Curios cum au aparut doua articole pe aceeasi tema, in acelasi ziar, la aceeasi data, despre procurorul DNA Marius Surdu. Cineva incearca, cu toata staruinta, sa-l discrediteze pe acest om, facandu-l mai mult sau mai putin ” bolnav psihic”. Primul articol suna asa:
Cu urme de laţ pe gât, venele la mâini tăiate şi plăgi înjunghiate, şeful DNA Suceava a avut oficial „un accident casnic”
Local – Dana HUMOREANU
Misterul planează în jurul incidentului care îl are în centru pe procurorul şef al DNA Suceava, Marius Adrian Surdu, în vârstă de 42 de ani. Comunicatul oficial al Spitalului de Urgenţă „Sfântul Ioan cel Nou” de la Suceava, pe baza declaraţiilor familiei, este că procurorul a ajuns vineri noapte la Urgenţă cu o plagă tăiată latero-toracică, suferită în urma unui accident casnic.
Echipa de medici de gardă a intervenit chirurgical, prima dată vineri noapte şi a doua oară sâmbătă dimineaţă, pentru a rezolva emfizemul pulmonar consecutiv înţepăturii. Ieri, procurorul era în continuare conectat la aparatele de respiraţie artificială, dar era stabil hemodinamic şi medicii erau optimişti în privinţa şanselor de supravieţuire şi recuperare.
În ciuda insistenţelor, medicii de la Spitalul de Urgenţă au fost extrem de rezervaţi în a oferi mai multe date despre caz.
Din informaţiile noastre, procurorul Surdu a fost, în cursul zilei de vineri, împreună cu soţia şi copiii la Botoşani. Soţia a rămas acolo, el s-a întors în cursul serii la Suceava pentru că ar fi avut câteva probleme de rezolvat.
În jurul orei 22.00, un apel la 112 a solicitat intervenţia poliţiei la locuinţa unei persoane care suferise o plagă înjunghiată la nivelul inimii. După ce au constatat că este vorba de un procuror, poliţiştii au predat cazul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava.
Cumnatul lui Marius Surdu, omul care a sunat la 112
La momentul sosirii ambulanţei, Marius Surdu se afla în casă cu doi bărbaţi, dintre care unul era cumnatul său, cel care a şi anunţat cazul la 112. Procurorul era semiconştient şi prezenta pe gât urmele de strangulare ale unui laţ, avea venele tăiate la ambele mâini şi două plăgi înjunghiate la nivel bilateral toracic. Sângera puternic iar unul dintre bărbaţi îi acorda primul ajutor.
Tratamentul de urgenţă administrat de cei de la ambulanţă l-a readus în simţiri, astfel că până la spital starea sa era ceva mai bună.
Surse din apropierea anchetei ne-au declarat că procurorul chiar ar fi refuzat, în prima fază, să accepte investigaţiile la computerul tomograf. A fost operat de urgenţă – prima dată o intervenţie de mai mică amploare, a doua oară o operaţie mai complexă, ocazie cu care s-ar fi descoperit că a avut şi intestinele înţepate de cuţit.
Nu era băut
Consumul de alcool sau alte substanţe nu a fost menţionat de nici unul dintre cei care au avut legătură cu acest caz, prin urmare nu sunt motive să fie luat în calcul, cel puţin până acum.
Şeful DNA Suceava nu era cunoscut nici ca un consumator de alcool, nici ca persoană depresivă sau cu alte afecţiuni psihice, iar varianta accidentului casnic susţinută oficial este penibilă.
Determinarea cu care a vrut să moară tânărul procuror, cu încă două persoane în casă, arată o presiune psihologică enormă şi ar fi interesant de aflat cine era cea de-a doua persoană din apartamentul său şi care a fost tema discuţiei anterioare tentativei de sinucidere.
Potrivit unor medici psihiatri cu care am stat de vorbă, încercarea mai multor variante de sinucidere arată că procurorul dorea să moară cât mai repede şi nici una din metode nu i s-a părut suficient de eficientă. De asemenea, după încercarea de a se spânzura, creierul ar fi suferit de pe urma lipsei de oxigen, deci deciziile ulterioare oricum nu ar fi fost cele mai bune.
Mandici, singurul care a vorbit
Reprezentanţii Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, unitatea care, conform competenţelor, a preluat ancheta în acest caz, au refuzat să ofere orice detaliu despre acest caz.
Dacă prim-procurorul Elisabeta Cocîrlă nu a mai răspuns la telefonul de serviciu în ultimele zile, procurorul Luminiţa Leonte, purtător de cuvânt al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, ne-a declarat că nu este la curent cu ancheta şi nu are nimic de declarat, aşteptând dispoziţiile şefilor legate de un eventual comunicat oficial cu privire la ce s-a întâmplat vineri noapte în casa procurorului şef al DNA Suceava.
Singurul care a vorbit a fost Vasile Mandici, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava
“Noi credem că a fost vorba de un accident casnic, nicidecum de vreo sinucidere. Nu avea motiv, nu avea probleme familiale, erau o familie fericită alături de cele două fetiţe ale lor”, a spus magistratul, citat de „Adevărul de Seară”, ediţia de Suceava.
Cine este Marius Surdu
Marius Adrian Surdu se afla în fruntea Serviciului Teritorial Suceava al Direcţiei Naţionale Anticorupţie din noiembrie 2008, când l-a înlocuit pe Cristian Constantin Martin.
Marius Surdu a fost cooptat în structurile fostului Parchet Naţional Anticorupţie (PNA) încă de la începuturi. Cel care l-a propulsat în structurile anticorupţie este primul procuror general al PNA, Ioan Amariei.
Înainte de a deveni şef al DNA Suceava, Marius Surdu a condus structura similară de la Bucureşti.
Ca experienţă profesională, trebuie spus că lucrează în cadrul Ministerului Public de la începutul anilor ’90.
Începând cu 31 mai 2001, Marius Surdu a îndeplinit funcţia de prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, post pe care l-a ocupat până la plecarea la Bucureşti, la fostul Parchet Naţional Anticorupţie.”
Al doilea suna asa:
Marius Surdu are nevoie de adevăr ( intr-adevar dar nu asa cum vrei tu sa-l prezinti-nota mucenicul)
Editorial – Tiberiu AVRAM
Îl cunosc pe Marius Surdu de vreo 16 ani. Un om deosebit, un profesionist adevărat, un familist desăvârşit. Nu am auzit niciodată pe cineva vorbindu-l de rău, ca persoană sau ca magistrat. De fapt, traiectoria profesională spune totul despre profesionalismul şi seriozitatea lui Marius Surdu.
Vineri seara, Marius Surdu a trecut prin cel mai greu moment din viaţa sa. Din motive necunoscute nouă, şeful DNA Suceava a încercat să-şi ia viaţa. Din fericire, nu a reuşit. Din fericire pentru familia lui, pentru cei doi copii, pentru colegii şi prietenii săi. De vineri seara, imediat după ce Marius Surdu a ajuns la spital, mai mulţi colegi, procurori, i-au fost alături. Au stat pe holurile spitalului, încercând să-i transmită puterea necesară pentru a depăşi acest moment extrem de greu. L-au vegheat şi sâmbătă, şi duminică. Extraordinar exemplu de solidaritate, de prietenie. Gesturi de omenie, în cele din urmă. Gesturi care spun multe despre relaţia dintre Marius Surdu şi colegii lui.
În tot acest şir de întâmplări, cineva a făcut o greşeală. Aceea de a ascunde tentativa de suicid în spatele unei expresii ridicole, raportată la situaţia reală: „accident casnic”. Nu ştiu care sunt reglementările referitoare la statutul magistraţilor, dar bănuiesc că este foarte posibil ca Marius Surdu să nu mai poată ocupa funcţia de şef al DNA după cele întâmplate. Poate da, poate nu. Bănuiesc că, prin adoptarea acestei variante, „accident casnic”, s-a încercat salvarea carierei profesionale şi a imaginii publice a lui Marius Surdu.
Variantă, atitudine care, însă, nu este deloc corectă. Şi afirm asta cu toată simpatia pe care i-o port lui Marius Surdu. Pe lângă faptul că nu este corectă, atitudinea menţionată este şi naivă, deoarece, la viteza cu care circulă informaţia astăzi, era extrem de puţin probabil ca adevărul să nu se fi aflat.
Am mai spus-o, însă, şi o repet – în vremurile de astăzi, în stilul de viaţă de astăzi, distanţa între normalitate şi anormalitate este extrem de mică. Distanţa dintre luciditatea şi momente de delir, când nu mai răspunzi pentru faptele tale, este infimă. Pragul îl treci fără să-ţi dai seama, împins de nişte motive ce pot părea neînsemnate celor din jur. Nişte vorbe, nişte veşti, nişte suferinţe vechi… Dumnezeu ştie. Nu ştiu ce l-a determinat pe Marius Surdu să recurgă la acest gest.
Nu ştiu şi nici nu mi se pare corect să facem speculaţii pe seama motivelor care l-au împins spre acest act disperat. Din acest motiv, şi în materialul pe care îl prezentăm astăzi în ziar nu se vorbeşte deloc despre cauze. Deşi se vehiculează mai multe motive pentru care Marius Surdu ar fi încercat să-şi ia viaţa, mi se pare omeneşte şi deontologic să nu ne dăm cu părerea în privinţa acestor aspecte. Este destulă durere şi aşa…
Marius Surdu are acum nevoie de putere pentru a se pune pe picioare. Pentru el, pentru familia lui. Pentru copiii lui. Are apoi nevoie de sprijinul colegilor şi prietenilor, pentru a putea ieşi cu fruntea sus în lume, pentru a trece şi a uita acest moment. Nu mă îndoiesc că va avea acest sprijin. Restul, ceilalţi oameni, nu vă grăbiţi să judecaţi, să condamnaţi, să daţi verdicte. Căci niciodată nu ştii ce îţi poate rezerva viaţa.
Curaj, Marius, şi multă sănătate!”
Primul articol este scris in pur stil jurnalistic si ne prezinta niste date care initial nu au fost date publicitatii. Ma refer la faptul ca ” Procurorul era semiconştient şi prezenta pe gât urmele de strangulare ale unui laţ, avea venele tăiate la ambele mâini şi două plăgi înjunghiate la nivel bilateral toracic. Sângera puternic iar unul dintre bărbaţi îi acorda primul ajutor.” Cred ca este printre putinele cazuri despre care am auzit sau citit, in care sinucigasul incearca toate variantele de sinucidere. Sincer nu cred ca am auzit asa ceva. De obicei, cine-si propune sa se sinucida, chiar daca esueaza, persevereaza in aplicarea primei „solutii” alese, inainte de a incerca o alta. Dar sa zicem ca omul era asa de disperat incat dupa ce si-a „re-oxigenat” creierul, dupa tentativa de spanzurare, si-a taiat venele si vazand ca sangele nu se scurge asa de repede cum a crezut el, s-a mai impuns si lateral prin torace. Greu de crezut, pentru ca dupa ce-ti tai venele si incepe sa tasneasca sangele, te cuprinde moleseala si ameteala. Sa luam procesul invers: intai s-a impuns lateral prin torace si apoi vazand ca n-a murit si-a mai taiat si venele. De ce atata efort, cand era foarte simplu sa-si implante cutitul direct in inima si moartea survenea aproape instantaneu. Asa cum am mai spus, ca procuror, stia foarte bine ce implica fiecare mod de sinucidere in parte, precum si reactiile organismului si timpii necesari incheierii cu „succes” a unor astfel de acte. Marea majoritate a sinucigasilor isi pregatesc o „scrisoare de adio” prin care isi motiveaza gestul si isi iau la revedere de la cei dragi. Scrisoarea de adio nu este, in principal, instrumentul prin care se disculpa fata de ceilalti ci cel prin care, sinucigasii, isi intaresc propria convingere ca fac ceea ce trebuie. Nimeni nu mentioneaza nimic despre asa ceva.
Nu se incearca protejarea lui Marius Surdu, ci dimpotriva se incearca discreditarea lui, prin toate mijloacele. Atat primul articol, cat si cel de-al doilea, care se vrea plin de compasiune fata de procuror si familia acestuia, nu fac decat sa arunce samanta indoielii asupra stabilitatii psihice a acestuia. Aluzia la asa-zisele ” mai multe motive pentru care Marius Surdu ar fi încercat să-şi ia viaţa” si asupra carora lui Tiberiu Avram i „se pare omeneşte şi deontologic să nu ne dăm cu părerea în privinţa acestor aspecte”, n-a facut decat sa submineze prestigiul de om integru si echilibrat al procurorului.
Daca cineva ar fi vrut sa-i protejeze cariera lui Marius Surdu, ar fi spus adevarul. Asa se incearca doar discreditarea lui si musamalizarea cazului, in care sunt sigur implicate persoane sus-puse al caror nume nu poate fi legat de astfel de practici mafiote. Opinia mea este ca Marius Surdu intentionat si-a lasat familia la Botosani stiind ca are anumite ” probleme” de rezolvat. Probabil ca sotia, ingrijorata ca nu raspunde la telefon, si-a sunat fratele si l-a trimis acasa sa vada ce se intampla. Auzind zgomot de masina oprita in fata casei sau pe scari( nu stiu unde locuieste procurorul) asasinii au disparut. Este posibil ca insisi atacatorii sa-l fi chemat pe cumnatul procurorului la fel cum este posibil ca Dumnezeu sa-i fi indreptat pasii acestuia spre casa lui Marius Surdu. Existenta urmei de pe gat, coroborata cu impunsaturile toracice laterale si cu taierea venelor dovedeste ca procurorul a fost supus unor intimidari si procedee tipic mafiote pentru a se scoate ceva de la el. Probabil ca taierea venelor a survenit ultima, dupa ce asasinii au aflat ce-i interesa si aveau de gand sa-l lase sa moara incet sau vroiau sa faca totul sa para o ” sinucidere” reusita sau esuata. Daca ar fi vrut doar sa-l omoare nu pierdeau timpul cu atatea metode. Il impuscau sau ii inscenau un accident mortal. Poate n-au vrut sa-l omoare dar l-au vrut scos din circuit. Si au reusit, pentru ca Marius Surdu, dupa aceasta poveste, nu va mai putea lucra in procuratura si oriunde se va duce tinicheaua ii va atarna de coada. Nimeni nu vrea sinucigasi prin preajma, cu atat mai putin la serviciu. Nici macar familia nu i-a fost protejata pentru ca stigmatul tatalui si sotului sinucigas se va rasfrange si asupra acestora. Cu alte cuvinte, Marius Surdu, este un „mort” viu. Aceasta este minunata societate in care traim si in care, presa, politia, spitalele sunt aservite intereselor celor puternici. Pacat!
Cititi si primul articol: https://mucenicul.wordpress.com/2010/05/16/procurorul-sef-al-dna-suceava-in-stare-grava-dupa-ce-ar-fi-incercat-sa-se-sinucida/
Apreciază:
Apreciere Încarc...
Mucenicul's Blog 