DON’T WORRY, BE HAPPY! : Cum au făcut oamenii de știință de la UCSF să dispară depresia severă a unei femei

Vă apucă disperarea când vă gândiți că vine iarna și iar începe calvarul cu apa caldă și căldura? Vă deprimă faptul că în ciuda lipsei căldurii și apei calde, trebuie să plătiți facturi aberante? Vă vine să vă sinucideți că nu aveți bani nici măcar pentru factura de energie electrică? Nu aveți ce mânca și nu ați plătit ratele la bancă? DON’T WORRY,BR HAPPY!. Există deja leacul, de-aia nu-și fac nici ei griji! Un mic dispozitiv implantat în creierul vostru (pentru cine-l mai are) și problemele nu dispar dar nu vă mai pasă. Simplu. Articolul începe după clipul cadou din partea mea.

Sarah, o femeie cu depresie severă, nu a mai avut simptome de un an după ce oamenii de știință de la UCSF i-au implantat în creier un dispozitiv care folosește stimularea electrică pentru a opri gândurile depresive. Maurice Ramirez / UCSF

O femeie cu depresie severă, rezistentă la tratament, nu a mai avut simptome timp de un an, după ce o echipă de oameni de știință de la UCSF i-a implantat în creier un dispozitiv care simte când are gânduri sau impulsuri depresive și le întrerupe cu o explozie de stimulare electrică.

Cazul este primul care demonstrează că oamenii de știință care studiază activitatea cerebrală pot identifica locul exact al disfuncției la o persoană cu depresie și, eventual, să o corecteze cu o stimulare foarte bine direcționată.

Terapia experimentală se bazează pe o serie de cercetări privind utilizarea stimulării electrice pentru tratarea depresiei și a altor tulburări de dispoziție. Însă, în timp ce încercările anterioare de a trata depresia severă cu ajutorul unei astfel de stimulări au eșuat, oamenii de știință speră că noua abordare va avea succes prin furnizarea unei terapii precise și specifice simptomelor.

Ei vor trebui să demonstreze că funcționează pe mai mulți pacienți. Speranța este că acest progres timpuriu – descris într-un articol publicat luni în Nature Medicine – va duce la terapii adaptabile care pot ajunge la milioane de persoane cu depresie greu de tratat.

„Sperăm cu adevărat că acesta este un lucru care se poate extinde la alte tehnologii care s-ar putea să nu existe în acest moment, pentru a regla în mod neinvaziv circuitele cerebrale ale depresiei”,

a declarat Dr. Edward Chang, un neurochirurg de la UCSF care a condus eforturile de cartografiere a creierului prin studierea pacienților cu tulburări convulsive. Chang este autorul principal al lucrării.

Fosta rezidentă din Bay Area care a fost subiectul studiului a declarat că viața ei actuală este aproape de nerecunoscut față de cea de acum un an, înainte de implantarea dispozitivului.

Ea a spus că este capabilă să își mențină echilibrul emoțional și să nu lase stările întunecate să o zdrobească până la punctul de a nu mai putea munci, de a trăi pe cont propriu sau chiar de a conduce o mașină. Mâncarea are un gust mai bun – sa se bucure de un simplu bol de supă de la cantină a fost unul dintre primele indicii că tratamentul funcționează, a spus ea. Ea poate aprecia observarea apusului de soare deasupra oceanului sau pur și simplu poate admira o pasăre drăguță în curtea ei.

Sarah, pacienta din cadrul studiului clinic, lucrează în grădina sa. John Lok/UCSF

„Eram într-un punct în care îmi spuneam: „Nimic nu funcționează și nu știu cât timp mai pot rezista așa””, a spus Sarah, care a cerut să nu i se folosească numele de familie. „Înainte, nu-mi plăcea cum mă comportam, nu-mi plăcea cum mă controlau emoțiile mele negative. Îmi place cine sunt cu ajutorul dispozitivului. Simt că sunt cea mai bună versiune a mea”.

Oamenii de știință implicați în acest studiu, precum și alții care fac cercetări similare, au avertizat că un singur caz de succes nu înseamnă că au rezolvat puzzle-ul complex al modului în care, sau chiar dacă, stimularea electrică poate fi folosită pentru a trata cele mai încăpățânate cazuri de depresie.

Dar lucrarea este un pas important spre validarea unei astfel de stimulări ca opțiune, mai ales după eșecurile anterioare, a declarat Dr. Sameer Anil Sheth, neurochirurg la Baylor College of Medicine din Texas, care face o lucrare similară cu cea a grupului UCSF, folosind dispozitive de stimulare implantate.

Eșecurile anterioare „au avut acest efect de a absorbi energia din încăpere”, a spus Sheth. „Dar noi nu renunțăm. De fapt, ne intensificăm eforturile pentru a individualiza o problemă dificilă. Acest studiu menține vie această speranță, pentru că dacă poți să o rezolvi pentru o persoană, cu suficientă muncă ar trebui să poți să o rezolvi pentru toată lumea”.

Aproximativ 17 milioane de adulți americani suferă de depresie severă, iar dintre aceștia, până la o treime sunt considerați rezistenți la tratament, ceea ce înseamnă că simptomele lor nu au răspuns la terapiile tradiționale, inclusiv la medicamente și consiliere psihologică.

Să trăiești cu un astfel de tip de depresie este „o formă de tortură”, a spus Sarah, care are 30 de ani și care a îndurat crize repetate de depresie încă de când era copil. Cel mai recent episod al ei a început în urmă cu aproximativ cinci ani și a inclus o tentativă de sinucidere și o scurtă spitalizare.

Sarah a încercat forme de stimulare cerebrală care nu sunt invazive și, deși a simțit o oarecare ameliorare a simptomelor, efectele nu au durat mai mult de câteva zile, iar ea a spus că s-a simțit mai deprimată după tratamente decât înainte de a le începe.

Deși stimularea creierului funcționează pentru unele persoane cu depresie și alte tulburări de dispoziție, până în prezent nu s-a dovedit a fi o terapie utilă pe scară largă. Mulți oameni de știință cred că acest lucru se datorează faptului că depresia poate fi cauzată de căile electrice din creier care funcționează greșit și care sunt specifice fiecărui individ în parte; pentru unii, aceste căi pot fi atinse doar prin implantarea de electrozi în profunzimea creierului.

Abordarea echipei UCSF a identificat mai întâi locațiile din creier care, atunci când sunt stimulate, par să amelioreze simptomele depresiei sau să promoveze sentimente pozitive. Apoi, echipa a identificat alte locații care emiteau anumite tipare de unde atunci când Sarah se simțea acut deprimată.

După ce au identificat ambele locații, au implantat un dispozitiv care detectează momentul în care încep tiparele de unde depresive și activează stimularea electrică care promovează sentimentele bune sau șterge senzațiile negative.

„Ceea ce credem că se întâmplă la această primă pacientă este că ceva din mediul înconjurător declanșează un proces care ar declanșa un sentiment negativ, începutul a ceea ce îi agravează depresia. Noi o luăm înainte ca aceasta să devină o depresie semnificativă și practic o eliminăm”, a declarat Dr. Andrew Krystal, psihiatru la UCSF și unul dintre autorii lucrării. „Scopul nostru nu a fost să o facem fericită pe această pacientă. Scopul nostru a fost să eliminăm depresia ei”.

Pentru studiu, lui Sarah a trebuit să i se plaseze zeci de electrozi pe suprafața creierului – o procedură pe care Chang de la UCSF a efectuat-o în mod repetat de-a lungul anilor pentru a studia activitatea cerebrală la persoanele cu epilepsie. Pe parcursul a 10 zile, oamenii de știință au aplicat mai întâi stimulări în diferite secțiuni ale creierului ei pentru a determina unde experimentează senzații pozitive și negative.

Unele dintre aceste senzații erau ciudate și foarte specifice, a spus Sarah. Una dintre ele a fost ca și cum ar fi fost „unghii pe o tablă”. Dar alta „a fost ca și cum aș fi fost ghemuită în fața focului cu o ceașcă de ceai cald”, a spus ea. În cele din urmă au ales un singur loc care o făcea să se simtă alertă și lucidă.

Apoi a mai petrecut câteva zile monitorizându-și îndeaproape simptomele depresiei și notând când se simțea deosebit de deprimată. Acest lucru i-a ajutat pe oamenii de știință să identifice locul care era probabil sursa defecțiunilor electrice.

În iunie 2020, ei au implantat dispozitivul de stimulare – o sursă de energie de mărimea unei cutii de chibrituri care se potrivește într-o canelură sculptată în craniul ei și doi electrozi încorporați în creier, unul pentru detectarea lungimilor de undă depresive și celălalt pentru stimularea electrică.

Încărcătura electrică este setată la un nivel suficient de scăzut pentru ca Sarah să nu simtă când se declanșează. Pe parcursul unei zile, este declanșată de aproximativ 300 de ori la intervale de șase secunde, au declarat cercetătorii.

Dispozitivul implantat se conectează la amigdala pentru a detecta activitatea neuronală asociată cu simptomele depresiei și la o altă regiune în care este provocată stimularea electrică ca răspuns. UCSF / Lucrare de artă: Ken Probst

„Când am pornit stimularea, simptomele ei s-au îmbunătățit aproape imediat”, a declarat Dr. Katherine Scangos, psihiatru la UCSF și autor principal al lucrării. La câteva luni de la implantarea dispozitivului, depresia lui Sarah a intrat în remisiune, iar de atunci a rămas așa. „Ea se simte remarcabil de bine”, a spus Scangos.

Sarah a spus că, deși nu poate simți stimularea electrică în sine, ea crede că își poate da seama când este activată.

„Pur și simplu începeam să cobor aceste spirale în fața dispozitivului și asta este tot ce puteam vedea”, a spus Sarah. Se întâmpla ceva – auzea un comentariu nepoliticos din partea unui străin, citea un e-mail stresant de la un prieten, chiar și vizionarea unei scene triste într-un film, iar ea nu reușea să se debaraseze de urmările negative. Acum, ea le poate pune în perspectivă.

Încă mai simte acele momente de stres, dar „cu ajutorul dispozitivului, în schimb, mă ridic din nou”, a spus ea. „Acum se întâmplă aceste lucruri și e ca și cum m-aș fi transformat dintr-o piatră într-o plută. În loc să mă scufund în depresie, continui să mă ridic la suprafață din nou.”

https://www.sfchronicle.com/health/article/Woman-s-depression-relieved-by-electrical-brain-16503674.php

 

Evoluție: „mini-creierele” crescute în laborator sugerează că o mutație ar fi putut reconstrui mintea umană

The brains of humans are subtly different from those of Neanderthals. Petr Student/Shutterstock

Modul în care noi, oamenii, am devenit ceea ce suntem astăzi este o întrebare la care oamenii de știință încearcă să răspundă de mult timp. Cum  am dezvoltat astfel de abilități cognitive avansate, dând naștere unui limbaj complex, poeziei și științei rachetelor? În ce fel este creierul uman modern diferit de cel ale celor mai apropiate rude evolutive, cum ar fi neanderthalienii și denisovanienii?

Prin reintroducerea genelor antice din astfel de specii dispărute în „mini-creiere” umane – grupuri de celule stem cultivate într-un laborator care se organizează singure în versiuni minuscule ale creierului uman – oamenii de știință au început să găsească noi indicii.

Cea mai mare parte a ceea ce știm despre evoluția umană provine din studiul fosilelor și oaselor antice. Știm că neanderthalienii și denisovanienii s-au îndepărtat de oameni în urmă cu aproximativ 500.000-600.000de ani și că ultimii neanderthalieni nu au dispărut din Europa până acum aproximativ 40.000 de ani.

Cercetările au arătat, de asemenea, că oamenii și neanderthalienii s-au încrucișatși că neanderthalienii au fost mult mai sofisticați decât se credea anterior.

Din studierea dimensiunii și formei craniilor fosilizate, știm, de asemenea, că, creierele oamenilor arhaici aveau aproximativ aceeași dimensiune ca și craniile umane moderne, dacă nu chiar mai mari, și par a fi avut forme diferite. Cu toate acestea, deși astfel de variații ar putea fi corelate cu diferite abilități și funcții cognitive, fosilele nu pot explica singure modul în care formele afectează funcția. Din fericire, progresele tehnologice recente au oferit o nouă cale de a înțelege modul în care diferim de rudele noastre dispărute.

Homo Sapiens versus Neanderthals. Wikipedia, CC BY-SA

Secvențierea ADN-ului antic a permis oamenilor de știință să compare genele neanderthalienilor și denisovanienilor cu cele ale oamenilor moderni. Acest lucru a ajutat la identificarea diferențelor și asemănărilor, dezvăluind că împărtășim cea mai mare parte a ADN-ului nostru cu neanderthalienii și denisovanienii.

Cu toate acestea, în anumite regiuni, există variante genetice purtate exclusiv de oamenii moderni. Aceste regiuni ADN specifice omului pot fi responsabile pentru trăsăturile care separă specia noastră de rudele noastre dispărute. Prin înțelegerea modului în care funcționează aceste gene, putem învăța, prin urmare, despre trăsăturile care sunt unice pentru oamenii moderni.

Studiile care compară secvențele arhaice și moderne de ADN au identificat diferențe în genele importante pentru funcția, comportamentul și dezvoltarea creierului – în special genele implicate în diviziunea celulară și sinapse (care transmit impulsurile nervoase electrice între celule). Acestea au sugerat că creierul uman se maturizează mai încet decât cel al oamenilor de Neanderthal.

Mai exact, dezvoltarea cortexului orbitofrontal la sugari, despre care se crede că este implicat în cunoașterea de ordin superior cum ar fi luarea deciziilor, s-ar fi putut schimba semnificativ, dar subtil de la separarea de neanderthalieni. Oamenii ajung, de asemenea, la maturitate sexuală mai târziu decât strămoșii lor, ceea ce poate ajuta la explicarea motivului pentru care trăim mai mult.

Creiere în creștere

A fost mult timp neclar care schimbări evolutive au fost cele mai importante. O echipă de oameni de știință condusă de Alysson Muotri de la Universitatea din California, San Diego, a publicat recent un studiu în Science care aruncă o lumină asupra acestei întrebări.

Ei au făcut acest lucru prin cultivarea mini-creierelor – care sunt cunoscute științific ca „organoide” – din celule stem derivate din piele. Organoidele cerebrale nu sunt conștiente în modul în care suntem noi – sunt foarte simple și nu ating dimensiuni mai mari de aproximativ cinci sau șase milimetri, din cauza lipsei alimentării cu sânge. Dar pot emite unde cerebrale și pot dezvolta rețele neuronale relativ complexe care răspund la lumină.

Echipa a introdus o versiune dispărută a unei gene implicate în dezvoltarea creierului în organoide folosind tehnologia CRISPR-Cas9, câștigătoare a premiului Nobel, cunoscută sub numele de „foarfeci genetice”, care permite editarea și manipularea precisă a genelor.

Human brain organoid. NIH/Flickr

Știm că vechea versiune a genei a fost prezentă la neanderthalieni și denisovanieni, în timp ce o mutație a schimbat mai târziu gena în versiunea actuală pe care o poartă oamenii moderni.

Organoidele proiectate au prezentat mai multe diferențe. Ele s-au extins mai lent decât organoidele umane și au modificat formarea conexiunilor dintre neuroni. Ele au fost, de asemenea, mai mici și au avut suprafețe dure, complexe în comparație cu organoidele umane moderne netede și sferice.

O mutație de evoluție?

Studiul a identificat 61 de gene care sunt diferite între oamenii moderni și cei arhaici. Una dintre aceste gene este NOVA1, care are un rol esențial în reglarea activității altor gene în timpul dezvoltării timpurii a creierului. De asemenea, joacă un rol în formarea sinapselor.

Alterarea activității NOVA1 a fost găsită răspunzătoare, anterior, pentru  provocarea tulburărilor neurologice, cum ar fi microcefalie (care duce la un cap mic), convulsii, întârziere severă de dezvoltare și o tulburare genetică numită disautonomie familială, sugerând că este importantă pentru funcționarea normală a creierului uman. Versiunea pe care o poartă oamenii moderni are o schimbare într-o singură literă a codului. Această schimbare determină produsul genei, proteina NOVA1, să aibă o compoziție diferită și, eventual, o activitate diferită.

Was there a gene that made us human? Gorodenkoff/Shutterstock

Atunci când au analizat organoidele, oamenii de știință au descoperit că gena arhaică NOVA1 a schimbat activitatea altor 277 de gene – multe dintre ele fiind implicate în crearea de sinapse și conexiuni între celulele creierului. Ca rezultat, mini creierele aveau o rețea diferită de cele ale unui om modern.

Asta înseamnă că mutația din NOVA1 a cauzat schimbări esențiale în creierul nostru. O schimbare într-o singură literă a codului ADN ar putea declanșa un nou nivel de funcționare a creierului la oamenii moderni. Ceea ce nu știm este cum s-a întâmplat exact acest lucru.

Echipa a spus că vor continua cercetarea descoperirii lor fascinante investigând celelalte 60 de gene în detaliu, pentru a vedea ce se întâmplă atunci când este modificată fiecare sau o combinație de mai multe.

Este, fără îndoială, un domeniu intrigant de cercetare, cu organoidele oferind o perspectivă importantă asupra creierele acestor specii antice. Dar suntem doar la început. Manipularea unei singure gene nu va capta adevărata genetică a omului de Neanderthal și Denisovan. Dar i-ar putea ajuta pe oamenii de știință să înțeleagă cum funcționează unele gene specifice omului.

Creierul copilului scanat pentru a identifica viitorul criminal

Seminţele comportamentului infracţional şi anti-social pot fi găsite la copiii de trei ani, au susţinut oamenii de ştiinţă.

Cercetătorii cred că tendinţele violente au o bază biologică şi că testele şi imagistica creierului le-ar putea identifica la copii.

Ei susţin că, previzionand care copiii au potenţialul de a fi problematici, ar putea fi introduse tratamente pentru a-i menţine pe drumul cel  drept. În cazul în care testele sunt suficient de exacte, atunci o forma de screening ar putea fi introdusa în acelaşi fel in care se testeaza pentru anumite boli.

Teoriile au fost invocate de doi criminologi de la conducerea  Asociatiei Americane pentru Progresul Stiintei din Washington.

Prof. Adrian Raine, un criminolog britanic, a susţinut că alcatuirea fizica anormala a creierului ar putea fi o cauză a criminalităţii, dar ar putea  insa sa contribuie şi la o prezicere a acesteia.

Studiile sale au demonstrat că psihopaţii şi criminalii au zone mai mici ale creierului, cum ar fi cortexul prefrontal şi amygdala (aflată în zona mediană a lobilor temporali), ambele reglementand şi controland emotiile si comportamentul. De asemenea, el consideră că lipsa condiţionarii temerii de pedeapsă, care pot fi măsurata la copii mici înainte ca comportamentul perturbator sa apara, ar putea fi, de asemenea, un indicator puternic.

Dr. Nathalie Fontaine, care de asemenea a vorbit la conferinta, a susţinut că, copii mai mici de patru ani au prezentat ” o lipsa dura de trăsături emotionale”, cum ar fi lipsa vinovăţiei şi a empatiei, care ar putea sugera, de asemenea, un comportament viitor rău [problematic]. Corelarea acestor caracteristici cu „problemele de comportament”, cum ar fi istericalele ar putea fi o modalitate puternica de anticipare a celui care ar putea fi [ un personaj] anti-social mai târziu în viaţă.

Ambii vorbitori au spus că identificarea acestor probleme din timp ar putea fi importanta în oprirea copiilor de a deveni criminali.

Dr. Raine, un fost psiholog al Home Office (administratiei centrale) care lucreaza la Universitatea din Pennsylvania, a declarat ca terapia ar putea include consiliere pentru contracararea problemelor comportamentale înnăscute şi stimularea creierului cu medicamente sau alimente bogate in Omega 3.

Dr. Fontaine, de la Indiana University, a spus ca studiul a arătat că pedeapsa nu functioneaza intotdeauna cum ar trebui şi că întărirea comportamentului pozitiv, mai degrabă decât pedepsirea celui rău ar putea fi soluţia.

„Daca i-am putea identifica pe acei copii suficient de devreme, am putea să-i ajutam atat pe ei, precum şi pe familiile lor”, a spus ea.

Dr. Fontaine a folosit date, de la mai mult de 9.000 de gemeni, de la Twins Early Development Study, un sondaj al gemenilor născuti în Anglia şi Ţara Galilor între 1994 şi 1996. Evaluările lipsei dure de trăsături emotionale şi a problemelor de conduită s-au bazat pe chestionare pedagocice luate atunci când copiii aveau şapte, nouă şi doisprezece ani. Informaţiile au fost luate de la părinţi atunci când copiii erau mai mici de patru ani.

Ea a descoperit ca exista o corelaţie între factorii de risc la o vârstă fragedă şi comportamentul rău de la o vârstă mai înaintată.

Dr. Raine a spus că el recunoaste implicaţiile etice ale tratarii copiilor înainte ca acestia sa fi săvarsit ceva greşit, dar a susţinut că nici cauzele „biologice” ale criminalitatii nu pot fi ignorate.

„Am putea face ca struţii şi sa ne ascundem capetele în nisip, dar cred că am să urmăresc cauzele criminalităţii atat la nivel biologic şi genetic, precum şi social”, a spus el.

Comentariul meu: Creierul astora, din pacate, n-a fost scanat si de-aia au devenit niste monstri. Ma-ntreb ce le va mai puia mintea doar pentru a-i transforma pe oameni de timpuriu in legume sau executanti. Stiinta, sub masca binelui societatii, a devenit diabolica.

Ce se intampla cand doctorul se joaca „de-a Dumnezeu”? Un copil român a murit în Germania, după ce i-au fost injectate celule stem în creier

Cea mai mare clinică de celule stem din Europa, care tratează anual sute de pacienţi britanici, se află în mijlocul unui imens scandal, după ce un copil român, în vârstă de un an şi jumătate, a murit în august în urma injectării de celule stem direct în creier.
Copilul era fiul unor români stabiliţi în Italia, notează „The Telegraph“.
Clinica unde a avut loc tragedia este Xcell-Center din Dusseldorf, Germania, iar medicul care a efectuat procedura se află acum sub anchetă penală.
În luna mai, în aceeaşi clinică germană, un alt copil din Afganistan era cât pe ce să-şi piardă viaţa, după ce a fost supus unei proceduri similare.
Din fericire însă micuţul, în vârstă de zece ani, a fost salvat în urma unei operaţii chirurgicale. Familia acestuia a dat în judecată clinica Xcell-Center.
Specialiştii susţin că prin transplantul de celule stem pot fi vindecate boli precum paralizie cerebrală, scleroză multiplă, autism, Parkinson, Alzheimer, boli de inimă, diabet şi leziuni ale măduvei spinării.
Astfel de tratamente cu celule stem, care de obicei costă între 10.000 şi 20.000 de lire sterline, sunt interzise în majoritatea ţărilor europene, deoarece nu există încă nicio dovadă că ele funcţionează.

DARPA dezvolta „casca de supunere”(obedienta). Ghici pentru cine e?

Se pare ca tot mai harnicii nostri prieteni de la DARPA au fost ocupati cu crearea unui plan de urgenţă pentru mişcarea  OathKeeper. Multumita unei dezvoltate recent casti -modulator pentru durere şi modificare a comportamentului, orice trupe americane care decid ca vor asculta de Constituţie mai degrabă decât de comenzile marionetelor sefilor de  la nivel mondial vor beneficia acum de o controlata de la distanţă (telecomandata), persuasiune motivaţionala.

Amintind de „Colanul de ascultare” din Star Trek, aceasta casca noua, potrivit creatorul ei William J Tyler de la Arizona State University, va fi capabila  să produca non- invaziv exact aceleaşi efecte care sunt acum posibile doar prin implanturi chirurgicale profunde. Implicand o formă de tehnologie cu ultrasunete dirijate, „Casca de ascultare” va fi capabila să manipuleze centrele durerii şi pe cele motivaţionale din creier, la o scară mai fină decât chiar  actuala stimulare magnetică.

Nu este nici un secret motivul pentru care agenţiile ar fi interesate de acest tip de tehnologie şi Tyler spune  dureros de clar cine sunt operatorii sai. Potrivit lui Tyler: „Aşteptăm cu nerăbdare să dezvoltam o strânsă relaţie de munca cu DARPA şi alte Departamente ale Apărării şi  ale Serviciilor de Informaţii ale SUA pentru a aduce unele dintre aceste aplicaţii la îndeplinire în următorii ani, în funcţie de nevoile cele mai presante ale industriilor de apărare ale ţării noastre. „[ ref ]

Desigur, toata lumea este foarte conştienta cum săracul, sub-dotatul, cel mai mare sub-finanţat complex industrial militar din lume are astfel de „nevoi urgente” precum această nouă tehnologie.

Dar stai ca mai este ceva. Tyler este în mod evident un om ce detine in mâinile sale o mulţime de bani si timp oferite de DARPA .  Atunci când el nu este ocupat cu dezvoltarea „Castii de supunere”, munceste din greu la o altă tehnologie mult necesitata, care va deveni un avantaj pentru omenire: MyBrainCloud.net.

Potrivit lui Tyler, „MyBrainCloud.net este o aplicaţie a conceptui de stimulare neinvaziva a creierului cu ajutorul ultrasunetelor pulsate, care este probabil să apară în viitor. Conceptul este, în esenţă, de inzestra utilizatorii individuali, cu un port conexiune personalizat prin care diversele protocoale de stimulare a creierului pot fi administrate într-o manieră de acces deschisa utilizând cloud computing (norul computerizat ). Această tehnologie are largi si variate aplicatii, de la medicina pentru acasă la aplicaţii de agrement, cum ar fi jocurile video interactive şi descărcarea de experienţă virtuală „. [ ref ]

Deci, se pare ca Tyler ar putea intra in istorie ca inventator nu numai al „castii de supunere” in stil Star Trek, dar, de asemenea, al portului interfaţa om-maşină in stil Matrix; două invenţii science fiction distopice  într-o singura cariera.

Cercetatorii au descoperit o „busola morala” in creier, care poate fi controlata de magneti

Oamenii de stiinta au descoperit existenţa reala a „busolei morale” din creier, care controleaza modul in care putem judeca comportamentul altor oameni.

Regiunea, care se află chiar în spatele urechii drepte, devine mai activă atunci când ne gândim la alte persoane care au savarsit contraventii sau fapte bune.

Într-un experiment extraordinar, cercetatorii au reusit sa utilizeze magneţi puternici pentru a perturba aceasta zona a creierului si a-i face pe oameni, temporar, mai puţin morali.

Studiul evidenţiază ca sentimentul nostru de bine şi rău nu este bazat doar pe educaţie, religie sau filosofie, ci de biologia creierului nostru.

Dr. Liane Young, care a condus studiul, a declarat: „Crezi ca moralitate reprezinta într-adevăr un nivel înalt al tinutei[morale]. Posibilitatea aplicarii unui câmp magnetic într-o regiune specifică a creierului şi schimbarea hotărârilor morale ale oamenilor prin această actiune este cu adevarat uimitoare. ”

Busola morala se află într-o parte a creierului numita jonctiunea parieto-temporala dreapta. Aceasta se află aproape de suprafaţa creierului, chiar în spatele urechii drepte.

Cercetatorii de la Massachusetts Institute of Technology au folosit o tehnica non-invaziva numita stimulare magnetica transcraniana pentru a perturba zona respectiva a creierului.

Tehnica generează un câmp magnetic pe o portiune mică a craniului care creează curenţi electrici slabi la nivelul creierului. Aceşti curenţi interfereaza cu celulele din apropierea creierului şi le împiedica sa raspunda în mod normal.

În primul experiment, 12 voluntari au fost expuşi la câmpul magnetic timp de 25 de minute, înainte ca acestora sa li se dea o serie scenarii stil „labirint moral”.

Pentru fiecare dintre cele 192 de scenarii, li s-a cerut să ia o hotărâre cu privire la acţiunile personajului pe o scară de 1- „absolut interzis” la 7- „absolut acceptabil”. 

În al doilea experiment, câmpul magnetic a fost aplicat capetelor lor în momentul în care li s-a cerut să cântărească  comportamentul personajelor din scenariu.

În ambele experimente, câmpul magnetic i-a facut pe voluntari mai puţin morali.

Un scenariu descria un om care-si lasa prietena sa mearga pe jos pe un pod despre care el ştia ca era nesigur. Fata a supravieţuit nevătămata.

În condiţii normale, majoritatea oamenilor catalogheaza comportamentul omului ca fiind inacceptabil. Dar dupa ce li s-a aplicat impulsul magnetic, voluntarii au avut tendinţa să nu vadă nimic în neregulă in acţiunile sale – şi au judecat  comportamentul său exclusiv prin prisma faptului că prietena lui a supravieţuit.

Un alt scenariu descria două fete care vizitau un combinat chimic îsi una dintre fete ii cere prietenei sale să-i pună zahăr în cafea .

Prietena foloseste praful dintr-un borcan marcat „toxic”  dar datorita faptului ca pulberea se dovedeşte, ulterior, a fi zahăr, fata scapa nevătămata.

Voluntarii cu busola morală perturbata au avut tendinţa de a evalua comportamentul fetei ca fiind permis, deoarece prietena ei nu a fost rănita – chiar dacă a fusese averizată ca pulberea provenea dintr-un borcan etichetat ca toxic.

De-a lungul experimentului, acţiunile iresponsabile sau deliberate care ar fi putea avea ca rezultat daune au fost considerate ca puncte de vedere moral acceptabile în cazul în care povestea a avut un „final fericit”, au raportat în revista Proceedings of the National Academy of Sciences [cercetatorii].

Nu e prima dată cand oamenii de ştiinţă descopera părţi ale creierului specializate în etica şi moralitatea. Anul trecut, oamenii de ştiinţă americani au susţinut că au găsit un loc al lui „Dumnezeu” – o regiune a creierului care controleaza credinta religioasa. 
http://www.dailymail.co.uk/sciencetech/article-1262074/Scientists-discover-moral-compass-brain-controlled-magnets.html
 Numai asa NWO si noua religie ii va putea tine pe toti in frau, infatisandu-le lucrurile imorale ca fiind de cea mai inalta tinuta morala. Bravo stiintei puse in slujba oamenilor sau mai bine-zis a unui grup de indivizi pe care eu nu-i pot numi oameni.

Un nou instrument pentru securitatea aeroporturilor:scanerul israelian pentru minte!

Ca parte a măsurilor stricte pentru intarirea securitatii aeroportuare, autorităţile americane pot folosi un scanner cititor al mintii produs de israelieni care se presupune că prezice dacă un pasager este un potenţial pericol sau nu.

Administraţia  Transportului şi pentru Siguranţa  (TSA) şi Homeland Security au în vedere  instalarea unui sistem controversat de citire a mintii , care a fost recent dezvoltat de tehnologiile bazate pe WeCU ale Israelului, în toate aeroporturile americane,a raportat joi AP. 

Dispozitivul, care funcţionează pe baza unui amestec dintre înalta tehnologie informatică şi psihologia comportamentala, în esenţă, este conceput pentru a „lintra în interiorul capului nelegiuiţilor” , fără cunoştinţa subiectului şi de a-l impiedica pe el (sau ea) de a pune viaţa călătorilor colegi  în pericol. 

Potrivit CEO al WeCU Technologies, Ehud Givon, oamenii nu pot să nu reacţioneze mecanic la imagini cunoscute care apar dintr-o dată în locuri nefamiliare. 

Avand asta în minte, sistemul are ca scop de a proiecta imagini pe ecranele din aeroport, cum ar fi simboluri asociate cu un grup terorist sau semne  pe care doar un terorist le-ar recunoaşte. 

Givon a spus ca în timp ce sistemul WeCU ar folosi oamenii pentru a face unele observatii, aceasta se va baza insa în mare măsură pe camere ascunse sau senzori biometrici acoperiţi , care pot distinge o creştere a temperaturii corpului şi frecvenţa cardiacă, oricat de uşoare ar fi aceste cresteri. 

„Unul câte unul, ii poţi cerne din fluxul de persoane pe cei specific rău intenţionati,” a susţinut Givon.

Dispozitivul  controversat a stârnit strigăte de protest în rândul grupurilor pentru drepturile civile, care susţin că un sistem care scormoneste prin creier pentru a căuta intenţiile rele este „Orwellian” şi înrudit cu ” amprentarea creierului.” 

La  aeroportul Ben-Gurion din Israel, evreii israelieni  trec fără probleme, în timp ce palestinienii arabi sunt luati deoparte pentru interogare sau chiar control corporal. 

SUA este deja subiectul controversei larg răspândite pe tema scanarii corporale complete, care, potrivit criticilor, încalcă legile de protecţie a copilului, precum şi dreptul călătorilor la intimitate.

SBB/DT SBB / DT www.presstv.ir

Pe cand si scanerele pentru vise, puse in dormitor? Fericiti cei ce au doar un neuron fiindca nu pot face asocieri de imagini si alte cele.