Albinele şi Icoanele. Dragostea sfinţilor pentru animale şi dragostea animalelor pentru sfinţi

În regiunea Kapandriti, din preajma Atenei, se petrece un lucru minunat. În urmă cu zece ani, un evlavios apicultor, pe nume Isidor Ţiminis, s-a gândit să introducă într-unul din stupii săi o icoană cu Răstignirea Domnului.

Deschizând stupul, la puţin timp după aceea, a constatat cu uimire că albinele au arătat respect şi evlavie faţă de icoană, pe care au „brodat-o” cu ceară, lăsând neacoperite chipul şi trupul Domnului.

De atunci, în fiecare primăvară, acesta introduce în stupii săi icoane cu Mântuitorul, cu Maica Domnului sau cu sfinţi, iar rezultatul este mereu acelaşi. Cândva i s-a dus o piesă lucrată manual, la o mănăstire de maici, reprezentând dealul Golgotei cu cele trei cruci.

Albinele au „brodat” cu ceară întreaga suprafaţă a compoziţiei, lăsând a se percepe clar crucea Mântuitorului şi cea a tâlharului din dreapta Sa, în timp ce crucea tâlharului din stânga au acoperit-o cu un strat gros de ceară.

Ultima dată i-am dus şi noi o icoană a Sfântului Întâi Mare Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, al cărui nume îl poartă şi umila noastră editură. După cum veţi constata şi din fotografia pe care o publicăm aici, albinele au înveşmântat întreaga icoană în ceară, lăsând neacoperite chipul şi trupul Sfântului.

Din nota introductivă a cărţii „Dragostea sfinţilor pentru animale şi dragostea animalelor pentru sfinţi”, Monahul Simon, needitată în limba română.

Traducere din limba greacă: Elena Dinu

Sursa: Blogul Sfântul Munte Athos

http://www.financiarul.ro/2013/09/16/albinele-si-icoanele-dragostea-sfintilor-pentru-animale-si-dragostea-animalelor-pentru-sfinti/

Nicolae Carpathia, Antihristul român care nu deranjează pe nimeni, nici măcar pe ortodocșii români (II)

Așa cum spuneam și ieri mă pot numi Toma necredinciosul deoarece nu cred in coincidențe. Ieri v-am prezentat subiectul, pe scurt, al seriei Left behind, punând accent pe personajul Nicolae Carpathia, intruchiparea Antihristului. Pentru a va explica de ce nu cred în coincidențe trebuie să vă vorbesc însă despre autorii acestor romane, în special despre Tim LaHaye.

Tim LaHaye

Este un mare evanghelist baptist născut pe 27 aprilie 1926. El este de asemenea scriitor și orator. Are de asemenea și o carieră politică. Ce se vorbește sau se știe mai puțin despre el este faptul ca are conexiuni cu cunoscuți masoni grad 33 și că și el este mason deși n-a recunoscut acest fapt niciodată. Este de asemenea un mare propovăduitor al unificării religiilor. O simplă căutare pe Google vă oferă o mulțime de informații despre acest controversat personaj pe care cel mai abitir îl atacă evangheliștii aparținând celorlate culte neo-protestante. Seria Left Behind l-a propulsat pe culmi nebănuit de înalte și i-a adus venituri mai mult decât substanțiale. Cariera sa politică este strâns legată de oameni politici și religioși controversați. Unul dintre aceștia este Reverendul Sun Myung Moon.

Rev. Sun Myung Moon (Moonies) şi Biserica Unificării

Pentru cei câţiva dintre voi care nu sunt familiarizaţi cu Reverendul Moon, în anii ’60 atât el cât şi a lui Biserică a Unificarii au fost universal priviți ca un cult periculos. Abuzul pe care adepţii săi l-au suferit în mâinile comandantului lor care le-a manipulat mințile este concret stabilit.

Revendicările sale includ și afirmația că Hristos şi-a ratat misiunea şi că Moon însuşi este „noul Mesia”, care a venit să-şi îndeplinească misiunea de Dumnezeu. De asemenea, el susţine că  misiunea sa este de a „uni lumea prin unirea forţelor religioase”. Oare v-ar şoca să ştiţi că aproape toate numele mari ale evanghelicilor creştini au legături extrem de strânse cu el? Printre aceștia se numără  Jerry Falwell și Billy Graham, dar și multe alte nume printre care și cel al lui Tim LaHaye și al soției acestuia.

Consiliul pentru politică natională (CNP)

O altă organizaţie sponsorizată de Moon este Consiliul pentru Politică Naţională fondat în 1981 de Tim LaHaye, co-autor al seriei de cărți „Left Behind”. S-a  raportat că el a primit 500.000 dolari de la un domn Bo Hi Pak, omul numarul 1 al lui Moon, si un fost ofiter coreean al  CIA. Deşi există o casetă care arată că LaHaye i-a mulţumit lui Pak pentru bani, LaHaye nu a negat niciodată acuzația, dar a atacat verbal sursele  care au verificat afirmaţia cu un car de insulte.

Printre membrii CNP s-au numărat:

Beverly şi Lee LaHaye (soția și fiul), de asemenea, asociați cu grupul CWA al lui Moon. Gary Bauer, Bill Bright, James Dobson (punct central al Mafiei), Bob Dugan, Ron Godwin, Robert Grant, Rebecca Hagelin, Bob Jones al 3-lea (Bob Jones University), Alan Keyes (vorbitor ultra-conservator negru, gazdă  si autor de show), Dr. D. James Kennedy (remarcabil tele-evanghelist şi pastor ), Peter Marshall, Sam Moore de la Thomas NelsonPublishing, Pat Robertson (fondator al Reţelei creştine de Radiodifuziune şi fost aspirant prezidenţial), Rev. Duane Motley, Ralph Reed, Oliver North (anterior în Consiliul Naţional de Securitate), Phyllis Schlafly (cronicar de ultra-dreapta şi cărturar), Rev Jim Woodall, John Ankerberg (personalitate de televiziune creştină recunoscută la nivel internaţional ), Rev EV Hill, James Robison, Jay Sekulow (Procuror şi activist pentru cauzele ultra-dreptei și ale creștinilor), Pat Boone, Larry Burkett, Reed Larson şi mulți alții.

Unii dintre liderii politici implicaţi în sponsorizatul grup CNP al lui Moon sunt senatorii Jesse Helms, Nickles Don şi Trent Lott. Tom DeLay și de asemenea, reprezentanţii Dan Burton şi Bob Dornan.

Privind mai atent către unii dintre ofiţerii CNP găsim nu numai o doar o asociere puternică a acestora cu Moon, dar, de asemenea, legături puternice cu CIA şi Consiliului pentru Relaţii Externe, să nu mai vorbim de asociere cu Francmasoneria de nivel înalt despre care mulţi teoreticieni ai conspiratiei au mai mult de o simpla cunoaştere elementară referitoare la NWO. Un alt fost preşedinte al CNP este Rich DeVoss, co-fondatorul Amway (şi 33 grade Mason).

Coaliţia pentru libertatea religioasă (CRF)

O altă fostă organizaţiea lui Moon Luna a fost  „Coaliţia pentru Libertate Religioasă”( Coalition for Religious Freedom), caz în care din nou, Tim LaHaye a deținut o poziţie plătită în calitate de preşedinte. Aceasta a fost formată de LaHaye după ce Moon a fost arestat pentru evaziune fiscală. Jerry Falwell, Jimmy Swaggart, James Robison, James Kennedy şi Rex Humbard, toți au servit ca membrii ai comitetului executiv. Alte personalități notabile care au servit în CRF lui Moon CRF îi includ pe  Hal Lindsey (Autorul „The Late Great Planet Earth”), Paul Crouch (şef al rețelei Audiovizuale Trinity), Dr. D. James Kennedy şi Don Wildman pentru a numi doar câtiva.

Preşedintele  CRF Don Sills admite că CRF a primit nu mai putin de 500.000 dolari de la surse ale lui Moon. În 1984, în ciuda faptului că forţe din guvern s-au opus mutării, Luna a fost inchis pentru evaziune fiscală (condamnat la 18 luni de închisoare şi amendat cu 25.000 dolari). Într-un miting sponsorizat al CRF,  Tim LaHaye a cerut oamenilor să meargă la închisoare împreună cu Moon, in semn de protest.Puteti citi și despre alte organizații sponsorizate de Moon și din care fac parte atat Tim LaHaye cât și alți evangheliști faimoși aici.

V-am povestit toate acestea pentru a înțelegece fel de om este Tim LaHaye și ce fel de legături  are în lumea religioasă și politică. Să fie doar coincidențe toate aceste legături? Să fie tot o coincidență faptul că coperta volumului Puterea Crucii arată astfel?

Imaginea din stânga este coperta cărții  (1999)  lui Tim LaHaye numită Puterea Crucii. Cea din dreapta este un simbol masonic vechi de secole si putea fi vazut pe un site-ul oficial al Cavalerilor Templieri la http : / / http://www.korrnet.org/f&am/kt.htm . Din păcate site-ul nu mai poate fi accesat. De ce simbolul Francmasonic al Cavalerilor Templieri se află pe coperta lui LaHaye? Un simbol masonic, care pare a fi unul creştin este crucea şi emblema coroanei. Cu toate acestea  nu este cazul a se crea confuzii. Autorul masonic, Ray Denslow, relevă:

Cavalerii Templieri

„Crucea si Coroana poate fi spus că se limitează aproape în exclusivitate la gradele istorice in masonerie cum este exemplificat în diferitele ordine ale cavalerilor de rit York şi scoţian. În Galia descoperim că crucea era un simbol solar atunci când avea brate şi unghiuri egale, la fenicieni era un instrument de sacrificiu pentru Dumnezeul lor, Baal, şi la egipteni, crux ansata era simbolul vieţii veşnice „’44 [subliniere în original].

În Raportul Masonic găsim mai multe despre această emblemă:

„Întrebare: Ce simbolizează emblema Crucea și Coroana din Masonerie de fapt?

„Răspuns:.” Crucea „din Francmasoneria este o cruce filosofic, în conformitate cu Albert Pike,(” Morala şi Dogma „, p. 771). Este filosofică în sensul că acesta reprezintă principiul fecundator generator al axului perpendicular ( 350 MASONICE ŞI OCULTE SIMBOLURI ilustrate) şi matricea sau uterul naturii, principiul feminin producător al axului orizontal. Filosofia crucii masonice este total falica. Coroana din aceste embleme masonice este falică, de asemenea, aceasta fiind prima emanaţie a Sephiroth-ului cabalistic….” 4 ”

Un fost Mason, de asemenea, explică:

” O altă bijuterie a Ritului York pe care o puteți vedea este simbolul Templierilor …. Este o cruce mare malteză, cu un cerc în centru. Interiorul cercului este o cruce roşie latină într-o coroană. În jurul braţelor crucii este motto-ul Commanderiei, „In Hoc Signo Vinces.” (Cu acest semn, cucerește!)

„Deşi acest lucru poate părea destul de inofensive, motto-ul este atribuită iniţial împăratului Constantin, care l-a folosit în combinaţie cu o  presupusă viziune cerească pentru a începe subversiunea şi politizarea creştinismului biblic în falsul și apostatul cult Alexandrin ….

„Un joc de război similar este jucat cu” semnul .’… semnul menționat al lui Constantin nu a fost o cruce creştină, ci un fel de ” X” care a avut atât asociaţii creştine cât şi păgâne. În magia modernă, este semnul ucisului şi înviatului zeu egiptean Osiris (o alta versiune a „ucisului şi înviatului” Hiram Abif).

-Din nou, Masoneria l-a retrogradat pe Iisus şi l-a inlocuit cu proprii săi „Hristosi” [subliniere în original].

351  SIMBOLURI ȘI STEAUA ESTULUI MASONICA

Două alte grupuri (ambele cu conexiuni masonice) utilizează crucea şi coroana. Charles Taze Russell a fost un mason care a înființat Martorii lui Iehova. 4 „El a folosit Crucea Roşie şi alte caracteristici distinctive ale logo-ului Cavalerilor Templieri.”

El a folosit, de asemenea, simbolul masonic al discului solar înaripat și cu şerpi şi el este „îngropat într-o piramidă cu simboluri masonice pe piatra de la căpătâiul său.” 149

352 simboluri masonice şi oculte ilustrate

Celălalt grup care foloseşte crucea şi emblema coroanei este Christian Science. Acest grup a fost fondat de Mary Baker Eddy în Massachusetts, dar Masonul Henry Olcott Steele, care a fost co-fondator al Societăţii Teozofice cu Helena Petrovna Blavatsky, „a fost un asociat al lui Mary Baker Eddy.” „Unii frați ai lui Eddy au ținut şedinţe şi la aceste şedinţe s-a întâlnit Blavatsky cu colonelul Henry Steele Olcott. „” Mary Baker Eddy, s-a căsătorit cu un mason şi aceasta a fost singura societate secretă în care ea le-a permis altor membri ai Christian Science să intre. „” Mary a avut chiar şi o parte din materialele ei publicate înlunarul Magazin Francmason . „4 Mai multe persoane conectate cu Christian Science, cum ar fi directorii si membrii consiliului de administraţie precum şi un număr de editori ai Christian Science Monitor au fost masoni.” „Chiar şi preşedinţii Bisericii Mamă în anii 1922-1923 şi 1923-1924 au fost masoni.”

Alte coincidențe?

Există 8 zile sfinte primare în vrăjitorie şi satanism. La Illuminati acestea sunt cunoscute ca cele 8 nopti de sacrificiu uman din motive evidente. Există patru majore şi patru minore:

1) Întâmpinarea Domnului sau Imbolg – februarie 1,2 – majoră( in acest caz domnul e Lucifer)

2) Ostara-21 martie (Echinoctiul de Primavara) – minoră

3) Beltane sau Roodmas – 01 mai (ziua fondării Illuminati în 1776) – majoră

4) Litha – 21 iunie (solstitiul de vara) – minoră

5) Lughnasadh sau Lammas-1 august – majoră

6) Mabon-21 septembrie (echinoctiul de toamnă) – minoră

7) Samhain sau Halloween-octombrie 29-31 – majoră

8) Yule-21 decembrie (solstiţiul de iarnă) – minoră

Luciferienii caută binecuvântările satanice nu numai efectuându-și muncile în locaţiile lor sacre în care ei cred că există vortexuri de putere oculte (a se vedea http://www.cuttingedge.org/n1040.html ), dar, de asemenea, caută binecuvântările satanice și prin iniţierea  proiectelor în zilele satanice sfinte. Astfel

La 1 mai 2000, Beltane (majoră sărbătoare satanică, ei au început producţia filmului „Left Behind”. 13 săptămâni mai târziu, pe 1 august, Lughnasadh (majoră sărbătoare satanică) au lansat ” seria Left Behind” în vânzare. 13 săptămâni mai târziu pe 31 octombrie, Samhain (majoră sărbătoare satanică au lansat filmul „Left Behind”. La 13 săptămâni de la această data adică pe 02 Feb. 2001 Întâmpinarea Domnului (majoră sărbătoare satanică), au lansat „Left Behind”, în teatrele din toată ţara. (A se vedea aceste date pe http://www.upcomingmovies.com/leftbehind.html .)

Șansa ca Peter Lalonde să nimerească cele patru zile ocultice, cu datele sale de producţie şi de lansare este de 1 la 17.458.601.160. Sau unu la şaptesprezece miliarde 458 milioane 601 mii și 160. Dacă credeţi că aceasta este o coincidenţă, atunci probabil crezi că a fost coincidenţă și faptul că Iisus a murit de Paşte și a înviat după trei zile. Creștinii nu ar trebui să creadă în coincidențe.

Deci, după cum spuneam prea multe coincidențe se leagă de aceaste romane și de persoana lui Tim Lahaye. De aceea eu nu cred în ele cum de altfel nu cred că  este o coincință faptul că românul Nicoale Carpathia a fost desemnat drept Antihrist. Mâine vă voi arăta cine este cel despre care se vorbește in carte.

VA URMA…………

Cititi și https://mucenicul.wordpress.com/2011/06/29/nicolae-carpathia-antihristul-roman-care-nu-deranjeaza-pe-nimeni-nici-macar-pe-ortodocsii-romani-i/

Eclipsa de Soare de la Răstignirea Domnului

„Iar din al şaselea ceas, întuneric fu peste tot pământul, până la al nouălea ceas” (Matei XXVII, 44).
„Şi, fiind ceasul al şaselea, întuneric fu peste tot pământul, până la al nouălea ceas” (Marcu XV, 33).
„Şi era ca la al şaselea ceas, şi întuneric se făcu peste tot pământul, până la al nouălea ceas, şi se întunecă soarele şi se spintecă catapeteasma bisericii prin mijloc” (Luca XXIII, 44).
„…Cel ce pe lemn puterile cele potrivnice a biruit, soarele întunecând şi pământul clătindu-se…” (Lepădări la Sf. Botez)

Pentru câte minuni cuprinde întru sine minunea lipsirii soarelui, ceea ce mai presus de fire s-a făcut la răstignirea Domnului, sau – mai bine a zice – a întunecării soarelui

„Când S-a răstignit Domnul nostru, era amiază de primăvară, adică de douăsprezece ceasuri ziua şi douăsprezece ceasuri noaptea, după aşezămintele Sfinţilor Apostoli şi după grăitorii pentru pascalie. Şi soarele nu s-a întunecat de la sine-şi (precum a socotit Orighen), ci de la lună care – cu toate că era lună plină, de patrusprezece zile, după Dumnezeiasca Scriptură – venind sub soare şi mergând împreună, l-a întunecat pe el, precum a văzut cu ochii săi călătoria aceasta împreună şi întunecarea dumnezeiescul Dionisie Areopagitul, aflându-se în Heliopolis al Egiptului împreună cu Apolofan, şi scrie învederat despre aceasta în trimiterea către Policarp. Acestea – zic – aşa fiind cunoscute mai înainte, vezi câte minuni au urmat şi câte legi ale firii s-au schimbat întru această lipsire mai presus de fire:

– Căci, după legile firii, în vremea când este lună plină, e cu neputinţă a călători soarele împreună cu luna. Fiindcă atunci se află amândoi luminătorii după potrivire, anume: dacă soarele se află la miazăzi cea deasupra pământului şi la semnul mijlociu al cerului despre vârf, ce se numeşte zenit, luna se află drept după potrivire la semnul mijlociu al cerului cel de sub pământ, ce se numeşte nadir. Şi altfel. Asemenea şi dacă soarele se află la apus, luna se află la răsărit. Însă, la răstignirea Dom­nului, legile acestea fireşti s-au schimbat şi s-a făcut împreună călătoria soarelui şi a lunii mai presus de fire şi preaslăvită.

– Căci luna a păşit înainte şi într-un minut a luat douăspre­zece ceasuri întregi. Căci în minutul acela întru care se cădea să se afle la semnul cel de sub pământ nadir, ea s-a aflat la semnul cel mai deasupra pământului zenit. Fiindcă, alergând cu nespusă şi neînţeleasă iuţeală pe dedesubt de mijlocul emisferei celei de sub pământ până la cealaltă emisferă mai presus de pământ, a ajuns soarele la mijlocul cerului, întru al şaselea ceas al zilei întru care S-a răstignit Domnul, şi aşa a călătorit împreună cu dânsul.

– […] Şi amiaza cea luminată a Vinerii celei mari s-a făcut prea-adânc miez de noapte. Şi mai departe întunecarea aceasta s-a făcut peste toată lumea şi peste tot locul […] Pentru aceasta au zis într-un glas împreună şi cei trei evangheliştii, Matei (XXVII, 46), Marcu (XV, 33) şi Luca (XXIII, 44): «Şi întuneric se făcu preste tot pământul.»

– Căci, după ce a acoperit tot discul soarelui, luna a urmat împreună cu dânsul către apus, acoperindu-l pe el trei ceasuri întregi, până la al nouălea ceas (ora 15, 3 după amiază), după cum zic dumne­zeieştii evanghelişti: Matei (XXVII, 45), Marcu (XV, 33) şi Luca (XXIII, 44). Adică nu l-a acoperit şi nu l-a descoperit pe el puţin câte puţin, cum se întâmplă la lipsirile [1] cele fireşti, ci acoperindu-l pe dânsul cu totul întru aceste trei ceasuri (12-15). Lucru care este mai presus de fire şi prea-slăvit.

– Căci, după ce luna a acoperit soarele vreme de trei ceasuri, l-a descoperit iarăşi, însă împotriva rânduielii celei fireşti. Căci, când se face călătorie împreună firească şi întunecare a soarelui [eclipsă], partea soarelui care se întunecă cea dintâi, aceea se şi luminează mai întâi. Însă atunci, partea soarelui care s-a în­tunecat mai întâi s-a luminat la urmă, şi partea care s-a întunecat pe urmă s-a luminat întâi. Pentru aceea scria către Policarp dumnezeiescul Dionisie despre aceasta, zicând aşa: «Şi, iarăşi, nu dintru aceeaşi făcându-se nici căderea, nici curăţirea, ci din cea împotrivă după potrivire.»

– Căci – după ce luna a urmat împreună cu soarele către apus, acoperindu-l pe el trei ceasuri până la al nouălea ceas din zi (3 după amiază) – nu i-a urmat mai mult, nici n-a apus împreună cu dânsul, nu! Ci, lăsându-l pe el acolo, la locul cerului al ceasului al nouălea, ea s-a întors înapoi la răsărit. Şi, până să treacă soarele depăr­tarea cerului a celor trei ceasuri ce rămăseseră până să se săvârşească ziua şi să apună, luna a grăbit, şi a tre­cut cele nouă ceasuri în trei ceasuri. Şi astfel, când soarele s-a aflat la marginea apusu­lui, luna s-a aflat după potrivire în cealaltă margine a răsăritu­lui, şi aşa amândoi luminătorii s-au aşezat şi s-au arătat iarăşi în rânduiala lor cea firească. Drept pentru care, pasărea cerului Dionisie îi scria lui Policarp şi despre aceasta: «Şi iarăşi o vedem pe dânsa (adică pe lună), de la al nouălea ceas (3 după amiaza) până seara, stând cu prea-slăvire la potrivirea soarelui. Adu-i aminte încă şi altceva lui (adică lui Apolofan), căci ştie că şi căderea aceasta am văzut-o începându-se de la răsărituri şi venind până la marginea soarelui, apoi împotrivindu-se înapoi.»

Încât, ca să semuim toate cele zise mai-nainte: la răstignirea Domnului, luna a păşit înainte 15 (cincisprezece) ceasuri, adică a mers înainte din drumul şi din locul său cel firesc; adică 12 ceasuri până ce a venit din jos de semnul cerului de miază­noapte şi l-a ajuns pe soare la semnul de miazăzi al cerului, şi 3 (trei) ceasuri întru care a urmat soarelui către apusuri, acoperindu-l pe el; şi 9 ceasuri a mers această lună înapoi, întorcându-se înapoi la răsărit. Încât luna a făcut atunci o noapte şi o zi ale ei în 42 (patruzeci şi două) de ceasuri întregi. Adică şase ceasuri pe care le avea luate de la apusul ei cel firesc, până ce a venit la mijlocul emisferei celei de sub pământ; şi 24 (douăzeci şi patru) păşind înainte, precum am zis, şi iarăşi întorcându-se înapoi; şi [încă] 12 (douăsprezece) ceasuri mergând de la răsărituri până la celălalt apus al ei şi împlinind lungimea nopţii, după fireasca sa rânduială şi mişcare.

Văzut-ai, frate, câte minuni cuprinde întru sine o singură minune a lipsirii soarelui, care s-a făcut în vremea răstignirii Domnului? Slăveşte de aici pe Hristos Cel ce S-a răstignit, Care, deşi cu trupul era spânzurat pe Cruce, totuşi cu dumnezeirea era atot­puternic şi lucra nişte minuni ca acestea, după cum zice acest Dionisie în Trimiterea către Policarp: «Atâtea sânt cele mai pre­sus de fire ale vremii de atunci şi singur lui Hristos putincioase, Celui a toate pricinuitor, Care face lucruri mari şi prea-slăvite, cărora nu le este număr.» Această minune mult-minunată a lipsirii soarelui, cercându-se cu de-amănuntul, a fost de-ajuns lui Dio­nisie şi lui Apolofan, care erau elini, să cunoască dumnezeirea lui Iisus Hristos. Căci, privind aceasta, dumnezeiescul Dionisie mai-nainte a ghicit şi a zis: «Un Dumnezeu neştiut pătimeşte cu trupul, [lucru] pentru care totul s-a întunecat şi s-a clătit.» (Mihail Singhelul, în cuvântul de laudă cel către dânsul). Iar Apolofan, cel ce a rămas elin [2], mai-nainte a ghicit şi el, şi i-a zis dumnezeiescului Dionisie: «O bunule Dionisie! – acestea sunt schimbări ale dumnezeieştilor lucruri.» Adică – după Pahimer – ‘acestea sunt schimbări ale dumnezeieştilor lucruri’ pentru că înşelăciunea se va schimba întru adevăr, întunericul în lumină, moartea în viaţă, omul se va face Dumnezeu şi cele asemenea acestora.

Dintre elini, lipsirea aceasta o arată şi Flegon, scriitorul de ani, în 13 al cronografilor. Şi din cei vechi dintre ai noştri, African, în 5 al cronografilor, şi Eusebiu Pamfil. Iar din cei de pe urmă, dumnezeiescul Maxim Pahimerul, Ghenadie Scolarul, Nichifor Teotoche şi Corderie Iezuitul, în cărţile Sfântului Dioni­sie cele de curând date la iveală în două volume. Însă nu au spus aşa de limpede aceasta. Iar Domnului nostru Iisus Hristos, Celui care printr-o minune ca aceasta Şi-a făcut cunos­cută dumnezeirea Sa şi a încredinţat-o, fie-I slavă şi stăpânire în veci! Amin!”

(Sfântul Nicodim Aghioritul, Războiul nevăzut)

Nu numai Sf. Dionisie a intuit cu dreptate ceea ce se petrecea pe cer, ci, cu atât mai vârtos tâlharul din dreapta:

„Văzând tâlharul pe Începătorul vieţii pe Cruce spânzurând zicea: de n-ar fi fost Dumnezeu întrupat, Care cu noi S-au răstignit, nu şi-ar fi ascuns soarele razele sale, nici nu s-ar fi clătit pământul, cutremurându-se…” (Tropar Ceasul VI în Post)

 

 Eclipsa%20rastignire-2008042512

 

În figura de aici, răsăritul a fost pus la stânga şi, consecvent, miază-zi (zenitul) este pus sus. Luna plină parcurge drumul de la miază-noapte (nadir) până la miază-zi, ceasul 6 (12 la noi) într-un minut.

Avem acum de-a face cu o dublă eclipsă; de soare şi de lună, aceasta devenind invizibilă, ca la lună nouă. Şi aceasta deoarece în cazul unei eclipse de soare este imposibil să avem simultan şi luna plină, ambii luminători găsindu-se pe aceeaşi parte, sau emisferă, luna fiind în dreptul soarelui. Situaţia continuă până la ceasul 9 (15), după care soarele îşi continuă drumul său către apus (la echinocţiul de primăvară ceasul 12, adică 18), iar luna se întoarce în poziţia opusă, adică la răsărit, devenind din nou lună plină.

Orizontul „simţit” este orizontul ce poate fi observat din punctul de vedere al unui observator aflat undeva pe pământ. Orizontul „gândit” este identic cu ecuatorul pământesc şi ceresc, şi desparte cele două emisfere pământeşti şi cereşti.

O confirmare în puţine cuvinte o vom găsi şi în Vieţile Sfinţilor la 3 octombrie, prăznuirea Sfântului Dionisie Areopagitul:

„Însă, vrând să se ştie desăvârşit, s-a dus în părţile Egiptului, în cetatea ce se numeşte Heliopolis, pentru că acolo erau demult dascăli învăţaţi; şi de la dânşii a deprins, împreună cu prietenul său Apolofan, meşteşugul citirii stelelor. Însă a fost o zi în care soarele, nerăbdând să-L vadă pe Domnul Iisus Hristos răstignit pe cruce pentru mântuirea noastră, la amiază s-a întunecat şi şi-a ascuns lumina  vreme de trei ceasuri. Iar Dionisie, mirându-se, a zis: «Sau Dumnezeu, Ziditorul lumii, pătimeşte, sau lumea aceasta văzută se sfârşeşte.» Acestea le-a grăit din Duhul lui Dumnezeu pentru patima Stăpânului, iar nu după înţelepciunea veacului acestuia.”

Eclipsa de lună nu poate avea loc niciodată în timpul fazei de lună plină după cum este explicat acest fenomen la Sfinţii Părinţi şi în astronomie:

„Soarele şi luna eclipsează… Soarele eclipsează atunci când luna, ca un zid despărţitor, îl umbreşte şi nu-i dă voie să ne trimită lumina. Aşadar, cât de mult va acoperi luna soarele, atât de mare este şi eclipsa. Să nu te miri dacă luna este mai mică. Fiindcă unii spun că şi soarele este cu mult mai mare decât pământul…, dar cu toate acestea de multe ori îl acoperă un nor mic, sau chiar o colină sau un zid.” (Sf. Ioan Damaschin – Dogmatica)

„Eclipsele lunii şi ale soarelui”

„Uneori luna se întunecă prin un disc umbros ce se întinde peste dânsa de către răsărit, şi aşa o întunecare a ei poate să fie ori totală, ori parţială. Fenomenul amintit se numeşte eclipsa (εκλειψις), întunecimea lunii». El se întâmplă totdeauna numai în timpul lunii pline şi se produce prin aceea că luna din când în când intră în umbra pământului. Acesta adică, un corp opac nestrăveziu, este luminat pe partea cu care este îndreptat spre soare şi aruncă numai decât umbră în partea opusă. Pentru că pământul este mai mic decât soarele, umbra lui trebuie să aibă figura unui con. Periferia pământului este baza conului acestuia. Razele soarelui nu străbat în umbra aceasta conică a pământului, şi deci luna, intrând într-însa, dispare dinaintea ochilor noştri şi noi o vedem întunecându-se. Întunecimea lunii este totală, sau parţială, dacă luna se cufundă de tot, sau numai în parte în acea umbră. Osia umbrei cade în planul eclipticei şi nimereşte pe aceasta în un punct ce este diametral opus soarelui. Am avea aşadar la fiecare lună plină o întunecime totală a lunii, dacă cerul acesteia ar cade cu ecliptica în unul şi acelaşi plan.

Dar acestea stau pieziş una faţă de cealaltă, făcând un unghi de vreo câteva grade. Deci întunecimile lunii se pot întâmpla numai atunci, când luna stă în timpul opoziţiei sale cu soarele în, sau aproape de unul din cele două noduri ale orbitei sale, adică din cele două puncte în care cerul său se taie cu ecliptica, aşa că o linie ce am trage dela pământ la soare ar coincide aproape cu linia nodurilor a căii lunare. Iar dacă luna în timpul opoziţiei nu se află aproape de unul din nodurile amintite, încât linia nodurilor se abate mult dela linia dintre soare şi pământ, atunci luna în cursul său nu poate să între în umbra pământului, ci trece mai departe ori peste, ori sub numita umbră, şi prin urmare nu are loc o eclipsă a ei.

În timpul lunii noi se întâmplă câte odată o «eclipsă a soarelui». Cauza fenomenului acestuia este negreşit luna ce se află atunci între pământ şi soare. Acesta din urmă însă nu se întunecă în înţelesul propriu al cuvântului, ci numai se acoperă. Se înţelege că luna care este mai mică decât pământul şi cu mult mai aproape de acesta decât soarele poate să acopere pe cel din urmă totdeauna numai pentru o parte relativ mică a suprafeţei celui dintâi, şi că pentru fiecare loc se întâmplă începutul, mediul, sfârşitul şi gradul întunecimii în chip diferit. La o eclipsă totală a soarelui, dunga din suprafaţa pământului în care se observă întunecimea poate să fie cel mult 30 de mile de lată; de aceea se şi întâmplă pentru un loc oarecare al pământului întunecimi de soare mai rar decât de lună, dacă şi peste tot se întunecă soarele mai adeseori decât luna. Cum că nu fiecare conjuncţie aduce cu sine o întunecime a soarelui, este iarăşi o urmare a înclinaţiei căii lunare pe ecliptică. Precum nu se întâmplă la fiecare lună plină o eclipsă de lună, tot aşa nici la fiecare lună nouă o eclipsă de soare, pentru că luna de multe ori se depărtează de ecliptică aşa de mult, că umbra ei în cele mai multe rânduri trece peste, sau sub pământ fără ca să-1 nimerească pe acesta. O eclipsă de soare poate să se facă numai atunci, dacă luna stă în timpul conjuncţiei sale cu soarele de tot aproape de ecliptică, sau cu alte cuvinte dacă luna nouă cade într-un timp, când linia nodurilor a căii lunare este aproape coincidentă cu linia imaginară trasă dela pământ la soare.

Împrejurarea că atât eclipsele soarelui cât şi cele ale lunii se întâmplă în apropierea cercului pe care îl parcurge soarele în cursul său anual a dus la numirea cercului acestuia cu numele: «ecliptică», ce înseamnă: calea întunecimilor.”

(prelucrare după prof. C. Popovici)

Am redat pe larg relatarea acestei minuni ce cuprinde, aşa cum se vede, mai multe mişcări şi evenimente astrale suprafireşti, aşa cum sunt descrise de către Sfinţii Dionisie Areopagitul şi Nicodim Aghioritul. Şi dacă nici pe aceşti Sfinţi nu îi vor crede, atunci nu vor crede „nici de s-ar scula cineva din morţi”. (Luca XVI, 31)

 Pr. Dr. Dan Badulescu   24.04.2008
Preluat de pe site-ul : www.creationism-stiintific.ro

 

„Un fapt important pentru Biserica, pentru crestini si pentru civilizatie”, dat uitarii sau ascuns cu buna-stiinta?

Pontius Pilat si sulurile(manuscrisele) de la  Amiternum Aquila, anul 1580. Nobilii invitati de Margareta de Habsburg,  sensibili  la eticheta  spaniola a patronilor orasului, au parasit entuziasti somptuosul palat al Madame-ei, sora vitrega , foarte catolica, a regelui Filip al II-lea. Sarbatoarea a fost delicioasa. Se apropia echinoctiul de primavara si spaniolii lui Filip al II-lea au organizat sangerosul spectacol de corida in arena din piata palatului Camerei( actuala Piata Palatului).  A fost una dintre rarele zile animate din acea dureroasa perioada cenusie, in care era scufundat orasul lui Frederik al II-lea de Swabia. Dominatia aragoneza, il epuizase si infometase deja, ii supsese sangele si il mortificase. Aquila isi traia culmea decadentei : de la neimblanzit oras aliat,  la mai mult decat subordonat al Napoli, mica Roma a fost cea mai ilustra victima a absolutismului spaniol. Simbol al  declinului sau, Fortul Spaniol, ridicat pentru a reprima indrazneala aquilan-ilor domina mastodontic si intimidant, populatia flamanda. Constructia castelului a inceput in 1534 si a durat treizeci de ani, cu toate acestea ne fiind finalizata. Presanta si constanta nevoie de piatra i-a impins pe oamenii lui Filip al II-lea, regele Spaniei si al regatului Neapolelui si al Siciliei sa  jefuiasca, inca o data , artefactele unui loc, pe care , in acel moment, il considerau o sursa nesecabila de materiale refolosibile: Amiternum. De aici, intr-o zi, Europa intreaga a avut exaltarea unei descoperiri miraculoase, care a produs senzatie tuturor. Un eveniment care a produs dispute timp de doua secole, dupa care, inexplicabil, a cazut in uitare. Amiternum. Anul 1580, 25 martie. Ciocaniturile ritmice ale picamerelor spaniolilor provenind de la  ruinele Amiternum strabateau chiar si printre colinele inzapezite care incununau valea Aterno. Anticul si nobilul oras sabin fusese jefuit de orice obiect transportabil, inclusiv impunatorii lei de marmura din temple si faimosul calendar amiternin. Un zgomot surd de fier il intriga pe unul dintre barbati. Din terenul Amiternum spaniolii extrasera un scrin. Urletele de bucurie ale sapatorilor au spart linistea vaii. Remarcabilul eveniment, l-a dus cu gandul imediat la o comoara, la monede de aur zornaitoare, la bijuterii pretioase pastrate de secole in san. Ca si cutiile chinezesti, o data sparta carcasa de piatra, a dat la iveala o alta  cutie de fier, apoi una de marmura. In interior, spre deziluzia spaniolilor, doar niste suluri de pergament scrise in ebraica. Abia cand, printre suluri s-a gasit unul care continea sentinta de condamnare la moarte emisa de Pilat din Pont  consternarea a fost imensa.  A fost considerat o gluma moment in care a fost declarat apocrif.

 Desenul scrinului din Amiternum dupa manuscrisul francez din 1581.

Pilato-Aquila3

In 1581 a fost publicat un manuscris francez cu copia verdictului gasit la Aquila, cu un lung dar clarificator titlu: Comoara impresionanta a hotararii data de Pilat din Pont contra Domnului Nostru Iisus Hristos, descoperita miraculos intr-o vaza de marmura, scrisa pe pergament cu caractere ebraice, inchisa in doua sau trei vase din fier si din piatra, in orasul Aquila din Regatul Neapolelui, spre sfarsitul anului 1580.Tradusa din italiana in franceza, atat pentru utilitate publica si exaltare a credintei noastre, cat si pentru lauda acestui oras.

Intr- o clipa Aquila a urcat in toate cronicile italiene si europene , negand dintr-o data, toate povestile care fusesera create in tara de origine a lui Pilat din Pont. Despre Pilat din Pont si despre crucificarea lui Iisus exista o bogata traditie. Multe tari revendica sau resping , in acelasi mod, nasterea lui Pilat. Problema se pune in Valle d’Aosta, Ponza si Abruzzo, unde in  general se considera aproape sigura originea sa, fie datorita numelui de familie ( Pontii, Ponzi, Ponzia, Pontio), foarte raspandit, cat si datorita traditiilor orale care se transmit in diferitele sate ale regiunii. Pentru unii este sigur originar din Bisenti, provincia Teramo, dar dupa Ghidul Italiei al T. C. I. ( 1938 ) locul de nastere al lui Pilat corespunde cu S. Pio di Fontecchio. Dupa Claudiu Crispomonti, acest loc este Amiternum ( datorita descoperirii celor de mai sus).

Coperta cartii  ” Hotararea lui Pilat din Pont”

Pilato-Aquila2

In 1995, un savant aquilan, Aurelio de Santis, a facut o extraordinara cercetare cu privire la aceasta afacere, pornind de la legende si transmiterea orala intre populatia din Abruzzo, in special cea aquilana, si un manuscris francez. Povestind totul intr-o carte, cu detalii clare care dovedesc ca extraordinara crucificare  a lui Iisus a avut loc. De Santis a dat catolicismului documentul cel mai edificator cu privire la viata si persoana lui Iisus, singura marturisire istorica in afara Noului Testament. Cu toate acestea cartea a trecut aproape neobservata. Munca de cercetare a lui Antonio de Santis din cartea sa ” Hotararea lui Pilat din Pont ” se centreaza pe aquilani natali ai Prefectului Iudeei, imbogatita de o multime de urme si detalii care dovedesc cu fapte traditia unui Pilat aquilan, o amintire inca vie in satele Navelli, Colepietro, Barisciano, Fagnano, Secinaro, Tione, Acciano, Succiano, Fontecchio si S. Pio di Fontecchio, ca nota. Asa cum e inca vie traditia ca biciuitorii si crucificatorii lui Iisus fusesera originari din diferite sate din Abruzzo: Collarmele, Pietracarmela, Capistrello si Lanciano, acesta din urma fiind creditat ca sat natal al lui Longino, soldatul care l-a strapuns cu sulita in coasta pe Iisus.

Amiternum

amiternum

Dar sa ne intoarcem la sulurile de la Amiternum, evident mai putin cunoscute decat Evangheliile apocrife de la Nag Hammadi, de exemplu, desi au existat potentiale dovezi exagerate fluturate de catre scepticii religiei crestine. Cazul a fost preluat, de-a lungul anilor, de unii jurnalisti. In 1853, Il Miliardo a publicat traducerea lui Don Serafino Calderani, anuntand astfel, descoperirea extraordinara: Pilat din Pont, magistratul roman care in timp ce se spala pe maini l-a condamnat pe Hristos la crucificare, nascut la Aquila  cu cca 2000 de ani in urma. Descoperirea hotararii lui Pilat este un fapt important pentru Biserica, pentru crestini si pentru civilizatie.

Pergamentul original s-a pierdut, prin urmare nu se poate stabili autenticitatea lui. Se presupune ca i-a fost trimis regelui Filip al II-la, in  Spania. Discutiile aprinse intre sceptici si cei siguri de autenticitatea documentului au animat  timp de doua secole Europa intreaga, divizata intre cei care credeau ca a fost o farsa  regizata de nastrusnicii talentati clopotari aquilani, elevi care i-ar face sa paleasca chiar si pe designerii parodiei falsurilor lui Modigliani, si cei care garantau autenticitatea pergamentului. In prezent  exista inca copii, transcrise si traduse, din timpul descoperirii . Una dintre acestea, in posesia lui De Santis, a fost daruita bibliotecii locale din Aquila,avandu-se in vedere ca era dreptul orasului unde a fost gasit, de a pastra aceasta comoara. O a doua, trimisa lui Filip al II-lea, tradusa in spaniola, se afla in Arhiva Generala a Regatului Simancas (Valladolid) si una la biblioteca ISA C. Sylos de Bitonto ( Bari ), aceasta din urma, de asemenea, tradusa in spaniola. Cum se explica descoperirea sentintei in Abruzzo?  Si ce s-a intamplat cu originalul din Amiternum? Greu de raspuns la aceste intrebari. Daca acel pergament n-a fost o farsa  exista doar doua considerente de luat in seama: Ori Pilat era cu adevarat din Amiternum, si atunci, cum spune Crispomonti, totul e clar, ori cineva apropiat Prefectului Iudeei l-a pastrat pentru totdeauna. Dar un aspect important nu a putut scapa  cercetatorilor. Textul sentintei incepe cu o lunga referire la evenimentele temporale pentru a se putea stabili data eliberarii documentului. In era noastra, numaratoarea anilor,a fost intotdeauna greu de determinat cu precizie, adevarata data de inceput  dupa obicei, se socoteste de la nasterea lui Iisus, stabilita prin Conventia  din 25 decembrie anul 753 de la fondarea Romei. La acea data, inaintea  reformei gregoriene, in fostele teritorii de Vest ale Imperiului Roman, anii se calculau pornindu-se de la intemeierea Romei sau, in mediul crestin, de la 284, primul an al domniei imparatului Diocletian. Numai prin reformarea calendarului de catre Papa Grigore al XIII-lea s-a gasit solutia care si astazi este valabila aproape peste tot. Era anul 1582, aproape la doi ani dupa descoperirea  sulurilor de la Amiternum. Cu o asemenea abundenta de date temporale la dispozitie, nu trebuie sa fi fost foarte dificil pentru Papa Grigore al XIII-lea stabilirea datei exacte la care prin urmare s-a nascut Iisus, dand astfel unda verde reformei gregoriene. Fara dificultate putem, prin urmare, sustine teoria ca originalul sentintei s-a aflat in mainile pontifului, probabil prin interventia Guvernatoarei catolice Margareta  de Austria. Ramane sa ne intrebam, daca Vaticanul se afla intr-adevar in posesia documentului lui Pilat, cum se face ca aceasta poveste frumoasa a fost uitata, aproape eliminata. Inca o data, ca oricare poveste care se refera la Aquila lui Frederik al II-lea, la Celestine si la Jubileul sau anual. Secretele din Aquila continua. Daca cu adevarat Pilat a scris decizia de martiriului cel mai socant din istoria umanitatii atunci sigur el a dus-o cu el in patria sa, unde si-a petrecut ultimii ani din viata sa, norocoasa dar si ghinionista. Ne place sa credem ca lui  Pilat  i-a placut sa raporteze, in scris, cele mai importante decizii ale sale. El a pus sa se faca o cruce pe care era scris: ” Iisus din Nazaret, regele evreilor „. Apoi, seful preotilor i-a spus lui Pilat: ” Schimba cuvintele. In loc de ” regele evreilor ” scrieti: ” Cel care a spus acest lucru pentru fi regele evreilor!”. Dar Pilat a raspuns:” Ce am scris, am scris”.

Iata ce spune documentul, asa cum a fost el tradus de Sfintia Sa Patriarhul Ecumenic Dionysios, in anul  1643:

“Verdictul lui Pontius Pilatus, loctiitor in Tara Galileei-de-Jos cu asa cuprins: in anul al XVII al lui Tiberius Caesar, imparat Roman si Monarh neinvins al Universului in Olimpiada CXXI si in anul de la creatia Lumii, dupa calculele Evreilor MMMMDLXXXVIII, dupa Imperiul Roman LXXIII si dupa captivitatea Babyloniei CDXVII, Pontificiul Roman Lucius Pesinus Mucius Sanricus, Proconsul al neinvinsului Valerius Palestinus, Guvernatorul Iudeei, fiind Consuli, si Flavius Quartus, fiind Regent si Guvernator al orasului Ierusalim; Pontius Pilatus fiind Guvernator al Galileei-de-Jos, Anna si Caiafa Patriarhi si Mari Preoti, Aleo Maclus fiind pazitor al Templului si Quintus Cornelius Sublimus si Sextus Pompilius Rufus fiind centurioni ai Consulilor romani;

La XV Martie EU, Pilatus Pontius, reprezentantul Imperiului Roman in acest palat Larchii, rezidenta noastra ca Pretor, judec si condamn la pedeapsa cu moartea pe Jesus, numit Chrestus Nazarenus, din Tara Galileea, om de lege Mozaica, seditios contra Marelui imparat Tiberius Caesar si, in urma marturisirilor mari si ponderoase ale poporului, DECID ca el sa moara pe cruce ca vinovat de a fi adunat oameni bogati si saraci, de a fi provocat tumulte in toata Galileea, dandu-se in mod fals Drept fiu al lui Dumnezeu (IEHOVAH) si in mod fals ca Rege al Ierusalimului (al lui ISRAEL), amenintand cu ruina Ierusalimul si Imperiul Sacru, refuzand tributul lui Caesar, indraznind sa intre in Triumf urmat de multime care purta in maini dafini, intocmai ca un Print in orasul si in Templul Divin.

Pentru aceste cuvinte ORDON centurionului meu Quintus Cornelius de a plimba prin orasul Ierusalim, impreuna cu doi omoratori, pe Jesus Chrestus, legat si imbracat cu purpura si cu o coroana de spini, ducandu-si crucea in spinare, pentru ca sa slujeasca de exemplu raufacatorilor.

Toata aceasta ceremonie va iesi pe poarta numita Antonina si va merge pana la Muntele Calvarius, unde, dupa ce va fi rastignit pe cruce intepenit intre cei doi ucigasi, corpul sau va ramane expus ca spectacol.

Se va scrie pe cruce urmatoarea inscriptie in limbile ebree, greaca si latina, in ebree: Aloi Olisidu, in greaca: Iesos Nazarenos si in latina: Jesus Nazarenus.

De asemenea ORDONAM la tot poporul bogatilor si saracilor sa nu indrazneasca sa se opuna acestei sentinte sub pedeapsa de a fi judecat ca razvratitor contra IMPERIULUI.

Au confirmat aceasta sentinta:
– pentru cele XII triburi ale lui Israel: Daniel Robani, fariseu, Iohannes Zorobabel, Lean, Rafael Robani, Izabec, Precidam.
– pentru Imperiul Roman: Lucilius Sextilius vsi Amostrus Silius.
– pentru gentiles (oamenii straini): Montan, Elias Kopel, carturar (grefier-scriitor).

Trimitandu-se o astfel de Lespede celor XII triburi”

Surse: (http://hellas-orthodoxy.blogspot.com/) si http://www.ilcapoluogo.com/e107_plugins/content/content.php?content.5626

 Faptul ca acest document este atat de putin cunoscut si ca nimeni nu face referire la el, dovedeste (a cata oara?) ca lumea se teme de Adevar si ca nimeni nu doreste o dovada concreta ( alta decat Noul Testament ) a existentei lui Iisus. Atat de mare este puterea Lui, incat chiar dupa 2000 de ani, falsificatorii istoriei si propovaduitorii de false religii, se tem de El. De aceea ei nu vor sa fie singuri cand mania Lui se va revarsa asupra lor si incearca sa induca  pe cat mai multi in eroare. Oricum adevaratii crestini nu au nevoie de nici o dovada in plus, caci sufletul lor cunoaste Adevarul.

 

 

 

 

 

    

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

IISUS HRISTOS-cel mai mare OM din istorie

O poveste adevarata in Groom Texas un orasel cu aproape 500 de locuitori

(Citeste mesajul de la sfarsitul pozelor)

Acestea sunt niste poze ale rastignirii lui Iisus sculptate din metal de catre un om de langa Amarillo, Texas.

Crucile sunt de asemenea din metal. Acest om a facut asta din bunatate.

Cineva a donat terenul pe care au fost ridicate crucile.

( Da click pentru a vedea imaginea marita)

 Cine e Iisus? EL E IISUS

CINE ESTE EL?

IN CHIMIE A TRANSFORMAT APA IN VIN

IN BIOLOGIE S-A NASCUT FARA A FI CONCEPUT NORMAL (Nascut iar nu FACUT)

IN FIZICA A SFIDAT LEGEA GRAVITATIEI CAND S-A RIDICAT LA CER;

IN ECONOMIE A CONTRACARAT LEGEA CRESTERII COSTURILOR RELATIVE (DIMINISHING RETURN) CAND A HRANIT 5000 DE OAMENI CU 2 PESTI SI 5 PAINI

IN MEDICINA, A VINDECAT BOLNAVII SI ORBII FARA A LE ADMINISTRA NICI UN FEL DE MEDICAMENT,

IN ISTORIE, EL E INCEPUTUL SI SFARSITUL (ALFA SI OMEGA)

IN GUVERNARE, A SPUS CA POATE FI NUMIT CONSILIERUL MINUNAT, PRINTUL PACII;

IN RELIGIE, A SPUS NIMENI NU AJUNGE LA TATAL DECAT PRIN EL;

DECI, CINE E EL?

EL E IISUS!

ALATURA-TE MIE SI HAI SA-L LAUDAM; MERITA.

OCHII CARE VOR VEDEA ACEST MESAJ NU VOR VEDEA RAUL, MANA CARE VA TRIMITE ACEST MESAJ TUTUROR NU VA LUCRA IN ZADAR, SI GURA CARE VA ROSTI AMIN LA ACEASTA RUGACIUNE VA ZAMBI PENTRU TOTDEAUNA. RAMAI CU DUMNEZEU SI CAUTA MEREU FATA LUI.

AMIN

IN DUMNEZEU AM GASIT TOTUL!

Cel mai mare OM din istorie.

Iisus n-a avut servitori, si totusi I se spunea Stapan.

N-a avut diploma, si totusi I se spunea Invatator.

N-a avut medicamente, si totusi I se spunea Vindecator.

N-a avut armata, si totusi se temeau de EL

N-a castigat nici un razboi, si totusi a cucerit lumea.

N-a comis nici o crima, si totusi l-au rastignit.

A fost inmormantat, si totusi traieste si azi.

Ma simt onorat sa slujesc un conducator care ne iubeste.

Daca ai credinta in Dumnezeu si in Iisus Hristos Fiul Sau transmite acest mesaj tuturor.

Daca nu ignora-l.

Daca il ignori, adu-ti aminte ca Iisus a spus:

„Daca nu ma recunosti in fata oamenilor, nici eu nu te voi recunoaste in fata Tatalui”.