Tirania ascunsă (I)

INTRODUCERE

Această broşură conţine textul celui mai revelator şi şocant interviu al unui evreu pe nume Harold Rosenthal și a fost realizat în 1976, de către un patriot îngrijorat,  pe nume Walter White Jr.  Dl Rosenthal, un evreu influent educat în spirit evreiesc şi implicat în acțiunile guvernului de la Washington, DC, a explicat implicarea evreilor şi cauza problemelor majore cu care ne confruntăm astăzi.

Rosenthal, prin expunerea anumitor aspecte ale „lumii invizibile interioare a evreimii”, a dezvăluit modurile şi tacticile pe care evreii le-au folosit pentru  distrugerea civilizaţiei creştine şi obținerea controlului ascuns asupra vieţilor noastre şi guvernelor. Rezultatul a fost o „tiranie ascunsă” asupra noastră la fel ca tirania îndreptată împotriva Sfinţilor de către sistemul fiarei roşii din Apocalipsă denumită în continuare „Mystery Babilon”.

Dar cum ar putea un număr atât de mic de evrei să subjuge atât de mulţi oameni şi să obţină un astfel de control covîrşitor asupra guvernelor lor, în special fără ca acestea să fie conştiente de acest lucru? Răspunsul la această întrebare poate fi găsit în parabola lui Hristos despre ispravnicul nedrept, care reprezintă evreimea. Ei sunt capabili să predomine în lume, în ciuda căile lor nelegiuite, din cauza tertipurilor lor viclene şi abile. Aşa cum a spus și Hristos: „Căci fiii veacului acestuia sunt mai înţelepţi în neamul lor decât fiii luminii. .” (Luca 16:8)

Cu alte cuvinte, evreul, cu mintea lui fixată la cele lumeşti, este mai înţelept decât poporul creştin al lui Dumnezeu. Atunci când citiţi cuvintele d-lui Rosenthal realitatea acestei declaraţii va ieși la lumină. Această problemă a fost atât de răspândită şi importantă pentru noi încât a biruit faptul că Hristos însuși ne-a instruit să fim „înţelepţi ca şerpii”. (Matei 10:16)

America şi lumea sunt acum copleșite de probleme politice, economice, morale şi sociale, care trebuie să fie rezovate de către oameni creştini. Așa cum Edmund Burke declara: „Singurul lucru necesar pentru triumful răului este ca oamenii buni să nu facă nimic.” Dar înainte de a putea acţiona în mod corespunzător avem nevoie de o bună (nu doar una superficială) înţelegere a problemei. Această broşură va contribui la asigurarea acelei înţelegeri, cititorului.

În manuscris, accentul indicat prin sublinierea textului a fost adăugat ulterior, în timp ce cracterele aldine sunt originale. Observaţiile din nota de subsol și ilustrarea au fost adăugate de mine.

– Charles A. Weisman iunie 1992

Partea întâi

Într-un interviu extrem de confidenţial cu un asistent administrativ evreu al unuia dintre cei mai reprezentativi senatori ai acestei naţiuni, el a spus: Este o minune [faptul] că poporul american nu se revoltă şi nu azvârle afară fiecare evreu din această ţară.

Evreul, dl Harold Wallace Rosenthal, a făcut această declaraţie după ce a recunoscut dominaţia evreiască în toate programele naţionale semnificative.El a spus:

Noi evreii continuăm să fim uimiți de ușurința, cu care (Creştin-americanii) au căzut în mâinile noastre. In timp ce americanii naivi, se aşteptau ca Hruşciov să-i îngroape, i-am învăţat să se prezinte la fiecare comandă a noastră.” (Această supunere a fost făcută posibilă prin adoptarea progresivă a conceptelor talmudice ca fiind creştine, în acest fel  născându-se o societate evreiască. Este ceea ce rabinul Martin Siegel numea „iudaizarea creştinismului.”)

Când a fost întrebat cum ar putea fi făcută prizionieră o naţiune fără ca aceasta să știe, domnul Rosenthal a atribuit această victorie controlului absolut al mass-mediei. S-a lăudat cu controlul exercitat de evrei asupra întregii mass-media. Orice ziar care a refuzat să consimtă la controlarea ştirilor a fost îngenuncheat prin retragerea publicității. Când au eșuat cu această variantă, evreii au oprit furnizarea de tiparnițe și cerneală. „Este o chestiune foarte simplă”, a declarat el.

Când a fost întrebat despre bărbaţii din înalta ierarhie politică, domnul Rosenthal a spus că nici unul dintre ei, în ultimele trei decenii, nu a obținut vreo putere politică fără aprobarea evreilor: Americanii nu au mai avut de alegeri prezidenţiale [reale]  începând cu anul 1932, când [Franklin] Roosevelt era omul nostru; de la preşedintele Roosevelt [încoace],fiecare președinte a fost omul nostru „(Chiar și înainte de Roosevelt influenţa evreimii asupra lui Woodrow Wilson (1913-1921) a fost destul de evidentă, după cum Henry Ford scria în 1921 -„. Mr. Wilson, în timp ce era preşedinte a fost foarte aproape de evrei. Administraţia sa, după cum ştie toată lumea, a predominant evreiască. „ The International Jew , Dearborn Publishing Co, III, p. 28-9).

Într-o discuţie despre George Wallace [politician democrat, al 45-lea guvernator al statului Alabama; a avut patru mandate ], domnul Rosenthal a zâmbit şi a sugerat că probabil am remarcat unde se află astăzi Wallace.Când politica externă a Statelor Unite a fost menţionată, încrederea în interviul secret a eliminat aproape toată prudența.Cu dispreţ şi bătaie de joc el a ridiculizat prostia americană prin faptul că ei nu văd întreaga sferă a politicii externe a lui Kissinger. Este o politică sionist-comunistă de la început până la sfârşit. Momentan cetăţenii cred că această politică evreiască va beneficia Americii.. (Această idee se datorează faptului că mass-media evreiască se referă la „politica sionist-comunistă” ca fiind „politică americană” în conformitate cu prevederile „constituţionale”. Ignoranţa din sistemul nostru propriu de guvernare este adevarata problema aici).  El a citat „destinderea” şi Angola ca exemple de diplomaţie evreiască. Natura credulă a americanilor și-a atras numai dispreţ din partea lui.

Interviul a continuat pe un plan aproape atotștiutor.

Noi evreii am impus probleme după probleme poporului american Apoi tot noi am promova ambele laturi ale problemei ca  să domnescă confuzia. Cu ochii fixați asupra problemelor, aceştia nu mai reuşesc să vadă cine este în spatele fiecărei scene. Noi evreii ne juăm cu publicul american așa cum se joacă pisica cu un șoarece.

Pe măsură ce conversația continuă unii ar putea crede că, probabil, America își merită  domnia terorii planificată pentru ea. Mintea evreiască asmute fiecare grup etnic împotriva celuilalt. Sângele maselor va curge așa cum ne așteptăm pentru ziua noastră de victorie asupra lumii„, a spus rece Rosenthal. (Aceasta este aceeași lozincă ca cea a liderilor comunişti revoluţionari). Timp de ore de la această discuţie incredibilă, un sentiment de disproporție vădită prevala încă.Este posibil ca un alt grup de „fiinţe umane” să aibă un spirit atât de periculos și intenţii atât de demonice?Cu toate acestea, cuvintele auzite şi elementele de probă puse la îndemână sunt reale.Este posibil ca poporul american să  rămână docil chiar și atunci când sângele vieţii lui îi este supt? Se pare că da.

Ce ne spun toate acestea?

După ce acest interviu lung a fost înregistrat, dl Harold Rosenthal Wallace, în vârstă de 29 de ani și asistent administrativ al senatorului Jacob K. Javits din New York, a fost ucis într-o presupusă tentativă de deturnare de pe cer a unui avion israelian în Istanbul, Turcia, pe 12 august 1976.

Se pare că domnul Rosenthal ar fi „vorbit prea liber”, deoarece, deşi patru persoane au fost ucise şi aproximativ 30 rănite în timpul încercării de piraterie aeriană, Rosenthal nu a fost ucis de un glonţ aleator cum au fost alții. Din rapoartele depuse la momentul respectiv, se pare, uimitor si ciudat, că dintre toate persoanele implicate în acest incident, domnul Rosenthal ar fi fost singurul rănit mortal. Între timp, eu, Walter White, cel care a realizat acest interviu confidenţial, pote afirma acum, după multe investigaţii, cheltuieli şi călătorii, că Harold Rosenthal a fost, fără îndoială, ucis la aeroportul din Istanbul, în ceea ce avea să apară ca o deturnare -, probabil, de către propriul său popor .(„Nu este nimic uimitor în faptul că evreimea internaţională se teme atât de mult de adevăr sau orice alt indiciu adevărat despre ea însăşi sau despre planurile sale.” Evreul internaţional , voi. I, p. 200.)

Nu am avut nici cea mai mică dorinţă să rănesc pe cineva şi mai ales membrii familiei Rosenthal care au suferit destul în această tragedie. Am corespondat cu mama şi tatăl său, în Philadelphia, şi fratele său Mark David Rosenthal, care este la facultate in nordul Californiei. De fapt, el a fost cel care m-a informat că prietenii lui Harold de la Washington au înfiinţat un fond memorial cu numele Harold W. Rosenthal. El ne-a trimis o copie a Comitetului Evreo-american al  „W. Harold Rosenthal Fellowship în Relaţiile internaţionale” cu sediul în Capitoliul de la Washington, 818 – 18 Street NW, Washington, D, C.20006. Printre cei enumerați ca importanți şi co-preşedinți onorifici sunt vice-preşedintele Walter F. Mondale şi senatorul Jacob K. Javits.

Din respect, am decis să aştepte până va trece un an de la moartea lui Harold Wallace Rosenthal, așă ca am întarziat publicarea a tot ceea ce el ne-a spus în acea zi și seară memorabilă. Şi, după cum am declarat mai înainte, interviul a fost de lungă durată – părea că el se bucura să toarne aceste informaţii ( iar uneori a fost întrerupt) – şi a continuat până seara.

Acest scriitor și editor deși nu este uşor de şocat totuși a fost, datorită a ceea ce egoistul Harold W. Rosenthal a denunțat şi a faptului că în denunțul său am descoperit lucruri oribile – trădarea efectivă la care și el, desigur, lua parte – şi  faptul că părea că se bucura de succesul aparent al conspiraţiei mondiale a evreilor. Acest lucru, ține minte, vine de la un „asistent administrativ”, al unuia dintre senatorii noștri importanți, Jacob K. Javits din New York.

Ceea ce sunteți pe cale de a citi mai departe ar trebui să acţioneze ca un AVERTISMENT pentru toţi non-evreii din întreaga lume.Se sperăm că va deschide și ochii celor mulţi care l-au cunoscut în cercurile guvernamentale de la Washington.

Devine evident că, într-adevăr, ceea ce prezintă nu este ficţiune.Nu este imaginatie! El nu făcea speculații –  el a vorbit în cunoştinţă de cauză şi cu inteligenţă.Multe lucruri s-au spus şi scris despre O conspiraţia evreiască la nivel mondial dar niciodată nu a fost descrisă atât de deschis. ea bate imaginaţia.Planurile lor sunt şocante şi mulţi vor fi uimiţi lde conţinutul acestui document.Nimic de genul acesta nu s-a mai spus înainte.

Noi preferăm să nu elaborăm.Vei fi tu însuți judecător.

Privind înapoi la timpul când a fost luat acest interviu şi având suficient timp să analizăm  sinceritatea lui Harold Rosenthal, suntem obligaţi să ne gândim la el ca la o persoană orgolioasă, lăudăroasă dar care avea cunoștințe vaste. Eu l-aș clasifica ca un egocentric şi un egoist. De multe ori, cruzimea sa a apărut cu mult venin, mai ales când el descrie creştinii prost sau „goy”, cum atât de des ne menţiona el pe noi. Acest lucru m-a surprins, deoarece cuvântul ”goy” nu există în limba noastră şi el trebuie să fi ştiut acest lucru. Mintea lui trebuie să fi fost complet scufundată în planul unei lumi unice a evreimii mondiale. Cu aroganță, el s-a lăudat că cucerirea lumii de către evrei era aproape completă- datorită prostiei creştinătății.

Sionismul Evreiesc şi anti-semitismul

Când a fost întrebat dacă el era un sionist domnul R. a răspuns:

Acesta este o intrebare drăcească! La baza problemei stă conceptul tradiţional sionist de aliyah, un termen ebraic care înseamnă” în adunare „sau întoarcerea din Diaspora (dispersați) a evreilor în patria lor Palestina.  Încă din 1948, și de la crearea statului Israel, aliyah a devenit un imperativ de bază al politicii guvernului israelian.

Ce este aliyah? Te rog descrie-l pentru mine –  ceea ce el a făcut  şi eu am întrebat cu privire la sensul realist al cuvântului aliyah. Domnul R. a declarat:

Este o migraţie fizică permanentă în Palestina, nu doar o vizită.

Am întrebat, ce este sionismul? I-am auzit pe evrei definindu-l ca fiind ceva ce pornește de la migraţia permanentă și sfârșește cu sprijinul financiar şi spiritual al Israelului de către toți evreii din întreaga lume. Dl R. a răspuns:

Primul nostru lider, fostul prim-ministru David Ben-Gurion, a spus că sionismul, fără o” întoarcere la Sion „este fals. Nu mulţi evrei americani au migrat definitiv în Israel.. Unii spun că toţi evreii, prin definiţie, sunt sionişti. Alţii spun că un evreu nu este un sionist cu  excepţia cazului în care el este un membru care plăteşte cotizaţii la o organizaţie activă sionistă. Definiţii s-au aruncat peste tot până cănd patria evreilor a devenit o realitate.. „ (Propaganda și activităţile sioniste au fost bazate și acceptate întotdeauna pe ipoteza falsă că evreii sunt Israeliţi, făcând  astfel din Palestina pământul evreilor; şi că ei au doar nevoie de ajutor pentru a merge înapoi şi pentru a-și construi statul lor. Astfel, creştinii naivi i-au susţinut.)

Milioane de dolari americani, scutiți de impozit, sunt trimişi în Israel anual şi nouă, adevăraților americani, nu ne convine acest lucru. Dl R. a răspuns:

Politicienii naivi de la Washington sunt creduli. Cei mai mulți dintre ei nu sunt prea grozavi, astfel încât reprezentanţii puternici ai intereselor evreimii au influenţat această practică cu ani în urmă şi nu există nici unul suficient de puternic ca să-i oprească. Unii dintre banii aceștia s-au întors chiar în Statele Unite şi au fost cheltuiți în eforturile depuse de propaganda sionistă, cea mai mare parte dintre ei prin intermediul  B’nai B’rith, a Conferinţei organizaţiilor evreieşti şi a Congresului Mondial Evreiesc. The Jewish Agency este un braţ de finanţare -. un fel de organ al  funcționarilor B’nai B’rith. Nu este nimic în neregulă cu trimiterea dolarilor americani în Israel într-un sistem de duty-free, atâta timp cât suntem destul de inteligenți sa scăpăm neprinși. Să inversa această conversaţie timp de un minut Ai spus clar şi destul de gălăgios că nu îți plac evreii. De ce ne urăști?

Dl Rosenthal, eu nu urăsc pe nimeni. Am spus că nu-mi place ceea ce fac ne fac evreii nouă şi mai ales cu privire la oricine și orice este legat de creştinism. Urăsc înşelăciunea, viclenia şi necinstea lor detestabilă. Asta mă face să fiu anti-semit? Dacă da, atunci eu sunt anti-semit!

Anti-semitismul nu reprezintã o opoziţie la Semitism. Nu există nici un astfel de lucru.  Este o expresie pe care noi evreii o utilizăm în mod eficient ca un cuvânt defăimător -.. Utilizat pentru a marca un bigot ca tine -. Cineva care aduce critici la adresa evreilor. Noi să-l utilizaţi împotriva persoanelor antipatice. („Anti-semitismul” este o creaţie recentă a  evreilor. Evreii ne informează ce constituie anti-semitismul şi când apare. Toate „anti-semitismele”, care există în Statele Unite sunt crearea deliberată a liderilor evrei. Evreii doresc şi au nevoie de acest instrument pentru a controla şi reduce la tăcere opoziţia față de căile lor de acțiune, dăunătoare şi respingătoare.)

(Deși) am spus clar că am dispreţuiam influenţa  corupătoare a evreilor asupra culturii noastre creştine – şi asupra felulului nostru de viață americană, orientată către Hristos, domnul R. a declarat:

În timpul lui Hristos, evreii erau în căutarea unei împărăţii materiale și pământeși, dar  Hristos le-a oferit evreilor un regat spiritual. Acest lucru, nu l-au putut cumpăra, așa că ei l-au respins pe Iisus Hristos şi l-au răstignit.

Ce vrei sa spui – l-au răstignit? Nu a dovedit istoria că evreii l-au răstignit pe Iisus Hristos? La care el a răspuns:

Da, cred că au făcut-o. Nu că aș vrea să mă-nvârt în jurul cozii, dar acum 2.000 de ani poporul tău ar fi făcut acelaşi lucru unui om care l-ar fi maltratat așa cum a făcut Hristos cu evreii.

Vorbeşti despre Iisus Hristos ca fiind doar un om.

Asta a și fost – un om care a umblat pe pământ ca oricare alt om şi acest mit despre Hristos înviat din morţi şi revenit pe pământ pentru a-și vizita discipolii este o căcănărie. Evreii care i-au scos pe arabi din Palestina au făcut acest lucru pentru a infirma misiunea lui Hristos pentru o împărăţie spirituală Vezi tu, în locul unui lider care ar fi făcut un imperiu pentru evrei, genul tău de oameni a dat evreilor un predicator paşnic numit Cristos, care în loc de ochi-pentru- ochi şi-a întors și celălalt obraz. Prostii! Clădim şi, de fapt, am clădit deja un imperiu pământesc fără bunul şi dezamăgitorul vostru Mesia.

Eu văd că tu şi cei de teapa ta, sunteți cei care încercaţi să-l scoateți pe Hristos afară din  Crăciun (din tradiție). Imi pare rău pentru tine. La care el a răspuns rapid:

Nu-mi servi mie rahatul ăsta. Nu vreau mila ta. Nu am nevoie de ea.! Foarte mulţi evrei nu au curajul să-ţi spună cum trăim şi plănuim, dar eu nu mă las intimidat de nimeni sau ceva. Eu ştiu încotro mă duc.. „

Guvernul şi controlul politic

Când a fost întrebat de ce evreii își schimbă frecvent numele lor, el a spus:

Evreii sunt cei mai inteligenţi oameni din lume, așa că în cazul în care ar putea beneficia de ceva de pe urma schimbării numelor lor vor face acest lucru. Despre asta vorba. Ei se amestecă în societatea voastră, care este majoritate coruptă -.. Deci, în timp ce evreii beneficiază ei înşişi, goy proști nu îşi dau seama că aceşti evrei cu nume de non-evrei sunt de fapt evrei. Știu la ce te gandești -la evreii din guvern care folosesc nume de non-evrei. Ei bine, nu te ingrijora, deoarece în viitorul apropiat nu va mai fi nici o putere prezidenţială în Statele Unite. Guvernul invizibil va prelua puterea cu această ocazie.

Din ceea ce cunoști, sunt evreii din Rusia într-adevăr persecutaţi sau chiar nu au nici un fel de libertăți? La care el a spus:

Majoritatea evreilor din întreaga lume -aş spune mai mult de 90% ştiu ce se întâmplă cu adevărat poporului nostru. Avem o comunicare de neegalat oriunde în lume.  Doar gunoaiele, degenerații, ignoranţii şi dezinformaţii își pot găsi pacea în societatea ta –  iar voi ticăloşii vă ascundeți păcatele îmbrăcându-vă în oi. Voi sunteți ipocriții – nu evreii, așa cum spui și scri tu. Pentru a răspunde la întrebarea ta – în Rusia, există două guverne distincte -unul  vizibil şi unul invizibil. Unul din naţionalităţi diferite -.. întrucât cel invizibil este compus numai din evrei. Puternica poliţie secretă sovietică primește ordine de la guvernul invizibil. Există în jur de şase – şapte milioane de comunişti în Rusia Sovietică. 50% sunt evrei și aproximativ 50% gentili. Dar pe Neamuri nu te poți bizui. Evreii comuniști sunt uniți şi au încredere unul în celălalt, în timp ce ceilalți se spionează unul pe altul. La fiecare cinci sau şase ani, Consiliul secret al evreilor solicită  epurarea partidului şi mulţi sunt lichidați.

Când a fost întrebat, de ce? el a spus:

Pentru că încep să înţeleagă prea mult secretul evreimii din guvern. Comuniştii ruşi au un Grup Secret format numai din evrei. Ei cârmuiesc tot ce are legătură cu guvernul vizibil. Această organizaţie puternică a fost responsabilă de eliminarea secretă a centrului comunismului ( din Rusia) la Tel Aviv, de unde provin toate instrucţiunile de acum.

Guvernul nostru şi Naţiunile Unite au cunoştinţă despre asta? Dl R. răspuns.

Naţiunile Unite nu este altceva decât o ușă-capcană spre imensele tabere de concentrare ale Lumii Roşii. Avem un control destul de mare asupra ONU

Când a fost întrebat de ce comuniştii distrug clasa de mijloc sau pe cei educaţi şi familiile lor în întregime, atunci când invadează o ţară, domnul R. a răspuns:

Este o regulă stabilită de a distruge toţi membrii  guvernului pre-existent, familiile şi rudele lor, dar niciodată evreii. Ei distrug toţi membri poliţiei, poliţiei de stat, ofiţeri de armată şi  familiile lor, dar nu evrei. Vezi tu, noi ştim atunci când un guvern începe căutarea comuniştilor în interiorul frontierelor sale – de fapt el încearcă să descopere evreii din zona sa. Noi nu ne lăsăm păcăliţi! Conducătorii invizibili din ţările comuniste au un control asupra propagandei mondiale şi a guvernelor din ţările libere! Noi controlăm toată mass-media, inclusiv ziare, reviste, radio şi televiziune. Chiar și muzica. Am cenzurat cântece lansate pentru publicare cu mult înainte de a ajunge la editori. Nu peste mult timp, vom avea un control complet al gândirii tale! (Cei care nu au forța necesară să-și  cucerească duşmanii trebuie să recurgă la controlul minții, care în cele din urmă poate fi mai eficace decât controlul fizic pur şi simplu, deoarece ei nusunt conştienţi de control şi, astfel, nici nu se opune nici o rezistenţă.)

Creştinismul şi iudaismul

Felul în care te lauzi – în cazul în care acest lucru este adevărat – este înspăimântător dacă ne gândim la viitorul nostru – şi al creştinismului – la care domnul, R. a declarat:

Va fi un fel de război forțat aici, în Statele Unite, şi mulți vor fi lichidați. Veţi fi, fără îndoială, printre ei. Evreii nu vor fi prejudiciați. Eu nu mă laud. Vă ofer fapte! Şi este prea târziu pentru urmaşii dumneavoastră creştini să-și pregătească o apărare. Acel timp a trecut de  mult. Cu mult, mult timp în urmă noi a TREBUIT să devenim agresorii! Acesta este fără îndoială unul din MARILE țeluri ale vieții noastre. NOI suntem agresorii!

După ce i-am reamint că am crezut că era inteligent, dar acum realizez că habar n-are despre ce vorbește, el a răspuns:

Iudaismul este cultura de neegalat – nimic, nu există nimic oriunde în lume care să se  compare cu ea. Aşa-numitul creştinism al vostru este un rod al iudaismului. Influenţa culturală şi intelectuală a iudaismului se resimte în întreaga lume -. Da, pe parcursul civilizaţiiilor. „

Când l-am întrebat dacă el credea ca ne-am putea confrunta cu o problemă cu negrii în cele din urmă, din cauza creşterii uluitoare a populaţiei lor, el a spus că negrii ajută la îndeplinirea „scopului nostru”, care ar putea implica mai multe lucruri.

Am discutat despre invazia negrilor în oraş, judeţ şi stat şi despre proeminenţa lor acum în televiziune. De asemenea, cât de ridicol poate fi pentru un negru să se convertească la iudaism – ca Sammy Davis, de exemplu. Dl R. a răspuns:

Asta nu inseamnă nimic. Ştim că un negru nu poate deveni un evreu şi că Sammy Davis este în continuare negru. Este posibil să fi fost în avantajul lui să se convertească. În realitate, el rămâne în continuare o cioară și nu un evreu.”

I-am spus despre studiile mele aprofundate asupra evreilor şi că au existat puţini care au făcut mai multe cercetări privind evreimea mondială decât mine – şi despre descoperirile mele neplăcute – amintindu-i domnului R. că nu există nici o moralitate în rândul evreilor. El a răspuns:

Banii sunt mai importanți decât moralitatea. Putem realiza orice cu bani. Oamenii noştri dovedesc asta in Israel, prin forţa sa împotriva atacurilor și starea sa permanentă de pregătire de război. Israelul poate câştiga acum, în orice întâlnire. Elementele intelectuale care s-au ridicat dintre kibutz (cuvântul ebraic pentru „așezare comunală” este o comunitate rurală unică, o societate dedicată ajutorului mutual şi justiţiei sociale, un sistem socio-economic bazat pe principiul proprietății comune, egalității şi cooperării de producţie, consum şi educaţie; realizarea ideii ” fiecare după capacităţi, fiecăruia după nevoi”, o casă pentru cei care l-au ales) care au de gând să construiască această comunitate mică într-un teritoriu al minunilor în Orientul Mijlociu. Va fi în cele din urmă, de asemenea, baza pentru sediul Guvernului Mondial. (Iudaismul talmudic este religia controlului iudaic asupra lumii şi a sclaviei.)

Am discutat despre tragedia de la Watergate şi despre corupţia la toate nivelurile de guvernare şi am sugerat că reprezentanţii guvernului ar trebui să practice o mai mare deschidere şi sinceritate în relaţiile cu oamenii. Domnul R. a declarat:

Ce bun ar aduce? Ce dracu are publicul cu funcţionarea guvernului. Marea majoritate sunt cururi!  Cururi de cai

Vă pot cita cu asta?

Nu-mi pasă ce faci – cum am spus, puţini au curajul să vorbească. Ne-am fi înțeles cu toții mai bine între noi – evrei şi neamuri – în cazul în care am fi vorbit mult mai deschis. Poporul Tău nu are curaj! Noi vă stabilim modul de gândire – ba chiar v-am inoculat un „ complex de vinovăție„ făcându-vă astfel să vă fie teamă să-i criticați deschis pe evrei

Va urma….

O lecţie pe care încă n-am învăţat-o deşi istoria ne-a demonstrat-o din plin: românii n-au avut şi nici nu o să aibă vreodată prieteni. Trist dar adevărat!

Răsfoind Internetul am dat de-o carte pe care foarte mulți o recomandă cu multă căldură , iar autorului ei i se aduc multe osanale. Cum în timp am învățat că nici o carte excepțională ( la fel și despre filme, etc.) nu apare fără să aibă girul celor care fac legea în lume, am deprins un prost obicei, și anume, de a afla ce hram poartă autorul și cui folosește lucrarea respectivă. Așa că, m-am apucat de vânat date despre domnul Larry Lee Watts( adevărul este că n-am găsit prea multe) și despre locurile pe unde a lucrat și pe care le numește în biografia sa de pe site-ul http://larrylwatts.com/Larry_L_Watts_biography.php. , destul de succint. Mi-a atras atenția in mod deosebit Rand Corporation, unde Larry Watts a lucrat între 1985-1990 și mai ales pasajul:” În mod ironic, cu mai puţin de o lună mai devreme și-a  prezentat cel de al doilea proiect al unui raport RAND privind motivele pentru care regimul lui Ceauşescu era puţin probabil că va rezista iernii (România 1944-1989: insecuritate, Naţionalism şi Delegitimizare, 27 noiembrie 1989, nepublicat) – ” și faptul că : ” La fel de ironic, 1989 a fost singurul an, începând din 1981, când Larry nu a vizitat România. În timp ce vedea revoluţia la televizor, împreună cu restul lumii, el a primit un telefon de la fostul profesor universitar de la Princeton, Dr. Allen Kassof, director al IREX, care-i cerea să coordoneze noul birou comun din Bucuresti,  împreună cu Academia Română de Ştiinţe. ” Măi să fie, ce coincidență. Asta a fost mai tare ca Nostradamus, că nici nu terminase bine de scris și Ceaușescu deja era terminat. Unde mai pui că nici nu fusese în Romania, ca să știe că Secu și KGB-ul (&CIA) bătuseră deja palma și Brașovul avea tremurici. Măi să fie, mi-am spus, ăștia de la RAND se vede treaba că angajează alde Vanga&Co. și se ocupă de previziuni care se îndeplinesc, ca prin farmec. Așa că, l-am lăsat pe nenea Larry și m-am apucat să caut informații despre RAND.

Mult mister şi multe teorii conspirative se agită în jurul RAND Corporation, RAND centre pentru „Cercetare și Dezvoltare”. Aceasta a fost iniţial fondată de mai mulţi lideri luminați ai Forţelor Aeriene din Statele Unite, generalul Arnold Hap şi General LeMay Curtis, în colaborare cu oameni de ştiinţă şi ingineri din lumea civilă. Ea a luat ființă în 1945, după încheierea celui de-al doilea război mondial, atunci când Arnold, LeMay şi Franklin R. Collbohm (care a lucrat pentru Douglas Aircraft), făcut din ea o subdiviziune a Douglas Aircraft.

Aceşti oameni au fost toți strâns implicați în campaniile aeriene care au fost factorii decisivi în cel de- al doilea război mondial. Arnold şi LeMay au fost susţinători puternici ai bombardamentului strategic. Multe dintre invenţiile care au asigurat SUA superioritatea covârşitoare între puterile Axei s-au datorat capaciții rapide a Statelor Unite de a -și forța oamenii săi de ştiinţă şi inginerii să creeze noi arme şi alte componente hardware militare. Inovaţiile din timpul celui de-al doilea război mondial au inclus radarele, site-uri bomba, tehnica rachetelor teleghidate (luata de la germani) şi cea mai impresionantă, bomba atomică, printre alte nenumărate invenții. Generalul Arnold, în special, a realizat că, pentru ca Statele Unite să poată sta in continuare în faţa potenţialilor inamici, relaţiile puternice din timpul războiului care s-au creat între militari, oameni de ştiinţă, ingineri şi industrie trebuie să continue.

Pentru a facilita această legătura,  RAND Corporation a fost înfiinţată pentru a fi un think tank de investigare a armelor, tacticilor şi a diferitelor idei care ar putea face armata SUA, în special Forţele Aeriene, în mod constant, cele mai eficiente din lume.

RAND a fost iniţial adăpostită într-o uzină a Douglas din Santa Monica, şi atribuțiile acesteia au fost găsirea posibilităților de fezabilitate şi de lansare a unui satelit. Multe dintre proiectele sale timpurii au fost exerciţii de aplicare a tehnologiilor cunoscute. Dar în curând RAND se va implica în „teoria ştiinţifică şi structura” 1 . In 1948 Rand a fost încorporată şi a devenit o entitate separată a Douglas Aircraft.

Pe parcursul acestor ani, cu influx de bani de la Forţele Aeriene şi finanţare de la Fundaţia Ford, RAND a crescut furtunos. Ea a colectat unele dintre mințile cele mai luminate, atrase de etica colegială de lucru şi de reputaţia sa ca angajator  al „celor mai buni şi mai străluciţi”. Structura sa i-a permis să aibă o vedere dezinteresată asupra problemelor cu care se confruntă Statele Unite, folosind o tehnica care a ajuns să fie cunoscută sub numele de analiza sistemelor. Cu toate acestea, unii din cadrul organizaţiei se temeau că factorul uman era ignorat. Astfel, diversele departamente au fost înfiinţate într-un mediu de tip campus care a inclus studii în ştiinţele sociale, care s-au afundat în domeniul destul de vag al comportamentului uman.

După ce a devenit o corporaţie non-profit, RAND inceput să-și extindă contactele şi influenţa. În curând ânsă ei vor prelua contracte nu doar de la Forţelor Aeriene, ajungând în cele din urmă să influenţeze și domeniul politicii externe.

RAND Corporation a fost destinată să joace un rol important în formularea politicilor şi strategiilor SUA  în „războiului rece” cu Uniunea Sovietică. Specialiştii RAND au utilizat idei generate de teoria jocului pentru a înţelege modul în care sovieticii ar raspunde la un atac nuclear, precum şi posibilitatea că sovieticii ar putea lovi primii Statele Unite.

Printr-un proces numit Sisteme de Analiza a cifrelor RAND ar ajuta Air Force să dezvolte strategii, tactici şi platforme de arme pentru a se ocupa de problema nucleară la un nivel mult mai practic.

Între timp, în alte departamente ale RAND, computere timpurii au fost construite, iar primul model pentru internet a fost creat de Paul Baran ca o modalitate de a ţine bazele de rachete informate în cazul unui atac nuclear care ar distruge majoritatea comunicaţiilor electronice. El a conceput pentru trimiterea mesajelor pachete în format digital. În acelaşi timp, un om de stiinta britanic, Donald Davies a venit cu idei similare. Ideea a fost folosită pentru a crea ARPANET, care s-a transforma într-o zi în internet.

Pe langa consilierea Forţelor Aeriene şi a Guvernului SUA privind chestiunile de politică legate de conflictul nuclear cu sovieticii, angajaţii RAND au început să se implice în politica prezidenţială. Mulţi de la RAND nu au fost mulţumiţi de modul în care administraţia Eisenhower a manipulat aşa-numitul decalaj al rachetelor. Oamenii de la RAND insistau asupra faptului că sovieticii aveau peste 500 de rachetele balistice intercontinentale, în timp ce surse din cadrul CIA şi fotografii de la avioanele de spionaj  arătau că sovieticii nu aveau mai mult de 50. Unii membri ai RAND au alimentat cu informaţii Campania Kennedy subliniind cifra 500 rachete (care s-au dovedit mult excesivă – au existat doar 4 2 ). Kennedy a folosit aceste cifre false în discursurile sale pentru a deplânge politicile de administrare cu privire la o acumulare lentă de rachete în inventarul SUA. Eisenhower nu i-a putut răspunde în mod deschis lui Kennedy pentru că el nu a vrut sa-și compromită sursele sale de informaţii. 3 Celebra avertizare a lui Eisenhower despre complexul militar-industrial s-a spus că a rezultat din acest dezacord cu oamenii de la RAND.

Pe masura ce oamenii de la RAND au început pentru a obţine poziţii de putere în departamentul de Apărare Kennedy, au început să schimbe faţa armatei. Analiza Sistemelor a devenit limba corpului de ofiţeri. Efectul asupra razei lungi de planificare a fost, de asemenea, crucial. Iniţial, în 1961, persoane ale RAND din cadrul Departamentului de Apărare au venit cu un plan numit SIOP-62, care ar fi dezlănţuit întregul arsenal nuclear american în caz de provocare. Rezultatul ar fi fost distrugerea a jumătate din populaţia planetei. William Kaufmann, un analist RAND a prezentat la departamentul Apărării un concept numit counterforce, sau un al doilea atac, care ar fi un atac al forţele nucleare reziduale dacă Statele Unite ar fi atacate primele. Acest lucru ar fi creat o descurajare a sovieticilor, fie de a folosi în primul rând forţa nucleară fie de a invada Europa de Vest. Această a doua capacitate de atac ar reduce considerabil probabilitatea ca SIOP-62 să  trebuiască vreodată să fie pus în aplicare.

Astfel, arsenalele nucleare uriaşe deţinute de către cele două superputeri  au exclus destul de mult conflictul direct între super- puteri. Europa Centrală a devenit un impas de-a lungul „cortinei de fier” (de asemenea, în mare parte datorită posibilităţilor de schimb nuclear). Cu toate acestea, în „Lumea a treia” Statele Unite şi Uniunea Sovietică ar fi putut avea conflict fără a provoca un coșmar nuclear, şi aşa au și făcut. Prima mare sfadă a avut loc în Coreea, apoi în Cuba şi apoi în Vietnam. Până la momentul în care războiul din Vietnam (al doilea război Johnson) a început să escaladeze, Rand Corporation a fost profund integrată în cadrul Departamentului Apărării şi a obținut o influenţă mai mare la NASA, precum şi în politica externă. Contractele de la Air Force erau în scădere, dar în creștere în alte domenii.

De asemenea, la acest moment oamenii din domeniul ştiinţelor sociale şi departamentele din cadrul RAND au devenit chiar mai importante. Destul de interesant, acest lucru a constituit o tendinţă în RAND, la început fiind dominată de fizicienii și matematicienii de atunci, apoi de economişti, şi în cele din urmă de către oamenii de la ştiinţe sociale. Cu toate acestea, toate disciplinele au lucrat împreună. Având în vedere că problema din Vietnam a continuat să crească, RAND și-a petrecut mult timp lucrând la proiecte care s-au concentrat pe războaie mici şi insurgențe. Acest lucru a implicat adânc RAND-ul în războiul din Vietnam, dar concentrarea Administraţiei Johnson atât pe arme cât şi pe unt a fost catalizatorul care a început să scoată RAND-ul în afara contractelor exclusiv militare.

La sfarsitul anilor 1960 Primarul New York-ului era John Lindsay. RAND a fost angajată de către oraş pentru a ajuta la rezolvarea unor probleme sociale care erau endemice. RAND a venit cu soluții de control pentru chirie, retehnologizare şi curăţare a departamentului de poliţie şi restructurarea departamentului de pompieri. Cu toate acestea, cele mai multe dintre ideile generate au fost puse în aplicare de stânga, din cauza ciorovăielii politice. Când Lindsay a fost înlocuit ca primar, RAND și-a pierdut finanţarea din oraş.

Cu toate acestea, RAND a început să se afunde în problemele sociale, inclusiv educaţie, şi chiar şi în cele de îngrijire a sănătăţii. La acest moment Think Tank-ul construia cladirea propriei şcoli postuniversitare prin care va influenţa figuri luminoase din conducerea politică precum  Secretarul de Stat Condoleeza Rice , Paul Wolfowitz, secretarul apărării Donald Rumsfeld şi pe autorul  „Sfârşitul-ui istoriei”, Francis Fukuyama .

RAND a jucat un rol important în căderea Uniunii Sovietice. S-a început cu un grup de „neo-conservatori”, care s-au întâlnit în Washington DC şi au format „Comitetul pentru pericolul prezent”. Această comisie a venit cu ideea că o cursă a înarmărilor în care Uniunea Sovietică nu ar fi putut ţine pasul ar distruge în cele din urmă spatele economic al comunismului. Această idee în cele din urmă a dat un rezultat paşnic unui război rece de lungă durată, în cele din urmă culminând cu dărâmarea Zidului Berlinului în 1989 şi colapsul final al guvernului sovietic în 1991.

Revoluţia în afaceri militare (RMA) a fost o altă idee care a venit de la RAND. RMA se bazează pe ipoteza cum că există anumite evoluţii în istorie şi tehnologie care permit unei naţiuni să le domine pe toate celelalte din punct de vedere militar pentru o perioadă lungă de timp. Un exemplu ar fi dezvoltarea fierului pentru arme. La fel și crearea prafului de puşcă precum şi a sistemelor GPS care permit acuratețe armamentului. Ideea a fost de a utiliza inteligent avansurile în tactici şi arme, astfel ca războaiele să poată  fi purtate rapid şi aproape fara durere (cel puţin pentru câştigător şi chiar, oarecum, de către cel care pierde).

Doctrina AMR a permis Statelor Unite să măture forţele irakiene în războiul din Irak .

RAND are încă de lucru considerabil pentru guvern şi exercită în continuare o mare influenţă atât în ​​sfera militară cât şi civilă.

Ingrijirea sănătăţii a fost doar inceputul expansiunii RAND-lui în ştiinţele sociale. Deşi 50 la sută din bugetul curent 223 milioane dolari  încă provine din fonduri federale, o mare parte din el merge spre cercetarea non-apărare. Think-tank-ul are în prezent aproape 1.000 de cercetători, care îşi petrec timpul analizând totul, de la energie regenerabilă şi obezitate la uragane şi conflictul israelo-palestinian. Globalizarea, de asemenea, a deschis posibilităţi organizaţiei. În plus faţă de cele cinci centre care se ocupă cu problemele sociale şi de politică economică, precum şi cinci centre care se concentrează pe afacerile internaţionale, RAND are o organizaţie afiliată în Europa şi o voce proeminentă în politca Orientului Mijlociu. De reținut, în special, că RAND Qatar Policy Institute lucrează la reconfigurarea întregului sistem de învăţământ al emiratului.

Desigur, că RAND nu şi-a abandonat exact serviciul care i-a pus pâinea pe masă. Organizaţia a obținut trei fonduri federale de cercetare şi centre de dezvoltare care se concentrează asupra securităţii naţionale. La urma urmei, RAND a stabilit disciplina de studiu al terorismului în anii 1970, cu mult înainte ca Organizaţiei Naţiunilor Unite, să fi avut măcar o definiţie în lucru pentru acest cuvânt. Astăzi, baza de date privind cronologia terorismului aparținînd RAND, care a catalogat toate actele de terorism din 1968 până în prezent, a devenit un instrument extrem de important pentru instituțiile militare şi guvernamentale. Este logic că, în aceste vremuri, președinteleSUA va acorda o atenţie sporită think tank-ului. De asemenea. Barack Obama a cercetat cu un interes deosebit studiul RAND privind stress-ul post-traumatic la soldaţii care se întorc din Irak. Cu alte cuvinte, RAND are deja urechea care să o asculte.

Aceasta este harta cu legăturile RAND Corporation. Liniile continue reprezintă conexiuni actuale, cele punctate reprezintă foste conexiuni. De asemenea, puteți vedea și harta interactivă, unde făcând dublu-click pe casetele albastre, vezi vedea cine sunt cei 38 de foști și actuali membri din administrația RAND, precum și subcontractorii armatei cu care are legături .

Acum că m-am lămurit că RAND este cea care răstoarnă guverne prin lume, care pornește războaie,  care reconfigurează sisteme economice și societăți civile, toate la modul ” teoretic” desigur, post să dorm mult mai bine noaptea.

Cui folosește însă cartea? Românilor, bineînțeles, că doar despre istoria lor ” neștiută” se vorbește în volumul ” Fereşte-mă, Doamne, de prieteni! Războiul clandestin al blocului sovietic cu România”. ( Nu vă lăsați induși în eroare de traducerea în română a titlului, fiindcă cel original nu conține cuvântul ” Doamne”.) Extraordinar!!! Trebuia să vină un american să ne spună că rușii au dus un război clandestin împotriva noastră, că altfel noi nici nu știam. Mărturisesc că n-am citit cartea, doar acele fragmente pe care le-am găsit pe ici pe colo și câteva opinii ale unora cu privire la conținutul ei. Sunt demascați la greu ruși, francezi, unguri, nemți și români, care ” și-au dat mână cu mână ” ca să distrugă România (de parcă noi nici n-am fi știut asta). Din fericire atât pentru noi, cât și pentru ei, americanii n-au avut nici un amestec, nici măcar în lovitura de stat din 1989.( vorba aceea” usturoi n-au mâncat, gura nu le miroase”). Cam așa arată o istorie scrisă de învingători. Nu contest că materialel și faptele prezentate în carte nu sunt reale. Dar sunt doar o parte din adevăr, cealaltă parte nu știu când va fi dezvăluită și de către cine. Cred că orice român care a trăit în timpul regimului comunist cunoaște o mare parte din ceea ce scrie în această carte, mai ales dacă au avut bunici sau străbunici supraviețuitori ai celui de-al doilea război mondial sau dacă au fost curioși și au citit cărti editate inainte de instaurarea deplină a regimului comunist. Din nou, americanii, un popor fără istorie și tradiții,  vin să ne predea propria noastră istorie, abordată prin prisma lor.  Si din nou românii cască gura și pun botul la ” binefacerile” lor.Chiar și cei care au trecut, ca gâsca prin apă, prin școală ar trebui să-și amintească, din puținul care se mai scrie prin cărțile de istorie despre traci și geto-daci, că poporul care a trăit pe aceste meleaguri, n-a avut niciodată prieteni, ci doar dușmani care au râvnit la bogățiile țării. In timp, dușmanii n-au dispărut, ba dimpotrivă, celor vechi li s-au alăturat alții. De ce nu le spune Larry Watts americanilor adevărul despre istoria lor, despre cum au măcelărit populația băștinașă indiană iar acum au tupeul să mai și sărbatorească acel măcel prin Thank’s  Giving Day.  De ce nu le spune că Eisenhower , în ciuda faptului că a ştiut cu două zile înainte de atacul de la Pearl Harbour, a lăsat ca acesta să aibă loc, doar pentru a putea lansa operaţiunea Enola Gay care a dezlănţuit iadul asupra Japoniei? De ce nu le spune adevărul despre 9/ 11? De ce trebuia să apară cartea în acest an şi cu atâta fast şi tam-tam în toate oraşele mari ale ţării? Pentru ca planul NATO, cu baza şi cu scutul în România, să nu întâmpine nici un fel de obiecţii, că deh, doar americanii ne vor doar binele, nu ca ruşii care ne+au lucrat pe la spate. Nici unii, nici alţii nu ne vor binele, doar căile lor de acţiune sunt diferite. Românii nu i-au considerat niciodată pe ruşi, prieteni, şi chiar şi Ceauşescu a arătat asta când nu s-a mai ploconit în faţa lor, ceea ce i-a adus şi sfârşitul, dar cu acord american. Pe  americani însă, i-au şteptat zeci de ani, cu dragoste şi cu speranţa că le va aduce bunăstare şi fericire, aşa cum văzuseră ei prin filme. Din fericire pentru ei, bunicii noştri au murit fără a vedea ce înseamnă ” binecuvântarea ” americănească şi democraţia pe care vor ei s-o impună cu de-a sila. Din nefericire noi trebuie să suportăm urmările tuturor acestor „binefaceri” şi chiar să le acceptăm, la asta contribuind şi mulţi dintre conaţionalii noştri, care joacă rolul de persoane bine intenţionate şi cu mult discernământ în a indica ce trebuie să citim, să spunem sau să ne însuşim, cu privire la istoria noastră.

Fereşte-mă, Doamne, de prieteni ca Larry Watts că de duşmani mă feresc eu!

1.2.3.Soldaţii Raţiunii, de Alex Abella, Harcourt, 2008,p.23, p165, p.133.

Ion Iliescu-o biografie mai putin cunoscuta si neoficiala

Dupa Ceausescu, a fost singurul Presedinte care a condus Romania timp de doua mandate si jumatate, fapt nemaiintalnit, putina lume cunoscandu-i adevarata origine si poveste a vietii. Aceasta este departe de cea prezentata in varianta oficiala, care la randul ei este ambigua. Dar sa vedem ce l-a determinat pe Ion Iliescu sa-si prezinte o cu totul alta biografie decat cea reala. Citez:

” Intr-o Romanie in care rescrierea permanentǎ a trecutului si cosmetizarea propriei biografii, in raport de vremuri si necesitatile momentului, au fost, decenii la rand, un reflex firesc al liderilor comunisti, n-ar trebui sa fim mirati ca urmasul lui Ceausescu la putere, fostul secretar cu probleme ideologice din defunctul partid comunist, Ion Iliescu, si-a cosmetizat din primul moment biografia. De data aceasta, in conformitate cu schimbarile intervenite in Romania dupa decembrie 1989, in contextul prǎbusirii comunismului in Europa de Est, a dezmembrarii U.R.S.S. (fostul far calauzitor), a dizolvarii KGB-ului si a incheierii Razboiului Rece, prin disparitia lagarului comunist. Legitimitatea noului lider trebuia construita acum intr-un sens invers celei de pana in 1989. Dat flind contextul postcomunist in care se afla Romania, biografia lui Iliescu urma sa fie decomunizat!a !si dekaghebizata. Pentru a se legitima la vremuri noi, Iliescu trebuia sa-si „cosmetizeze” biografia dar in sens invers. Trebuiau puse in paranteza, asadar, relatiile compromitatoare ale lui Ion Iliescu si ale familiei sale cu U.R.S.S. si cu stalinismul, in primul rand legaturile tatalui sau, Alexandru Iliescu, cu Kominternul. Caci, pentru familia lui Ion Iliescu, lumina venise intotdeauna de la Moscova. Cum insa, dupa 1989, lumina venea din directia exact opusa, Ion Iliescu s-a vazut nevoit – pentru a se legitima fruntea poporului roman, in noul context national si international – sa-si rescrie biografia, in functie de aceasta schimbare a polilor politici intervenita in Europa de Est. Asadar, in loc de sef comunist, Iliescu trebuia sa apara acum invers, drept dizident anticomunist, din apropiat, ani de zile, al lui Ceausescu, Iliescu trebuia acum sa treaca drept vechi dizident anticeausist, din prosovietic si agent de influenta al Moscovei, Iliescu urma, in noul context, sa se dea drept lider de orientare euroatlantica, si din adept al economiei socialiste planificate, de tip Gosplan, se suia cu
vioiciune in barca economiei de piata, ceea ce Iliescu n-a intarziat sa faca.

ACTUL I: UN BUNIC BOLSEVIC – VASILI IVANOVICI, REFUGIAT DIN RUSIA, DEVINE VASILE PENU, TARAN SARAC DAR CINSTIT, DIN COMUNA ULMENI.
Atunci cand – rareori, dealtfel – Ion Iliescu isi evoca trecutul, o bizara amnezie pare sa-l cuprinda pe fostul presedinte al Romaniei. Ca intr-un interviu din saptamanalul VIP (aprilie 1998), cand Iliescu afirma plin de candoare: Tatal meu (…) a fost primul copil dintr-o familie de cinci baieti, singurul care a urmat dupa cele patru clase elementare si cursurile scolii de Arte si Meserii din Oltenita. Cand bunicul meu a cazut prizonier pe front, tata s-a inscris voluntar in armata. Drept recompensa, dupa terminarea razboiului, noi am primit un loc de casa, pe care l-am transformat in gradina. ESTE SINGURA AMINTIRE PE CARE O MAI AM DE LA BUNICI.”
Este de remarcat ca, desi prin reforma agrara, initiata dupa prirnul razboi mondial de Regele Ferdinand, familiei lui Ion Iliescu i s-a atribuit un teren, transformat in gradina, si ca „aceasta este singura amintire pe care o am de la bunici”, fostul presedinte al Romamei isi reaminteste, destul de precis, cum ca bunicul ar fi cazut prizonier pe front, iar tatal s-ar fi inscris voluntar inarmata. Conform insa registrului starii civile din Oltenita (locul de bastina al lui Ion Iliescu), tatal acestuia – Alexandru Iliescu – s-a nascut in 1901. Asadar, in cel mai bun caz, acesta ar fi trebuit sa aiba doar cincisprezece ani in momentul intrarii Romaniei in primul razboi mondial (1916,
dupa cei doi ani de neutralitate), fiind de aceea imposibil sa fie primit ca voluntar pe front. Sa observam insa cum – dintr-un foc – desi sustine ca nu-si mai aminteste mare lucru despre bunicul sau, Iliescu il plaseaza totusi, strategic, intre soldatii romani cazuti prizonieri, iar pe tata (viitorul Kominternist Alexandru Iliescu) in ipostaza patriotica de voluntar pe front. In 1995, trei ziaristi ai cotidianului Ziua au incercat sa reconstituie misterele familiei lui Ion Iliescu, motiv pentru care s-au deplasat pentru o ancheta de teren la Oltenita, si iata ce aflam:
Cu o populatie de cateva zeci de mii de locuitori, Oltenita, oras dunarean situat la granita cu Bulgaria, este locuit in mare masura de tigani. Faptul ca un concitadin, Ion lliescu, a ajuns presedintele tarii, i-a determinat pe multi olteniteni sa se creada mai mult sau mai putin rude cu acesta. S-a nascut chiar un fel de mit, multi localnici povestind cu un fel de nostalgie intamplari inchipuite, de nazbatii si jocuri de copilarie pe care le-au impartit cu “pustiul” Ion Iliescu, in anii interbelici. In mica urbe, oricine este dispus sa dea relatii despre presedintele ales dar tot oricine indruga tot felul de povesti menite sa te puna pe o pista falsa. De aceea, redactorii Ziua au selectionat in materialul de fata doar marturiile celor care, in mod cert, l-au cunoscut indeaproape pe Ion Iliescu sau care ii sunt neamuri.
Dupa ce au separat folclorul local de adevarul istoric, iata ce a putut deslusi echipa de investigatii de la Ziua la fata locului. Astfel, citim urmatoarele in capitolul intitulat „Neplacandu-i munca, tatal lui Iliescu s-a dat cu comunistii„: „Pe la inceputul veacului trecut, in comuna Ulmeni, din imprejurimile Oltenitei, traia o familie de oameni onesti si muncitori, pe nume Penu. Urmasii acestei familii au fost trei frati, toti baieti, pe nume Aristide, Gheorghe si Vasile Penu, bunicul lui Ion Iliescu). Vasile Penu s-a casatorit, iar din aceasta unire au rezultat doi fii, Alexandru (tatal lui Ion Iliescu) si Eftimie. Ambii fii au imbratisat doctrina comunista inca din adolescenta. Eftimie, fratele mai mic, coleg de cizmarie cu Nicolae Ceausescu, a studiat cativa ani la Moscova si a ajuns securist. Mai tirziu a devenit directorul unei fabrici de incaltaminte din Bucuresti. Eftimie a murit pe la inceputul anilor ’80.”
Textul citat ridica insa un semn de intrebare. Astfel, constatam ca pe tatal lui Alexandru Iliescu – bunicul viitorului presedinte al Romaniei – nu-l chema „Iliescu” cum am fi banuit, ci „Penu”. Pentru a deslusi misterul prin care fiul lui Vasile Penu, taran onest si muncitor din Ulmeni, a ajuns „Iliescu”, trebuie sa citim ceva mai jos, in articolul mentionat din Ziua, urmatoarea explicatie.
„Alexandru Penu, parintele lui Ion Iliescu, a creat numai necazuri familiei sale. (Se inhaitase cu golanii de comunisti), afirma neamurile sale. Jandarmii si politistii il cautau toata ziua pe acasa, pentru legaturile sale cu partidul comunist. Vasile Penu, tatal, era nevoit sa-l ascunda de fiecare data in ieslea cailor sau in cuverturi. In cele din urma, el l-a admonestat pe Alexandru: (Ori iti vezi de treaba, ori pleci din casa mea, n-am chef sa vina astia mereu pe capul meu!) Nazbatiile politice ale lui Alexandru au primat insa, mai ales ca munca nu-i prea placea. Alexandru Penu si-a parasit parintii, pe care chiar i-a renegat. Hotarat, el si-a schimbat numele din Penu in Iliescu, declarand rudelor: (Veti vedea voi ce bine o vor duce copiii nostri in viitor, sub comunism, cand va veni la putere.)”
Asadar, din relatarile rudelor familiei lui Iliescu si ale celor care i-au cunoscut la Oltenita bunicul si tatal, ar trebui sa deducem ca Alexandru Penu si-ar fi renegat familia din motive ideologice, moment in care si-ar fi schimbat numele din Penu in Iliescu, dupa care a tinut un discurs profetic despre comunism familiei. Sa retinem amnezia de care este cuprins Ion Iliescu, fostul presedinte al Romaniei, cand vine vorba despre originea familiei sale, precum si motivatia ideologica, lansata de rude si de cunoscuti, atunci cand trebuie sa explice metamorfoza prin care Alexandru Penu, fiul lui Vasile Penu din Ulmeni, isi ia un alt nume, devenind subit Alexandru Iliescu.
Deoarece Ion Iliescu a fost, timp de sapte ani, presedintele a douazeci si trei de milioane de romani, nu este deloc lipsit de importanta credem, ca sa incercam sa elucidam misterul originii adevarate a familiei sale, precum si pe cel al numelui real de familie. In acest sens, saptamanalul romanesc Lumea libera, care apare la New York, a prezentat un cu totul alt punct de vedere privind biografia familiei lui Ion Iliescu, inca din octombrie 1996. Iata ce citim, in acest sens:
„Recent (oct.’96 n.n.), campania electorala a lui Ion Iliescu si a PDSR a adaugat noi accente murdare la cele de pana acum. Astfel, pe afisele electorale ale candidatului U.S.D., Petre Roman, oamenii partidului de guvernamant au lipit urmatorul inscris: (Nu lasati ca acesta sa devina primul presedinte evreu al Romaniei.” Totodata, Ion lliescu a afirmat ca Petre Roman nu are radacini in pamantul tarii, aluzie directa la originea semita a liderului U.S.D. Intamplarea face ca „Lumea libera” a primit un material legat de originea lui Ion Iliescu, pe care, in premiera absoluta, il publicam mai jos.”
In continuare, Lumea libera prezinta urmatoarea fisa biografica a bunicului lui Ion Iliescu, in cadrul unui articol intitulat „Cazul Ion Marcel Ilici Iliescu” (fost Ivanovici), fisa pe care ne permitem sa o reproducem, la randul nostru.
BUNICUL (dupa tata)

Vasili Ivanovici, evreu rus, bolsevic, puscarias, fugit din Rusia, urmarit de politia tarista (Ohiana, n.n.)
– S-a stabilit la Oltenita in jurul anului 1895, ca argat si baiat de pravalie la un grec, zis Tandarica, pe strada Ion Heliade Radulescu nr. 1 (fosta Tiganie, nr.4).
– Si-a schimbat numele in Iliescu, probabil dupa 1900.
– S-a incurcat cu Maria Savu (sora carciumarului Anghel Savu, care avea carciuma pe strada I. H. Radulescu, nr.2), cu care s-a casatorit in 1900-1901.
– Anghel Savu era roman fuigit din Bulgaria, peste Dunare si stabilit la Oltenita. Acesta i-a facut Mariei si lui Vasili o dugheana in care vindeau diverse, situata pe strada I. H. Radulescu, la nr. 6-8.
– Vasili Iliescu (fost Ivanovici) si Maria (fosta Savu) au avut doi baieti si doua fete (Alexandru -tatal lui Ilici; Eftimie- viitorul calau al poporului roman; Aristita si Vergina).
– Vasili Ivanovici a fost bun prieten cu Constantin Dobrogeanu Gherea, evreu venit din Rusia (pe numele adevarat Katz). G. Calinescu precizeaza, in Istoria literatuni romane: C. Dobrogeanu Gherea, venit din Rusia cu un bun tovaras, a fost impamantenit prin decret regal,dat pe baza aprobarii Parlamentulni, sustinut in sedinta de Titu Maiorescu.
– Atentie la diversiunea prin care se sugereaza ca bunicul lui Ilici ar fi un taran, de langa Oltenita. Lumea libera mai face doua precizari privindu-l pe Vasili Ivanovici. si anume:
„Investigatiile facute pentru perioada 1893-1901, 1902 nu au dus la concluzia ca ar fi existat un decret regal de impamantenire a lui Vasili Ivanovici, asa cum exista pentru Dobrogeanu Gherea, Constantin Stere, Ioan Slavici etc. Se poate trage concluzia ca Vasili Ivanovici, decedat la Oltenita in 1965, la varsta de 87-88 de ani, s-a nascut in sudul Basarabiei, in jurul anului 1877, deci pe pamant romanesc si a avut, astfel, cetatenie romana, care, probabil, s-a recunoscut dupa 1895, cand s-a stabilit la Oltenita.”

ION ILIESCU SI-A COSMETIZAT BIOGRAFIA OFICIALA: PRIMELE VICTIME,
DOUA MATUSI, ARISTITA SI VERGINA

Nu vom comenta fisa biografica a lui Ion Iliescu din Lumea libera dar observam o surprinzatoare contradictie in interviul acordat de fostul presedinte saptamanalului VIP. Pe de o parte, Iliescu sustine despre propriul sau tata (Alexandru) ca „a fost primul copil dintr-o familie cu cinci baieti„, pentru ca mai apoi sa recunoasca, in acelasi interviu, faptul ca in anii razboiului (deoarece „tatal era in lagar iar mama intrase in clandestinitate, fiindca incepuse sa simpatizeze cu comunistii”, (vom vedea cum stateau, de fapt, lucrurile), el ar fi locuit la o sora a tatalui: „Asa ca am fost obligati sa locuim la o matusa. Sotul ei era matar (ma’tsar), si lucra la
Abatorul din Bucuresti. La ei am petrecut anii de razboi.” Lumea libera, in schimb, este foarte explicita la acest capitol: Vasili Iliescu fost Ivanovici si Maria, fosta Savu, au avut doi baieti si doua fete (Alexandru, tatal lui Ilici, Eftimie, viitor calau al poporului roman, Aristita si Vergina).”
Cum se face atunci ca Iliescu nu-si mai aminteste de surorile propriului tata si sustine ca ar fi fost cinci frati, desi recunoaste ca in anii razboiului a locuit la o sora a tatalui, o matusa (probabil Aristita sau Vergina)? De ce le-o fi scos Ion Iliescu din biografia oficiala pe cele doua biete femei, surorile propriului tata, matusile Aristita si Vergina? Cu ce-or fi gresit oare sarmanele, incat Ion Iliescu le-a repudiat din biografie? Faptul ca sotul uneia lucrase la Abator, in anii razboiului, ca matar? Singura ipoteza plauzibila ar putea fi legata de unele evenimente controversate, petrecute la Abator, la inceputul anilor patruzeci si care, dupa 1948, dadeau prost la dosar. Cele doua matusi nu sunt insa singurele repudiate din biografia lui Ion Iliescu.

UNCHIUL EFTIMIE, CONDAMNAT PENTRU CRIMA, DISPARE SI EL DIN
„BIOGRAFIA OFICIALA” A LUI ION ILIESCU

Despre al doilea frate al tatalui sau, Eflimie, se pare ca Iliescu are toate motivele sa nu si-l mai aminteasca oficial, deloc: Fisa biografica a acestuia, prezentata de Lumea libera este elocventa:

EFTIMIE ILIESCU

Unchiul lui Ilici, fratele lui Alexandru Iliescu, a fost ofiter de securitate, a participat activ la represiunea si decapitarea poporului roman, fiind adjunctul lui Alexandru Draghici, Ministrul de Interne al lui Dej. Dupa moartea lui Stalin, Dej l-a demis si l-a numit director la fabrica de incaltaminte “Pionierul”. Alcoolic fiind, l-a ucis, intr-o altercatie, pe seful cantinei. A fost arestat si condamnat la 12 ani de inchisoare. Se pare ca a decedat in detentie.”
Ancheta Ziua, mentionata anterior, face precizarea:
Ambii frati (Alexandru si Eflimie n.n.) au imbratisat doctrina comunista inca din adolescenta. Eftimie, fratele mai mic, coleg de cizmarie cu Nicolae Ceausescu, a studiat cativa ani la Moscova si a ajuns securist. Mai tarziu a ajuns directorul unei fabrici de incaltaminte din Bucuresti. Eftimie a murit pe la inceputul anilor ’80.”
Activitatea Kominternista a lui Eftimie Iliescu a fost confirmata, intre altele, si de arestarea acestuia pentru actiuni cu caracter secesionist. Conform directivelor Komintern-ului, „Partidul Comunist din Romania” (P.C.d.R.) milita, in perioada interbelica, pentru dezmembrarea statului roman, reintregirea Romaniei fiind considerata in documentele Komintern, elaborate la Moscova, drept o anexiune teritoriala de tip imperialist, sustinandu-se teza leninista autodeterminarii pana la separare a diferitelor etnii (calificate drept popoare) si regiuni romanesti. Motiv pentru care, inca din 1924, P.C.d.R. fusese interzis, prin ordonantele Comandamentului Corpului II de Armata din 23 iulie 1924, completate de legea Marzescu, iar activitatile comuniste, calificate drept subminare a unitatii statului roman. (Aspecte asupra carora vom reveni mai pe larg). O fotografie de arhiva prezinta momentul eliberarii din
detentie a lui Eftimie Iliescu. Intr-o extremitate a fotografiei apare si Ceausescu. Ceea ce confirma versiunea din Lumea libera, ca cei doi fusesera colegi de cizmarie, deci se cunosteau bine.
Sub ocupatia sovietica, Eftimie – cu trecutul sau Kominternist – urmase cursuri la Moscova (ca si Alexandru, cum vom vedea, in anii ’30, ori ca Ion, in anii ’50) si ocupase o functie importanta in Ministerul de Interne, pana la moartea lui Stalin (1953). Ulterior, Eftimie a fost epurat din Interne de Dej, in perioada cand Dej incerca sa-si consolideze pozitia in fruntea partidului, in contextul in care Hrusciov (urmasul lui Stalin) elimina unul cate unul liderii stalinisti din tarile Europei de Est, si ii inlocuia cu favoritii sai. Eftimie Iliescu facea parte din factiunea Ministerului de Interne, considerata de Dej drept prosovietica, factiune pe care a eliminat-o si a
inlocuit-o cu apropiatii sai. Faptul ca Eftimie Iliescu a fost indepartat din Interne, apoi marginalizat ca director la o fabrica de incaltaminte (in conformitate cu pregatirea sa, cea de cizmar) dar, mai ales, faptul ca fusese condamnat pentru crima, toate acestea atarnau, evident, ca niste pietre de moara de biografia oficiala a lui Ion Iliescu. Motiv pentru care, in cea mai tipica maniera orwelliana, unchiul Eftimie va dispare si el din biografia lui Ion Iliescu, asemenea celor doua sarmane matusi. Lucrurile devin insa si mai interesante cand incercam sa elucidam cine a fost mama autentica a fostului presedinte al Romaniei. Daca asupra numelui
real de familie al lui Ion Iliescu planeaza, cum am vazut, dubiile, daca originea familiei fostului presedinte roman pare diferita de versiunea lansata de Iliescu, in ceea ce priveste identitatea mamei lui Ion lliescu lucrurile devin si mai complicate.

Va urma…..

Exista sau nu exista un Proiect “Israel in Romania”? (IV)

Capitolul 4

NOUA ORDINE MONDIALĂ

DE LA LIGA NAŢIUNILOR LA STATELE UNITE ALE EUROPEI (PREAMBUL)

Incă din zorii istoriei, atât în antichitate cât şi în feudalismul timpuriu s-a emis ideea federalizării comunităţilor umane şi a popoarelor. Marile imperii antice au fost expresia acestei gândiri federalizante la nivelul de înţelegere a epocii respective izvorâte din stratificarea socială şi din interesele claselor dominante. Acelaşi fenomen s-a petrecut din feudalismul timpuriu până-n epoca marilor imperii coloniale contemporane, fenomen conţinând dialectic o înverşunată luptă a contrariilor dintre forţa federalizantă şi interesele ei şi dorinţa de libertate a comunităţilor federalizate prin mijloace militare, economice şi politice. Exemplele sunt la îndemâna fiecărui cititor. De la istoria imperiului roman şi a tipului de stat federal sclavagist creat de acesta şi de cel macedonean creat de Alexandru Macedon la istoria imperiilor bizantin şi arab; de la imperiul lui Carol cel Mare la imperiul spaniol; de la imperiul britanic la cel otoman, de la cel ţarist la cel habsburgic, tipic pentru unul de tip federal, descoperim două constante istorice fundamentale: una reprezentând interesul de dominaţie al unei minorităţi şi a doua reprezentând interesele vitale ale unei majorităţi compuse dintr-o puzderie de entităţi etnice având limbi, culturi, religii, structuri psihologice şi sociale, mentalităţi şi interese deosebite, care se opun legic intereselor minorităţii dominante. Această lege fundamentală a istoriei a funcţionat implacabil, dezintegrând imperiile, fie ele şi de tip federal, exemplul cel mai recent fiind cel dat de U.R.S.S.; ca să nu mai vorbim de tragedia Iugoslaviei, stat multinaţional de tip federal. Din uriaşul laborator al imperiilor prin procese subtile de dialectică istorică s-au separat şi individualizat, s-au structurat şi dezvoltat popoare, societăţi şi naţiuni politice care şi-au asumat rolul de a-şi făuri destinele în cadrul statelor naţionale.

Evreimea ca popor şi naţiune suprastatală folosind o gamă largă de mijloace cultural propagandistice, organizatorice, financiar-economice, politice, unele oculte, altele uzuale, a preluat ideea federalizării mondiale pusă în slujba şi sub dominaţia ei, din momentul în care şi-a câştigat supremaţia în Statele Unite ale Americii şi în câteva state importante din Europa, întreaga gamă de mijloace a fost aplicată simultan în zone geo-politice şi geo-economice fixate într-un plan strategic general pe timp îndelungat, desfăşurarea lor operaţională fiind controlată riguros după ce Alianţa Israelită Universală s-a lansat în politica mondială ca organ politic suprem al evreimii.

LUNA DE MIERE. IDEOLOGIE, DOCTRINA, PROPAGANDA!

Pentru a putea construi un suprastat, o Republică Universală este nevoie să se câştige la idee adeziunea vârfurilor politice, financiar-economice, artistice, filozofice şi culturale ale naţiunilor; sau, dacă acestea se dovedesc refractare, retranşante în sfera naţionalului; prin revoluţii să se manevreze masele proletare. Conducerea suprastatală iudaică a folosit cele două variante în mod simultan, după iudaizarea bazelor strategice: Franţa, Anglia şi Statele Unite. Ofensiva ideo­logică, doctrinară şi propagandistică ia forme acute odată cu primii ani ai secolului XX, cu centrul de greutate pe provocarea revoluţiei în Rusia ţaristă şi solidarizarea proletariatului european cu iudeo-bolşevismul. In acelaşi timp se construieşte abil alternativa Păcii Internaţionale şi se lansează lozinca Noii Ordini Internaţionale, fără a se preciza dacă această Nouă Ordine va fi comunistă sau capitalistă: aşteptându-se rezultatele experienţei din Rusia. Folosesc ca îndreptar cronologic, cronologia lui Denis L. Cuddy, publicată parţial în revista EUROPA, ca şi bibliografia dedicată Ligii Naţiunilor şi francmasoneriei acestui secol.

In 1910, deci după primele seisme din Rusia, se înfiinţează în S.U.A. Fundaţia Carnegie pentru Pacea Internaţională cu toate că în culisele politicii europene şi americane se puneau premisele declanşării primului război mondial pentru reîmpărţirea coloniilor şi a sferelor de influenţă. Fundaţia rezistă de 84 de ani, militează astăzi pentru un guvern mondial, are realaţii cu O.N.U.

1912. Un Edward Mandel House, consilier şi confi­dent al marelui francmason Woodrow Wilson, preşedinte al Statelor Unite, sub aparenţa unei cărţi de literatură (Philip Dru1: Administrator) lansează ideea răsturnării guvernelor şi a înlocuirii cu regimuri socialiste. Acest Mandel House va fi omul lui Wilson care va contribui la formarea Ligii Naţiunilor, prima formă organizatorică din cadrul larg organizatoric al Republicii Universale.

1913. Preşedintele Woodrow Wilson în The New Freedom: De când am intrat în politică, mulţi oameni mi-au încredinţat opiniile lor. Unii din cei mai importanţi oameni din S.U.A. se tem de ceva sau de cineva. Ei ştiu ca există undeva o putere atât de organizată, atât de solidă, de atentă, de concretă, uni­versală, încât preferă să vorbească în şoaptă atunci când îşi exprimă dezaprobarea2.

Consider că mărturisirea lui Wilson, preşedinte al Statelor Unite, este cheia acestei cărţi. Deci, în 1913, Statele Unite erau la cheremul ocultei universale, celor mai importanţi oameni americani fiindu-le teamă de a vorbi clar despre ea.

Din ce în ce mai evident, ziarişti, scriitori, politicieni, bancheri evrei sau aflaţi în subordinea iudaismului, abordează şi construiesc ideologia Noii Ordini Universale. Wilson ca expresie politică a ocultei iudaice lucrează la planificarea lumii postbelice din 1917, anul revoluţiei iudeo-bolşevice şi al intrării S.U.A. în primul război mondial. Curioasă coincidenţă, menită să zdrobească Germania în Vest spre a da mână liberă iudeo bolşevismului în Est, politică repetată fără nici o imaginaţie în al doilea război mondial, când ieşirea S.U.A. din neutralitate a decis victoria iudeo bolşevismului în Europa şi a comunismului în China, Coreea şi Vietnam, începând cu New York World3 din 1918, presa din Statele Unite sprijină revoluţia iudeo bolşevică, nu se ridică întru apărarea drepturilor omului călcate sub cizmoacele pline de sânge ale comisarilor iudei – asasinarea celor 5 milioane de culaci, a milioanelor de ruşi o lasă rece, ba dimpotrivă un di­rector al băncii FEDERAL RESERVE scrie în anul marilor masacre din Rusia în ziarul sus citat: Rusia ne arată drumul spre mari şi impetuoase schimbări ale lumii… mă bucur că se întâmplă aşa…4 Acelaşi „colonel” House care reorganizează Institutul de Afaceri Internaţionale sub numele de Consiliul pentru Relaţii Externe, susţine la 15 decembrie 1922 ideea unui guvern mondial, pe care o actualizează în revista; FOREIGN AFFAIRS, Philip Ker care-şi sfârşeşte pledoaria aşa: … adevărata prob­lemă este astăzi cea a unui guvern mondial5. Ofensiva ideologic-propagandistică se desfăşoară pe planuri largi cu începere din 1928. Doctrinarii, ideologii, filozofii, sociologii, esteticienii iudei sau în solda iudaismului încep să precizeze conceptul de Noua Ordine Mondială. H. G. Wells, socialist fabian în THE OPEN CONSPIRACY: BLUE PRINTS FOR A WORLD REVOLUTION: … Lumea politică a Conspiraţiei Deschise trebuie să slăbească, să încorporeze sau să înlăture guvernele existente … va fi o religie mondială … întreaga populaţie a lumii să devină o nouă comunitate umană6.

1932. F.S. Marvin publică THE NEW WORLD ORDER, deci Noua Ordine Mondială în care spune că Liga Naţiunilor este prima încercare de Noua Ordine Mondială.

1933. Apare Humanist Manifeste, John Dewey face apel la o sinteză a tuturor religiilor şi la o ordine eco­nomică socialistă şi cooperativizată. 1939 revista PEACE NEWS 8 din 19 mai publică Planuri pentru o federaţie mondială democratică, nemilitară şi atotcuprinzătoare. 28 octombrie 1939, celebrul în epocă John Foster Dulles propune public ca S.U.A. să conducă tranziţia, (să fim atenţi) spre o nouă ordine de state mai puţin independente, suverane, strânse într-o ligă sau uniune federală.

Anii 1939-1945 cu tot războiul mondial care face ravagii pe glob sunt anii în care se esenţializează doctrina şi ideologia Noii Ordini Mondiale – adică a Republicii Universale. Aşa cum revoluţiile europene au dus la emanciparea socio-politică a evreimii, războaiele mondiale au dus la îndatorarea statelor naţionale la Fondul Monetar Internaţional şi la subordonarea acestora intereselor guvernului univer­sal iudeu, punând premisele dominaţiei lui universale.

In 1939, Lionel Curtis publică un volum masiv de 985 de pagini: WORLD ORDER8 – Ordinea Mondială în care preconizează organizarea lumii într-o comunitate de naţiuni, în 1940 H.G. Wells revine cu THE NEW WORLD ORDER în care propune un stat mondial colectivist, o nouă ordine mondială care să cuprindă şi democraţiile socialiste şi, din nou, atenţie, o recrutare universală pentru muncă, încriminând individualismul naţionalist care este maladia lumii.

Hitler, Mussolini, Stalin propun şi ei modele ale unei Noi Ordini Mondiale şi, spre deosebire de ideologii iudeo-americani care nu suflă o vorbă despre cei destinaţi să conducă acel guvern universal, aceştia indică limpede pe conducătorii planificaţi.

Ca pretutindeni în natură, istoria omenirii cunoaşte „vârstele” fenomenelor socio-politice. Fenomenul arti­ficial al federalizării universale iniţiat de iudaism în cele două variante: iudeo-bolşevismul şi iudeo-capitalismul s-a dezvoltat .concomitent în prima jumătate a secolului XX, într-o intercomunicare şi interacţiune benefică pentru iniţiatori. Din 1920 până în 1945 marea finanţa evreiască din S.U.A. şi Europa a susţinut revoluţia iudeo-bolşevică din Rusia, atât fianciar, cât şi propagandistic. Referirile teoreticienilor occidentali ai Noii Ordini, mai ales a celor iudei americani se fac şi se raportează la „socialism” şi „socializare universală”. Este epoca propagandei internaţionale, a internaţionalelor, a kominternului, a războiului civil spaniol, al doilea câmp de experienţe iudeo-comuniste, a revoluţiei comuniste chineze, coreene, vietnameze cu puternice tente naţionale – care se îndepărtează de modele unice şi nu acceptă o conducere supefstatală, un centru unic de conducere. Ajutorul american masiv dat Rusiei lui Stalin, ca şi distrugerea bazei logistice a Germaniei lui Hitler de către aviaţia strategică anglo-americană, opera iudeului francmason F.D. Roosvelt au salvat iudaismul mondial, iudeo bolşevismul din Rusia, precum şi revoluţiile naţional-comuniste din Asia.

Această etapă a unei luni de miere prelungită pe o jumătate de secol ia sfârşit în clipa când iudeocraţia mondială îşi dă seama că toate speranţele de dominaţie universală printr-o revoluţie proletară condusă de evrei, folosind Rusia ca forţă de izbire este o utopie, că în Rusia postbelică comunismul se naţionalizează, că devine rusesc, că evreimea pierde controlul instituţiilor statului; ba mai mult, că se naşte o reacţie anti-iudaică rusească şi începe, voalat, o nouă epocă de prigoana. Rolul de superputere mondială însuşit de Rusia sovietică, expansiunea militaro-economică a acesteia pe tot globul, folosirea ideologiei comuniste în interesul imperiului sovietic, aflat pe drumul unei rusificâri masive, abolirea dominaţiei iudeo bolşevice în statele din Estul Europei, emanciparea lor economică, ofensiva comunismului naţional din China, Coreea şi Vietnam au activat la superlativ varianta capitalistă a Noii Ordini Mondiale, declarând război atipic Uniunii Sovietice şi aşa-zisului lagăr socialist şi război tipic Chinei, Coreei de Nord şi Vietnamului. Desigur, campioana luptei anticomuniste a fost iniţiatoarea comunismului mondial: iudeocraţia. Arma, forţa de şoc, a fost S.U.A. şi mai puţin ţările Europei Occidentale încorporate în noile organisme internaţionaliste create de iudeocraţie după al doilea război mondial.

DIVORŢUL. Cronologic, divorţul dintre comunism şi capitalism se produce în timpul celui de-al doilea război mondial, când creaţia iudeo bolşevismului, Rusia sovietică, devine o superputere conştientă de forţa sa şi când mişcările comuniste din China, Coreea de Nord şi Vietnam întrunesc adeziunea maselor, abolesc regimurile de tip feudal – colonial şi instaurează regimuri naţional-comuniste, lezând direct interesele ocultei financiare care spre a-şi păstra privilegiile în Extremul Orient declanşează o serie de războaie, unele sub flamura noului internaţionalism capitalist cu participarea simbolică a unor state subordonate Statelor Unite, având ca forţă principală de izbire armata americană.

Incă din perioada deceniului 3 când lupta în Manciuria împotriva imperialismului japonez care invadase Coreea, Kim U Sung sau Kim Ir Sen, tânăr comunist, a combătut stângismul comunist şi ororile lui ca şi directivele aberante ale Internaţionalei comuniste, la fel ca una dintre cele mai remarcabile personalităţi ale comunismului naţional din Asia, conducătorul mişcării de eliberare naţională şi socială din Vietnam, Ho Şi Min. Naţionalizarea comunismului în Extremul Orient este una din cele mai grele lovituri date ocultei internaţionale iudaice şi planurilor ei de dominaţie mondială. Prin anii 1933 Kim îl Sung nega sovietul – formă iudeo bolşevică a Kahalului evreiesc, preconizând un guvernământ revoluţionar popular.

Când conspiraţia iudeo bolşevică pierde puterea în Uniunea Sovietică, când evreimea este sortită fixării într-un spaţiu geografic limitat, un fel de republică sovietică evreiască, de fapt un gheto mai întins, când începe emigraţia în masă şi când apare disidenţa intelectualităţii evreieşti în Rusia, iudeocraţia internaţională activează până la paroxism varianta internaţionalismului capitalist şi declanşează războiul rece împotriva lagărului socialist, sincronizându-1 cu războaiele locale clasice pe întreaga planetă, având drept scop oprirea influenţei sovietice, înlocuirea regimurilor prosovietice, îngrădirea influenţei comunismului naţional, crearea de centre de putere proiudeocrate, precum Israelul, întreaga strategie asezonată cu răscoale, lovituri de stat şi asasinate politice. Imediat după război iudeocraţia creează şi finanţează o puzderie de ligi, asociaţii şi societăţi pacifiste, umanitariste, de apărare a drepturilor omului cu caracter suprastatal, activând prin intermediul lor propaganda pentru un guvern mondial, de data asta de factură capitalistă.

In 1947, Asociaţia americană pentru educaţie cheamă profesorii la: stabilirea unei adevărate ordini mondiale, în care suveranitatea naţională să fie subordonată autorităţii mondiale9.

Federaliştii unei lumi unite vor guvern mondial în acelaşi an, 1947. Iudeocraţia îşi demască planurile în PRELIMINARY DRAFT OF A WORLD CONSTITUTION în care Robert Hutchins, Mortimer Adler, Rexford Tugwell concep o federalizare regională, preambulul federalizării mondiale şi a guvernului mondial. Constituţia inventată de suporterii iudeocraţiei ar avea un „Consiliu Mondial”, o „Cameră a Gardienilor” însărcinată cu menţinerea ordinii mondiale, cere naţiunilor sâ-şi predea armamentul guvernului mondial şi… punctul nodal al pledoariei: dreptul Republicii Federale Mondiale de a prelua întrega proprietate privată pentru uz federal. O traducere mai neîndemânatică a PROTOCOALELOR nici că se putea.

1949 la 26 iulie, 18 membri ai senatului S.U.A. sprijină Rezoluţia 56, cerând ca O.N.U. să fie restructurată sub forma unei federaţii mondiale. Iată că reintră în scenă, dar cântând o altă partitură decât în 1917, familia bancherilor iudei Warburg, cei care-1 sprijiniseră masiv cu bani şi muniţii pe Troţky -Bronştein de la care aşteptau înfăptuirea revoluţiei mondiale şi a Republicii Universale condusă de evrei.

La 17 februarie 1949, James P. Warburg, fiul bancherului Paul Warburg, fondator al Federaliştilor unei lumi unite, declară:… marea problemă a timpului nostru nu este dacă putem crea o lume unitară, ci dacă această lume poate fi creată prin mijloace paşnice. Vom avea un guvern mondial indiferent că vrem sau nu. Problema este doar dacă acest guvern va fi instaurat prin consens sau prin cucerire10.

1954. Prinţul Bernhardt, soţul reginei luliana a Olandei – există o lungă listă a capetelor încoronate din Europa slujind francmasoneriei – regii nordici mărşăluind în front cu toată pompa, deci prinţul creează Bilderbergerii sau asociaţia cetăţenilorplanetari în care se înscriu rapid politicieni ca Dean Achenson, Christian Herter, Dean Rusk, Robert McNamara, George Ball, Henry Kissinger, Gerald Ford. Mulţi din Bilderbergeri sunt evrei, iar contribuţia lui Kissinger la politica externă a S.U.A. ca expresie a intereselor iudeocraţiei este bine cunoscută11.

1961. Departamentul de stat construieşte un plan de dezarmare a tuturor naţiunilor şi de înarmare O.N.U. în 1962, alt bancher, Nelson Rokefeller, fost guvernator al New York-ului publică THE FUTURE OF FEDERA­LISM 12, afirmând că evenimentele cer cu stringenţă o nouă ordine mondială.

Citez: Există o febră a naţionalismului… însă statul -naţiune este tot mai puţin capabil să-şi îndeplinească sarcinile politice internaţionale. Richard Nixon şi Ro­bert Kennedy nu ies din tiparul NOII ORDINI MONDIALE; iar în 1968, Richard Gardner, fost asistent delegat al Secretariatului de Stat spune: … Sfârşitul dă târcoale suveranităţii naţionale, erodând-o fărâmă cu fărâmă, provocându-ne mai puternic să făurim o ordine mondială.

În 1974 Agenţia S.U.A. pentru dezarmare, militând pentru eliminarea totală a armamentelor şi a forţelor armate, militează concomitent pentru: a întemeia şi dezvolta o forţă de pace a Naţiunilor Unite, care, în momentul când planul va fi dus la îndeplinire, va fi atât de puternică, încât nici o naţiune nu o va putea ataca13. Iată deci cum oculta internaţională îşi făureşte şi instrumentul militar prin care-şi va impune din ce în ce mai vizibil şi sfruntat voinţa politică, intervenind sub titlul demagogic de forţă de menţinere a păcii, acolo unde o cer interesele şi, în aceiaşi ani, acelaşi bancher Nelson Rokefeller, conform unui raport AS­SOCIATED PRESS, reafirmă că va lupta pentru crearea unei noi ordini mondiale.

Cu începere din deceniul 7 al secolului XX se activează la nivel mass-media mondială controlată de iudeocraţie propaganda pentru Noua Ordine Mondială, de data aceasta capitalistă. Sloganele ei se articulează pe drepturile omului. Atunci când CEKA şi NKWD-ul iudeobolşevic ucideau bestial milioane de creştini şi musulmani nici gând ca presa iudaizată să invoce drepturile omului. Când evreimea din Uniunea Sovietică şi ţările socialiste a fost detronată, când n-a mai putut monopoliza puterea, atunci s-a lansat campania de protejare şi apărare a drepturilor omului, în 1973 bancherul evreu David Rokefeller îşi organizează un nou corp privat, ca prim director al comisiei îl alege pe Zbigniew Brzezinski, mai târziu să fim atenţi -consilier cu probleme de securitate naţională şi îl invită pe Jimmy Carter să devină membru fondator. De la preşedintele Trumman la preşedintele Clinton continuitatea în problema Noii Ordini Mondiale în politica mondială a S.U.A. este perfectă, indiferent dacă preşedintele a fost alesul unui partid sau al altuia. Nixon, Ford, Carter, Bush au jucat aşa cum a dictat forţa aceea uriaşă pe care a amintit-o primul ei slujbaş fidel, preşedintele Wilson. Intr-un raport anual (1975) al Fundaţiei Rokefeller, preşedintele ei John Knowles nu numai că doreşte să controleze economia mondială dar, zice el: … Este necesar şi un control al ratelor fertilităţii pentru a atinge cât mai repede nivelul zero al creşterii populaţiei; politică practicată în România după lovitura de stat din 1989, pentru a schimba raportul demografic dintre români şi minorităţi în vederea unei federalizări viitoare, când românii vor fi minoritari în propria lor ţară. In 1977 preşedintele Carter îi numeşte pe susţinătorii Noii Ordini Mondiale în poziţiile cheie ale administraţiei, în 1979 un senator în retragere, Goldwader scrie despre creatorii Noii Ordini Mondiale: … ca manageri şi creatori ai sistemului, ei vor conduce viitorul...14 In sfârşit! Evreul Apă de aur (Goldwater) a tras cortina. Problemele Noii Ordini Mondiale alunecă din sfera politicului şi a militarului, în sfera cheie stăpânită de ocultă: economicul, în 1980, Naţiunile Unite, instrument al Fondului Monetar Internaţional, într-o sesiune specială încearcă să pună bazele Noii Ordini Economice Internaţionale.

1985, Norman Cousins, preşedinte de onoare al Bilderbergerilor – preşedinte al Federaliştilor Mondiali, în săptămânalul HUMAN EVENTS – Washington15: …Guvernul mondial apare. Este inevitabil. Nici un ar­gument favorabil sau nefavorabil nu poate schimba acest fapt.

1987. O primă etapă a Războiului rece ia sfârşit ca urmare a uriaşei bătălii economice şi propagandistice finanţată de iudeocraţie. Capitaliştii evrei care au stat în spatele aşa-zisei revoluţii proletare din Rusia ţaristă şi-au ucis opera care nu mai corespundea ţelurilor Republicii Universale realizată prin proletariat. Proletariatul este aruncat din nou în lanţurile robiei capitaliste. Mihail Gorbaciov publică PERESTROIKA, un fel de a vrea teoretic socialism; dar prin mijloace capitaliste. Efectul: prăbuşirea aparentă a U.R.S.S.-ului.

1989. Preşedintele Bush, invita U.R.S.S. să se alăture Ordinii Mondiale.

1990. Războiul din Golf este decretat ca un triumf al Noii Ordini Mondiale. Adică strivirea NAŢIONALULUI de către SUPRA NAŢIONAL. La 11 septembrie Bush adresează Congresului un text fără echivoc: criza din Golful Persic este o rară oportunitate de a evolua spre o perioadă istorică de colaborarel6.

MIJLOACE. CADRUL ORGANIZATORIC. In evul de mijloc Petrus de Bosco preconiza federalizarea tuturor statelor creştine sub numele REPUBLICA CHRISTIANA, teorie cuprinsă în DE RECUPERATIONE TERRAE SANCTAE. Replica evreiască vine peste secole, se numeşte REPUBLICA UNIVERSALĂ sau NOUA ORDINE MONDIALĂ, primul ei cadru organizatoric poartă numele de SOCIETATEA NAŢIUNILOR de la care vor purcede şi mijloacele necesare: STATELE UNITE ALE EUROPEI ca structură geopolitică complementară Statelor Unite ale Americii şi mai apoi parte componentă a Republicii Universale. Preşedintele Wilson a fost exponentul, liderul şi purtătorul de cuvânt al unei hotărâri luată de Alianţa Universală Israelită înainte de primul război mondial în vederea construirii Europei postbelice pe cele două variante: iudeobolşevismul şi iudeocapitalismul. La Versailles în 1919 principalele state europene ieşite victorioase n-au făcut decât să ratifice o structură gândită de francmasoneria iudaică vreme de o jumătate de secol, în 1864, Lewy Bing scrie în LES ARCHIVES ISRAELITES 17: „Nu este oare natural şi necesar de a vedea curând un TRIBUNAL SUPREM însărcinat să descurce plângerile dintre NAŢII şi NAŢII – judecând în ultimă instanţă – şi al cărui cuvânt să fie impus lumii întregi?… Partea interesantă, pe deplin lămuritoare este cuprinsă în fraza care urmează. Citez: Şi acest cuvânt este cuvântul lui Dumnezeu, pronunţat prin fiii săi întâi născuţi, (n.n. evreii) şi în faţa căruia se va închina cu respect… Universitatea oamenilor?! Este un răspuns iudaic la REPUBLICA CHR1STIANA lui Petrus de Bosco, care dorea o federalizare a statelor creştine pe când Lewy Bing doreşte un Tribunal Suprem evreiesc care să conducă tot pământul cu biciul.

In 1884 ideea este dezvoltată în L’ALMANACH DES FRANCMACONS: … Când Republica va fi stabilită peste tot în bătrâna Europă, ea va forma STATELE UNITE ale acestui vechi continent18. In plin război mondial constructorii iudei ai viitoarei Europe postbelice îi desenează planurile în interiorul lojilor francmasonice în vreme ce creştinii reprezentând statele naţionale se măcelăreau pe toate fronturile europene şi în Rusia se pregătea abatorul roşu. La 5 martie 1916, fratele Moch vorbeşte în loja LEŞ TRINITAIRES despre Pactul Societăţii Naţiunilor. 8 noiembrie 1916, profesorul F. Aulard: „O imensă speranţă a străbătut lumea: Societatea Naţiunilor, idee a Revoluţiei franceze”19. La 14 şi 15 ianuarie 1917 se ţine la Paris conferinţa ocultei, care decide convocarea Congresului francmasoneriei naţiunilor aliate şi neutre pentru stabilirea mijloacelor construirii Societăţii Naţiunilor. Din scopurile fixate Congresului: 1. Să prepare acţiunea STATELE UNITE ALE EUROPEI. 2. Să prepare crearea unei AUTORITĂŢI SUPRANAŢIONALE care să rezolve divergenţele dintre naţiuni. 3. Agentul de propagandă al conceptelor va fi francmasoneria.

La sfârşitul lui iunie 1917 sus-amintitul Congres are loc la Paris, a fost prezidat de generalul Peigne -mare maestru al Marii Loji a Franţei, s-a prezentat şi s-a votat statutul viitoarei Societăţi a Naţiunilor, ratificat şi de conventul Lojei Marelui Orient al Franţei. Congresul Partidului Socialist din Bordeaux – Octombrie 1917 – decide să se realizeze măsurile de preparare a Societăţii Naţiunilor.

*SOCIETATEA NAŢIUNILOR a fost inaugurată la 10 ianuarie 1920, ca un prim mijloc al ocultei internaţionale de a ştirbi suveranitatea statelor, de a instaura un guvern supranaţional, de a realiza obiectivele economice, politice, culturale şi militare suprastatale ale Sanhedrinului universal. Conventul Marii Loji a Franţei din 1920 constată că Adunarea generală a Societăţii Naţiunilor este primul sâmbure al unui parlament internaţional20.

Atrag atenţia cititorului asupra celor ce urmează, ca şi a faptului că nu de puţine ori reproduc textele aflate în documente, lucrarea de faţă fiind o sinteză documentară şi nu o carte de beletristică unde originalitatea este una din condiţiile fundamentale. Să fim atenţi! Conventul din 1922 ale mai sus pomenitei loji propune să se dea supraguvernului internaţional de la Geneva şi direcţia economică a vieţii popoarelor... lată-ne ajunşi la punctul cheie, ştiind noi cine dirija în epocă finanţele lumii. Acelaşi convent francmasonic elaborează planul creării unei BÂNCI INTER­NAŢIONALE, bazată pe mult dorita „mobilizare” a proprietăţii funciare publică şi privată. Dacă în Rusia iudeobolşevicâ se „mobiliza” proprietatea funciară cu mitraliera şi lagărele de exterminare, varianta capita­listă a internaţionalizării voia să treacă proprietatea funciară în subordinea BĂNCII INTERNAŢIONALE. BANCA INTERNAŢIONALA ar fi dispus de o MONEDĂ INTERNAŢIONALĂ până la concurenţa de l 600 miliarde 21.

Evaluarea făcută de francmasonerie avuţiei statelor europene în vederea trecerii ei de sub autoritatea şi beneficiul naţional sub autoritatea suprastatală şi în beneficiul plutocratici iudaice suprastatale este foarte aproape de adevăr şi mărturiseşte public scopul final al Societăţii Naţiunilor. Conventul acestei loji agresive nu se mulţumeşte cu atât. Doreşte o limbă internaţională, formarea Statelor Unite ale Europei, o FEDERAŢIE A LUMII şi o ARMATĂ INTERNAŢIONALĂ.

In 1925, Convenţia Marelui Orient al Franţei cere ca ordinele Societăţii Naţiunilor să fie executate ca nişte legi de stat, fără să fie supuse parlamentelor naţionale spre aprobare.

Opera ocultei internaţionale iudaice, SOCIETATEA NAŢIUNILOR a falimentat în perioada interbelică datorită opoziţiei statelor naţionaliste ca Italia; Germania, Japonia, ca şi a Uniunii Sovietice care vedea altfel înfăptuirea Republicii Universale şi radicalizarea proletariatului mondial. Reluată în forţă după cel de-al doilea război mondial, având ca bază de operaţii şi forţă de şoc Statele Unite ale Americii, ideea Republicii-Universale se realizează prin intermediul organismelor internaţionale contemporane care, reluând structurile şi tezele Societăţii Naţiunilor le-au dezvoltat şi aplicat realităţilor postbelice. ONU, CONSILIUL DE SECURITATE, NATO, FONDUL MONETAR INTERNAŢIONAL, COMUNITATEA STATELOR EUROPENE, PIAŢA COMUNĂ, PARLAMENTUL EURO­PEAN, constituie cadrul organizatoric, juridic, economic, financiar şi militar al REPUBLICII UNIVERSALE condusă de Sanhderinul iudaic, căruia politicienii subordonaţi puterii oculte pomenită de Wilson îi spun eufemistic NOUA ORDINE MONDIALĂ.

PRACTICA ARMELOR ÎNTRUNITE. Pentru a-şi atinge scopul, oculta internaţionala iudaică, vârfurile ei conducătoare au folosit vreme de veacuri o seamă de arme psihologice, ideologice, spirituale, culturale, economice, sociale, pe care le-au adaptat deceniu după deceniu şi secol după secol condiţiilor geo-strategice, geo-politice, geo-economice zonale şi mondiale, ca şi progresului tehnico-ştiinţific mondial. De la blestemul ritual aruncat asupra lui Spinoza până la războiul psihologic dus prin intermediul mass-mediei mondiale, oculta iudaică a folosit abil, succesiv sau simultan grupări de arme sau armele întrunite, realizând obiectivele fixate prin PROTOCOALE: dezbinarea societăţii creştine şi anularea forţei statelor naţionale.

ARMELE folosite izolat, pe grupări sau întrunite, au forţă de penetraţie şi distrugere pe întreaga gamă a structurilor umane individuale, colective, naţionale. CORUPŢIA, ŞANTAJUL, ÎNDOIALA, DEZIN­FORMAREA, INTOXICAREA INFORMATIVĂ, FALSIFICAREA ISTORIEI ŞI A REALITĂŢII CONTEM­PORANE, MANIPULAREA INFORMAŢIILOR, PORNOGRAFIA, COMPROMITEREA IDEILOR, A PERSONALITĂŢILOR ISTORICE SAU CONTEM­PORANE, DEZAGREGAREA FAMILIEI ŞI A INSTITUŢIILOR NAŢIONALE FUNDAMENTALE: BISE­RICA, ŞCOALA, ARMATA, CONFLICTUL SOCIAL, CREAREA ANTISEMITISMULUI, MONOPOLUL MASS-MEDIEI, FINANŢELOR, CONTROLUL ŞI DIREC­ŢIONAREA OPINIEI PUBLICE, A JUSTIŢIEI, STĂP­NIREA DIRECTĂ SAU INDIRECTĂ A GUVERNELOR, COMERŢULUI, INDUSTRIEI, CRIMA POLITICĂ con­form poruncii talmudice Toh şebegoim harog (pe cel mai bun dintre creştini, ucide-l!), LOVITURA DE STAT, alcătuiesc arsenalul armelor folosite de oculta internaţională pentru distrugerea societăţilor creştine tradiţionale şi a statelor naţionale.

A exemplifica înseamnă a relua şi a tălmăci istoria Europei prin prisma războiului dus împotriva ei de secole de-a rândul de către naţiunea suprastatală a evreimii. Dau un model de armă psihologică având efect de masă, cu nimic deosebit de procedeele Inchiziţiei. Scoaterea în afara legii, excomunicarea acelor evrei care nu se supun Kahalului. Se ştie că Baruh de Espinoza, filozoful cunoscut sub numele de Spinoza, este autorul unui sistem filozofic care încalcă legile Talmudului. Prima armă folosită a fost CORUPŢIA, aşa cum a fost folosită şi împotriva filozofului român Vasile Conta. I s-au oferit lui Spinoza l 000 de florini anual, cu condiţia să nu-şi mai publice ideile şi din când în când să frecventeze sinagoga. Spinoza n-a acceptat. Atunci s-a hotărât excomunicarea. Sinagoga plină. Zeci de lumânări negre aprinse. Un vas cu sânge la îndemâna marelui rabin, fostul dascăl şi prieten al excomunicatului. Elemente de scenografie, efecte sonore menite să cutremure spectatorii. Şi textul excomunicării, după Pollok: Viaţa lui Spinoza şi relatări de I.K. Hosmer: Jidovii; Lewes: Istoria biografică a filozofiei. Citez:.. După judecata îngerilor şi a sfinţilor, noi excomunicăm, alungăm, blestemăm şi anatemizăm pe Baruch de Espinoza, cu consimţământul bătrânilor şi al acestei sfinte adunări, înaintea cărţilor sfinte: prin cele 613 precepte care sunt scrise înăuntru, cu anatema cu care Josua a blestemat pe Iericho, cu blestemul pe care Elisha 1-a aruncat asupra copiilor şi cu toate blestemele care sunt scrise în lege. Blestemat să fie el în timpul zilei şi blestemat să fie el în timpul nopţii. Blestemat să fie el când doarme şi blestemat să fie el când e treaz; blestemat când se duce şi blestemat când se întoarce. Domnul nu-i va ierta lui. Mânia şi furia domnului se vor aprinde de azi înainte contra acestui om şi va arunca asupra lui toate blestemele scrise în Cartea Legilor. Domnul va distruge numele lui sub Soare şi îl va scoate din toate triburile lui Israel… Şi vă atragem atenţia că nimeni nu trebuie să mai vorbească cu el nici prin cuvinte, nici prin scris, nici să-i arate vreo favoare, nici să şadă sub acelaşi acoperiş cu el, nici să se apropie de el la mai puţin de patru palme…n După blestem, lumânările negre au fost stinse în vasul cu sânge în strigătele de groază ale asistenţei. Comunităţile evreieşti de pretutindeni au fost anunţate. Efectul moral, psihologic şi social în sânul acestora a fost cel scontat: crucificarea trădătorului în conştiinţa triburilor lui Israel.

Citez fragmente din Instrucţiunile trimise lui Garibaldi, idolul italienilor şi eliberatorul Italiei, de către mai marii săi întru francmasonerie: „… făgăduinţa atotputernică cu care noi am stabilit puterea noastră înseamnă: a) Frăţia în francmasonerie pentru a constitui un STAT ÎN STAT, cu mijloace şi cu o funcţiune independentă de stat şi necunoscută Statului; b) Frăţia în francmasonerie pentru a constitui un STAT DEASUPRA STATULUI, cu o unitate, un cosmopolitism, cu o universalitate care fac francmasoneria să fie superioară Statului şi să-l conducă; c) Frăţia în francmasonerie pentru a constitui un STAT ÎMPOTRIVA STATULUI, atâta vreme cât vor mai exista armate permanente care sunt instrumente de apăsare, principii de parazitism, piedică a oricărei înfrăţiri23.

Şi ceva din jurământul suprem pentru gradul 33: … Jur de a nu vedea altă patrie decât patria univer­sală… Jur de a combate fără cruţare întotdeauna şi pretutindeni hotarele naţiunilor… Declar că profesez negaţiunea lui Dumnezeu şi a sufletului...24 Desigur, jurământul este mult mai lung. Răspunsul celor care 1-au primit: Şi acum, frate, după ce Naţiunea, Religia şi Familia au dispărut pentru totdeauna pentru tine în imensitatea operei francmasoneriei, vino în braţele noastre prea Puternice, prea Ilustre şi prea Scump frate, să împărţi cu noi autoritatea fără margini şi puterea fără îngrădire pe care o exercităm asupra umanităţii25. Noua Ordine Mondială şi Republica Universală îşi găsesc în acest răspuns francmasonic întreaga lor justificare.

In capitolele DOCTRINA IMPERIALISTA şi PARA­NOIA REPUBLICII UNIVERSALE am transcris fragmente din PROTOCOALELE ÎNŢELEPŢILOR SIONULUI, care, de fapt, nu sunt decât ARME ale iudaismului în lupta milenară de a distruge restul religiilor şi de a înfăptui Republica Universală sub conducerea aleşilor „poporului ales”. Iată alte fragmente-arme din PROTOCOALE:

Protocolul 1: … Libertatea politică este o idee, nu un fapt. Este necesar să ştii cum trebuie întrebuinţată această idee, când este nevoie ca printr-o momeală dibace să se câştige sprijinul poporului pentru un partid, dacă acest partid şi-a luat sarcina de a distruge alt partid care deţine puterea.

Protocol 5: …Pentru a stăpâni opinia publică este necesar în primul rând de a introduce confuzia prin exprimarea unor opinii care se bat cap în cap şi care vin din diferite direcţii, aşa încât creştinii se vor pierde singuri în acest labirint şi vor ajunge la concluzia că este mai bine de a nu avea nici o opinie în chestiunile politice… Acesta este primul secret. Al doilea secret constă în a spori şi intensifica lipsurile în obiecte de primă necesitate pentru popor… meat nimeni să nu mai fie capabil de a-şi reveni din haos şi în consecinţă poporul să fie adus în situaţia de a nu mai pricepe nimic. Aceste măsuri ne vor servi nouă pentru a intro­duce învrăjbire între toate partidele, în a dezagrega toate acele forţe colective care n-au voit încă să se supună nouă şi în a descuraja toate iniţiativele personale care se pot pune în calea planului nostru.

Protocol 13: … Pentru a distrage poporul atât de neliniştit de la discutarea problemelor politice, noi vom scoate acum la iveală noi probleme, în aparenţă în legătură cu poporul -probleme referitoare la industrie.

Protocol 9: … Poporul de orice opiniune şi cu orice doctrină este în serviciul nostru, fie că sunt restauratori ori monarhici, demagogi, socialişti, comunişti… Noi i-am pus pe toţi la lucru. Fiecare dintre aceştia, din punctul său de vedere, subminează ultima rămăşiţă a autorităţii şi se sileşte să răstoarne întreaga ordine existentă. Toate guvernele au fost torturate prin aceste acţiuni. Dar noi nu le vom da pace până ce ele nu vor recunoaşte supra -guvernarea noastră.

Una din armele principale ale iudaismului este IDEEA CA OTRAVĂ. IDEEA care DISTRUGE ŞI DIVIZEAZĂ.

Protocol 9:… Noi am rătăcit, năucit şi demoralizat tinerimea creştinilor prin mijloacele de educaţie cu principii şi teorii cu totul false pentru noi, dar pe care le-am inspirat lor.

Protocol 10: … Inspirând pe fiecare cu idei… noi, vom sfărâma influenţa familiei creştinilor şi importanţa ei educativă.

Protocol 2:… Notaţi succesele pe care le-am obţinut prin darwinism, marxism, nietzscheism. Efectele demoralizatoare ale acestor doctrine asupra spiritelor creştinilor sunt evidente cel puţin pentru noi.

Protocol 17: … Presa noastră contemporană va expune afacerile de guvernământ şi religioase şi incapacitatea creştinilor, întrebuinţând întotdeauna expresii atât de defăimătoare încât să se apropie de insultă, arta de a le întrebuinţa fiind atât de bine cunoscută rasei noastre.

Protocol 14: … în ţările numite înaintate noi am creat o literatură absurdă, murdară şi dezgustătoare. Puţin timp după ce vom pune mâna pe putere, vom încuraja existenţa ei în aşa fel încât să iasă bine în relief contrastul dintre ea şi dintre producţiunile scrise şi vorbite care vor emana de la noi.

Vom stărui mai mult asupra celei mai puternice arme din dotarea ocultei internaţionale iudaice: PRESA

Protocol 7: … Noi trebuie să forţăm guvernele creştine să adopte măsuri care să înlesnească executarea vastului nostru plan care se apropie deja de ţinta sa triumfătoare, exercitând o presiune asupra opiniei publice aţâţate şi care a fost organizată de noi prin ajutorul aşa numitei MAREA PUTERE A PRESEI. Cu puţine excepţii, ea este deja în mâinile noastre (n.n. deja este un iudaism cu circulaţie largă).

Protocol 12:… toate ştirile sunt primite prin diferite agenţii în care ele sunt centralizate din toate părţile lumii. Aceste agenţii sunt propriile noastre instituţii şi vor publica numai ceea ce noi permitem.

Protocol 2: … Deşi noi am reuşit să influenţăm (presa), noi stăm în umbră. Datorită acestui fapt noi am adunat bogăţii, deşi aceasta ne-a costat torente de sânge şi lacrimi.

Noi vom trata presa în felul următor: … vom pune şaua pe ea şi vom ţine strâns frâiele. Vom face acelaşi lucru şi cu celelalte publicaţii, căci cum am putea noi scăpa de atacurile presei dacă am rămâne expuşi criticii prin pamflete şi prin cărţi?.. Poporul nu va primi nici o ştire care să scape de sub supravegherea no’astrâ… literatura şi jurnalismul sunt două din cele mai importante forţe educative şi în consecinţă guvernul nostru va deveni proprietarul celor mai multe jurnale. Dacă noi admitem zece ziare private, noi vom organiza 30 in proprietatea noastră şi aşa mai departe. Aceasta nu trebuie să fie observată de public pentru care motiv toate jurnalele publicate de noi vor fi în aparenţă de opinie şi tendinţe cu totul contrarii, câştigând astfel încrederea şi atrăgând pe adversarii noştri care nu pot bănui nimic si care, astfel, vor cădea în cursa noastră şi vor fi făcuţi inofensivi.

Winston Churchill înainte de a intra în francmasonerie, fost ministru de război pe timpul primului război mondial în cabinetul prezidat de Lloyd George şi înainte de a prezida el însuşi guvernul britanic în cel de-al doilea război mondial şi a vinde România lui Stalin în octombrie 1944. Opinia lui despre „conjuraţia universală” sintetizată în francmasoneria Marelui Orient, în SUNDAY HERALD, 1920: Din vremea lui Spartacus până la Karl Marx, apoi până la Troţki (Rusia), Bela Khun (Ungaria), Rosa Luxem­burg (Germania), Emma Goldman (SUA), această conjuraţie universală organizată cu scopul de a distruge civilizaţia şi de a o reconstrui pe bazele întreruperii sale şi a unei egalităţi nerealizabile este azi în continuu progres26.

Tot Churchill după ce a ajutat şi susţinut acţiunile militare antibolşevice ale amiralului Kolceak şi ale generalului Denikin, voind să stârpească bolşevismul prin folosirea gazelor toxice, bolşevism pe care-1 caracteriza drept barbarie animalică, în ILLUSTRATED SATURDAY HERALD din 26 ianuarie 1920: 27Comunismul este o epidemie mult mai periculoasă decât ciuma sau tifosul, în THE TIMES, la 10 noiembrie 1920: Politica pe care o voi preconiza întotdeauna faţă de Uniunea Sovietică este aceea de răsturnare şi distrugere a acestui regim criminal28.

Nicolae Baciu în opera lui excelentă de restituire a adevărului istoric în ceea ce priveşte vinderea României pe taraba marilor puteri care-au hotărât soarta lumii după cel de-al doilea război mondial, reproduce în volumul AGONIA ROMÂNIEI 1944-1948 texte englezeşti aparţinând lui Churchill din epoca antebelică, din care transcriem câteva caracterizări ale iudeobolşevismului şi comunismului rusesc: … acest puhoi de barbarie roşie venind de la Răsărit … Bolşevism înseamnă: sângeros şi masacru în masă. … Egal: duşmanul de moarte al omenirii. … Bolşevicii sunt: vampiri setoşi de sânge. … Politica bolşevică: combinaţie nebună de criminalitate şi animalitate … Conducătorii bolşevici: o ligă de rataţi, criminali şi dăunători … Lenin, Troţki, Stalin şi compania de Jew commissars (comisari evrei) sunt criminali şi asasini de drept comun29 în SUNDAY CHRONICLE din 27 iunie 1937: … Comunismul este tot atât de periculos, rău şi criminal ca şi nazismul lui Hitler30.

Acelaşi Winston Churchill după ce a fost cumpărat de francmasonerie şi a ajuns prim-ministru. Moscova, 11 octombrie 1944. Ambasada britanică înţesată de soldaţi şi ofiţeri ruşi din paza lui Stalin. Banchet monstruos care a încununat tratativele Stalin-Churchill prin care acest fost apostol al anticomunismului îi cedase criminalului sângeros Europa de Est şi destinul a 120 de milioane de oameni, renunţând până şi la dragostea lui: Polonia. România fusese cedata integral bolşevicilor asasini, temniceri, vampiri setoşi de sânge, rataţi, şi noul lor prieten Churchill, la sfârşitul banchetului, îl binecuvântează pe marele criminal Stalin, rivalul lui Timur Lenk, anticristul, spunându-i: God bless you!31

Periplul politic, moral, etic, uman parcurs de Churchill de la epoca în care a reprezentat interesele Angliei la epoca în care a reprezentat interesele francmasaoneriei şi ale iudaismului suprastatal este ex­emplar pentru înţelegerea în profunzime a acestei cărţi şi a pericolelor mortale cu care oculta internaţională încercuieşte România spre a o sili să renunţe la independenţă, suveranitate, integritate teritorială, dezvoltare economică şi s-o transforme în semicolonie.

BIBLIOGRAFIE

1-20. Cronologia lui Denis L. Cudcly – revista Europa, nr. 127 şi următoarele, 1993, Organizaţiile secrete şi puterea lor în secolul XX, O călăuză în reţeaua lojilor, a înaltei finanţe, politică, Comisia Trilaterala Bilderberg, C.F.R. (Council of Foreign Relatkms), O.N.U.; editura Ewert, 1993, D. -49705 Meppen.

21. Presa mondială şi naţională din 12, 13, 14 septembrie 1990.

22. Buletinul Anti-Iudeo-Masonic, voi. I, pag. 22.

23-26. Ibidem. Jidovul Internaţional

27. Jidovul Internaţional, pag. 157, 158.

28-31. Prof. univ. dr. I. C. Câtuneanu, Buletin Anti-Iudeo-Masonic nr. l, ianuarie 1930, Churchill şi Bolşevicii, Nicolae Baciu, Agonia României 1944-1948, ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1990, pag. 117-118.

BIBLIOGRAFIE COMPLEMENTARA

G. Batault, Le probleme Juif, Paris, 1921; G. Michel, Dictature de la Franc-Maconnerie en France, fără an; Dr. Ansonneau, Leş Puissances occuhes contre la France, fără an.

Cititi si :https://mucenicul.wordpress.com/2011/01/29/exista-sau-nu-exista-un-proiect-%E2%80%9Cisrael-in-romania%E2%80%9D-iii/

https://mucenicul.wordpress.com/2010/02/10/scurta-istorie-spirituala-a-onu/

https://mucenicul.wordpress.com/2010/02/07/maitreya-s-e-a-t-si-onu/

https://mucenicul.wordpress.com/2010/01/30/planul-evreilor-khazari-o-scrisoare-uimitoare-din-1928/

https://mucenicul.wordpress.com/2010/01/15/iudaizarea-crestinilor-frontul-noii-ordini-mondiale-sen-mccarthy/

https://mucenicul.wordpress.com/2009/12/04/pregatirea-pentru-al-treilea-razboi-mondial-a-inceput-pe-15-august-1871/

https://mucenicul.wordpress.com/2010/09/10/exclusiv-dupa-un-an-de-esecuri-onu-pare-ca-se-ocupa-din-nou-de-agenda-mondiala/

Formele politice care vor exista in New Age(sau in NWO)in viziunea lui Maitreya

Formele politice în New Age
de la Master -, prin Benjamin Creme

Cele trei forme politice majore: Democraţia, Comunismul şi Fascismul vor reflecta aspecte ale lui Dumnezeu, aşa cum au fost destinate sa faca.


Structurile politice din prezent sunt de trei tipuri principale, care reflectă, totuşi imperfect, trei aspecte distincte ale intenţiei divine. Acestor trei forme le vom da numele de democraţie, comunism şi fascism. Desi sunt distorsionate, fiecare întruchipează o idee divină; desi acestea sunt corupte, fiecare este expresia unei energii divine, şi fiecare este legata la un centru planetar major.

Ceea ce numim Democraţie este o reflexie, chiar dacă astăzi este inadecvata, a naturii iubirii lui Dumnezeu, exemplificată de Ierarhia Spirituala, centrul unde Iubirea lui Dumnezeu este exprimată. Cea careia ii vom da numele Comunism este o expresie, de asemenea imperfectă, a Raţiunii(scopului) lui Dumnezeu, centrata in omenire insasi, în timp ce Fascismul, astăzi într-un mod total distorsionat, reflectă energia constiintei localizata in Shamballa, centrul în care Voia lui Dumnezeu este cunoscuta.

Fiecare dintre aceste trei forme de organizare şi relaţionare se afla într-o stare de tranziţie, mai mult sau mai puţin, şi în transformare a lor treptată într-o expresie completă a ideii divine din spatele lor, in care se află speranţa unei paşnice cooperari viitoare.

Fiecare dintre aceste forme de astăzi se caracterizează printr-un spirit de rivalitate intensă şi exclusivitate. Adepţii fiecăreia dintre ele sunt convinşi că numai ei au răspunsuri la nevoia omului de structurare şi organizare şi sunt gata, dacă este nevoie, sa arunce lumea într-un război catastrofal pentru a-si susţine sistemul lor.

Primul pas

Ce ne rezervă viitorul? Cum ne putem asigura că aceste disparate şi aparent opuse moduri de gândire politică nu vor copleşi omenirea? Este necesară foarte puţina clarviziune pentru a vedea că, fără o schimbare a direcţiei, omenirea se confruntă cu pericole teribile. Nu este nevoie sa elaboram, ameninţarea nucleară este clara pentru toţi.

Un prim pas imediat este realizarea că omenirea este Una, nevoile sale sunt aceleasi, peste tot, cu toate acestea variat şi aparent contradictorii in formele exterioare. Discrepanţele enorme între nivelurile de trai ale ţărilor bogate şi sărace isi bat joc de aceasta Unitate esenţiala, şi poarta în ele seminţele războiului. Prin urmare, răspunsul este simplu: punerea în aplicare a principiului utilizarii in comun[a resurselor] ofera solutia pentru diviziunile din viaţa noastră planetara. Vom face tot ce se poate. Partajarea este divină, o parte din Planul lui Dumnezeu pentru copiii Săi, şi trebuie ca intr-o zi să se manifeste.

Şi atunci când oamenii vor imparti, diviziunile se vor uni, separaţiile vor fi vindecate; şi prin cele trei structuri politice majore iubirea, voinţa şi inteligenţa lui Dumnezeu vom găsi o reflectare mai adevărata. O adevărată Democraţie, în care toţi oamenii participa, va lua locul ipocriziei prezente. Un nou spirit de libertate va investi idealul comunist cu căldură şi dragoste. O ierarhie spirituala cu adevărat cuprinzând binefăcătoarea Vointa a lui Dumnezeu intr-o zi va înlocui regimurile autoritare prezente.

Astfel va fi. Astfel, formele exterioare vor reflecta viaţa divină interioară şi scopul şi astfel noi moduri de exprimare şi relaţionare vor fi prezentate omului, prin care sentimentul lor crescand, de copii ai lui Dumnezeu, poate fi realizat.

Toti aşteaptăm acceptarea utilizarii in comun – cheie a justiţiei şi pacii.

Din numarul din decembrie 1982 al revistei Share International

Comentariul meu: Pentru ca pe mine nu prea ma duce capul de obicei, am citit si rascitit acest articol, unde mai pui ca l-am si tradus din engleza, ca aproape l-am invatat pe de rost, dar tot nu mi-e clar, sau poate mi-e prea clar, unde bate. Deci, sa recapitulez, dupa umila mea intelegere:

1. democratia = natura iubirii lui Dumnezeu=pusa in practica de Ierarhia Spirituala= centrul unde se exprima aceasta iubire. Buun. Ce am inteles eu din asta e ca, pe cei pe care Dumnezeu( asta despre care vorbeste el, nu CEL pe care il stiu eu) ii iubeste mai mult ii pune mai sus, intr-o oarecare ierarhie spirituala, zice el. Oricum o iei rezulta ca in democratie nu exista egalitate, fie ea chiar si spirituala si ca dumnezeul acesta, iubeste diferentiat.

2.comunismul=ratiunea lui dumnezeu= centrata in insasi omenire. Mai sa fie! Adica utopia aia ideologica a lui Marx si Engels a fost dictata de ratiunea dumnezeiasca? Sa inteleg ca asta este scopul ratiunii lui dumnezeu, de a aduce comunismul in lume?

3. fascismul=vointa lui dumnezeu=centrata in Shamballa. Beton! Adica, ideologia aia urata de toata lumea, a fost o manifestare a vointei lui dumnezeu.

Din aceasta analiza rezulta ca ne invartim intr-un cerc vicios pentru ca iubirea exclude ratiunea si vointa, adica democratia exclude comunismul si fascismul, pentru ca sunt extreme. Ratiunea exclude iubirea si vointa, adica comunismul este in opozitie cu democratia si fascismul. Vointa exclude iubirea si ratiunea, adica fascismul exclude democratia si comunismul. Perfect adevarate aceste situatii, atat in domeniul sentimentelor cat si in cel al ideologiilor politice. Si totusi, dupa cum spune Maitreya, sau Maestrul, sau antihristul, acestea vor co-exista pana la urma intr-o simbioza perfecta. Cum? O solutie este aceasta: imaginati-va o piramida pe trei nivele, avand in varf vointa lui dumnezeu, adica pe Illuminati, cei care impun si concep totul, care printr-un regim fascist conduc Ierahia Spirituala( formata din toti acei masoni care nu fac parte dintre Illuminati si care traiesc intr-o adevarata democratie lor) si care se afla pe nivelul doi, iar la baza se afla insasi ratiunea existentei acestei piramide adica comunismul, care li se aplica oamenilor de rand, acei multi sau putini care au mai ramas dupa ce aceasta minunata simbioza a fost creata, singura ratiune pentru care ei mai exista fiind utilizarea lor pentru asigurarea bunului trai al celor de pe nivelele superioare. Cu alte cuvinte Vointa subjuga atat Iubirea cat si Ratiunea, un mod de a gandi foarte drag sionistilor. Adica dumnezeu a creat omenirea ( neamurile) in scopul de a  o supune vointei lui, intruchipata prin Elita ” poporului ales”.

Din fericire pentru unii dintre noi, acel dumnezeu, despre care vorbeste Maitreya si care este atat de egoist in dumnezeirea lui, incat nici in ceasul al treisprezecelea nu-si pune slujbasii zelosi pe aceeasi treapta, este Satana si de aceea l-am scris cu litera mica, pentru a nu crea confuzii. Din pacate insa, multi s-au lasat inselati de acest fals dumnezeu si inca si mai multi se vor lasa de acum incolo. Ecumenismul, egalitatea, fraternitatea, libertatea, impartasirea resurselor, pacea toate propovaduite sub masca „iubirii aproapelui ca pe tine insuti” sunt folosite doar pentru a aduce la indeplinire acest „plan maret” a lui Satana, inca o incercare a lui de a distruge ordinea fireasca a lucrurilor asa cum a fost ea randuita de Dumnezeu.

Nu uitati ca acest plan a fost dezvaluit inca din 1982. Sa fie  oare o intamplare ca exact la 7 ani dupa aparitia acestui mesaj, in decembrie 1989 incepea in Europa caderea comunismului, Romania, un model de tara comunista cum nici Lenin nu cred ca visase, fiind stindardul ? Nu cred in intamplari de genul acesta si mai ales in cele puse la cale de masoni.

„Hristosii mincinosi” isi dau rand pe rand arama pe fata

Pana mai ieri, Ion Coja era un simbol al ultranationalismului, antisemitismului si crestinismului romanesc. Palitura de osanda a venit de la un clip youtube in care marele nationalist, crestin si anti-semit spune : ” democratia nu poate functiona fara sprijinul masoneriei”. Stupoare pentru cei care il omagiau si adulau. Cum poate un crestin sa sustina masoneria stiut fiind faptul aceasta a fost infierata de catre ortodocsi si catolici? Cum poate un aprig luptator impotriva evreilor care vor sa inrobeasca aceasta tara sa sustina masoneria cand se stie ca evreii care vor sa stapaneasca lumea sunt mari masoni? Cum poate un mare ultra-nationalist sa sustina masoneria cand se stie ca aceasta lupta pentru  globalizare si distrugerea identitatilor nationale? Cum poate un individ care a fost membru al partidului comunist sa fie un sustinator al Miscarii Legionare cand prin definitie aceasta miscare a fost violent anticomunista, antisemita si antimasonica. Cum? Prin demagogie si prin propagarea acesteia in mass-media prin intermediul ziarelor si mai ales al unor bloguri. Ion Coja, cazut in anonimat in perioada 1996-2009, a fost reactivat in anul de gratie 2009, anul alegerilor prezidentiale. Va veti intreba ce rost a avut reactivarea lui daca nici macar nu a reusit sa-si inscrie candidatura? Din punctul meu de vedere promovarea acestui personaj a tintit defaimarea si distrugerea mai multor crezuri si idealuri romanesti. Dar sa le luam pe rand, cu argumentarile de rigoare.

In primul si primul rand s-a dat o dubla palma ortodoxiei romanesti. De ce dubla? Prima pentru ca el s-a declarat un crestin fervent si a doua pentru ca a primit binecuvantarea pentru candidatura de la insusi parintele Iustin Parvu, stalpul ortodoxiei romanesti de azi. De fapt asta n-a mai fost palma ci de-a dreptul pumn. Palma a fost Dan Puric, un alt mare fariseu al zilelor noastre; dar sa zicem ca acesta fiind un ” mare actor si mim” a reusit sa induca in eroare vigilenta credinciosilor si pe a parintelui. In urma episodului Puric, credinciosii romani si chiar parintele Iustin, ar fi trebuit sa devina mai vigilenti si mai circumspecti in promovarea anumitor persoane. Se pare insa ca zicala” cine s-a ars cu ciorba sufla si-n iaurt dupa  aia” nu este valabila la romani si ca cea cu „Regele a murit! Traiasca Regele!” este mult mai potrivita. Pe romanul simplu poti sa-l intelegi. Dorinta sa de a gasi un” erou national” cu care sa se identifice e mare si de aceea este dispus sa accepte si sa imbratiseze sugestiile venite de pe site-urile crestine si nationaliste. Problema este alta insa. De ce se lasa parintele manipulat in acest fel? Chiar daca cei care ii recomanda anumite persoane sunt oameni de incredere ai sai, parintele ar trebui sa evite sa se bage in chestiuni de genul asta. Una este ceea ce spune parintele cu privire la cipuri si la vremurile de astazi si alta e sa recomanzi pe cineva ca fiind un bun crestin si un un om de incredere. Parintele stie mai bine decat oricare dintre noi ca diavolul cunoaste la perfectie religie si istorie si ca el se poate deghiza mai bine decat oricine altcineva. Parintele stie ca denumirea de „hristosi mincinosi” nu se refera numai la antihrist ci la toti cei care vor pregati terenul pentru acesta si totusi se lasa inselat? Unde sunt cei cu adevarat de buna-credinta si care tin la parinte? De ce nu sunt in stare sa-l protejeze de ceilalti si, cu smerenia si respectul cuvenit, sa-i sugereze sa evite astfel de situatii. Este cert ca parintele, datorita pozitiei sale fata de cipuri si de ceea ce se intampla in jurul nostru, si-a facut multi dusmani. Daca ar fi ucis sau dat la o parte fortat, parintele ar deveni un erou martir, ceea ce nu foloseste planurilor dusmanilor sai, asa ca s-a gasit solutia denigrarii acestuia si a distrugerii, pic cu pic, a increderii credinciosilor in spusele lui. Pai, daca parintele s-a inselat in asa hal cu privire la niste simpli oameni, ca Puric si Coja, de ce nu s-ar insela el si asupra celorlate lucruri? vor spune cei care inca nu stiu bine inca de ce parte a baricadei sa se pozitioneze. Multi m-au acuzat ca public articole „smintitoare” prin faptul ca ele vorbesc despre masonerie, sionism si prelati care ne dezonoreaza credinta si ca astfel le fac publicitate iar cei mai slabi de inger se vor indrepta spre ele. Niciodata insa n-am vazut vreo reactie asemanatoare a acestor „mari crestini” la articole  care-i proslaveau pe cei doi, mai sus amintiti. Si atunci ma intreb si va intreb: cine sminteste mai tare?

2. Actuala miscare legionara a fost pusa sub semnul intrebarii. Cum poti avea incredere in Noua Dreapta cand ei insisi nu stiu cine sunt de fapt cei pe care-i sustin sau mai popular ” spune-mi cu cine te insotesti ca sa-ti spun cine esti”. Desi Gardul de Fier a si-a publicat pozitia fata de Ion Coja, raul a fost deja facut.

3. Nationalismul, prin exponenti ca Vadim, Funar, Becali, Coja si Bataiosu a devenit apanajul unor paranoici, nebuni, agramati si farisei si sinonim cu xenofobia. Este foarte interesant cum tocmai oamenii care nu traiesc si locuiesc in regiunile dens populate de nationalitatile conlocuitoare stiu mai bine ce se petrece acolo si se dau mari aparatori ai romanilor din Transilvania.

Eu pun insa problema in felul urmator: oare chiar n-au stiut cei care l-au promovat pe Coja, cine este? Datoria unui blogger care se vrea formator de opinii nu este de a cerceta si de a se documenta cat mai temeinic, asupra unui subiect sau persoane, inainte de a arunca bomba pe piata? Despre Coja gasesti informatii din anii 2004, 2007,2008.si nu este necesar sa-ti insusesti opiniile unora sau altora ci poti sa-l cunosti si sa-l definesti din propriile sale cuvinte. Eu va prezint un portret moral al lui Coja bazat numai si numai pe propriile lui cuvinte:

L-am invitat pe Papă în România!

Sunteţi într-o relaţie bună şi cu Biserica Catolică.
Altfel cum?! Eu am sărutat inelul Papei înainte de a săruta mâna Patriarhului. În 1987 am fost la Papa Ioan Paul al II-lea, în audienţă privată, dus de preotul greco-catolic Vasile Maria Ungureanu, ca un fel de răsplată pentru rolul jucat de mine în salvarea şi publicarea unui manuscris deosebit de preţios, al lui Dumitru Mărtinaş, despre originea românească a catolicilor din Moldova, a ceangăilor. Pe banii Vaticanului cartea lui Mărtinaş a fost tradusă în italiană şi publicată în câteva mii de exemplare. Am fost la Roma pentru a participa la lansarea cărţii. E o întreagă poveste cum s-a arătat „mâna Domnului” şi cu acest prilej, ca să obţin paşaportul, împotriva voinţei decanului şi a secretarului PCR. Am aflat cu acest prilej cât de corect s-a implicat Vaticanul în ultimii 200 de ani în disputa dintre români şi maghiari pentru Transilvania. Corect, adică în spiritul adevărului. Pot să mă laud cu cuvintele ce le-am rostit în faţa Papei: „Părinte, eu sunt român ortodox şi toţi românii ortodocşi vă iubesc şi vă aşteaptă în România!” Se pare că eu am fost primul care l-am invitat pe Papă în România. Dacă spun asta nu exagerez prea mult…
Nu vă dau detalii despre buna primire de care am avut parte la Vatican. Când m-am întors în ţară s-a auzit despre toate astea şi m-am pomenit sunat de profesorul Edgar Papu. Dacă mă gândesc bine, Edgar Papu a fost unul dintre marii erudiţi ai planetei Terra… Şi mi-a zis cam aşa: „Domnule profesor Coja, am auzit că aţi fost foarte bine primit la Vatican, e adevărat?” Eu am confirmat şi i-am povestit cum a fost. După ce m-a ascultat, a conchis: „Domnule coleg, să nu vă miraţi că aţi fost primit cu atâta atenţie, Sfîntul Părinte are o dragoste aparte pentru români pentru că el însuşi este român la origine, părinţii săi se trag dintr-un sat de moldoveni din Polonia de sud…” Atunci mi-am adus aminte că „urechea dreaptă” a Papei, adică omul lui de încredere, un polonez care s-a ocupat de noi în zilele acelea, îi zicea Papei „Padre Voicila”, cu o pronunţie curat românească a numelui de familie. Apoi, peste ani, am avut şi alte confirmări că Edgar Papu, evreu botezat catolic şi căsătorit cu fiica unui preot ortodox, ştia el ce spune când vorbea de rădăcinile româneşti ale marelui Papă.
Că veni vorba de Edgar Papu, la moartea lui s-a petrecut ceva rarisim: conform dorinţei sale s-au oficiat două slujbe de înmormîntare, de către un preot catolic şi de către un preot ortodox. Eram lângă Paul Anghel şi am comentat în aceiaşi termeni: slujba catolică apelează la raţiunea umană pentru a înţelege şi suporta taina cea mare a morţii, în vreme ce slujba noastră, ortodoxă, cum am mai spus, merge la sufletul omului, mângâindu-l şi crescând din el, din suflet…

Deci aţi fost în audienţă la Papă! În ce calitate?
În calitatea mea de …Coja, insul Ion Coja. Nu am mers ca reprezentant sau delegat al unei instituţii, ca persoană juridică. Ci pentru că de capul meu şi fără nicio obligaţie alta decât cea morală, m-am dedicat unui manuscris al unui autor necunoscut, dar cu care m-am simţit solidar şi frate întru Adevăr! După apariţia cărţii lui Mărtinaş am fost căutat de o mulţime de foşti elevi ai săi din Târgu Mureş să-mi povestească ce om deosebit fusese Dumitru Mărtinaş… Sunt mândru că am publicat această carte scrisă de altcineva. Este o carte importantă în lupta noastră împotriva diversiunilor şi dezinformărilor practicate de Budapesta şi angajaţii ei.

Cum vă raportaţi la ceilalţi creştini, la baptişti, adventişti…
Am fost profesor la Facultăţile de teologie ortodoxă, catolică, baptistă şi adventistă… I-am iubit deopotrivă pe toţi studenţii, aflaţi în căutarea lui Dumnezeu. Mi-am îngăduit să-i cert – acesta e cuvîntul, pe tinerii care au îmbrăţişat altă religie sau confesiune decât a părinţilor. În general, un om trebuie să fie mulţumit cu ce i-a dat Dumnezeu la naştere: o anumită familie, o anumită patrie, o anumită credinţă. „Facă-se voia Domnului!”, nu?! Dacă Domnul ţi-a dat viaţă, acest dar minunat pentru care, cum spunea mama, nu suntem vrednici să-i mulţumim lui Dumnezeu, atunci toate celelalte trebuie să le accepţi ca pe componente ale regulamentului după care se desfăşoară jocul, minunatul joc numit viaţa!
Încă o vorbă despre Biserica Ortodoxă: cum spuneam, este singura care nu are niciun sprijin din afara Ţării. Există şi rezistă numai prin credincioşii din România. I-am auzit pe mai mulţi onorabili prelaţi spunând că statul, aşa declarat ateu cum era înainte de 1990, asigura preoţilor o stipendie mai substanţială decât cea de care au parte acum… Este nu numai inadmisibil, este trist, deprimant.

Domnule profesor ION COJA, de unde a venit primul impuls al candidaturii dumneavoastră?
De la un preot inimos şi spectaculos în tot ce face, pe care nu-l cunoşteam personal, dar auzisem de dînsul Sfinţia sa a venit la mine şi mi-a spus că nu vede pe altul preşedinte al României! Şi a precizat că nu am voie să refuz în situaţia grea în care se află Ţara! [in opinia mea se refera la parintele Iustin Parvu-n.m]… Iar eu eram ca fata de măritat! Abia aşteptam să am pe cine da vina! … Nu uitaţi că eu am fost în 1996 candidatul Partidului Democrat Agrar, al PDAR, la preşidenţia României. Nu am ajuns atunci în faza ultimă a campaniei prezidenţiale deoarece s-a organizat un veritabil complot ca eu să nu ajung să candidez, trei şefi de partide unindu-şi puterile în acest scop: Victor Surdu, Antonie Iorgovan şi Dan Voiculescu… Aşa că eu, la fiecare alegere de preşedinte am resimţit frustrarea de a nu mă număra printre candidaţi.”

http://alexeicretu.wordpress.com/2009/07/27/ion-coja-si-biserica/

Iata insa ce marturisea in 2009 pe blogul personal:

Domnule profesor ION COJA, s-a întâmplat un lucru extraordinar în ziua de 15 august, la Mânăstirea Pătru Vodă: în faţa a sute de credincioşi, predica despre Maica Domnului aţi ţinut-o dumneavoastră, un laic, un mirean. Povestiţi-ne, vă rog, ce este de povestit.

Vă povestesc cu mare plăcere. Vineri, 14 august, am ajuns spre seară la Pătru Vodă, ca pelerin. Aveam promisiunea unei întâlniri cu părintele stareţ, cerusem favoarea unei discuţii amănunţite şi o aşteptam pentru a mă lămuri într-o chestiune deosebit de importantă pentru mine, dar şi pentru alţii. Spre seară călugării, mai exact fraţii monahi Ieremia şi Teodot, m-au poftit la slujba de prohodire a Maicii Domnului. Eram rupt de oboseală, dar am mers, în strană alături de monahi. M-am văzut cu părintele stareţ preţ de o clipă numai, cât am sărutat Crucea din mâna sa. La sfârşitul slujbei, un călugăr a venit la mine şi mi-a transmis din partea Părintelui Justin că eu voi ţine predica de a doua zi!… Nu mi-a venit să cred, abia când am înţeles că nu este o confuzie am întrebat: „Despre ce să vorbesc?” Mi s-a răspuns: „Ce vreţi dumneavoastră să spuneţi despre Maica Domnului!”

De când vă cunoaşteţi cu părintele Justin Pârvu?

Eu îl ştiu de mulţi ani, din citite şi auzite, dar am stat de vorbă o singură dată în urmă cu trei luni, vreo zece minute, nu mai mult, când i-am cerut binecuvîntarea pentru candidatura mea la preşidenţia României. Nu vreau să spun vorbe mari, dar gestul părintelui a fost pentru mine gest împărătesc, ca împăraţii din basme a procedat, punându-mă la încercare, să vadă dacă sunt vrednic să cer mâna domniţei!”

http://www.ioncoja.ro/2009/08/predica-de-la-patru-voda/ articol Publicat de Ion Coja in Amestecate pe 23.08.2009 | 14 comentarii

Si iata cateva spicuiri din Predica de la Petru Voda:

„Multe se mai pot spune despre Sfânta Fecioară Maria, despre rolul şi însemnătatea Maicii Domnului pentru edificarea noastră sufletească, a tuturor creştinilor. Eu am să mă opresc asupra unui subiect oarecum bine cunoscut dumneavoastră, dar asupra căruia, ca şi mine, nu v-aţi oprit niciodată să insistaţi şi să-l analizaţi sub toate aspectele sale. O vom face acum, împreună, întrebându-mă ce poate să însemne vestita proorocire potrivit căreia România va deveni cândva „grădina Maicii Domnului”. La această proorocire făcea trimitere Papa Ioan Paul al II-lea atunci când, coborînd din avion la Bucureşti, s-a aplecat şi a sărutat pământul românesc, explicând că pe acest pământ ştie Sanctitatea Sa că se va ridica „grădina lui Dumnezeu”. Această proorocire a fost făcută cu mulţi ani în urmă de un mistic indian. Avem toate motivele să ne aplecăm asupra ei şi să o cercetăm cu toată seriozitatea.

Un alt capitol de istorie neplăcut Maicii Domnului îl constituie crimele comuniste, pe care nu suntem în stare să le identificăm corect şi să le pedepsim. Acceptăm minciuna prezidenţială care amestecă cele bune cu cele rele, minciuna că regimul comunist criminal a durat din 1944 până în 1989! Ca fost membru al Partidului Comunist Român, din care au făcut parte peste 3 milioane de români, vă asigur că acest partid a avut o politică criminală numai în anii când structurile sale au fost dominate de comuniştii alogeni veniţi de la Moscova. În timp şi mai ales după 1964 PCR a început să se afirme ca un partid al românilor şi caracterul său românesc s-a întărit de la an la an! Pentru această politică, de subordonare a partidului comunist faţă de interesele naţionale, pentru aşa zisul său naţional-comunism, Nicolae Ceauşescu a fost pedepsit de asasinii săi cominternişti cu o moarte cumplită. O moarte şi ea nedreaptă, criminală, pe care nicicum nu o legitimau greşelile şi păcatele lui Ceauşescu, nu puţine, ce-i drept… Rămasă şi această crimă nepedepsită!”‘

Suplimentul „Aldine” al ziarului „România libera” din 5 august a.c. surprinde neplacut prin publicarea propunerii profesorului Ion Coja de înfiintare a unei Comisii Ogoranu pentru „cercetarea comunismului si anticomunismului”. Pe scurt, în numele „mai multor persoane si asociatii culturale”, Ion Coja initiaza alcatuirea unei comisii private, în opozitie cu aceea constituita la ordinul presedintelui Traian Basescu si condusa de Vladimir Tismaneanu. Motivul: îl considera nepotrivit pe Tismaneanu pentru raspunderea ce-i revine. Dar mai mult grupul reprezentat de Ion Coja este îngrijorat de faptul ca Tismaneanu va condamna numai perioada ceausista. Iar în opinia profesorului Coja „… perioada 1964-89 se caracterizeaza – oricît ar parea de paradoxal – prin abaterea în sens pozitiv de la modelul comunist importat cu sila din URSS. În ultimii ani de «domnie» a lui Gheorghiu Dej si «sub» Nicolae Ceausescu, comunismul din România a încercat sa arate o fata «mai» umana, sa abandoneze teza criminala a luptei de clasa si s-o înlocuiasca cu preeminenta interesului national… Caracterul benefic al devierii de la linia Moscovei pe care a produs-o «epoca Ceausescu» a fost recunoscut la vremea respectiva de cei mai avizati comentatori politici, de oamenii politici occidentali cei mai importanti. Nu exista nici un motiv serios ca aceasta apreciere sa fie azi abandonata. Exista în schimb interesul celor care au organizat lovitura de stat din decembrie 1989 de a-l discredita total pe Nicolae Ceausescu si mai ales de a discredita astfel politica interesului national pe care acesta a încercat s-o practice, asa cum s-a priceput el. (…) Ceausescu are dreptul, la 16 ani de la asasinarea sa, de un proces cinstit. Avem motive sa ne temem însa ca numita comisie Tismaneanu va ajunge la condamnarea nu a comunismului, ci a asa zisului «comunism nationalist», bun pretext pentru a se da în fapt o noua lovitura nationalismului autentic”…

http://www.rostonline.org/rost/aug-sep2006/cultura.shtml

Cu lansarea de carte amânată, Victor Găetan a apelat la un alt prieten al său de pe vremea PUNR, holocaustologul Ion Coja. Cu toate că deja la 19 ianuarie Găetan depusese o plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, pe 21 ianuarie am fost contactaţi pe email de către Ion Coja care încerca, într-un stil deprins parcă din metodele torţionarilor de la Aiud, să ne “lepădăm” de presupusul text calomniator şi ne avertiza că Victor Găetan ne va face să plătim: “Domnule Tene, ai scris un text nedrept si neadevarat despre Victor Gaetan. Ai gresit si greseala asta te va costa, V.G. are de gand sa te dea in judecata, asa cum i-a dat in judecata pe cei de la Catavencu si s-a umplut de bani. Te sfatuiesc sa scrii repede un articol de retractare, inainte ca el sa depuna plangerea in justitie. Poate te sfatuiesti si cu un avocat. Eu il cunosc bine, a fost foarte apropiat de PUNR, de Ciontea si altii. Este de-al nostru! Cine te-a sfătuit să te legi de el? Da-mi un telefon daca doresti si alte detalii. i.coja“.

http://www.napocanews.ro/2010/02/cum-incearca-victor-gaetan-ion-coja-si-gheorghe-funar-sa-distruga-napocanews.html

Acesta este domnul Ion Coja. Chiar nu a stiut nimeni aceste lucruri despre el ? Discursul despre Romania „gradina Maicii Domnului ” il gasim la un alt ratacit, Bataiosu’ care este trup si suflet alaturi de Ion Coja.

http://bataiosu.wordpress.com/2009/11/17/domnule-profesor-ion-coja-imi-pare-rau-ca-nu-v-ati-numarat-printre-candidatii-la-presedintie/

http://bataiosu.wordpress.com/2010/11/02/intr-o-evidenta-scadere-in-preferintele-electoratului-si-amenintat-de-cateva-filiale-ca-trec-in-barca-altor-partide-liderul-prm-vadim-tudor-isi-arunca-veninul-pe-profesorul-ion-coja-si-pe-noua-dre/

La articolul din 02.11. i-am atras  atras atentia si uite ce raspuns am primit, dupa care nu mi-a mai publicat celelalte doua raspunsuri:

3 noiembrie, 2010 11:47

ia uite aici ce sustine ” nationalistul” Coja
Nu-l suport pe Vadim dar macar asta si-a dat arama pe fata de la inceput. altii sunt insa lupi in piei de oi. de asta nu mai are nimeni incredere in nici un partid fie el nou sau vechi. mai devreme sau mai tarziu toti isi dau arama pe fata. vezi Puric si altii.

bătăiosu permalink*
3 noiembrie, 2010 12:00

mucenicul,

Nu mai bine ai fii tu atenta la ce sustine Ion Coja si ai renunta la superficialitate?

Daca nu ai incredere in niciun partid nou sau vechi, fa-ti tu propriul partid politic, arata tu ca esti altfel decat restul, si nu te mai lamenta atat de altii. In loc sa aruncati cu mizerii in ceilalti, mai bine ati pune mana sa demonstrati cine sunteti cu adevarat! Oricine e viteaz in spatele monitorului, la adapostul anonimatului. Sunteti atat de patrunsi de crestinism ca nu aveti nici macar curajul sa va asumati public propria credinta!

Ce mare act de bravada ai facut, insultandu-ma? Crezi ca ti-au crescut aripi de ingeri, sau cota la bursa mucenicilor virtuali?

Voi sunteti cei care chemati dictatura antihristului, care va doriti omul perfect, voi fiind imperfecti, nu altii care vor sa faca ceva pentru tara asta!

Nu va puneti nicio clipa intrebarea de raul pe care il faceti damnandu-i pe altii, care au si ei momentele lor de cadere si slabiciune? Si talharul de pe Cruce s-a mantuit, si saracul Lazar prin voia lui Dumnezeu, dar daca ar fi dupa voi, numai voi ati intra in Imparatia Cerurilor! Eu cunosc masoni care au iesit din masonerie si au ajuns crestin ferventi. Cu ce drept ii trimiteti voi in focurile iadului pe acestia? Cine va da voua dreptul sa impartiti lumea in oi si capre? Ai auzit de Apostolul Pavel? Sau de Sfantul mucenic Ciprian (ala mucenic, nu tu!)?

Cascati gura la ce va bagaie Apologeticum, saccsiv sau altii ca ei… Ce fel de crestini sunt astia fara simtul raspunderii? Ce fel de crestini sunt astia carora le e rusine cu numele lor de botez?”

Primul meu raspuns a fost: Marian am impresia ca esti paranoic. Cu ce te-am insultat? Nu este vorba de a ne fi rusine cu numele de botez dar unii dintre noi au  familie(sot,copil) pe care vrem sa-i protejam si nu vrem sa-i expunem inainte de a fi cu adevarat momentul. Tu nu ai nimic de pierdut pentru ca pana la varsta pe care o ai nu ai realizat nimic durabil in viata ta.

Dar nu vreau sa discut despre disputa mea cu Bataiosu, care a luat-o rau pe aratura, ci vreau sa va atrag inca o data atentia asupra blogurilor. Dusmanii crestinilor s-au prins de faptul ca o parte a societatii se indreapta cu pasi mari spre adevarata credinta si ca acestia reprezinta un pericol real. De aceea ei si-au infiltrat oameni peste tot si incearca sa destabilizeze si sa semene zazanie si confuzie. Nu toate site-urile declarate crestin-ortodoxe chiar si sunt. Alaturarea crestinismului si nationalismului nu neaparat  Fiti cu mare bagare de seama si mai ales analizati toate detaliile de pe site. Pentru mine Bataiosu nu e periculos pentru ca amesteca religiile inventand el una „crestina” filtrata prin viziunile sale. El este periculos pentru ca face un joc dublu. Nu stiu daca a fost de la inceput cooptat s-au s-a lasat ulterior, cert e ca, ce m-a frapat prima data la sigla partidului sau au fost culorile, identice cu ale PNL. Alaltaieri insa am vazut un banner de sustinere a PNL[ din R. Moldova care sprijina PNL-ul romanesc http://pnl.md/index.php?option=com_content&task=view&id=399&Itemid=48] pe site-ul sau. Citeam pe net ca tatal carcotasului Huidu s-a inscris in partidul lui Bataiosu. Gainusa sigur este mason si se spune acelasi lucru si despre Serban. Ma-ntreb: Serban i-ar fi permis tatalui sau sa se inscrie in partid daca Bataiosu n-ar simpatiza cu masonii? [ cu scuzele de rigoare pentru eroare].Nu-l acuz pe Bataiosu ca este mason dar dupa raspunsul pe care mi l-a dat eu personal inclin sa cred acest lucru. Cu atat mai mult cu cat trage spre PNL care din pacate este un partid cu foarte multi masoni[ atat in Romania cat si in Moldova].

Citind azi pe Apologeticum despre Silviu Alupei si OTV mi s-a confirmat din nou presupunerea ca cineva incearca, in mod foarte josnic, sa-l denigreze pe parintele Iustin. Pacat insa ca aceia uita zicala:” Nu mor caii cand vor cainii!” Cu Dumnezeu inainte vom trece si peste astea.

Pentru ca stiu ca vor exista opinii impotriva mea la acest articol, voi lasa liber la comentarii, tocmai pentru a nu se spune ca las numai ce vreau eu.

Completarile si rectificarile le-am facut ca urmare a reactiei domnului Bataiosu la articol. Imi cer scuze pentru eroarea cu tatal lui Huidu.

La 20 de ani de la Revolutie se reinfiinteaza PCR: Inainte de ’89, romanii n-au dus-o prost, aveau loc de munca si casa de la stat

Partidul Alianţa Socialistă se va transforma sâmbătă în PCR, iar viitorul preşedinte al comuniştilor, Constantin Rotaru, spune într-un interviu pentru Realitatea.net că românii nu au dus-o atât de prost înainte de ’89, pentru că au avut loc de muncă şi casă de la stat. Conform unui studiu al SNSPA, realizat printre cetatenii Capitalei, dacă ar veni comuniştii din nou la putere şi ar aresta politicienii actuali, 34%, din participanti s-ar bucura pentru că aceştia cred că o merită.

“Comunismul a făcut câteva lucruri bune care nu pot fi negate:a făcut locuri de muncă pentru fiecare român, locuinţe pentru fiecare familie, a oferit învăţământ gratuit şi asistenţă medicală pentru toată lumea….Avem nevoie de instituţii puternice, nu cu foarte mulţi funcţionari, dar oameni responsabili. Teoria asta că proprietatea privată trebuie să primeze în faţa celei de stat este greşită, ele trebuie să aibă statut egal” sustine Constantin Rotaru ,viitorul presedinte al PCR.

Acesta spune ca primele sapte măsuri pe care le-ar adopta dacă ar fi la putere sunt: “1. învăţământ gratuit. Cine vrea să facă şcoală privată, e treaba lui. Nu sunt de acord cu finanţarea de la buget a învăţământului privat. 2. Asistenţă medicală gratuită pentru toată lumea. 3. Impozit progresiv. 4. Stat responsabil în locul statului minimal. 5. Locuri de muncă pentru toţi românii. Există un deficit de 10 milioane de locuri de muncă.6. Stop privatizării serviciilor publice. 7. Stop concesionării bogăţiilor subsolului. Monopolul trebuie acceptat doar în ceea ce priveşte statul, nu şi în domeniul privat.”

“Noul PCR nu trebuie să fie partid de masă, cum a fost înainte de 1989, principiile noastre să fie valabile pentru toată lumea, indiferent de funcţie.” sustine Rotaru

“Nicolae Ceauşescu a fost un personaj pozitiv. S-a dovedit după 20 de ani în care a fost făcut criminal, că a fost un patriot, că nu a subminat economia naţională, că înainte de 1989 nu a existat un genocid, în condiţiile în care populaţia a crescut ca număr atunci. 99% din cei înscrişi la noi nu au avut de-a face cu regimul comunist. PCR al anului 2010 condamnă perioada de până în 1964” a conchis Constantin Rotaru.