilor“, scris de abatele Gabriel Perau în 1742.

Mitropolitul Dionisie Lupu

LUPU DIONISIE, mitropolit. N. 25 febr. 1769, in Blajeni, jud. Buzau, decedat la 7 febr. 1831, in Bucuresti.

Calugarit in 1785, probabil la Mitropolia din Bucurestis ramas in slujba Mitropolieis egumen la Dealu (1795 -1807) pe care o reface -, apoi la Tismana (1807-1819), arhiereu titular Sevastias (din 1801).

In mai 1819, ales si inscaunat mitropolit al Ungrovlahiei, pastorind pana in timpul revolutiei lui Tudor Vladimirescu (apr./mai 1821), cand a parasit Bucurestii, refugindu-se la Brasovs revenit la Bucuresti abia in 1827.

Ca mitropolit, a platit datoriile Mitropoliei, a Iuat masuri in favoarea preotilor, inlaturand multe din abuzurile din „epoca fanariota”;

A indrumat scolile din eparhie, a trimis patru tineri la studii la Universitatea din Pisa;

A tiparit cateva carti:

– Apostolul (1820),

– Penticostarul (1820),

– Psalitirea (1820),

– Cuvinte sase pentru preotie de Sf. Ioan Gura de Aur (1820),

– Cuvant pentru preotie al Sf. Grigorie de Nazianz (1821)

Mitropolitul Irineu Mihălcescu

Irineu Mihălcescu, din botez Ioan Mihălcescu (n. 24 iulie 1874, Valea Viei, comuna Pătârlagele, județul Buzău – d. 5 aprilie 1948, Mănăstirea Agapia) a fost un teolog și ierarh ortodox român, care a îndeplinit demnitatea de mitropolit al Moldovei (1939-1947).

S-a născut într-un sat de munte, fiind al șaselea din cei zece copii ai preotului Ioan Mihălcescu și ai preotesei Elena. A primit la botez numele de Ioan. După absolvirea școlii primare din satul natal, a studiat la Gimnaziul din Buzău (1887-1889), Seminarul din Buzău (1889-1891) și la Seminarul „Central” din București (1891-1895). Și-a continuat pregătirea la Facultatea de Teologie din București (1895-1899), pe care a absolvit-o cu lucrarea „Sinodul III Ecumenic din Efes”.

Încă din perioada cât era elev la seminar, a început să predea ca preparator de limba greacă la Seminarul „Central” (1894-1900), apoi, după absolvirea facultății, a fost pentru o scurtă perioadă secretar al Internatului teologic din București (1900-1901) [1].

Dorind să-și desăvârșească pregătirea, a urmat studii de specializare la Facultățile de Teologie și Filosofie din Berlin și Leipzig (1901-1904). A obținut, la 13 iunie 1903, titlul de doctor în filozofie la Facultatea de Teologie și Filosofie din Leipzig, cu teza „Darlegung und Kritik der Religionsphilosophie Sabatiers”.

Reîntors în România după obținerea doctoratului, Ioan Mihălcescu a participat la concursul pentru ocuparea unui post la Facultatea de Teologie din București. A câștigat concursul și a fost numit profesor agregat (la 1 iunie 1904), apoi profesor titular (la 28 martie 1908) la Catedra de Teologie Dogmatică și Simbolică a Facultății de Teologie din București, unde a predat până la alegerea sa în scaunul mitropolitan al Moldovei (1939). În paralel cu activitatea didactică, a îndeplinit și funcții administrative, ca decan al Facultății de Teologie din Chișinău (1926-1927), apoi ca decan al Facultății de Teologie din București (1927-1929 și 1933-1936).

În anul 1923 a fost hirotonit de către mitropolitul-primat Miron Cristea ca preot pentru Biserica Amzei din București. A inițiat publicarea revistei „Curierul parohial al Bisericii Amzei”. A reprezentat Biserica Ortodoxă Română la diferite întruniri cu caracter ecumenic din străinătate, dintre care menționăm Congresul Alianței universale pentru înfrățirea popoarelor prin Biserică (Praga, 1928).

În anul 1936, preotul Ioan Mihălcescu a rămas văduv, în urma decesului soției sale, Anastasia [2]. S-a închinoviat în același an la Mănăstirea Sinaia, sub numele de Irineu, fiind apoi ridicat la rangul de arhimandrit.

Ales în anul 1936 ca arhiereu-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, cu titulatura de „Târgovișteanul”, a fost hirotonit întru arhiereu la 17 octombrie 1936 și desemnat să conducă secția culturală a Consiliului arhiepiscopal. În această calitate, a fost desemnat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca locțiitor de episcop al Râmnicului-Noul Severin, cu titulatura de „Craioveanul” (1 noiembrie 1938 – 1 noiembrie 1939) și apoi ca locțiitor de mitropolit al Olteniei (1-29 noiembrie 1939).

A fost ales la 29 noiembrie 1939 ca mitropolit al Moldovei și înscăunat în Catedrala Mitropolitană din Iași la 17 decembrie 1939. A păstorit la Iași până la 16 august 1947, când s-a retras din scaun.

În calitate de mitropolit, a efectuat vizite canonice la numeroase parohii și mănăstiri din Arhiepiscopia Iașilor, s-a preocupat de învățământul teologic organizând diferite conferințe religioase, a repartizat circa 100 de preoți basarabeni refugiați la parohiile din Arhiepiscopia Iașilor unde urmau să slujească împreună cu parohii locali, s-a preocupat de strângerea de fonduri pentru ajutorarea săracilor, a achitat din salariul său taxele unor elevi bursieri, a trimis preoți confesori pe front sau în spitalele de campanie pentru a ține predici ostașilor prin care să le ridice moralul etc. [3]

S-a stabilit la Mănăstirea Agapia, unde a trecut la cele veșnice la 5 aprilie 1948, după inscripția de pe piatra sa de mormânt. Împrejurările retragerii sale din scaunul de mitropolit și apoi cele ale morții sale au ridicat controverse, insinuându-se că ar fi fost otrăvit pentru a-i lăsa locul lui Justinian Marina. A fost înmormântat în cimitirul mănăstirii.

La 24 aprilie 2004, cu prilejul împlinirii a 130 de ani de la nașterea înaltului ierarh, a fost inaugurată casa memorială (reconstruită) a IPS Irineu Mihălcescu în satul buzoian Valea Viei din comuna Pătârlagele și a fost dezvelit un bust al acestuia în fața casei. Cu acest prilej s-a celebrat o slujbă de comemorare de către un sobor de preoti, în frunte cu PS Epifanie Norocel, episcopul Buzăului și Vrancei [4]

http://ro.wikipedia.org/wiki/Irineu_Mih%C4%83lcescu

http://www.ziarullumina.ro/articol.php?wid=0&actual=1&editia=516&fsize=0&duminica=0&test=test&article=8125&title=Mitropolitul%20Irineu%20Mih%C4%83lcescu,%20%E2%80%9Eun%20mare%20educator%20%C5%9Fi%20iubitor%20de%20via%C5%A3%C4%83%20liturgic%C4%83%E2%80%9C

Patriarhul Miron Cristea

Patriarhul Miron Cristea

Miron Cristea, pe numele de mirean Elie Cristea (n. 20 iulie 1868, Toplița d. 6 martie 1939, Cannes, Franța) a fost un publicist, filolog, politician român cu vederi anti-semite[1], senator, regent (20 iulie 19278 iunie 1930) și teolog, primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (19251939). În perioada 1 februarie 19386 martie 1939, a fost prim-ministru al României. La 7 iunie 1919 a fost ales membru de onoare al Academiei Române.

Patriarhul dr. Miron Cristea s-a născut la 18 iulie 1868, în orașul Toplița (astăzi în județul Harghita), într-o familie de țărani români și a primit la botez prenumele Ilie. După mamă, provenea dintr-o familie greco-catolică.

A făcut studiile la Gimnaziul săsesc din Bistrița (18791883), la Gimnaziul grăniceresc din Năsăud (1883 – 1887) și apoi la Institutul Teologic din Sibiu (1887 – 1890). Ca elev la liceul din Năsăud, în anul școlar 1886 – 1887, Ilie Cristea a fost ales președinte al societății culturale Virtus Romana Rediviva, pe care o prezidase cu trei ani înainte George Coșbuc.

După finalizarea examenului de bacalaureat și absolvirea Academiei Teologice din Sibiu în anul 1890, Ilie Cristea a fost numit învățător-director la Școala confesională românească din Orăștie și a început să colaboreze la Telegraful Român. După un an, Mitropolia din Sibiu l-a trimis cu o bursă să studieze la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Budapesta (18911895), unde a obținut la 15 mai 1895 titlul de doctor în filologie. Teza de doctorat este întitulată Viața și opera lui Eminescu.

În timpul studenției, a colaborat ca jurnalist la ziarele Tribuna, Dreptatea și Gazeta Transilvaniei și a fost ales secretar al Societății studențești Petru Maior. În 1894, pe parcursul desfășurării „procesului memorandiștilor”, împreună cu alți 12 colegi, a redactat un manifest prin care țăranii din Ardeal erau chemați să participe în număr cât mai mare la proces. În luna septembrie a aceluiași an, a luat parte în cadrul unei delegații numeroase de studenți ardeleni la Congresul studențesc de la Constanța. În anii 18981900 a fost redactor la revista Telegraful Român.

Reîntors la Sibiu, Ilie Cristea a devenit funcționar la Centrul mitropolitan din oraș, întâi ca secretar eparhial al Arhiepiscopiei Sibiului (1895 – 1902), unde a avut o activitate publicistică asiduă și meritorie, și în continuare în funcția de consilier mitropolitan la Arhiepiscopia Sibiului (19021909). În această calitate, Cristea s-a distins și ca bun administrator și organizator. Între altele, s-a îngrijit de proiectul edificării frumoasei catedrale ortodoxe din Sibiu.

În acest răstimp, Cristea a devenit și membru al clerului, fiind hirotonit la 30 ianuarie 1900 ca diacon necăsătorit și apoi ridicat la rangul de arhidiacon la 8 septembrie 1901. Este tuns în monahism la 23 iunie 1902 la Mănăstirea Hodoș-Bodrog, de lângă Arad, când a primit numele de monah Miron, iar la 13 aprilie 1903 a fost hirotonit ieromonah. La 1 iunie 1908 a fost ridicat la rangul de protosinghel.

Ieromonahul Miron Cristea a militat asiduu pentru emanciparea culturală a românilor din Transilvania. A promovat în acest sens:

  • înființarea Băncii Culturale Lumina, care își propunea să acorde din dobânzi burse elevilor și studenților români și să ajute financiar familiile doritoare să învețe meserii;
  • participarea la reuniunile „Asociației pentru cultura și literatura poporului român din Transilvania” (ASTRA), fiind, din 1905, președintele Despărțământului Sibiu;
  • susținerea înființării Muzeului etnografic și de artă din Sibiu, căruia i-a scris statutul asociației;
  • înființarea Societății pentru crearea unui fond de teatru român;
  • înființarea, tot la Sibiu, a Reuniunii române de muzică, căruia i-a fost președinte;
  • publicarea unei colecții de proverbe, strigături și zicale românești;
  • sprijinirea intensă a școlilor confesionale aflate sub îndrumarea Bisericii. Cristea a inițiat și prezidat conferințe învățătorești;
  • întreținerea unei corespondențe ample cu oameni de cultură contemporani, din toate ținuturile locuite de români. Împreună, între alții, cu marele filantrop basarabean, totodată prieten apropiat, Vasile Stroescu, Cristea a ctitorit și salvat numeroase biserici și școli românești din Transilvania.

Prin activitatea sa de sprijinire a emancipării românilor din Austro-Ungaria, Cristea s-a impus încă din tinerețe atenției generale și astfel a fost ales, la 21 noiembrie/3 decembrie 1909, episcop al Caransebeșului. A fost hirotonit arhiereu la 3 mai 1910, fiind instalat în scaun la 25 aprilie/8 mai 1910. În această calitate, a apărat școlile confesionale românești din Banat de încercările guvernului ungar din Budapesta de a le desființa.

Odată înfăptuită Marea Unire din 1918, episcopul Miron Cristea a făcut parte din delegația românilor transilvăneni care a prezentat actul unirii la București. Ca recunoaștere a meritelor sale în procesul unificării, Cristea a fost ales de Marele Colegiu Electoral, la 18/31 decembrie 1919, să ocupe scaunul (rămas vacant) de mitropolit primat al Bisericii din România întregită. Învestitura și înscăunarea au avut loc a doua zi.

La 7 iunie 1919 a fost ales membru de onoare al Academiei Române, recunoscându-i-se prin aceasta și activitatea publicistică desfășurată până atunci. Cristea publicase o serie de lucrări, între care o monografie despre Alexandru Roman (1897) și o alta dedicată mitropolitului Miron Romanul (1898), apoi mai multe broșuri care conțineau cuvântări pe teme morale și patriotice, lucrarea „Proverbe, maxime, asemănări și idiotisme colectate din graiul românilor din Transilvania și Ungaria” (1901), iar în anul 1905 tipărise „Iconografia și întocmirile din internul bisericei răsăritene”, un valoros tratat de artă creștină, republicat ulterior, pe capitole, în periodicul „Telegraful Român”.

În calitate de mitropolit primat al Bisericii Ortodoxe Române din România Mare, Miron Cristea a definitivat unificarea eclezială prin întocmirea rânduielilor și așezămintelor fundamentale ale Bisericii românești unificate. Dintre inițiativele în acest sens:

  • unificarea bisericească a tuturor românilor ortodocși în baza principiilor Statutului șagunian, care a dat laicilor un rol sporit în administrarea chestiunilor bisericești;
  • înființarea „Institutului Biblic”, care continuă să ființeze și astăzi, cu editură și tipografie.

Cristea a sprijinit de asemenea înființarea unor eparhii noi, între care Episcopia Armatei (cu sediul la Alba Iulia), precum și în Basarabia (la Bălți și Ismail), și a reînființat vechile centre episcopale de la Tomis (Constanța), Oradea Mare și Cluj, alegând pentru ele episcopi.

La sfârșitul primului război mondial, Cristea a participat, ca episcop al Caransebeșului, alături de episcopul unit Iuliu Hossu, la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, dând actului unirii binecuvântarea Bisericii creștine.

La 4 februarie 1925, mitropolitul primat Miron Cristea a fost ales patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind învestit și înscăunat la 1 noiembrie 1925, devenit astfel primul patriarh al creștinismului ortodox românesc. În calitate de întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române, el a desfășurat o intensă activitate cultural-misionară:

  • revigorarea revistei Biserica Ortodoxă Română;
  • înființarea la București a publicației eparhiale Apostolul, acest exemplu generalizându-se și la alte eparhii și chiar în unele parohii, care au scos foi parohiale;
  • a stăruit asupra importanței predicii și a determinat publicarea unor părți din Sfânta Scriptură cu explicații pentru credincioși, precum și tipărirea și răspândirea unor broșuri cu cuprins religios și moral;
  • a susținut intensificarea învățământului religios în școlile secundare, iar în privința pregătirii clerului, încă puțin numeros în raport cu cerințele timpului, a reînființat seminarii și a pus bazele altora noi.
  • a sprijinit activitatea filantropică prin crearea Fondului Milelor, ajutorarea tinerilor teologi la studii în străinătate etc.

Prea Fericitul Miron a contribuit la strângerea legăturilor Bisericii Ortodoxe Române cu celelalte Biserici Ortodoxe surori, prin:

Importanța și prestigiului Bisericii Ortodoxe Române din acei ani au fost ilustrate de faptul că Biserica Ortodoxă Bulgară și-a luat o vreme Sfântul și Marele Mir de la Biserica Ortodoxă Română, iar patriarhul Ierusalimului a ținut să călătorească personal în România pentru a reînnoi vechile legături, uitate într-o vreme.

Ca lider național român și militant pentru unificarea teritorială a României, patriarhul Cristea a fost numit senator, regent (20 iulie 19278 iunie 1930) și, în cel din urmă an al vieții, în împrejurări deosebit de grele, prim-ministru, între 10 februarie 1938 și 6 martie 1939, dată la care a murit. Decesul a survenit la Cannes (Franța), unde plecase pentru tratament medical. Trupul neînsuflețit al patriarhului a fost înmormântat în Catedrala Patriarhală din București.

A fost succedat în funcția de premier de Armand Călinescu și în cea de patriarh de Nicodim Munteanu [1].

Sub pretextul că între anii 1918 și 1924 în România s-ar fi infiltrat evrei din fostele imperii Austro-Ungaria și Rusia, guvernul precedent, prezidat de Octavian Goga, încălcând prevederile Constituției și obligațiile internaționale asumate de România, a publicat la 21 ianuarie 1938 Decretul nr. 169 privind revizuirea cetățeniei, în virtutea căruia evreii cetățeni români erau constrânși să-și dovedească cu acte dreptul la cetățenie, în conformitate cu legea din 25 februarie 1924, în termen de 20 de zile de la afișarea listelor în comune și orașe. În baza acestui decret a fost revizuită situația a 617.396 de evrei, dintre care 392.172 (63,50%) și-au păstrat cetățenia română, iar 225.222 (36,50%) și-au pierdut-o. Evreii cu cetățenia pierdută au primit certificate de identitate valabile pe un an, cu posibilitatea de prelungire și au fost considerați străini fără pașaport, supuși regimului juridic ca atare[2][3]. Aceasta a fost prima dintr-o serie de legi descriminatorii, adoptate în cadrul unei politici de purificare etnică, prin care statul român își abandona cetățenii de origine evreiască, privându-i de cele mai elementare drepturi civice. Minoritatea evreiască, lăsată la bunul plac al unor funcționari publici regionali despotici a început să se expatrieze. Un val de intelectuali și industriași români de sorginte evreiască a părăsit România, economia și cultura română fiind lezate, iar intelectuali de frunte au protestat vehement[4][5].

Guvernul Goga-Cuza s-a menținut la putere 44 de zile. Deși ar fi putut să abroge această lege, Patriarhul a fost cel care a aplicat-o, conform propriei sale viziuni anti-semite, militând pentru alungarea evreilor din România[3]. Într-un articol al vremii, semnat de Miron Cristea, acesta scria că „a nu reacționa împotriva evreilor înseamnă a ne duce de vii la pieire”[1].

În anul 1938, revista Time, oferea o mostră din gândirea antisemită a patriarhului:

Colaboraţi la Wikicitat „Sarcina unui creștin este să se iubească pe sine, înainte de toate, și să se asigure că nevoile sale sunt satisfăcute. Abia atunci își va putea ajuta aproapele. De ce să nu scăpăm de acești paraziți care sug sângele românilor ortodocși ? Este o datorie sfântă să reacționăm împotriva lor – Patriarhul Miron Cristea[6].

Unele surse susțin că Miron Cristea a reușit să pună capăt violențelor antievreiești din mandatul de 44 de zile al lui Octavian Goga[1].

Inițiator al proiectului Catedralei Mântuirii Neamului

Între anii 19261929, au avut loc dispute în ziarele vremii privind locul pe care urma să fie construită viitoarea catedrală a Patriarhiei în București. Patriarhul Miron Cristea a prezidat la 19 februarie 1929 ședința de la reședința patriarhală la care a participat o comisie de experți care a analizat cele douăsprezece locuri propuse pentru amplasarea noii catedrale. În a doua ședință din 23 februarie 1929, în final, comisia a reținut trei propuneri:

Despre Dealul Mihai Vodă (Dealul Arsenalului), cei adunați dimpreună cu patriarhul au apreciat că locul era înalt și bun pentru catedrală, aflat și el în inima orașului, însă Cristea ceru trasarea de străzi și bulevarde concomitent cu asanarea împrejurimilor, ceea ce ar fi complicat proiectul și ar fi fost foarte costisitor. Ridicarea construcției pe Dealul Arsenalului sau în locul Teatrului Național ar fi presupus un amplu proces de expropriere. În consecință, a fost ales locul de la poalele Dealului Mitropoliei, în piața Bibescu Vodă.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Miron_Cristea

Despre Atanasie Stoianescu n-am gasit amanunte.

Pe toti cei enumerati aici ii veti gasi elogiati atat pe bloguri ortodoxe cat si pe site-uri oficiale ale bisericilor ortodoxe romane. Meritele lor nu pot fi contestate insa eu am o singura nelamurire: de ce nicaieri nu se mentioneaza faptul ca au fost masoni decat in cartea” fratelui” mason Dan Amedeo Lazarescu ” Romanii in Francmasoneria universala”, editata de Centrul National de Studii Francmasonice si pe site-urile acestora sau pe unele site-uri „rebele”?

Dupa cum se poate observa exista o traditie in randul esalonului superior al clericilor moldoveni de a se integra in randurile masoneriei sau mai bine-zis de a fi propulsati de acesta in esalonul superior al ierarhiei bisericesti. De ce ar face IPS Daniel o exceptie de la aceasta regula, mai ales ca este desavarsitorul initiativei Patriarhului Miron Cristea in ceea ce priveste Catedrala Mantuirii Neamului? Ravna de care da dovada IPS Daniel in finalizarea acestui proiect si initierea construirii chiar in timpuri grele pentru poporul roman, dovedesc ca dorinta unui ” frate” trebuie indeplinita chiar si dupa 81 de ani, cu orice pret.

Catedrala Manturii Neamului va costa aproape 200 milioane euro si va crea 4000 locuri de munca

Constructia in rosu a viitoarei catedrale ortodoxe a Mantuirii Neamului va costa aproximativ 100 milioane de euro, iar firma care a castigat concursul pentru proiect este SC Vanel Exim SRL, din Bacău, au anuntat vineri reprezentantii Patriarhiei Romane. La concurs au participat in total şapte proiecte. După construirea in roşu, pentru Catedrală vor fi cheltuiţi alţi 100 de milioane de euro pentru picturi şi alte investiţii de ordin estetic.

Constructia va incepe după 15 august şi este estimata sa se încheie în 2013, iar în anul 2015 este planificata sfinţirea picturii. Catedrala va fi construită astfel încât să reziste la cutremure de 8,5 grade pe scara Richter, iar lucrările vor crea aproximativ 4.000 de noi locuri de muncă.

Va fi cea mai inalta cladire din Bucuresti. Va avea o lungime de ansamblu de 120 de metri, lăţimea va fi de 70 de metri, iar cea mai înaltă turlă va măsura 120 de metri, suprafaţa Catedralei urmând să fie de zece ori mai mică decât cea a Palatului Parlamentului lângă care va fi construită.

Pentru aceasta constructie, Patriarhia Română nu va primi bani de la stat ci va lua un credit bancar, banii urmând să fie returnaţi din donaţiile credincioşilor. Cei care vor dori să depună bani mai mulţi vor avea la dispoziţie un cont deschis pentru donaţii.

PF DANIEL-MASON SI ( sau) SECURIST?!

” Nu se cădea, oare, ca şi tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum şi eu am avut milă de tine?” ( Matei-18.33 ) 
Este cunoscut faptul ca romanii au memorie scurta, in special in privinta evenimentelor care privesc intreaga natie. Pe acest fapt se bazeaza si cei care ne conduc destinele, fie ele politico-economice si sociale, fie spirituale. De aceea, pentru cei care  au uitat si pentru cei care n-au fost interesati la vremea respectiva, m-am hotarat sa le aduc la vedere stirile publicate in diverse ziare si reviste( Q Magazin, Evenimentul Zilei, Ziua,etc) cu privire la framantarile care au avut loc in perioada de dupa moartea PF Teoctist ( Dumnezeu sa-l odihneasca ! ) si pana la alegerea noului Patriarh al Romaniei, PF Daniel ( Ciobotea). Mentionez ca articolul gasit de mine pe net este mult mai lung si  a fost scris de un preot ortodox, care nu si-a dezvaluit numele, eu preluand din aceasta lucrare partile in care se gasesc citate ziarele respective si comentariile privitoare la PF Daniel.   

 „IPS Daniel, chemat să declare dacă este mason

Agitaţia din jurul alegerii noului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane continuă. Fundaţia Culturală Sarmisegetuza, condusă de Ionuţ Tene, aceeaşi care a cerut anchetarea morţii Părintelui Patriarh Teoctist, solicită Colegiului Electoral Bisericesc să nu accepte candidaţi membri ai Masoneriei. Intr-un comunicat de presă remis AMOS News, Ionuţ Tene afirmă că alegerile din 12 septembrie nu trebuie să se desfăşoare sub influenţa politicului, iar Inalţii Ierarhi, care vor candida la funcţia de Patriarh, să nu fie membrii ai

Masoneriei, pentru ca „viitorul Patriarh să nu aibă alte obligaţii, decat cele ale slujirii Bisericii Ortodoxe Romane intru Adevăr”.

Urmare a speculaţiilor apărute in presă, Fundaţia cere Inalt Prea Sfinţiei Sale Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei să clarifice public, inainte de data alegerii noului Patriarh, suspiciunile care planează asupra sa cum că ar fi membru al Masoneriei. „Considerăm că Inalt Prea Sfinţia Sa Daniel ar trebuie să clarifice public

această acuză inainte de alegerile din 12 septembrie a.c., pentru a nu exista nici o indoială asupra viitorului Patriarh, că ar avea legături cu o organizaţie, care nu face parte din Biserica Ortodoxă Romană”, se mai arată in comunicat. In finalul documentului de poziţie, Fundaţia apreciază că „Sfantul Sinod şi Colegiul Electoral Bisericesc au şansa istorică de a alege un Patriarh curat sufleteşte şi dedicat Bisericii Ortodoxe Romane, cea mai credibilă instituţie pentru toţi romanii”.( Ziua de Cluj)

 

afis-anti-daniel-7013511” Afise anti IPS Daniel Ciobotea si IPS Nicolae Corneanu pe gardurile Mitropoliei Moldovei si Bucovinei „( afisul este rupt in dreptul numelui IPS Daniel Ciobotea)

Comunitatea Creştinilor Ortodocşi – Practicanţi nu vrea Patriarh „propus de masoni şi cu inclinaţii de dictator” sau „fost angajat al Securităţii”.

Poliţia Comunitară roia – ieri spre pranz – in jurul Catedralei Mitropolitane a Moldovei şi Bucovinei din Iaşi pentru a jumuli gardurile lăcaşului de afişe iscălite de Comunitatea Creştinilor Ortodocşi – Practicanţi sau pentru a păzi să nu fie lipite altele.

In afara perimetrului vegheat “la comandă”, afişul a zăbovit ceva mai mult in cateva prăvălii şi chiar intr-un pasaj pietonal. Afişele, intitulate “Apel pentru alegerea Patriarhului”, erau defăimătoare la adresa Inalt Prea Sfinţitului Daniel Ciobotea şi a Inalt Prea Sfinţitului Nicolae Corneanu şi preamăreau pe IPS Bartolomeu Anania, PS Ioan, IPS Pimen, IPS Teofan şi PS Galaction. Cu litere de o şchioapă scria: “Nu vrem Patriarh fost angajat al catolicilor,  propus de masoni şi cu inclinaţii de dictator aşa cum este, din nefericire, IPS Daniel Ciobotea (fost angajat – 10 ani – al catolicilor şi protestanţilor in Elveţia, la Bossey, propus Patriarh – in mod oficial – de Masonerie prin vocea d-lui Frunzăverde, in conflict permanent cu sfintele mănăstiri ortodoxe din Moldova. Fapte relatate de mass-media şi bine cunoscute de Biserică).

Nu vrem un Patriarh fost angajat al Securităţii aşa cum este, din nefericire, IPS Nicolae Corneanu, fapt recunoscut public şi confirmat de CNSAS”. ” Votul nostru pentru alegerea Patriarhului este posibil prin post şi rugăciune mai ales in ziua alegerilor, miercuri, 12 septembrie”, scria in afiş.( Q Magazin)

Masoni in Sinod ?

In revista Episcopiei Romanului şi Huşilor, ,,Credinţa Ortodoxă”, din luna noiembrie, părintele Nicolae Hurjui trage un semnal de alarmă asupra mişcării masonice din Romania, cerand Sinodului Bisericii Ortodoxe Romane ,,să facă o analiză temeinică şi competentă asupra fenomenului masonic şi să-şi exprime  poziţia ” faţă de acesta. Autorul articolului se referă la ,,ultimele evoluţii ale masoneriei in Romania, la controversele dintre şefii masoni pe seama statutului teritorial al Ardealului, prezenţa in ţară a multor reprezentanţi ai masoneriei internaţionale”, amintind că in anul 1937 ,, Sinodul a luat atitudine faţă de masonerie, condamnand-o”. Ne bucură semnalul de alarmă al părintelui Hurjui şi, in acelaşi timp, ne intristează, că doar un simplu preot s-a gandit la acest lucru. Ierarhii Bisericii oficiale dorm sau … sunt şi ei masoni ?

 

FRAGMENT DIN ZIARUL ZIUA

Masonii din adunarea nationala bisericeasca:

Comisia organizatoare

Viorel Roman – Arhiepiscopia Iasilor- membru

Av. Ioan Rus – Arhiepiscopia Alba Iulia- membru

Prof. Ing. Dr. Constantin Nicolescu – Episcopia Argesului si Musceluluimembru

Ing. Dr. Sorin Frunzaverde – Episcopia Caransebesului- membru

Lucian Iliescu – Episcopia Giurgiului – membru

Comisia Bisericeasca

Acad Constantin Balaceanu Stolnici – Arhiepiscopia Bucurestilor- membru

Ing. Ioan Mocioalca – Episcopia Caransebesului- membru

Prof. univ. Dr. Aurel Ciumberica – Episcopia Giurgiului- membru

Comisia Culturala

Constantin Asavoaie – Arhiepiscopia Clujului- membru

Comisia Economico- Financiara

Ing. Trifon Belacurencu – Episcopia Tulcea- membru

Gheorghe Martin – Arhiepiscopia Tomisului- membru

Comisia Bugetara

Dorel Onaca- Arhiepiscopia Tomisului- membru

Prof. Cornel Popa- Episcopia Oradei, Bihorului si Salajului- membru

( RALUCA PAPADOPOL )

Evenimentul Zilei il atacă pe Mitropolitul Daniel prezentand declaraţiile fratelui acestuia conform căreia

acesta ar fi „ofiţer sub acoperire”. ZIUA prin informatorul lui Secu, Dan Ciachir, vorbeşte despre Masonerie. Dacă Biserica Catolică işi asumă din cand in cand cate o bulă referitoare la neimplicarea preoţilor in masonerie. In Biserica Ortodoxă o asemenea bulă a fost dată numai o singură dată in perioada interbelică şi nu a fost niciodată reinnnoită iar unii ar putea spune că nici nu mai este in vigoare. De exemplu, in Biserica Ortodoxă din Cipru acest lucru a fost repetat de mai multe ori, ultima dată dacă nu mă inşel in 11 februarie 1993. Despre Mitropolitul Daniel s-a tot spus că ar fi francmason. Acest lucru a tot fost repetat in special de aripa lui Bartolomeu Anania care se revendică de la Mişcarea Legionară iar anti-masoneria este una din marotele sale. Dacă ar fi mason, Daniel nu ar fi primul Patriarh care a avut legături cu masoneria. Primul Patriarh mason a fost Miron Cristea. Culmea este că actul de condamnare al masoneriei a fost semnat chiar de Miron Cristea. Masoneria a fost condamnată de Sfantul Sinod in 1937 la iniţiativa lui Nicolae, Mitropolitul Ardealului.

 

MASONERIA SI BISERICA: George Virgil Stoenescu, Marele Secretar General al Supremului Consiliu al Ritului Scotian Antic si Acceptat din Romania, spunea recent int-un interviu in revista „Forum Masonic” că:” Există o traditie foarte indelungată in relatia Biserică-Masonerie, care porneste din vechime, de la rozicrucieni si templieri. S-a ajuns la stabilirea unui cod foarte strict, o masonerie crestină, iar noi toti facem parte din ea. Credem in Dumnezeu si jurăm pe Biblie. Toleranta masonică arată insă că Dumnezeu nu trebuie numit neapărat Mahomed sau Iisus Hristos. El este Marele Arhitect al Universului. Dumnezeu este in inima noastră. El este punctul nostru de sprijin pentru a realiza ordinea din haos. Dacă Dumnezeu nu mai este in noi, apare haosul.” Intr-un articol recent, Carol Harşan scria că mai mulţi inalţi ierarhi ai BOR ar fi masoni. Printre aceştia şi cei doi candidaţi acum la scaunul de Patriarh: „In ultimii ani, un fenomen interesant a marcat viata politico-spirituala romaneasca: o apropiere insidioasa, dar tenace, desi aparent fara un demers programatic, a unor personalitati din clerul inalt din Biserica Ortodoxa, de segmente declarat masonice, in speta, de Masoneria recunoscuta oficial.Este vorba de Episcopi si Mitropoliti, membri ai Sfantului Sinod, dar si de reprezentanti ai clerului mijlociu. Ca personalitati clericale invocate insistent in ultimii ani, si din a caror agenda, relatiile cu Masoneria au devenit un loc comun, ii citam pe: IPS Pimen Suceveanul (Templier si afiliat la Loja „Fiii coloniei lui Traian” din Nordul Moldovei), IPS Teofan – fost Sinaitul, azi, Mitropolit al Olteniei (in relatie cu Loja „Armonia”, Craiova), IPS Ambrozie Sinaitul (vicar patriarhal, Loja „Armonia” Craiova), IPS Teodosie Tomitanul (fost Snagoveanul, fost Episcop vicar la Mitropolia Bucurestilor, sub obladuirea Lojii „Ovidius” Constanta), IPS Daniel Ciobotea, (Mitropolit al Moldovei), IPS Ion Salajeanul (Episcop de Covasna si Harghita) si IPS Sofronie (Drincec, Episcop de Gyula, in relatie cu Loji maghiare).Despre IPS Vincentiu Ploiesteanul parerile sunt radical impartite, acesta avand manifestari antimasonice, intersectate cu intalniri „de gradul trei” in sanul albastrei familii Grifofoni.”Articolul lui Harşan a fost negat apoi intr-un articol in Observatorul Religios.

Vineri, dupa inmormantarea Patriarhului Teoctist, domnul Frunzaverde a strigat sus si tare ca noul Patriarh al Romaniei va fi IPS Mitropolit Daniel al Moldovei. Acum, datorita dlui Gusa si dezvaluirilor sale din ZIUA, toata suflarea romaneasca a vazut limpede ca, in cursa spre patriarhat, IPS Daniel este sustinut patetic de Masonerie. Constiinta membrilor Colegiului Electoral Bisericesc va fi pusa la grea incercare cu prilejul votarii noului patriarh. Figura mitropolitului Teofan al Olteniei, de calugar autentic, care nu face compromisuri duhovnicesti, va aparea si mai luminoasa in ochii credinciosilor si, mai ales, in ochii clerului ortodox.

Un exemplu privind implicarea unei grupari condamanate atat de Vatican cat si de Ortodoxie in viata bisericeasca, a fost dat de Sorin Frunzaverde, mason cunoscut si, cu toate acestea, membru al Adunarii Nationale Bisericesti, care a anuntat din a doua zi de dupa moartea dubioasa a Prea Fericitului Teoctist ca Daniel va fi viitorul Patriarh al Romaniei. Frunzaverde este sustinatorul activ al lui Laurentiu Streza care, impreuna cu Casian Craciun si Daniel Ciobotea, au facut parte din grupul restrans al privilegiatilor regimului care-si petreceau studiile in Elvetia pe vremea lui Ceausescu, cu acordul Directiei de Informatii Externe (DIE) a DSS. Dintre acestia Ciobotea este singurul ierarh cu dosarul ars complet in decembrie 1989. Streza este aparat de masoneria din randurile serviciilor secrete. Casian ar putea fi, asadar, singurul ramas fara „acoperire”.

La randul sau, Mircea Dinescu, membru al Colegiului CNSAS si unul dintre dusmanii fatisi ai Bisericii, s-a deplasat special la Craiova, la jumatatea lunii august, pentru a-l aborda pe Mitropolitul Olteniei, Teofan Savu, intr-o intalnire aranjata de primarul Craiovei, Antonie Solomon. Intrebat care a fost natura discutiilor purtate cu inaltul prelat, Mircea Dinescu a replicat: „Nu pot vorbi despre asta. E ca si cum ai merge la popa si dupa aia ar trebui sa incalci taina spovedaniei”. „Ati fost sa va spovediti?”, a fost intrebat afaceristul veros, fost poet. „Pai nu stiu caredintre noi s-a spovedit la care…”, a spus agentul CNSAS Mircea Dinescu. Urmare a acestei intalniri, IPS Teofan – principalul contracandidat la acea data al lui Daniel al Moldovei, ca favorit si preferat al regretatului Patriarh Teoctist pentru succesiune la scaunul patriarhal -, a renuntat sa mearga mai departe. Conform surselor Civic Media, Mircea Dinescu l-ar fi amenintat pe IPS Teofan cu dosarul sau intocmit de Securitate, unde s-ar gasi un Angajament semnat de Teofan Savu. Atat Mircea Dinescu – absolvent al Academiei de cadre a PCR „Stefan Gheorghiu” si protejat al sinistrului Gheorghe „Gogu” Radulescu, membru al CC al CPEx, urmarit pentru relatiile sale cu serviciile de spionaj ale URSS – cat si Ticu Dumitrescu – purtator al Ordinului Muncii clasa III oferit prin decret prezidential de Nicolae Ceausescu – vor continua loviturile la adresa unor ierarhi ai Bisericii in favoarea gruparilor parabisericesti numite si ca razbunare personala a lui Daniel la adresa celor care au incercat sa salveze Biserica sustinand un alt candidat pentru Scaunul Patriarhal.Aceste cazuri demonstreaza in plus – pe langa informatiile pe care le avem –ca frontul lui Daniel Ciobotea a uzitat de toate armele unei campanii murdare– dosare, santaj, inregistrari audio-video compromitatoare, mita, promisiuni,reclama mascata, sustinere din partea masoneriei sau a altor grupari oculte,etc – inclusiv prin intermediul unor personaje ca Nicolae al Banatului, cel mai vechi si prolific informator al Securitatii din BOR. Multi duhovnici ai Romaniei, in special din Moldova, si-au aratat inainte de alegerile de miercuri ingrijorarea ca Sfantul Duh s-ar putea sa paraseasca Dealul Patriarhiei dupa ridicarea la ceruri a sufletului Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist, decedat subit in conditii inca neelucidate.

Secretul lui Daniel: fratele cel mare

„A fost ofiter de Securitate sub acoperire. E un diavol!”

Nu toti cei din familia IPS Daniel il vad cu ochi buni pe cel care ar putea deveni urmatorul Patriarh. Gheorghe Ciobotea, zis Ghita, are 61 de ani si este fratele mai mare al actualului Mitropolit al Moldovei si Bucovinei.Este un om simplu, fost tractorist si traieste intr-o saracie lucie, impreuna cu familia, in satul Dobresti, din judetul Timis. Este certat de mai multi ani cu inaltul ierarh, pe care il ocaraste cum ii vine la gura.

Certati de la mostenire

Ghita Ciobotea povesteste ca, acum 24 de ani, a fost dat afara de propriul frate din casa pe care o cumparase. In 2000 a acceptat sa renunte in favoarea lui si la partea ce i se cuvenea din gospodaria parinteasca. In plus, sustine ca, in 2004, IPS Daniel s-a intabulat prin fals pe tot terenul mostenit de la bunici. Cei doi frati si sora lor, Florica, au mostenit o casa la intrarea in Dobresti, comuna Bara, precum si 24,69 hectare, din care 21 de teren agricol si restul de padure. Pamantul apartinuse bunicii, care l-a primit cadou de la o boieroaica pe care a servit-o ani la rand, la conac.

Traieste in mizerie

Acum, Ghita Ciobotea imparte cu nevasta si cu unul dintre baieti o camera mica,mobilata cu paturi de spital, din fostul sediu al CAP. Este ultima cladire din Dobresti, pe care barbatul a cumparat-o in 1991 cu mare greutate.Imaginea contrasteaza cu casa parinteasca, prima de la celalalt capat al satului, zugravita in alb, cu termopane si antena parabolica. Imobilul apartine Mitropolitului, care vine aici sa se reculeaga cateva zile in fiecare vara. In schimb, asa-zisa locuinta a lui Ghita Ciobotea nu are nici curent electric. Desi cand s-a cununat era cel mai bogat flacau, iar aleasa lui i-a adus zestre o Dacie nou-nouta,acum se descurca greu. Muncesc de dimineata pana seara, ingrijind o vaca si vreo 200 de oi. Din vanzarea branzei abia reusesc sa-si cumpere d-ale gurii. La haine nu se mai gandesc de mult si umbla cu incaltari ieftine, din guma.

Sustine ca l-a tinut in scoala

Pe 29 martie 2007, Ghita Ciobotea a facut plangere penala impotriva fratelui Mitropolit. L-a reclamat pentru ca, sustine el, s-a intabulat in fals in Cartea Funciara, ca unic proprietar al pamantului mostenit de la bunici. „S-a purtat foarte murdar cu mine. A luat tot, toata averea parinteasca. Fratele meu, Mitropolitul, a facut acte in 2004 cu primarul din Bara si mi-a luat tot. El e omul lui Satana, nu e om al Bisericii! A fost ofiter de Securitate sub acoperire. Sa stie lumea cine-i, sa-l vada. Eu am lucrat flamand si rupt pentru ca sa-l tin la scoli, iar el ma scoate-n strada. E un diavol!”, spune, cu naduf, Ghita Ciobotea. Acesta povesteste ca, dupa ce tatal lor i-a abandonat, a muncit din greu timp de 12 ani ca sa-si intretina familia. Fratelui mai mic i-a platit si meditatiile, cu 30 de lei ora, ca sa poata da admitere la Teologie. Iar pana cand a terminat facultatea, l-a tinut pe banii lui in scoala si la internat. „Lucram pe tractor, am fost tractoristul satului. Si puscarie am facut pentru fratele meu, om al bisericii, si pentru sora noastra. Ca i-am iubit. Am facut un an de puscarie, in 1975, ca nu s-a ajuns cu bani atunci, si-am furat. Tot ca sa le dau lor!”,isi aminteste Ghita Ciobotea.

„Au facut fals la un notar”

In 1998, cei trei au depus acte pentru a primi inapoi terenurile mostenite de la bunica lor si care fusesera confiscate de comunisti. „Dupa ce ni s-a aprobat pamantul, au venit el cu sora-mea si cu primarul din Bara si au facut fals in acte la un notar. Eu n-am semnat ca sunt de acord sa-mi dau pamantul, partea mea, ca, daca o faceam, nu mai eram aici. Dar el tot s-a intabulat stapan pe tot pamantul. Asta s-a intamplat in 2004. De atunci am fost de doua ori la DNA si ei m-au trimis la Parchet, la Lugoj, sa-i fac plangere penala. Pentru ca la Legea 18 am primit titlu de proprietate pe 9 hectare de teren si unul de padure, iar fratele meu, Mitropolitul, s-a intabulat prin fals si pe pamantul meu”, a mai spus Ghita Ciobotea.

„M-a scos afara din casa de la Lugoj”

Fratele ierarhului mai sustine ca acesta l-ar fi scos afara si din propria locuinta. „In 1973 am cumparat o casa in Lugoj. I-am pus pe contract si pe fratele meu, si pe sora noastra, ca sa-si poata face buletine de oras. La urma, in ‘83, fratele meu, Mitropolitul, m-a scos afara din casa de la Lugoj, cu doi copii mici. Unul avea 3 ani si celalalt, 7. Am iesit pe iarba verde fara sa ne lase macar sa ne luam lucrurile. Noroc cu primarul de atunci din Lugoj, care mi-a dat in ziua aceea un apartament intr-un bloc neterminat. Am dormit nopti la rand cu pruncii pe beton, pe o suba”, se vaita Ghita Ciobotea. Omul mai spune ca s-a certat apoi cu fratele Mitropolit. „De atunci, din ‘83 pana in 2000, n-am mai vorbit cu el. In 2000 a venit la mine sa-i dau partea din casa parinteasca, pentru ca vrea sa faca manastire. I-am dat-o. Nimic n-am luat de la el, ca sa vina in 2004 si sa imi ia aici tot”, ne-a mai declarat Ghita Ciobotea.In prezent, dupa ce s-a improprietarit cu tot pamantul mostenit de la bunica, IPS Daniel a intrat si in posesia terenului pe care se gaseste fostul sediu al CAP, unde locuieste fratele sau mai sarac. Din clipa in clipa, acesta se asteapta ca Mitropolitul sa-l scoata afara si de aici sau sa-i ceara o chirie pe care nu si-o poate permite.

De negasit

IPS Daniel nu a putut fi contactat pentru a-si spune parerea in legatura cu acuzatiile pe care i le aduce propriul frate. Reporterii EVZ au sunat si ieri dupa-amiaza pe toate numerele de centrala ale Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, dar fara niciun rezultat. Preotul Constantin Sturzu, purtator de cuvant al institutiei, nu a raspuns nici el la mobil, asa cum nu a facut-o nici omologul sau de la Patriarhia Romana, Constantin Stoica.

Cabala lui Vantu in B.O.R

• Lupta pentru controlul BOR a ajuns intr-o fază acută in aceste ultime zile

• Reţeaua moldovenească s-a reactivat sub bagheta lui Sorin Ovidiu Vantu

• Frontul „ieşenilor” s-a mobilizat şi a aruncat incă o fumigenă pe piaţa mediatică

• Atacul la memoria Patriarhului se poartă cu mijloacele fostului NKVD

• Acuza ca Patriarhul Teoctist ar fi fost homosexual, continuată cu povestea legionarismului, are ca punct de plecare Iaşiul, bastionul reţelei lui Iliescu-Vantu-Daniel Ciobotea

• Daniel, un fesenist infocat, l-a invitat pe Ion Iliescu in preajma alegerilor din 1996 la Iaşi, de Sfanta Parascheva

• Teoctist a refuzat atunci să se ducă la Iaşi, ba mai mult, a lansat un mesaj devastator cerand romanilor „să nu voteze cu Anticristul”, cu adresă directă la Ion Ilici Iliescu, „liber cugetător” declarat

• Deloc intamplător, după schimbarea puterii in anul 2000, primul articol de presă, in ianuarie 2001, care avea să-l incrimineze pe Teoctist că ar fi fost legionar şi că ar fi homosexual a apărut la Iaşi, in ziarul patronat de Vantu şi subordonat intereselor mitropolitului Daniel.

Scandalul mediatic lansat ieri de Trustul lui Sorin Ovidiu Vantu – „Dosarul lui Teoctist” dovedeşte – odată in plus – miza enormă a alegerii viitorului Patriarh al Romaniei. Incă din primele clipe ale anunţului morţii Patriarhului Teoctist slujbaşii din media controlată de S.O.V. l-au desemnat pe Daniel Ciobotea ca principal favorit al cursei pentru scaunul patriarhal. De asemenea Trustul lui Vantu s-a implicat din toate puterile in susţinerea mediatică a lui Sinescu, cel care l-a „terminat” pe Patriarh. Autorul iniţial al „dezvăluirii”, Dorin Dobrincu, provine din „Centrala Iaşi”.

„Dosarul” din „Cotidianul” lui Vantu de ieri este o reluare a „dosarului” din„Monitorul din Iaşi”, patronată tot de Vantu, atunci, din data de 13 ianuarie 2001. Ulterior in „Evenimentul zilei” din 15 ianuarie materialul este reluat de Florian Bichir, un alt susţinător care hiperventilează vibrant pentru Daniel Ciobotea, chiar zilele trecute.

Uriaşele aberaţii ale pseudo-dosarului lui Teoctist sunt evidente pentru orice om de bună credinţă. Atacul la Patriarh provine din Iaşi. Tipologia care descrie atacul la Teoctist este specifică instrumentarului de acţiune operativă a unui Aparat care işi propulsează, chiar in zilele noastre, vectorii in presa controlată – printre alţii – şi de Sorin Ovidiu Vantu. Teoctist a reprezentat Aripa Naţională a Bisericii. Ce Aripă reprezintă Daniel se poate inţelege cu uşurinţă din analiza mobilizării susţinătorilor săi. La loc de frunte Alina Mungiu, autoarea „Evangheliştilor”, lucrare pornografică şi oripilant anticreştină (lansată tot la Iaşi) care exprimă fantasmele sexuale bolnave ale actualei doamne Pippidi. Pe langă fosta activistă utecistă se adaugă şi „noii utecişti” crescuţi de Tismăneanu, cea mai mare parte a grupării GDS-ului şi Trustul lui Sorin Ovidiu Vantu.

Recent, „Ziarul de Iaşi” din data de 08/08/2007 sub titlul „Despre morţi, numai de bine” – batjocoritor, inţelegem – după ce examinăm conţinutul articolului scrie: „Foarte puţini au fost aceia care au pomenit de implicarea lui Teoctist, ca tanăr legionar, in rebeliunea legionară din ianuarie 1941, cand a participat la devastarea sinagogii „Resit Daath” din Bucureşti. Acest fapt l-am relevat pentru prima data in ianuarie 2001 in „Ziarul de Iaşi” (pe atunci „Monitorul”), pe baza unui document descoperit in arhiva SRI de către Dorin Dobrincu”.Dobrincu este cel care a fost numit şef al Arhivelor Naţionale, printr-o decizie care a provocat un adevărat scandal in lumea academică, de către ministrul PNL Cristian David (progenitura generalului Troacă). Despre Dobrincu, Vladimir Tismăneanu afirma că „a jucat un rol esenţial in scrierea şi definitivarea Raportului Final al Comisiei Tismăneanu”. Raport intens contestat atat de mediile universitare cat şi de Biserică şi societatea civilă pentru aberaţiile şi neadevărurile flagrante din conţinutul său. Despre cine este Tismăneanu nu are rost să mai discutăm aici dar se poate spune că pupilul său – Dobrincu – este un caz de excepţie in lumea politică actuală –lucrează şi la Preşedinţie, la Traian Băsescu şi la Ministerul de Interne – pus de liberali. Dobrincu face parte totodată din haloimăsul, GDS, „Revista 22” şi grupările adiacente, şi este apropiat de poziţiile lui Gabriel Andreescu, activistul de serviciu al Campaniei anti-icoane in şcolile romaneşti. Acelaşi Gabriel Andreescu il ridică in slăvi pe ieşeanul lui Tismăneanu menţionand public „că ii datorăm lui Dorin Dobrincu descoperirea valorosului document” care il incrimina pe Teoctist, in 2001. Cutia de rezonanţă a acuzaţiilor la adresa lui Teoctist a fost apoi Stejărel Olaru, „umbra” lui Marius Oprea, Secretar de Stat PNL, apropiat al lui Dobrincu, care pe canalul The Money Channel, tot al lui Vantu, „a susţinut că a văzut numele patriarhului in mai multe documente ale Securităţii” pretinzand chiar că acesta ar fi fost „agent de influenţă” al Securităţii. Orice cercetător avizat ştie că in nomenclatorul Securităţii nu există această funcţiune. Agenţii de influenţă – propagatori ai tezelor NKVD se ivesc acum –pe frontul luptei pentru scaunul BOR – aşa-zişii „istorici”, legatari ai moştenirii „Ciungului” – agentul bolşevic Tismenenksy.

Anania nu vrea Patriarh mason sau securist

IPS Bartolomeu Anania a avertizat ieri ca viitorul patriarh nu trebuie sa fie santajabil. “E absolut esential ca patriarhul sa nu fie obiect de santaj, fie in planul moral, fie in cel politico-social, de unde l-ar pindi taina colaborarii cu organizatii sau structuri acoperite, inclusiv cele de informatii”, a declarat Anania intr-un interviu acordat Mediafax. In traducere libera, IPS Bartolomeu cere, de fapt, ca viitorul patriarh sa nu fie nici mason, nici securist. (C.R.)

 

„Nu votaţi cu Anti-Hristul!”

Acesta a fost indemnul Patriarhului Teoctist adresat romanilor in 1996, cu ocazia alegerilor care au dus la inlăturarea lui Ion Ilici Iliescu din fruntea Ţării. Inlăturare temporară, din păcate. Un activist de varf al Frontului din care face parte şi Ion Iliescu, Frontul Ateu şi Anticreştin, scrie, referindu-se la alegerile de astăzi: „Care este miza competiţiei pentru scaunul patriarhal? Nimic nu mi se pare mai explicativ pentru această intrebare decat frapanta analogie dintre cei doi ierarhi şi aşezarea pe eşichier a perechilor lor politice la inceputul anilor ΄90. Ca şi atunci, infruntarea se duce intre fracţiuni de moştenitori ai regimului. Una, care acceptă inevitabilitatea intrării Romaniei intr-o lume a democraţiilor, dar pe cat se poate, in condiţiile controlate acasă. Cealaltă fracţiune exprimă resurecţia naţionalismului ceauşist violent şi vulgar. Ne aflăm in faţa unei confruntări de tip Ion Iliescu şi Vadim Tudor (sau Funar). Mergand mai departe cu comparaţia, Gabriel Andreescu, autorul interesantei analize, il identifică pe „discretul”, „eficientul”, „diplomatul” Daniel al Moldovei cu… aţi ghicit, cu echilibratul Iliescu. Criminalul bolşevic cu mainile ude de sange, ales de „societatea civilă” drept opţiune viabilă – atat in 1990, cand Andrei Pleşu şi ai săi stăteau la dreapta lui Ilici, cat şi ulterior, ori de cate ori a venit vorba de Putere in Romania. Iliescu a fost Blestemul Romaniei. Patriarhul Teoctist l-a identificat exact. Anti-Hristul. Daniel al Moldovei a ales atunci, in 1996, să fie alături de Ion Iliescu. Şi acum este susţinut tot de frontul ideologic creat la umbra lui Iliescu.  

Insemnată direcţia Bisericii.

Biserica Ortodoxă Romană se află astăzi in faţa unui eveniment de o importanţă covarşitoare. Poate unul dintre cele mai semnificative de la momentul recunoaşterii sale la data de 30 iulie 1925, cand Biserica Ortodoxă Romană, ridicată la rangul de Patriarhie, a fost recunoscută prin Tomos-ul Patriarhului Ecumenic Vasile al III-lea.Alegerea urmaşului Patriarhului Teoctist va marca pentru o perioadă insemnată direcţia Bisericii. Faptul că Patriarhul a murit in circumstanţe neelucidate incă, tot la o dată de 30 iulie, poate fi o simplă coincidenţă. Faptul că a fost impins practic către moarte, din neglijenţă sau rea-credinţă, este deja o evidenţă. Moartea Părintelui Patriarh Teoctist a fost una martirică.

Parintele Staniloae este unul dintre cei mai mari carturari ai neamului, cele 90 de carti ale sale, precum si cele peste 30 de traduceri din „Parintii si scriitorii bisericesti” fiind o zestre cu care un popor poate dainui in ciuda oricaror impotriviri, ele neputand sa lipseasca din biblioteca nici unui tanar indreptat spre carte. Cu o viata calita prin inchisorile comuniste, cu traducerile sale din sfintii Grigorie de Nisa, Maxim Marturisitorul, Dionisie Areopagitul sau Grigorie de Nazianz, parintele Staniloae ar fi trebuit sa fie maestrul spiritual al generatiei formate la inceputul acestui mileniu. De ce nu este asa? Pentru ca traducatorul inegalabilelor „Filocalii” avea inca de atunci suspiciuni grave fata de elita intelectuala care domina azi spatiul public. Pentru asta nu a fost iertat. Concluzia marelui carturar este cel putin ingrijoratoare: „Intelectualitatea romana de astazi s-a indepartat de ortodoxie, asta am remarcat de multe ori; mi se pare ca e cea mai indepartata intelectualitate de credinta poporului. Ispita Occidentului, stiti…”. Pe acest fond nelinistitor, parintele Staniloae le spunea tinerilor si ce trebuie facut pentru a ne salva biserica si credinta: „trebuie sa cautam sa avem statul cat mai crestin; si statul romanesc a fost inainte destul de crestin; nu intrase masoneria; acum… sunt interese individuale, masonerie, ateism…cate si mai cate… Trebuie sa militam pentru un stat crestin; cat mai crestin”.

 Nu degeaba şeful statului i-a acordat postmortem „Steaua Romaniei in rang de Colan”. Numai eroii Neamului pot primi o astfel de distincţie specială. Părintele Teoctist a murit in chinuri, mursecat de cuţit, sufocat şi inecat in propriul său sange. Faptul că Spitalul in care s-a săvarşit este condus de un conclav masonic este poate doar o coincidenţă. După cum tot o coincidenţă ar putea fi şi faptul că a fost ingropat in exact aceeaşi zi in care a fost depus in mormant Patriarhul anterior, Justinian Moisescu. După cum poate tot o intamplare tipică vremii de astăzi este şi faptul că nu a avut loc nici un fel de anchetă, deşi cea mai mare parte a presei de investigaţii din Romania a sesizat controversele şi a semnalat suspiciunile legate de sfarşitul Patriarhului. Patriarhului i s-a dorit cu ardoare sfarşitul. Stau mărturie articolele celor care s-au bucurat de moartea sa. La adresa http://www.teoctist.info au fost stranse laolaltă toate cele ce s-au scris după moartea sa. O bună parte dintre cei care au batjocorit memoria Patriarhului Teoctist sunt actualii susţinători ai Mitropolitului Daniel Ciobotea. Este posibil ca şi asta să fie tot o coincidenţă. Unii dintre membrii Colegiului Invizibil provin din Iaşi şi au treabă des in partea aceea de ţară invecinată cu Estul. Nu ne intalnim pentru prima oară cu reţele şi network-uri conspirate şi infăşurate mai mult sau mai puţin strans in iţele serviciilor de aici şi de aiurea.In ultima perioadă de timp, la iniţiativa patriarhului, se desfăşurau in cadrul unor Comisii ale Sfantului Sinod lucrările de modificare a Statutului BOR, practic regulamentul după care se călăuzeşte Biserica. Se ştie că acest statut fusese modificat in perioada comunistă astfel incat să favorizeze o intervenţie a statului şi a persoanelor străine de interesul Bisericii in soarta acesteia. Acesta ar putea fi considerat cel mai important pas făcut de Biserică pentru a se desprinde de puterea seculară a unui stat dovedit tot mai mult in ultima perioadă de timp defavorabil Bisericii şi manifestărilor creştine. Unul dintre principalele obiective era eliminarea laicilor din Marea Adunare Bisericească pentru a impiedica pe viitor intervenţia unor potenţiali duşmani ai Bisericii in deciziile cele mai importante ale acesteia, cum ar fi alegerea episcopilor şi a patriarhului. Probabil că după schimbarea statutului, in scurtă vreme P. F. Patriarh Teoctist s-ar fi retras, nu inainte de a organiza noile alegeri. Venirea unui urmaş dorit de Patriarh in fruntea BOR nu era decat o problemă de timp, căci autoritatea in sinod a Patriarhului ar fi impus cu siguranţă această ultimă dorinţă a sa. Chiar dacă Patriarhul Teoctist s-ar fi imbolnăvit grav, mai rămanea incă timp pentru intrunirea Marii Adunări Bisericeşti şi pentru realizarea alegerii dorite de el. Aşadar, singurul lucru care ar fi putut interveni pentru a schimba soarta Bisericii Ortodoxe Romane, a doua ca număr de credincioşi după Biserica Rusiei, nu era decat moartea subită a P.F. Patriarh Teoctist. Numai astfel el putea părăsi lumea aceasta fără să lase nici măcar un ultim cuvant sau un testament spiritual. Ultimul său cuvant, credem, este „Nu votaţi cu Anti-Hristul!”.

Unul dintre idealurile urmarite cu perseverenţa de francmasonerie este desfiinţarea religiilor (a creştinismului in special, aşa cum am aratat deja) şi a naţiunilor, urmarind crearea unei singure naţiuni şi a unui singur guvern mondial, cu o „noua ordine mondiala„, care va permite membrilor sai sa devina conducatorii intregii omeniri. Naţiunile, Bisericile şi monarhiile sunt piedici foarte serioase in faţa acestui plan diabolic. De aceea, una dintre lozincile Revoluţiei franceze era aceasta: „Cu maţele ultimului popa il vom spanzura pe ultimul rege!”.

Beresniak ne anunţa fara ocoluri acest plan al unui guvern internaţional: „In secolul nostru, datoram francmasoneriei cateva organizaţii internaţionale: Societatea Naţiunilor – devenita ONU -, Crucea Roşie, Liga Drepturilor Omului… Putem cunoaşte influenţa masonilor peste tot unde se exprima voinţa de a fi liber şi de afirmare a demnitaţii umane” (p. 55). „

Am redat parti din acest articol pentru a intelege de ce PF Daniel si Sinodul BOR nu au putut da un alt raspuns cu privire la pasapoartele biometrice. Pozitia Domniei Sale ne pune pe ganduri si ne lasa un gust amar.  Atitudinea sa sfidatoare fata de credinciosii ortodocsi si total necrestineasca fata de fratele sau ne arata ca  inima PF Daniel s-a indepartat cu totul de la cel al carui umil servitor ar trebui sa fie, Iisus Hristos.

 „Iar cine are bogăţia lumii acesteia şi se uită la fratele său care este în nevoie şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în acela dragostea lui Dumnezeu? „Întâia epistolă sobornicească a Sfântului Apostol Ioan-3.17 ).

Avand in vedere ca suntem in Postul Pastelui, se cuvine, ca atunci cand mergem la biserica, sa mai aprindem cate o lumanare si pentru cei plecati dintre noi, pe care nu i-am cunoascut personal (victimele Revolutiei si ale mineriadelor, PF Teoctist, s.a.m.d.) cat si pentru cei care se afla  inca printre noi, dar care au ratacit Calea.