O lecţie pe care încă n-am învăţat-o deşi istoria ne-a demonstrat-o din plin: românii n-au avut şi nici nu o să aibă vreodată prieteni. Trist dar adevărat!

Răsfoind Internetul am dat de-o carte pe care foarte mulți o recomandă cu multă căldură , iar autorului ei i se aduc multe osanale. Cum în timp am învățat că nici o carte excepțională ( la fel și despre filme, etc.) nu apare fără să aibă girul celor care fac legea în lume, am deprins un prost obicei, și anume, de a afla ce hram poartă autorul și cui folosește lucrarea respectivă. Așa că, m-am apucat de vânat date despre domnul Larry Lee Watts( adevărul este că n-am găsit prea multe) și despre locurile pe unde a lucrat și pe care le numește în biografia sa de pe site-ul http://larrylwatts.com/Larry_L_Watts_biography.php. , destul de succint. Mi-a atras atenția in mod deosebit Rand Corporation, unde Larry Watts a lucrat între 1985-1990 și mai ales pasajul:” În mod ironic, cu mai puţin de o lună mai devreme și-a  prezentat cel de al doilea proiect al unui raport RAND privind motivele pentru care regimul lui Ceauşescu era puţin probabil că va rezista iernii (România 1944-1989: insecuritate, Naţionalism şi Delegitimizare, 27 noiembrie 1989, nepublicat) – ” și faptul că : ” La fel de ironic, 1989 a fost singurul an, începând din 1981, când Larry nu a vizitat România. În timp ce vedea revoluţia la televizor, împreună cu restul lumii, el a primit un telefon de la fostul profesor universitar de la Princeton, Dr. Allen Kassof, director al IREX, care-i cerea să coordoneze noul birou comun din Bucuresti,  împreună cu Academia Română de Ştiinţe. ” Măi să fie, ce coincidență. Asta a fost mai tare ca Nostradamus, că nici nu terminase bine de scris și Ceaușescu deja era terminat. Unde mai pui că nici nu fusese în Romania, ca să știe că Secu și KGB-ul (&CIA) bătuseră deja palma și Brașovul avea tremurici. Măi să fie, mi-am spus, ăștia de la RAND se vede treaba că angajează alde Vanga&Co. și se ocupă de previziuni care se îndeplinesc, ca prin farmec. Așa că, l-am lăsat pe nenea Larry și m-am apucat să caut informații despre RAND.

Mult mister şi multe teorii conspirative se agită în jurul RAND Corporation, RAND centre pentru „Cercetare și Dezvoltare”. Aceasta a fost iniţial fondată de mai mulţi lideri luminați ai Forţelor Aeriene din Statele Unite, generalul Arnold Hap şi General LeMay Curtis, în colaborare cu oameni de ştiinţă şi ingineri din lumea civilă. Ea a luat ființă în 1945, după încheierea celui de-al doilea război mondial, atunci când Arnold, LeMay şi Franklin R. Collbohm (care a lucrat pentru Douglas Aircraft), făcut din ea o subdiviziune a Douglas Aircraft.

Aceşti oameni au fost toți strâns implicați în campaniile aeriene care au fost factorii decisivi în cel de- al doilea război mondial. Arnold şi LeMay au fost susţinători puternici ai bombardamentului strategic. Multe dintre invenţiile care au asigurat SUA superioritatea covârşitoare între puterile Axei s-au datorat capaciții rapide a Statelor Unite de a -și forța oamenii săi de ştiinţă şi inginerii să creeze noi arme şi alte componente hardware militare. Inovaţiile din timpul celui de-al doilea război mondial au inclus radarele, site-uri bomba, tehnica rachetelor teleghidate (luata de la germani) şi cea mai impresionantă, bomba atomică, printre alte nenumărate invenții. Generalul Arnold, în special, a realizat că, pentru ca Statele Unite să poată sta in continuare în faţa potenţialilor inamici, relaţiile puternice din timpul războiului care s-au creat între militari, oameni de ştiinţă, ingineri şi industrie trebuie să continue.

Pentru a facilita această legătura,  RAND Corporation a fost înfiinţată pentru a fi un think tank de investigare a armelor, tacticilor şi a diferitelor idei care ar putea face armata SUA, în special Forţele Aeriene, în mod constant, cele mai eficiente din lume.

RAND a fost iniţial adăpostită într-o uzină a Douglas din Santa Monica, şi atribuțiile acesteia au fost găsirea posibilităților de fezabilitate şi de lansare a unui satelit. Multe dintre proiectele sale timpurii au fost exerciţii de aplicare a tehnologiilor cunoscute. Dar în curând RAND se va implica în „teoria ştiinţifică şi structura” 1 . In 1948 Rand a fost încorporată şi a devenit o entitate separată a Douglas Aircraft.

Pe parcursul acestor ani, cu influx de bani de la Forţele Aeriene şi finanţare de la Fundaţia Ford, RAND a crescut furtunos. Ea a colectat unele dintre mințile cele mai luminate, atrase de etica colegială de lucru şi de reputaţia sa ca angajator  al „celor mai buni şi mai străluciţi”. Structura sa i-a permis să aibă o vedere dezinteresată asupra problemelor cu care se confruntă Statele Unite, folosind o tehnica care a ajuns să fie cunoscută sub numele de analiza sistemelor. Cu toate acestea, unii din cadrul organizaţiei se temeau că factorul uman era ignorat. Astfel, diversele departamente au fost înfiinţate într-un mediu de tip campus care a inclus studii în ştiinţele sociale, care s-au afundat în domeniul destul de vag al comportamentului uman.

După ce a devenit o corporaţie non-profit, RAND inceput să-și extindă contactele şi influenţa. În curând ânsă ei vor prelua contracte nu doar de la Forţelor Aeriene, ajungând în cele din urmă să influenţeze și domeniul politicii externe.

RAND Corporation a fost destinată să joace un rol important în formularea politicilor şi strategiilor SUA  în „războiului rece” cu Uniunea Sovietică. Specialiştii RAND au utilizat idei generate de teoria jocului pentru a înţelege modul în care sovieticii ar raspunde la un atac nuclear, precum şi posibilitatea că sovieticii ar putea lovi primii Statele Unite.

Printr-un proces numit Sisteme de Analiza a cifrelor RAND ar ajuta Air Force să dezvolte strategii, tactici şi platforme de arme pentru a se ocupa de problema nucleară la un nivel mult mai practic.

Între timp, în alte departamente ale RAND, computere timpurii au fost construite, iar primul model pentru internet a fost creat de Paul Baran ca o modalitate de a ţine bazele de rachete informate în cazul unui atac nuclear care ar distruge majoritatea comunicaţiilor electronice. El a conceput pentru trimiterea mesajelor pachete în format digital. În acelaşi timp, un om de stiinta britanic, Donald Davies a venit cu idei similare. Ideea a fost folosită pentru a crea ARPANET, care s-a transforma într-o zi în internet.

Pe langa consilierea Forţelor Aeriene şi a Guvernului SUA privind chestiunile de politică legate de conflictul nuclear cu sovieticii, angajaţii RAND au început să se implice în politica prezidenţială. Mulţi de la RAND nu au fost mulţumiţi de modul în care administraţia Eisenhower a manipulat aşa-numitul decalaj al rachetelor. Oamenii de la RAND insistau asupra faptului că sovieticii aveau peste 500 de rachetele balistice intercontinentale, în timp ce surse din cadrul CIA şi fotografii de la avioanele de spionaj  arătau că sovieticii nu aveau mai mult de 50. Unii membri ai RAND au alimentat cu informaţii Campania Kennedy subliniind cifra 500 rachete (care s-au dovedit mult excesivă – au existat doar 4 2 ). Kennedy a folosit aceste cifre false în discursurile sale pentru a deplânge politicile de administrare cu privire la o acumulare lentă de rachete în inventarul SUA. Eisenhower nu i-a putut răspunde în mod deschis lui Kennedy pentru că el nu a vrut sa-și compromită sursele sale de informaţii. 3 Celebra avertizare a lui Eisenhower despre complexul militar-industrial s-a spus că a rezultat din acest dezacord cu oamenii de la RAND.

Pe masura ce oamenii de la RAND au început pentru a obţine poziţii de putere în departamentul de Apărare Kennedy, au început să schimbe faţa armatei. Analiza Sistemelor a devenit limba corpului de ofiţeri. Efectul asupra razei lungi de planificare a fost, de asemenea, crucial. Iniţial, în 1961, persoane ale RAND din cadrul Departamentului de Apărare au venit cu un plan numit SIOP-62, care ar fi dezlănţuit întregul arsenal nuclear american în caz de provocare. Rezultatul ar fi fost distrugerea a jumătate din populaţia planetei. William Kaufmann, un analist RAND a prezentat la departamentul Apărării un concept numit counterforce, sau un al doilea atac, care ar fi un atac al forţele nucleare reziduale dacă Statele Unite ar fi atacate primele. Acest lucru ar fi creat o descurajare a sovieticilor, fie de a folosi în primul rând forţa nucleară fie de a invada Europa de Vest. Această a doua capacitate de atac ar reduce considerabil probabilitatea ca SIOP-62 să  trebuiască vreodată să fie pus în aplicare.

Astfel, arsenalele nucleare uriaşe deţinute de către cele două superputeri  au exclus destul de mult conflictul direct între super- puteri. Europa Centrală a devenit un impas de-a lungul „cortinei de fier” (de asemenea, în mare parte datorită posibilităţilor de schimb nuclear). Cu toate acestea, în „Lumea a treia” Statele Unite şi Uniunea Sovietică ar fi putut avea conflict fără a provoca un coșmar nuclear, şi aşa au și făcut. Prima mare sfadă a avut loc în Coreea, apoi în Cuba şi apoi în Vietnam. Până la momentul în care războiul din Vietnam (al doilea război Johnson) a început să escaladeze, Rand Corporation a fost profund integrată în cadrul Departamentului Apărării şi a obținut o influenţă mai mare la NASA, precum şi în politica externă. Contractele de la Air Force erau în scădere, dar în creștere în alte domenii.

De asemenea, la acest moment oamenii din domeniul ştiinţelor sociale şi departamentele din cadrul RAND au devenit chiar mai importante. Destul de interesant, acest lucru a constituit o tendinţă în RAND, la început fiind dominată de fizicienii și matematicienii de atunci, apoi de economişti, şi în cele din urmă de către oamenii de la ştiinţe sociale. Cu toate acestea, toate disciplinele au lucrat împreună. Având în vedere că problema din Vietnam a continuat să crească, RAND și-a petrecut mult timp lucrând la proiecte care s-au concentrat pe războaie mici şi insurgențe. Acest lucru a implicat adânc RAND-ul în războiul din Vietnam, dar concentrarea Administraţiei Johnson atât pe arme cât şi pe unt a fost catalizatorul care a început să scoată RAND-ul în afara contractelor exclusiv militare.

La sfarsitul anilor 1960 Primarul New York-ului era John Lindsay. RAND a fost angajată de către oraş pentru a ajuta la rezolvarea unor probleme sociale care erau endemice. RAND a venit cu soluții de control pentru chirie, retehnologizare şi curăţare a departamentului de poliţie şi restructurarea departamentului de pompieri. Cu toate acestea, cele mai multe dintre ideile generate au fost puse în aplicare de stânga, din cauza ciorovăielii politice. Când Lindsay a fost înlocuit ca primar, RAND și-a pierdut finanţarea din oraş.

Cu toate acestea, RAND a început să se afunde în problemele sociale, inclusiv educaţie, şi chiar şi în cele de îngrijire a sănătăţii. La acest moment Think Tank-ul construia cladirea propriei şcoli postuniversitare prin care va influenţa figuri luminoase din conducerea politică precum  Secretarul de Stat Condoleeza Rice , Paul Wolfowitz, secretarul apărării Donald Rumsfeld şi pe autorul  „Sfârşitul-ui istoriei”, Francis Fukuyama .

RAND a jucat un rol important în căderea Uniunii Sovietice. S-a început cu un grup de „neo-conservatori”, care s-au întâlnit în Washington DC şi au format „Comitetul pentru pericolul prezent”. Această comisie a venit cu ideea că o cursă a înarmărilor în care Uniunea Sovietică nu ar fi putut ţine pasul ar distruge în cele din urmă spatele economic al comunismului. Această idee în cele din urmă a dat un rezultat paşnic unui război rece de lungă durată, în cele din urmă culminând cu dărâmarea Zidului Berlinului în 1989 şi colapsul final al guvernului sovietic în 1991.

Revoluţia în afaceri militare (RMA) a fost o altă idee care a venit de la RAND. RMA se bazează pe ipoteza cum că există anumite evoluţii în istorie şi tehnologie care permit unei naţiuni să le domine pe toate celelalte din punct de vedere militar pentru o perioadă lungă de timp. Un exemplu ar fi dezvoltarea fierului pentru arme. La fel și crearea prafului de puşcă precum şi a sistemelor GPS care permit acuratețe armamentului. Ideea a fost de a utiliza inteligent avansurile în tactici şi arme, astfel ca războaiele să poată  fi purtate rapid şi aproape fara durere (cel puţin pentru câştigător şi chiar, oarecum, de către cel care pierde).

Doctrina AMR a permis Statelor Unite să măture forţele irakiene în războiul din Irak .

RAND are încă de lucru considerabil pentru guvern şi exercită în continuare o mare influenţă atât în ​​sfera militară cât şi civilă.

Ingrijirea sănătăţii a fost doar inceputul expansiunii RAND-lui în ştiinţele sociale. Deşi 50 la sută din bugetul curent 223 milioane dolari  încă provine din fonduri federale, o mare parte din el merge spre cercetarea non-apărare. Think-tank-ul are în prezent aproape 1.000 de cercetători, care îşi petrec timpul analizând totul, de la energie regenerabilă şi obezitate la uragane şi conflictul israelo-palestinian. Globalizarea, de asemenea, a deschis posibilităţi organizaţiei. În plus faţă de cele cinci centre care se ocupă cu problemele sociale şi de politică economică, precum şi cinci centre care se concentrează pe afacerile internaţionale, RAND are o organizaţie afiliată în Europa şi o voce proeminentă în politca Orientului Mijlociu. De reținut, în special, că RAND Qatar Policy Institute lucrează la reconfigurarea întregului sistem de învăţământ al emiratului.

Desigur, că RAND nu şi-a abandonat exact serviciul care i-a pus pâinea pe masă. Organizaţia a obținut trei fonduri federale de cercetare şi centre de dezvoltare care se concentrează asupra securităţii naţionale. La urma urmei, RAND a stabilit disciplina de studiu al terorismului în anii 1970, cu mult înainte ca Organizaţiei Naţiunilor Unite, să fi avut măcar o definiţie în lucru pentru acest cuvânt. Astăzi, baza de date privind cronologia terorismului aparținînd RAND, care a catalogat toate actele de terorism din 1968 până în prezent, a devenit un instrument extrem de important pentru instituțiile militare şi guvernamentale. Este logic că, în aceste vremuri, președinteleSUA va acorda o atenţie sporită think tank-ului. De asemenea. Barack Obama a cercetat cu un interes deosebit studiul RAND privind stress-ul post-traumatic la soldaţii care se întorc din Irak. Cu alte cuvinte, RAND are deja urechea care să o asculte.

Aceasta este harta cu legăturile RAND Corporation. Liniile continue reprezintă conexiuni actuale, cele punctate reprezintă foste conexiuni. De asemenea, puteți vedea și harta interactivă, unde făcând dublu-click pe casetele albastre, vezi vedea cine sunt cei 38 de foști și actuali membri din administrația RAND, precum și subcontractorii armatei cu care are legături .

Acum că m-am lămurit că RAND este cea care răstoarnă guverne prin lume, care pornește războaie,  care reconfigurează sisteme economice și societăți civile, toate la modul ” teoretic” desigur, post să dorm mult mai bine noaptea.

Cui folosește însă cartea? Românilor, bineînțeles, că doar despre istoria lor ” neștiută” se vorbește în volumul ” Fereşte-mă, Doamne, de prieteni! Războiul clandestin al blocului sovietic cu România”. ( Nu vă lăsați induși în eroare de traducerea în română a titlului, fiindcă cel original nu conține cuvântul ” Doamne”.) Extraordinar!!! Trebuia să vină un american să ne spună că rușii au dus un război clandestin împotriva noastră, că altfel noi nici nu știam. Mărturisesc că n-am citit cartea, doar acele fragmente pe care le-am găsit pe ici pe colo și câteva opinii ale unora cu privire la conținutul ei. Sunt demascați la greu ruși, francezi, unguri, nemți și români, care ” și-au dat mână cu mână ” ca să distrugă România (de parcă noi nici n-am fi știut asta). Din fericire atât pentru noi, cât și pentru ei, americanii n-au avut nici un amestec, nici măcar în lovitura de stat din 1989.( vorba aceea” usturoi n-au mâncat, gura nu le miroase”). Cam așa arată o istorie scrisă de învingători. Nu contest că materialel și faptele prezentate în carte nu sunt reale. Dar sunt doar o parte din adevăr, cealaltă parte nu știu când va fi dezvăluită și de către cine. Cred că orice român care a trăit în timpul regimului comunist cunoaște o mare parte din ceea ce scrie în această carte, mai ales dacă au avut bunici sau străbunici supraviețuitori ai celui de-al doilea război mondial sau dacă au fost curioși și au citit cărti editate inainte de instaurarea deplină a regimului comunist. Din nou, americanii, un popor fără istorie și tradiții,  vin să ne predea propria noastră istorie, abordată prin prisma lor.  Si din nou românii cască gura și pun botul la ” binefacerile” lor.Chiar și cei care au trecut, ca gâsca prin apă, prin școală ar trebui să-și amintească, din puținul care se mai scrie prin cărțile de istorie despre traci și geto-daci, că poporul care a trăit pe aceste meleaguri, n-a avut niciodată prieteni, ci doar dușmani care au râvnit la bogățiile țării. In timp, dușmanii n-au dispărut, ba dimpotrivă, celor vechi li s-au alăturat alții. De ce nu le spune Larry Watts americanilor adevărul despre istoria lor, despre cum au măcelărit populația băștinașă indiană iar acum au tupeul să mai și sărbatorească acel măcel prin Thank’s  Giving Day.  De ce nu le spune că Eisenhower , în ciuda faptului că a ştiut cu două zile înainte de atacul de la Pearl Harbour, a lăsat ca acesta să aibă loc, doar pentru a putea lansa operaţiunea Enola Gay care a dezlănţuit iadul asupra Japoniei? De ce nu le spune adevărul despre 9/ 11? De ce trebuia să apară cartea în acest an şi cu atâta fast şi tam-tam în toate oraşele mari ale ţării? Pentru ca planul NATO, cu baza şi cu scutul în România, să nu întâmpine nici un fel de obiecţii, că deh, doar americanii ne vor doar binele, nu ca ruşii care ne+au lucrat pe la spate. Nici unii, nici alţii nu ne vor binele, doar căile lor de acţiune sunt diferite. Românii nu i-au considerat niciodată pe ruşi, prieteni, şi chiar şi Ceauşescu a arătat asta când nu s-a mai ploconit în faţa lor, ceea ce i-a adus şi sfârşitul, dar cu acord american. Pe  americani însă, i-au şteptat zeci de ani, cu dragoste şi cu speranţa că le va aduce bunăstare şi fericire, aşa cum văzuseră ei prin filme. Din fericire pentru ei, bunicii noştri au murit fără a vedea ce înseamnă ” binecuvântarea ” americănească şi democraţia pe care vor ei s-o impună cu de-a sila. Din nefericire noi trebuie să suportăm urmările tuturor acestor „binefaceri” şi chiar să le acceptăm, la asta contribuind şi mulţi dintre conaţionalii noştri, care joacă rolul de persoane bine intenţionate şi cu mult discernământ în a indica ce trebuie să citim, să spunem sau să ne însuşim, cu privire la istoria noastră.

Fereşte-mă, Doamne, de prieteni ca Larry Watts că de duşmani mă feresc eu!

1.2.3.Soldaţii Raţiunii, de Alex Abella, Harcourt, 2008,p.23, p165, p.133.

Ion Iliescu si culisele asa-zisei ” Revolutii ” din decembrie ’89 (IV)

” Dupa cum vedem, telenovela „Viata unui ceferist” – pe care ne-o serveste Ion Iliescu, atunci cand vine vorba de trecutul Kominternist al propriului tata – difera serios de adevarul istoric. Pentru biografia post-decembrista a lui Ion Iliescu nu dadea insa bine – ba, ca sa citam din clasici, suna ca dracu’- faptul ca primul presedinte emanat, dupa o revolutie zisa anticomunista, descindea, de fapt, dintr-un Kominternist. Refugiat timp de patru ani in U.R.S.S. – in anii’ 30, in plin stalinism – care intrase la Gorikovo in C.C. al P.C.d.R., partid a carui misiune istorica, fixata de Moscova, era Dezmembrarea Romaniei. Misiune la care pusesera umarul – pe langa P.C.d.R. -si cateva structuri de spionaj si terorism sovietice ori aflate sub mantie sovietica: NKVD, GRU, DRO, Zacordat, toate foarte active in Romania in anii ’20-’30. Asa incat, Ion Iliescu si-a cosmetizat putin biografia. Cum ar zice Caragiale ! p!-aici, p-acolo, prin partile esentiaie. Dar, sa fim optimisti. Ca si in cazul recentei afaceri a firului rosu, n-ar fi exclus ca Ion Iliescu sa exclame din nou: Acum mi-am amintit!
Probabil ca la toate acestea facea aluzie Ceausescu in 1955, in calitatea sa de secretar cu problemele de cadre al P.M.R., atunci cand adnota pe fisa lui Ion Iliescu: „Despre tatal sau atat se cunoaste?” Evident, se stiau mult mai multe. Dar in 1955 Ion Iliescu fusese selectionat de Kremlin pentru o misiune mult mai importanta: el urma sa activeze in cadrul Uniunii Internationale a Studentilor (UIS), cunoscuta organizatie de front a propagandei sovietice, cu sediul formal la Praga, dar in realitate condusa de la Moscova, de catre Sectia Internationala a C.C. al PCUS si de catre Directoratul (PGU) al KGB, specializat in operatiuni externe.”

Dar, ca sa nu va mai plictisesc cu anii tineretii lui Ionel, sa trecem la o perioada mult mai recenta si mai apropiata de zilele noastre, „Revolutia din 1989”, despre care nici macar in ziua de azi nu ni s-a spus adevarul. Citez:

CATEVA MII DE TURISTI SOVIETICI, DIN FORTA SPETZNAZ, AU PARTICIPAT LA LOVITURA DE STAT DIN DECEMBRIE 1989
Punerea in scena a loviturii din decembrie ’89 a avut o repetitie generala in noiembrie 1987 cand, la doar cateva luni dupa vizita lui Gorbaciov la Bucuresti, pe 15 noiembrie 1987, a izbucnit revolta de la Brasov. o manifestatie muncitoreasca care a coagulat repede nemultumitii orasului, intr-o duminica in care in Romania aveau loc alegeri. Devastarea regionalei de partid, cele cateva momente de libertate ale brasovenilor, apoi interventia in forta a trupelor de interne au prevestit dezastrul lui Ceausescu din decembrie ’89. Postul Europa Libera a intrat in actiune, difuzand comentanile lui Silviu Brucan, pe marginea evenimentelor, cateva saptamani la rand. Un fapt a iesit in evidenta: gradul de nemultumire al maselor atinsese pragul exploziei sociale. Era suficient un detonator pentru ca bariera psihologica a fricii colective sa fie depasita iar populatia, bine manipulata, sa ia cu asalt obiectivele din oras. Repetitia generala din ’87 nu s-a rezumat la Brasov. Incidentele din 15 noiembrie ’87 au fost sustinute apoi de manifestatii ale
studentilor la Iasi si Timisoara. Axa Iasi-Brasov-Timisoara a revoltei din ’87 va functiona si in 89, chiar daca evenimentele planuite pentru 15 decembrie ’89 la Iasi nu au amorsat o revolta de proportii ca la Timisoara, datorita proastei organizari. Un lucru aparea clar: in ’87, pentru rasturnarea guvernului Ceausescu, era necesara declansarea simultana a revoltei in mai multe orase industriale, culminand cu Bucurestiul. La Brasov, in noiembrie 1987, a iesit la iveala si capacitatea de represiune a regimului dar, mai ales, faptul ca mamaliga poate exploda. Invatamintele din 15 noiembrie ’87 vor fi aplicate doi ani mai tarziu, cand spetznaz-ul sovietic va intra in actiune.

Declansarea evenimentelor din decembrie ’89 a fost precedata de un fapt ocultat sistematic de „emanati”, in ultimii 10 ani. Dupa data de 10 decembrie ’89, in Romania patrunde un numar fara precedent de turisti sovietici. Coloane intregi de automobile Lada, cu cate patru barbati atletici, sunt semnalate la granita cu U.R.S.S., Bulgaria si Ungaria. Un detaliu merita, deasemenea, mentionat: turistii sovietici au patruns in Romania fara pasapoarte, ceea ce dovedea o complicitate la nivel inalt. Conform unor statistici, se estimeaza la cateva mii numarul turistilor sovietici patrunsi in Romania in decembrie ’89. Pe 13 decembrie ’89, rapoartele inspectoratelor de securitate Olt si Dolj semnalau deplasarea masiva a coloanelor de automobile Lada, cu turisti sovietici, in directia Timisoara. La o singura statie PECO, de exemplu, a fost semnalata o coloana de 12 autoturisme Lada. Turistii sovietici, atletici si sobri, au evitat orice contact cu bastinasii romani. S-a remarcat faptul ca, de regula, sovieticli evitau hotelurile, preferand sa ramana peste noapte in masini, prin parcari si campinguri. Si serviciile secrete occidentale au remarcat invazia de turisti sovietici din Romania, in prima jumatate a lui decembrie ’89. Turistii sovietici formau forta de SOC spetznaz, constituita din operativi ai GRU(Glavnoe Razvedîvatel’noe Upravlenie (‘ГРУ, termenul din rusă pentru „Directoratul principal de spionaj”, organizație de spionaj militar sovietică și (după 1991) rusă, în existență din 1918), care actionau in civil (visuatniki), la care ne-amreferit mai inainte. Totodata, la granitele Romaniei se semnaleaza constituirea unor forte de invazie militara straina. La granita cu U.R.S.S., in zona Galati-Braila, s-a semnalat o forta de interventie sovietica alcatuita din trupe de infanterie si tancuri. La granita cu Bulgaria, la Ruse, se semnaleaza o concentrare a unitatilor franceze GIGN ( Grupul de Interventie al Jandarmeriei Nationale franceze, unul foarte obscur si temut, dar si foarte ocupat-n.m) . In timp ce la frontiera romano-ungara se aflau, gata de interventie, unitati vest-germane din cadrul cunoscutei forte GSG 9( Grupul Garzilor de Frontiera -n.m). Elemente ale AVO ungar si UDB iugoslav sunt semnalate in Banat si Ardeal, in ciuda faptului ca Ceausescu, reintors la Bucuresti de la o intalnire a Pactului de la Varsovia desfasurata la Moscova (unde avusese o discutie la cutite cu Gorbaciov, care ii daduse un ultimatum privind introducerea in Romania a schimbarii, a politicii de perestroika), dispusese, subit, ca trupele de graniceri (17.000 de militari) sa treaca in subordinea Mimsterului de Interne. La 1 decembrie ’89, la o sedinta a CEPEX, Ceausescu isi criticase aspru clica de potentanti. Dupa caderea regimurilor totalitare din Europa de Est, cu complicitatea vizibila a Moscovei, potentantii lui Ceausescu intelegeau insa perfect ca jocurile erau facute intre Gorbaciov si Occident, si ca zilele lui Ceausescu erau numarate. Pe 17 decembrie, la un CEPEX de criza, Ceausescu anunta:
Stim deja ca atat Est-ul cat si Vest-ul vor sa schimbe totul.” A doua zi pleca in Iran. La reintoarcere, pe 20 decembrie, i se spune ca la Timisoara lucrurile s-au mai calmat. Rosteste un discurs televizat din studiourile TV aflate in subsolul Comitetului Central. La sugestia, se pare, a lui Barbu Petrescu, Ceausescu organizeaza un miting a doua zi, 21 decembrie. In timpul discursului rostit de Ceausescu la miting, din fata C.C.-ului se aud brusc tipete de femei, rapait de gloante si scrasnete de tancuri. Ce se intamplase? La mitingurile lui Ceausescu, de regula, echipa de sonorizare utiliza o banda de magnetofon cu urale, aplauze si lozinci, amplificate prin
statii in intreaga zona. Pe 21 decembrie, o echipa instalata in podul Ateneului s-a cuplat la reteaua de amplificare a Pietii Palatului si, in plina cuvantare a lui Ceausescu, a introdus in statie o banda sonora inregistrata anterior, la represiunea din fata Catedralei de la Timisoara. Pe banda se aud urlete de femei, rapait de mitraliere si scrasnete de tancuri. Pe 21 decembrie, cand banda este introdusa in statia de amplificare de echipa din podul Ateneului, lumea adunata la miting aude rapaitul de gloante si urletul femeilor dinspre zona Victoriei. Cei prezenti intra in panica, refugiindu-se. Ceausescu, lipsit de vizibilitate in balconul C.C.-ului, nu intelege ce se
petrece si striga: „Stati linistiti tovarasi.” Elena striga si ea. Prea tarziu. Mitingul s-a spart. Alti manifestanti intra in Piata Palatului, cu pancarte anticeausiste. Se formeaza in Piata Universitatii un nucleu de rezistenta. Printre manifestanti se afla insa numerosi securisti in civil, care pozeaza in anticomunisti. Dupa-amiaza si noaptea are loc represiunea. De pe blocul Dalles si de pe fostul Carlton, echipe speciale de lunetisti trag asupra manifestantilor (conform declaratiilor locatarilor). Avertizat, Ion Iliescu isi ia ramas bun de la colegii de la Editura Tehnica si pleaca intr-o directie secreta. S-a spus ca s-ar fi deplasat la Televiziune. Conform anchetei Antoniei Rados (op.cit.) Iliescu s-a deplasat mai intai la sediul M.Ap.N. care, cum am aratat anterior, avea legaturi telefonice cu Moscova si cu tarile membre ale Tratatului de la Varsovia. De la aparatul cu nr. 261, Iliescu a luat contact cu toate capeteniile Armatei si Securitatii, asigurandu-se mai intai de sprijinul lor, apoi a convocat o reuniune pentru orele 15.00, in biroul ministrului Apararii. Abia dupa aceea, Iliescu a plecat in graba la TVR. Pe fir direct, M.Ap.N.-ul ramane in contact permanent cu gen. Piotr Lusev, cel care preia conducerea operatiunilor din Romania.(vezi interviul lui Militaru din „Nouvel Observateur”, mai 1990, precum si interviul cu Mihai Lupoi)
In sediul C.C.-ului, gen. StancuIescu apare pentru prima data in civil in fata lui Ceausescu, cu piciorul in ghips, si il anunta ca afara sunt muncitori, dupa ce dictatorului i se spusese tot timpul ca sunt doar niste huligani. Il convinge apoi sa paraseasca cladirea C.C., insotit de o garda civila. Desi Ceausescu putea sa plece din C.C. pe mai multe cai, Stanculescu il convinge sa ia elicopterul, solicitat insistent chiar de el. In felul acesta, masele pot vedea ca dictatorul fuge. Intre timp, Securitatea deschide emisia in televiziune. O legaturi directa, facuta dintr-o camera de la etajul 7, de langa blocul studiourilor, permite Televiziunii Romane Libere sa transmita prin releu, via Praga si Belgrad, atat in Est cat si in Vest. In „Studioul 4,” sunt adusi grabnic o multime de artisti, regizori, poeti, filosofi, figuri binecunoscute, in frunte cu dizidentul Mircea Dinescu (eliberat din arestul la domiciliu de ambasadorul olandez Stork). Toata lumea face declaratii entuziaste. Din „Studioul S”, insa, Securitatea vegheaza. La etajul II, directorul Petre Constantin, un vechi activist, este asistat de Dan Martian, lector la „Stefan Gheorghiu”, un apropiat al lui Iliescu. Dupa regizorul Sergiu Nicolaescu, apare la TVR gen. Militaru care il cheama insistent pe Iliescu. Apare si Lupoi, omul lui Stanculescu, care ramasese la M.Ap.N.,unde exista legatura directa cu Moscova. Soseste in cele din urma si Iliescu, care tuna si fulgera impotriva lui Ceausescu, la ora aceea arestat la Targoviste. Anunta formarea „Consiliului Salvarii Nafionale” si cheama oamenii responsabili, la orele 17.00, la C.C. Dupa o jumaate de ora, Iliescu reapare, dar in „Studioul S”. Mult mai sigur pe el, apeleaza membrii de partid, disociindu-i de cel care intinase nobilele idealuri ale socialismului. Pleaca imediat, insotit de Silviu Brucan. Cateva minute dupa ce Iliescu a parasit TVR, cei din „Studioul 5” inchid emisiunea si „Studioul 4”. Pretext: s-a incins aparatura. Poetilor, filosofilor si artistilor li s-a pus astfel pumnul in gura. Rolul lor, in acreditarea lui Iliescu in ochii Romanilor, se incheiase. Nu mai era nevoie de figuratie.
In acest timp, Iliescu se grabea la intalnirea secreta de la Ministerul Apararii din Drumul Taberei, unde il asteptau capii Armatei si Securitatii. Dupa un accident minor de masina, in Piata Victoriei, Iliescu si-a facut aparitia la Ministerul Apararii cu oarecare intarziere. Generalii Stanculescu, Chitac, Mortoiu si altii il asteptau nervosi. Sedinta secreta a debutat pe un fond de haos si neliniste: multi se intrebau ce cauta un civil, ca Iliescu, printre ei. Iliescu a cerut crearea unui organism provizoriu, care sa preia puterea in tara, pana la viitoarele alegeri. La sfarsit, l-a numit pe generalul Guse, seful Statului Major General, ca sef al comandamentului central al revolutiei, iar adjunct pe generalul Chitac, in acel moment comandantul trupelor de Securitate. I-a numit pe generali, desi in acel moment Ion Iliescu nu avea nici o functie oficiala, era un simplu cetatean, director al unei edituri de stat. Apoi, insotit de o parte dintre cel prezenti, Iliescu s-a grabit sa ajunga in Piata Palatului. Il insoteau, printre altii, Militaru, Guse, Brucan si Roman. Capitanul Lupoi, omul lui Stanculescu, le deschidea drumul prin multime. Ajuns pe balconul C.C.-ului care, dupa intreruperea de o ora si jumatate a emisiei televiziunii, devenise singura tribuna a evenimentelor, Iliescu si-a modificat stilul. Saluta cu semnul victoriei, renunta la apelativul tovarasi, si se prezenta multimii drept sef al „Comitetului Salvani Nationale”. Cum rumoarea din piata crestea, Iliescu adauga, pentru a linisti multimea: „Securitatea nu mai exista.Trupele Ministerului de Interne au fost subordonate Armatei.” Rumoarea ostila a multimii l-a determinat insa pe Iliescu sa-si intrerupa discursul. A intervenit, salvator, gen. Guse, ca reprezentant al Armatei, care a reusit pentru moment sa mai calmeze atmosfera. Sfatuit de cei din grupul sau, Iliescu se vara  iar in fata, si incearca sa castige multimea din piata cu diverse promisiuni. „Dictatorul va fi dus in fata justitiei‘, a anuntat Iliescu, o afirmatie pe care curand o va regreta. Cum multimea nu reactiona pozitiv, Iliescu mai adauga cateva fraze populiste, apoi
anunta: „Vom trece acum la formarea conducerii provizorii.” Abandonand balconul, unde se va instala Dumitru Mazilu (creatorul „Forumului Cetatenesc”, dupa modelul ceh), intregul grup, cu Iliescu in frunte – afisand un aer destul de panicat – a disparut in sediul C.C.-ului. Pentru a scapa de supravegherea permanenta si neincrezatoare a revolutionarilor lui Nica Leon si a
altora, micul grup al lui Iliescu a pretextat ca avea nevoie de liniste, pentru a lucra. Cu totii s-au baricadat in camera 226 de la etajul II, unde s-au incuiat, lasandu-l afara, in fata usii, pe post de cerber pe Cazimir Ionescu iar in interior, pe acelasi post, pe capitanul Lupoi. Din acest moment n-au mai intrat in camera decat persoanele agreate de Ion Iliescu. Afara, pe coridor, se adunau treptat barzii vechiului regim (ca Dumitru Popescu „Dumnezeu”), dornici cu totii sa se puna la dispozitia noii puteri democratice, dar si capi ai Securitatii, dintre care cel agreat de Iliescu a fost col. Gheorghe Ardeleanu, seful unitatilor anti-tero (U.S.L.A.), care si-a pus pe loc, la dispozitia grupului de pucisti, toti cei 1600 de oameni ai sai. „Vom rezolva treaba, asa cum s-a discutat cu Victor” (Stanculescu), i-a spus Iliescu lui Guse, in timp ce avea in mana lista cu ” persoane care ar putea ocupa posturi de raspundere„. In camera 226 isi facea acum prezenta si Virgil Magureanu, cel care asteptase grupul ore in sir, in cladire, avand mare grija ca sa ramana permanent in spatele camerci de filmare. Postat in fata unei harti, Iliescu a luat legatura telefonica cu tovarasul Stanculescu, la Ministerul Apararii, cel care tinea permanent legatura directa, secretarul rosu) cu gen. Piotr Lusev si ceilalti comandanti ai Tratatului de la Varsovia. Iliescu era obligat sa o faca. Comitetul Central nu era un punct operativ de comanda militara. Doar la Ministerul Apararii existau legaturi directe, secretizate, cu toti aliatii Pactului de la Varsovia. In primul rand, cu Moscova, cu Gorbaciov. Intre timp, cei din grup dezbateau aprins firma sub care pucistii urmau sa se infatiseze natiunii si lumii. Generalul Militaru o tinea una si buna: „Dom’le, sa ramanem la Frontul Salvarii Nationale„. Cum nimeni nu parea foarte entuziasmat, Militaru a adaugat: „Frontul Salvarii Nationale exista de sase luni!” (De fapt, el exista din 1988, cand fusese constituit conspirativ, la sugestia sovieticilor. Cum am vazut, cu sase luni mai inainte, Militaru se intalnise cu Iliescu in Parcul Herastrau pentru a-l informa de existenta Frontului, asadar ca aveau o concurenta la gratiile sovieticilor). Iliescu, fara jena, i-a informat pe ceilalti din camera ca el luase deja legatura cu ambasada sovietica, pentru a-i lamuri „cine suntem si ce vrem„. Cel putin atat gasea de cuviinta Iliescu sa-i informeze pe cei din jur, in legatura cu convorbirea (ori convorbirile) cu sovieticii din acea zi. Sub pretextul ca sediul C.C. nu era un loc prea sigur – lipsea telefonul direct, firul rosu, cu Moscova si cu Pactul de la Varsovia – intregul grup s-a decis sa se refugieze la Ministerul Apararii, in Drumul Taberei. Conform amintirilor publicate de Dumitru Mazilu dar si a altor marturii, se pare ca, pe drum, grupul s-a abatut mai intai pe la ambasada sovietica. Episodul este controversat, din motive usor de banuit. Totusi, lasand deoparte alte marturii, intr-un documentar realizat la Bucuresti de CNN – in care sunt infatisate si tunelurile subterane, asa cum erau cele de sub sediul C.C. si Piata Palatului, prin care Ceausescu s-ar fi putut cu usurinta evacua – se sugereaza ca grupul lui Iliescu ar fi facut o halta la ambasada, in acea seara.
Imediat dupa plecarea lui Iliescu si a grupului sau din sediul C.C.-ului, in Piata Palatului rasunau primele rafale. In jurul orelor 21 cadeau primii morti. In mod subit, aparuse pericolul terorist, oameni descrisi de Iliescu ca fiind antrenati sa „traga din toate pozitiile„. Timp de doua zile, asa-zisul pericol terorist ii va permite grupulul lui Iliescu sa castige timp, cu un dublu scop: 1) sa
acapareze total puterea si 2) sa scape de Ceausescu, care cunostea mult prea multe despre Iliescu, familia sa si legaturile acestora cu Moscova.

La orele 23, Iliescu reapare la TVR si citeste primul comunicat al Comitetului Provizoriu al „Frontului Salvarii Nationale”. De fapt,
textul fusese redactat initial de Dumitru Mazilu dar fusese modificat, pe ici pe colo prin punctele esentiale, de Silviu Brucan care nu agrease nici macar formula finala: „Asa sa ne ajute Dumnezeu”, deoarece i se parea, ca amintea prea mult de monarhie. Iliescu a mai citit o lista cu membrii Comitetului Provizoriu, lista in care el se trecuse ultimul, sugerand astfel telespectatorilor aparenta sa lipsa de apetenta pentru putere. In realitate, lui Iliescu ii vor mai trebui inca doua zile pentru a pune mana complet pe putere – doua zile in care teroristii vor trage din toate pozitiile, provocand astfel peste o mie de morti si sute de raniti, cu totii oameni nevinovati – ca si pentru a se debarasa de incomodul (in viata) Ceausescu, tinut inca din 22 decembrie, la pastrare, intr-o unitate militara de la Targoviste, dar a carui arestare nu fusese anuntata poporului decat douazeci si patru de ore mai tarziu. Timp de doua zile, in mare taina, Iliescu nu se ocupase decat cu restructurarea aparatului militar si celui al Securitatii. Ultimul, activat din 24 decembrie, cand ofiterii fostei Directii a 5-a, care avusese misiunea sa apere sediile, fusesera convocati la Ministerul de Interne. Pe 23 decembrie, in editia unica a „Scanteii poporului”, distribuita cu o remarcabila promptitudine, aparea urmatorul comunicat al lui Iliescu:
Noi, romanii, nu dorim sa copiem modelul vecinilor nostri. Protestul nostru era Indreptat impotriva lui Ceausescu, dar era in acelasi timp (un semnal) favorabil mentinerii unei etici socialiste. Avem nevoie de diversitatea de opinie si de “ordine socialista” [subl. n.]. Insotit de fidelul sau paznic, Gelu Voican Voiculescu, Ion Iliescu a mai aparut de doua ori la TVR, in dorinta de a linisti cele 4 milioane de membri de partid. Din Studioul 4 fusesera alungati intre timp artistii si poetii. Stirile erau citite de acelasi Marinescu George care citise in 22 decembrie decretul de instituire a starii de necesitate. Iliescu a anuntat ferm, cu acest prilej:
Va veni vremea unui proces drept, condus de “justitia poporului” (subl. n.).” La a doua aparitie, Iliescu a devenit mai pragmatic: „Toti civilii vor preda armele pe care le poseda pana la 25 decembrie, orele 17”, altminteri ar fi urmat sa fie considerati teroristi. Grijuliu, Iliescu a reamintit ca toate organizatiile din tara se subordoneaza Frontului Salvarii Nationale. Apoi, instalat in biroul directorului general al Televiziunii de la etajul II si pazit de Gelu Voican Voiculescu, Iliescu a inceput sa primeasca in audiente comunisti de rang inalt. Un preot si trei tineri timisoreni, sositi cu o declaratie a „Comitetului Democratic” prin care se cereau alegeri
libere si pluripartitism, au fost intampinati cu un refuz politicos. Peste cateva zile, Comitetul Democratic va fi integrat Frontului Salvarii Nationale.

UN ACT ISTORIC: PE 24 DECEMBRIE ’89, INTR-UN WC DE LA M.Ap.N., CETATEANUL ILIESCU A DECIS ILEGITIM SA CONSTITUIE UN „TRIBUNAL MILITAR EXCEPTIONAL”, CARE SA-I JUDECE PE CEAUSESTI
Arestati, practic, inca din dupa-amiaza de 22 decembrie, sotii Ceausescu au fost tinuti, sub paza militara, la unitatea de la Targoviste. Initial, pucistii au mers pe varianta suprimarii imediate a cuplului Ceausescu. Scenariul asasinarii urma sa fie declansat de parola „Recursul la metoda”.
Populatiei i s-a ascuns, cel putin douazeci si patru de ore, ca sotii Ceausescu fusesera arestati inca din dupa-amiaza zilci de 22 decembrie si tinuti sub o paza militara sigura. Mai mult, prin televiziune s-au vehiculat in acest rastimp fel de fel de zvonuri privind urmarirea sotilor Ceausescu si actiuni teroriste de eliberare a celor doi, care aveau doar scopul sa mentina panica in randul cetatenilor, sugerandu-li-se astfel pericolul pe care il reprezenta, in continuare, un Ceausescu in viata. Pe 24 decembrie, planul „Recursul la metoda” a fost insa abandonat: se pare ca, la Moscova, Gorbaciov staruia inca din 22 decembrie pentru un proces al fostului dictator, in locul unui simplu asasinat. Acesta este si motivul pentru care planul „Recursul la metoda” nu a fost pus in practica, intre 22 si 24 decembrie. Ion Iliescu a luat decizia istorica de a constituiun tribunal militar exceptional, care sa-i judece pe sotii Ceausescu, in W.C.-ul din apropierea cabinetului ministrului Apararii din Drumul Taberei, unde grupul pucist se refugiase. In susurul apei de la W.C., Iliescu credea ca decizia va fi mai bine protejata si evitate, astfel, surprizele. Miza era imensa: lichidarea fizica a sotilor Ceausescu, cei care stiau prea multe despre Iliescu si grupul de pucisti. Decretul, redactat si semnat de Iliescu pe 24 decembrie 1989, fara numar de inregistrare, decidea – in numele Consiliului Frontului Salvarii Nationale (CFSN) din Romania
– instituirea unui Tribunal Militar Exceptional care sa procedeze de urgenta (subl. n.) la judecarea faptelor comise de Ceausescu Nicolae si Ceausescu Elena. Acest document istoric este semnat de Ion Iliescu, in calitate de presedinte al Comisiei Frontului Salvarii Nationale (subl. n.). Numai ca la data de 24 decembrie 1989, CFSN-ul nici macar nu exista! Asa cum se stie, prima intrunire a CFSN a avut loc abia patru zile mai tarziu, pe 28 decembrie, la Palatul Victoria. Nici atunci Ion Iliescu nu a fost ales presedinte al CFSN. Rezulta ca Iliescu a semnat ilegitim – printr-o tipica uzurpare de titlu – un document ilegal, lovit de nulitatea absoluta din punct de vedere juridic.
Prima Consecinta: Tribunalul Militar Exceptional care i-a judecat pe sotii Ceausescu la Targoviste, datorita semnaturii ilegitime a lui Ion Iliescu pe decretul de constituire, este la randul sau ilegal. A doua consecinta: sotii Ceausescu n-au fost executati dupa un proces, ci asasinati. Gelu Voican Voiculescu a sustinut, ulterior ca sa-si salveze tovarasul de drum, cum ca: „Acest decret a ramas scris de mana din ratiuni de protectie a secretului, neriscandu-se dactilografierea”. Ceea ce a urmat nu este, de asemenea, prea bine cunoscut opimei publice.
Astfel, deplasarea la Targoviste, unde urma sa aiba loc procesul, a asa-zisului Tribunal Militar Exceptional, s-a facut cu cinci elicoptere. Intr-unul din elicoptere se aflau cele doua prelate verzi, in care urmau sa fie infasurate cadavrele sotilor Ceausescu. Asadar, se stia inca inaintea procesului ca sotii Ceausescu urmau sa fie ucisi. Procesul nu a fost decat o mascarada, pusa la cale de Iliescu. Dupa aterizare, in timp ce gen. Victor Stanculescu se ocupa de detaliile executiei, Gelu Voican a cerut ca procesul sa nu dureze mai mult de 10-15 minute. Detaliile procesului se cunosc. Interesante sunt insa concluziile profesorului legist francez Louis le
Riboux privind momentul si conditiile in care sotii Ceausescu au fost impuscati. Dupa executie, cadavrele celor doi au fost aduse, infasurate in prelate, cu elicopterul, pana la stadionul Ghencea, unde au fost abandonate, in timp ce Stanculescu si Voican Voiculescu s-au dus la o gustarica. In realitate, asa cum demonstreaza o videocaseta, cadavrele celor doi, infasurate in prelate, au fost plimbate prin cladirea C.C. si prin alte institutii, unde au fost expuse, deoarece multi nu credeau ca Ceausestii fusesera impuscati, in ciuda filmului prezentat pe 25 decembrie, intr-o versiune prescurtata, la TVR. Cert este ca abia a doua zi dimineata, la ora 8, trupurile sotilor Ceausescu au fost aduse la morga Spitalului Militar, unde cadavrul lui Ceausescu se pare ca a fost profanat de un autopsier, curios „sa vada p…a, cu care fostul dictator a f..t o tara timp de 24 de ani”. Din dimineata de 26 decembrie pana in 30 decembrie 1989, cand s-a decis inhumarea, cadavrele Ceausestilor au ramas sigilate in instalatia frigorifica de la morga. De
inmormantarea celor doi s-a ocupat tot Gelu Voican Voiculescu, in calitatea sa de viceprimministru, cu prietena sa Cerasela Baijac Demetrescu, care a sterpelit cu aceasta ocazie bijuteriile Elenei Ceausescu. Au mai asistat: Mugurel Florescu, lt. mai. Trifan Matenciuc si col. Ion Baiu, cel care a asigurat, ca si la Targoviste, filmarile. De procurarea sicrielor se ocupase, anterior gen. Stanculescu, fostul protejat al familiei Ceausescu. Ambele cadavre au fost perchezitionate de Cerasela Baijac, grijulie mai ales cu cadavrul Elenei. Apoi, ambele cadavre au fost acoperite cu panze de cearceaf. Mai intai s-a pus capacul peste cosciugul Elenei. Apoi peste cosciugul lui Nicolae Ceausescu, pe care Voican, prudent, a desenat cu o creta semnul lui Marte. Langa fiecare groapa se gaseau dale din beton si cate o roaba cu ciment. Groparilor li se spusese ca era vorba despre doi colonei in rezerva, ucisi de teroristi.
Ceausestilor nu li s-au pus cruci: fusesera uitate la morga. Pentru asasinarea Ceausestilor s-au intocmit doua dosare, care poarta acelasi numarul: 1/SP 1989. Nu vom intra in detalii privind continutul acestor doua dosare, precum si implicarile lor. Vom mentiona doar un singur detaliu: certificatele medicale, prin care se constata decesul sotilor Ceausescu, precum si actele de deces, au fost eliberate fara autopsiere si fara actele de identitate ale celor doi. Astfel, in absenta buletinelor de identitate, toate celelalte acte eliberate de medicul constatator, Vladimir Belis si de notarul Sectorului 1 Bucuresti, Adrian Toma, sunt ilegale. Exact ca decretul, semnat ilegitim prin uzurpare de titlu, de Ion Iliescu, prin care s-a constituit asa-zisul Tribunal Militar Exceptional, care i-a trimis la moarte pe sotii Ceausescu. Numai pentru ca acestia sa nu poata dezvalui public ceea ce stiau despre proaspatul emanat si despe firul rosu care il lega, inca din tinerete pe Ion Iliescu de Kremlin.”

Va urma….

Ion Iliescu-o biografie mai putin cunoscuta si neoficiala

Dupa Ceausescu, a fost singurul Presedinte care a condus Romania timp de doua mandate si jumatate, fapt nemaiintalnit, putina lume cunoscandu-i adevarata origine si poveste a vietii. Aceasta este departe de cea prezentata in varianta oficiala, care la randul ei este ambigua. Dar sa vedem ce l-a determinat pe Ion Iliescu sa-si prezinte o cu totul alta biografie decat cea reala. Citez:

” Intr-o Romanie in care rescrierea permanentǎ a trecutului si cosmetizarea propriei biografii, in raport de vremuri si necesitatile momentului, au fost, decenii la rand, un reflex firesc al liderilor comunisti, n-ar trebui sa fim mirati ca urmasul lui Ceausescu la putere, fostul secretar cu probleme ideologice din defunctul partid comunist, Ion Iliescu, si-a cosmetizat din primul moment biografia. De data aceasta, in conformitate cu schimbarile intervenite in Romania dupa decembrie 1989, in contextul prǎbusirii comunismului in Europa de Est, a dezmembrarii U.R.S.S. (fostul far calauzitor), a dizolvarii KGB-ului si a incheierii Razboiului Rece, prin disparitia lagarului comunist. Legitimitatea noului lider trebuia construita acum intr-un sens invers celei de pana in 1989. Dat flind contextul postcomunist in care se afla Romania, biografia lui Iliescu urma sa fie decomunizat!a !si dekaghebizata. Pentru a se legitima la vremuri noi, Iliescu trebuia sa-si „cosmetizeze” biografia dar in sens invers. Trebuiau puse in paranteza, asadar, relatiile compromitatoare ale lui Ion Iliescu si ale familiei sale cu U.R.S.S. si cu stalinismul, in primul rand legaturile tatalui sau, Alexandru Iliescu, cu Kominternul. Caci, pentru familia lui Ion Iliescu, lumina venise intotdeauna de la Moscova. Cum insa, dupa 1989, lumina venea din directia exact opusa, Ion Iliescu s-a vazut nevoit – pentru a se legitima fruntea poporului roman, in noul context national si international – sa-si rescrie biografia, in functie de aceasta schimbare a polilor politici intervenita in Europa de Est. Asadar, in loc de sef comunist, Iliescu trebuia sa apara acum invers, drept dizident anticomunist, din apropiat, ani de zile, al lui Ceausescu, Iliescu trebuia acum sa treaca drept vechi dizident anticeausist, din prosovietic si agent de influenta al Moscovei, Iliescu urma, in noul context, sa se dea drept lider de orientare euroatlantica, si din adept al economiei socialiste planificate, de tip Gosplan, se suia cu
vioiciune in barca economiei de piata, ceea ce Iliescu n-a intarziat sa faca.

ACTUL I: UN BUNIC BOLSEVIC – VASILI IVANOVICI, REFUGIAT DIN RUSIA, DEVINE VASILE PENU, TARAN SARAC DAR CINSTIT, DIN COMUNA ULMENI.
Atunci cand – rareori, dealtfel – Ion Iliescu isi evoca trecutul, o bizara amnezie pare sa-l cuprinda pe fostul presedinte al Romaniei. Ca intr-un interviu din saptamanalul VIP (aprilie 1998), cand Iliescu afirma plin de candoare: Tatal meu (…) a fost primul copil dintr-o familie de cinci baieti, singurul care a urmat dupa cele patru clase elementare si cursurile scolii de Arte si Meserii din Oltenita. Cand bunicul meu a cazut prizonier pe front, tata s-a inscris voluntar in armata. Drept recompensa, dupa terminarea razboiului, noi am primit un loc de casa, pe care l-am transformat in gradina. ESTE SINGURA AMINTIRE PE CARE O MAI AM DE LA BUNICI.”
Este de remarcat ca, desi prin reforma agrara, initiata dupa prirnul razboi mondial de Regele Ferdinand, familiei lui Ion Iliescu i s-a atribuit un teren, transformat in gradina, si ca „aceasta este singura amintire pe care o am de la bunici”, fostul presedinte al Romamei isi reaminteste, destul de precis, cum ca bunicul ar fi cazut prizonier pe front, iar tatal s-ar fi inscris voluntar inarmata. Conform insa registrului starii civile din Oltenita (locul de bastina al lui Ion Iliescu), tatal acestuia – Alexandru Iliescu – s-a nascut in 1901. Asadar, in cel mai bun caz, acesta ar fi trebuit sa aiba doar cincisprezece ani in momentul intrarii Romaniei in primul razboi mondial (1916,
dupa cei doi ani de neutralitate), fiind de aceea imposibil sa fie primit ca voluntar pe front. Sa observam insa cum – dintr-un foc – desi sustine ca nu-si mai aminteste mare lucru despre bunicul sau, Iliescu il plaseaza totusi, strategic, intre soldatii romani cazuti prizonieri, iar pe tata (viitorul Kominternist Alexandru Iliescu) in ipostaza patriotica de voluntar pe front. In 1995, trei ziaristi ai cotidianului Ziua au incercat sa reconstituie misterele familiei lui Ion Iliescu, motiv pentru care s-au deplasat pentru o ancheta de teren la Oltenita, si iata ce aflam:
Cu o populatie de cateva zeci de mii de locuitori, Oltenita, oras dunarean situat la granita cu Bulgaria, este locuit in mare masura de tigani. Faptul ca un concitadin, Ion lliescu, a ajuns presedintele tarii, i-a determinat pe multi olteniteni sa se creada mai mult sau mai putin rude cu acesta. S-a nascut chiar un fel de mit, multi localnici povestind cu un fel de nostalgie intamplari inchipuite, de nazbatii si jocuri de copilarie pe care le-au impartit cu “pustiul” Ion Iliescu, in anii interbelici. In mica urbe, oricine este dispus sa dea relatii despre presedintele ales dar tot oricine indruga tot felul de povesti menite sa te puna pe o pista falsa. De aceea, redactorii Ziua au selectionat in materialul de fata doar marturiile celor care, in mod cert, l-au cunoscut indeaproape pe Ion Iliescu sau care ii sunt neamuri.
Dupa ce au separat folclorul local de adevarul istoric, iata ce a putut deslusi echipa de investigatii de la Ziua la fata locului. Astfel, citim urmatoarele in capitolul intitulat „Neplacandu-i munca, tatal lui Iliescu s-a dat cu comunistii„: „Pe la inceputul veacului trecut, in comuna Ulmeni, din imprejurimile Oltenitei, traia o familie de oameni onesti si muncitori, pe nume Penu. Urmasii acestei familii au fost trei frati, toti baieti, pe nume Aristide, Gheorghe si Vasile Penu, bunicul lui Ion Iliescu). Vasile Penu s-a casatorit, iar din aceasta unire au rezultat doi fii, Alexandru (tatal lui Ion Iliescu) si Eftimie. Ambii fii au imbratisat doctrina comunista inca din adolescenta. Eftimie, fratele mai mic, coleg de cizmarie cu Nicolae Ceausescu, a studiat cativa ani la Moscova si a ajuns securist. Mai tirziu a devenit directorul unei fabrici de incaltaminte din Bucuresti. Eftimie a murit pe la inceputul anilor ’80.”
Textul citat ridica insa un semn de intrebare. Astfel, constatam ca pe tatal lui Alexandru Iliescu – bunicul viitorului presedinte al Romaniei – nu-l chema „Iliescu” cum am fi banuit, ci „Penu”. Pentru a deslusi misterul prin care fiul lui Vasile Penu, taran onest si muncitor din Ulmeni, a ajuns „Iliescu”, trebuie sa citim ceva mai jos, in articolul mentionat din Ziua, urmatoarea explicatie.
„Alexandru Penu, parintele lui Ion Iliescu, a creat numai necazuri familiei sale. (Se inhaitase cu golanii de comunisti), afirma neamurile sale. Jandarmii si politistii il cautau toata ziua pe acasa, pentru legaturile sale cu partidul comunist. Vasile Penu, tatal, era nevoit sa-l ascunda de fiecare data in ieslea cailor sau in cuverturi. In cele din urma, el l-a admonestat pe Alexandru: (Ori iti vezi de treaba, ori pleci din casa mea, n-am chef sa vina astia mereu pe capul meu!) Nazbatiile politice ale lui Alexandru au primat insa, mai ales ca munca nu-i prea placea. Alexandru Penu si-a parasit parintii, pe care chiar i-a renegat. Hotarat, el si-a schimbat numele din Penu in Iliescu, declarand rudelor: (Veti vedea voi ce bine o vor duce copiii nostri in viitor, sub comunism, cand va veni la putere.)”
Asadar, din relatarile rudelor familiei lui Iliescu si ale celor care i-au cunoscut la Oltenita bunicul si tatal, ar trebui sa deducem ca Alexandru Penu si-ar fi renegat familia din motive ideologice, moment in care si-ar fi schimbat numele din Penu in Iliescu, dupa care a tinut un discurs profetic despre comunism familiei. Sa retinem amnezia de care este cuprins Ion Iliescu, fostul presedinte al Romaniei, cand vine vorba despre originea familiei sale, precum si motivatia ideologica, lansata de rude si de cunoscuti, atunci cand trebuie sa explice metamorfoza prin care Alexandru Penu, fiul lui Vasile Penu din Ulmeni, isi ia un alt nume, devenind subit Alexandru Iliescu.
Deoarece Ion Iliescu a fost, timp de sapte ani, presedintele a douazeci si trei de milioane de romani, nu este deloc lipsit de importanta credem, ca sa incercam sa elucidam misterul originii adevarate a familiei sale, precum si pe cel al numelui real de familie. In acest sens, saptamanalul romanesc Lumea libera, care apare la New York, a prezentat un cu totul alt punct de vedere privind biografia familiei lui Ion Iliescu, inca din octombrie 1996. Iata ce citim, in acest sens:
„Recent (oct.’96 n.n.), campania electorala a lui Ion Iliescu si a PDSR a adaugat noi accente murdare la cele de pana acum. Astfel, pe afisele electorale ale candidatului U.S.D., Petre Roman, oamenii partidului de guvernamant au lipit urmatorul inscris: (Nu lasati ca acesta sa devina primul presedinte evreu al Romaniei.” Totodata, Ion lliescu a afirmat ca Petre Roman nu are radacini in pamantul tarii, aluzie directa la originea semita a liderului U.S.D. Intamplarea face ca „Lumea libera” a primit un material legat de originea lui Ion Iliescu, pe care, in premiera absoluta, il publicam mai jos.”
In continuare, Lumea libera prezinta urmatoarea fisa biografica a bunicului lui Ion Iliescu, in cadrul unui articol intitulat „Cazul Ion Marcel Ilici Iliescu” (fost Ivanovici), fisa pe care ne permitem sa o reproducem, la randul nostru.
BUNICUL (dupa tata)

Vasili Ivanovici, evreu rus, bolsevic, puscarias, fugit din Rusia, urmarit de politia tarista (Ohiana, n.n.)
– S-a stabilit la Oltenita in jurul anului 1895, ca argat si baiat de pravalie la un grec, zis Tandarica, pe strada Ion Heliade Radulescu nr. 1 (fosta Tiganie, nr.4).
– Si-a schimbat numele in Iliescu, probabil dupa 1900.
– S-a incurcat cu Maria Savu (sora carciumarului Anghel Savu, care avea carciuma pe strada I. H. Radulescu, nr.2), cu care s-a casatorit in 1900-1901.
– Anghel Savu era roman fuigit din Bulgaria, peste Dunare si stabilit la Oltenita. Acesta i-a facut Mariei si lui Vasili o dugheana in care vindeau diverse, situata pe strada I. H. Radulescu, la nr. 6-8.
– Vasili Iliescu (fost Ivanovici) si Maria (fosta Savu) au avut doi baieti si doua fete (Alexandru -tatal lui Ilici; Eftimie- viitorul calau al poporului roman; Aristita si Vergina).
– Vasili Ivanovici a fost bun prieten cu Constantin Dobrogeanu Gherea, evreu venit din Rusia (pe numele adevarat Katz). G. Calinescu precizeaza, in Istoria literatuni romane: C. Dobrogeanu Gherea, venit din Rusia cu un bun tovaras, a fost impamantenit prin decret regal,dat pe baza aprobarii Parlamentulni, sustinut in sedinta de Titu Maiorescu.
– Atentie la diversiunea prin care se sugereaza ca bunicul lui Ilici ar fi un taran, de langa Oltenita. Lumea libera mai face doua precizari privindu-l pe Vasili Ivanovici. si anume:
„Investigatiile facute pentru perioada 1893-1901, 1902 nu au dus la concluzia ca ar fi existat un decret regal de impamantenire a lui Vasili Ivanovici, asa cum exista pentru Dobrogeanu Gherea, Constantin Stere, Ioan Slavici etc. Se poate trage concluzia ca Vasili Ivanovici, decedat la Oltenita in 1965, la varsta de 87-88 de ani, s-a nascut in sudul Basarabiei, in jurul anului 1877, deci pe pamant romanesc si a avut, astfel, cetatenie romana, care, probabil, s-a recunoscut dupa 1895, cand s-a stabilit la Oltenita.”

ION ILIESCU SI-A COSMETIZAT BIOGRAFIA OFICIALA: PRIMELE VICTIME,
DOUA MATUSI, ARISTITA SI VERGINA

Nu vom comenta fisa biografica a lui Ion Iliescu din Lumea libera dar observam o surprinzatoare contradictie in interviul acordat de fostul presedinte saptamanalului VIP. Pe de o parte, Iliescu sustine despre propriul sau tata (Alexandru) ca „a fost primul copil dintr-o familie cu cinci baieti„, pentru ca mai apoi sa recunoasca, in acelasi interviu, faptul ca in anii razboiului (deoarece „tatal era in lagar iar mama intrase in clandestinitate, fiindca incepuse sa simpatizeze cu comunistii”, (vom vedea cum stateau, de fapt, lucrurile), el ar fi locuit la o sora a tatalui: „Asa ca am fost obligati sa locuim la o matusa. Sotul ei era matar (ma’tsar), si lucra la
Abatorul din Bucuresti. La ei am petrecut anii de razboi.” Lumea libera, in schimb, este foarte explicita la acest capitol: Vasili Iliescu fost Ivanovici si Maria, fosta Savu, au avut doi baieti si doua fete (Alexandru, tatal lui Ilici, Eftimie, viitor calau al poporului roman, Aristita si Vergina).”
Cum se face atunci ca Iliescu nu-si mai aminteste de surorile propriului tata si sustine ca ar fi fost cinci frati, desi recunoaste ca in anii razboiului a locuit la o sora a tatalui, o matusa (probabil Aristita sau Vergina)? De ce le-o fi scos Ion Iliescu din biografia oficiala pe cele doua biete femei, surorile propriului tata, matusile Aristita si Vergina? Cu ce-or fi gresit oare sarmanele, incat Ion Iliescu le-a repudiat din biografie? Faptul ca sotul uneia lucrase la Abator, in anii razboiului, ca matar? Singura ipoteza plauzibila ar putea fi legata de unele evenimente controversate, petrecute la Abator, la inceputul anilor patruzeci si care, dupa 1948, dadeau prost la dosar. Cele doua matusi nu sunt insa singurele repudiate din biografia lui Ion Iliescu.

UNCHIUL EFTIMIE, CONDAMNAT PENTRU CRIMA, DISPARE SI EL DIN
„BIOGRAFIA OFICIALA” A LUI ION ILIESCU

Despre al doilea frate al tatalui sau, Eflimie, se pare ca Iliescu are toate motivele sa nu si-l mai aminteasca oficial, deloc: Fisa biografica a acestuia, prezentata de Lumea libera este elocventa:

EFTIMIE ILIESCU

Unchiul lui Ilici, fratele lui Alexandru Iliescu, a fost ofiter de securitate, a participat activ la represiunea si decapitarea poporului roman, fiind adjunctul lui Alexandru Draghici, Ministrul de Interne al lui Dej. Dupa moartea lui Stalin, Dej l-a demis si l-a numit director la fabrica de incaltaminte “Pionierul”. Alcoolic fiind, l-a ucis, intr-o altercatie, pe seful cantinei. A fost arestat si condamnat la 12 ani de inchisoare. Se pare ca a decedat in detentie.”
Ancheta Ziua, mentionata anterior, face precizarea:
Ambii frati (Alexandru si Eflimie n.n.) au imbratisat doctrina comunista inca din adolescenta. Eftimie, fratele mai mic, coleg de cizmarie cu Nicolae Ceausescu, a studiat cativa ani la Moscova si a ajuns securist. Mai tarziu a ajuns directorul unei fabrici de incaltaminte din Bucuresti. Eftimie a murit pe la inceputul anilor ’80.”
Activitatea Kominternista a lui Eftimie Iliescu a fost confirmata, intre altele, si de arestarea acestuia pentru actiuni cu caracter secesionist. Conform directivelor Komintern-ului, „Partidul Comunist din Romania” (P.C.d.R.) milita, in perioada interbelica, pentru dezmembrarea statului roman, reintregirea Romaniei fiind considerata in documentele Komintern, elaborate la Moscova, drept o anexiune teritoriala de tip imperialist, sustinandu-se teza leninista autodeterminarii pana la separare a diferitelor etnii (calificate drept popoare) si regiuni romanesti. Motiv pentru care, inca din 1924, P.C.d.R. fusese interzis, prin ordonantele Comandamentului Corpului II de Armata din 23 iulie 1924, completate de legea Marzescu, iar activitatile comuniste, calificate drept subminare a unitatii statului roman. (Aspecte asupra carora vom reveni mai pe larg). O fotografie de arhiva prezinta momentul eliberarii din
detentie a lui Eftimie Iliescu. Intr-o extremitate a fotografiei apare si Ceausescu. Ceea ce confirma versiunea din Lumea libera, ca cei doi fusesera colegi de cizmarie, deci se cunosteau bine.
Sub ocupatia sovietica, Eftimie – cu trecutul sau Kominternist – urmase cursuri la Moscova (ca si Alexandru, cum vom vedea, in anii ’30, ori ca Ion, in anii ’50) si ocupase o functie importanta in Ministerul de Interne, pana la moartea lui Stalin (1953). Ulterior, Eftimie a fost epurat din Interne de Dej, in perioada cand Dej incerca sa-si consolideze pozitia in fruntea partidului, in contextul in care Hrusciov (urmasul lui Stalin) elimina unul cate unul liderii stalinisti din tarile Europei de Est, si ii inlocuia cu favoritii sai. Eftimie Iliescu facea parte din factiunea Ministerului de Interne, considerata de Dej drept prosovietica, factiune pe care a eliminat-o si a
inlocuit-o cu apropiatii sai. Faptul ca Eftimie Iliescu a fost indepartat din Interne, apoi marginalizat ca director la o fabrica de incaltaminte (in conformitate cu pregatirea sa, cea de cizmar) dar, mai ales, faptul ca fusese condamnat pentru crima, toate acestea atarnau, evident, ca niste pietre de moara de biografia oficiala a lui Ion Iliescu. Motiv pentru care, in cea mai tipica maniera orwelliana, unchiul Eftimie va dispare si el din biografia lui Ion Iliescu, asemenea celor doua sarmane matusi. Lucrurile devin insa si mai interesante cand incercam sa elucidam cine a fost mama autentica a fostului presedinte al Romaniei. Daca asupra numelui
real de familie al lui Ion Iliescu planeaza, cum am vazut, dubiile, daca originea familiei fostului presedinte roman pare diferita de versiunea lansata de Iliescu, in ceea ce priveste identitatea mamei lui Ion lliescu lucrurile devin si mai complicate.

Va urma…..

Specialistii avertizeaza: Rezervorul urias de hidrogen sulfurat din Marea Neagra poate provoca un adevarat dezastru in Europa

Marea Neagră s-ar putea transforma intr-o adevarata bomba atomica. Un rezervor uriaş de hidrogen sulfurat, un gaz care în contact cu aerul explodează, stă să iasă la suprafaţă. Specialiştii spun că pericolul este imens şi că viaţa subacvatică din Marea Neagră, si nu numai, riscă să dispară. Deocamdată, masa uriaşă de hidrogen sulfurat e ţinută la sub 150 de metri de nivelul zero al Mării Negre, informeaza Antena 3. Pe de alta parte, specialistii sustin ca exploatarea acestui gaz ar putea asigura Romaniei independenta energetica.

Directorul INCDM, Simion Nicolaev, spune că pericolul poate aparea  in cazul in care concentraţia actuală ar fi mărită de câteva mii de ori, sau dacă în zonă s-ar produce un seism care să genereze curenţi verticali care ar favoriza tocmai omogenizarea straturilor. „Aceste gaze ajung la suprafaţă, se dizolvă în mare parte, şi pot creea explozii.”a mai spus Nicolaev.  Avertizarile cercetatorilor sustin ca in cazul uni cutremur mai mare, rezervorul de resurse subacvatice, estimat la cateva miliarde cubi, ar putea iesi la suprafata si s-ar putea aprinde instantaneu in contact cu aerul.

Astfel de explozii ar fi devastatoare. Atât de puternice încât ar avea de suferit toate ţările din învecinătatea noastră. Existenta hidrogenului sulfurat în Marea Neagra este explicată de specialişti prin prezenţa unei specii de bacterii. Până sa ajunga la suprafaţă, gazul toxic consumă oxigenul. Iar vieţuitoarele de la adâncimi mici, din Marea Neagră, sunt în pericol.

Ceausescu a vrut sa-l extraga, dar s-au opus rusii

Ideea extragerii si, ulterior, a utilizarii gazului inflamabil pe post de combustibil era aproape de a fi pusa in aplicare chiar de catre Nicolae Ceausescu, insa Moscova s-a opus categoric, au dezvaluit specialistii romani in urma cu patru ani. ‘De multi ani se stie ca Marea Neagra este un pericol pentru toata Europa de Est, iar Romania, pana in acest moment (n.r. iunie 2006), nu a facut nimic pentru a se proteja (…) Explozia acestei pungi de hidrogen sulfurat este echivalenta cu cea a unei bombe atomice…’, declara, in 2006, pentru un cotidian central, col. dr. Emil Strainu, ofiter specializat in studierea armelor.

Dupa 1989, un grup de cercetatori americani au efectuat o serie de investigatii arheologice pe fundul Marii Negre, la 150 de metri adancime. Conform ipotezei americane, cu circa 10.000 de ani in urma, Marea Neagra era un lac urias mort, fara niciun fel de viata.

Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Tehnologii Criogenice si Izotopice (ICSI) din Ramnicu Valcea a demarat, in anul 2004, un studiu privind oportunitatea dezvoltarii unei platforme integrate de cercetare, prin care sa fie transformat hidrogenul sulfurat din Marea Neagra in energie electrica.
Iulian Iancu, presedintele Comisiei de Industrii din Camera Deputatilor declara anul trecut, ca, in cazul in care ar putea fi valorificate cele 800 de milioane tone de hidrogen sulfurat existente in Marea Neagra, Romania poate deveni autonoma din punct de vedere energetic.

Comentariu: Se pare ca nimeni nu doreste independenta energetica a Romaniei, nici macar conducatorii nostri. Oare fostul presedinte si mare energetician al tarii, Ion Iliescu, nu stia de acest lucru sau „mama sa adoptiva” Rusia nu i-a permis nici macar sa deschida subiectul?

La 20 de ani de la Revolutie se reinfiinteaza PCR: Inainte de ’89, romanii n-au dus-o prost, aveau loc de munca si casa de la stat

Partidul Alianţa Socialistă se va transforma sâmbătă în PCR, iar viitorul preşedinte al comuniştilor, Constantin Rotaru, spune într-un interviu pentru Realitatea.net că românii nu au dus-o atât de prost înainte de ’89, pentru că au avut loc de muncă şi casă de la stat. Conform unui studiu al SNSPA, realizat printre cetatenii Capitalei, dacă ar veni comuniştii din nou la putere şi ar aresta politicienii actuali, 34%, din participanti s-ar bucura pentru că aceştia cred că o merită.

“Comunismul a făcut câteva lucruri bune care nu pot fi negate:a făcut locuri de muncă pentru fiecare român, locuinţe pentru fiecare familie, a oferit învăţământ gratuit şi asistenţă medicală pentru toată lumea….Avem nevoie de instituţii puternice, nu cu foarte mulţi funcţionari, dar oameni responsabili. Teoria asta că proprietatea privată trebuie să primeze în faţa celei de stat este greşită, ele trebuie să aibă statut egal” sustine Constantin Rotaru ,viitorul presedinte al PCR.

Acesta spune ca primele sapte măsuri pe care le-ar adopta dacă ar fi la putere sunt: “1. învăţământ gratuit. Cine vrea să facă şcoală privată, e treaba lui. Nu sunt de acord cu finanţarea de la buget a învăţământului privat. 2. Asistenţă medicală gratuită pentru toată lumea. 3. Impozit progresiv. 4. Stat responsabil în locul statului minimal. 5. Locuri de muncă pentru toţi românii. Există un deficit de 10 milioane de locuri de muncă.6. Stop privatizării serviciilor publice. 7. Stop concesionării bogăţiilor subsolului. Monopolul trebuie acceptat doar în ceea ce priveşte statul, nu şi în domeniul privat.”

“Noul PCR nu trebuie să fie partid de masă, cum a fost înainte de 1989, principiile noastre să fie valabile pentru toată lumea, indiferent de funcţie.” sustine Rotaru

“Nicolae Ceauşescu a fost un personaj pozitiv. S-a dovedit după 20 de ani în care a fost făcut criminal, că a fost un patriot, că nu a subminat economia naţională, că înainte de 1989 nu a existat un genocid, în condiţiile în care populaţia a crescut ca număr atunci. 99% din cei înscrişi la noi nu au avut de-a face cu regimul comunist. PCR al anului 2010 condamnă perioada de până în 1964” a conchis Constantin Rotaru.

Grecia: adevarul si minciuna din spatele „luptelor de strada”

Toata lumea se uita acum la ce se intampla in Grecia. Canalele TV si ziarele abunda in informatii si imagini, care mai de care mai spectaculoase. Ceea ce nu se spune in nici una din aceste stiri este faptul ca nu protestatarii, care sunt oameni cu familii de intretinut si care castiga 6-800 de euro pe luna, sunt cei care provoaca aceste dezastre. In video-ul de mai sus, daca va uitati cu atentie veti vedea ca cei care arunca cu cocktail-uri Molotov sunt foarte tineri si in mod cert n-au nici un loc de munca, nu pentru ca nu au unde ci pentru ca sunt agenti infiltrati pentru a provoca dezordine si a discredita miscarea indreptatita a oamenilor care muncesc.

La fel a fost si anul trecut in iarna si de fiecare data cand este vreo demonstratie, mai ales in Atena. Asa-zisii ” anarhisti” au varste cuprinse intre 16 si 20 de ani. Nici pana in ziua de azi, politia nu a prins pe nici unul dintre ei. De ce? Pentru ca sunt protejati si platiti de foarte de sus, iar rolul lor este discreditarea fortelor locale de ordine si destabilizarea tarii. Nu m-ar mira, daca luptele se intetesc si se raspandesc si in alte orase, sa ne trezim peste noapte cu forta de politie a UE, pentru un alt ” mic ajutor”,  pe langa cel oferit in bani de FMI si Germania.

Citind niste comentarii pe saccsiv am dat de urmatorul articol: http://www.ziare.com/social/salariu/surse-fmi-a-cerut-guvernului-majorarea-cotei-unice-la-20-la-suta-si-a-tva-la-25-la-suta-1013405. Chiar daca ministrul roman de finante nu a confirmat, dar nici infirmat aceasta stire, va spun eu ca este foarte adevarata, pentru ca aceste doua masuri sunt printre primele dintre cele luate de guvernul elen si de aceea oamenii au iesit in strada. Ce va spune asta? Ca in nici un caz Romania nu sta mai bine decat Grecia si ca de fapt, tot ceea ce se intampla, azi in Grecia, maine in toata Europa, face parte din planul de inrobire a populatiei, planuit de elitele financiare mondiale.

Cand va uitati la astfel de imagini nu va uitati la ele ca la imagini tv din alta tara, ci ganditi-va ca va uitati in oglinda, pentru ca asta e adevarul.

Papandreou ne-a spus: ” Stiu ca nu voi sunteti vinovati de ceea ce s-a intamplat  dar trebuie sa platiti!” Cand veti auzi aceste cuvinte de la Basescu sau alt guvernant sa stiti ca colaps-ul este aproape.

V-ati pus intrebarea de ce planul  de austeritate al Greciei va dura 3 ani?  Probabil ca nu dar va spun eu. Daca ar fi fost facut pe 1 an nu era credibil deloc pentru ca e prea mare datoria. Daca era pe 2 ani coincidea cu 2012, cand toata lumea asteapta sfarsitul lumii si atunci oamenii ar fi realizat ca ceva nu este in regula. Asa ca au mai pus un an de la ei ca sa para credibil. Cine isi inchipuie ca acest gen de plan este facut pentru a salva tarile de la falimentul total, se inseala. Totul este foarte bine gandit, astfel incat sa se poata lua totul de la populatie, iar acesta sa devina un fel de sclav pe plantatie. Fara nici cea mai mica posibilitate de a mai pune un ban deoparte, traind la limita subzistentei, monitorizandu-se prin orice mijloace (carduri, cipuri, etc.) si pe orice cai miscarile banesti si fizice ale persoanei, oamenii vor deveni foarte usor de manipulat si convins. Veti ajunge sa spuneti ca pe vremea lui Ceausescu se traia bine si erati niste oameni liberi iar cei care n-au prins acele vremuri vor zice ca au ajuns in iad.

Misiunea spirituala luciferica a Romaniei si profetia lui Sundar Singh

Pentru ca un cititor de pe blog-ul meu m-a intrebat ce parere am despre profetiile lui Sundar Singh m-am hotarat sa fac o analiza asupra acestora. Urmeaza textul care se spune ca apartine lui Sundar Singh:

“Să nu vă surprindă acest mod de adresare deoarece fac aceasta pentru a nu vă lăsa înşelaţi de această înscenare satanică atât de bine pusă la punct. Eu ştiu că România are o misiune Dumnezeiască de redresare spirituală ce o va face să se înfăţişeze ca un veritabil model demn de urmat întregii umanităţi. Este necesar să fac această mărturisire-profeţie în faţa popoarelor întregii lumi, creştine sau de alte religii, fiindcă toate semnele marchează schimbările spirituale uluitoare ce vor avea loc în curând. Spusele mele nu trebuie să vă determine să mă consideraţi un fanatic simpatizant al românilor ce îşi imaginează himerice plăsmuiri, căci cea care mi-a inspirat, fără putinţă de tăgadă, aceste profeţii este Prea sfânta Născătoare a lui Iisus, şi reamintesc din nou că, din câte simt, locul de cinste în ocrotirea României îl ocupă Maica Domnului şi apoi marile puteri cereşti, la toate acestea mai adăugându-se şi majoritatea sfinţilor din cer.

În curând aproape toate popoarele neamului omenesc vor deschide ochii contribuind la îndeplinirea realităţii orânduite de Dumnezeu şi se vor supune voinţei divine mult mai bine decât altădată deoarece atunci vor lua sfârşit într-o mare măsură manifestările îndărătniciei omeneşti care au făcut cu putinţă atâtea acţiuni de rea interpretare a voinţei divine. Perpetuarea răului se va stăvili, revelaţiile divine ajungând să acopere pământul şi făcând ca tot ceea ce este plăcut înaintea lui Dumnezeu să iasă la lumină, pentru a-i ajuta pe oameni să atingă înţelepciunea şi să se desăvârşească.

Acum, când fac cunoscute aceste profeţii, dacă aş fi român de origine, probabil că aş putea fi învinuit de părtinire naţională, iar dacă aş fi european din comunitatea latină, ar fi fără îndoială unele motive să fiu judecat într-un fel omenesc, cu patimă omenească; însă deoarece sunt un indian iluminat prin intermediul lui Iisus Cristos şi ferm stabilit în credinţa creştină pot vorbi cu toată uşurinţa, încredinţându-vă că acum nu fac altceva decât să exprim voia lui Dumnezeu.

În anii care vor veni şi lunile ce vor veni, în ţara trăirii voastre (România), scoarţa pământului va lua foc, clima va suferi unele schimbări, cutremure simţitoare vor distruge multe dintre clădirile existente, uragane şi vânturi puternice, terestre şi maritime, vor nimici îndrăzneala oamenilor bazaţi numai pe aşa-zisa putere a ştiinţei.

Ingeniozitatea omenească pusă în slujba răului va face cunoscute lumii cele mai groaznice crime şi pământul va cunoaşte cele mai cumplite boli ce vor apărea pentru a fi nimicită existenţa oamenilor răi sau perverşi. În acele timpuri de mari schimbări, în alte locuri de pe pământ un sfert din omenire va dispărea fulgerător, iar după aceasta, la a doua încercare, din cei rămaşi în viaţă şi îngroziţi se vor suprima încă aproape un sfert, restul se vor orienta trup şi suflet către Dumnezeu – de la cel aflat la sânul mamei şi până la cel mai îndârjit tiran ce păşeşte pe scoarţa pământului. Însă vă atrag atenţia să nu socotiţi după calendarul intereselor voastre meschine schimbările spirituale la nivelul lumii pământene, căci iată, după cum am văzut eu, aceste transformări vor veni peste voi şi vă vor lua prin surprindere chiar dacă veţi rămâne neclintiţi în încăpăţânarea voastră şi nu veţi ajunge să credeţi în Dumnezeu.

Mulţi oameni ce alcătuiesc popoarele Asiei se vor orienta către religia creştină aproape fulgerător, iar o mulţime de triburi sălbatice se vor creştina şi datorită marii răspândiri a Bibliei, ea generalizându-se apoi la toate popoarele indiferent de limbă, de la Polul Nord şi până la Polul Sud.

Veţi şti că acele vremuri sunt aproape atunci când Anglia îşi va pierde puterea, iar Franţa va fi asimilată de popoarele din jur. Treptat puterile statale vor dispărea, ca în locul acestora să apară o nouă putere denumită Federaţia Statelor Pământene cu un singur preşedinte, o singură monedă, un singur consiliu de conducere şi o singură armată, aeropurtată, folosită doar pentru apărare sau pază internă, soldaţii săi având menirea de a păstra ordinea în acele zone.

În acea perioadă, Rusia va deveni una dintre cele mai creştine ţări de pe suprafaţa pământului, Bosforul şi Dardanele se vor scufunda, dispărând complet de pe suprafaţa globului, de asemenea, o mulţime de insule vor dispărea, fiind nimicite de cutremure, scoarţa pământului fiind zdruncinată de o mulţime de urgii ce se vor abate asupra oamenilor. Bisericile purtătoare de har divin se vor uni într-una singură, supranumită Biserica creştină dreptcredincioasă, apostolică şi misionară care va pregăti aproape întreaga lume pentru transformările spirituale ce vor avea loc la nivelul întregii planete. Tot atunci va apare anticristul, prin anticrist înţelegându-i pe toţi aceia care, mai mult sau mai puţin conştienţi, luptă împotriva spiritualităţii veritabile, urmărind să triumfe forţele obscure ale întunericului şi minciunii, ce menţin fiinţa umană într-o stare de inconştienţă şi sclavie letargică, şi multe lupte de idei se vor da, fără nici un fel de armă, pentru nimicirea adevăratei credinţe în Dumnezeu.

Toate acestea şi multe altele, deşi poate acum necrezute de unii oameni, mai târziu se vor întâmpla din voia lui Dumnezeu. Vor face excepţie de la pedeapsa focului nimicitor şi a măcelului ce se va desfăşura pe aproape întreg globul pământesc, România şi locurile supranumite sfinte din Palestina. Netrecută prin sabie va rămâne de asemenea cetatea Vaticanului, dar puterea sa de influenţă, atât de pregnant urmărită, se va reduce la zero.

România va trece prin mai multe faze de transformări fundamentale, devenind în cele din urmă, graţie spiritualizării ei exemplare, un veritabil focar spiritual, ce va putea fi comparat cu miticul ‘’NOU CANAAN’’, iar Bucureştiul se va transforma într-un centru esenţial al acestui foc. Această capitală a polului spiritual al planetei va fi aproape în întregime reconstruită, rămânând în cele din urmă o aranjare de construcţii, în formă inelară, având 7 km în diametru şi va fi considerat de toate popoarele drept un veritabil “NOU IERUSALIM” pământesc.

Chiar dacă spusele mele vă uimesc, trebuie să vă mărturisesc tuturor că aceasta se va întâmpla întrutotul în acele vremi viitoare, deoarece aceasta reprezintă voinţa atotputernică a lui Dumnezeu şi nu a oamenilor. Toate popoarele de pe întreg pământul vor participa la diferite activităţi comune având drepturi egale în acest nou centru spiritual, considerat drept manifestarea NOULUI IERUSALIM biblic, egalitatea în drepturi a tuturor ţărilor şi popoarelor, fiind pe bună dreptate o condiţie esenţială în faţa Bunului Dumnezeu. România va trece în viitor prin mari frământări lăuntrice şi prin anumite schimbări externe ce o vor impune exemplar ca prestigiu în conjunctura internaţională şi prin mila providenţei va ieşi aproape neafectată din situaţia conflictelor războinice mondiale, declarându-se, datorită spiritualizării extraordinare, ţară neutră, ce îşi va asuma rolul de nucleu ireproşabil al înţelepciunii şi iubirii divine.

În cele din urmă toţi duşmanii României vor îngenunchia la hotarele acestei ţări şi plini de umilinţă vor recunoaşte misiunea ei spirituală ce se va manifesta prin intermediul teribilei puteri a lui Dumnezeu. Atunci veţi vedea cu toţii, căci va fi un semn ceresc, fiindcă în timpul războaielor viitoare focul şi distrugerile o vor înconjura, dar ea va rămâne neatinsă, întocmai ca o paradisiacă oază verde, în mijlocul înspăimântătorului deşert nimicitor produs de iscusinţa omului pusă în slujba răului, de care se vor folosi inteligenţele satanice în ultima încleştare la care deocamdată oamenii nici nu se aşteaptă. În urma bulversantelor schimbări planetare şi a unui război fulgerător cumplit, în cele din urmă nu vor mai rămâne nici învinşi nici învingători. Vor rămâne trei categorii : morţii, cei răniţi şi mutilaţi de pe urma războiului şi supravieţuitorii în întregime neatinşi.

Şi atunci numărul celor ucişi şi afectaţi de pe urma războiului va fi atât de mare încât nimeni nu va vorbi nici de pierderea şi nici de câştigarea războiului, căci urmările acestuia vor fi atât de mari încât vor îngrozi pe toţi locuitorii rămaşi în viaţă. Crime, lepra, holera şi multe alte boli înspăimântătoare, printre care câteva complet noi, necunoscute înainte, vor bântui scoarţa pământului, afectându-i mai ales pe cei răi, fiare sălbatice se vor năpusti asupra oraşelor şi satelor, atacând oamenii. Multe schimbări se vor produce pe pământ şi toate aceste urgii de proporţii cel mai adesea neaşteptate de oameni se vor întâmpla în anumite situaţii fulgerător. Din scrumul, suferinţele şi încercările tuturor acestor schimbări şi dezastre martorii neafectaţi şi supraveţuitorii vor căuta cu multă fervoare calea de apropiere de Bunul Dumnezeu, pe care l-au neglijat mai mult sau mai puţin atâta amar de vreme. Cu toţii se vor convinge atunci că nu există religia adevărului, realizând că doar cunoaşterea ADEVĂRULUI îl eliberează, făcându-i să se reintegreze în Absolutul divin pentru a deveni UNA cu Dumnezeirea. Abia atunci omul va realiza că se află îmbrăţişat de Dumnezeu şi că Dumnezeu este viu, etern atotputernic şi atotştiutor în fiecare om în parte, sub forma spiritului divin. Toate câte vă spun se vor întâmpla şi mulţi dintre voi se vor convinge în acele vremuri de începutul durerilor şi încercărilor şi tot ceea ce v-am prezis va fi constatat de voi mai târziu, chiar dacă lumea se va încăpăţâna în a nu le crede.

Tot atunci va veni vremea apariţiei acelor oameni puri, înzestraţi cu extraordinare haruri divine de care s-a vorbit în urmă cu aproape 2000 de ani. Cei cu adevărat evoluaţi spiritual, care în acele ultime vremuri vor trece cu succes prin feluritele şi grelele încercări, vor reprezenta o treime demnă de iluminarea lui Dumnezeu, curată, înţeleaptă şi sfântă. În timpurile ce vor veni, România va ajunge şi va rămâne o paradisiacă grădină a binecuvântării divine, a dragostei, a fericirii a purităţii şi înţelepciunii, în care modul de viaţă va fi precumpănitor spiritual, elevat şi pur, susţinut de o trăire sublimă în post şi meditaţie, în duh şi adevăr, asemănătoare cu aceea a primilor creştini.

Fericită ţară şi fericit popor sunt minoritarii aleşi care trăiesc prin poporul român, căci mulţi dintre ei se vor bucura de imensa milă a lui Dumnezeu pentru poporul român.Ca indian, eu intuiesc că Bunul Dumnezeu a vrut să aleagă, dintre toate popoarele, poporul cel mai umilit, cel mai crunt încercat de vitregia celor puternici. Adesea exploatat, ameninţat, invadat, terorizat, vândut şi cumpărat, care aproape la fiecare război a fost piaţa de tocmeală dintre cei ce se războiau. Amalgamul înfăţişării deosebite a acestui popor, cuprinde virtuţile cele mai alese ale fiecărui neam care s-au asimilat în sufletul lui plin de dragoste şi omenie; acesta este un popor primitor, înfăţişând o nuanţă elevată, plăcută, pentru ca să fie pildă de contopire universală cu calităţile divine, cu o dreaptă raţiune şi o admirabilă credinţă. Poporul român este de asemenea cel mai indicat popor din lume, graţie compasiunii sale alese şi a iubirii sale altruiste, spre a oferi ospitalitate materială şi spirituală tuturor popoarelor de pe faţa pământului.

Al Vll-lea Sinod Ecumenic se va ţine în România, iar misiunea principală pentru răspândirea în Asia a creştinismului cu adevărat spiritual, este destinată poporului rus, dar ca putere de influenţare a popoarelor în vremurile din urmă, el nu va avea nici un amestec. Puterea cu care vor mai fi biciuite restul popoarelor, acolo unde este necesară pedeapsa, se va face prin poporul chinez – rasa galbenă – în colaborare cu poporul japonez, care de asemenea, va fi biciul pedepsei dumnezeieşti.

După terminarea teribilului conflict armat ce vă stă în faţă, toate armele vor fi aruncate sau abandonate, fiindcă un nou gen de război “al sufletului” va începe. Acesta va fi războiul fără arme fizice, pentru desăvârşirea spirituală, pentru credinţa adevărată în Dumnezeu, care aparent va fi fără arme, dar fiind totuşi mai periculos şi mai dificil de o sută de ori decât cel cu arme. În viitor, puterea papală va dispare treptat şi va lua naştere o nouă conducere sinodală a cărei reşedinţă va fi întâi la Roma, provizoriu, şi apoi la Bucureşti în Noul Ierusalim, pentru totdeauna.

În acele vremuri viitoare, vor fi de 1000 de ori mai fericiţi cei care vor urmări desăvârşirea spirituală, trăind cu o încredere deplină în Dumnezeu, fiindcă vremurile vor fi zbuciumate şi groaznice şi le vor putea suporta cu uşurinţă numai cei mângâiaţi, inspiraţi şi hrăniţi de Duhul Sfânt. Cele ce vă spun eu că vor veni, luaţi aminte că sunt durerea a doua şi raiul al doilea, căci prin durere aţi trecut fără să vă văitaţi. În acele timpuri, scaunul judecăţii de apoi va fi simţit şi văzut de tot neamul omenesc deasupra României, iar în marele oraş sfânt Bucureşti, simbolic numit “Noul Ierusalim”, care într-o oarecare măsură va fi opera aproape a întregului neam omenesc, dar conceput după un plan inspirat de puterea Dumnezeiască, se va construi cel mai monumental lăcaş spiritual de comuniune cu Dumnezeirea, denumit centrul divin suprem, ce va avea reprezentanţi foarte evoluaţi spiritual din toate neamurile, aceştia formând Fraternitatea Veghetorilor Iluminaţi, care se vor alege dintre cei înţelepţi. Şi va fi compus (Centrul Divin Suprem) din 101 centre mai mici, armonios orânduite, în care se vor afla reprezentaţi de frunte, deosebit de evoluaţi, şi care vor transmite atât practic cât şi teoretic

Dumnezeiescul şi Eternul Adevăr imensei majorităţi a popoarelor pământului. Această operă arhitecturală va fi capodopera sublimei colaborări a tuturor stilurilor pământene ingenios armonizate într-o măreaţă lucrare cum alta nu a mai fost. Înţelepţii slujitori ai acestor lăcaşuri spirituale din “Noul Ierusalim” vor fi perfecţi spiritual şi foarte armonioşi fizic, cu trupuri de o îngerească armonie şi proporţionalitate, fiind cu toţii dintre cei 114.000 de înţelepţi, iluminaţi neprihăniţi şi neîntinaţi, expresia completei desăvârşiri spirituale şi a unei înalte împliniri Dumnezeieşti pe acest pământ. Iluminaţii veghetori cu trup îngeresc şi plin de puritate, vor fi în număr de 400. Ceilalţi, care vor conduce centrele inelare, de asemenea cu o spiritualitate deosebită şi trup îngeresc, vor fi 101 la număr.

În acest unic loc de pe întreg pământul vor putea fi văzuţi mari iluminaţi şi înţelepţi, care în anumite momente se vor materializa, putând fi văzuţi comunicând prin viu grai cu oamenii de pe pământ dornici să afle tainele dumnezeieşti ale spiritului. Toţi cei care vor pătrunde în acest centru divin vor realiza cu o surprinzătoare uşurinţă că sunt copiii divini ai lui Dumnezeu. Fericiţi vor fi atunci toţi care vor străbate pământul României, respirându-i aerul, căci toată ţara va fi invadată de pelerini dornici să descopere Dumnezeirea şi toate locurile sacre din această ţară vor deveni focare transfiguratoare de iluminare şi descoperire a adevărului divin.

Acest Centru Divin Suprem va putea cuprinde cu uşurinţă 2 milioane de suflete. Această lucrare va fi executată în 10 ani, fiindcă, deşi acest Centru Divin va fi terminat în 5 ani, reamenajarea integrală a oraşului din jurul acestuia va mai dura încă 5 ani după aceea. În jurul oraşului se vor afla grădini cu pământ fertil de cea mai bună calitate în care, pe lângă diferitele legume, vor creşte şi vor da rod din belşug pomi sădiţi, pentru ca nimic să nu lipsească traiului locuitorilor săi. Recoltele atunci vor fi îmbelşugate. O mulţime de şosele mecanice şi trotuare mişcătoare vor uşura mult circulaţia, iar anumite mecanisme special orientate vor uşura viaţa locuitorilor şi vizitarea acestor locuri.

O mulţime de noi maşini aeriene vor fi puse în slujba acestui oraş model şi tot ceea ce este mai nou în tehnică, pentru a uşura viaţa, se va afla aici. Acest oraş va avea patru şosele, iar accesul în el se va realiza prin patru porţi monumentale. În România se va construi un canal care va uni Dunărea cu marele oraş reconstruit al Bucureştiului, permiţând astfel ca vapoarele, chiar foarte mari, să ajungă până în acest oraş minunat. Toate aceste lucrări se vor realiza datorită planului divin, în viitor, într-un interval de timp. Agricultura, viticultura, pomicultura şi apicultura vor fi ocupaţii de onoare, căci în această ţară aleasă se va sista sacrificarea vitelor şi se vor consuma mai ales cereale, legume şi fructe, lapte şi brânză, ouă şi numai vin curat. Apicultura va fi cea mai aleasă ocupaţie, fiindcă această ţară aleasă va aprecia mult mierea şi produsele stupului, folosind pentru jertfa divină numai ceară curată şi untdelemn de cea mai bună calitate.

Tutunul cafeaua şi alte otrăvuri atât de dăunătoare sănătăţii omului vor înceta să mai fie dorite de oameni, iar înrăiţii şi vicioşii vor părăsi ei singuri această ţară. Vrăjitorii, fumătorii, beţivii, desfrânaţii, criminalii precum şi trântorii (leneşii), nu cu forţa ci de bună voie, vor renunţa la aceste îndeletniciri satanice şi aceste vicii se vor reduce încetul cu încetul, dispărând aproape în totalitate în cele din urmă. Orice locuitor al acestei ţări, aleasă de Dumnezeu să fie exemplu, îşi va câştiga pâinea cea de toate zilele muncind în mod onorabil în funcţie de posibilităţi şi menirea sa prin naştere.

Vremurile de exploatare, teroare, înşelăciune şi asuprire vor asfinţi în această ţară. Fiecare locuitor al acestui popor ales se va bucura din plin de binecuvântarea şi harurile divine, mulţi dintre aceştia fiind înzestraţi cu înţelepciune şi felurite puteri de a face minuni. Toate darurile se vor revărsa peste această ţară aleasă, care va avea nobila misiune de redresare spirituală a întregului glob pământesc.

Toate căile de legătură prin aer, apă şi pe pământ fiindu-i din plin favorabile, România va ajunge una din cele mai prospere şi îmbelşugate ţări, trăind în pace cu toţi vecinii săi. Basarabia va fi realipită României pentru totdeauna, căci poporul rus va cinsti această ţară aleasă şi va renunţa la această provincie care va da naştere la multe neînţelegeri. Într-un viitor mult mai îndepărtat, însă toate teritoriile învecinate României se vor alipi formând împreună Federaţia Statelor Europene, lucru la care oamenii ajunseseră să se gândească demult.

Tot ceea ce v-am amintit până aici este necesar să se împlinească, pentru că sunt adevărate şi tot ceea ce vă spun vă va convinge când toate acestea se vor întâmpla. În vremurile viitoare, poporul rus, plin de dragoste, va veni în ajutorul lucrării pe care România o va avea de îndeplinit în lume. Înainte de acestea însă va fi foamete prin multe locuri, pâinea va lipsi, vor fi mari cutremure de pământ care vor face o mulţime de victime şi în multe locuri de pe glob oamenii vor dispare sub dărămături, care vor aminti cu mare greutate urmele unor oraşe ce vor dispare de pe suprafaţa pământului. Războaiele, panica şi neînţelegerile de tot felul vor face ca marile puteri, cum ar fi Rusia să se prăbuşească, spre bucuria ţărilor mici care o alcătuiesc.

Ateii vor începe să cerceteze scrierile sfinte şi se vor preocupa să înţeleagă ştiinţa spiritului, căutând să descopere tot ceea ce este ascuns în om. Graţie acestor cercetări, o nouă cotitură se va produce în viaţa unor pământeni. În multe locuri de pe pământ va lipsi hrana. Pentru ca toate aceste urgii să treacă mai repede sau să nu fie atât de cumplite, Dumnezeu mă inspiră să vă dau un singur sfat: popoare, oameni, uniţi-vă întru desăvârşire, împăcaţi-vă cât mai bine, iertaţi-vă şi cheltuiţi cât mai mult din energiile rămase pentru a atinge eliberarea în Dumnezeu şi fericirea veşnică. Faceţi totul acum şi aici, în această viaţă şi nu amânaţi desăvârşirea spirituală pentru o reîncarnare. Făcând tot ceea ce vă stă în putinţă ţinând cu stăruinţă, fiecare dintre voi se poate mântui.

Pentru a grăbi zidirea Noului Ierusalim construiţi-vă pe voi din dragoste şi curăţenia şi din Duh Sfânt, vieţuind în fapte bune pentru ca în acest fel să daţi prilej ca spiritul din voi să se arate în inima voastră din care să dea afară neadevărul, egoismul şi patima distrugerii care atunci când cresc peste măsură, duc la nimicirea omului. În viitor, la această zidire spirituală va fi mult de lucru.

Lăcaşul închinării sublime ce se va oferi drept pildă întregii lumi se va realiza prin eforturile însumate ale celor aleşi şi puri. Oamenii simpli şi drepţi în inima lor, plini de dragoste pentru Dumnezeu vor fi mult mai grabnic spiritualizaţi, dacă ei vor trăi intens sufleteşte, consacrând celor materiale o mai mică atenţie. Totdeauna cei săraci în dorinţe vor fi bogaţi în mulţumiri. Preafericiţi vor fi cei care vor trăi în duhul Dumnezeiesc. Mai ales aceştia vor vedea că simplitatea şi puritatea vieţii nu înseamnă sărăcie interioară, ci este din contra, o nebănuită comoară spirituală.

Cei simpli şi buni deţin o superioritate sufletească nebănuită. Multe sunt enigmele sufletului omenesc şi acestea sunt foarte greu de descifrat pentru acela care nu recurge la cunoaşterea de sine. Fiinţa umană nu-şi poate descoperi Creatorul şi nu-i poate înţelege câtuşi de puţin opera, decât dacă se descoperă pe sine în străfundurile tainice ale fiinţei sale. Pentru a ajunge la divina desăvârşire, fiecare om trebuie să urmărească să se cunoască cât mai bine pe sine. Toate acumulările materiale dispar odată cu moartea fizică a omului, în timp ce însuşirile spirituale şi experienţele omului se adună în spirit pentru veşnicie.

Credinţa de nezdruncinat în Supremul Divin este secretul existenţei nemuritoare în spirit. Credinţa face ca puterea lăuntrică a fiinţei să devină nemărginită ajutând-o să se desăvârşească prin unirea cu Dumnezeu în eternitate. Prin credinţa binefăcătoare, fermă, omul poate atinge fericirea divină.

Iisus spune:” De veţi avea credinţă numai cât un grăunte de muştar, toate le veţi împlini, şi veţi zice muntelui acesta să se arunce în mare, muntele se va arunca”. În aceste cuvinte ni se descoperă taina puterii credinţei. Adevărul este că în timpurile care vor veni, pe tot globul, puţini vor fi oamenii care vor avea credinţă, iar aceia care nu vor avea credinţă vor fi dinainte morţi, deşi vor continua să trăiască trupeşte, fiindcă ei vor înceta să mai aibă legătura conştientă cu Dumnezeu. Cel ferm în credinţa sa, chiar şi când există trupeşte, constată că toate minunile îi sunt cu putinţă şi astfel ajunge să se dezlege de materie şi legile ei, devenind atotputernic prin trăirea sa spirituală, care îl va revela chiar şi pe Dumnezeu.

Prin puterea credinţei binefăcătoare apar darurile lui Dumnezeu în om. Prin puterea credinţei omul se simte de ce trebuie să facă binele şi ajunge sorească cu ardoare, acţionând astfel cât mai des, asemenea creatorului său. Graţie credinţei sale neobişnuite, infinitele puteri cereşti îi vin totdeauna în ajutor şi de la acest punct viaţa lăuntrică a omului începe să fie din ce în ce mai fericită. Prin intermediul poporului român ales, Bunul Dumnezeu va vorbi oamenilor de pe tot pământul trimiţându-i pe cei aleşi din mijlocul acestui popor în ajutorul celorlalte fiinţe omeneşti, pentru a le ajuta să se ridice la o viaţă superioară şi la desăvârşirea dumnezeiască. Pentru Tatăl Ceresc orice suflet omenesc este foarte scump, deoarece în centrul acestuia sub forma SPIRITULUI, se află o scânteie din Dumnezeu.

Dacă omul va ajunge să creadă cu tărie că toate puterile şi ajutorul îi vin de la Dumnezeu, atunci el supune întreaga sa fiinţă Divinului. Abia atunci viaţa spirituală a omului scoate la iveală izvoare nesecate de dăruire şi dragoste şi o mulţime de însuşiri alese cum ar fi supunerea, umilinţa, evlavia, sârguinţa, bunul simţ, recunoştinţa, respectul, nădejdea. Toate acestea şi multe altele înfloresc prin credinţă. Căci altfel, cum vei iubi ceea ce nu există şi cum te vei supune, dacă nu ai ferma convingere a existenţei acelei Puteri Divine căreia i te supui, sau faţă de care vrei să-ţi arăţi recunoştinţa? Mulţi spun că nu au credinţă, dar într-un asemenea caz, de fapt, ei mărturisesc credinţa lor negativă, distructivă.

În asemenea cazuri existenţa credinţei contrare este dovedită chiar prin negaţie. Gradul de credinţă al fiecăruiui om creşte sau scade prin manifestarea acesteia în diferite împrejurări.

Toate cele ce v-am spus aici sunt pe deplin adevărate şi în timpurile care vor veni, ţara cea aleasă de Bunul Dumnezeu va fi focarul redresării spirituale de pe faţa pământului. Minunile fără de număr ce se vor face în această ţară şi tainele ce se vor descoperi în vremurile ce vor veni în acele locuri, vor face popoarele lumii să cerceteze pline de dăruire misterele dumnezeieşti.

În România, Dumnezeu va face cu putinţă apariţia unor mari miracole pentru acei aleşi să-l descopere, iar necredincioşii să se întoarcă la credinţă cât mai repede. În acest popor ales al românilor Dumnezeu a pus o inimă caldă şi iubitoare, firea oamenilor fiind deschisă să descopere cu uşurinţă calea către desăvârşire, aproape toţi fiind capabili să lumineze celelalte popoare prin darurile divine pe care le deţin.

În acele timpuri viitoare, poporul român, propovăditor al înţelepciunii divine va fi o gazdă primitoare plină de dragoste ce se va manifesta fără pic de viclenie şi pe întreg teritoriul va fi belşug uimitor, pentru ca toţi pelerinii ce vor veni să poată fi îndestulaţi.

Sediul Crucii Roşii Internaţionale se va stabili la Bucureşti, în Noul Ierusalim, deoarece descoperirile acestui popor pe linie de medicină şi sănătate vor fi extraordinare, situând, de asemenea, această ţară pe primul loc în lume. Tot în România vor lua fiinţă instituţii filantropice şi administrative absolut noi, cum nu au fost niciodată pe acest pământ, de inspiraţie divină, care vor urmări trezirea puterilor ascunse din om şi amplificarea înzestrărilor spirituale divine.

Poporul evreu va fi aproape singurul care se va opune cu îndârjire influenţei binefăcătoare crescânde a poporului român cunoscător al Tainelor Dumnezeieşti, dar în finalul acestei lupte se va convinge chiar el că adevărul susţinut de poporul român este una cu Dumnezeu şi apoi nu va mai lupta împotriva divinităţii.

Purtătorii de duh sfânt şi marii iluminaţi din anumite puncte ale globului pământesc vor mărturisi la rândul lor realitatea adevărului propovăduit de poporul român, reconfirmându-l cu toată puterea.

Înainte de a ajunge aici însă, această ţară aleasă va trece prin mari frământări care vor pune lumea la grea încercare. Acest popor ales va trece înainte de a ajunge aici prin trei mari încercări. Sfârşitul acestor încercări va fi marcat de un dezastru planetar produs de cutremure care va îngrozi aproape întreaga lume. De asemenea, tot atunci cei foarte bogaţi îşi vor pierde averile.

În acele timpuri viitoare, pe pământul ales al României, Noul Ierusalim se va zidi deci în două feluri: spiritual şi material. În acele timpuri viitoare, mai marii popoarelor lumii pământene se vor uni pentru a realiza o înţelegere globală de ajutor mutual şi vor centraliza sistemul monetar pentru a dirija cât mai bine viaţa administrativă la nivelul întregii planete. În acele vremuri viitoare, va apare o forţă armată ce va fi educată şi unificată pentru a fi universală, prezentând un caracter internaţional. Poporul indian va fi fericit să cunoască şi să ajute poporul român în misiunea sa planetară. Graţie relaţiilor de prietenie ce se vor lega cu toate ţările de pe faţa pământului, România va scăpa ca prin minune din conjunctura războaielor. În timpurile ce vor veni, America de Nord şi de Mijloc vor ajunge să fie în cea mai mare parte un gigantic cimitir. Aceasta se va întâmpla tocmai în ajunul unor planuri de dominaţie prin care se va urmări supremaţia asupra întregii planete. Unică în acţiune şi care se va abţine să ia parte la punerea în practică a frumoaselor idei şi a înfăptuirilor globale ce vor avea loc, va fi Anglia, însă părerea ei nu va fi luată în consideraţie, deoarece la scurt timp după aceea ea va ajunge să fie stăpână numai asupra insulelor ei. Coloniile care-i aparţin vor fi în totalitate redate libertăţii în viitor.

Chiar dacă vă uimesc cele afirmate de mine, să nu mire pe nimeni de ceea ce se va întâmpla, deoarece fiecare are ceea ce merită, în final dreptatea, adevărul şi lumina spirituală triumfând. Deşi trâmbiţele adevărului vor suna pretutindeni, mai ales pe pământul Noului Ierusalim – România, va fi dusă lupta cea mai aprigă. “

Varianta prezentata de mine aici se gaseste pe mai multe site-uri: http://forum.softpedia.com/lofiversion/index.php/t342165.html, http://www.portalulrevolutiei.ro/forum/index.php?PHPSESSID=17c33c695f3439a22b16b82ec9d7b727&topic=218.0, http://www.bodyalchemist.ro/content/profetiile-lui-sundar-singh-despre-romania.htm 

 http://www.docstoc.com/docs/4447333/Profe%C5%A3ii-despre-Rom%C3%A2nia–Profe%C5%A3iile-lui-Sundar-Singh etc. Mai exista insa si o alta varianta, in care anumite paragrafe din varianta prezentata aici, lipsesc. La momentul potrivit va voi semnala lipsa lor si site-urile unde o puteti gasi.

Primul lucru care m-a frapat a fost faptul ca n-am gasit in nici o limba cunoscuta de mine ( engleza, franceza, italiana, greaca) lucrarea originala sau adresa site-ului unde exista aceasta. Am cercetat toate cartile cu viziunile lui Sundar Singh si n-am gasit aceasta viziune. Lucru ciudat, cel putin pentru mine. Tot cautand, am descoperit ca, in ciuda faptului ca se spune ca Sundar Singh nu a vizitat niciodata Romania ( Alice van Berchem in cartea sa ” Sadhu Sundar Singh- Martor al lui Cristos, in care descrie viata acestuia, spune ca el a vizitat in 1922 o serie de tari din Europa, dar nu si Romania, a carei invitatie a refuzat-o )exista si o alta parere, cum ca el ar fi fost in Romania in 1922, vezi http://newsletter.astrologyweekly.com/week12.php si unele dintre cele enumerate mai sus.  Dar sa analizam textul in sine:

1. Prima mare eroare si imposibilitate temporala si fizica: „ Al Vll-lea Sinod Ecumenic se va ţine în România, iar misiunea principală pentru răspândirea în Asia a creştinismului cu adevărat spiritual, este destinată poporului rus, dar ca putere de influenţare a popoarelor în vremurile din urmă, el nu va avea nici un amestec. Puterea cu care vor mai fi biciuite restul popoarelor, acolo unde este necesară pedeapsa, se va face prin poporul chinez – rasa galbenă – în colaborare cu poporul japonez, care de asemenea, va fi biciul pedepsei dumnezeieşti. ” 

Al VII-lea Sinod Ecumenic a avut loc la Niceea in 787. Orice crestin stie asta cu atat mai mult unul care face profetii si stie Evanghelia pe de rost. Acest paragraf lipseste insa in unele variante, asa cum am mai spus, pe care le puteti gasi aici :http://www.curierulconservator.com/htm/secrete_publice.htm, http://www.scribd.com/doc/9950150/Profetiile-Lui-Sundar-Singh ( pag.7).

De ce a disparut acest pasaj intr-unele variante? Pentru ca, intr-un tarziu, cineva si-a dat seama de imensa eroare in legatura cu Sinodul Ecumenic.

2.  „În acele timpuri, scaunul judecăţii de apoi va fi simţit şi văzut de tot neamul omenesc deasupra României, iar în marele oraş sfânt Bucureşti, simbolic numit “Noul Ierusalim”, care într-o oarecare măsură va fi opera aproape a întregului neam omenesc, dar conceput după un plan inspirat de puterea Dumnezeiască, se va construi cel mai monumental lăcaş spiritual de comuniune cu Dumnezeirea, denumit centrul divin suprem, ce va avea reprezentanţi foarte evoluaţi spiritual din toate neamurile, aceştia formând Fraternitatea Veghetorilor Iluminaţi, care se vor alege dintre cei înţelepţi. Şi va fi compus (Centrul Divin Suprem) din 101 centre mai mici, armonios orânduite, în care se vor afla reprezentaţi de frunte, deosebit de evoluaţi, şi care vor transmite atât practic cât şi teoretic Dumnezeiescul şi Eternul Adevăr imensei majorităţi a popoarelor pământului. 

Nicaieri in limbajul crestin, si mai ales in cel ortodox, n-am intalnit aceste doua expresii : Fraternitatea Veghetorilor Iluminati si Centru Divin Suprem. Ambele ma duc insa cu gandul la Fraternitatea Masonica a Illuminati si la religia New-Age.  ” Reprezentaţi de frunte, deosebit de evoluaţi, şi care vor transmite atât practic cât şi teoretic” ma infioara. In primul rand suna foarte comunist si in al doilea rand ma face sa-mi imaginez niste ecrane imense puse pe undeva, prin care respectivii ” deosebit de evoluati” ne vor arata  practic si teoretic, ce?  Cum poate sa-ti arate  cineva, altul in afara de Dumnezeu, Adevarul Etern, cand insusi Dumnezeu este Adevarul. Sau credeti ca Dumnezeu are nevoie de ecrane, Centre Divine Supreme si de tipi evoluati ca sa-si arate maretia? Aici este vorba de promovarea Antihristului si nu de Dumnezeu. Antihristul are nevoie de ” reprezentanti evoluati ” gen Oprah & Co. care sa-i faca publicitate pentru a fi acceptat de cat mai multi.

3. ” Această operă arhitecturală va fi capodopera sublimei colaborări a tuturor stilurilor pământene ingenios armonizate într-o măreaţă lucrare cum alta nu a mai fost.

Adica ceva intre biserica, sinagoga, moschee si temple indiene si tibetane?! Chiar ca va fi mareata.

4. Înţelepţii slujitori ai acestor lăcaşuri spirituale din “Noul Ierusalim” vor fi perfecţi spiritual şi foarte armonioşi fizic, cu trupuri de o îngerească armonie şi proporţionalitate, fiind cu toţii dintre cei 114.000 de înţelepţi, iluminaţi neprihăniţi şi neîntinaţi, expresia completei desăvârşiri spirituale şi a unei înalte împliniri Dumnezeieşti pe acest pământ. Iluminaţii veghetori cu trup îngeresc şi plin de puritate, vor fi în număr de 400. Ceilalţi, care vor conduce centrele inelare, de asemenea cu o spiritualitate deosebită şi trup îngeresc, vor fi 101 la număr.”

Nicaieri in Biblie nu veti gasi acest numar 114.000. Capitolele 7 si 14 din Apocalipsa vorbesc de 144.000 dintre cei rascumparati de pe Pamant, inainte de venirea Antihristului si a lui Mesia. Din nou expresia  „iluminati ” si ” Intelepti „. ” Veghetori ” suna a martorii lui Iehova. Exista un site in limba engleza care ma duce cu gandul la aceste centre inelare, http://www.innerwisdom.com/ si care este un centru de consiliere pentru Sanatatea Mintala, printre altele si se numeste Cercul Intelepciunii( cunostintei, invataturii, etc.) . De asemenea, mai exista unul in limba romana http://www.schooloflight.net/modules/tinycontent3/index.php?id=10 numit Scoala Cercului Luminii( Scoala Misterelor). In plus, cei 144.000 alesi de Dumnezeu vor cobori doar dupa ce urgiile se vor fi terminat. Sundar Singh face un mix intre inainte si dupa venirea lui Iisus.

 „În acest unic loc de pe întreg pământul vor putea fi văzuţi mari iluminaţi şi înţelepţi, care în anumite momente se vor materializa, putând fi văzuţi comunicând prin viu grai cu oamenii de pe pământ dornici să afle tainele dumnezeieşti ale spiritului. Toţi cei care vor pătrunde în acest centru divin vor realiza cu o surprinzătoare uşurinţă că sunt copiii divini ai lui Dumnezeu. „

Din nou iluminatii si inteleptii se vor materializa. Scopul si deviza religiei New-Age este tocmai aceasta :toti suntem copiii divini ai lui Dumnezeu, deci lipsiti de pacat. Adica suntem basma curata indiferent de ceea ce facem si spunem. Foarte departe de adevar dar bun si convenabil pentru cei care nu vor sa-si cheltuiasca energia si timpul cu descoperirea lui Iisus si a mantuirii.

Noul Ierusalim despre care vorbeste Sundar Singh n-are nici o legatura cu cel din Biblie. ” Şi am văzut cetatea sfântă, noul Ierusalim, pogorându-se din cer de la Dumnezeu, gătită ca o mireasă, împodobită pentru mirele ei.” Apocalipsa 21.2 si urmatoarele, plus cap.22.

In concluzie, aceasta profetie a lui Sundar Singh este un manifest de propaganda masonica, sionista si a New-Age. Totul miroase a Illuminati si dovedeste inca o data ca exista un plan de subjugare a lumii. Asa cum spuneam la punctul 1.  cineva si-a dat seama de marea eroare si de faptul ca s-a spus mai mult decat trebuia, si a eliminat acest paragraf, care mai dezvaluia ca viitoarea dominatie a lumii apartine chinezilor : ” Puterea cu care vor mai fi biciuite restul popoarelor, acolo unde este necesară pedeapsa, se va face prin poporul chinez – rasa galbenă – în colaborare cu poporul japonez, care de asemenea, va fi biciul pedepsei dumnezeieşti. „

Ma tem ca menirea spirituala a Romaniei este una luciferica, cu atat mai mult cu cat sionistii au declarat ca au cumparat Romania, iar francmasonii se afla in toate structurile statului si bisericii. Parerea mea personala este ca scrierea nu-i apartine lui Sundar Singh iar cel care a scris-o impartaseste alte crezuri decat cele crestin-ortodoxe sau catolice. Mai mult, am vazut ca aceasta profetie este publicata pe aproape toate site-urile esoterice si pocaite. Oricum Sundar Singh a fost un anglican si un adept al universalismului. Fiind un crestin evanghelic el nu putea sa  o recunoasca pe Maica Domnului si sa spuna ca ea este ocrotitoarea Romaniei. Acest mesaj a fost redactat special pentru Romania, care se stie ca este o tara ortodoxa, pentru a pregati terenul Illuminati si aparitia lui Maitreya. Mentionarea Canalului Dunare-Marea Neagra imi intareste convingerea ca ea este o scriere mult mai recenta, din timpul lui Ceausescu, cand circula sub forma de manuscris. Mai exista o fraza care mi-a atras atentia: ” Cu toţii se vor convinge atunci că nu există religia adevărului, realizând că doar cunoaşterea ADEVĂRULUI îl eliberează, făcându-i să se reintegreze în Absolutul divin pentru a deveni UNA cu Dumnezeirea.” Unii dintre voi sunteti prea tineri ca sa va aminti ca pe vremea lui Ceausescu, prin anii ’80, singura miscare recunoscuta oficial de statul roman a fost Miscarea pentru Integrare in Absolut, din care a facut parte si Elena Ceausescu. Aceasta miscare s-a transformat in 23 ianuarie 1990, in Miscarea pentru Integrarea Spirituala in Absolut ( MISA). Cam repede pentru acele vremuri tulburi, cand nimeni inca nu se dezmeticise bine si cand nu se stia ce legi mai functioneaza sau nu. Ca MISA n-are nimic de-aface cu yoga  si ca se integreaza perfect in doctrina Illuminati, o demonstreaza practicile ei.

Eu nu recunosc aceasta profetie si nu cred nici o iota din cele enuntate in ea, la fel cum nu cred ca-i apartine lui Sundar Singh. Cred are origini mult mai recente si romanesti care n-au insa nici o legatura cu Dumnezeu si cu adevarata credinta. Invatati sa deosebiti proorocirile mincinoase de cele reale, chiar daca cele mincinoase va spun ceea ce v-ar placea sa auziti. Cand cititi sau ascultati, ceva sau pe cineva, deschideti-va sufletul catre Dumnezeu si El va va lumina, ajutandu-va sa deosebiti adevarul de minciuna, pentru ca El este Adevarul.