7 cuvinte ale Părintelui Cleopa despre frica de Dumnezeu

Articol preluat în întregime de pe  site-ul basilica.ro

  • Ferice de omul care se teme de Dumnezeu, că acela este adevărat om înțelept și acela va avea fericire și în veacul de acum și în veacul cel viitor.

  •  Cine se teme de Dumnezeu, iubește pe tot omul și ajută pe tot omul cu multă dragoste, când este în necazuri. Cine se teme de Dumnezeu, nu cruța averea să o dea la săraci. Cine se teme de Dumnezeu, are mare frică, nu numai să nu greșească cu lucrul sau cu cuvântul, lui Dumnezeu, ci și cu gândul.

  • Este bine că omul să învețe carte multă, să fie și inginer, să fie și doctor, să fie și profesor și profesor universitar; să fie și militar, să fie și general, ce-a randuit Dumnezeu pentru fiecare. Dar în toate treptele lui să nu uite frică de Dumnezeu. Că, dacă a uitat de Dumnezeu, mai bine nu mai venea în lumea această și mai bine nu se năștea să vadă atâta bunătate a lui Dumnezeu.

  •  Cine are frică lui Dumnezeu, acela se face santinelă întregii înțelepciuni, își păzește sufletul și mintea să de gânduri rele, limba să de cuvinte rele și toată așezarea sa de a lucra împotriva lui Dumnezeu.

  • Omul poate să ştie toate meseriile din lume, poate să cunoască toate științele lumii, dacă îi lipsește frică lui Dumnezeu, îi lipsește școală înțelepciunii și omul acela nu-i bun de nimic.

  • Înţelepciunea are două capete : primul este frică de Dumnezeu și cel mai de sus este dragostea de Dumnezeu, că toată fapta bună se începe din frică lui Dumnezeu și se termină în dragostea lui Dumnezeu, care este legătură desăvârșirii și cea mai înalta fapta buna.

  • Trezvia se naște din frică de Dumnezeu. Și frică lui Dumnezeu din credință în Dumnezeu.

Biserica și credința în vremurile de pe urmă

Câteva profeții despre biserica din vremurile de pe urmă

Sf. Lavrentie al Cernigovului

Vine timpul, şi nu e departe, povestea stareţul, când foarte multe biserici şi mănăstiri se vor deschide în slujba Domnului şi se vor repara, le vor reface nu numai pe dinăuntru ci şi pe dinafară. Vor auri şi acoperişurile atât ale bisericilor, cât şi ale clopotniţelor, dar preoţimea nu va lucra la sufletul credinciosului ci numai la cărămizile lui Faraon. Preotul nu va mai face şi misiune. Când vor termina lucrările nu se vor putea bucura de slujbe duhovniceşti în ele că va veni vremea împărăţiei lui antihrist şi el va fi pus împărat.

Rugaţi-vă ca Bunul Dumnezeu să mai lungească acest timp ca să ne putem întări în credinţă, căci vremuri groaznice ne aşteaptă. Luaţi aminte la toate cele ce vă spun căci totul se pregăteşte cu foarte mare viclenie (perfidie). Toate bisericile şi mănăstirile vor fi într-o bunăstare imensă, pline de bogăţii, ca niciodată, dar să nu mergeţi în ele. Antihrist va fi încununat ca împărat în marea biserică din Ierusalim cu participarea clerului şi a Patriarhului. Intrarea şi ieşirea din Ierusalim va fi liberă pentru orice om, dar atunci să vă străduiţi să nu vă duceţi, căci totul va fi spre a vă linguşi pe voi, ca să vă atragă în ispită.

Bisericile vor fi deschise, dar creştinul ortodox (trăitor, viu cu sufletul) nu va putea intra în ele să se roage, căci în ele nu se va mai aduce jertfa fără de sânge a lui Iisus Hristos. În ele va fi toată „adunarea satanică”. Şi iată că, pentru aceste fărădelegi, pământul nu-şi va mai da roada sa şi va fi o secetă aşa de mare, încât pământul va face aşa nişte crăpături că va putea să cadă omul într-însele. Creştinii vor fi omorâţi sau izgoniţi în locuri pustii, dar Dumnezeu are să-Şi îngrijească turma Sa, dându-le de mâncare şi apă de băut celor ce urmează Lui.

Restaurarea bisericilor se va face până la venirea antihristului şi în toate va fi o bunăstare materială nemaipomenită. Iar voi, cu reparaţiile în biserica noastră să mai îngăduiţi, fiţi modeşti şi cu măsură în aspectul ei exterior, ci mai bine să vă rugaţi mai mult şi să umblaţi la biserică atâta timp cât încă se mai poate, şi mai ales să veniţi la Sfânta Liturghie unde se aduce Jertfa fără de sânge a Mântuitorului pentru păcatele întregii lumi. Să vă spovediţi cât mai des şi să vă împărtăşiţi cu trupul şi sângele lui Hristos, şi Dumnezeu vă va întări.

Părintele discuta cu ierodiaconul Gheorghe despre timpurile de apoi şi vărsând lacrimi amare, spunea:

Mulţi duhovnici şi slujitori ai Bisericii îşi vor pierde sufletul în vremea antihristului!

(din Sfântul Lavrentie al Cernigovului, “Viaţa, învăţăturile, minunile şi acatistul”, Editura Egumeniţa),

Profeţia Sfântului Nifon (din vol. „Hrană Duhovnicească” de – Sf. Ioan Iacob Hozevitul)
Până la sfârşitul lumii, nu vor lipsi profeţii lui Dumnezeu, după cum nici slujitorii diavolului nu vor lipsi niciodată. Însă în zilele din urmă câţi vor sluji cu adevărat, cu credinţă lui Dumnezeu, cu multă înţelepciune se vor ascunde de oameni. Şi cu toate că nu vor face semne şi minuni ca Sfinţii cei de demult, vor merge însă pe calea cea anevoioasă cu multă smerenie.
   Acestia se vor afla în Împărăţia Cerurilor mai mari decât părinţii care au făcut minuni, pentru că în vremea lor, adică în aceste zile în care trăim noi astăzi, ale lui antihrist, nu se află nimeni ca să facă semne şi minuni, ca să înfierbânte râvna lor spre nevoinţele cele duhovniceşti. Pentru că în toată lumea, câţi vor ocupa tronurile arhiereşti vor fi cu totul nevrednici şi nu vor avea nici o idee de fapte bune. Dar şi stareţii, conducătorii monahilor, vor fi la fel. Vor fi biruiţi de lăcomia pântecelui şi slava deşartă, şi vor fi pricină de sminteli oamenilor, mai mult decât pildă de fapte bune. Şi de aceea nici nu se vor mai gândi la lucrarea faptelor bune. Peste tot va stăpâni iubirea de arginţi. Dar vai de monahii care se străduiesc să adune bani, că unii ca aceştia nu vor vedea faţa lui Dumnezeu. Căci iubirea de arginţi este urâciune înaintea lui Dumnezeu. Monahii şi mirenii vor da bani cu dobândă. Ei nu vor voi să-i dea la săraci ca să le răsplătească Dumnezeu cu mult mai mult în Împărăţia Cerurilor. Dacă nu se vor părăsi de această lăcomie, se vor cufunda în tartarul cel întunecos al iadului. Din neştiinţă se vor înşela cei mai mulţi şi vor merge pe calea cea largă şi netedă, care duce la pierzanie.

Profetia Sfântului Moise Arapul despre călugării din neamul cel de pe urmă (din vol. „Hrană Duhovnicească”)
Sf. Moise Arapul a profeţit zicând: „În zilele cele de pe urmă ale veacului al şaptelea şi jumătate, viaţa monahicească se va defăima cu totul şi monahii nu vor mai ţine socoteală de mântuirea sufletului. Ei vor umbla prin mijlocul tulburărilor şi gâlcevilor, întunecaţi, fără nici un folos şi leneşi, neîngrijindu-se nicidecum de fapta bună, robiţi de patimile păcatului, pentru că de acolo de unde l-au ars pe satana nevoitorii cei dintâi, tot de acolo şi el are să ardă şi să pârjolească. Şi de unde s-a biruit, va birui şi el pe monahii cei leneşi şi defăimători. Unde a sporit dreptatea, acolo va prisosi mai mult păcatul şi fărădelegea, pentru că se va răci dragostea multora şi monahii vor petrece prin mijlocul lumii şi a mirenilor, fără frică, cu mâncări şi băuturi amăgindu-se de poftele trupului, prin deşertăciuni, în necurăţii şi fapte ruşinoase. În acele zile va fi urâciune, zavistie, sfezi şi bătăi în mănăsirile de obşte până la sânge, tot aşa şi în lavre, unde nu e viaţă de obşte, din răutatea unuia asupra celuilalt şi pentru că s-au defăimat sfintele canoane şi nevoinţa cea duhovnicească, se vor pune egumeni şi stareţi oameni neîncercaţi în fapta bună, fără credinţă, nepricepuţi, de nici un folos şi simpli, nedeosebind binele de rău, leneşi, fără fapte bune, îngrijindu-se numai de cele pământeşti, purtându-se cu neruşinare în slujbe. Răpind cu sila egumeniile, cu daruri, şi neştiind să înveţe şi să povăţuiască turma şi frăţimea, neştiind că ei sunt chip şi pildă de folos pentru cei care urmează fapta bună şi neînţelengând că ei au să dea seamă lui Dumnezeu în ziua judecăţii pentru turma lor. Şi din pricina nepăsării egumenilor ce nu poartă grijă de turmă, se vor pirde, se vor osândi nu numai cei leneşi şi trândavi, ci şi fraţii cei cu viaţă bună şi înfrânaţi. ” După aceea Moise, robul lui Dumnezeu, a văzut că nori şi vârtej, negură întunecoasă şi ispite foarte înfricoşate au venit asupra monahilor din partea de la Miazănoapte, căci îi alerga pe monahi şi cinul cel monahicesc se împrăştia de blestematele eresuri şi sileau pe mulţi să lepede hainele monahiceşti şi să se însoare. Atunci, puţini nevoitori care vor fi încercaţi ca aurul şi ca argintul în cuptor în necazuri multe, în prigoană şi în strâmtorare, se vor lămuri. Şi câţi se vor afla încercaţi şi vor birui atâtea ispite înfricoşate, se vor preamări, se vor preaslăvi şi se vor cinsti de Dumenzeu mai mult decât acei care au răbdat căldura şi zăduful zilei şi gerul nopţii. După aceea Moise, robul lui Dumnezeu, a văzut că a trecut iarna aceea a necazurilor şi ispitelor şi prigoana acelor înfricoşate eresuri şi s-a facut linişte şi după ce vor trece câţiva ani iarăşi se va dispreţui ceata monahilor cea îngerească şi vor veni iarăşi ispite asupra lor mai multe şi mai silnice. A văzut că monahii vor petrece împreună cu călugăriţele şi împreună cu pofta cea rea va veni şi tirania, căci şi cei ce nu vor voi, se vor batjocori cu sila.Preoţii se vor spurca prin păcatul desfrâului şi preotesele lor vor preacurvi, asemenea şi ei vor preacurvi cu altele. Atunci va veni mânia cea mare a lui Dumnezeu şi va distruge tot neamul acela viclean şi-l va trimite în focul cel veşnic. Deci, fericiţi vor fi câţi nu se vor pleca la cea mai mare fărădelege a necurăţiei, care este mai silnică şi mai grea decât uciderea, şi se vor împotrivi şi vor mustra fărădelegea ca Sf. Ioan Botezătorul şi vor stărui mustrând amestecare de sânge şi vor fi ucişi de cei prea fărădelege spurcaţi şi prea necuraţi oameni din vremea aceea şi apoi se vor odihni în sânul lui Avraam, Isaac şi Iacob preslaviţilor Patriarhi şi vor locui în Împărăţia Cerurilor cu toţi Sfinţii, bucurându-se şi veselindu-se, de care bucurie să ne învrednicească Dumnezeu şi pe noi cu darul Lui cel sfânt. Amin

Avva Pamvo(„Patericul Egiptean”, pag. 209 cuv. 15)

Că iată îţi zic ţie fiule, vor veni zile când vor strica creştinii cărţile Sfintelor Evanghelii şi ale Sfinţilor Apostoli şi ale dumnezeeştilor Prooroci, ştergând Sfintele Scripturi şi scriind tropare şi cuvinte elineşti. Şi se va revărsa mintea la acestea, iar de la acelea se va depărta. Pentru aceasta Părinţii noştri au zis: Cei ce sunt în pustia aceasta să nu scrie vieţile şi cuvintele părinţilor pe pergament, ci pe hârtii, că va să şteargă neamul cel de pe urmă vieţile părinţilor şi să scrie după voia lor, fiindcă mare este necazul ce va să vină. Şi i-a zis lui fratele: Aşadar se vor schimba obiceiuruile şi aşezămintele creştinilor şi nu vor fi preoţi în biserică să facă acestea? Şi a zis bătrâmul: În astfel de vremuri se va răci dragostea multora şi va fi necaz mult. Năpădirile păgânilor şi pornirile noroadelor, neastâmpărul împăraţilor, desfătarea preoţilor, lenevirea călugărilor. Vor fi egumeni nebăgând seama de mântuirea lor şi a turmei, osârdnici toţi şi silitori la mese şi gâlcevitori, leneşi la rugăciuni şi la clevetiri osârdnici, gata spre a osândi vieţile bătrânilor şi cuvintele lor, nici urmându-le, nici auzindu-le, ci mai vârtos ocărându-le şi zicând: De-am fi fost şi noi în zilele lor ne-am fi nevoit şi noi. Iar episcopii în zilele acelea se vor sfii de feţele celor puternici, judecând judecăţi cu daruri, nepărtinind pe cel sărac la judecată, necăjind pe văduve şi pe sărmani chinuindu-i. Va intra încă şi în norod necredinţă, curvie, urâciune, vrajbă, zavestie, întărâtări, furtişaguri şi beţie. Şi a zis fratele: Ce va face cineva în vremile şi anii aceia? Şi a zis bătrânul: Fiule în acele zile cel ce îşi mântuieşte sufletul său mare se va chema în împărăţia cerurilor.

Din Cuvantul Parintelui Justin Parvu: “Am cedat Basarabia, am cedat Bucovina, Dobrogea – Cadrilaterul… – acum vor sa ne cedam sufletele – este vorba de impingerea unei natiuni de 20 de milioane de ortodocsi in iad, este vorba de pierzarea spirituala. De aceea trebuie sa fiti foarte atenti: daca nu vi se spune in biserica, sunt platiti!, sa stiti, la ora aceasta sunt platiti oameni ca sa taca! Si dvs, prin Duhul Sfant, prin Fala lui Dumnezeu, sfintiti mult mai mult oaia decat stapanul, decat ciobanul. Vor veni vremuri de razboi cand veti fi vanduti de ciobani, de pastorii vostri. Vor vedea pastorii cum va sfasie in ocol fiara salbatica si nu vor veni sa va apere. Sa stiti ca sunt vremurile acestea, apocaliptice, pe care le traim, si vor fi grele… Dumneavoastra sa va pastrati sufletele, sa vi le dati lui Dumnezeu asa cum le-ati primit. Nu avem doua suflete, avem unul!, si acela trebuie sa-l pastram si sa-l dam asa cum l-am primit inaintea Judecatii Mantuitorului nostru Iisus Hristos!” sursa

Epistola unui sfant contemporan catre romani despre vremurile de pe urma: PREGATITI-VA!

Acum, da, se deschid multe manastiri. Se scriu multe carti. Se tin multe conferinte de pace intre religii. Se infrumuseteaza bisericile cu felurite podoabe, cu aur si argint… Dar Dumnezeu nu cauta la acestea… Dumnezeu cauta la lucrarea tainica a inimii; la lucrarea cea dinlauntru, nu la cea dinafara. Cand se exagereaza cu lucrarea de dinafara, cum se intampla acum, e semn ca s-a parasit lucrarea launtrica… Mi-au povestit multe acesti parinti romani ai mei, de cand ii stiu eu pe ingerasii acestia… Sunt mii si mii de monahi, dar abia daca gasesti vreun povatuitor cu frica lui Dumnezeu. Eu plang adesea pentru aceasta, copile. Sunt multi stareti care se ingrijesc de gospodarie, de chiverniseala, iar de lucrarea launtrica aproape ca nu se grijeste nimeni. sursa

Despre vremea cand ERETICII VOR PUNE MANA PE BISERICA

“Fiul meu, sa stii ca in zilele de pe urma vor veni vremuri grele, dupa cum spune Apostolul vei vedea ca din pricina imputinarii credintei, ratacirile si dezbinarile vor aparea in biserici si, cum mai dinainte au spus Sfintii Parinti, pe scaunele ierarhilor si in manastiri nu va mai fi atunci niciun barbat incercat in viata duhovniceasca. Din care pricina, ratacirile se vor raspandi pretutindeni si pe multi vor insela.

Vrajmasul neamului omenesc va lucra cu pricepere, ducand in ratacire, de e cu putinta, si pe cei alesi. Nu va incepe prin lepadarea dogmelor despre Sfanta Treime, Dumnezeirea lui Iisus Hristos sau Nascatoarea de Dumnezeu ci pe nesimtite va incepe a stramba invataturile Sfintilor Parinti primite de la Duhul Sfant- insasi invatatura Bisericii. Viclenia vrajmasului si uneltirile lui vor fi indreptate impotriva unui numar foarte mic, al celor incercati in viata duhovniceasca. Ereticii vor pune mana pe Biserica, isi vor numi peste tot slugile, iar viata religioasa va fi lepadata.

Insa Domnul nu lasa pe robii Sai fara aparare si intru nestiinta. El a spus: „Dupa roadele lor ii veti cunoaste“ (Matei 7, 16-20). Si sarguieste-te sa-i osebesti de pastorii adevarati; acei furi de cele ale Duhului, care sfasie turma duhovniceasca, „nu intra pe usa in staul, ci sar pe aiurea“, dupa cum a spus-o Domnul, adica vor intra nelegiuit, nimicind cu dea sila dumnezeiasca oranduiala- pe acestia Mantuitorul ii numeste „talhari” (Ioan 10, 1).

Dupa lucrare, adevarata lor slujire este prigonirea adevaratilor pastori, intemnitarea lor, caci fara aceasta slujire, turma duhovniceasca ar putea sa nu fie prinsa. Drept aceea, fiul meu, cand vei vedea in biserica batjocorindu- se lucrarea dumnezeiasca, invataturile Parintilor si oranduirea lasata de Dumnezeu, sa stii ca ereticii au si aparut, chiar daca pentru o vreme s-ar putea sa-si tainuiasca relele voiri sau vor stramba pe nesimtite credinta dumnezeiasca pentru a izbuti mai bine, inselandu-i pe cei neiscusiti.

Ii vor prigoni nu doar pe pastori, ci si pe slujitorii lui Dumnezeu, caci diavolul, care ocarmuieste ratacirea, nu poate suferi vietuirea dupa randuiala lui Dumnezeu. Asemenea lupilor in piei de oaie, vor fi cunoscuti dupa firea lor ingamfata, iubirea de desfatari si pofta de putere- aceia vor fi tradatori care vor pricinui ura si rautate pretutindeni; si de aceea a spus Domnul ca se vor cunoaste „dupa roade” (Luca 6, 43-45). Adevaratii slujitori ai lui Dumnezeu sunt supusi, iubitori de frati si ascultatori de Biserica.

In vremea aceea, monahii vor indura mari stramtorari din partea ereticilor, iar viata monahala va fi luata in batjocura. Obstile monahale vor fi saracite, numarul monahilor se va imputina. Cei ramasi vor indura silnicii. Acesti uratori ai vietii monahale, care au numai infatisarea credintei, se vor nevoi sa-i atraga pe monahi de partea lor, fagaduindu-le ocrotire si inlesniri lumesti, dar amenintandu-i cu exilul pe cei care nu se supun. Din pricina acestor amenintari, cei imputinati cu sufletul vor fi foarte umiliti, chinuiti de propria neputinta. De vei trai sa vezi acel veac, bucura-te, caci in vremea aceea cei credinciosi care nu au alte virtuti, vor primi cununi numai pentru staruinta in credinta, dupa cuvantul Domnului: „Oricine Ma va marturisi inaintea oamenilor, marturisi-l-voi si Eu inaintea Tatalui Meu celui Ceresc” (Matei 10,32).

Sa ai frica lui Dumnezeu, fiul meu! Nu pierde cununa primita, ca sa nu fii lepadat de Hristos in intunericul cel cumplit si in vesnicul chin. Stai tare in credinta si, daca e nevoie, indura cu bucurie prigonirile si alte necazuri, caci atunci Domnul iti va ajuta tie; iar Sfintii Mucenici si Marturisitori vor privi cu bucurie la lupta ta.

Insa, in acele zile, vai monahilor legati de averi si bogatii si care de dragul celor materialnice se invoiesc ca insisi sa se robeasca ereticilor. Isi vor adormi constiinta spunand: „Vom cruta manastirea, iar Domnul ne va ierta“. Nenorociti si orbi, ei nici nu gandesc ca prin rataciri (erezii) si rataciti, diavolul va intra in manastire si ca apoi nu va mai fi o sfanta manastire, ci ziduri goale din care harul va pleca pe veci.

Dar Dumnezeu este mai puternic decat diavolul si nu-i va parasi niciodata pe robii Sai. Vor exista mereu crestini adevarati, pana la sfarsitul veacurilor, dar ei vor alege locuri singuratice si pustii. Nu te teme de necazuri, ci teme-te de primejdioasa ratacire, caci ea izgoneste harul si desparte de Hristos; din care pricina, Domnul a poruncit ca in asa fel sa-l socotesti pe eretic, incat „sa-ti fie ca un pagan si un vames” (Matei 18, 17).

Si asa, intareste-te, fiul meu, in harul lui Iisus Hristos. Cu bucurie grabeste-te la marturisire si la indurarea suferintei ca bun ostas al lui Iisus Hristos, Care a spus: „Fii credincios pana la moarte si iti voi da cununa vietii“ (Apocalipsa 2, 10) Acestuia, impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, cinste si slava in vecii vecilor. Amin”. sursa

O altă excepțională profeție , în versuri, a Sfântului Ioan Iacob Hozevitul, despre ispita neamului de pe urmă si frații cei mincinoși. Admirabilă profeție !
1. La anii veacului din urmă,
Păstorii cei duhovnicești
Se vor abate de la turmă,
Urmând curentelor lumești.
2. Păși-vor ei pe cale strâmbă,
Lăsându-și drumul părintesc,
Și vor cânta la oi din <<drâmbă>>,
Iar nu din <<fluier păstoresc>>,
3. Vor face focul cu <<progresul>>
În <<staulul duhovnicesc>>
Și fumul va stârni eresul
Retezului papistășesc.
4. Atuncea lumea cu știință
Va face născociri mereu.
Și nu va fi la ea credintă,
Nici temere de Dumnezeu!
5. Poporul cel cu simplitate
– De frica veșnicelor munci –
Va mai păzi cu scumpătate
Dumnezeieștile porunci.
6. Dar viețuind în neunire
Și fără povățuitori,
Vor fi urâți de stapânire
Și mulți vor sta prin închisori.
7. Acei cu râvnă mai fierbinte
La fapta bună, și smeriți,
Vor fi ca cei ieșiți din minte
De toată lumea socotiți.
8. Înțelepciunea omenească
Va face idoli pe pământ.
Și lumea vrea să folosească
Dezmățul ca așezământ.
9. Vor tunde bărbile și părul
Și hainele vor reteza,
Iar legile cu adevărul
La modă toate vor scurta.
10. La tineri nu va fi rușine
Și nici iubire între frați,
Iar moda va târî cu sine
Pe oamenii destrăbălați.
11. Atuncea Dumnezeu, cu greață,
Va căuta spre pământeni
Și-i va lipsi pe mulți de viață
Ca oarecând pe <<sodomeni>>.
12. Pământul își va pierde mana
Și munca nu va fi cu spor,
Că mulți vor crede pe Satana
Tovarăș slobozirii lor!
13. Atuncea lumea va să fiarbă
Ca un cazan la <<pirostea>>,
– Aprinsă de mânie oarbă –
Și pacea ei se va lua.
14. Războaie mari, înfricoșate,
Se vor ține aproape lanț,
Dar mai grozav va fi ca toate
Al <<celor șapte, la Bizanț>>!
15. Popoarele civilizate
Când mai vârtos vor progresa,
Ca fiarele înfometate
Cu dinții se vor sfâșia.
16. Vor face <<care>> zburătoare,
Iar coada lor de scorpion
Va face iarăși tulburare
Ca turnul de la Babilon.
17. Atuncea vor fi ca armătura
Balauri groaznici de metal,
Împrăștiind pârjol din gură
Și fumuri cu venin mortal.
18. La vii abia a treia parte
Din toată lumea va scăpa,
Iar restul se va da la moarte;
Apoi războiul va-nceta!
19. Căci Înger va veni din ceruri,
Strigând cu glas înfricoșat,
Să pună capăt la măceluri
Puterile din Țarigrad.
20. Acolo Îngerii vor pune
Pe tronul bizantin un Sfânt
Si pașnic toți se vor supune,
Lipsind războiul pe pământ.
21. Atunci va fi Ortodoxia
În toată lumea strălucind,
Și va să piară dușmănia,
Belșug și dragoste fiind!

„Despre Antihrist si lucrarea sa in lume”-(IV)

Continuare la LUCRAREA TAINICA A LUI HRISTOS

Un Mântuitor pentru care toate neamurile sînt o singură turmă, care de bunăvoie şi sub povăţuirea binecuvântată a sfintei Evanghelii, se îndreptează spre singurul Păstor Bun a toate neamurile106. Credinţa oamenilor în Hristos este acea forţă care-l reţine şi-l împiedică pe Antihrist să se arate. Însă atunci când dintr-o dată, credinţa în Domnul Hristos va fi pierit din lume,
când cele mai multe dintre neamuri vor fi ales liber răul, când vor fi făcut răul şi vor fi iubit răul, când Domnul îi va fi lăsat să se afunde, potrivit dorinţelor voinţei lor, în mizerie, în voluptate ruşinoasă, în stricăciune sufletească, când vor fi săvârşit tot felul de fărădelegi, tot felul de păcate, rod al vrăjmăşiei lor voite faţă de Dumnezeu şi a iubirii de rău107, când prin toată această răutate voită a oamenilor diavolii îşi vor fi pus stăpânire peste majoritatea neamurilor, care vor fi lepădat credinţa în unicul Mântuitor al lumii, Domnul Hristos, numai atunci i se va îngădui să vină căpeteniei în lupta împotriva lui Dumnezeu, Antihristul, spre care toţi vor porni şi se vor grăbi, traşi de răutatea lor voită.
Mai dinainte, oamenii îşi vor fi făcut din voinţa lor liberă un instrument atât de pervers, încât ea se va găsi aproape în întregime mobilizată în favoarea răului şi satanismului, în loc să fie întrebuinţată pentru credinţă şi pentru lupta evanghelică mântuitoare, singurele care ar putea mântui omul de păcat, de moarte şi de Diavol – şi este de aceea Mântuitorul poate zice că, atunci când va
veni a doua oară, va găsi, oare, credinţă pe pământ?108
Din cauza înmulţirii nedreptăţilor, din cauza lepădării lor conştiente de singurul şi adevăratul Dumnezeu, de singurul şi adevăratul Mântuitor al lumii, de Domnul Hristos, din cauza vrăjmăşiei lor împotriva lui Hristos şi a hulelor lor împotriva lui Hristos, Sfântul
Duh se va depărta de la oameni, şi harul său – τό κατέχον,- care-l reţine pe Antihrist să se arate şi care-l împiedică, se va retrage, lăsând locul la tot felul de rele şi la tot felul de diavoli, care vor fi întrupaţi astfel în Antihrist.
Lepădarea hotărâtă şi de bună voie de Hristos Dumnezeu şi alegerea hotărâtă, de bună voie a răului, Dumnezeu le-a prevăzut în atotştiinţa Sa şi în preştiinţa Sa despre omenire şi de aceea în prea-înţeleapta Sa pronie, El a determinat exact momentul la care va trebui să se arate Antihrist ca şi acela al venirii Domnului Hristos. Atunci când va veni pe neaşteptate, Antihrist va
sosi în realitate la timpul lui, căci oamenii îşi vor fi deschis lui Antihrist inimile prin plăcerile lor, duhurilor prin gândurile lor rele, voinţele prin plăcerile lor vătămătoare, sufletele prin faptele lor rele, şi Antihrist va putea să intre în ele [în inimile, duhurile, voinţele, sufletele omeneşti] cu tot răul său satanic şi cu toate puterile păcatului.
Antihristul va fi avut numeroşi precursori: ei au început să se arate din primele zile ale creştinismului, în persoana tuturor oamenilor care l-au combătut, l-au urât şi l-au persecutat109 pe Hristos; ei au continuat să se arate de-a lungul întregii istorii a creştinismului. Care este deci planul urmărit de toţi aceşti precursori ai Antihristului? Este de a-L înlocui pe Domnul Hristos, de a-I distruge opera, de a nimici Biserica pentru a face astfel imposibilă mântuirea oamenilor, Biserică care singură poate da pe
unicul Mântuitor al oamenilor.
În realitate ei n-au decât o unică ambiţie, îşi consumă sufletele într-un singur ţel, şi anume de a face să dispară de pe pământ Dumnezeul-om, Hristos. Pentru că în Dumnezeu-omul se găsesc toate tainele credinţei noastre, a evlaviei noastre, cu toate puterile lor.
Ce este deci taina credinţei – τό μυστήριον της πίστεως? Ce este această taină a evlaviei – τό της εύσεβείας μυστήριον? Este Dumnezeu s-a arătat în trup 110, adică Dumnezeu s-a arătat în calitate de om, în calitate de Dumnezeu-om, pentru a înlătura prin El însuşi, prin Dumnezeu, toate puterile răului din om, pentru a înlătura tot păcatul, toată moartea, tot diavolul, pentru ca astfel să mântuiască omul de tot păcatul, de moarte şi de Diavol, oferindu-i omului înnoit prin harul Său Viaţa veşnică, veşnicul Adevăr, Dreptatea veşnică şi veşnica Iubire.
În Dumnezeu-omul, Hristos, este cea mai sfântă taină a Dumnezeului treimic care s-a arătat omenirii111, taina cea din veci ascunsă neamurilor de la facerea lumii, Biserica, care este trupul lui Hristos112. Bogată este slava acestei taine, ea este dumnezeieşte bogată113; întru această taină se găsesc ascunse toate vistieriile înţelepciunii şi ale cunoştinţei 114. De aceea toată jertfa dumnezeiesc-omenească a Domnului Hristos se poate numi ή οίκονομία τοΰ μυστηρίου, iconomia tainei ascunsă în Dumnezeu de la facerea lumii115.
Această taină a lui Hristos 116 cuprinde în ea însăşi toate sfintele taine, toate acelea ce sînt indispensabile existenţei umane în toate societăţile sale şi în toate vieţile sale.
Taina lui Hristos? Este Hristos, unicul Dumnezeu adevărat, şi în El sînt toate tainele Adevărului – a întregului Adevăr, – toate tainele Dreptăţii – a întregii Dreptăţi, – toate tainele Binelui – a întregului Bine, – toate tainele Înţelepciunii – a întregii Înţelepciuni, – toate tainele Vieţii – a întregii Vieţi, – toate tainele lui Dumnezeu – a lui Dumnezeu în întregime.
În taina lui Hristos se găseşte toată taina Evangheliei lui Hristos117, toată taina Evangheliei Mântuirii, care nu este alt lucru decât îndumnezeirea noastră, hristificarea noastră, întreimificarea existenţei umane prin viaţa în Dumnezeu-omul, Mântuitorul nostru, prin intermediul Sfintelor Taine şi a sfintelor virtuţi evanghelice. Astfel, în Biserica lui Hristos, această prea-sfântă taină ce cuprinde totul, astfel în trupul lui Hristos, se lucrează, se desăvârşeşte mântuirea oamenilor prin mijlocirea Sfintelor Taine şi a sfintelor virtuţi; astfel oamenii se pot sfinţi în Hristos-Dumnezeu, capătă virtutea de a se transfigura, de a se crucifica, şi în acest fel ei pot deveni „dumnezei prin har”, dumnezei-oameni prin har.
Contrar acestei taine, o altă putere lucrează în lumea noastră pământească, este taina fărădelegii, τό μυστήρτον τής άνομίας 118 care lucrează în inimile oamenilor, în sufletele oamenilor, în conştiinţele oamenilor, în trupul oamenilor. Această lucrare se săvârşeşte folosind fiecare gând potrivnic lui Hristos, fiecare simţire potrivnică lui Hristos, fiecare dorinţă potrivnică lui Hristos, fiecare acţiune potrvnică lui Hristos, şi totdeauna pentru un singur ţel, acela de a face să eşueze, de a face imposibilă pentru majoritatea oamenilor mântuirea prin unicul Mântuitor al oamenilor.
Această imensă taină a fărădelegii se împrăştie într-o falsă lumină, într-o aşa-zisă lumină, prin toate relele omeneşti, prin toate fărădelegile omeneşti, prin toate păcatele omeneşti, pentru a ascunde după fiecare păcat, după fiecare patimă, prin caracterul său întunecat, pentru a stimula la maxim curiozitatea spiritului uman. Dar taina fărădelegii se află în integritatea ei în Satan. Adâncurile Satanei, τό βάθη τοΰ Σατανά 119 sînt insondabile şi abisale în tot sufletul omenesc, în toată inima omenească şi în toată conştiinţa omenească, poate uşor să le înece [sufletul, inima şi conştiinţa omeneşti] dacă harul lui Dumnezeu lipseşte, har care s-a revărsat în natura umană prin întruparea lui Dumnezeu Cuvântul, în care se găsesc toate adâncimile lui Dumnezeu τά βάθη τοΰ Oεοΰ 120.
În taină, Satan lucrează în nenumărate feluri în sânul omenirii, împotriva sfintelor taine ale credinţei în Hristos, împotriva tainelor evlaviei, folosind nenumărate nelegiuiri. Dar ce nelegiuire? Păcatul, tot păcatul. Şi ce păcat? Păcatul este tot ce nu purcede din credinţă121, adică tot ce nu purcede din Hristos, din Evanghelia Sa, din Biserica Sa; şi tot ce este împotriva lui Hristos, împotriva Evangheliei Sale, împotriva Bisericii Sale.
Acum noi ştim cu certitudine: păcatul este tot ce este fără Hristos, împotriva lui Hristos, şi este în acela care-i deţine toată esenţa, firea veşnică a fărădelegii în suprema nelegiuire, Satan în toţi prietenii săi care se găsesc printre oameni, toţi aceia care-l urăsc pe Hristos, toţi aceia care se ţin afară din Hristos, toţi aceia care sînt fără Hristos, toţi aceia care sînt împotriva lui Hristos, şi în primul rând Antihrist.
Acum noi cunoaştem taina fărădelegii: ea vine toată de la Satan, ea se găseşte toată în Satan, ea trece toată prin Satan, ea se îndreaptă toată spre Satan. De aici acest adevăr Dumnezeiesco-uman al Evangheliei: Oricine săvârşeşte păcatul săvârşeşte şi nelegiuirea 122.
Da, în Satan stă toată taina răului, toată taina fărădelegii. În tot acest rău oamenii nu sînt decât discipolii săi, şi la tot acest rău nu este decât un remediu, nu este decât un singur Mântuitor – este Dumnezeul-om, Hristos, singurul Prieten al omului. Căci Hristos S-a dat pe Sine pentru noi, ca să ne izbăvească de toată fărădelegea 123. Pe de o parte, Dumnezeu-omul, Hristos, de cealaltă Antihrist:

Căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul? Şi ce învoire este între Hristos şi Veliar?124

LUPTA MÂNTUITOARE A CREŞTINILOR

Prin dragostea sa imensă pentru om, Domnul Hristos împiedică venirea Antihristului prin harul Său, prin dragostea şi prin mila Sa, până la săvârşirea timpurilor şi a tuturor amânărilor îngăduite de Dumnezeu125.
De aceea le este mult mai uşor oamenilor să izgonească departe de ei înşişi toate fărădelegile, tot păcatul, tot răul, cu ajutorul harului lui Dumnezeu, pentru a nu gusta taina fărădelegii lui Satan, în care oamenii sînt fără încetare supuşi voluntar şi deliberat lui Satan prin ostilitatea lor faţă de Hristos, infidelitatea lor faţă de Hristos, lipsa lor de credinţă sau ateismul lor.
Căci începând de la Domnul Hristos, Dumnezeul nostru este prezent în lume printre oameni prin Sfânta Sa Biserică şi prin Sfânta Sa Evanghelie, este în general un mod voluntar şi conştient prin care oamenii sînt colaboratorii răului şi Diavolului: ei devin deliberat robii fărădelegii 126.
În Biserica Mântuitorului, tot omul poate avea efectiv la dispoziţie toate mijloacele ce-i sînt necesare pentru a se elibera de tot păcatul şi de toată fărădelegea, numai cu condiţia ca să vrea să creadă în Domnul Hristos127. Ni s-a spus: Oricine săvârşeşte păcatul este rob al păcatului 128, şi singurul fără păcat, Domnul Iisus Hristos, poate să dezrobească şi să elibereze de păcat, fie el şi cel mai mare129.
Acest adevăr, deasupra tuturor adevărurilor, îşi face cale prin toate generaţiile omenirii, şi nimeni nu va putea invoca scuze în ziua Judecăţii de Apoi pentru a fi fost supus robiei păcatului şi nelegiuirii; de aceea Dumnezeu le va putea atunci zice adepţilor fărădelegii: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine, cei ce lucraţi fărădelegea 130.
Într-adevăr, fărădelegea, supunerea voită robiei fărădelegii, fac din om un ateu, alungând din sine tot ce e Dumnezeiesc, tot ce alcătuieşte chipul lui Dumnezeu, tot ce e ceresc şi îngeresc, pentru a stabili în el dominarea a tot ce e demonic, satanic, diabolic.
În nemărginirea iubirii Sale pentru om şi potrivit cu adâncimea proniei Sale în sprijinul omenirii şi lumii pământeşti, Domnul Hristos reţine, împiedică prin harul Său fărădelegea lui Satan, pentru a evita ca aceasta să nu devină în întregime propriu majorităţii oamenilor prin păcatele lor şi prin relele de toate felurile. Dându-le Biserica Sa, Hristos dăruieşte oamenlor toate mijloacele necesare prin care se pot salva de păcat, de rău şi de Diavol, mijloace ce sînt aşa de necesare şi de fireşti existenţei umane pentru a putea duce viaţa veşnică încă de aici, de jos, de pe pământ, pentru a o continua acolo sus, în cer, printre Sfinţii şi Îngerii lui Dumnezeu131. Căci aceste sfinte mijloace care sînt Sfintele Taine şi sfintele virtuţi îi umple pe Creştini de toate toate puterile cereşti capabile să îi îndumnezeiască, să-i facă să participe la firea Dumnezeiască, să le ofere naturii lor create pecetea
chipului lui Dumnezeu, bucuria veşnică şi fericirea veşnică132.
Dumnezeu este legea fiinţei, legea existenţei, legea vieţii. A vrea să exişti, a vrea să trăieşti fără Dumnezeu,afară din Dumnezeu, este o fărădelege ce se identifică într-un „om în afara legii”. Dumnezeu este legea fiinţei umane, şi a vrea să fii un om afară din Dumnezeu şi fără Dumnezeu este deasemeni o fărădelege, este dorinţa de a fi un „om în afara harului”. Dumnezeu este legea duhului omenesc, sufletului omenesc, conştiinţei umane, voinţei umane, şi a vrea să posede şi să reţină duhul său, sufletul său, conştiinţa sa şi voinţa sa afară din Dumnezeu şi fără Dumnezeu, este deasemeni o fărădelege care face din om un „om al fărădelegii”. În realitate, fărădelegea este tot ce se opune lui Dumnezeu, tot ce este fără Dumnezeu, afară din Dumnezeu. Omul fărădelegii este acela ce proclamă că această fărădelege este legea sa, şi care trăieşte în ea. În omenire, exemplul perfect al unei asemenea fărădelegi este Antihristul şi de aceea el va fi prin excelenţă „om fără-de-lege”- ό ανομος 133.
Toată activitatea Antihristului, ca şi a tuturor precursorilor săi pe care i-a avut în omenire, nu vizează decât un singur ţel, acela de a proclama că toate legile lui Dumnezeu, toate Tainele lui Hristos sînt insuficiente pentru oameni, pentru omenire, că ele sînt periculoase şi ucigătoare. Pentru acest motiv, el înţelege să le respingă şi să le înlocuiască prin alte legi, a căror conţinut şi
semnificaţie vor opusul: pe Hristos să-l înlocuiască cu Antihrist, iar legile lui Hristos prin legile lui Antihrist.
Tot ce este Domnul Hristos, Dumnezeu-omul, a apărut în omenire ca lege a întregii vieţi, ca legea a adevărului, ca legea dreptăţii, ca legea dragostei, ca legea conştiinţei, ca legea sufletului omenesc, ca legea duhului Său, ca legea voinţei omeneşti, şi pe toate acestea Antihrist vrea să le pună afară de lege, pentru a impune astfel domnia fărădelegii sale, căci el este acel veritabil „om  în-afara-legii”.
Dar nu prin silire el va putea impune oamenilor fărădelegea sa, el nu se va putea manifesta în viaţa noastră pământească decât atunci când oamenii, prin dragostea lor de voluptate şi de păcat, vor fi cu voia lor pătrunşi de tot ce este drăcesc, de tot ce este în-afaralegii, de ostilitate pentru Dumnezeu şi ură pentru Hristos. La asemenea oameni se va adresa cel în-afaralegii, Antihrist, şi li se va arăta ca idealul lor, ca şi conducătorul lor, ca şi capul lor, ca şi conducător suprem al tuturor relelor şi tuturor păcatelor, al tuturor fărădelegilor, al tuturor morţilor şi al tuturor diavolilor din lumea pământească. Antihristul va fi personificarea perfectă a fărădelegii aşa cum ea a fost imaginată şi realizată de către Satan, dar această personificare nu va fi numai din limitele umanului, din sfera omenirii. Prin înfăţişarea şi prin existenţa sa, Antihristul va fi un om; dar prin voinţa sa, prin activitatea şi prin intenţiile sale, el va fi în întregime un contra-om, un non-om, un eşec al omului, un diavol-om.
Antihristul va fi diavolul-om perfect din omenire. Forţa sa va fi imensă, puterile dezastruoase, stăpânirea aproape irezistibilă. Prin intermediul tuturor ce-l adoră, tuturor ce-l urmează, ce-l reprezintă, ca şi prin toţi robii săi, el nu va trâmbiţa decât un lucru:
Omenirea n-are nici o nevoie de Dumnezeul-om, Hristos! Omenirea n-are nici o nevoie de Evanghelia lui Hristos! Jos cerul! Jos Dumnezeu! Omul nu este cu adevărat om decât atunci când se găseşte fără Hristos, contra lui Hristos! Omul este stăpânul suveran şi proprietarul absolut şi zeul său, al celor de pe pământ şi din cer! Omul, nimic altceva decât omul! Fără nimic Dumnezeiesc, nici sfânt! Tot ce vine de la Dumnezeu nu este decât otravă, opium, drog! Omul îşi este suficient lui însuşi! El nu are nevoie de nici o lume decât de lumea pământească, de nici o altă viaţă decât de viaţa pământească! Omule, să fii Dumnezeu pentru tine însuţi, căci altul nu există!
Ridicat peste căderile nenumăraţilor dumnezei, tu eşti în realitate singurul Dumnezeu adevărat! Fii mândru să aceasta tu eşti Dumnezeu: atunci când te consideri pe tine însuţi ca Dumnezeu eşti cel mai mare! Căci atunci tu arăţi şi demonstrezi că nimeni nu va fi mai mare decât tine, în această lume ca în toate lumile! Omule, fii mândru şi fericit, căci tu eşti singurul Dumnezeu al tuturor lumilor!
Până atunci, înalţă pretutindeni monumente ale lui Iuda Iscarioteanul, pretutindeni pe pământ şi în cer şi în cerurile de deasupra cerurilor! Monumente ale tuturor celor ce sînt Iuda Iscarioteanul, ale lor şi numai ale lor
!
Şi atunci diavolul-om va fi exaltat prin asemenea elogii şi triumfări asurzitoare şi în timp ce va înşela omul, Dumnezeu-omul se va arăta pentru a învinge diavolul-om cu suflarea gurii Sale135.
Suflarea Dumnezeului-om va fi prin ea însăşi mai puternică decât toate fărădelegile “celui din afara legii” şi decât “cel din afara legii însuşi”. Atunci se va afla lămurit că toate câte erau relele lui Antihrist, toate fărădelegile şi toate minunile sale nu reprezentau decât o pânză de păianjen în faţa forţei şi vigorii Dumnezeului-om, Hristos, şi a tot omul ce se sprijină pe Dumnezeul-om, a tot creştinul ce se sprijină prin credinţă de Dumnezeul-om şi care se păstrează în Dumnezeu-omul.
Atunci se va putea cu limpezime a se înţelege de când aparţine Sfinţilor lui Dumnezeu acestă putere nebiruită pentru viaţa lor pe pământ, această forţă care le-a fost dată nevăzut de către Dumnezeul-om. Atunci se vor descoperi toate tainele credinţei în Hristos şi toate puterile care se odihnesc în ele: toate tainele dragostei de Hristos şi toate puterile care se găsesc în ea; toate tainele
nădejdii în Hristos şi toate puterile care se găsesc în ea; toate tainele rugăciunii, postului, răbdării, iertării, milei, pocăinţei, umilinţei şi toate celelalte virtuţi evanghelice şi toate puterile care rezidă în ele; toate tainele din Sfânta  Taină a Împărtăşaniei şi toată puterea care rezidă în ea, toate tainele celorlalte Sfinte Taine din Biserica lui Hristos, şi tot harul care se găseşte într-însele.
Cât despre Antihrist, acest om, diavol-om, Dumnezeul-om Hristos îl va nimici cu Lumina Venirii Sale136. O Lumină care ucide! Fiecare dintre razele Sale este o rază a morţii pentru miile de morţi pricinuite de fărădelegea „celui fără de lege”. „Lumina tăcerii”,
„Lumina vieţii” – Dumnezeu-omul, Hristosul, Domnul şi Dumnezeul nostru, se va arăta la cea de-a Doua Venire ca un foc ce va distruge, ce va mistui tot ce este a lui Antihrist: şi lucrările, şi ideile şi izvodirile sale. Şi Hristos va împlini profeţiile care au fost date pentru mângâiere discipolilor lui Hristos: prin spada gurii Sale, Domnul va duce război împotriva Antihristului şi a tuturor
idolatrilor săi şi va obţine victoria asupra lor137. Căci cuvântul lui Dumnezeu este viu, mai puternic şi mai ascuţit decât toate săbiile subţiri cu două tăişuri138; el taie tot ce este contra lui Hristos, tot ce este rău, tot ce este satanic. Nimic nu poate ţine în faţa acestei săbii; nu este scut, nu este platoşă care poate proteja.

La porunca Domnului ei vor pieri, de suflarea mâniei lui se vor stinge139. (…) cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cel fără de lege 140, pe supremul fără de Dumnezeu, cel perfect şi cel mai veninos, cel mai puternic al omenirii, adică Antihrist, căci Domnul îl ucide prin graiul gurii Sale 141.
La lumina feţei Domnului, se vor topi ca ceara toate fărădelegile, toţi cei fără de lege, toate cele fără de lege: nimicirea veşnicii deznădejdi, a veşnicei morţi, veşnica omorâre în chinurile luptătorului de Dumnezeu, a luptătorului de Hristos. Căci al nostru minunat Domn şi Dumnezeu Iisus Hristos în venirea Sa este prezent peste tot, cu toate puterile sale creatoare, în faţa cărora se
risipesc tot ceea ce omul sau diavolul au putut crea împotriva lui Dumnezeu, fără Dumnezeu, afară din Dumnezeu.
Astfel Antihrist îşi va sfârşi pretinsa misiune în omenire. Hristos şi Antihrist, Dumnezeul-om şi diavolul-om, două existenţe opuse, două personalităţi faţă în faţă, două intenţii contrare. Traversând toată activitatea sa în lumea omenească, de la Adam până la Antihrist, Diavolul nu viza decât o singură intenţie, el nu lucra decât pentru un singur scop: să transforme omul într-un diavol-om. Iar singurul Prieten al omului, Dumnezeul-om Iisus Hristos n-a avut decât o singură dorinţă pe deplin, o dorinţă în toate: să  transforme omul într-un Dumnezeu-om prin har, oamenii în Dumnezeu-oameni prin har. În maniera sa, Diavolul a lucrat prin  toate relele, prin toate păcatele, prin toate pasiunile; Domnul lucrează în Biserica Sa prin Sfintele Taine şi sfintele virtuţi. Îi revine
omului să aleagă liber fie pentru unul, fie pentru celălalt.
Victoria? Fără nici o îndoială, este de partea Dumnezeului-om. Prin slăbiciunea făptuirii păcatelor sale, omul se înfrăţeşte cu Diavolul, căci Diavolul e inventatorul şi creatorul păcatului în esenţa sa. Dar în acelaşi timp, prin fiecare păcat, Diavolul colaborează cu omul, căci Diavolul în întregime este făcut din păcat, este în întregime în păcat, şi pentru el a păcătui nu este alt lucru decât a trăi: prin toate păcatele, el acţionează nevăzut142:
Oricine săvârşeşte păcatul este de la Diavol, pentru că de la început Diavolul păcătuieşte143.
Se spune că Diavolul nu posedă nici puterea, nici autoritatea de a impune păcatul omului, doar omul prin libera sa voinţă se decide pentru păcat şi pentru nenumăratele rele pe care păcatul le poartă în el şi le aduce cu sine. Cu ocazia păcătuirii omului, diavolul
lucrează ca păcatul să înşele şi să seducă cel mai posibil printr-o aparentă voluptate şi dulceaţă a păcatului. Fiecare păcat  reprezintă pentru om o îndepărtare de Dumnezeu; şi păcatul suprem, păcatul total, constă în îndepărtarea extremă de Dumnezeu, într-o despărţire totală, departe de Dumnezeu, este cazul păcatului total, absolut, adică Satana, ca şi a îngerilor săi negri, care sînt
demonii.
Antihristul? În omenire, acest om va fi păcatul desăvârşit; în el păcatul va atinge perfecţiunea, toată puterea. Din toată inima sa, din tot sufletul său, din tot duhul său şi din toată puterea sa, el va colabora cu Satan, cum şi Satan va colabora cu el. Voinţele lor se vor suprapune total, într-o singură voinţă, şi din toată fiinţa lor vor lupta împotriva Dumnezeului-om, Hristos.
Pentru a fi total predat şi încredinţat lui Satan, Antihristul va trăi, va gândi şi munci după lucrarea Satanei, κατ΄ ένεργείαν τοΰ Σατανά144. În el, totul este satanizat: sufletul, conştiinţa, duhul, voinţa şi trupul. Chiar dacă el recunoaşte şi confirmă că se comportă şi acţionează într-o manieră complet independentă, autonomă, în calitate de „om pur”, de „om adevărat”, de „om nou”, Antihristul se comportă în realitate după lucrarea duhului lui Satan. Forţa principală creatoare prezentă în sufletul său, în inima sa, în duhul său, în conştiinţa sa şi în voinţa sa va fi Satan. Prin toată fiinţa sa, Antihrist nu va fi decât sălaşul lui Satan, ucenicul perfect a lui Satan în omenire. Duhul său va fi păpuşa lui Satan, conştiinţa sa va fi întunecimea lui Satan, inima sa va fi tronul lui Satan, voinţa sa va fi lucrarea lui Satan. De aceea toate gândurile îi vor fi deasemenea satanice, toate simţirile îi vor fi satanice, toate dorinţele îi vor fi satanice, toate actele îi vor fi satanice.
Neîndoielnic, Antihristul va fi foarte puternic, şi lucrarea sa se va desfăşura în plină putere έν πάση δυνάμει145, nu numai umană, ci şi satanică, căci Satan îi va da puterea şi stăpânirea lui146. Or puterea lui Satan este imensă, în situaţia de a tulbura şi pierde pe toţi ce n-au credinţă, pe toţi cei ce n-au decât puţină credinţă, pe toţi cei ce n-au gustat încă puterea Dumnezeiască a
Domnului Hristos.
Satan îl va înarma pe Antihrist cu toată puterea sa, aşadar va putea să săvârşească minuni mari şi foc va face să se să se pogoare din cer, pe pământ, înaintea oamenilor147. După lucrarea Satanei, Antihrist va lucra printre oameni, tot felul de puteri şi de semne şi de minuni mincinoase148. Într-o singură râvnă, într-o unică luptă de a-i înşela oamenii, de a-i păcăli, de a-i rătăci, de a-i trage după sine ca unic mântuitor şi mesia al întregii omeniri, ca singurul om capabil să ia locul lui Hristos în omenire, capabil să-L înlocuiască pe Hristos şi să-L arate inutil, zadarnic, dăunător şi funest.
Lucrarea aşa de variată a lui Antihrist se rezumă numai la aceasta: să-L înlocuiască pe Hristos cu el însuşi, pentru a realiza astfel cea mai grandioasă din toate minciunile şi rătăcirile, pentru a prinde oamenii prin această nihilistă amăgire. Va putea el să facă un lucru mai ucigaş pentru om, pentru oameni, pentru toată omenirea, ca acela de a-l înlătura pe Hristos, singurul Mântuitor al
omului de păcat, de moarte şi de Diavol? În acest scop, în această minciună la care lucrează Antihrist este toată puterea satanică, prin semne şi minuni mincinoase. Toate minunile sînt în realitate numai miraje şi himere, destinate să-i prindă pe oamenii prieteni ai păcatului, prin cea mai teribilă şi mai vătămătoare din toate minciunile: a afirma că Hristos nu ar fi singurul, adevăratul  Dumnezeu, a garanta că El nu ar fi singurul, adevăratul Mântuitor al omenirii.

106 Ioan, 10: 16.
107 v. Romani, 1: 24-31.

108 Luca, 18: 8.
109 v. I Ioan 2: 18.

110 I Timotei 3: 16.
111 Coloseni, 2: 3.
112 Coloseni, 1: 24-26.
113 Coloseni, 1: 27.
114 Coloseni, 2: 2,3.

115 Efeseni, 3: 9.
116 Efeseni, 3: 4.
117 Rph, 6 . 19.

118 II Tesaloniceni, 2: 7.
119 Apocalipsa, 2: 24.
120 I Corinteni, 2: 10.
121 Romani, 14:23.

122 I Ioan, 3: 4.
123 Tit, 2: 14.
124 II Corinteni, 6: 14, 15

125 II Tesaloniceni, 2: 7.

126 Romani, 6: 19.
127 Ioan, 8: 30.
128 Ioan, 8: 34.
129 Ioan, 8: 32, Galateni, 5: 1, II Corinteni, 3: 17, 12.
130 Matei, 7: 23

131 II Petru, 1: 4.
132 II Petru, 1: 4-8.

133 II Tesaloniceni, 2:8.

134 Cetăţeanul manierat şi inimos, tipul inteligent şi cultivat, individul parolist şi respectuos, un cuminte plătitor de impozite şi taxe al vremurilor sale.
135 II Tesaloniceni, 2: 8.

136 Idem.
137 Apocalipsa, 2: 16.
138 Heb, 4: 12.

139 Iov, 4: 9.
140 Isaia, 11: 4.
141 Osea, 6: 5.

142 Ioan, 8: 44.
143 Ioan, 3: 8.

144 II Tesaloniceni, 2: 8.
145 II Tesaloniceni, 2: 9.
146 Apocalipsa, 13: 2.

147 Apocalipsa, 13: 13.
148 II Tesaloniceni, 2: 9.

Cat de „Suverana” este Europa?

În ziarul elveţian Zeit Fragen, Prof. Dr. Eberhard Hamer din Germania întreabă, „Cat de Suverana este Europa?”

El analizează problema şi concluzionează că Europa are prea puţina, dacă se poate numi asa, suveranitate. Profesorul Hamer scrie că drepturile suverane ale europenilor ca cetăţeni ai statelor naţionale s-au dizolvat odata cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona la 1 decembrie 2009. Drepturile persoanelor au fost mutate la un comisariat politic la Bruxelles. Francezii, germanii, belgienii, spaniolii, britanicii, irlandezii, italienii, grecii şi aşa mai departe, au acum „Cetăţenia europeană orice ar insemna acest lucru.” Rezultatul agregarii naţiunilor este reducerea participarii politice a oamenilor. Autoritatea parlamentelor şi a consiliilor locale a fost afectată. Puterea este acum concentrată în noile structuri ierarhice din cadrul Uniunii Europene. Cetăţenia europeană ” înseamnă o participaţie indirectă şi slaba a oamenilor. Regula autonomiei a dat cale libera pronunţarii autoritare de sus în jos.

Apoi, profesorul Hamer analizează Comisariatul UE şi concluzionează că, de asemenea, lipsit de suveranitate, acesta s-a subordonat, bunului plac al Statelor Unite. Problema nu este numai faptul că europenii duc un război neconstituţional comandat de către Statele Unite într-o regiune a lumii în care Europa nu are nici un interes. Existenţa statului marionetă  Europa isi depăşeşte cu mult serviciul său de mercenariat pentru Imperiul american. UE a dat la cererea Washingtonului „accesul liber la datele bancare ale furnizorului central de servicii financiare, Swift, în Europa. Toate fluxurile financiare în Europa (şi între Europa şi restul lumii), vor fi monitorizate de către CIA şi alte servicii de informaţii americane şi israeliene .” Monitorizarea va include transferurile în cadrul Germaniei, de exemplu, şi în interiorul oraşelor individuale. „Datele, chiar şi date ale cetăţenilor complet nevinovati, trebuie să fie stocate timp de cinci ani, desigur, în detrimentul băncii şi clienţii lor.”

Cat de suverana este UE, atunci când aceasta se afla în imposibilitatea de a proteja viaţa financiara privată a cetăţenilor săi de guvernele străine?  Cu ceva timp in urma, Zeit Fragen a raportat presiunea Washingtonului  asupra guvernului elveţian de a încălca legea elveţiană statutara pentru a se conforma cererilor americane de a monitoriza fluxurile financiare în Elveţia şi între Elveţia şi lume. Scriitorii isi arată uimirea fata de dispreţul total al Washingtonului pentru suveranitatea altor ţări, precum şi pentru dreptul la viaţă privată al cetăţenilor lor. 

Noi, americanii, nu ar trebui să fim surprinsi. Ne opunandu-ne  actelor cu putere de lege, dreptul nostru la viaţă privată este de mult apus. În SUA viaţa privată a devenit o glumă crudă şi costisitoare. Aceasta înseamnă că părinţii nu pot afla notele de la colegiu ale unui fiu sau fiice fără permisiunea fiului sau a fiicei. Aceasta înseamnă că societăţile de carduri de credit, băncile şi alte instituţii financiare sunt obligate sa cheltuie bani pentru a trimite un flux continuu de ” notificari de confidenţialitate ” pentru clienţi cu privire la utilizarea informaţiilor clientului. Aceasta înseamnă ca un american nu poate obţine informaţii despre contul lui prin intermediul propriei companii de card de credit, telefon, cablu, precum şi a furnizorului de servicii de Internet, banca, societate de utilitati sau nu poate face nici o modificare în contul său fără a furniza unui străin Numarul sau de Securitate Sociala sau alte informaţii private, în plus fata de nume, adresa şi numărul de cont. Aceasta rutina este o glumă atunci când guvernul are acces la toate informatiile.  Face parte din lumea noastra orwelliana faptul ca, confidenţialitatea este protejata prin cerinţa de a oferi străinilor informaţii private prin telefon. Oile americane au acceptat in linişte distrugerea completă a dreptului la viaţă privată. Încurajaţi de succesul în doborarea poporului american, Washingtonul a distrus acum viaţa privată a europenilor.  Într-adevăr, guvernul „libertatii şi democraţiei” spioneaza întreaga lume şi trimite avioane-tinta programate în ţări străine pentru a-i ucide pe cei dezagreati de Washington.

Washington-ul denunţă alte guverne pentru încălcarea drepturilor omului în timp ce el însusi violeaza drepturilor omului în fiecare zi. Washington-ul intenteaza liderilor străini procese pentru crime de război, în timp ce el savarseste crime de război în fiecare zi.

Ce se va întâmpla atunci când dolarul va cadea şi Washington-ul nu va mai avea bani pentru a mitui in conformitate cu cerintele sale? Când va veni acea zi, libertatea va reapare. http://globalresearch.ca/index.php?context=va&aid=18273

Pregatiti-va pentru ce este mai rau. Legea americana a asigurarilor de sanatate va fi impusa in toata lumea, fie ca ne place sau nu. America a fost un experiment, din pacate reusit. Daca cel mai liber si democratic popor din lume a putut fi ingenuncheat asa usor, aplicarea acelorasi reguli popoarelor europene, care de fapt au disparut prin crearea UE, va fi floare la ureche. Acesta este de fapt rolul UE, iar Grecia este substitutul Americii in acest joc. Ingenuncherea grecilor va insemna disparitia totala a popoarelor europene, asa cum am invatat despre ele candva. Daca nu ne trezim, desi deja este tarziu, si acceptam in continuare, indiferent de locul in care traim, batjocura si ingradirea, cu fiecare zi care trece, drepturilor noastre, pentru care altii si-au dat viata, atunci ne meritam soarta.

Multi il invinuiesc pe Dumnezeu pentru ceea ce li se intampla in viata. Dar nici unul nu se intreaba ce a facut el pentru a-si schimba viata. Dumnezeu ne-a nascut liberi si ne-a lasat liberul arbitru tocmai pentru a ne face viata asa cum dorim. Tocmai pentru ca ” jugul” Sau e bun si ” povara” Sa este usoara oamenii L-au uitat si isi amintesc de El doar pentru a-L invinui de nenorocirile din vietile lor  sau atunci cand chiar nu mai au nici o alta nadejde. Oamenii au uitat ca trebuie sa se smereasca doar in fata Lui si se smeresc in fata asa-zisilor ” unsi ai Domnului pe pamant”, si nu ma refer aici doar la preoti ci si la cei care ne conduc, din toata lumea. De mult timp atat capii bisericilor cat si cei ai noroadelor nu mai sunt supusi ai Domnului ci ai lui Lucifer. De multa vreme ei lucreaza impotriva cugetului si trupului omului. N-ar fi o asa mare problema ca ucid trupul dar in primul rand ei ucid cugetul. Astfel ei au transformat oamenii in niste legume umblatoare si vorbitoare, a caror marcare va fi la fel de simpla ca si cea a legumelor adevarate. Renuntati la a va mai imbata singuri cu apa rece spunandu-va ca ” asta noua nu ni se poate intampla” pentru ca deja vi s-a intamplat, numai ca nu realizati inca. Prinsi in vartejul greutatilor care in loc sa scada se inmultesc pe zi ce trece in ciuda eforturilor voastre crescande, ati uitat sa mai ganditi singuri si luati de buna minciunile ce vi se servesc pe tava, in presa si la televizor. Ati ajuns sa credeti ca faceti un lucru corect fiind de partea americanilor care lupta impotriva asa-zisei terori si asa-zisului pericol pe care-l reprezinta islamul. Ati ajuns sa va fie mila de cei care ucid si nu de cei care sunt ucisi.  Ati ajuns sa luptati impotriva unori oameni carora voi sau tara voastra n-are nimic a le reprosa. Ati devenit rasisti si xenofobi, fara a cauta si gasi adevarate motive, doar privind stirile de la televizor. Ati devenit partizani ai unor politici pe care nu le intelegeti si pe care nici macar n-ati cautat sa le integeti sau sa vedeti ce se ascunde in spatele lor. Mila si compasiunea, cu care candva poporul roman se mandrea, au disparut cu desavarsire. Adevaratul Popor roman n-a atacat niciodata pe nimeni si a luptat doar impotriva celor care ii ameninta teritoriul si existenta. Astazi, insa, luptam in razboaie care nu ne apartin, uitand sa luptam impotriva propriilor nostri dusmani. Am facut din dusmanii nostri conducatorii nostri si nici macar nu realizam acest lucru. Suntem partizanii unui partid sau altuia, ai unui grup sau persoane, fara sa ne gandim ca de fapt acestia nu ne reprezinta pe noi, ci interesele dusmanilor nostri, care desi nu se mai obosesc sa se ascunda, totusi nu sunt vazuti, pentru ca patima si partizanatul au pus stapanire pe gandurile noastre. Suntem in stare sa ucidem pe cineva doar pentru o idee, care nici macar nu este a noastra dar plecam capul cand adevaratele drepturi ale noastre ne sunt incalcate, de aceiasi oameni pentru care am fost in stare sa ucidem. V-ati gandit vreodata cati oameni ucideti zilnic prin tacerea voastra? Veti spune ca n-ati ucis pe nimeni dar nu e asa. Tacand inseamna ca v-ati dat acordul si astfel ati devenit complici la faptele despre care ati stiut dar nu ati luat nici o atitudine.Complicitatea, chiar si morala, se pedepseste. Dupa parerea mea ar trebui pedepsita mai aspru decat celelalte forme de complicitate, pentru ca intai gandesti si pe urma faci, desi unii procedeaza exact invers.

De cate ori ati iesit in strada cand vi s-a incalcat un drept? Niciodata. Ati iesit doar pentru bani si imediat ce v-au dat o para in plus v-ati dus sa dormiti linistiti mai departe, uitand ca dandu-va voua acei bani s-a incalcat automat un drept al altcuiva. Ati lasat banul sa va conduca viata, uitand ca voi sunteti cei care fac banii si ca nu banul va face pe voi.  V-ati lasat familiile si prietenii doar pentru a merge si a face bani, bani care de fapt au umplut buzunarele celor care va asupresc. V-ati distrus viata si sufletul devenind robii banilor. Daca un sfert din efortul pe care l-ati depus pentru obtinerea banilor l-ati fi indreptat spre credinta si imbucurarea spirituala a sufletului, astazi ati fi fost niste oameni liberi si fericiti, si i-ati fi facut si pe altii fericiti. Din pacate nu este asa. Voi sunteti amarati si sclavi iar singurii fericiti sunt cei care v-au amagit si inrobit.

Amintiti-va ca suntem un popor crestin si mai ales ortodox. Amintiti-va ca in vremurile cand conducatorii nostri erau smeriti si cu adevarat credinciosi, Dumnezeu a fost palosul care  i-a purtat spre izbanda si scutul ce a ocrotit aceasta tara. Pe masura ce conducatorii nostri s-au indepartat de credinta stramoseasca si de Dumnezeu, inchinandu-se banilor si stapanilor sai, poporul urmandu-i, necazuri tot mai mari s-au abatut asupra noastra, si nu din exterior ci din interior. Astazi suntem un popor ortodox doar cu numele, ortodoxia noastra reducandu-se, pentru marea majoritate, la chefurile de Craciun si de Paste  pe care le facem. A minti, a fura, a marturisi stramb impotriva celuilat au devenit practici normale, facandu-ne sa fim asemenea evreilor care ne conduc, cu diferenta ca ei fac aceste lucruri impotriva celor care nu au aceeasi credinta ca si ei, pe cand noi le savarsim impotriva fratilor nostri.

Sa nu ne mire cele ce vor urma, pentru ca atata necredinta si rautate n-au existat nicicand pe acest pamant. 

„Lăsaţii pe ei; sunt călăuze oarbe, orbilor; şi dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă.” Matei,15.14 

 „Şi vor(veti) vedea faţa Lui şi numele Lui va fi pe frunţile lor(voastre)”. Apocalipsa, 22.4

Domnul ROTHSCHILD spune:

Cele ce urmeaza le-am primit prin e-mail de la urmatoarea adresa : „Truth” <truth@gmail.com>

” Iluzia acesta va fi atât de mare, atât de vasta incat va scăpa percepţiei lor. Cei care o vor vedea, vor fi vazuti ca nebuni.

Vom crea fronturi separate, pentru a-i împiedica să vadă legătura dintre noi. Ne vom comporta ca si cum noi nu avem nici o legatura cu păstrarea vie a iluziei.

 Scopul nostru va fi realizată picătură cu picătură, astfel încât să nu aducă suspiciuni asupra noastră. Acest lucru ii va împiedica, de asemenea, sa vada schimbările în timp ce acestea apar.

Vom sta mereu deasupra câmpului relativ al experienţei lor pentru ca noi ştim secretele absolutului. Vom lucra împreună întotdeauna şi vom rămâne obligati prin sânge şi prin păstrarea secretului. Moartea va veni la cel care vorbeşte.

Vom păstra durata vieţii lor scurtă şi minţile lor slabe în timp ce pretindem că facem exact opusul. Vom folosi cunoştinţele noastre ştiinţifice şi tehnologice în moduri subtile astfel că ei niciodată nu vor vedea ce se întâmplă.

Vom folosi metale usoare, acceleratoare de imbatranire si sedative în alimente şi apă si, de asemenea, în aer. Acestia vor fi inconjurati de otrăvuri oricum s-ar invarti. Metalele usoare ii vor face să-şi piardă minţile. Vom face promisiunea de a gasi un leac prin fronturile noastre numeroasele, dar ii vom hrani cu si mai multa otravă.

Otrăvurile vor fi absorbite prin pielea şi gura lor, le vor distruge mintea  şi sistemele de reproducere. Datorita tuturor acestora, copiii lor vor fi născuti morti, iar noi le vom ascunde aceste informaţii. Otrăvurile vor fi ascunse în tot ceea ce îi înconjoară, în ceea ce beau, mananca, respira şi utilizează.

Noi trebuie să fim geniali în eliberarea otrăvurilor pentru că ei pot vedea de departe. Noi ii vom învăţa ca otrăvurile sunt bune, cu imagini distractive şi tonuri muzicale.( publicitatea-n.m). Ei vor conta pe ajutorul lor. Ii vom înrola pentru a împinge otrăvurile noastre.

Vor vedea produsele noastre fiind folosite în filme şi vor creşte obişnuiţi  cu ele şi nu vor şti niciodată efectul lor adevărat. Când vor naste, vom injecta otrăvurile în sângele copiilor lor şi ii vom convinge ca e pentru binele lor. Vom începe de timpuriu, cand minţile lor sunt tinere, vom ţinti copiii cu ceea ce majoritatea copiilor iubesc, dulciurile.

Cand dintii lor se vor caria,  le vom umple cavitatile cu metale, care  le vor ucide mintea şi fura viitorul. Atunci când capacitatea lor de a învăţa a fost afectată, vom crea medicamente care ii vor face mai bolnavi şi vor cauza alte boli, pentru care vom crea şi mai multe medicamente . Ii vom face docili şi slabi în faţa noastră, prin puterea noastră. Ei vor creşte deprimati, lenti şi obezi, iar atunci când vin la noi pentru a ii ajuta, noi le vom da  mai multa otravă.

Le vom concentra atenţia faţă de bani şi bunuri materiale astfel că multi  nu se vor conecta cu creatorul lor niciodată. Le vom distrage atentia cu curvie, plăceri externe şi jocuri astfel că niciodată nu vor putea fi una cu creatorul lor. Minţile lor vor face parte din noi şi vor face aşa cum le spunem.

În cazul în care aceştia refuză vom găsi modalităţi de a pune în aplicare tehnologia de alterare a mintii în vieţile lor. Vom folosi frica ca armă a noastra. Le vom stabili guvernele şi le vom stabili si opozantii.

Noi vom coordona ambele părţi.

 Vom ascunde întotdeauna obiectivul nostru, dar ne vom indeplini planul. Acestia vor presta munca pentru noi şi noi vom prospera de pe urma trudei lor.

Familiile noastre nu se vor amesteca niciodata cu ale lor. Sângele nostru trebuie să fie pur întotdeauna, pentru că  aceasta este datina.

Ii vom face sa se ucida reciproc, atunci când sunt incomozi pentru noi. Ii vom păstra separati de Creator prin dogma şi religie. Noi vom controla toate aspectele vieţii lor şi le vom spune ce să creada şi cum.

Ii vom ghida cu amabilitate şi uşor, permiţându-le să creada că se ghideaza ei înşişi. Vom aţâţa animozitatea între ei prin intermediul facţiunilor noastre. Atunci când o lumina va străluci printre ei, o vom stinge prin ridicol sau deces, ori dintre acestea care se potriveste cel mai bine pentru noi. Ii vom face sa se spintece unul pe altul. Sa-si uite inimile şi sa-si ucida proprii copii. Vom realiza acest lucru utilizand ura ca aliata a nostra si  furia ca prietena a noastra. Ura ii va orbi în totalitate şi niciodată nu vor vedea că, prin conflictele lor noi vom aparea ca si conducători ai lor. Acestia vor fi ocupati sa se ucida reciproc. Se  vor scălda în propriul sânge şi isi vor ucide vecinii, atât timp cât noi vom crede de cuviinţă.

 Vom beneficia foarte mult de pe urma asta, pentru că ei nu ne vor vedea deoarece  nu pot să ne vada. Vom continua să prosperam din războaiele şi moartea lor.

Vom repeta aceasta inca si inca, până când obiectivul nostru final este realizat.

Vom continua să-i facem să trăiască în frică şi mânie in ciuda a ce aud şi vad. Vom folosi toate instrumentele pe care le avem pentru a realiza acest lucru. Instrumentele ne vor fi furnizate de către munca lor. Ii vom face sa se urască pe ei înşişi şi pe vecinii lor.

Vom ascunde întotdeauna adevărul divin de ei, cum că toţi suntem una. Acest lucru ei nu trebuie să-l ştie niciodata!

Ei nu trebuie să ştie că culoarea este o iluzie, ei trebuie să gândească întotdeauna ca ele nu sunt egale. Picătură cu picătură, picătură cu picătură, vom avansa obiectivul nostru. Le vom prelua terenurile, resursele şi bogăţiile pentru a exercita un control total asupra lor.

Noi ii vom înşela în a accepta legi care le vor fura si libertatea putina pe care o vor avea. Vom stabili un sistem monetar care-i va îngenunchea pentru totdeauna, menţinându-le şi copiii în datorii.

Atunci când acestia se  vor aduna împreună, ii vom acuza de crime  şi vom prezenta o poveste diferită pentru lume, pentru ca noi suntem proprietarii intregii mass-media.

Vom folosi mass-media noastră pentru a controla fluxul de informaţii şi sentimentele lor în favoarea noastră. Când acestia se vor ridica împotriva noastra ii vom zdrobi ca pe nişte insecte, pentru că ei sunt mai puţin decât atât. Acestia vor fi neajutorati in a face ceva pentru că ei nu vor avea arme.

Vom angaja cativa din propriile lor randuri pentru a ne indeplini planurile, le vom promite viaţa veşnică, dar ei nu vor avea niciodată  viaţa veşnică pentru că ei nu sunt dintre noi. Recrutii se va numi „oinitiates” şi vor fi îndoctrinaţi să creada in false rituri de trecere la taramurile mai mari. Membrii acestor grupuri vor cred că ei sunt una cu noi neştiind niciodată adevărul.

 Ei nu trebuie să înveţe acest adevăr, pentru că ei se vor întoarce împotriva noastră.

Pentru munca lor, aceştia vor fi recompensati cu lucrurile pământeşti şi titluri de marire, dar niciodată nu vor deveni nemuritori şi nu vor merge alături de noi, niciodată nu vor primi lumina si nu vor călătoria la stele. Ei nu vor atinge niciodată taramurile mai inalte, pentru ca crimele savarsite le vor împiedica trecerea la starea de iluminare.

 Acest lucru ei nu-l vor şti niciodată. Adevărul va fi ascuns în faţa ochilor lor, atât de aproape că nu vor putea să se concentreze pe el pana cand, desigur, va fi prea tarziu pentru ei. Oh, da, o aşa MARE iluzie de libertate va fi, că niciodată nu vor şti că sunt sclavii nostri.

Când toate vor fi la locul lor, realitatea pe care le-am creat-o va fi propriul lor stapan. Această realitate va fi închisoarea lor. Ei vor trăi în auto-iluzie. Atunci când scopul nostru va fi realizat o nouă eră a dominaţiei va începe. Minţile lor vor fi subordonate credinţelor lor, credinţe pe care noi le-am stabilit din timpuri străvechi.

Dar, în cazul în care vreodată vor afla ca sunt egalii nostr, noi vom pieri atunci. ACEST LUCRU EI NU TREBUIE  SA-L AFLE NICIODATA.

Dacă vreodată vor afla că împreună ne pot învinge, ei vor lua măsuri.

 Ei nu trebuie niciodată, niciodată sa afle ce am făcut, pentru că dacă vor afla, nu vom avea un loc unde sa fugim, pentru că le va fi uşor aa vada cine suntem în momentul în care valul a căzut. Acţiunile noastre vor dezvalui cine suntem şi ei ne vor vâna pe rand şi nici o persoană nu ne va da adăpost.

 Acesta este legământul secret in care vom trăi tot restul vieţii noastre actuale şi viitoare, pentru ca această realitate va transcende multe generaţii şi durate de viaţă.

Acest legământ este sigilat cu sânge, sângele noastru. Al nostru, al celor care din cer pe pământ am venit.

Acest legământ nu trebuie niciodată, niciodată să fie cunoscut ca exista. El nu trebuie niciodată, niciodată să fie scris sau vorbit pentru ca în acest caz, conştiinţa va face pui si va elibera furia creatorului PRIMORDIAL peste noi şi vom fi aruncati in adâncimile de unde am venit şi vom rămâne acolo până la sfarsitul infinitului în sine.”

Cand vor vorbi si preotii nostri asa?

Ma intreb cati dintre preotii ortodocsi romani ( si nu numai)  vorbesc despre acest lucru la o slujba de duminica, cand majoritatea enoriasilor lor se afla in biserica? Cand oare, preotii nostri vor ataca teme de actualitate si mai ales pe cele care privesc viitorul credinciosilor? Cand oare va inceta grija lor pentru fonduri si va incepe adevarata lor grija fata de enoriasul cotizant? Sa nu credeti ca ei nu stiu ce se intampla. Stiu foarte bine dar din pacate scopul lor nu este acelasi cu scopul lui Dumnezeu. In mod cert, daca preotii ar aborda acest subiect in biserici, oamenii ar deveni mult mai interesati si mai constienti de ceea ce se intampla in jurul lor. Dintotdeauna oamenii au fost mult mai receptivi la cuvintele preotilor decat la cele ale mirenilor. Drept dovada, daca P.F. Daniel a spus ca putem lua pasapoartele cu microcip, majoritatea l-au crezut pe el si nu pe cei care, cu argumente solide, au dovedit ca acest lucru le ingradeste libertatea.

M-a surprins chiar si pe mine acest video-clip al evreilor mesianici, care insa spune adevarul( despre proiectul Blue Beam si Illuminati) si dovedeste ( a nu stiu cata oara) ca nu suntem nebuni cei care credem ca exista o conspiratie( de fapt sunt o multime) indreptata impotriva oamenilor, dar in special impotriva credintei noastre. Insasi Biblia avertizeaza despre aceste conspiratii: ” Îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului. Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh.” Epistola catre Efeseni a Sf. Ap. Pavel, 6.11-12  ”  Iar Iisus a început să le spună: Vedeţi să nu vă înşele cineva. Căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând că sunt Eu, şi vor amăgi pe mulţi.” Marcu 13.5-6