Ceva ce toti crestinii ar trebui sa stie, mai ales acum cand exista multe discutii in contradictoriu in ceea ce priveste ascultarea sau neascultarea fata de clerici si de deciziile acestora: Mitropolitul Augustin : “creştinii laici pot încă să afurisească sinoade locale şi ecumenice, când sinoadele acestea nu exprimă adevărul Credinţei Ortodoxe”

Împotrivire

de dl Theodoros Gheorgopoulos, teolog

Fostul Mitropolit al Florinei, Augustin Kandiotis, prin deceniile 1950 şi 1960 slujea ca predicator al Arhiepiscopiei Atenei. Predica în fiecare duminică şi sărbătoare mare la diferite biserici din zona Arhiepiscopiei. Însă în seara fiecărei duminici predica în săli ale unor asociaţii religioase („Trei Ierarhi”, Menadru 4 şi la cele două asociaţii religioase ale lui).

Predicile din sfintele Biserici începeau de obicei de la pericopa evanghelică. La predicile de duminică seara dezvolta cu o rară putere a cuvântului, bogăţie de sensuri şi combativitate înflăcărată diferite teme religioase şi moralo-sociale.

Condamna obişnuinţe şi evenimente păcătoase (carnavalurile, concursuri de frumuseţe, spectacole şi publicaţii imorale etc.), diferite erezii (precum ecumenismul), scandaluri bisericeşti, trădări ale Credinţei Ortodoxe, fapte anticanonice ale Episcopilor, trufia clericilor, probleme naţionale etc.

Ca student, eram pe atunci un ascultător fidel al predicilor sale care provocau un adevărat seism duhovnicesc. După fiecare predică a părintelui Augustin, mă simţeam nemulţumit cu mine însumi.

Cândva l-am întrebat:

„Părinte Augustin, credeţi că prin marile lupte pe care le duceţi, va veni momentul când vor înceta carnavalurile, concursurile de frumuseţe, spectacolele imorale,  cărţile şi revistele anticreştine, scandalurile din spaţiul bisericesc şi că clericii noştri vor deveni asemenea Sfinţilor Părinţi ai Bisericii?”

Mitropolitul Augustin ( primul din stanga imaginii) aflat  la una dintre primele conferinţe ale Uniunii     Grecilor Ortodocşi de Pretutindeni ( P.O.E ) împreună cu conducătorul duhovnicesc al P.O.E. şi al Ortodoxos Typos ( O.T. ) Arhimandritul Haralambos Vasilopulos (al treilea din stanga imaginii),  Stareţul Mănăstirii  Moni Petrachi a  Sfântului Sinod al Greciei.

Eram foarte curios ce va răspunde.

Şi părintele Augustin, un om prin excelenţă realist, mi-a răspuns.

Nu sunt atât de naiv să cred că răul cu multe chipuri din societate şi din Biserică va înceta, oricât de multe predici am ţine.

Altul este scopul meu:

Prin predică, oral şi în scris, mă lupt să trezesc conştiinţa religioasă a credincioşilor şi să înţeleagă că au drepturi şi în societate, şi în Biserică. Trebuie să înveţe, spre exemplu, că au dreptul să ceară ca clericii şi mai ales episcopii să fie aleşi prin votul clerului şi al poporului.

Să înveţe că au dreptul şi datoria de a striga «nevrednic» la hirotonia unui nevrednic. Să conştientizeze că în spaţiul Bisericii creştinii nu sunt o masă mută de oi necuvântătoare, ci au cuvânt în alegerea păstorilor lor şi în administrarea Bisericii. Să înveţe că trebuie să îi combată pe trădătorii credinţei şi să se lupte pentru curăţirea Bisericii.

Creştinii laici pot încă să afurisească sinoade locale şi ecumenice, când sinoadele acestea nu exprimă adevărul Credinţei Ortodoxe.

Avem mari sinoade locale şi ecumenice care au fost afurisite de poporul credincios ca tâlhăreşti.

Cu alte cuvinte, urmăresc prin predici şi prin luptele împotriva răului ca poporul evlavios să dobândească o vie conştiinţă bisericească şi să înveţe că nu este responsabil să-şi mântuiască doar «sufleţelul său», dar este împreună-răspunzător cu toţi credincioşii, clerici şi laici, pentru ce se întâmplă în Biserică. Adică, este nevoie stringentă ca poporul evlavios să înveţe să se împotrivească! (Acesta a fost răspunsul părintelui Augustin, însă nu cuvânt cu cuvânt).”

O, dacă această sfântă durere şi intenţie a marelui Episcop Augustin ar deveni reale în spaţiul bisericesc, mulţi trădători ai credinţei şi provocatori de scandaluri ar fi scoşi afară din Biserică şi nu ar putea să vatăme pliroma Bisericii. Avem exemple de asemenea rezistenţă şi în epoca noastră.

Din cadrul aceleiaşi conferinţe P.O.E.

Clerici nevrednici şi chiar Mitropoliţi ar fi nevoiţi să demisioneze şi să plece din pricina împotrivirii poporului credincios.

În octombrie 2009 în Pafos (Cipru), papistaşi şi filopapişti ai diferitelor Biserici Ortodoxe au discutat despre primatul Papei. Aproape 100 de clerici ortodocşi şi laici au protestat afară.

Împotrivire! Rezultatul?

S-au amânat discuţiile şi s-a anunţat pentru mai târziu o altă întâlnire la Viena (20-27 septembrie 2010). Episcopii filopapiştii ai Ciprului însă şi-au arătat despotismul faţă de clericii jurisdicţiei lor care au participat la manifestaţii: s-au tăiat salarii şi s-au făcut destituiri. Dacă însă în afara sălii unde aveau loc discuţiile şi rugăciunile cu papistaşii s-ar fi adunat nu 100 de credincioşi, ci 100 000, ce ar fi făcut Episcopii filopapişti? Atunci s-ar fi rugat ei să nu-şi piardă tronul şi să nu fie caterisiţi.

Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a ajuns la culmea sincretismului ecumenist şi a oferit directorului Coca-Cola „Sfântul Coran”!

Dacă Sfântul Munte ar fi întrerupt pomenirea patriarhului şi ierarhia Bisericii Greceşti ar fi înştiinţat că încetează dialogurile ecumenice eterodoxe şi inter-religioase, atunci este sigur că nu ar îndrăzni să-şi continue tactica de azi.

În loc de asta însă mulţi Mitropoliţi ai Bisericii Greceşti l-au invitat la Mitropoliile lor şi împreună cu primarii i-au acordat distincţii şi l-au ridicat în slăvi.

Pentru ceea ce face Patriarhul Ecumenic nu este doar el responsabil: sunt coresponsabili şi Episcopii tuturor Bisericilor Ortodoxe şi mai ales ai Bisericii Greciei.

Arhiepiscopul Hristodul l-a adus pe Papa în Grecia. Dacă s-ar fi adunat în afara arhiepiscopiei câteva, să zicem, zeci de mii de credincioşi şi i-ar fi dezaprobat zgomotos pe Papă şi pe Arhiepiscop, ce ar fi făcut aceşti domni?

Dacă în următoarele Duminici credincioşii l-ar fi dezaprobat pe Arhiepiscopul Hristodul, ar fi fost nevoit să demisioneze sau, cel puţin, nu ar mai fi îndrăznit să facă ulterior o vizită la Vatican. De ce se întâmplă acestea? Pentru că poporul credincios, păzitor al Ortodoxiei nu se împotriveşte. Cei care se împotrivesc sunt puţini.

Cei mulţi sunt indiferenţi sau au ideea eronată că trebuie să ne luptăm doar ca să mântuim sufletul nostru. Ce fac ceilalţi şi mai ales clericii, nu este treaba noastră să îi judecăm. Astfel zic şi se liniştesc.

Cu o asemenea mentalitate şi fără împotrivire, răul se va întinde ca o cangrenă. Ecumeniştii îşi vor impune voinţa peste tot şi puţinii credincioşi vor fi ponegriţi ca talibani, ca limitaţi, fanatici şi oameni ai urii etc. Şi nu e de mirare: „Dacă pe stăpânul casei l-au numit Beelzebul, cu atât mai mult pe casnicii lui?” (Mt. 10, 25).

Câţiva credincioşi şi preoţi tradiţionalişti s-au adunat şi au publicat o „Mărturisire de credinţă împotriva ecumenismului”. Au semnat-o câteva mii de preoţi şi laici credincioşi. Nu este suficient. Semnează şi tu acum palimpce@otenet.gr . Dacă ar fi semnat-o toţi Mitropoliţii Bisericii Greceşti, toţi stareţii Mănăstirilor Athonite şi ai celorlalte Mănăstiri din Grecia, toţi teologii, atunci ecumeniştii ar fi tăcut şi Biserica s-ar fi liniştit de orăcăielile lor.

Acum însă cei ce se opun sunt puţini, o minoritate. De aceea, ecumeniştii, sprijinindu-se pe mulţimea lor şi pe sprijinul conducătorilor lumeşti ai acestui veac, nu se retrag şi îşi continuă lucrarea lor de surpare. Ce se va întâmpla?

Se pare că e nevoie de Mărturisitori şi Mucenici.

Ὀρθόδοξος Τύπος, 30-7-2010, pp. 1, 7.Traducere Anna Theodorou

Semneză şi tu acum mărturisirea de credinţă.

Acei dintre clerici, monahi, monahii şi laici care doresc să participe la această mică consemnare a mărturisirii ortodoxe pot să declare aceasta scriind: „Sunt de acord cu Mărturisirea de Credinţă împotriva Ecumenismului şi semnez”. Să trimită însă spre informare şi numele lor complet, precum şi identitatea lor clericală, monahală sau profesională, localitatea şi ţara la adresa: Περιοδικό «ΘΕΟΔΡΟΜΙΑ» Τ.Θ. 1602, 541 24 ΘΕΣΣΑΛΟΝΙΚΗ. fax:2310.276590 sau pe e-mail la: palimpce@otenet.gr precum  şi la adresa orthotyp@otenet.gr

Aici poţi să citeşti mărturisirea de credinţă  http://www.impantokratoros.gr/D98A904D.ro.aspx

Articol preluat in intregime de la: http://graiulortodox.wordpress.com/2010/08/19/impotrivire/

Pe urmele lui Satana cu Don Gabriele,cel mai faimos exorcist din lume

Parintele Gabriele Amorth
Parintele Gabriele Amorth

Va este frică de Diavol?” Cel mai renumit Exorcist din lume isi ridica privirea spre mine şi apoi zâmbeşte.

„Nu, el este cel care se teme de mine. Eu lucrez în numele Domnului.  Sarmanul Satana. ”

Sarmanul Satana?

„Oh, da. Diavolul strigă şi face zgomote, dar noi suntem făcuţi după chipul lui Dumnezeu, avem Sfânta Treime de partea noastră. Nu este nevoie să te temi de Diavol dacă nu vei ceda tentatiilor lui. ”

Suntem în infirmeria Frăţiei St Paul, ordinul Tatălui Gabriele Amorth, în umbra Basilicai St Paul, Roma. Exorcistul-şef al Vaticanului a fost dus la spital în toamna anului trecut, cu o infecţie in sânge şi este convalescent acum – ” nu au găsit nimic grav”. Poate că a fost diavolul cel care l-a pus la pat.

„Oh, nu – doar o boală. El stie sa faca rău mult mai serios „.

Părintele Amorth a tinut prima pagină a ziarelor în această săptămână sugerand că cei care au „cedat tentaţiilor lui Satan”, au fost preoţii pedofili şi chiar unii cardinali si episcopi care au recunoscut numai cu gura Evangheliile.

Criza în creştere peste abuzul sexual al clericilor acum rasfrangandu-se atat asupra Papei Benedict XVI cat şi asupra Vaticanului, a spus el, a fost opera lui Satan, care s-a „infiltrat chiar si pe coridoarele Vaticanului”.

Exista criza abuzului sexual într-adevăr datorită Diavolului? 

„Oh, da. Tot răul se datorează intervenţiei  diavolului, inclusiv pedofilia. ”

Şi la Vatican?

 „Legiunile de demonii si-au facut cuib acolo. Majoritatea celor de la Vatican fac treaba buna. Dar, Papa Paul VI a vorbit despre ” fumul  lui Satan” infiltrandu-se la Vatican, înca din 1972. Satana şi-a propus sa distruga conducerea Bisericii – şi a politicii, industriei şi sportului, in fond. ”

Şi, deşi exista tot felul de incidente, scandaluri şi delictele în Italia şi în străinătate care te duc cu gandul la potenţiale dovezi de intervenţie diabolica, el refuză să dea exemple.

Părintele Amorth – sau Don Gabriele, cum el este universal cunoscut – de abia a publicat Memoriile unei Exorcist, o carte cu interviurile lui Marco Tosatti, jurnalistul Vaticanului. Într-un stil care oarecum aminteşte de cronicile medievale, el descrie experientele sale, de multe ori ingrozitoare, pe parcursul unui sfert de secol în prima linie împotriva Răului şi a slujitorilor lui.

Părintele Amorth, în vârstă de aproape 85 de ani, este presedinte de onoare al Asociatiei Internationale a Exorcistilor. El a luptat in cadrul Rezistentei in cel de la al doilea Război Mondial, s-a licentiat in drept dar apoi a intrat în Biserica. El a inceput sa faca exorcizari la scurt timp după hirotonisire, acum 60 de ani; în 1986 a fost numit de către Cardinalul Ugo Poletti, devenit mai tarziu vicar al Romei, asistent al Părintelui Candido Amantini, Exorcist-sef, reuşind în cele din urmă sa-i succeada.

Acum fragil, el devine animat cand descrie luptele purtate de-a lungul intregii sale vieţi cu demonii care posedă corpurilor victimelor lor, la un moment dat deschizandu-si larg braţele ca să-mi arate lungimea unui demon special, care ocupa corpul unei femei pe care el  a „eliberat-o „.

Vorbeşte cu Lucifer şi cu demonii acestuia, spune el, şi le ştie numele. Pe masa de scris, în camera lui, acesta păstrează imagini cu Fecioara Maria şi Iisus, „care a venit în lume pentru a lupta cu Diavolul şi a ne reintoarce pe noi la Dumnezeu”. Dar, lumea modernă, spune el, ” s-a dat  cu Diavolul.Vezi asta prin lipsa de credinţă, prin bisericile goale, prin prăbuşirea familiei. ”

„Compar lumea de astăzi cu cea din momentul în care eram un băiat din Modena: familiile şi comunităţile parohiale erau puternice, femeile nu ieşeau la muncă. Acum, ele sunt nevoite deoarece un venit nu poate susţine o familie.  Astfel, tinerii au fost lasati in voia lor, ei au intrat în anturaje rele, şi-au pierdut rădăcinile şi le-au înlocuit cu influentele negative ale televiziunii şi ale internetului sau cu cele oculte. ”

Ce ziceti de cei care nu cred în Dumnezeu dar nici in Satana?

„Diavolul este mult prea fericit pentru a profita de cei care nu cred în existenţa sa. Aceasta înseamnă că el poate funcţiona in deplina libertate, chiar în interiorul Bisericii. El exploateaza pofta şi puterea. ”

Diavolul încearcă să ajungă la noi toţi,adaugă Părintele Amorth  şi „posedati sunt cei care-l asculta cel mai mult. Atenţie, acestia sunt o minoritate. Dacă citiţi cartea mea ati putea ramane cu impresia ca întreaga lume este posedată, dar eu descriu un număr mic de cazuri, comparativ vorbind. ”

Afirmatia sa ca a efectuat 70000 de exorcizari pare incredibila. „Dar vorbeam despre numărul de exorcizari, nu numărul de persoane exorcizate. Adesea trebuie să exorcizezi pe cineva de zeci, chiar sute de ori, şi un ritual de exorcizare poate dura oricat, de la câteva minute pana la mai multe ore.”

Exorcizarea poate fi realizata numai cu aprobarea episcopului local, de obicei, după ce testele medicale sau psihiatrice nu descoperă nici o explicaţie raţională pentru simptome, care includ vărsături, dureri de cap violente şi crampe la nivelul stomacului dar de asemenea si puteri  supraomeneşti, convulsii şi aversiune extrema fata de simbolurile sfinte. Este adeptul, spune el, distingerii isteriei de lucrul real. Există mai multe femei decât bărbaţi în rândul posedatilor, „dar nu ştim de ce. Există diferite explicaţii: Satana se răzbună pe Fecioara Maria sau foloseste femeile ca mijloc de a ajunge la barbati.  Nici una dintre ele nu este convingătoare. ”

Posedatii vorbesc în limbi pe care ei nu le ştiu, inclusiv limbi vechi, cum ar fi limba aramaică, limba lui Hristos.  „Uneori, limba este de neînţeles. Am întrebat odată un demon ce a fost şi el a spus ” Limba Satanica”. Victimele deseori reacţionează atât de violent la ritualul de rugăciuni, incantaţii, apa sfinţită şi semn al Crucii că acestea trebuie să fie ţinute sau legate în timp ce preotul atinge posedatul cu patrafirul şi isi pune mîna pe capul lui sau al ei.

În multe cazuri, spune el, ei vomita obiecte, cum ar fi cuie sau sticlă. Tatăl Amorth are o colecţie ce cântăreste două kilograme.

 ” Te obisnuiesti cu vomitatul asupra ta. Odată, am efectuat o exorcizare la o femeie, care a reuşit să mă lovească în faţă cu un flux de voma din partea cealaltă a camerei – fizic imposibil. ”

Diavolul, spune el, este lipsit de umor dar uneori iti joacă feste. El şi demonii săi vorbesc prin victima, uneori, utilizând vocea lor normală, dar, uneori,răguşită, in tonuri aspre. El a imitat ragetul pentru mine. Ei nu sunt totuşi vizibili, nu mai mult decât sunt îngerii.

„Ingerii există, şi inca cum, dar acestia nu sunt asa cum sunt descrisi în arta – acestia sunt spirit pur. Toti avem ingeri pazitori. Demonii sunt, desigur, îngerii căzuţi care s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, de aceea ei sunt atât de inteligenti şi aşa de aroganti. ”

El nu crede în fantome, care sunt „o invenţie a minţii umane”.

Tatăl Amorth nu si-a desemnat nici un succesor şi reclamă faptul că, chiar şi acum ierarhia Bisericii nu ia exorcismul – sau Diavolul – destul de in serios. Dar „Domnul a făcut uz de mine”, iar exemplul său a inspirat multi alti preoţi – aşa cum a făcut filmul Exorcistul din 1973, care, deşi „exagerat” a fost „în mod substanţial adevărat”.

La vârsta lui mai are el încă stomac pentru a lupta cu Satana?

„Oh, da. Eu am de lucru.”  http://www.timesonline.co.uk/tol/news/world/europe/article7060354.ece

Am tradus acest articol, nu pentru ceea ce spune despre exorcism, ci pentru ceea ce spune despre credinta si despre vremurile pe care le traim.