Creștinii, musulmanii și evreii vor împărtăși centrul de credință din Berlin

Clădirea de 47 de milioane de euro va avea o biserică, o moschee și o sinagogă, toate legate de un spațiu central de întâlnire.

An artist’s impression of the House of One in the German capital’s Petriplatz.
An artist’s impression of the House of One in the German capital’s Petriplatz. Photograph: Kuehn Malvezzi

Pe locul unei biserici dărâmate de conducătorii comuniști din Germania de Est, urmează să se ridice un nou lăcaș de cult care să-i aducă pe creștini, evrei și musulmani sub un singur acoperiș – și a fost deja numit „churmosquagogue”.

Piatra de temelie a The House of One din Berlin va fi pusă printr-o  ceremonie în 27 mai, marcând sfârșitul a 10 ani de planificare și începutul a patru ani de construcție estimată și simbolizând o nouă aventură în cooperare și dialog interreligios. Clădirea de 47 de milioane de euro, proiectată de arhitecții berlinezi Kuehn Malvezzi, va încorpora o biserică, o moschee și o sinagogă legate de un spațiu central de întâlnire. Oamenii de alte credințe și confesiuni și cei fără credință vor fi invitați la evenimente și discuții în sala mare.

„Ideea este destul de simplă”, a spus Roland Stolte, un teolog creștin care a ajutat la începerea proiectului. „Am vrut să construim o casă de rugăciune și învățătură, unde aceste trei religii ar putea coexista, păstrându-și fiecare identitatea”.

Andreas Nachama, un rabin care transformă viziunea în realitate, în parteneriat cu un pastor și imam, a spus: „Există multe căi diferite către Dumnezeu și fiecare este o cale bună”. În Casa lui Unu, creștinii, musulmanii și evreii se vor închina separat, dar se vor vizita reciproc pentru sărbători religioase, comemorări și alte sărbători, a adăugat el.

„Este mai mult decât un simbol. Este începutul unei noi ere în care arătăm că nu există ură între noi. ”

Casa lui Unu va fi construită pe locul bisericii Sf. Petru din Petriplatz, care a fost avariată în timpul celui de-al doilea război mondial și demolată în 1964 de către autoritățile RDG. Când temeliile bisericii au fost descoperite în urmă cu mai bine de un deceniu, s-a luat în considerare construirea unui  memorial sau a unei noui biserici  pe amplasament. „Dar am vrut să creăm un nou tip de clădire sacră care oglindește Berlinul de astăzi”, a spus Stolte. „Inițiatorii acționează ca substituenți. Acesta nu este un club pentru religii monoteiste – vrem ca și alții să ni se alăture. ”

Guvernul federal și statul Berlin au contribuit între ele cu 30 de milioane de euro la costul proiectului, urmând încă 9 milioane de euro provenind din donații și strângeri de fonduri. O nouă acțiune pentru contribuții, lansată în decembrie, se așteaptă să umple golul de aproape 8 milioane EUR.

Proiectul a fost susținut în general de comunitățile de religioase și de public, a spus Stolte, deși „în primii ani s-au temut că amestecăm religiile sau că încercăm să creăm o nouă religie”.

Includerea în planificare a persoanelor fără credință a fost un aspect foarte important al proiectului Casa lui Unu, a spus el. „Berlinul de Est este un loc foarte laic. Instituțiile religioase trebuie să găsească un nou limbaj și modalități de a fi relevante și de a stabili legături. ”

Sursa articol https://www.theguardian.com/world/2021/feb/21/christians-muslims-and-jews-to-share-faith-centre-in-berlin

Burgas, Colorado, Damasc și Tisha B’av

Săptămâna 16-22 iulie a fost una cu foarte multe evenimente, atât interne dar mai ales  externe. Despre cele interne nu vreau să vorbesc pentru că tembelismul politicienilor români depășește orice limită. Chiar și Nenea Iancu, dacă ar mai fi trăit, ar fi fost depășit de situație. Ridicolul și prostia e una, nesimșirea și sfidarea este alta. Sincer ne merităm soarta pentru că o țară întreagă stă și se uită la o mână de saltimbanci care-și bat joc de ea, cum nimeni nu a mai făcut-o vreodată, și continuă să-i aplaude și să-i lase să-și facă numărul. Romaniei nu-i mai trebuie dușmani din afară căci poporul român, în marea lui majoritate, este cel mai mare dușman al ei. Până de curând ne plângeam că țiganii sunt cei care ne strică imaginea în afara granițelor dar a venit rândul ”elitelor” și al ”telectualilor” de ocazie s-o facă țăndări. Prostia, aroganța și spoiala de cultură cu care sunt înzestrați actualii conducători ai țării, la care se mai adaugă, pentru coloratură, limbajul de mahala și lipsa oricărei rușini, ne arată cât de bolnavă este societatea românească. Cum e turcul, și pistolul! Pe vremea când  eram conduși de Ștefan cel Mare, Mircea cel Bătrân sau Mihai Viteazul se spunea  despre poporul român că e harnic, viteaz și înțelept. Pe vreamea lui Ceaușescu eram lași, umili și indobitociți. Astăzi suntem puturoși, aroganți și inculți, dar plini de ifose. Dar cred că știți chiar mai bine decât mine toate acestea așa că n-are rost s-o mai lungim.

Pe plan extern au fost însă două evenimente importante mai ales datorită urmărilor lor în timp și la nivel mondial. Primul a fost atentatul cu bombă de la aeroportul Burgas, Bulgaria, pe 18 iulie. Un atentat cusut cu ață albă de mânuța inconfundabilă a celor de la Mossad. Ce s-a spus și arătat în presă și la tv sunt minciunile și propaganda sionistă, tipice unor astfel de ”atacuri”. Ce nu s-a spus este cu adevărat interesant, adică faptul că turiștii israelieni, în orice țară din UE, cel puțin, sunt supravegheați, 24 din 24 de ore, de poliție și servicii speciale, atât în hotelurile unde sunt cazați cât și atunci când se deplasează în excursii, vizite, etc. Autobuzele cu care se deplasează sunt verificate amănunțit, atât cu ajutorul câinilor cât și cu cel al geniștilor și nimeni nu urcă sau coboară din ele decât în prezența celor însărcinați cu supravegherea. Deci, sub nici o formă, un turist  oarecare nu se poate urca în acele autobuze. Că totul a fost cusut cu ață albă se vede și din analiza înregistrării video ce a fost prezentată pe toate posturile din lume, făcută de cei de la deveghepatriei. Informațiile  și declarațiile apărute în presă, au purtat marca serviciilor de dezinformare mondială (CIA, FBI, Interpol, MI5, etc,) și s-au bătut cap în cap, până au căzut de acord unde e mai bine să arunce pisica moartă: în Iran sau mai aproape de granița cu Siria, la Hezbollah-ul libanez. Se pare că Siria este pe primul loc și apoi Iranul.

Cel de-al doilea act de terorism a fost atacul armat de la cinematograful din Aurora, Colorado, pe 20 iulie, soldat cu 14 morți. Iarăși o  mulțime de informații se bat cap în cap. La început au fost doi atacatori, până la urmă a rămas unul. Se știe cine este dar nu se dau toate informațiile despre el. Nu se spune că face parte dintr-o familie de rang înalt, probabil chiar ”illuminati”. Nu se spune că în 2008 a fost consilier pentru organizația Jewish Big Brothers and Big Sisters (JBBBS). Nu se spune că pe 17 mai 2012, DHS și FBI au lansat un avertisment exact cu privire la un atac terorist în cinematograf, pe care ulterior au încercat să-l șteargă. Un martor de la fața locului spune că cineva l-a lăsat pe trăgător să intre pe ușa pentru ieșirea de urgență după începerea filmului.

Alte ”coincidențe”: Lil Wayne și-a lansat un nou videoclip pe 17 iulie (cu 3 zile înainte de masacru) care conține (pe la minutul 3.42) și această scenă:

Se spune că Lil Wayne are legături cu ”elitele” muzicale, așa că…..

Un caz asemănător a fost al formației The COOP al cărei album Party Music trebuia lansat la începutul lui septembrie 2001 dar a fost amânat pentru noiembrie datorită coperții albumului care conținea următoarea imagine:

Coperta albumului fusese creată în iunie 2001. Probabil tot o ”coincidență”. Tot în Colorado, au mai avut loc două masacre: unul pe 20 aprilie 1999, la Columbine High School (12 morți) și celălalt pe 9 decembrie 2007, în Littleton, la  New Life Church ( 2 morți).

Intr-un amplu articol al AP se spune că sunt 12 morți și se dau și alte detalii despre victime. Ce sare în ochi la o analiză mai atentă este repetarea obsesivă a numerelor: 7, 20, 12, 9… Să fie și asta doar o altă coincidență?

Tot pe 18 iulie 2012 a avut loc un atentat sinucigaș în Siria care a dus la moartea celor mai apropiați oameni ai lui Assad: ministrul Apărării și cumnatul președintelui, unul dintre cei mi importanți oameni care se ocupau de securitatea țării. Știrea însă a fost mai puțin interesantă decât plagiatul lui Ponta așa că a trecut cam neobservată.

Dar cum spuneam și la început nu acțiunile în sine sunt importante ci urmările lor și anume:1. instalarea unei false senzații de teroare și frică în toată lumea (Europa, America, Africa). La  fel ca după 9/11, statele se  ”simt” obligate să ia măsuri extreme de control și securitate. De asemenea se induce populației un fals sentiment de ură îndreptat impotriva țărilor arabe și a populației islamice și se creează o falsă prezumție de aprobare a unui atac îndreptat impotriva acestor state. 2. Se crează un curent de opinie favorabil evreilor și se generează compasiune și solidaritate față de ei, mai ales că victimele sunt oameni obișnuiți. 3. Se crează , a nu știu câta oară, acea impresie că ”poporul  ales”, datorită sfințeniei sale, este nedreptățit și prigonit în toată lumea, fără justă cauză. 4. Se crează posibilitatea apariției altor ”acte de terorism”, mult mai grave, precum și posibilitatea inițierii unor riposte preventive împotriva celor suspectați de terorism. Vezi declarațiile israelienilor aici, aici,  și aici, despre cum se tem de un atac iranian îndreptat împotriva lor cu ocazia Jocurilor Olimpice de la Londra. Și ajungem, din nou, la presupusul atac de Londra din noaptea ceremoniei de deschidere.

Ceea ce  nu se spune este că ne aflăm în plină sărbătoare de Tisha B’av, care durează trei săptămâni și a început pe 6 iulie anul acesta.

Tisha BeAv sau ziua de 9 a lunii Av este punctul culminant al unei perioade de doliu care incepe cu Shivasar Betamuz sau 17 Tamuz. Shivasar Betamuz a fost ziua cand zidurile Ierusalimului au fost strapunse de catre romani in anul 70 e.n., in timpul celui de-al doilea templu. Aceasta zi este ea insasi o zi de post, incepand la rasaritul soarelui si terminandu-se la apus. Dupa ce au patruns, romanii au pradat si distrus orasul timp de trei saptamani pana cand in final, pe 9 Av, au dat foc Templului. De atunci, evreii au tinut aceste trei saptamani ca perioada de doliu in care nu se fac nunti si nu se asculta muzica live. Doliul se intensifica in timpul ultimelor 9 zile cand evreii nu se tund, nu mananca carne si nu beau vin (cu exceptia Shabbatului), nu fac activitati al caror singur scop este placerea (ca de exemplu inotul) si nu poarta haine noi, proaspat spalate.

Tisha BeAv sau 9 Av este considerata ziua de doliu si de suferinta a poporului evreu. Ziua are aceasta semnificatie in principal pentru ca distrugerea ambelor Bietai Mikdashim (Temple) din Ierusalim a avut loc in aceasta zi. Templele erau centrul statului evreu. Nu erau numai un simbol al identitatii si unitatii nationale, erau punctul focal al legaturii cu Dumnezeu al Benei Yisroel. Templul era locul unde se faceau toate ritualurile si sacrificiile, locul unde preotii (Kohanim) isi desfasurau serviciul catre Dumnezeu si locul unde toti evreii se duceau de cel putin trei ori pe an, de sarbatorile cele mari Pesach, Shavuout si Sukkot. Dupa cum spune traditia, spiritul lui Dumnezeu va cobori in Templu, in inima Israelului.” Ultimele, și cele mai importante, două zile din Tisha Beav sunt 28-29 iulie. Dar la evrei zilele încep și se termină la apusul soarelui (și nu la 12 noaptea), deci, în acest caz , în seara de 27 iulie, exact când are loc ceremonia de deschidere a J.O. Ce ocazie mai bună ar putea avea ” iranienii, hezbollahii și sirienii” de a-i ataca pe israelieni? Și așa, încet și cu răbdare se leagă totul.

Mult a  fost, puțin a mai rămas până la acest moment. Să sperăm că nu se va întâmpla nimic, deși personal mă cam îndoiesc. Sper că vom trăi și vom vedea mai ales că cele mai importante zile ale sărbătorii acum urmează.

Tirania ascunsă (I)

INTRODUCERE

Această broşură conţine textul celui mai revelator şi şocant interviu al unui evreu pe nume Harold Rosenthal și a fost realizat în 1976, de către un patriot îngrijorat,  pe nume Walter White Jr.  Dl Rosenthal, un evreu influent educat în spirit evreiesc şi implicat în acțiunile guvernului de la Washington, DC, a explicat implicarea evreilor şi cauza problemelor majore cu care ne confruntăm astăzi.

Rosenthal, prin expunerea anumitor aspecte ale „lumii invizibile interioare a evreimii”, a dezvăluit modurile şi tacticile pe care evreii le-au folosit pentru  distrugerea civilizaţiei creştine şi obținerea controlului ascuns asupra vieţilor noastre şi guvernelor. Rezultatul a fost o „tiranie ascunsă” asupra noastră la fel ca tirania îndreptată împotriva Sfinţilor de către sistemul fiarei roşii din Apocalipsă denumită în continuare „Mystery Babilon”.

Dar cum ar putea un număr atât de mic de evrei să subjuge atât de mulţi oameni şi să obţină un astfel de control covîrşitor asupra guvernelor lor, în special fără ca acestea să fie conştiente de acest lucru? Răspunsul la această întrebare poate fi găsit în parabola lui Hristos despre ispravnicul nedrept, care reprezintă evreimea. Ei sunt capabili să predomine în lume, în ciuda căile lor nelegiuite, din cauza tertipurilor lor viclene şi abile. Aşa cum a spus și Hristos: „Căci fiii veacului acestuia sunt mai înţelepţi în neamul lor decât fiii luminii. .” (Luca 16:8)

Cu alte cuvinte, evreul, cu mintea lui fixată la cele lumeşti, este mai înţelept decât poporul creştin al lui Dumnezeu. Atunci când citiţi cuvintele d-lui Rosenthal realitatea acestei declaraţii va ieși la lumină. Această problemă a fost atât de răspândită şi importantă pentru noi încât a biruit faptul că Hristos însuși ne-a instruit să fim „înţelepţi ca şerpii”. (Matei 10:16)

America şi lumea sunt acum copleșite de probleme politice, economice, morale şi sociale, care trebuie să fie rezovate de către oameni creştini. Așa cum Edmund Burke declara: „Singurul lucru necesar pentru triumful răului este ca oamenii buni să nu facă nimic.” Dar înainte de a putea acţiona în mod corespunzător avem nevoie de o bună (nu doar una superficială) înţelegere a problemei. Această broşură va contribui la asigurarea acelei înţelegeri, cititorului.

În manuscris, accentul indicat prin sublinierea textului a fost adăugat ulterior, în timp ce cracterele aldine sunt originale. Observaţiile din nota de subsol și ilustrarea au fost adăugate de mine.

– Charles A. Weisman iunie 1992

Partea întâi

Într-un interviu extrem de confidenţial cu un asistent administrativ evreu al unuia dintre cei mai reprezentativi senatori ai acestei naţiuni, el a spus: Este o minune [faptul] că poporul american nu se revoltă şi nu azvârle afară fiecare evreu din această ţară.

Evreul, dl Harold Wallace Rosenthal, a făcut această declaraţie după ce a recunoscut dominaţia evreiască în toate programele naţionale semnificative.El a spus:

Noi evreii continuăm să fim uimiți de ușurința, cu care (Creştin-americanii) au căzut în mâinile noastre. In timp ce americanii naivi, se aşteptau ca Hruşciov să-i îngroape, i-am învăţat să se prezinte la fiecare comandă a noastră.” (Această supunere a fost făcută posibilă prin adoptarea progresivă a conceptelor talmudice ca fiind creştine, în acest fel  născându-se o societate evreiască. Este ceea ce rabinul Martin Siegel numea „iudaizarea creştinismului.”)

Când a fost întrebat cum ar putea fi făcută prizionieră o naţiune fără ca aceasta să știe, domnul Rosenthal a atribuit această victorie controlului absolut al mass-mediei. S-a lăudat cu controlul exercitat de evrei asupra întregii mass-media. Orice ziar care a refuzat să consimtă la controlarea ştirilor a fost îngenuncheat prin retragerea publicității. Când au eșuat cu această variantă, evreii au oprit furnizarea de tiparnițe și cerneală. „Este o chestiune foarte simplă”, a declarat el.

Când a fost întrebat despre bărbaţii din înalta ierarhie politică, domnul Rosenthal a spus că nici unul dintre ei, în ultimele trei decenii, nu a obținut vreo putere politică fără aprobarea evreilor: Americanii nu au mai avut de alegeri prezidenţiale [reale]  începând cu anul 1932, când [Franklin] Roosevelt era omul nostru; de la preşedintele Roosevelt [încoace],fiecare președinte a fost omul nostru „(Chiar și înainte de Roosevelt influenţa evreimii asupra lui Woodrow Wilson (1913-1921) a fost destul de evidentă, după cum Henry Ford scria în 1921 -„. Mr. Wilson, în timp ce era preşedinte a fost foarte aproape de evrei. Administraţia sa, după cum ştie toată lumea, a predominant evreiască. „ The International Jew , Dearborn Publishing Co, III, p. 28-9).

Într-o discuţie despre George Wallace [politician democrat, al 45-lea guvernator al statului Alabama; a avut patru mandate ], domnul Rosenthal a zâmbit şi a sugerat că probabil am remarcat unde se află astăzi Wallace.Când politica externă a Statelor Unite a fost menţionată, încrederea în interviul secret a eliminat aproape toată prudența.Cu dispreţ şi bătaie de joc el a ridiculizat prostia americană prin faptul că ei nu văd întreaga sferă a politicii externe a lui Kissinger. Este o politică sionist-comunistă de la început până la sfârşit. Momentan cetăţenii cred că această politică evreiască va beneficia Americii.. (Această idee se datorează faptului că mass-media evreiască se referă la „politica sionist-comunistă” ca fiind „politică americană” în conformitate cu prevederile „constituţionale”. Ignoranţa din sistemul nostru propriu de guvernare este adevarata problema aici).  El a citat „destinderea” şi Angola ca exemple de diplomaţie evreiască. Natura credulă a americanilor și-a atras numai dispreţ din partea lui.

Interviul a continuat pe un plan aproape atotștiutor.

Noi evreii am impus probleme după probleme poporului american Apoi tot noi am promova ambele laturi ale problemei ca  să domnescă confuzia. Cu ochii fixați asupra problemelor, aceştia nu mai reuşesc să vadă cine este în spatele fiecărei scene. Noi evreii ne juăm cu publicul american așa cum se joacă pisica cu un șoarece.

Pe măsură ce conversația continuă unii ar putea crede că, probabil, America își merită  domnia terorii planificată pentru ea. Mintea evreiască asmute fiecare grup etnic împotriva celuilalt. Sângele maselor va curge așa cum ne așteptăm pentru ziua noastră de victorie asupra lumii„, a spus rece Rosenthal. (Aceasta este aceeași lozincă ca cea a liderilor comunişti revoluţionari). Timp de ore de la această discuţie incredibilă, un sentiment de disproporție vădită prevala încă.Este posibil ca un alt grup de „fiinţe umane” să aibă un spirit atât de periculos și intenţii atât de demonice?Cu toate acestea, cuvintele auzite şi elementele de probă puse la îndemână sunt reale.Este posibil ca poporul american să  rămână docil chiar și atunci când sângele vieţii lui îi este supt? Se pare că da.

Ce ne spun toate acestea?

După ce acest interviu lung a fost înregistrat, dl Harold Rosenthal Wallace, în vârstă de 29 de ani și asistent administrativ al senatorului Jacob K. Javits din New York, a fost ucis într-o presupusă tentativă de deturnare de pe cer a unui avion israelian în Istanbul, Turcia, pe 12 august 1976.

Se pare că domnul Rosenthal ar fi „vorbit prea liber”, deoarece, deşi patru persoane au fost ucise şi aproximativ 30 rănite în timpul încercării de piraterie aeriană, Rosenthal nu a fost ucis de un glonţ aleator cum au fost alții. Din rapoartele depuse la momentul respectiv, se pare, uimitor si ciudat, că dintre toate persoanele implicate în acest incident, domnul Rosenthal ar fi fost singurul rănit mortal. Între timp, eu, Walter White, cel care a realizat acest interviu confidenţial, pote afirma acum, după multe investigaţii, cheltuieli şi călătorii, că Harold Rosenthal a fost, fără îndoială, ucis la aeroportul din Istanbul, în ceea ce avea să apară ca o deturnare -, probabil, de către propriul său popor .(„Nu este nimic uimitor în faptul că evreimea internaţională se teme atât de mult de adevăr sau orice alt indiciu adevărat despre ea însăşi sau despre planurile sale.” Evreul internaţional , voi. I, p. 200.)

Nu am avut nici cea mai mică dorinţă să rănesc pe cineva şi mai ales membrii familiei Rosenthal care au suferit destul în această tragedie. Am corespondat cu mama şi tatăl său, în Philadelphia, şi fratele său Mark David Rosenthal, care este la facultate in nordul Californiei. De fapt, el a fost cel care m-a informat că prietenii lui Harold de la Washington au înfiinţat un fond memorial cu numele Harold W. Rosenthal. El ne-a trimis o copie a Comitetului Evreo-american al  „W. Harold Rosenthal Fellowship în Relaţiile internaţionale” cu sediul în Capitoliul de la Washington, 818 – 18 Street NW, Washington, D, C.20006. Printre cei enumerați ca importanți şi co-preşedinți onorifici sunt vice-preşedintele Walter F. Mondale şi senatorul Jacob K. Javits.

Din respect, am decis să aştepte până va trece un an de la moartea lui Harold Wallace Rosenthal, așă ca am întarziat publicarea a tot ceea ce el ne-a spus în acea zi și seară memorabilă. Şi, după cum am declarat mai înainte, interviul a fost de lungă durată – părea că el se bucura să toarne aceste informaţii ( iar uneori a fost întrerupt) – şi a continuat până seara.

Acest scriitor și editor deși nu este uşor de şocat totuși a fost, datorită a ceea ce egoistul Harold W. Rosenthal a denunțat şi a faptului că în denunțul său am descoperit lucruri oribile – trădarea efectivă la care și el, desigur, lua parte – şi  faptul că părea că se bucura de succesul aparent al conspiraţiei mondiale a evreilor. Acest lucru, ține minte, vine de la un „asistent administrativ”, al unuia dintre senatorii noștri importanți, Jacob K. Javits din New York.

Ceea ce sunteți pe cale de a citi mai departe ar trebui să acţioneze ca un AVERTISMENT pentru toţi non-evreii din întreaga lume.Se sperăm că va deschide și ochii celor mulţi care l-au cunoscut în cercurile guvernamentale de la Washington.

Devine evident că, într-adevăr, ceea ce prezintă nu este ficţiune.Nu este imaginatie! El nu făcea speculații –  el a vorbit în cunoştinţă de cauză şi cu inteligenţă.Multe lucruri s-au spus şi scris despre O conspiraţia evreiască la nivel mondial dar niciodată nu a fost descrisă atât de deschis. ea bate imaginaţia.Planurile lor sunt şocante şi mulţi vor fi uimiţi lde conţinutul acestui document.Nimic de genul acesta nu s-a mai spus înainte.

Noi preferăm să nu elaborăm.Vei fi tu însuți judecător.

Privind înapoi la timpul când a fost luat acest interviu şi având suficient timp să analizăm  sinceritatea lui Harold Rosenthal, suntem obligaţi să ne gândim la el ca la o persoană orgolioasă, lăudăroasă dar care avea cunoștințe vaste. Eu l-aș clasifica ca un egocentric şi un egoist. De multe ori, cruzimea sa a apărut cu mult venin, mai ales când el descrie creştinii prost sau „goy”, cum atât de des ne menţiona el pe noi. Acest lucru m-a surprins, deoarece cuvântul ”goy” nu există în limba noastră şi el trebuie să fi ştiut acest lucru. Mintea lui trebuie să fi fost complet scufundată în planul unei lumi unice a evreimii mondiale. Cu aroganță, el s-a lăudat că cucerirea lumii de către evrei era aproape completă- datorită prostiei creştinătății.

Sionismul Evreiesc şi anti-semitismul

Când a fost întrebat dacă el era un sionist domnul R. a răspuns:

Acesta este o intrebare drăcească! La baza problemei stă conceptul tradiţional sionist de aliyah, un termen ebraic care înseamnă” în adunare „sau întoarcerea din Diaspora (dispersați) a evreilor în patria lor Palestina.  Încă din 1948, și de la crearea statului Israel, aliyah a devenit un imperativ de bază al politicii guvernului israelian.

Ce este aliyah? Te rog descrie-l pentru mine –  ceea ce el a făcut  şi eu am întrebat cu privire la sensul realist al cuvântului aliyah. Domnul R. a declarat:

Este o migraţie fizică permanentă în Palestina, nu doar o vizită.

Am întrebat, ce este sionismul? I-am auzit pe evrei definindu-l ca fiind ceva ce pornește de la migraţia permanentă și sfârșește cu sprijinul financiar şi spiritual al Israelului de către toți evreii din întreaga lume. Dl R. a răspuns:

Primul nostru lider, fostul prim-ministru David Ben-Gurion, a spus că sionismul, fără o” întoarcere la Sion „este fals. Nu mulţi evrei americani au migrat definitiv în Israel.. Unii spun că toţi evreii, prin definiţie, sunt sionişti. Alţii spun că un evreu nu este un sionist cu  excepţia cazului în care el este un membru care plăteşte cotizaţii la o organizaţie activă sionistă. Definiţii s-au aruncat peste tot până cănd patria evreilor a devenit o realitate.. „ (Propaganda și activităţile sioniste au fost bazate și acceptate întotdeauna pe ipoteza falsă că evreii sunt Israeliţi, făcând  astfel din Palestina pământul evreilor; şi că ei au doar nevoie de ajutor pentru a merge înapoi şi pentru a-și construi statul lor. Astfel, creştinii naivi i-au susţinut.)

Milioane de dolari americani, scutiți de impozit, sunt trimişi în Israel anual şi nouă, adevăraților americani, nu ne convine acest lucru. Dl R. a răspuns:

Politicienii naivi de la Washington sunt creduli. Cei mai mulți dintre ei nu sunt prea grozavi, astfel încât reprezentanţii puternici ai intereselor evreimii au influenţat această practică cu ani în urmă şi nu există nici unul suficient de puternic ca să-i oprească. Unii dintre banii aceștia s-au întors chiar în Statele Unite şi au fost cheltuiți în eforturile depuse de propaganda sionistă, cea mai mare parte dintre ei prin intermediul  B’nai B’rith, a Conferinţei organizaţiilor evreieşti şi a Congresului Mondial Evreiesc. The Jewish Agency este un braţ de finanţare -. un fel de organ al  funcționarilor B’nai B’rith. Nu este nimic în neregulă cu trimiterea dolarilor americani în Israel într-un sistem de duty-free, atâta timp cât suntem destul de inteligenți sa scăpăm neprinși. Să inversa această conversaţie timp de un minut Ai spus clar şi destul de gălăgios că nu îți plac evreii. De ce ne urăști?

Dl Rosenthal, eu nu urăsc pe nimeni. Am spus că nu-mi place ceea ce fac ne fac evreii nouă şi mai ales cu privire la oricine și orice este legat de creştinism. Urăsc înşelăciunea, viclenia şi necinstea lor detestabilă. Asta mă face să fiu anti-semit? Dacă da, atunci eu sunt anti-semit!

Anti-semitismul nu reprezintã o opoziţie la Semitism. Nu există nici un astfel de lucru.  Este o expresie pe care noi evreii o utilizăm în mod eficient ca un cuvânt defăimător -.. Utilizat pentru a marca un bigot ca tine -. Cineva care aduce critici la adresa evreilor. Noi să-l utilizaţi împotriva persoanelor antipatice. („Anti-semitismul” este o creaţie recentă a  evreilor. Evreii ne informează ce constituie anti-semitismul şi când apare. Toate „anti-semitismele”, care există în Statele Unite sunt crearea deliberată a liderilor evrei. Evreii doresc şi au nevoie de acest instrument pentru a controla şi reduce la tăcere opoziţia față de căile lor de acțiune, dăunătoare şi respingătoare.)

(Deși) am spus clar că am dispreţuiam influenţa  corupătoare a evreilor asupra culturii noastre creştine – şi asupra felulului nostru de viață americană, orientată către Hristos, domnul R. a declarat:

În timpul lui Hristos, evreii erau în căutarea unei împărăţii materiale și pământeși, dar  Hristos le-a oferit evreilor un regat spiritual. Acest lucru, nu l-au putut cumpăra, așa că ei l-au respins pe Iisus Hristos şi l-au răstignit.

Ce vrei sa spui – l-au răstignit? Nu a dovedit istoria că evreii l-au răstignit pe Iisus Hristos? La care el a răspuns:

Da, cred că au făcut-o. Nu că aș vrea să mă-nvârt în jurul cozii, dar acum 2.000 de ani poporul tău ar fi făcut acelaşi lucru unui om care l-ar fi maltratat așa cum a făcut Hristos cu evreii.

Vorbeşti despre Iisus Hristos ca fiind doar un om.

Asta a și fost – un om care a umblat pe pământ ca oricare alt om şi acest mit despre Hristos înviat din morţi şi revenit pe pământ pentru a-și vizita discipolii este o căcănărie. Evreii care i-au scos pe arabi din Palestina au făcut acest lucru pentru a infirma misiunea lui Hristos pentru o împărăţie spirituală Vezi tu, în locul unui lider care ar fi făcut un imperiu pentru evrei, genul tău de oameni a dat evreilor un predicator paşnic numit Cristos, care în loc de ochi-pentru- ochi şi-a întors și celălalt obraz. Prostii! Clădim şi, de fapt, am clădit deja un imperiu pământesc fără bunul şi dezamăgitorul vostru Mesia.

Eu văd că tu şi cei de teapa ta, sunteți cei care încercaţi să-l scoateți pe Hristos afară din  Crăciun (din tradiție). Imi pare rău pentru tine. La care el a răspuns rapid:

Nu-mi servi mie rahatul ăsta. Nu vreau mila ta. Nu am nevoie de ea.! Foarte mulţi evrei nu au curajul să-ţi spună cum trăim şi plănuim, dar eu nu mă las intimidat de nimeni sau ceva. Eu ştiu încotro mă duc.. „

Guvernul şi controlul politic

Când a fost întrebat de ce evreii își schimbă frecvent numele lor, el a spus:

Evreii sunt cei mai inteligenţi oameni din lume, așa că în cazul în care ar putea beneficia de ceva de pe urma schimbării numelor lor vor face acest lucru. Despre asta vorba. Ei se amestecă în societatea voastră, care este majoritate coruptă -.. Deci, în timp ce evreii beneficiază ei înşişi, goy proști nu îşi dau seama că aceşti evrei cu nume de non-evrei sunt de fapt evrei. Știu la ce te gandești -la evreii din guvern care folosesc nume de non-evrei. Ei bine, nu te ingrijora, deoarece în viitorul apropiat nu va mai fi nici o putere prezidenţială în Statele Unite. Guvernul invizibil va prelua puterea cu această ocazie.

Din ceea ce cunoști, sunt evreii din Rusia într-adevăr persecutaţi sau chiar nu au nici un fel de libertăți? La care el a spus:

Majoritatea evreilor din întreaga lume -aş spune mai mult de 90% ştiu ce se întâmplă cu adevărat poporului nostru. Avem o comunicare de neegalat oriunde în lume.  Doar gunoaiele, degenerații, ignoranţii şi dezinformaţii își pot găsi pacea în societatea ta –  iar voi ticăloşii vă ascundeți păcatele îmbrăcându-vă în oi. Voi sunteți ipocriții – nu evreii, așa cum spui și scri tu. Pentru a răspunde la întrebarea ta – în Rusia, există două guverne distincte -unul  vizibil şi unul invizibil. Unul din naţionalităţi diferite -.. întrucât cel invizibil este compus numai din evrei. Puternica poliţie secretă sovietică primește ordine de la guvernul invizibil. Există în jur de şase – şapte milioane de comunişti în Rusia Sovietică. 50% sunt evrei și aproximativ 50% gentili. Dar pe Neamuri nu te poți bizui. Evreii comuniști sunt uniți şi au încredere unul în celălalt, în timp ce ceilalți se spionează unul pe altul. La fiecare cinci sau şase ani, Consiliul secret al evreilor solicită  epurarea partidului şi mulţi sunt lichidați.

Când a fost întrebat, de ce? el a spus:

Pentru că încep să înţeleagă prea mult secretul evreimii din guvern. Comuniştii ruşi au un Grup Secret format numai din evrei. Ei cârmuiesc tot ce are legătură cu guvernul vizibil. Această organizaţie puternică a fost responsabilă de eliminarea secretă a centrului comunismului ( din Rusia) la Tel Aviv, de unde provin toate instrucţiunile de acum.

Guvernul nostru şi Naţiunile Unite au cunoştinţă despre asta? Dl R. răspuns.

Naţiunile Unite nu este altceva decât o ușă-capcană spre imensele tabere de concentrare ale Lumii Roşii. Avem un control destul de mare asupra ONU

Când a fost întrebat de ce comuniştii distrug clasa de mijloc sau pe cei educaţi şi familiile lor în întregime, atunci când invadează o ţară, domnul R. a răspuns:

Este o regulă stabilită de a distruge toţi membrii  guvernului pre-existent, familiile şi rudele lor, dar niciodată evreii. Ei distrug toţi membri poliţiei, poliţiei de stat, ofiţeri de armată şi  familiile lor, dar nu evrei. Vezi tu, noi ştim atunci când un guvern începe căutarea comuniştilor în interiorul frontierelor sale – de fapt el încearcă să descopere evreii din zona sa. Noi nu ne lăsăm păcăliţi! Conducătorii invizibili din ţările comuniste au un control asupra propagandei mondiale şi a guvernelor din ţările libere! Noi controlăm toată mass-media, inclusiv ziare, reviste, radio şi televiziune. Chiar și muzica. Am cenzurat cântece lansate pentru publicare cu mult înainte de a ajunge la editori. Nu peste mult timp, vom avea un control complet al gândirii tale! (Cei care nu au forța necesară să-și  cucerească duşmanii trebuie să recurgă la controlul minții, care în cele din urmă poate fi mai eficace decât controlul fizic pur şi simplu, deoarece ei nusunt conştienţi de control şi, astfel, nici nu se opune nici o rezistenţă.)

Creştinismul şi iudaismul

Felul în care te lauzi – în cazul în care acest lucru este adevărat – este înspăimântător dacă ne gândim la viitorul nostru – şi al creştinismului – la care domnul, R. a declarat:

Va fi un fel de război forțat aici, în Statele Unite, şi mulți vor fi lichidați. Veţi fi, fără îndoială, printre ei. Evreii nu vor fi prejudiciați. Eu nu mă laud. Vă ofer fapte! Şi este prea târziu pentru urmaşii dumneavoastră creştini să-și pregătească o apărare. Acel timp a trecut de  mult. Cu mult, mult timp în urmă noi a TREBUIT să devenim agresorii! Acesta este fără îndoială unul din MARILE țeluri ale vieții noastre. NOI suntem agresorii!

După ce i-am reamint că am crezut că era inteligent, dar acum realizez că habar n-are despre ce vorbește, el a răspuns:

Iudaismul este cultura de neegalat – nimic, nu există nimic oriunde în lume care să se  compare cu ea. Aşa-numitul creştinism al vostru este un rod al iudaismului. Influenţa culturală şi intelectuală a iudaismului se resimte în întreaga lume -. Da, pe parcursul civilizaţiiilor. „

Când l-am întrebat dacă el credea ca ne-am putea confrunta cu o problemă cu negrii în cele din urmă, din cauza creşterii uluitoare a populaţiei lor, el a spus că negrii ajută la îndeplinirea „scopului nostru”, care ar putea implica mai multe lucruri.

Am discutat despre invazia negrilor în oraş, judeţ şi stat şi despre proeminenţa lor acum în televiziune. De asemenea, cât de ridicol poate fi pentru un negru să se convertească la iudaism – ca Sammy Davis, de exemplu. Dl R. a răspuns:

Asta nu inseamnă nimic. Ştim că un negru nu poate deveni un evreu şi că Sammy Davis este în continuare negru. Este posibil să fi fost în avantajul lui să se convertească. În realitate, el rămâne în continuare o cioară și nu un evreu.”

I-am spus despre studiile mele aprofundate asupra evreilor şi că au existat puţini care au făcut mai multe cercetări privind evreimea mondială decât mine – şi despre descoperirile mele neplăcute – amintindu-i domnului R. că nu există nici o moralitate în rândul evreilor. El a răspuns:

Banii sunt mai importanți decât moralitatea. Putem realiza orice cu bani. Oamenii noştri dovedesc asta in Israel, prin forţa sa împotriva atacurilor și starea sa permanentă de pregătire de război. Israelul poate câştiga acum, în orice întâlnire. Elementele intelectuale care s-au ridicat dintre kibutz (cuvântul ebraic pentru „așezare comunală” este o comunitate rurală unică, o societate dedicată ajutorului mutual şi justiţiei sociale, un sistem socio-economic bazat pe principiul proprietății comune, egalității şi cooperării de producţie, consum şi educaţie; realizarea ideii ” fiecare după capacităţi, fiecăruia după nevoi”, o casă pentru cei care l-au ales) care au de gând să construiască această comunitate mică într-un teritoriu al minunilor în Orientul Mijlociu. Va fi în cele din urmă, de asemenea, baza pentru sediul Guvernului Mondial. (Iudaismul talmudic este religia controlului iudaic asupra lumii şi a sclaviei.)

Am discutat despre tragedia de la Watergate şi despre corupţia la toate nivelurile de guvernare şi am sugerat că reprezentanţii guvernului ar trebui să practice o mai mare deschidere şi sinceritate în relaţiile cu oamenii. Domnul R. a declarat:

Ce bun ar aduce? Ce dracu are publicul cu funcţionarea guvernului. Marea majoritate sunt cururi!  Cururi de cai

Vă pot cita cu asta?

Nu-mi pasă ce faci – cum am spus, puţini au curajul să vorbească. Ne-am fi înțeles cu toții mai bine între noi – evrei şi neamuri – în cazul în care am fi vorbit mult mai deschis. Poporul Tău nu are curaj! Noi vă stabilim modul de gândire – ba chiar v-am inoculat un „ complex de vinovăție„ făcându-vă astfel să vă fie teamă să-i criticați deschis pe evrei

Va urma….

A început Marea Trădare în sânul bisericilor ortodoxe!

Declaraţia comună a doctrinei  care afirmă nelegitimitatea vinovăţiei colective a evreilor pentru moartea lui Iisus, scoate în evidenţă angajamentul pentru relaţii bune.

Rabinul-şef, Yona Metzger a semnat o declaraţie istorică, marţi, la Nicosia, Cipru, cu Arhiepiscopul Chrysostomos, capul Bisericii din Cipru, în care cei doi bărbaţi au promis să aprofundeze relaţiile dintre Biserică şi poporul evreu.

Declaraţia afirmă nelegitimitatea doctrinei vinovăţiei colective a evreilor pentru deicidul (uciderea unui Dumnezeu) lui Isus.

Este prima data când o biserică ortodoxă repudiază în mod explicit această doctrină, care a fost unul dintre cei mai importanţi factori în dezvoltarea anti-semitismului religios în Europa.

Noi, rabinul şef al Israelului, Yona Metzger şi Arhiepiscopul Ciprului Hrisostom, îi mulţumim lui Dumnezeu pentru sporirea binecuvântată a acestui respect reciproc și  afirmăm angajamentul nostru pentru avansarea relaţiilor excelente dintre Cipru şi Israel„, spune declaraţia.

Biserica Ortodoxă din Cipru este una din cele 14 biserici autocefale sau independente, din Comunitatea Ortodoxa de Est.

Adepţii bisericilor ortodoxe numără aproximativ 300 de milioane de oameni, dintre care 700.000 aparţin Bisericii din Cipru.

Declaraţia afirmă în mod explicit, pe de altă parte, că Biserica din Cipru nu a luat niciodată parte la acuzaţiile de vină colectivă sau la „negarea sistematică” a evreimii.

Noi susținem, prin urmare, repudierea unei astfel de idei preconcepute ca incompatibilă cu învăţătura Sfintei Scripturi„, se spune în declaraţie.

Biserica Romano-Catolica repudiat noţiunea de vinovăţie colectivă a poporului evreu pentru moartea lui Iisus în 1965 cu promulgarea Aetate Nostra, trecută de al II-lea Conciliu al Vaticanului, care prevede că, deşi unele autorităţi evreieşti au solicitat moartea lui Iisus, vina nu poate fi răsfrântă asupra tuturor evreilor din acele timpuri şi nici evreii de azi nu pot  fi traşi la răspundere.

Alte dispoziţii majore pronunțate marţi declară că prozelitismul printre comunităţile respective „subminează identitatea religioasă a celeilalte părți” şi este „incompatibil cu respectul reciproc.

Am semnat astăzi o declaraţie istorică în ceea ce privește relaţia evreimii cu Biserica Ortodoxă„, a spus Metzger pentru Jerusalem Post.

Până în prezent, bisericile ortodoxe au fost reticente în a face acest tip de pas, dar Biserica din Cipru și-a asumat această responsabilitate prin declaraţia curajoasă de astăzi.”

Sperăm că acum, pas cu pas, vom fi capabili să intrăm în relaţii similare și cu celelalte Biserici ortodoxe importante, cum ar fi bisericile din Grecia şi Rusia„, a spus el.

Metzger a subliniat importanţa politică a declaraţiei, subliniind influenţa puternică a bisericilor în Cipru şi în alte ţări cu populaţie predominant creştin ortodoxă.

Mulți oameni din aceste ţări se uită la modul de abordare (a problemelor) al liderilor lor religioși pentru a se ghida şi își formează opiniile lor politice în funcție de poziţia Bisericii„, a spus Metzger.

Acest tip de declaraţie dă legitimitate Statului Israel, în ochii acestor oameni şi are un impact politic semnificativ.”

Metzger, de asemenea, a făcut referire la consolidarea legăturilor dintre Israel şi Cipru ca urmare a declinului celor dintre Israel și Turcia, în ultimii ani.

Oamenii din Cipru se simt mult mai puternici, deoarece aceștia sunt mai aproape de Israel„, a spus el.

„Nu te poţi plimba de-a lungul acestei ţări fără să întâlnești cetăţeni care îți vor vorbi despre durerea pe care o simt pentru că Turcia le-a furat jumătate din insulă şi a ocupat-o.”

Cu un ochi pe cearta diplomatică recentă cu Turcia, precum şi la conflictul general, cu alte părţi ale lumii islamice, Metzger a numit apropierea dintre iudaism şi Biserica Ortodoxă o schimbare „revoluţionară”, de ani în proces de formare, care este importantă în lumina unui nou „inamic” comun.

Declaraţia mai consfințește, de asemenea, atât învăţăturile iudaismului cât şi pe cele ale creştinismului cu privire la caracterul sacru al vieţii şi afirmă că „în consecinţă, noi condamnăm toate actele care profanează această sacralitate, în general violenţa şi teroarea împotriva unor nevinovaţi şi în mod special atunci când acest lucru implică abuzul în numele lui Dumnezeu şi al religiei.

Rabinul David Rosen, director internaţional al afacerilor inter-religioase în cadrul   Comitetului Evreiesc American şi consilier onorific la Rabinatul Şef privind chestiuni interconfesionale, a salutat declaraţia, dar a spus că este doar începutul procesului.

„Este semnificativ faptul că, capul Bisericii din Cipru este cel care face această declaraţie,” a spus el. „Dar importanţa principală o are potențialul extinderii conţinutului acestei declaraţii la cea mai mare parte a lumii ortodoxe.

Comentariul meu: La începutul acestui an, în martie mai precis, semnalam că Papa a scris o carte prin care reconfirma absolvirea evreilor de vina uciderii lui Iisus. Iată că la sfârșit de an, mai exact pe 6 decembrie 2011, zi de mare sărbătoare și însemnătate pentru lumea creștina, și mai ales pentru greci, fie ei chiar ciprioți, capul Bisericii Ortodoxe cipriote semnează un act de mare trădare, în numele tuturor credincioșilor săi, fără a catadicsi să-ți întrebe turma. Este o palmă dată orotodoxiei și o plagă care se va întinde cu repeziciune și la celelalte biserici surori. Rușinea este cu atât mai mare cu cât nici una dintre celelalte biserici ortodoxe autocefale nu a reacționat la această blasfemie. Ce mai urmează? Să ajungem să spunem și noi, ca evreii, că cel ucis pe cruce nu a fost Mesia ci un impostor cu numele Iisus și că adevăratul Mesia, este cel care va veni în curând, adus cu toate eforturile de elitele lumii și de evrei, adică antihristul. Triumful satanei este cu atât mai mare cu cât acest lucru s-a întămplat în Postul Nașterii Domnului și în ziua de Sfântul Nicolae iar fariseii evrei, împreună cu fariseii noștri, și-au râs din nou de noi. Iartă-i Doamne, pe ei că nu știu ce fac și iartă-ne pe noi că nu suntem atât de tari în credința noastră în Tine, ca să ne-o apărăm!

 

Ce sunt sayanim?

Încă de la naștere, poporul evreu a fost învăţat despre superioritatea lui şi nevoia
de coeziune. Evreii sefarzi sunt nivelul superior al reţelei şi askenazii,
care constituie 95% din toţi evreii, sunt furnicile muncitoare. Incă din primul moment în care sefarzii i-au convertit pe askenazi, ei le-au spălat creierul cu ideea că lumea este
duşmanul lor dar colegii lor evrei sunt „gardienii liniștii”.

Sayanim (sing. Sayan; în ebraică: ajutoare, asistenţi) se referă la diaspora evreilor, care furnizează asistenţă pentru Mossad. Gordon Thomas estimează că în Statele Unite şi Marea Britanie, există cel puţin 20.000 de sayanim care ajută agenţiile de informații (spionaj) ale Israelului în nenumărate moduri. În general vorbind, acestor voluntari non-israelieni evrei (adică evrei care nu sunt cetățeni israelieni)  li se cere să se angajeze în activităţi juridice care nu le vor aduce probleme cu autorităţile. Sunt şi excepţii, însă, ca de exemplu, cazul lui Jonathan Pollard, angajat al serviciului de informații al Marinei US care s-a implicat in spionaj pentru agenţiile de informaţii ale Israelului ( Mossad) şi a cărui prindere de către FBI  a dus la relaţii tensionate între SUA şi Israel.

Într-o accepțiune mai simplă și mai largă, sayanim poate fi iubitul, colegul, prietenul, soțul, mama, tatăl, vărul, etc.

Cum spune Gilad Atzmon ei sunt : Cei care au pus evreitatea lor mai presus de toate celelalte trăsături ale lor.  Şi totuşi, în mod destul de bizar, aceasta este o formulare generală  a viziunii lui Chaim Weizmann  asupra identităţii evreieşti,  exprimată în discursul său celebru la primul Congres evreiesc: „Nu există nici un evreu englez, francez, german sau american, ci doar evreii care trăiesc în Anglia , Franţa, Germania sau America „. (Haim Weizman, primul Congres Sionist, 1897)

Potrivit lui Weizmann, o proeminentă personalitate sionistă, evreitatea este o calitate primară. Aţi putea fi un evreu care locuieşte în Anglia, un evreu care cântă la vioară sau chiar un evreu împotriva sionismului. Dar, mai presus de toate eşti evreu. Şi aceasta este exact ideea transmisă de această categorie. Este vorba despre vizionarea evreității ca și element-cheie într-un tot. Orice altă calitate este secundară.

Acesta este exact mesajul de care sioniştii timpurii au fost interesaţi şi pe care l-au  promulgat. Pentru Weizmann, evreitatea este o calitate unică care opreşte evreul de la asimilarea în cadrul naţiunii al cărei cetăţean este. El va rămâne întotdeauna un străin. Această linie de gândire foarte fost mai mult decât evidentă în scrierile sioniste timpurii. Jabotinsky, fondatorul sionismului de dreapta, merge chiar mai departe. El este mai mult decât sigur că asimilarea este imposibilă din cauza unor condiţionări biologice. Iată ce a avut el de spus despre evreul german:

Un evreu crescut printre germani își poate însuși obiceiuri germane, cuvinte germane. El poate fi în întregime îmbibat cu fluid german, dar nucleul structurii sale spirituale va rămâne întotdeauna evreiesc, pentru că sângele său, corpul său, tipul său fizic rasial sunt evreiești. – Vladimir Jabotinsky, ‘O scrisoare privind o autonomie „, 1904

Presupun că trebuie să fie clar faptul că sayanim sunt, practic, această a treia categorie de evrei. Oamenii care se privesc pe ei înșiși în primul rând ca evrei. Sayan este un om care ar trăda naţiunea în care el este cetăţean doar pentru a satisface o noţiune bizară de  frăţie de clan.

De abia acum începem să realizăm că sionismul nu ar trebui să fie văzut doar ca o mişcare naţionalistă, cu o aspiraţie geografică clară. Nu este tocmai o mişcare colonială cu un interes în Palestina. Sionismul pare a fi o mişcare internaţională care este alimentată de solidaritate celei de a treia categorii de subiecţi. Pentru a fi un sionist înseamnă doar să accepți faptul că mai mult decât orice altceva ești în primul rând un evreu.

Prezentare
Victor Ostrovsky, un fost katsa ( ofițer de informații, care are rolul de a colecta informații și de a rula agenții, asemănător ofițerilor de caz din CIA) al Mossad devenit autor, a scris pe larg despre activităţile sayanim, la fel ca și Gordon Thomas. Potrivit lui Ostrovski şi Thomas, sayanim ofere asistenţă de diferite tipuri ofiţerilor Mossad care operează în ţări străine. Această asistenţă poate include facilitarea la îngrijire medicală, bani, logistică şi chiar colectarea de informaţii clare. Ei pot fi judecători, grefieri, martori experţi, lucrători din domeniul serviciilor de protecție socială pentru copii, avocati, procurori, ofiţeri de poliţie, doctori sau oricine cu un grad mare de putere asupra vieţii oamenilor, şi ei vor face orice, la cererea ofiterilor de caz ai Mossad-ului (katsa), pentru Statul Israel,  împotriva duşmanilor săi sau a celor care urmează să fie percepuți nefavorabil din punct de vedere politic pentru politica israeliană. (din cartea Way of Deception a lui Victor Ostrovski). Sayanim se presupune că nu sunt implicați în mod direct în operaţiunile de informaţii (spionaj) şi de aceea sunt plătiți numai pentru cheltuielile lor.
Sayanim trebuie să fie 100% evrei. Ei trăiesc în străinătate, şi, deşi ei nu sunt cetăţeni israelieni, la mulţi se poate ajunge prin rudele lor din Israel.
Katsas sunt responsabili pentru sayanim, şi sayanim cei mai activi vor fi vizitați de un katsa o dată la fiecare trei luni sau cam așa ceva, care, pentru katsa înseamnă, de obicei între două şi patru întâlniri faţă-în-faţă pe zi cu sayanim, împreună cu numeroase conversații telefonice. Sistemul permite Mossad-ului să lucreze cu o schemă de personal. De aceea, de exemplu, o staţie a CIA ar angaja aproximativ 100 de persoane, în timp ce o staţie comparabilă a Mossad-ului ar avea nevoie de doar şase sau şapte.
Existenţa acestui organism mare de voluntari permite reducerea cu mult a costurilor de colectare a informaţiilor și poate fi un motiv pentru care Mossadul operează cu mai puțini ofițeri de caz decât agenţiile de informaţii similare, din alte țări.

Există mii de sayanim în întreaga lume( după alte informații sunt 1 milion în întreaga lume). Numai în Londra există aproximativ 2.000 care sunt activi și o listă de alți 5000. Ei indeplinesc mai multe roluri diferite. Un proprietar de mașini, sayan, care rulează o agenţie de închiriere, ar putea ajuta Mossad-ul să închirieze o mașină, fără a fi nevoie să completeze documentaţia obişnuită. Un sayan proprietar de apartamente le-ar gasi cazare fără să ridice suspiciuni, un sayan bancher ar putea ridica bani dacă agentul Mossad ar avea nevoie de ei în miez de noapte, un medic sayan ar trata o rană glonţ, fără să  raporteze la poliţie, şi aşa mai departe. Ideea este de a avea un grup de persoane disponibile atunci când este necesar, care poate oferi servicii, dar care va păstra tăcerea despre ele din loialitate faţă de cauză. De multe ori loialitatea sayanim este abuzată de katsas care profită de ajutorul disponibil pentru uz personal. Nu există nici o cale pentru un sayan de a verifica acest lucru.

Un lucru pe care îl ştii sigur este că, chiar dacă o persoană ştie că ești un evreu al  Mossad și s-ar putea  ca el să nu fie de acord să lucreze cu tine, acesta nu se va întoarce împotriva ta. Ai la dispozitie un sistem de recrutare non-risc care de fapt îţi dă un heleșteu de milioane de evrei, la cheie, din afara graniţelor proprii. Este mult mai uşor să lucrezi cu ceea ce este disponibil la faţa locului şi sayanim oferă un sprijin practic incredibil peste tot. Dar ei niciodată nu sunt puși în pericol  și nici nu au acces la informaţii clasificate.

Să presupunem că în timpul unei operaţiuni, un katsa brusc trebuie să apară brusc cu un magazin de electronice ca acoperire. Un apel la un sayan care are o afacere de gen ar putea aduce 50 de seturi de televiziune, 200 de aparate video, și orice altceva ar fi nevoie, de la depozitul său la clădirea dumneavoastră, şi în viitor, în cel mai scurt timp, vei avea un magazin cu marfă în stoc de  $ 3 sau 4 milioane dolari.

Din moment ce majoritatea activităților Mossad sunt în Europa, ar putea fi de preferat  ca un katsa să aibă o adresă de afaceri în America de Nord. Deci, există sayanim pentru adrese şi sayanim pentru telefon. Dacă un katsa trebuie să dea o adresă sau un număr de telefon, el le poate utiliza pe ale unui sayan. Şi dacă sayan-ul primeste o scrisoare sau un apel telefonic, el va ști imediat cum să procedeze. Unii sayanim din afaceri au o banca de 20 de operatori pentru a răspunde la telefoane, tasta scrisori, mesaje fax, toți o fațadă a  Mossad-ului. Gluma este că 60 la suta din afacerile acestor companii care răspund telefonic în Europa provin din Mossad. Într-un fel sau altul.

Una dintre problemele acestui sistem constă în faptul că Mossad-ului nu pare să-i pese cât de devastatoare ar putea fi situația la adresa statutul poporului evreu din diaspora, dacă aceste operațiuni ar fi cunoscute. Dacă îi întrebi: „Deci, care e cel mai rău lucru care li se poate întâmpla acelor evrei”? Răspunsul va fi : ” Vor ajunge toţi în Israel – Perfect „.

Oamenii fac greşeala de a gândi că Mossad-ul este în dezavantaj pentru că nu are staţii( agenții mici) în ţările ţintă evidente. Statele Unite ale Americii, de exemplu, are o statie la Moscova, iar ruşii au staţii în Washington şi New York. Dar Israelul nu are o staţie în Damasc. Ei nu înţeleg că Mossadul priveşte întreaga lume din afara Israelului ca o ţintă, inclusiv Europa şi Statele Unite. Cele mai multe dintre ţările arabe, nu-și produc propriile lor arme. Cele mai multe nu au colegii militare de nivel înalt, de exemplu. Dacă dorești să recrutezi un diplomat sirian, nu trebuie să faci asta în Damasc. Poţi să o faci în Paris. Dacă dorești date despre rachetele arabe, te duci în Paris sau Londra sau în Statele Unite, unde se fabrică. Ai posibilitatea să obţii mai puține informaţii despre Arabia Saudită de la saudiţi înşişi decât de la americani. Ce au saudiţii? AWACS. Aceste sunt Boeing și American Boeing. De ce  ați avea nevoie de saudiţi ? Întreaga recrutarea din Arabia Saudită, pe care am făcut-o în timpul cât am fost la Institut, a fost un ataşat al ambasadei japoneze. Asta a fost tot.

Şi dacă doriţi să recrutați ofiţeri superiori, aceștia studiază în Anglia sau Statele Unite ale Americii. Piloţii se antrenează în Anglia, Franţa şi Statele Unite ale Americii. Comandourile lor se antrenează în Italia şi Franţa. Ai posibilitatea să îi recrutezi acolo. Este mai uşor şi este mai puţin periculos.

Ran S. ne-a învăţat, de asemenea,  la orele sale de curs despre „agenţii albi”, persoane fizice recrutate, prin mijloace directe sau ascunse, care pot sau nu pot să ştie că lucrează pentru Israel. Ei sunt intotdeauna non-Arabi şi, de obicei, mai sofisticați în cunoaştere calculatoarelor. Prejudecata în Israel este că arabii nu înţeleg lucruri tehnice. Ea se manifestă în glume, cum ar fi cea despre  omul care vindea creierul arabului cu $ 150/ kg și creierele evreieşti cu 2 dolari pe kilogram. Întrebat de ce creierul arabului era atât de scump, el spuneȘ „Pentru că e greu de folosit.” O percepţie larg răspândită despre arabi în Israel.

De obicei este mai puțin riscant să te ocupi de ”agenţii albi” decât de cei „negri”( sub acoperire) sau de agenţii arabi,. Doar pentru simplul fapt că arabii care lucrează peste hotare este foarte probabil să fie supuşi ai unor servicii de informaţii arabe şi în cazul în care agenția vă prinde că lucrați cu un agent al lor ( negru), ea va dori să te omoare. Cel mai rău lucru care i s-ar putea întâmpla unui katsa Mossad prins că lucrează cu un agent alb în Franţa este deportarea. Dar agentul alb însuşi ar putea fi acuzat de trădare. Tu faci tot ce poţi să-l protejezi, dar pericolul principal planează asupra lui. Dacă lucrezi cu un arab, ambii veți fi în pericol.

{P. 269} Pollard nu era angajat Mossad, dar multe alte activități de spionaj, recrutare, organizare şi desfăşurare a activităţilor sub acoperire – mai ales în New York şi Washington, la care ei se referă ca al lor „loc de joacă” – fac parte dintr-o specială, super-secretă diviziune a Mossad-ului numită pur şi simplu Al, ebraicul cuvânt pentru „sus” sau „în partea de sus.” [Cum inteligent și Al+Qaeda  este un instrument util pentru propaganda de care întotdeauna pare să beneficieze Israelul.]

Unitatea este atât de secretă, şi deci separată de principala organizaţie, încât majoritatea angajaţilor Mossad nici măcar nu ştiu ce face şi nu au acces la fişierele ei de pe computer.

Dar există, şi are între 24 şi 27 de persoane veteraneîn domeniu, dintre care trei ca și katsas activi. Cea mai mare parte, deşi nu toată, din activitatea lor este în interiorul graniţelor SUA. Sarcina lor principală este de a aduna informaţii cu privire la lumea arabă şi OEP, și nu colectarea informaţiilor cu privire la activităţile din SUA. Dar, aşa cum vom vedea, linia de demarcaţie este adesea neclară, şi atunci când este în dubiu, Al nu ezită să treacă peste ea.

Al este similară cu Tsomet, dar aceasta nu intră sub jurisdicţia capului Tsomet-ului. Mai degrabă, se raportează direct la capul Mossad-ului. Spre deosebire de staţiile obișnuite ale Mossad-ului, aceasta nu funcţionează în interiorul ambasadei israeliene. Stațiile sale sunt situate în case sau apartamente în condiţii de siguranţă.

Cele trei echipe Al sunt constituite ca un post sau o unitate. Să spunem că pentru un anumit motiv relaţiile dintre Israel şi Marea Britanie s-ar prăbuşi mâine şi Mossad-ul ar trebui să părăsească Marea Britanie. Acesta ar putea expedia o echipa Al la Londra şi ar avea o configurare complet clandestină în ziua următoare. Katsas ai AL sunt printre cei mai experimentaţi din cadrul Institutului.

Staţiile Al, în timp ce sunt în afara ambasadei, continuă să funcţioneze ca staţii pentru cea mai mare parte. Ele comunică direct la sediul central din Tel Aviv, fie prin telefon, telex sau modem. Ele nu folosesc sisteme de comunicaţii de ultrascurizate, deoarece chiar dacă americanii nu ar putea descifra mesajele, aceștia ar şti că există o activitate clandestină în cartier, ceva  ce Mossadul doreşte să evite. Distanţa este, de asemenea, un factor.

{P. 286} Mossad-ul încă nu admite existenţa Al. În interiorul Institutului, se spune că Mossadul nu funcţionează în Statele Unite ale Americii. Dar majoritatea oamenilor ştiu că Mossad Al există, chiar dacă ei nu ştiu exact ce face. Cea mai mare glumă dintre toate acestea este faptul că, atunci când a izbucnit cazul Pollard, oamenii Mossad-ului au spus întotdeauna, „Nu e un lucru sigur. Noi nu funcţionăm în Statele Unite..”

Extras din „By Way of Deception”, By Way of Deception’ , Ostrovsky, Victor and Hoy, Claire, St. Martin’s Press, 1990

Victor Ostrovsky, care trăieşte acum în Canada, găzduieşte un shaw radio săptămânal numit Spytalk.
Sayanim reprezintă un element fundamental și în romanul lui Frederick Forsyth  ”Pumnul lui Dumnezeu ”, care prezintă operaţiunile Mossad-ului în Irak şi în alte ţări.

Ca o simplă curiozitate, wikipedia în limba engleză a șters acest cuvânt din filele ei. Oare de ce?

”Defaimarea”-un film uimitor al unui regizor israelian, care spune multe despre ”anti-semitism”

” Defăimarea” este un film creat de un regizor  israelian, Yoav Shamir, care încearcă să înțeleagă ce este anti-semitismul azi. E un film care merită văzut și care a fost interzis în Marea  Britanie. Salut curajul acestui regizor de a spune adevărul.

 

Nicolae Carpathia, Antihristul român care nu deranjează pe nimeni, nici măcar pe ortodocșii români (IV)

Ce stim despre Antihrist? Ca trebuie sa fie evreu din tribul lui Dan. Deci Principele Nicolae, prin mama sa Principesa Elena, trebuie sa fie un urmas al tribului lui Dan pe linie sanguina. Dar ce inseamna sa fii evreu din tribul lui Dan si pe unde i-am putea gasi pe urmasii acestuia?

Conform Bibliei ebraice, dupa finalizarea cuceririi Canaanului de către triburile lui Israel, după 1200 îHr., Iosua a împărțit teritoriul între cele 12 triburi. Lui Dan i-a fost dată regiunea cea mai nordică, la N de Galileea și V de Iordan, care se întindea spre nord până la Leșem, principalul oraș al lui Dan ( după cucerire Leșem-ului a fost redenumit Dan și așa a fost cunoscut) (Iosua 19:40-48). Tel-Dan(Colina lui Dan-în ebraică) sau Tel el-Qadi-în arabă însemnând „colina celui care judecă” sau „colina judecătorului ” (cadiului). Numele Dan tradus literal din ebraică înseamnă „a judeca” sau ” judecător”.

În Biblicul recensământ din Cartea Numerilor, seminția lui Dan este descrisă ca fiind al doilea mare trib al lui Israel, după tribul lui Iuda. (Num. 1:27,39). Potrivit Torei, tribul era format  din descendenții lui Dan, fiul lui Iacov și al Bilhăi, care era roaba Rașelei. (Gen. 30:4) În Biblie, Dan este unul dintre cei doi copii ai Bilhăi, roaba Rașelei și una dintre soțiile lui Iacov, celălalt copil al Bilhăi fiind Neftali. Cercetătorii au interpretat acest lucru ca indicând faptul că autorii i-au văzut pe Dan și Neftali ca nefiind în întregime de origine israelită, ei fiind copiii unei roabe și nu ai unei neveste principale. Tot potrivit Bibliei, tribul a încercat să se stabilească în partea centrală a coastei Canaanului, dar din cauza adversității cu filistenii, care erau deja stabiliți acolo, au fost doar în măsură să campeze pe colina țării cu vedere la Valea Sorec (menționată în Jud. 16:4), locul de campare devenind cunoscut sub numele de Mahaneh Dan (tabăra lui Dan).

Regiunea în care au încercat să se așeze se întindea în partea cea mai nordică până la Jaffa și în cea sudică până la câmpia din regiunea Timna (menționată în Jud.14). Drept urmare, modernul stat Israel, precum și unii sioniști, numesc această regiune Gush Dan ( zona lui Dan). Dar datorită presiunii filistenilor, tribul a abandonat speranța așezării în zona centrală a coastei și a migrat către nordul țării, iar după cucerirea Laiș-ului, acesta a devenit capitala Dan.( Jud. 18:29)

Artiștii moderni folosesc ” balanța dreptății ” pentru a reprezenta seminția lui Dan datorită versetului 49:16 din Geneză care se referă la Dan ca judecător al poporului său. Cu toate acestea cei mai mulți dintre artiști tradiționaliști folosesc un „șarpe ” pentru a-l reprezenta pe Dan, bazându-se pe Geneza 49:17. Cel mai celebru urmaș al lui Dan a fost Samson.

Un șarpe, atunci când se târăște sau se pregătește să atace lasă o urmă, o dâră în nisip. La fel și seminția lui Dan a lăsat semne sau ” dâre pe drum „, care arătau pe unde călătorea. Ei au avut tendința de a-și lăsa ” numele ” în urma lor, ca semn de identificare. Citim în Iosua 19:47 ” Atunci s-au dus fiii lui Dan cu război asupra Leşemului şi l-au împresurat, l-au lovit cu sabia şi l-au luat moştenire şi s-au aşezat pe el şi l-au numit Leşemul lui Dan, după numele lui Dan, tatăl lor.”

Din anumite motive, după cum afirmă profeția, Dan trebuie să aștepte mântuirea de la Dumnezeu, chiar mai mult decât celelalte triburi. În Apocalipsă când Mesia îi spune Apostolului Ioan că va alege 144000 de robi ai lui Dumnezeu din cele 12 triburi  ale lui Israel ( Ap. 7:1-8) și alege câte 12000 din fiecare trib, este interesant de notat faptul că El dă o parte dublă lui Iosif- o parte pentru Efraim (Iosif) și o parte pentru Manases ( Ap.7:6,8), dar Dan nu este menționat deloc.

O parte din răspuns poate fi găsită în Judecători. Seminția lui Dan încă nu-și luase în stăpânire moștenirea în Canaan ( Jud. 18.2) astfel încât ei au trimis cinci oameni pentru a explora terenul. (De fapt și-o luaseră dar nu fuseseră în stare să o păstreze- Biblia Anania). Aceștia au găsit un preot levitic al Domnului in casa lui Mica și l-au întrebat dacă Dumnezeu le va binecuvânta eforturile. Preotul le-a spus ca da. Știm că ei au ajuns la Laiș și s-au întors înapoi cerând tribului să atace orașul. 600 de oameni înarmați au pornit la drum dar pe drum și-au făcut tabără la Mahaneh Dan (Tabăra lui Dan) (Jud.18.12). Apoi s-au întors din nou la casa lui Mica. Ce s-a întâmplat: cei 600 de războinici ai lui Dan s-au postat la poartă iar ceilalți cinci bărbați, care spionaseră inițial, au intrat în casă și au luat chipul cioplit, efodul și chipul turnat iar preotul i-a întrebat ce fac ? „i ar ei au zis: „Taci, pune-ţi mâna la gură şi vino cu noi şi ne fii părinte şi preot; este mai bine oare de tine să fii preot în casa unui singur om decât să fii preot într-o seminţie sau într-o familie a lui Israel?” ( Jud.18:16-20)

Seminția lui Dan a fost prima care a căzut în idolatrie păgână. De-a lungul timpuluiei au devenit cufundați în idolatrie atât de mult încât le va fi greu să se pocăiascâ de păcatele lor.

CARACTERISTICILE LUI DAN

El este copilui Bilhăi (Gen.30.1-9). A fost un tânăr exuberant și care s-a înmulțit foarte mult pe perioada șederii fiilor lui Israel în Egipt. (Ieș.1.7-9,12). Când Moise i-a scos pe fiii lui Israel di Egipt ( aprox. 1483 îHr.) tribul lui Dan, care l-a însoțit, număra 62700 de oameni suficienți de maturi să poarte un război, cu vârste de la 20 de ani în sus.( Num. 1.38,39). Raportul numeric dintre  oamenii din tribul lui Dan și cei ai lui Manase, fiul lui Iosif, era aproape de 2 la 1, iar față de cel al lui Efraim de 3 la 2. Descendenții lui Dan au fost foarte prolifici. Atunci când Moise le-a dat binecuvântările fiilor lui Israel, el  Pentru Dan a zis: „Dan este pui de leu, care se aruncă din Vasan” (Deut.33.22). Notă: Dan va fi un viguros și iubitor de lupte trib războinic. El nu v-a sta cuminte și mulțumit într-un singur loc. Va călători de colo-colo, în salturi.

In Judecători se află o altă trăsătură a acestui trib. In Cântarea Deborei și a lui Barac, în timpul judecătilor, se întreabă : ” De ce rămâne Dan în luntrii?” Jud. 5.17 sau ” Dan de ce stă el la corăbiile sale”(variante în funcție de traducerea aleasă). Seminția lui Dan a fost un trib puternic de marinari, care iubea să navigheze pe mări.

Moștenirea lui Dan era în apropierea orașelor Tir și Sidon, porturi celebre ale fenicienilor. Dan, care „stă la corăbiile sale „, s-a amestecat printre ei, s-a încrucișat și și-a stabilit colonii în întreaga regiune mediteraneană. Odată cu căderea regatului de nord al Israelului ( 718-721 îHr) partea din tribul lui Dan aflată înspre interiorul continentului a fost luată în captivitate împreună cu alte triburi ce compuneau Regatul de Nord, condus de Efraim. Această parte a tribului lui Dan a fost dusă în captivitate dincolo de râul Eufrat, în Asiria, iar când și  Imperiul Asirian s-a prăbușit în sec VII îHr., ei au migrat prin Pasul Caucazian, exact la nord. Acest loc a fost cunoscut drept țara ” sarmaților ” și pasul s-a numit ” Poarta Sarmațiană ”. Denumirea de Sarmația este un derivat de la Samaria, care a fost capitala regatului de nord al Israelului. Acești oameni s-au autonumit Scoloti, dar grecii îi numeau Sythians (sau sciți). Ei și-au continuat migrarea către NV Europei și, în cele din urmă, s-au stabilit în Insulele Britanice și sunt  ”scoțieniiȚ de azi.

Seful tribului Regatului de Nord al Israelului a fost Efraim, cel mai mic fiu al lui Iosif. Chiar și după ce efraim a fost dus în captivitate, și nu s-a mai întors, inima lui Dumnezeu mai tânjea după el. (Ieremia:31.20-22). Fiindcă copiii lui Israel au migrat prin Europa, au împlinit această profeție și au lăsat ” semne pe lângă drum ” și ” stâlpi ” de-a lungul drumului, astfel  încât să le putem urmări traseul. Șeful de trib care a făcut asta a fost  însă Dan, datorită tendinței lor de a lăsa numele strămoșului lor ” Dan ” peste tot pe unde au trecut.

În ebraică nu există vocale așa că numele DAN se scrie DN ( sau echivalentul ebraic).  În acest fel, cuvinte ca Dan, Don, Dun, Den, Din sau Dn corespund numelui Dan.

La vestul Mării Negre, geografii antici au desemnat o regiune cu numele de Moesia, care însemna țara ” Moise-iștilor”( a urmașilor lui Moise ). Aceștia au venerat o persoană care se numea Zal-Moxis. ”Zal” înseamnă ”Șef”  astfel că acea persoană era ” Seful Moxis ” sau ” Liderul Moxis” sau, de fapt, ” Șeful Moise, omul lui Dumnezeu, care a condus poporul lui Israel pe tărâmul promis, și pe care oamenii aceștia și-l aminteau ca fiind liderul lor inițial.

Moesia, scris uneori și Moësia, a fost provincia romană antică situată azi pe teritoriul statelor Serbia, Bulgaria și România. Geografic era cuprinsă între Marea Neagră la est, Munții Balcani și Munții Sar la sud, râul Drina la vest, și fluviul Dunărea la nord. Între anii 102-117, la Moesia Inferior au fost atașate și unele regiuni nord-dunărene (cea mai mare parte a Munteniei de azi și sudul Moldovei).

Ea era locuită de mai multe triburi de origine tracică: bessii – pe cursul superior al râului Marița; dantheletii – cam în zona Sofiei de azi; dardanii – în partea de sud a Serbiei de astăzi; tribalii – în regiunea Plevnei; și de la tribali pe ambele maluri ale Dunării până la Marea Neagră trăiau geții, care la sud de Dunăre se mai numeau și moesi. Administrativ, era împărțită în Moesia Superior și Moesia Inferior.

Populațiile romanizate (actualmente români) au rezistat presiunii de slavizare (inițiată în secolul al VII-lea, odată cu sosirea slavilor în Peninsula Balcanică) numai în unele areale mărginașe din vecinătatea Dunării (în Timoc și în Dobrogea). O parte din străromânii aceștia au fost împinși spre sud, în munți, iar descendenți ai acestora au devenit vorbitori ai dialectelor românești sud-dunărene, aromân și megleno-român.”

Seminția lui Dan a trecut și ea pe aici și prin teritoriile din jur, lăsându-și numele în Mace-DON-ia și Dar-DAN-Elles și la nord în fluviul DAN-ubius.

DAN-ubius( lat. ubius fiind forma comparativă a lui uber) în traducere literală înseamnă ” super-ugerul sau cea mai mare bogăție a lui Dan”.

”Încă din antichitate, Dunărea avea mai multe nume: Istros / Istru / Hister / Danaistru, pentru sectorul inferior, în scrierile grecești și Danubius în cele latino-romane.

Denumirea dată de romani „Danubius” (Zeul fluviilor) a fost mai târziu preluată de alte popoare, și modificată, devenind Donau în limba germană, Dunaj în limba slovacă, Duna în limba maghiară,Dunav în limba sârbocroată, Дунав/Dunav; Дунав în limba bulgară, Дунай (Dunai) în limba ucraineană, pentru țările riverane, și Danube în limba engleză și limba franceză și Tuna în limba turcă.

Numele din limba română, Dunărea, deși este înrudit cu numele latin, nu poate fi derivat din acesta folosind schimbările fonetice normale. S-a încercat o explicație printr-un nume intermediar, *Donaris, dar acesta nu este găsit în niciun document antic, fiind o reconstrucție a lingviștilor moderni.” (WIKI) Sigur că numele din română nu poate fi derivat din Danubius cum încearcă să spună lingviștii moderni ci de la DUN+ lat. arie, care înseamnă suprafața ( zona) lui Dan. Având în vedere că tribul lui Dan era unul de marinari iar Dunărea este un fluviu navigabil înseamnă că acest lucru a fost realmente posibil.

Pe teritoriul Sarmației ( sau Samariei, care înseamnă israeliți ) au fost localizate râurile DN-iper (Nipru), DN-ister ( Nistru) și DON.

Danemarca (în daneză DAN-mark) numele modernei țări europene, înseamnă literal ”câmpia lui Dan”. Oamenii se numesc ”dan-es”(danezi). In mod cert aici sunt rămășițele tribului lui Dan, care au migrat din Caucaz spre vest, pe uscat, până la actuala lor locație.

Alți Dan-iți, care trăiau mai mult pe corăbii și care s-au alăturat marinarilor din Tir și Sidon, au fugit spre vest prin Marea Mediterană atunci când Israelul de Nord a căzut. Primii Dan-iți au fugit în timpul Exodului și au migrat spre Sar-DIN-ia, lăsându-și numele de-a lungul coastelor maritime ale Mediteranei. Astfel Dan ” puiul de leu ” care sare din Vasan, a sărit până în Irlanda, unde istoricii spun că primii coloniști au fost cunoscuți sub numele de ” Tuatha de Danaan ” care literal înseamnă ” Tribul lui Dan”. Grecii i-au numit Danoi ( se citește Dani) iar romanii Daneius ( care literal se traduce Dan).

Irlanda este plină de nume care derivă de la vechiul patriarh evre-Dan, fiul lui Iacov. Cei mai mulți dintre ei locuiesc și în ziua de azi aici. De asemenea și în Anglia, unde se mai găsesc și urmași de-ai lui Iosif ( Efraim și Manase).

Istoricul grec herodot arăta că unii greci antici au venit de fapt din Egipt și că strămoș al prinților Dorieni din sudul Greciei a fost o oarecare ” Danae”, fiica lui Acrisus (Herodot, VI, 1, iii). Termenul ” dorian” provine de la numele unui oraș al lui Manases, din nordul Israelului, numit ” Dor ”, situat în apropiere de coasta medieraneană. Dorienii au fost aparent Daniți amestecați cu unii dintre descendenții lui Manases.

Cuvântul irlandez ” tuath” înseamnă literal ” trib” sau ” oameni”. Aceștia au fost oameni din seminția biblică a lui Dan. Ei au venit din greceascul ” Danaans” și au fost aceiași cu cei din tribul lui Dan. Hecateu din Abdera spune că egiptenii tulburați de calamitățile abătute asupra lor, deși mănia divină ar fi putut fi evitată, au expulzat toți străinii- pe toți ne-pământenii ce se adunaseră pe teritoriul lor. dintre aceștia unii, împreună cu liderii lor DANUS și Cadmus, au migrat în Grecia, alții în alte regiuni, iar cea mai mare parte a lor în Siria, adică Palestina și se spune că liderul lor a fost Moise.

Diodor din Sicilia spune: ” Ei spun, de asemenea, că cei care au mers mai departe împreună cu DANAUS, care erau din Egipt, au întemeiat ceea ce este, practic, cel mai vechi oraș din Grecia, Argos și că națiunile Colchi din Pont și cea a evreilor, care se află între Arabia Saudită și Siria, au fost fondate ca și colonii de către anumiți emigranți din țara lor ” ( Diodor, BK. I, XXVIII, 1-5).

Emblema Daniților a fost un vultur cu un șarpe în gheare. Josephus Flavius înregistrează o scrisoare scrisă de grecii Lacedemonieni către evrei, în care aceștia iși exprimă înrudirea lor cu evreii. Sigiliul lor, ca și trib al lui Dan, a fost aplicat pe scrisoare- un vultur cu un dragon (șarpe)în gheare!

Răspunsul marelui preot evreu la scrisoarea grecilor din sud ( grecii spartani) spunea : ” Ionatan marele preot al națiunii evreiești….către eforii și senatorii poporului Lacedemonian, trimite salutări.

Când în vremuri mai vechi o epistolă  a fost adusă lui Onia, care atunci era Marele nostru Preot….cu privire la rudenia care există între noi și voi, o copie pe care o anexăm, am primit cu bucurie aceasta… care împlinea Scrierile Sacre, dar nu am considerat potrivit din partea noastră să fim noi cei dintâi care să pretindem această LEGĂTURĂ CU VOI, slavă care ne revine acuma prin voi. A trecut o perioadă de timp de când această legătură dintre noi și voi nu a fost reînnoită, dar chiar și așa, în timpul sărbătorilor și jertfelor pentru Dumnezeu, ne rugăm Lui pentru întărirea și victoria voastră. Prin urmare, veti face bine dacă ne veti scrie și ne veți trimite o listă cu cele ce aveți nevoință de la noi, deoarece suntem dispuși intru totul să acționăm conform dorințelor voastre ” ( Antiquites of the Jews, XII, 5,8).

Lacedemonienii i-au primit pe ambasadorii evrei care aduceau scrisoarea cu amabilitate și au dat un decret de prietenie și asistență mutuală cu evreii, apoi au trimis scrisoarea către frații lor.

În Mitologia Antică, Bryant spune că Stephanus Byzantium arată că Alexandros Polyhistor și Claudius Jolaus vorbesc, de asemenea, despre o relație directă sau de înrudire între grecii spartani și poporul iudeu ( vol.5, pg.51-52,60).

În timpul lui Iisus, evreii au știut că unii dintre copiii lui Israel, care stătuseră multă vreme în captivitate și care apoi au migrat, s-au stabilit printre grecii din Peninsula Ionică.  Evreii au fost stupefiați de o declarație a lui Mesia, aceea că ei îl vor căuta dar nu vor fi în stare să-l găsească : ”Deci au zis iudeii, între ei: Unde are să Se ducă Acesta, ca noi să nu-L găsim? Nu cumva va merge la cei împrăştiaţi printre elini şi va învăţa pe elini? ” ( Ioan:7.34-35).

Din Grecia, seminția lui Dan- Tuatha de Danaan-a călătorit cu ajutorul corăbiilor prin M. Mediterană și de acolo pe coasta Europei până la Scandinavia și Irlanda.

Istoria timpurie irlandeză arată că primii coloniști permanenți ai Irlandei se numeau” Nemedians”, după liderul lor și erau ” de-ai patriarhului Iacov ” și spuneau ” că au venit de la țărmurile Euxinului” (M. Neagră).( Moore, The History of Ireland, vol.1, pg.63). Este posibil ca unii dintre descendenții lui Iacov, sau nepoți, să fi migrat spre Irlanda în timpul foametei cele mari care a lovit orientul Mijlociu în timpul lui Iosif, în jurul lui 1707 îHr. Această foamete a durat 7 ani , a lovit întregul Orient Mijlociu și a fost ” foarte mare”. ( Gen. :41.31, 54-57). Acesta a fost momentul în care Nemedians au intrat în Irlanda, conform istoriei acesteia. Ei au locuit în Irlanda între 1709-1492 îHr., în timp ce, cei mai mulți urmași ai lui Israel erau în Egipt. Înainte de momentul Exodului, Nemedians au fost cuceriți de corsarii africani ai mărilor numiți Fomorians, şi o colonie de-a lor a fugit în Grecia,unde alți israeliți și Daniți se stabiliseră după ce părăsiseră Egiptul. Mai târziu ei s-au întors în Irlanda, de această dată sub numele de Firbolgs. Ei au fost primii oameni care au  stabilit autoritatea regala peste Irlanda și au  împărţit teritoriul în cinci provincii.

În acest moment, după  aproximativ 30-40 de ani de stăpânire, un trib nou – numit „Tuatha de Danaan”- i-a cucerit pe  Firbolgs.   Acest trib, de asemenea, a locuit în Grecia, şi apoi a migrat în Danemarca şi Norvegia, şi apoi în Irlanda (Moore, p. 60). Tuatha de Danaan a devenit de stăpânul unic al ţării. În timp, aceștia  au fost deposedaţi de țară de către un alt grup de copiii lui Israel – Scoții milesieni!

Moore spune în Istoria Irlandei:

„În decursul timpului, Tuatha-de-Danaan au fost ei înşişi deposedaţi de dominaţia lor, invaziile succesive de pe coasta  SPANIEI  au punând capăt dinastiei Danaaniene şi transferând sceptrul în mâinile acestei rase milesiene sau SCOTICĂ, care printr-o serie lungă de vârste succcesive i-au furnizat Irlandei regii ei.  Această colonie renumită, deşi a venit direct din Spania, a fost iniţial, ni se spune, de rasă Scitică „(p. 60).

Scoții milesieni, sub Heremon fiul lui Gathelus, au ajuns în Irlanda la scurt timp după Exod – aducând cu ei celebra  LiaFail sau Pilonul lui Iacov( sau Piatrea Destinului cum mai este numită azi). Ei au condus Irlanda pentru mai multe sute de ani şi s-au stabilit în cele din urmă în partea de nord a Angliei , numindu-o Scoţia.

Acești Scoţi milesieni proveneau din Scythia şi spuneau că au fost iniţial din Egipt,  conectându-se ei înșiși la copiii lui Israel. Moore spune:

” Urmărind acestă rasă aleasă în migrațiile ei câtre diferitele țări și, conectarea lor, prin căsătorie sau prietenie, în timpul lungii lor șederi în Egipt, cu cei mai mulți dintre eroii Istoriei Scripturii, barzii nostri i-au condus în cele din urmă, pintr-o rută nu foarte inteligibilă, în Spania ”(ibid).

Tuatha de Danaan au fost fără îndoială din tribul lui Dan, faimosul israelit. Tribul cel nou, Scoții milesieni, a fost fără îndoială sin seminția regală a lui iuda, prin fiul său Zarah. Acești scoți vorbeau de o ” ședere îndelungată” în Egipt, fără îndoială aceeași cu cea a lui Israel, din vremea lui Iacov până la Moise, adică peste 200 de ani. Moore spune:

” O schemă a descendenței care îi urmărește pe strămoșii irlandezilor printr-o serie de generații directe nu doar până la primii întemeietori fenicieni ai artelor și comerțului, dar chiar și până la căpeteniile legate prin prietenie cu profetul Moise însuși.”(p.71)

Această autoritate concluzionează că scoții milesieni au fost din aceeași rasă cu cele trei triburi colonizatoare ale Irlandei, de dinaintea lor: Nemedian, Firbolgs și Tuatha de Danaan.

” Istoricii barzi ei înșiși, care au spus că Scoții erau descendenți ai Sciților, de unde au derivat și denumirile lor distincte…și care au confirmat în cele din urmă originea Scoților ca fiind parte a acestei treimi. A fost adăugat de barzi faptul că ei erau din aceeși rasă cu cele trei colonii care i-au precedat, numiți Nemedians, Tuatha de Danaan și firbolgs sau Belgae (p.74)

Între timp, din seminția lui Iosif, de asemenea, au migrat spre Anglia și Insulele Britanice și au devenit dominanți acolo. Ei au devenit cunoscuți sub numele de ” British” ( Britanici).

Cei mai timpurii coloniști ai Țării Galilor și ai Angliei de Sud au fost simonii-descendenți din seminția lui Simeon.

Va urma…..

Un cuplu regal evreiesc pe tronul Angliei? Este mai mult decât posibil.

Exista vreo sansă ca doi evrei să conducă de la Palatul Buckingham şi să descoperi că ei sunt regele şi regina Angliei? Īndepărtată ai spune. Unele fapte curioase, aflate în curs de dezvoltare, sugerează însă că s-ar putea întâmpla.

Cand Nunta Regala  care-i unea pe Kate Middleton şi Prinţul William a fost anunţată, detectivii de genealogii s-au pus pe muncit. Pentru început, noutăţile  indicau că mama tinerei Kate, Carole Goldsmith (numele de fată), era de origine evreiască. Dacă Carole Goldsmith era evreică, atunci, în conformitate cu legea evreiasca, fiica sa Kate Middleton va fi considerata evreica – şi ar putea deveni prima regina evreică (Consort) din Anglia. Dar vai, anchetatorii  care încă mai inclinau să creadă că a existat o moştenire evreiască in neamul lui Kate au constatat că ultimele cinci generaţii din familia ei s-au căsătorit în biserici . Desigur, că asta nu exclude faptul că unii ar fi fost în secret evrei, lucru care a fost valabil şi în timpul Inchiziţiei pentru mulţi evrei. Alte surse suspectează încă descendența evreiască a Kate. Şi,  conform spuselor unui Rabin ortodox sefard din Israel, ambii părinţi ai mamei lui Kate erau evrei. Deci, întrebarea daca Kate esta sau nu evreica ramane deschisă în continuare.

Dar stai, că intriga se ingroasă. Ar putea Printesa Diana, mama lui William, sa fi fost evreică? O sursă susţine că mama Printesei Diana, Frances Shand Kydd, a fost evreică – născută Ruth Frances Burke Roche, o Rothschild.

Dacă, de fapt, este suficient ca Printesa Diana să fie certificată evreică,  atunci acest lucru este valabil şi pentru fiul ei, William, viitorul Rege al Angliei. O altă anchetă despre origini detaliază o puternică conexiune davidică pentru Frances şi descendenţii ei .

Alte mici intrigante „probe” şi speculaţii au fost descrise în cotidianul londonez Daily Mail, care citează surse ce susţin că Diana a fost concepută în timpul aventurii mamei sale cu evreul magnat bancher  Sir James Goldsmith (iniţial Goldschmidt şi nici o legătură aparentă cu Carole Goldsmith) . Raportul spune că Frances se înstrăinase de soţul ei, Earl Spencer (Vicontele Althorp), si a avut o aventură cu Sir James Goldsmith tocmai în momentul în care Diana a fost concepută. Consolidand cazul, un raport indică asemănările izbitoare dintre Printesa Diana şi ceilalți trei copii ai lui Sir James Goldsmith: Zak, Ben si Jemima Goldsmith .

Dacă aceste vesti sunt adevărate, atunci Diana ar fi in intregime evreică, cu o mamă evreică (Frances Ruth Burke Roche aka Rothschild) şi un tată evreu (Sir James Goldsmith). La rândul său William, viitorul rege al Angliei, ar avea adânci rădăcini evreieşti.

Comentariul meu: Nimic nou sub soare ar spune unii, altii ar căsca ochii cat cepele iar cei mai multi ar spune si ce dacă. Chiar dacă la prima vedere pare o bârfă demnă de coperta Cancan-ului, in realitate lucrurile nu stau așa de simplu și au implicații politice mult mai mari, ceea ce ne demonstrază, de parcă mai era nevoie, că nimic nu este întâmplător și că fetele din ” popor” nu ajung datorită providenței să fie neveste de prinți și viitoare regine. O lume întreagă s-a holbat la nunta secolului fără să știe de fapt ce hram poartă cu adevărat protagoniștii. Circ de lux pentru prostimea însetată bârfe și avidă după ce nu poate avea.  Preț de câteva ceasuri lumea a uitat mizeria în care se scaldă iar fetele nemăritate s-au putut visa în voie pășind spre altar la brațul prințului Harry, neînsurat încă, că deh, in lumea democratică in care traim, basmul Cenușăresei, tocmai a devenit o realitate, prin căsătoria Prințului William cu Kate Middleton, „fata din popor” care l-a fermecat. Dar să  vedem cât de ” din popor ” este Kate, analizând pe rând evidențele, și dacă ” cârcotașii ” au avut dreptate sau doar au vrut să fie rău intenționați. Voi lua pe rand cuvintele bolduite din articol:

1. s-au căsătorit în biserici

În conformitate cu Actul de soluţionare din 1701 , membrii familiei regale sunt înlăturati de pe  linia succesrală  în cazul în care se convertesc la catolicism sau se căsătoresc cu o romano-catolică. Actul a fost pus în executare de mai multe ori. Printul Michael de Kent, vărul reginei Elisabeta a II-a, și-a pierdut locul său în succesiune atunci când s-a căsătorit cu baroneasa catolică Marie-Christine von Reibnitz în 1978.

Nimic nu-l oprește însă pe Prinţul William să-și ia o mireasă musulmană, evreică, hindusă sau budistă. Principele însuşi trebuie să fie  protestant în momentul aderării sale la tron pentru că regele depune jurământul de apărător al credinţei.

Desi s-au căsătorit in biserică si ” teoretic ” nu sunt evrei, Will si Kate au avut parte de ceremonie nupțială si in Israel, organizatorii acestei pseudo-nunți fiind un grup de isrelieni britanici din Israel. La ceremonia stradală au participat mai mult de 200 de invitați.

La nunta lor, s-au practicat si ritualuri musulmane si evreiesti.

Au primit un cadou mai neobisnuit, un contract de căsătorie in stil evreiesc ( Ketubah).

2. erau evrei

Trimisa de un  Rabin ortodox (sefard) din Israel:

Este interesant de notat următoarele în arborele genealogic al lui Kate Middleton, soţia prinţului William:

Mama lui Kate Middleton este Carol, fiica lui Ronald Goldsmith si Harrison Dorothy (ambii evrei)

Părinţii lui Dorothy Harrison sunt Robert Harrison şi Elizabeth Temple (ambii evrei), aceasta din urmă   fiinun descendent al familiei Myers ( evrei englezi tradiţionalisti  din secolul 19)

În concluzie: Prințesa Kate este evreică pe linie maternă, şi, în consecinţă, viitorul rege al Angliei va fi un evreu în conformitate cu Legea evreiască şi tradiţia.

3. O sursă

Sir James Goldsmith

TATĂL evreu al Printesei Diana

În cartea Tinei Brown, „Cronicile Dianei”, autoare susţine că mama Printesei Diana,  Frances Shand Kydd, a avut o relatie de lunga durata cu Sir James Goldsmith în timpul căsătoriei sale cu Earl Spencer. Ea sugereaza ca Diana, care s-a născut în 1961, a fost copilul din dragostea cu Goldsmith şi nu fiica lui Spencer.

Răposatul James Goldsmith-un bancher evreu şi editor-a fost  văr cu Rothschild-zii. James Goldsmith, bunicul lui Adolf Goldschmidt, a venit la Londra ca un multi-milionar în 1895 şi și-a schimbat numele de familie din germanul Goldschmidt în englezul Goldsmith.

Goldschmidts, la fel ca vecinii lor şi neamurile lor Rothschild , a fost  un prosper bancher negustor  în Frankfurt , Germania, inca din secolul al 16-lea. (Wikipedia). În 1773, Mayer Rothschild i-a invitat pe Goldschmidt, (Goldsmith), Schiff, Oppenheimer, Warburg şi alți opt ambițioși oameni de afaceri evrei la magazinul lui Goldsmith. Împreună au formulat un plan pe termen lung pentru a prelua controlul asupra  bogăţiiilor lumii pentru multe generaţii. Au făcut un pact secret pentru a aduce, prin banii şi influenţa lor,  în stare de faliment naţiunile lumii şi de a crea o Noua Ordine Mondiala.

MAMA evreică a Printesei Diana

Oficial, Diana a fost fiica lui  Edward John Spencer, al 8-lea Earl Spencer, şi Frances Shand Kydd … dar surse susţin că James Goldsmith a avut o relatie pe termen lung cu Frances în perioada în care Diana a fost concepută.

O poză in care asemanarea dintre Diana si Goldsmith este izbitoare

Nimeni nu contestă faptul că afacerea a avut loc „într-un moment când Frances a fost profund nefericită în căsătoria ei cu Earl Spencer, care ” bea foarte mult „şi”se purta bestial cu ea „. Ea a divorţat  de el şi s-a recăsătorit în 1969. Diana nu i-a semanat numai fizic lui James Goldsmith  „, dar, de asemenea,  și în carisma şi apetitul ei sexual …”

Diana mama lui Frances Shand Kydd a fost evreu. Ea a fost născut Ruth Frances Burke Roche.

Parintii oficiali ai Dianei

Surorile si fratele Dianei pe linie Spencer

Sarah Spencer, sora cea mai mare a Dianei

Charles Spencer, fratele cel mic al Dianei

Cyntia Jane Spencer, a doua sora mai mare a Dianei

Nota mucenicul(n.m): Sarah Spencer a fost iubita printului Charles inainte de casatoria acestuia cu Diana. Nu s-au casatorit deoarece Sarah a mostenit patima bauturii de la tatal sau. La fel si Charles Spencer.  A fost un mare semn de intrebare pentru lumea occidentala, in acele vremuri, cum de Diana a acceptat sa se casatoreasca cu un barbat care fusese impreuna cu sora sa. Pentru mine personal ramane un semn de intrebare in continuare, privit însă strict doar din punct de vedere feminin și nu politic.

Frații vitregi EVREI ai Prințesei Diana

Diana are o izbitoare asemănare fizică cu copiii lui Sir James Goldsmith – Zak Goldsmith, Ben Goldsmith si Jemima Goldsmith. Ei sunt doar pe jumătate frați și soră cu Diana.

Urmând protocolul de încrucişare al Rothschild-zilor de a păstra întreaga puterea şi bogăţie în familie, pretinsul frate vitreg al  Dianei, Ben Goldsmith, s-a căsătorit cu Kate Rothschild in 2003.

Celălalt pretins frate pe jumătate al Prințesei Diana, Zac Goldsmith, a divorţat de soţia lui după ce a fost ales deputat britanic. El trăiește in prezent cu Alice Rothschild. Acest tânăr Rothschild-Goldsmith este, de asemenea, de aşteptat să se căsătorească.

n.m. Nu-i asa ca seamănă prea bine Lady Di cu Zac?

Sora vitregă evreică a Prințesei Diana

Jemima Goldsmith a fost cea mai bună prietenă și confidentă a Prințesei Diana. Jemima este genetic legată de familia Rothschild si este acum si cumnată cu Rothschild  ( Online Daily Mail, 10 mai 2010 ).

Revista săptămânală pentru femei New Idea Australia, a creat furori în Marea Britanie atunci când a publicat povestea despre Jemima şi Diana ca fiind surori. Revista a citat o sursă anonimă, care pretinde că știa de „secretul sorei” de 40 de ani. Zvonurile despre  relaţia cu sora adevărată s-au răspândit in rândurile aristocraţiei britanice.

Ştirile că atât Diana şi Jemima au fost concepute cu fanfaronul magnat Sir James Goldsmith a incendiat toată Australia şi Marea Britanie. Faptele arată că, în timpul căsătoriei nefericite a Dianei cu Charles, ea nu a căutat alinare la – şi nici nu i-a fost oferită consolare de catre- familia Spencer. Ea a căutat consolare la familia ei surogat – Goldsmiths.

Jemima Goldsmith s-a convertit la Islam cand s-a casatorit cu retrasul  jucător pachistanez de cricket Imam Khan in 1995. Jemima este declarată a fi cea care a inspirat-o pe Diana să întrețină legături cu bărbaţi musulmani.

FIUL evreu al Printesei Diana

Definiţia iniţială şi actuală a unui evreu „născut evreu” este o persoană a cărei mamă este evreică. Iudaismul este transmis prin filiaţie matriarhală. Mama Prințului William, prinţesa Diana, a avut o mamă evreică (Frances Burke Roche Ruth) şi a avut probabil un tată evreu. Asta l-ar face pe William – evreu.

n.m. Chiar dacă Diana este fiica lui Spencer ea tot fiica unui evreu este deoarece familia Spencer se inrudește cu Sir Winston Churchill, care dupa cum putini însă știu, a fost evreu prin naștere, mason și homosexul, mama sa fiind o evreica americană, Janny Jacobson, tatăl sau schimbandu-și ulterior numele in Jerome. „ Familia Spencer este o familie nobilă britanică coborâtă în linie masculină de la Henry Spencer, un descendent al ramurii mai tinere a Stravechii Case Le Despencer (decedat c. 1478), strămoșul pe linie masculină al  Earls din Sunderland ,  deveniți mai târziu Duci de Marlborough , şi  al Earls Spencer-ilor. Alţi membri proeminenţi ai familiei îl includ pe Winston Churchill (nepotul celui de-al 7-lea  Duce de  Marlborough ) şi pe Diana, Printesa de Wales (fiica lui Earl Spencer al 8-lea ). ”

Tora interzice unui bărbat evreu să se căsătorească cu o femeie dintre neamuri. Dacă totuși o face, copiii lui proveniți de la acea femeie  nu vor fi considerați evrei.  William s-a căsătorit cu Kate Middleton. Asta înseamnă că copiii lor nu vor fi evrei? (Incă cu vârf și îndesat-n.m)

Mireasa EVREICĂ a Prinţului William

Kate Middleton, eventual următoarea Regină a Angliei, se zvoneste ca ar fi oarecum evreică. Vezi tu,  numele de fată al mamei este Goldsmith. Ce? N-am mai auzit acest nume undeva inainte????

Având  numele de fată evreiesc „Goldsmith” este de ajuns pentru a sugera faptul că Kate are origine evreiască, în ciuda efortului  mass-mediei de a-l ascunde.

Gary Goldsmith este unchiul lui Kate şi fratele mai mic mamei sale Carole. El este un prosper  dezvoltator imobiliar care a vandut firma sa de recrutare Futures  Computer pentru 275 milioane lire sterline în 2005.

Gary este descris drept gura-spartă, grosolan, hedonist și Playboy. A fost filmat pe ascuns de reporterii sub acoperire ai News of the World  la imensa lui vilă de 5 mil. lire sterline amplasată pe  insula spaniolă a petrecerilor, Ibiza. Gary Goldsmith și-a numit vila „Maison de Bang Bang”, care este un argou franțuzesc pentru House of Sex.

Păzit de agenţii MI6, Prințul William şi mireasa lui în devenire, si-au petrecut vacanța si au făcut yachting la Casa de Bang Bang a lui Gary, în 2006. Gary a făcut glume pe seama întâmpinării lui William cu salutul „Oi, mă Fucker”. „Oi” este o expresie iudeo-idiş la fel ca și „Oy vay”.

Reporterii sub acoperire ai News of the World au aflat că Goldsmith îsi întreţine oaspeţii cu porno hardcore – achiziţionate din Marea Britanie – rulate pe masivul ecran de 52 de inch din vilă. De asemenea, el  le  livrează marihuana, cocaină, ecstacy şi curve şi oferă livrări door-to-door in  staţiunea de la Ibiza şi la Londra. Goldsmith are o siglă GG cu  iniţialele sale tatuată pe bicepsi. Oare crede cineva că William şi Kate și-au petrecut timpul lor liber ţinâandu-se de mână şi sorbind ceai englezesc în Casa pentru Bang Bang a unchiului  lor Gary?

Care este unchiul mai decăzut? Unchiul lui Kate, Gary sau unchiul lui William, Andrew? Printul Andrew a fost recent expus în mass-media deoarece:

    • este prieten cucondamnatul  peofil evreu Jeffry Epstein, care i-a dat Prințului 15000 de lire sterline pentru a-l ajuta să scape  de plata unora dintre datoriile masive ale șantajistei sale foste soții, Fergie.
    • a fost implicat si fotografiat cu o prostituată copil
    • pentru legăturile sale cu fiul liderului libian Gadhafi
    • pentru că l-a gazduit pe fiul dictatorului tunisian recent demis chiar inainte de caderea acestuia

Regina însăşi a fost recent numită în răpirea a 10 copii aborigeni de la o şcoală rezidenţiale.

In concluzie: vedem cum regulile dinastiei Rothschild se respectă cu strictețe, banii și puterea păstrându-se în familie cu orice preț. Pe de altă parte sper că ați înțeles că fetele din popor ajung cu adevărat prințese sau regine numai în povești sau telenovele. Sper că ați mai înțeles că:

– zicala cu peștele de cap se împute nu e doar o vorbă în vânt iar duhoarea pe care  o emană acest fapt, chiar dacă este parfumată cu Chanel, tot duhoare rămâne, ba chiar devine mai puturoasă pe măsură ce timpul trece fără ca putregaiul să fie eliminat.

– oricum o întoarcem și o sucim ne lovim de evrei în posturile cele mai importante, ei rămânând fideli țelurilor inițtiale, chiar dacă si-au schimbat numele sau religia, vorba aceea ” lupul își schimbă părul dar năravul ba”.

– că așchia nu sare departe de trunchi și că în spatele unor fețe frumoase și carismatice (vezi Diana și William) se ascund secrete urâte de familei și caractere găunoase.

– că este normal să avem o societate decăzută moral în așa hal încât până și Sodoma  și Gomora s-ar rușina cu ea. Un fapt perfect inteligibil dacă stai și te gândești că cei care conduc destinele lumii sunt așii depravării de orice fel.

– că nu putem spera că ciocoii noi ar pute fi mai buni decât cei vechi, dat fiind faptul că încă din leagăn sunt educați la fel precum părinții lor

si, cel mai important fapt, că IZBĂVIREA LUMII si a problemelor ei nu va veni in nici un caz de la un conducător pământean, indiferent cum se va numi el și de unde va proveni-pentru că toti sunt o apă și-un pământ și frați cu dracul, ci numai și numai de la Fiul Ceresc, Iisus. Nu există soluții lumești la problemele noastre ci doar iluzii și amăgiri. Lăsați-le deoparte și rugați-va lui Dumnezeu să va deschidă ochii, mintea și sufletul pentru că orb pe orb nu poate călăuzi fără a risca să ajungă amândoi în groapă. Doar Unul ne poate călăuzi și salva și EL nu este  acel Mesia așteptat de evrei ci cel așteptat de ortodocși. Lumea în care trăim este foarte amăgitoare și alunecoasă iar oamenii pot fi cu ușurință înșelați. Din totdeauna lumea a fost fascinată de bogătie, strălucire și opulență și a făcut din reprezentanții acestora eroi si idoli, de urmat și adorat. Le- a fost mai ușor oamenilor să se inchine la un vițel de aur  care strălucea și simboliza bogăția, căci Dumnezeu nu putea fi un coate-goale, decât să urmeze un tânăr simplu și sărac pe din afară, dar uluitor de bogat în interior. Cât de ușor îi va fi Antihristului să subjuge lumea, avându-l in sine pe Satan-maestrul înșelăciunii și amăgirilor, când lumea se lasă fermecată de o pereche regală, de o nuntă, de un Elvis sau chiar de Lady Di? Câți vor rezista tentațiilor venite din partea lui?

Cum rescrie Papa Benedict al XVI-lea istoria si Biblia: îi exonerează pe evrei de moartea lui Iisus, într-o nouă carte

Papa Benedict al XVI-lea abordează într-o nouă carte una dintre cele mai controversate probleme ale Creştinismului şi anume responsabilitatea poporului evreu pentru moartea lui Iisus.

În cartea intitulată „Iisus din Nazareth”, Papa explică faptul că nu este adevărată teoria potrivit căreia evreii ar fi vinovaţi de moartea Mântuitorului, bazându-se pe analize biblice amănunţite.

La această afirmaţie a Suveranului Pontif, mai mulţi intelectuali evrei au spus că argumentul adus de Papa ” va ajuta la lupta împotriva anti-semitismului”, în condiţiile în care  interpretari contrare au fost folosite, timp de mai multe secole, pentru a justifica persecuţia în masă  a evreilor.

Comentariul meu: In loc sa scrie carti aberante n-ar dezlega mai bine niste rebusuri? In curand o sa spuna ca de fapt crestinii l-au omorat pe Iisus. Doamne, Tu cat mai poti suporta mizeriile astea? Am ajuns mai rau decat pe timpul Sodomei si Gomorei. Tataie Bendict de ce nu te pensionezi ca ai luat-o rau pe aratura. Curios ca, desi articolul este din 03 martie 20011, nici un „cap” ortodox n-a catadicsit sa se revolte impotriva acestei aberatii. Oare de ce? Uitandu-ma la aceasta poza a lui nu vad chiar nimic sfant in privirea si pe fata lui, ba dimpotriva.

Exista sau nu exista un Proiect “Israel in Romania”? (VII)

RĂZBOIUL DEMOGRAFIC

Atât dr. W. Filderman, preşedintele Uniunii Evreilor Pământeni (U.E.P.), cât şi avocatul Mişu Weissman lansaseră teoria pământului românesc neocupat, capabil să primească mase de evrei până să atingă gradul de densitate al populaţiei din Occident. Pe această teorie s-a bazat strategia Alianţei Universale Israelite pentru a motiva invazia şi a schimba raportul demografic al Principatelor în favoarea evreilor, fixându-şi ca bază experimentală, Moldova. In capitolul INVAZIILE. STATISTICI, CIFRE, ADEVĂRURI am dat cifre şi statistici care demonstrează punerea în practică a strategiei demografice pentru crearea masei de manevră puternică numericeşte, capabilă să joace rol determinant în economie şi politică prin sprijinul ocultei internaţionale. Războiul demografic dus de evreime împotriva României s-a desfăşurat pe câteva teatre principale de operaţiuni, fiind susţinut de războiul economic, în principal vizând distrugerea fibrei biologice a poporului român, scăderea negativă a ratei natalităţii, creşterea ratei mortalităţii în comparaţie cu creşterea excesivă a natalităţii la evrei şi scăderea ratei mortalităţii. Acestui spor demografic i se adaugă rata sporita a invaziei, ambele componente făcând ca în 7 decenii, masa de manevră israelita pornită de la câteva mii, să ajungă la peste l 275 000 dintre care 70% posedau mai bine de 70% din avuţia naţională.

Date oficiale ale natalităţii şi mortalităţii în anul 1875 pentru Moldova:

Botoşani:  ortodocşi născuţi 571; morţi 811 evrei născuţi 720; morţi 677

Dorohoi:   ortodocşi născuţi 237; morţi 250 evrei născuţi 377; morţi 255

Iaşi:    ortodocşi născuţi 1224; morţi 1775 evrei născuţi 1903; morţi 1213

Neamţul:  ortodocşi născuţi 369; morţi 181 evrei născuţi 368; morţi 188

Suceava:  ortodocşi născuţi 132; morţi 326 evrei născuţi 234; morţi 206

Cifrele demonstrează că în a doua jumătate a secolului trecut românii au trecut printr-o gravă criză demografica, cu o rată negativa a natalităţii şi cu o rata mare a mortalităţii, fenomen care se repeta după lovitura de stat şi contrarevoluţia din decembrie 1989 având aceleaşi cauze economice, sociale şi spirituale; în vreme ce masele de imigranţi evrei au cunoscut în epoca o detentă demografica menită să realizeze planul Alianţei de a domina Moldova. De aici ostilitatea presei mondiale evreieşti împotriva unirii principatelor care schimba raportul de forţe demografice în favoarea românilor. Creşterea rapidă a maselor evreieşti a schimbat fizionomia unor târguri şi oraşele moldoveneşti, pervertindu-le aspectul arhitectural şi a creat implantaţii evreieşti autonome pe teritoriul Moldovei, cam în genul coloniilor israelite din teritoriile arabe cucerite.

Câteva cifre care reflecta procesul de iudaizare al Basarabiei, secvenţa anului 1902. Populaţia totala din acesta zonă: 2 143 000 suflete din care.- l 323 151 români; 247 000 evrei; 572 849 colonişti ruşi, bulgari, germani, găgăuzi, ruteni, lipoveni, cazaci şi alţii. Iată fizionomia târgurilor şi oraşelor:

Oraş        Total locuitori      Români         Evrei

Cahul           7900               l 850           3700

Bălţi            21 000            4300            8700

Hotin          31 800            4500           12000

Orheiu         14800            5000            7000

Tighina        35400            10000           8000

În primul deceniu al secolului 20 în Moldova erau 546 006 evrei. Recordul îl deţinea Bucovina. La Sadagura, din 4 836 locuitori, în 1880 erau 3 888 evrei; la Vijniţa din 4 156 locuitori, 3 795 erau evrei, în Cernăuţi, în acelaşi an 1880 erau 14 449 locuitori din care 4 816 evrei, ca în 1890, numai dupâ 10 ani, numărul evreilor să se ridice la 17 359 la o populaţie de 51 171 locuitori.

Acelaşi spor demografic prin invazie şi naşteri se constata în Maramureş, Crişana, Banat şi Transilvania. Am mai notat că până la revoluţia din 1848 în tot Ardealul nu erau decât 15 573 evrei, ca în 1910, după statistica maghiara să fie 118 179; fără Maramureş cu 60 878 şi Banat cu 20 64360.

Pentru Iaşi în perioada 1869-1876 evreii înregistrează un plus de 3 251 suflete, ortodocşii un deficit de 5 415. Intre 1881 -1890 se nasc la Iaşi 11.623 copii creştini, faţă de 14 737 copii evrei. Folosim noţiunile ortodocşi şi creştini, evidenţa născuţilor şi a morţilor, fiind ţinută dupâ obiceiul vremii în catastifele bisericilor; iar la evrei de către rabini. In perioada amintită mortalitatea creştinilor este mai mare la Iaşi decât a evreilor: au murit 13 204 creştini, faţă de 10629 evrei, în cele 13 judeţe ale Moldovei mortalitatea ortodocşilor depăşeşte natalitatea cu 891; în vreme ce la evrei natalitatea depăşeşte mortalitatea cu l 388. In 6 judeţe din Moldovă: Bacău, Iaşi, Putna, Tecuci, Tutova şi Vaslui evreii au crescut între 1839 – 1892 cu 1000% prin invazie şi naşteri. La Bucureşti în august 1890 se nasc 431 de copii creştini, dar mor 370 creştini; la evrei se nasc 61 de copii şi mor 37 evrei; în octombrie sporul de evrei este de 30%6l.

In perioada 1870-1893, Muntenia dă un excedent de 14 721 evrei la un total de 33 914 copii născuţi; faţă de un excedent de 17 943 ortodocşi la un total de 382988 copii născuţi, din care rezultă slabul spor demografic al muntenilor faţă de sporul demografic al coloniilor israelite; oricum o demografie pozitiva faţă de cea negativă a moldovenilor. In ultimii 5 ani ai secolului trecut excedentul evreilor la naşteri a fost de 17,60% faţă de al ortodocşilor rămas la 13,50% asta în Vechiul Regat; în vreme ce peste munţi, în întreaga Transilvanie, între 1890-1900 evreii cresc cu 9,50% românii numai cu 6,1%.

Marea Unire constituie în România anului 1918 o masă de manevră economică şi politică evreiască de l 275 000 suflete, aşa cum am notat mai sus 62.

Dupâ primul război mondial în care România a făcut parte din coaliţia ţărilor Aliate şi Asociate învingătoare, dând jertfe care au însumat 800 000 de morţi şi suma fabuloasă de 72 miliarde lei aur, Marile Puteri aliate i-au aplicat acelaşi regim discriminatoriu ca la Tratatul de la Berlin în 1879. Sub influenţa Alianţei Universale Israelite care-1 manevra pe preşedintele Statelor Unite, marele francmason W. Wilson, dar deopotrivă pe preşedintele Franţei, Clemenceau, prin manevre de culise şi atitudini dictatoriale i s-au impus României condiţii drastice pentru a fi înrobită finanţei internaţionale. O paranteză lămuritoare: din martie 1919 a luat fiinţă Consiliul Şefilor de State sau Consiliul Celor Patru, sau Cei Patru Mari – THE BIG FOUR, adică Anglia, Franţa, S.U.A. şi Italia şi Consiliul Miniştrilor de Externe sau Consiliul Celor Cinci, sau Cei Cinci Mici THE LITTLE FIVE: Anglia, Franţa, S.U.A., Italia, Japonia, marile puteri autonumindu-se autoritatea suprema a Conferinţei pentru pace. In această calitate dictatoriala au mers atât de departe cu obrăznicia, încât naţiunilor mici asociate nu li s-a permis să examineze textele proiectelor Tratatelor de Pace, fiind puse în faţa faptului împlinit. La instigaţiile secrete ale Alianţei Universale Israelite, Franţa iudaizată a împins lucrurile spre ruptură, voind să trateze România ca pe un stat neutru şi nu aliat.

Andre Tardieu: …Am dus lupte dure pentru a face să i se recunoască lui Brătianu şi României calitatea de aliat. Eu aveam împotriva mea pe Clemenceau care nu-i ierta armistiţiul sau, pe Wilson care declara că nu ţine cont de tratatul nostru de alianţa din 1916… în concluzie, în numele dreptăţii, se comite o mare nedreptate vrând să se pedepsească România pentru nefericirile sale de care sunt responsabili aliaţii săi.. ,63.

Contele de Saint-Aulaire, ambasadorul Franţei în România în timpul războiului, în volumul CONFES-SION D’UN VIEUX DIPLOMATE: …După acest război al dreptului, România care, dintre toţi aliaţii noştri a avut cel mai mult de suferit, era cea mai prost tratată.. Evidenta dreptate a cauzei sale şi presiunea opiniei publice europene impresionate de imensitatea sacrificiilor acestei ţări au triumfat…64.

I.I.C. Brătianu: …Din nefericire adversarii noştri politici exploatează aici(n.n. la Paris) împotriva noastră neîncrederea şi cupiditatea oamenilor de afaceri şi influenţa lor asupra hotărârilor politice. Sau în telegrama din 3 iunie 1919: …situaţia aici s-a precipitat şi s-a agravat foarte tare… în tratatul prezentat Austriei, România nu figurează decât pentru a-şi vedea impuse condiţiuni care-i jignesc independenţa politică şi compromit grav libertatea economică65.

Care era cheia în condiţiile ce trebuiau impuse României? Protecţia minorităţilor, termen larg şi subtil, care viza în special protecţia evreilor pământeni, dar mai ales a celor în tranzit de afaceri şi acordarea liberului tranzit pentru toate mărfurile, mijloacele de transport şi supuşii Puterilor Aliate şi Asociate, fără nici un fel de vamă, în condiţii cel puţin egale cu cele ale supuşilor români… De fapt, anularea independenţei şi transformarea ţării în colonie a capitalului străin. Din nou Alianţa Universală Israelită încearcă să impună un regim preferenţial şi privilegii pentru israeliţi prin Berthelot, preşedintele comisiei pentru garanţiile acordate minorităţilor, căruia I.I.C. Brătianu îi scrie la 27 mai 1919: …Ţara asigură egalitatea în drepturi, libertăţi politice şi religioase tuturor cetăţenilor… România nu va admite intervenţia guvernelor străine în acţiunea de aplicare a legilor sale interne 66. I.I.C. Brâtianu se referea direct la Decretul-lege 2085 din 22 mai 1919, art. l care hotăra: Locuitorii israeliţi din Vechiul Regat, majori, născuţi în ţară sau, din întâmplare, în străinătate, din părinţi domiciliaţi în ţară, care nu au fost supuşi nici unui stat străin, sunt cetăţeni români şi se vor bucura de toate drepturile cetăţeneşti dacă manifestă această intenţie.

Acelaşi joc ca în 1879. Şi urmările lui pe teatrul de operaţiuni demografic. Perioada 1914 -1939 s-ar putea împărţi din punctul de vedere al creşterii demografice evreieşti în România, funcţie de evenimentele europene care au ridicat noi valuri de invazie israelite, mânându-le spre teritoriul salvator care a fost România acelui timp şi anume:

• valul de emigranţi evrei din Galiţia stârnit de ofensiva generalului rus Brusilov, val care şi-a scurs câteva zeci de mii de israeliţi în Maramureş şi câteva mii în Moldova (1916);

• după unirea Basarabiei, alt val stârnit de revoluţia bolşevică, evrei posedanţi fugiţi de furia populară sau agenţi cominternişti veniţi de peste Nistru, care a scurs în Basarabia şi Moldova alte mii de emigranţi (1918-1919);

• războiul ruso-polon;

• masacrele lui Bella Khun în Ungaria, apoi represiunile sângeroase ale amiralului Horthy au pornit valuri succesive de emigranţi evrei spre Crişana, Arad şi Transilvania (1919);

• 1933 venirea Iui Hitler la putere în Germania, ridică o puternică emigraţie evreiască care-şi găseşte adăpost în România;

• Alipirea Austriei la cel de al treilea Reich, invazia Cehoslovaciei de către aceasta, ca şi invazia Poloniei, stârnesc cele trei valuri de invazie israelită care îşi aştern masele emigrante în România.

Generalul Averescu în legătură cu guvernarea sa în 1924: …în timpul guvernării mele, populaţiunea evreiasca din Volhinia şiPodolia, gonită de bolşevici, s-a îngrămădit la Nistru şi mi-a cerut, prin coreligionarii din ţară, să le dau permisiunea să intre în Basarabia. Călăuzit de un sentiment de umanitate, am dat învoirea cerută cu condiţia ca şederea lor la noi va fi vremelnică… Am constatat, însă, cu regret, că mulţi evrei, prin fraudă şi falsuri, au căutat şi caută încă să rămână în ţară67.

Acordarea paşapoartelor NANSEN refugiaţilor politici evrei în 1922 fără o evidenţă riguroasă; în 1936 guvernul acordă drept de azil unui număr de 20.000 evrei emigranţi din U.R.S.S., fapt pentru care M. Ebner îi mulţumeşte în ziarul CZERNOWITZER ZEITUNG; falsificarea actelor de încetăţenire începând cu grefierul Negrea, avându-i complici pe notarii din Rohoza şi Jucica Veche – Bucovina plus samsarul Isac Condesberg, banda de falsificatori de paşapoarte evrei din Cernăuţi, asociaţia Wecsler a ziaristului Moritz Wecsler alias Puiu Verea traficând autorizaţii de şedere în ţară a supuşilor străini (1935); acţiunile frauduloase de înscriere în registrele de cetăţenie operate de avocatul Elias Blumenfeld zis Puiu; cei 60 000 de evrei cu acte false descoperiţi în Maramureş când generalul Polizu a confiscat un vraf de bilete de identitatea false, un stoc de ştampile false, acţiunile oculte ale Uniunii Evreilor Români prin care au obţinut încetâţenirea zeci de mii de emigranţi evrei au făcut ca numărul evreilor din România Mare să cunoască o nouă creştere vertiginoasă după primul război mondial, beneficiind de protecţia directă şi indirectă a Alianţei Universale Israelite.

Faţă de noul pericol al invaziei, Cabinetul 2 instrucţie cere primului procuror la 28 noiembrie 1935, verificarea tuturor certificatelor de încetâţenire eliberate în puterea decretului-lege Nr. 2085 din 22 mai 1919. Revizuirea certificatelor de încetăţenire se face de către ministerul de justiţie şi rezultatul ei se publică în Monitorul Oficial Nr. 273 din 24 noiembrie 1939; din cei 617 396 solicitanţi fiind recunoscuţi 392 174, unui număr de 225 222 solicitanţi anulându-li-se titlul de naţionalitate română uzurpat prin fraudă.

Consultând statisticile româneşti şi străine ale deceniului 3, reţin următoarele date referitoare la creşterea demografică a evreilor în România Mare:

• Arthur Ruppert, profesor de sociologie, universitatea din Ierusalim: 834 344;

• Wiesel, cu 300 000 mai mult decât poate suporta România;

JUDISCHES LEXICON: l 130 000.

• N. Popp, după o analiză pluridisciplinară în care include şi recensământul din 29 decembrie 1930: din populaţia totală de 19 325 951 locuitori ai României Mari, evreii numără l 986 368 suflete. Este cifra cea mai exactă, cunoscând că numai din Ungaria şi Galiţia, în timpul şi după primul război mondial s-au scurs în România peste 500 000 evrei.

In perioada celui de al doilea război mondial numărul evreilor din nord-estul Transilvaniei a fost împuţinat prin deportările în masă şi uciderile săvârşite de regimul horthyst de ocupaţie; iar cel de pe teritoriu prin emigrările în Palestina, deportările în Transnistria şi pierderile suferite în zonele unde s-au purtat operaţiuni militare pentru eliberarea Basarabiei, Herţei şi Bucovinei. Asupra cifrelor pierderilor evreieşti autorul păstrează o rezervă totală, ele fiind dublate sau triplate din motive propagandistice, fiind transformate în mijloace de presiune pentru a sili România să plătească daune şi compensaţii sub diferite forme, repetându-se şantajul de după Războiul Independenţei prin conţinutul articolului 44 al Tratatului de la Berlin din 1878; mai apoi şantajul economic de după primul război mondial, culminând cu şantajul de după lovitura de stat din 1989, când partea evreiască a indicat fantastica cifră de 400 000 evrei victime ale „holocaustului” inex­istent în România.

Intre anii 1945 şi 1989 în perioada de valahizare a structurilor politice şi administrative ale statului socialist-totalitarist, s-a întâmplat un fenomen opus invaziei din ultima sută de ani. Masele evreieşti pierzând controlul economic şi politic al ţârii au emigrat în valuri succesive, fie în Israel, fie în Occident, după cifrele date de Cultul Mozaic din România, în anul 1994 rămânând pe teritoriul ţării circa 35 000 evrei, cifră nerealâ, mulţi din emigranţii postbelici întorcându-se fie cu dublă cetăţenie, fie reluându-şi cetăţenia de baştină, fie sub formă de investitori în societăţi cu capi­tal mixt de stat sau privat.

EFECTE. CONSECINŢE

Invazia evreiască în România, exploatarea acesteia vreme de un secol, intenţia de a o transforma în Judenland, în Noua Palestina, apoi părăsirea României în masă este una din cele mai tragice lecţii pe care istoria a dat-o românilor după stăpânirea fanariotă.

Războiul demografic dus împotriva României de Alianţa Universală Israelită a îmbogăţit masele evreieşti de emigranţi, a păgubit sectorul forestier, agricultura, comerţul, industria în folosul evreimii care a scos peste hotare o mare parte din valorile produse îm ţară, a creat tensiuni sociale şi a afectat cultura şi spiritualitatea naţională, demonstrând la scara istoriei ca:

• Evreii au fost şi sunt o naţiune aparte, suprastatală, neasimilabilă, care nu s-a identificat cu istoria şi devenirea legică a poporului român, excepţiile făcând notă discordantă cu tendinţele majorităţii abso­lute, marcând pozitiv domeniul în care au activat.

• Eminescu: O seminţie care câştiga toate drepturile fără sacrificii şi munca, e cea evreiască. La orice popor drepturile publice şi private au fost rezultatul unei munci seculare şi a unor sacrificii însemnate… Ce servicii a adus omenirii îndărătnicul şi egoistul neam evreiesc?… Apoi sunt totdeauna o armă a străinilor în contra noastră… Evreii sunt o armie eco­nomică, o rasă de asociaţi naturali contra a tot ce nu e evreu.68

Cititi si :https://mucenicul.wordpress.com/2011/02/04/exista-sau-nu-exista-un-proiect-%E2%80%9Cisrael-in-romania%E2%80%9D-vi/

Exista sau nu exista un Proiect “Israel in Romania”? (VI)

RĂZBOIUL JURIDIC

Eminescu, în TIMPUL din 17 decembrie 1881: …Chestiunea de căpetenie pentru istoria şi continuitatea de dezvoltare a acestei ţări este ca elementul românesc să ramâie cel determinant, ca el să dea tiparul acestei forme de stat, ca limba lui, înclinările lui oneste şi generoase, bunul lui simţ, c’un cuvânt geniul lui să ramâie şi pe viitor norma de dezvoltare a ţării şi sa pătrundă pururea această dezvoltare.

După obiceiul pământului, evreii nu aveau dreptul de a depune mărturii împotriva creştinilor, nu se puteau căsători cu cei de alte religii, norme consemnate în Condica lui Caragea şi Codul lui Callimachi.

Hrisovul din 30 iulie leat 7272 (anul 1764) dat de Ştefan Mihail Racoviţâ: … Aşişderea hotărâm Domnia Mea, nimenea din străini, afară de moldoveni, ce se vor aşeza aici în ţară să nu aibă voie a cumpăra, aici, moşie, nici vie, nici casă, nici moară, prăvălie, nici nimic alte lucruri nemişcătoare21.

Constantin Moruzi pedepseşte cu ştreangul pe evreii care iau pământ în arendă, deschid cârciumi şi se aşază prin sate (1778).

La 24 noiembrie 1782, Alexandru Mavrocordat interzicea evreilor să locuiască la sate şi să ţină acolo cârciumi. Ca urmare a referatului -în termenii timpului anaforeaua – divanului care consemna: …că breasla jidovilor care s-a obişnuit cu acest fel de urmări a cumpăra cu anul moşiile şi de a ţine arende prin sate, nu puţine supărări şi pagube pricinuiau nu numai la stăpânii de moşii, dar şi la locuitorii acelor sate, căci mai întâi de tocmelele ce făceau ei cu stăpânii moşiilor şi cu zapisele lor ce le dau pentru tocmeli, niciodată nu le ţineau, ci fel de fel de pricini şi amestecături arătau spre păgubirea stăpânilor moşiilor. Şi în loc unde era să se folosească stăpânul de venitul moşiei sale, păgubi şi supărări aveau… pe săteni ii îndatorau cu bani din vânzările băuturilor şi unde de pe băuturi rămânea cineva dator câte cu ceva, ca nişte înşelători ii încărca şi îi năpăstuia mai mult, îndoit şi întreit, din care cei mai mulţi din locuitori se sărăceau cu totul. Şi alte multe sărăcii şi pagube se făceau şi se pricinuiau şi la stăpânii moşiilor şi la, locuitorii satelor, de vreme ce ei cu totul sunt porniţi a cerca chipuri cu care ar putea să însele, să năpăstuiască, ori pe stăpânii moşiilor cu tocmelele ce fac, ori pe locuitori să-i încarce la datoriile ce rămân de pe băutură. …Aceste urmări ale lor fiind ştiute şi nesuferite de către toţi, au silit domniile din trecut să hotărască ca să lipsească jidovii de prin sate23.

Din experienţă, spre a proteja comerţul, meşteşugurile, viaţa socială în general, în Ţările Româneşti a existat un cadru juridic restrictiv faţă de invaziile paşnice ale evreilor; cadru care limita, împiedica şi controla sever activitatea comunităţilor evreieşti, bazate pe arendă, cârciumârit, camătă, negoţ ambulant şi alte îndeletniciri speculative. Paralel cu invazia Ţărilor Româneşti, mai apoi a Principatelor Unite, a Regatului României, României Mari, Republicii Populare Române, Republicii Socialiste Române şi României post-decembriste, Alianţa Universală Israelită, prin mijloacele ei financiare, economice, diplomatice şi politice a dus vreme de două secole o campanie statornică de a sili domnia, guvernele, conducerea statului să dea drepturi depline evreimii, s-o împământenească, sâ-i acorde privilegii şi să facă din ea un suprastat, subordonat Sanhedrinului universal. Lupta pentru acordarea de drepturi cetăţeneşti invadatorilor evrei este declanşată făţiş de oculta internaţională odată cu instalarea tutelei puterilor europene asupra Principatelor, şi sub o formă sau alta, mereu tinzând să facă din evreime forţa conducătoare a statului, se prelungeşte până în actualitatea la zi. Războiul juridic declarat împotriva statului românesc face parte din ansamblul loviturilor menite să subordoneze România intereselor istorice ale evreimii mondiale.

TÂRGUIELI. Războaiele austriaco-turco-ruse duse pe pământul Ţâriloi Româneşti, urmate de ocuparea lor când de austrieci, când de ruşi, au fost expresia politică a unor necesitaţi economice: pieţe de desfacere în Est pentru Austria, cucerirea Strâmtorilor de către Rusia şi stăpânirea bogăţiilor noastre ajunse legendare.

Dimitrie Bantâs-Komenski apreciază la 1808 că Bucureştiul este… cu puţin mai mic decât Moscova24. Amiralul Ciceagov (memorii 1812) scrie că Muntenia este: …poate regiunea cea mai roditoare din Europa2‘. In cartea CĂLĂTORI RUŞI ÎN MOLDOVA ŞI MUNTENIA de Gheorghe G. Bezviconi, la pagina 349, unul dintre aceştia călătorind între Macin şi Giurgiu, scrie: …Partea aceea e bogată în roade şi cereale, îndestulată de toate bunătăţile, cu adevărat rai dumnezeiesc, adăpată de Dunăre şi de râuri mai mici, de izvoare ce curg din munţi şi păduri, bogată în peşti şi în toate roadele şi păduri şi lanuri de grâu şi vite şi stupi cu albine26. Generalul rus Jeltuhin, raport secret Armata a 2-a, 31 iulie 1829:… Toată întinderea dintre Prut, Dunăre şi lanţul Munţilor Carpati ocupată de Principate cuprinde pământul cel mai fertil, brăzdat de diferite râuri flotabile. … Nu mă voi referi aici la avantajul graniţei noi, for­mată de Dunăre şi Munţii Carpaţi, nu voi lamuri folosul dat de posibilitatea ca în timp de război să se organizeze aprovizionarea armatei într-o ţară îmbelşugată în locul stepelor actuale din Basarabia şi Novorosisk, nu voi pomeni avantajele în caz de război cu turcii, de a avea linia de operaţii pe Dunăre şi de a muta teatrul de război pe malul drept: toate aceste avantaje sunt per­fect cunoscute guvernului şi de aceea eu îmi îndrept atenţia spre celelalte împrejurări locale. …pe calea instituţiilor comerciale să se egalizeze profiturile provinciilor noastre din sud cu foloasele Principatelor, căci altfel independenţa acestor ţări faţă de Rusia, în condiţiile organizării ocârmuirii interne, va avea drept urmare concurenţa cea mai păgubitoare pentru noi în lucrările de care depinde aproape în mod exclusiv comerţul nostru din Marea Neagră27.

• Mihail Kogălniceanu, 24 noiembrie 1843, cuvânt de deschidere a cursului de istorie naţionala, Academia Mihăileană – Iaşi despre Tudor Vladimirescu: …în Valahia, steagul naţional vestind românilor că vremea venise pentru ca ţara să scuture stăpânirea străinilor, să depărteze abuzurile care o rodeau şi sa dobândească guvern naţional…

• În Proclamaţia de la Padeş şi în cele de la Bucureşti se impun ideile de revendicări sociale, de neatârnare internă, de drept inalienabil al naţiunii de a înlocui cu forţa o autoritate a cărei legitimitate nu emana de la ea,

• Raportul ministrului Celor Două Sicilii la Istanbul, Giovah Battista Navon, din 10 martie 1821, subliniază că Tudor Vladimirescu urmăreşte să pună capăt abuzului, să frâneze ilegalităţile domnilor fanarioţi, să ceară principe naţional şi constituţie emanată de la realităţile şi nevoile ţârii.

• „Audienţa” lui Tudor la Udritzki, cancelarul Agenţiei austriece – 22 martie 1821, Tudor Vladimirescu spune: …Eu nu voi înceta de a cere cu glas tare restaurarea drepturilor şi pronomiilor Ţării Româneşti. Tot Tudor Vladimirescu: …românii trebuie a dobândi de la turci cu forţa ceea ce n-au putut dobândi cu binele28.

• Agentul austriac de la Iaşi, losif von Raah, trimite informaţii cancelarului Metternich în care comunica acestuia că principiile subliniate de Tudor sunt: lăudate în mod public. Agentul austriac din Bucureşti, von Hakenau, raportează teribilului cancelar intrigant: …spiritul de libertate şi nesupunere insuflat de la slugerul Tudor va cuprinde ca o boală contagioasă pe românii din Transilvania care nici ei nu sunt trataţi cu blândeţe de stăpânii lor domeniali29.

• De la 1393 la 1877, Muntenia, Moldova şi Transilvania au plătit Imperiului Otoman 1 066 305 780 lei-aur sau 341 021 kg. aur.

• Imperiul habsburgic a ţinut sub ocupaţie Transilvania între 1687-1918; Banatul între 1718-1918; Oltenia între 1718-1739 şi Bucovina între 1775-1918 storcând impozite, contribuţii militare şi produse în .valoare de 2.450 000 000 lei aur sau 857 500.kg. aur, deci stăpânind numai 231 ani Transilvania şi 100 de ani Bucovina, a jecmănit de două ori mai mult decât turcii care au stăpânit 484 ani Ţările Româneşti.

• În perioadele de ocupaţie rusească dintre 1769-1854, Muntenia şi Moldova au fost stoarse de armatele de ocupaţie de 200 000 000 lei-aur, egal 64516 kg. aur, numai în 85 ani, cu întreruperile respective, fără să socotim stoarcerea Basarabiei.

• – un leu aur = 0,3225 grame de aur;

• În 1792 armatele ţariste invadează Polonia, în 1793 Polonia este împărţită între Rusia şi Prusia, în 1795 Polonia este împărţită între Rusia, Prusia şi Aus­tria care dictau politica central-est europeană împotriva Turciei aflată în plin declin militar, economic şi poli­tic. In lupta dintre Rusia şi Turcia, între Austria şi Turcia pentru hegemonie la Dunărea de Jos, Marea Neagra şi Strâmtori, românii pierd cetatea Hotinului la 1713, transformată în raia de către turci care, fără nici un drept, cedează Bucovina Austriei la 1775 şi Rusiei, Basarabia la 1812, Austria anexând temporar Oltenia între 1718-1739.

• Între 1711-1812 au loc şase războaie între cele trei mari puteri cu o durată de 23 de ani, purtate în bună măsură pe teritoriile Moldovei şi Munteniei.

• Tratativele de pace de la Focşani între ruşi şi turci – iulie august 1772. Delegaţii munteni notifică plenipotenţiarului austriac Thugut: ...Principatele moldo-valahe au stătut totdeauna slobode supt domnii lor pământeni. …Cerem din nou vechile noastre drepturi şi a ne pune tntr-o stare de neatârnare…30

• Preliminariile păcii de la Şiştov – 1791, divanul Ţării Româneşti către plenipotenţiarii ruşi şi austrieci: să se restituiască hotarul de la linia Dunării, să se desfiinţeze raialele, domnul să fie ales de către toţi reprezentanţii ţârii, independenţa şi suveranitatea să fie garantate de Rusia şi Austria, cu plata unui tribut fix către Poartă.

• 1807, moldovenii îi solicită lui Napoleon Bonaparte unirea celor două ţâri româneşti şi îndepărtarea protecţiei oricărei puteri străine. …Unirea într-o… Dacie sau Valahie Mare ca şi o reaşezare a organizării interne sub forma unei republici aristo-democraticeşti31. Moldovenii care se adresează lui Na­poleon nu ştiau că la 7 iulie 1807, la Tilsit, se încheia un tratat secret de alianţă între ruşi şi francezi prin care aceştia se înţeleg să „sustragă” Imperiului otoman toate ţările cucerite de acesta în Europa. Conform acestui tratat secret, speranţa românilor, Napoleon Bonaparte, în septembrie 1808, la Erfurt, întâlnindu-se cu ţarul Alexandru I, îşi dă consimţământul ca acesta să anexeze Moldova şi Muntenia. Iată textul: ...înaltele părţi contractante se angajează să considere drept condiţie absolută a păcii cu Anglia ca ea să recunoască Finlanda, Ţara Românească şi Moldova ca făcând parte din Imperiul rus.

Din articolul 8: …împăratul Napoleon recunoaşte numita reunire şi hotarele Imperiului rus în această parte extinse până la Dunăre32

• Rusia, în propunerile de pace făcute Imperiului otoman- 1810: …Principatele Moldova, Valahia Mare şi Mică şi Basarabia se alipesc prin acest tratat de pace, pe veci, Imperiului rus cu oraşele, cetăţile şi satele, cu locuitorii acestora de ambele sexe şi cu averea lor. Fluviul Dunărea va fi de acum înainte graniţa între cele două imperii32.

Iminenţa războiului cu Napoleon îl face pe ţar să lase din pretenţii, mai ales la sfaturile unor oameni politici şi comandanţi militari. Amiralul Mordvinov a fost cel mai radical, încercând sâ-1 convingă pe auto­crat că: …buna stare a Imperiului rus nu cerea anexarea Moldovei şi Valachiei, că nu este necesară cucerirea de teritorii noi, ci de îmbunătăţirea celor existente33. Negociatorul care ne-a răpit Basarabia este generalul Kutuzov, comandantul armatelor ţariste de la Dunăre, în complicitate cu negociatorii turci mituiţi prin intermediul lui Manuc bey şi anume fanarioţii Dumitrache Panaiot Moruzi şi alţi doi fraţi Moruzi care au ascuns sultanului scrisoarea trimisă de Napoleon prin care-1 vestea că începe campania împotriva Rusiei.

• La 16/28 mai 1812 se încheie Pacea de la Bucureşti prin care Rusia încorpora Basarabia.

• Istoricul basarabean Leon Kasso dezvăluie planul rusesc de cucerire a Principatelor şi de împărţire în patru gubernii. Posesiunea Basarabiei i-a costat pe ruşi: 200 milioane ruble şi vieţile a 150 000 de oameni, acel Kasso arâtându-se mulţumit că Rusia s-a apropiat de Peninsula Balcanică şi că avea un picior solid la Dunăre 34.

• Amiralul Ciceagov, care 1-a înlocuit pe Kutuzov în mai 1812, a fost împotriva ocupării Basarabiei şi a cerut ţarului împuterniciri să renunţe la acest teritoriu.

• Karl Marx despre Tratatul de la Bucureşti: …Turda nu putea ceda ce nu-i aparţinea, pentru ca Poarta otomană recunoscuse acest lucru, când la Kârlowitz, presata de poloni să cedeze Moldo-Vlahia, ea răspunsese că nu are dreptul de a face cesiune teritorială, deoarece capitulaţiile nu-i confereau decât un drept de suzeranitate35.

• CARTEA DE LEGE-KANUNAME eliberată de sul­tan în 1792 glăsuieşte: Ţara Românească şi Moldova fiind din trecut şi până acum slobode în toate privinţele, prin separare la cancelarie şi prin interzicerea călcării lor cu piciorul, toate dările şi arenzile se află pe seama voievozilor36.

• Perioada cumplită pentru români cuprinsă între deceniul 7 al secolului al XVIII-lea şi deceniul 6 al secolului al XIX-lea ia sfârşit odată cu Războiul Crimeii când occidentalii intervin cu armele în ajutorul Turciei, silind indirect Rusia să-şi retragă armatele din Principate, operaţie care se încheie în iulie 1854. La Conferinţa de la Viena, din 15 martie 1855, la care au participat Anglia, Franţa, Austria, Rusia şi Turcia, marile puteri garantând integritatea Imperiului otoman, condiţie a echilibrului european, se discută situaţia Principatelor care, după aprecierea diplomaţilor prezenţi: atingea foarte de aproape interesele obşteşti ale Europei 37. Astfel, ia sfârşit protectoratul rusesc înlocuit cu un protectorat colectiv al puterilor participante la Conferinţă, fapt care impunea schimbarea organizării lor interne şi punea problema unirii lor care devenise o problemă europeana de rezolvarea căreia depindeau interesele economice şi politice ale marilor puteri implicate în Războiul Crimeii.

• Punctul de vârf al bătăliei duse de marile puteri pentru a-şi asigura supremaţia în bazinul Mării Negre, pentru a stăpâni Strâmtorile, gurile Dunării şi a libera navigaţia pe marele fluviu, bătălie dusă cu mijloace economice, diplomatice şi militare a fost Războiul Crimeii. Principatele române au beneficiat parţial de acest amplu conflict european, poziţia lor geo-strategică ca şi faptul că puteau deveni o excelentă piaţă de desfacere pentru industriile şi manufacturile occidentale atrăgând atenţia asupra lor şi implicându-le de aici încolo în absolut toate problemele esenţiale ale Europei.

• După eşuarea Conferinţei de la Viena, lucrările s-au mutat la Constantinopole în ianuarie 1856, fără nici un rezultat, fapt care a condus la Congresul de la Paris deschis la 28 februarie 1856, având drept scop principal restabilirea echilibrului european. Au participat: Anglia, Franţa, Austria, Turcia, Rusia, Sardinia şi Prusia. In şedinţa din 8 martie, Franţa, prin ministrul său de externe, Walewski, investit cu funcţia de preşedinte al Congresului, ridică problema Unirii Principatelor. Nu stăruim asupra dezbaterilor. La 30 martie se semnează Tratatul de Pace. In ceea ce ne priveşte acesta stabilea: – desfiinţarea protectoratului Rusiei stabilit după pacea de la Adrianopole; Principatele sunt scoase de sub tutela Turciei şi sunt puse sub garanţia celor 7 Puteri; sultanul, în colaborare cu ambasadorii puterilor semnatare va întocmi un firman electoral care să convoace în cele două Principate adunări menite să-şi exprime opţiunile politice: pro sau anti-unioniste, care vor fi consemnate de o comisie specială de informare formată din reprezentanţii Puterilor semnatare cu sediul la Bucureşti; dacă liniştea publică în Principate va fi tulburată, înalta Poartă nu putea interveni cu trupe fără aprobarea Puterilor. Articolul XXI prevede reanexarea la Moldova a judeţelor Cahul, Bolgrad şi Ismail, a Deltei Dunării şi Insulei Şerpilor. Articolul XXVI stabileşte constituirea forţelor armate naţionale pentru menţinerea securităţii interne şi paza frontierelor.

Invit cititorii să facă singuri trimiteri la anii 1944-1945 când Rusia îşi ia revanşa tot la Paris, ca şi la decembrie 1989 cu întreaga ţesătură de interese mondiale care au vizat şi vizează România. Inchei acest subcapitol citându-1 pe unul din mulţii susţinători francezi ai Unirii, precum Jules Michelet, Edgar Quinet, Thibault, şi anume J.A. Vaillant care, încă din 1854 a scris în gazeta LA ROUMANIE:… Dintre toate popoarele creştine legate Imperiului turcesc, moldo-vlahii au luptat mai bine de trei sute de ani pentru independenţă şi dacă sunt încorporaţi şi tributari, ei nu sunt nici subjugaţi, nici supuşi. Ţara lor este tot a lor şi, prin toate vicisitudinile istoriei lor, ei şi-au păstrat dreptul la autonomie. Ei vorbesc toţi aceeaşi limbă şi această limbă este germenul unei naţionalităţi deja puternică38.

Această naţionalitate puternică, stăpână pe pământul ţării, având bresle de meşteşugari şi neguţători râmase în urma dezvoltării capitaliste din Occident, adânc tulburată de lupta marilor puteri pentru stăpânirea Estului, a intrat în strategia Alianţei Universale Israelite ca obiectiv principal pentru instalarea maselor evreieşti dislocate din Polonia şi Rusia. Pentru asigurarea protecţiei juridice a acestor mase de emigranţi clandestini, Alianţa Universală Israelitâ a folosit cu succes:

CONSULII ŞI CONSULATELE DIN PRINCIPATE. In urma prevederilor de la Kuciuk-Kainargi (un sat din sudul Dobrogei), se instalează în Principate consulatele străine de la Iaşi şi Bucureşti având ca obiect al activităţii supravegherea aplicării tratatului sub raport economic, social şi politic. Consulii ruşi se instalează la 1782, cei austrieci la 1783; ai Prusiei la 1785, ai Franţei la 1798 şi ai Marii Britanii la 1803. Conflictele latente sau subterane dintre aceste puteri, lupta lor de interese de toate genurile se reflectă în activitatea acestor consuli care supralicitează protecţia străinilor stabiliţi în Principate aflaţi sub jurisdicţia lor ca cetăţeni ai ţărilor respective, numiţi la noi sudiţi, impunând pentru aceştia un regim juridic de excepţie, un regim supra-naţional şi anti-naţional împotriva căruia a luptat diplomaţia şi politica românească vreme de un secol şi jumătate. Jocul de interese al Alianţei Universale Israelite se face prin intermediul consulilor occidentali, îndeosebi prin cei ai Austriei, fără ca francezii sau britanicii să facă excepţie. Până la instalarea consulatelor, străinii erau supuşi unor norme restrictive care apărau comerţul şi producţia de mărfuri autohtonă. Consulii, interpretând clauzele tratatului aşa cum le dictau interesele sau cum li se dicta de către diplomaţia căreia îi aparţineau, şi-au supralicitat atribuţiile, exercitând presiuni asupra domnilor fanarioţi şi asupra organelor administrative şi judecătoreşti, impunând un nou regim de capitulaţiuni, ilegal, de care, în 90 la sută din cazuri, au profitat masele evreieşti emigrate din Galiţia şi Bucovina, făcând apel la cetăţenia lor austriacă sau rusească. Alexandru C. Moruzi acordă monopoluri şi protecţie sudiţilor evrei după cum urmează: …Io Alexandru Constantin Moruzi Voievod… Dumneata Vel Spătar şi Dumneata Epistat al Agiei, fiindcă ne-am înştiinţat Domnia mea pentru breasla evreilor care cu voia Domniei au fost şi sunt primiţi a sălăşlui în politia Domniei mele Bucureşti, care petrec cu orânduiala lor, făcându-şi alişverişul şi hrana, fără de vreo urmare împotrivă, că unii alţii din prăvăliaşi şi din orăşeni îi supără a nu-şi face alişverişul lor, feluri de chipuri îi înjură şi le batjocoreşte copiii cu vorbe hulitoare… poruncim Dumneavoastră că să daţi straşnică poruncă de înştiinţare39... în continuare fanariotul dă poruncă ca evreii să fie protejaţi aşa cum i s-a cerut de consuli, care prin ambasadorii de la Constantinopole puteau influenţa pe marele vizir spre a-1 mazili. Citez: …şi aşa să aibă odihnă ovreii a petrece în oraşul Domniei mele nesupăraţi, ca nişte primiţi care-şi plătesc dajdia la visteria Domniei mele, a se hrăni în pace…40

Iată un act juridic care acordă protecţie evreilor emigranţi, nu celor pământeni, pentru ca fanariotul specifică în pitac ca sunt „primiţi”. Alt fanariot aflat sub dictatul consulilor, Constantin Hangerli, bine mituit de evrei, dă celor din Focşani, la 6 septembrie 1798, dreptul de a avea un ceauş, deşi erau foarte puţini. La numai două zile, la 8 septembrie 1798, numeşte staroste al ovreilor pe David sin Moisi, scuteşte pe ovrei de toate dările în afara de cele de ruptoare şi face chemări către cei din Galiţia şi Rusia să se aşeze cât mai mulţi în ţară. Ca acte juridice îndreptate împotriva ţării, pentru a câştiga bunăvoinţa consulilor austrieci şi ruşi, Hangerli organizează o administraţie evreiască independentă de administraţia de stat, dând liber comerţului cu produse alcoolice, iar printr-un pitac din 13 octombrie 1798 dă dreptul evreilor de a fi meşteşugari, ceaprazari şi legători de cărţi, scutindu-i de orice dări. Acelaşi joc îl face fanariotul Constantin Ipsilante, corupt de finanţa evreiască şi aflat la ordinul consulilor, care la 1802 recunoaşte invazia evreilor dând invadatorilor drepturi depline, ca să nu mai vorbim de fanariotul Mihail Şuţu care poate fi socotit întemeietorul bugetului comunităţii evreieşti din Moldova, baza materială a statului în stat alcătuit de comunitatea iudaică din Moldova. Prin hrisovul din 11 martie 1820 li se acordă autorizaţia de a înfiinţa „gabela”, taxă obligatorie la fiecare oca de carne cuşer. La 16 iulie 1815 fanariotul Scarlat Calimah acordă evreilor zarafi un regulament prin care se pot constitui în breaslă, urmare a articolului 3 din Tratatul de la Bucureşti, încheiat la 16 mai 1812 între ruşi şi turci, despre care am mai vorbit şi prin care ni s-a răpit Basarabia.

In vreme ce în Rusia se instituise serviciul militar obligatoriu pentru evrei şi se pusese un bir de 50 de ruble pentru portul caftanului tradiţional şi 25 de ruble pentru perciuni, măsuri care au făcut să emigreze zeci de mii de evrei care-au luat calea Principatelor, consulii ruşi şi prevederile Regulamentului Organic au făcut ca masele de emigranţi evrei să fie protejate în Principate şi să fie împământenite. Domnul Mihail Sturdza aprobă întemeierea coloniilor evreieşti pe moşiile boiereşti contra unei mite substanţiale. Aşa se nasc târguşoarele sordide Drăguşanii Covurluiului, Podul Iloaiei, Frumuşica Botoşanilor este transformată într-o cloacă, idem Negreştii Vasluiului.

In Muntenia, cu toate insistenţele consulilor lucrurile stăteau altfel decât în Moldova, în 1831 nu există evrei în sate. Peste voinţa consulilor se ridică rezistenţa ţăranilor şi neguţătorilor autohtoni. In 1849 Ministerul de Interne dă ordin prefecţilor să nu tolereze aşezarea evreilor prin sate în calitate de arendaşi, de hangii şi cârciumari şi sâ-i silească pe cei aciuiţi pe teritoriu să plece în termen de 15 zile. In 1835 prinţul Ghica recomanda Consiliului Administrativ să nu per­mită intrarea evreilor în ţară, iar cei cu paşapoarte de tranzit să nu primească autorizaţie de şedere decât maximum o lună.

Revoluţionarii de la 1848, foarte mulţi dintre ei francmasoni, însuşindu-şi ideile cu bătaie lungă ale francmasoneriei franceze dirijată de oculta iudaică, bântuiţi de romantism politic, au crezut că un stat naţional se poate întemeia prin încetăţenirea tuturor aluviunilor minoritare râmase pe solul Principatelor în urma seismelor socio-politice din ultima sută de ani. Aşa se face că Grigore Ghica permite evreilor să ţină cârciumi prin sate şi modifică legea recrutării astfel că la sfârşitul lui 1854 recrutul evreu, plătind, poate fi înlocuit cu un recrut moldovean 41.

O SINTEZĂ NECESARĂ

Din fragmentele subcapitolelor TÂRGUIELI şi CONSULII ŞI CONSULATELE DIN PRINCIPATE cititorul poate lesne deduce că, faţă de problema evreiască din Ţările Româneşti, s-au consolidat în cursul timpului istoric două atitudini traduse în acte juridice, după cum urmează: o atitudine de respingere a emigranţilor evrei şi de îngrădire a posibilităţilor de a se stabili şi a specula şi, în epoca fanariotă, a Revoluţiei de la 1848 şi a domniei lui Al. I Cuza, o atitudine binevoitoare, toler­antă. Prima atitudine demonstra responsabilitatea istorică faţă de naţiune în ansamblul ei; cea de-a doua izvora fie din interese meschine, ca mita, fie sub presiunea centrelor de putere, fie dintr-un romantism politic care anula perspectiva istorică de dragul unor lozinci umanitare în spatele cărora, foarte concret, acţiona Alianţa Universală Israelită spre a cuceri poziţii cheie în Principate.

REGULAMENTUL ORGANIC se ocupă şi de NAŢIUNEA EVREIASCA în articolul 94, Anexa P, după cum urmează: 1-îi este oprit, după vechile obiceiuri, de a lua în arendă pământuri locuite; XX – Se reglementează modul de a-şi procura carnea; l II – Se reglementează dreptul de a lucra în distilerii prin sate; l III, cum se percep taxele datorate statului asupra cărnii şi păsărilor prin adjudecare în sinagogi; l IV felul cum copiii evreilor pot fi admişi în şcolile publice, cu condiţia să poarte acelaşi costum ca ceilalţi elevi. Tot în articolul 94 se stabilea ca recensământul să fixeze situaţia fiecărui evreu ca cei vagabonzi să fie extrădaţi42.

In 1835 se interzice tribunalelor de a legaliza contractele de arendă cu notificarea că judecătorii care contravin să fie destituţi şi judecaţi

Regulamentul din l iunie 1839 – guvernul Sturdza – articolul 4, cuprinde măsuri severe şi amănunţite cu scopul de a împiedica invazia evreilor şi a interzice vagabondajul lor prin ţară.

Decizia Consiliului Administrativ din 11 martie 1840 recomandă să nu fie exceptaţi de la prevederile Regulamentului din 1839 nici evreii vagabonzi născuţi în ţară.

Am vorbit despre Conferinţa Ambasadorilor de la Constantinopol, de după Războiul Crimeii, fără să subliniem că Franţa şi Anglia masonizate au introdus în Protocolul de la 11 ianuarie 1856 două articole privindu-i pe evrei, trecuţi sibilin sub titulatura de străini şi, atenţie, clasa a populaţiunii, dreptul de a poseda bunuri nemişcătoare în amândouă Principatele şi, fără nici o deosebire de naştere sau cult, de a se bucura de egalitatea drepturilor civile şi în mod particular de dreptul de proprietate sub toate formele, cu condiţia ca exercitarea drepturilor politice să fie suspendată pentru indigenii supuşi unei protecţiuni străine – sudiţii. Articolele XV şi XVII strecurate prin fraudă de francmasoneria anglo-franceză nici n-au fost discutate la Congresul de la Paris; iar atunci când comisarii britanic şi francez au încercat să le impună, comisarul rus s-a pronunţat împortivâ. Citez: …Starea morală şi socială a evreilor în Moldova este de aşa natură că admiterea lor de a se bucura de drepturi politice şi suprimarea anumitor restricţiuni legale ce îi privesc pot aduce mari neajunsuri43.

Iată că împotriva presiunilor exercitate de Alianţa Universală Israelită, Conferinţa de la Paris, în 14 au­gust 1859 stabilind cu de la sine putere dispoziţiile generale ale unei Constituţii a Principatelor, stipulează clar în chestiunea evreiască, citez din articolul 46: Moldovenii şi valachii de orice rit creştin se vor bucura deopotrivă de drepturile politice; exerciţiul acestor drepturi va putea fi extins şi la alte culte prin dispoziţiuni legislative44.

Concesia făcută presiunii iudeo-francmasonice este cuprinsă în acest va putea fi extins, termen folosit de evreime în gigantica ei bătălie pentru cucerirea României. Primul pas orchestrat de Alianţa Israelitâ Universală a fost publicarea la Paris a broşuricii lui I. Barasch: EMANCIPAREA ISRAELIŢILOR ROMÂNI, broşurică prin care presa iudaica euro-americanâ a făcut motiv de agitaţie mondială. Ion Heliade-Râdulescu, Ion Brătianu, rareori Kogălniceanu au militat pentru teza lui Barasch fie din oportunism politic, fie din diplomaţie, având nevoie de sprijinul Franţei; cel mai îngăduitor, a cărui îngăduinţă a avut efecte dezastruoase pe termen lung fiind Al.I. Cuza.

ALEXANDRU IOAN CUZA ŞI EVREII. Nimic nu ştirbeşte rolul istoric al marelui nostru domnitor, creatorul României moderne, asta neînsemnând să împiedicăm exerciţiul judecăţii critice de dragul clişeelor, al schemelor şi al lipsei de informaţii. Domnitorul Al.I. Cuza secondat de Kogâlniceanu sunt autorii secularizării averilor mănăstireşti, ai legii rurale şi împroprietăririi ţăranilor, ai organizării statului mod­ern prin legile: comunală, a consiliilor judeţene, a contabilităţii publice, a Curţii de Conturi, a Consiliului de Stat, a Camerelor de Comerţ, a sistemului de măsuri şi greutăţi metrice, a învăţământului, apoi a adoptării Codului civil, Codului penal şi de procedură penală. Tot ei iniţiază sprijinul marilor comunităţi româneşti din sudul Dunării, vizând o politică românească grandioasă pe întregul areal locuit de români, ca să nu mai vorbim de Transilvania. Dar prietenia lui cu directorul general al Poştelor şi Telegrafului, Cezar Librecht, vechile lui legături francmasonice 1-au făcut să nu ia nici o măsură împotriva invaziei evreieşti în plină recidivă, împotriva stabilirii evreilor în satele Moldovei şi a exercitării comerţului cu băuturi spirtoase; ba, mai mult, în 1860, cât şi în 1865, anunţă şi pune în practică un program de emancipare graduală a evreilor, cu toate că în virtutea art. 46 al Conferinţei şi Convenţiei de la Paris, Codul Civil din 1864 permitea numai îrnpământenirea individuală prin Consiliul de Stat, după 10 ani de la prezentarea unei petiţii către Domn. Le dă egalitatea drepturilor civile, dreptul de a se înrola în armată. Xenopol scrie că a doua zi după ceremonia întronării a spus unei deputatiuni evreieşti: Nu vreau să văd în Principatele Unite nici creştini nici jidani, ci numai români43.

 

TRATATUL DE LA BERLIN, ADOLPHE CREMIEUX,

ALIANŢA ISRAELITĂ UNIVERSALĂ ŞI CAMERELE DE REVIZUIRE

O scurtă rememorare. După revoluţia lui Tudor Vladimirescu se încearcă o reformă progresistă şi în domeniul constituţional. Cărvunarii moldoveni, boieri de treapta a doua şi a treia, înainte ca Ion Sandu Sturză să fie numit domn, alcătuiesc un proiect de constituţie la 1822, în care se consfinţesc drepturile omului, se schiţează organizarea puterilor statului, se stabilesc impozitele şi se accentuează caracterul ei de clasă, principiul egalităţii aplicându-se numai boierilor. Proiectul Cărvunarilor este respins de Turcia suzerană şi Rusia protectoare fiind prea progresist şi „revoluţionar”. Regulamentul Organic se apropie oarecum de noţiunea, cadrul şi funcţionalitatea unei constituţii aristocratice, menţinând privilegiile boierilor, dar organizând administraţia, finanţele, justiţia, miliţia naţională. Regulamentul Organic se aplică în Muntenia la 1831, în Moldova la 1832, durează până la 1858 când este înlocuit cu Convenţia de la Paris, iar aceasta este înlocuită cu Statutul lui Cuza care funcţionează până la adoptarea Constituţiei votată la 30 iulie 1866. Domnitor era principele Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, venit în ţară la 8/20 mai 1866, debarcat la Turnu-Severin, după ce călătorise de la Diisseldorf sub identitatea cetăţeanului Carol Hettingen din Thal, circumscripţia Unterhernthal, cu paşaport elveţian, spre a evita interdicţiile Austriei aflată în termeni ostili cu Prusia. Carol I depune jurământul la 10/22 mai 1866 şi Constituţia se votează la 30 iulie 1866.

In cei 7 ani de domnie ai lui Vodă Cuza, Alianţa Universală Israelită îşi realizase aproape integral planul de invazie a Principatelor, rata anuală a invaziei fiind în jurul a 25 000 suflete.

Ofensiva internaţională şi internă pentru emanciparea evreilor vizează legiferarea acesteia prin constituţie. Iuliu Barasch scria la 1861 în EMANCIPAREA ISRAELIŢILOR DlN ROMÂNIA: …noua Constituţiune a Principatelor va ţine drept onoare de a înscrie marele principiu al egalităţii religioase, civile şi politice, care este primul semn al libertăţii unei naţiuni şi sârguinţa progresului şi a prosperităţii sale… Statutele Societăţii Israelite din Iaşi îşi propun la 1864 să câştige drepturi cetăţeneşti pentru evrei. Gazeta ISRAELITUL ROMÂN, proprietate a lui Iuliu Barasch şi A. Levy, propovăduia principiile toleranţei şi egalităţii.

Pe măsură ce se lucrează la elaborarea Constituţiei sau se discută problema Constituţiei, se agravează conflictul ideologic între Alianţa Israelită, filialele sale din Principate şi patrioţii români. In 1863, în gazeta VIITORUL din Iaşi, marele patriot român A.D. Holban replică dur la presiunea iudaică internă şi internaţională, iar D. Popassu, diplomat al Universităţii din Halle, publică broşura SUNT SAU NU SUNT EVREII FOLOSITORI PRINCIPATELOR UNITE? din care citez: …Sau noi respingem cu energie şi dispreţ impertinentele pretenţiuni ale evreilor şi ne silim a scăpa prin mijloacele cele mai nimerite şi mai urgente chiar de jidanii pe care îi mai avem din nenorocire sau noi renunţăm la independenţă, ba chiar la existenţa statului şi a naţiunii române pentru a deveni sclavii, iloţii dispreţuiţi de jidani45.

Uniunea Israelită din Iaşi răspunde prin preşedintele ei, dr. Silberzweig. Polemica atinge cote înalte. Atunci când se apropie convocarea Constituantei, Alianţa Universala Israelită intervine în forţă prin chiar preşedintele şi fondatorul ei, Adolphe Cremieux, cel care a dus Franţa la ruină şi la înfrângerea de la 1870. Cum Alianţa Universală Israelită socotea Principatele Unite ca pe un posibil Israel, cum se străduise să cazeze aici masele evreieşti dislocate din Rusia şi Polonia, cum sosise momentul să se legifereze sau nu condiţia cetăţenească a evreilor intraţi clandestin în Principate, Adolphe Cremieux soseşte la Bucureşti şi, după învăţăturile PROTOCOALELOR, încearcă să corupă însuşi statul, oferindu-i un împrumut de 25 milioane franci cu dobândă mică, în schimbul acordării de drepturi politice coreligionarilor săi. Guvernul, bucuros de pomană, fără să judece consecinţele actului pe termen lung, formulează articolul 6 cu următorul conţinut: …confesiunea nu constituie în România o piedică la naturalizare.

Reacţia populară atirige dimensiunile unei răscoale, întru atât exploatarea evreiască trezise ura maselor. Semnalul se dă în Moldova, ajunsă colonie evreiască, tulburările întinzându-se în ţară, cuprinzând Bucureştiul şi trăgând un semnal de alarmă la Cameră. Se devastează prăvăliile evreieşti, se dărâmă o sinagogă abia zidită, se maltratează evreii. Textul articolului 6 propus de guvern este înlocuit cu celebrul articol 7, care va face obiectul atacului Alianţei Universale Israelite la Tratatul de la Berlin şi va dezlănţui o luptă politică dură, internă şi internaţională pentru abrogarea lui.

ARTICOLUL 7 din Constituţia votată la 30 iulie 1866 anulează toate beneficiile legii din 1864 prin care evreii puteau fi naturalizaţi individual la 10 ani după depunerea cererii către domnitor, şi specifică:… Singuri streinii de rit creştin vor putea obţine naturalizarea.

Votarea articolului 7 şi a Constituţiei a însemnat o înfrângere internaţională a Alianţei Universale Israelite şi un vot de blam pentru preşedintele ei Adolphe Cremieux.

Reacţia s-a manifestat în întreaga presă europeană de sub controlul finanţei iudaice care a acoperit România şi poporul român cu insulte, fâcându-1 pe Eminescu să intre în luptă şi să publice un lung şir de articole privind problema evreiască în România. Eşecul lui Cremieux în România a condus la adoptarea unui plan strategic mult mai amplu, pregătindu-se României o lovitură indirecta. Formal, România era vasala Turciei. Vechile capitulaţii nefiind încă abolite, Alianţa Univer­sală Israelitâ finalizează iniţiativa evreilor din Anglia strânşi în Anglo-Jewish Association, convocând o conferinţă europeană a tuturor asociaţiilor evreieşti din Europa, spre a cere Turciei să acorde evreilor drepturile care se propun a se acorda creştinilor. Informaţia apare în INDEPENDENCE BELGE, care scrie că: … Evreii din România trebuie să aibă partea lor din aceste beneficii…

Iată riposta lui Eminescu în CURIERUL DE IAŞI, din 5 decembrie 1876: … Puterile europene au recunoscut însele că pretenţiile evreilor din România sunt neîndreptăţite. Austria şi Rusia au încheiat tratate în acest sens cu România:.. Conferinţa (n.n. a Alianţei Universale Israelite) se va oferi desigur de a amesteca în discuţii cestiuni care să le complice şi mai mult. Cât pentru români, egala îndreptăţire a 600 000 de lipitori si precupeţi este pentru ei o cestiune de moarte şi viaţă şi poporul nostru cred că ar prefera moartea repede prin sabie decât moartea lentă prin vitriol… dar când în ţară avem 700 000 de lucrători care produc, ţăranii, nu înţelegem alături de aceştia 600 000 de speculanţi ai productelor, încât fiecare evreu să trăiască din precupeţirea muncii unui singur ţăran român. Drepturile d-nialor civile şi publice nu-nsemnează decât dreptul de a exploata poporul nostru în bună voie.

Intre 1866 şi 1877, în primul deceniu al domniei lui Carol I, Alianţa Universală Israelită pune în mişcare presa europeană care montează un scenariu uriaş împotriva României, difuzând cele mai fanteziste ştiri despre persecuţia evreilor, declanşând un război psihologic mondial, cam în genul războiului rece şi al campaniei mondiale împotriva lui Nicolae Ceauşescu.

• Eminescu în articolul de mai sus:… Până atuncia să mai fie încă şapte alianţe, ca cea universală, care să conspire cu uşile închise în contra naţiei româneşti, noi vom şti să le arătăm totdeauna lungul nasului, căci nu ne spăriem nici de înjurăturile presei jidoveşti, nici de declamaţiile oratorilor idealişti, pe câtă vreme e vorba de existenţa poporului nostru.

• Eminescu, în EVREII ŞI CONFERINŢA, articol în CURIERUL DE IAŞI, 9 ianuarie 1877: … O seminţie care câştigă toate drepturile fără sacrificii şi muncă e cea evreiască … deputaţii ţărani din Adunarea ad-hoc s-au plâns prin memoriile lor că aceşti oameni (n.n. evreii cârciumari) le otrăvesc băuturile … Astăzi când un prefect opreşte de la acest trafic pe un evreu, PESTER-LLOYD, organ redactat de evrei şi după el JOUR­NAL DES DEBATS (item) descriu scene sălbatice din Turkestan ca petrecându-se în România.

Momentul ales de Alianţa Universală Israelită spre a impune României naturalizarea evreilor este cel al Congresului de la Berlin care a urmat războiului româno-ruso-turc din 1877, conferinţă care urma să ratifice statutul independent al României şi deplina ei suveranitate. Sprijinită de Bismarck, cancelarul de fier, care era vădit ostil domnitorului Carol, îndeosebi de plenipotenţiarul francez Wadington, influenţând reprezentanţii Italiei, Angliei, Alianţa Universală Israelită, prin presiunea marii finanţe, reuşeşte să influenţeze marile puteri astfel incat în Tratatul de la Berlin din 28 iulie 1878 se condiţionează recunoaşterea independenţei statului român de acordarea de drepturi politice evreilor. Articolul 44 impus de Alianţa Universală Israelită puterilor semnatare stipula că:… naţionalii tuturor puterilor, comercianţi sau alţii, vor fi trataţi în România fără deosebire de religie, pe picior de per­fectă egalitate… Deci, toţi evreii ruşi, polonezi, germani, austrieci intraţi clandestin în ţară. Adică peste 600 000 de imigranţi. Zadarnice demersurile lui I. Brătianu şi Kogâlniceanu care invocă principiul de neamestec în treburile interne ale ţârii. Bismarck bate cu pumnul în masă, ba şi ameninţă cu invazia, cerându-i domnitorului, la presiunea bancherilor evrei de la Berlin, ca România să răscumpere căile ferate, fapt cunoscut ca afacerea Strousberg. Congresul de la Ber­lin este triumful Alianţei Universale Israelite şi al Rusiei care ajunge din nou la Gurile Dunării. Alianţa Univer­sală Israelită câştigă emanciparea politică a evreilor din Bulgaria prin art.5; din Turcia prin art. 20 şi 62; din Serbia prin art. 35 şi din Muntenegru prin art. 27. Reacţia din ţară este aproape de răscoală, împotrivirea porneşte de la Iaşi. Marile puteri au cerut modificarea art. 7 din Constituţie şi această modificare nu se putea face decât de către Corpurile legiuitoare: Camera şi Senatul. Deschiderea sesiunii 1878-1879 are loc abia a doua zi după ce trupele române iau în stăpânire Dobrogea, adică la 15 noiembrie 1878, întreaga sesiune va fi furtunoasă, chestiunea israelită devenind nodul discordiei între guvernul Brătianu, care era obligat să aplice art. 44 al Tratatului de la Berlin, condiţie obligatorie pentru a ni se recunoaşte independenţa şi opoziţie care nu voia să audă de revizuirea articolului 7, revizuire care până la urmă a avut efecte nefaste pentru România. A.D. Holban adresează o PROTESTAŢIE domnilor reprezentanţi ai Camerelor de Revizuire, având anexate tabele cu un mare număr dte semnături, prin care respingea încetâţenirea în masă a evreilor. Reţin din PROTESTAREA lui A.D. Holban un adevăr de mare şi dramatică actualitate: … bătrânii noştri Domnitori, în epocile critice, au preferat să sacrifice formele vane ale politicii externe pentru a conserva fondul real al independenţei lor naţionale46.

Înainte de a analiza situaţia creată prin articolul 44 al Tratatului de la Berlin, o scurtă paranteză asupra rolului nefast al Franţei iudaizatâ în chestiunea evreiască din România. O bună prietenă a domnitorului Carol la Paris era doamna Cornu care i-a scris alarmată încă , din 1867 că în Franţa, datorită politicii antievreieşti a lui Brătianu, opinia publică este din ce în ce mai antiromânească… Desigur, nu mai subliniez rolul presei iudaice în formarea opiniei publice franceze şi europene. Carol I, personalitate publică proeminentă, de mare acurateţe morală, îi răspunde că pretinsa cestiune evreiască a fost exagerată peste măsură, Brătianu nefăcând altceva decât să aplice o măsură administrativă în contra evreilor care deschid în mod ilegal cârciumi prin sate, măsură sprijinită pe ordine vechi. Iată că însuşi împăratul Napoleon al III-lea la presiunea Alianţei Universale Israelite şi a lui Cremieux, îi telegrafiază domnitorului Carol în aceeaşi problemă, ridicată de presa evreiască la rang de problemă capi­tală a umanităţii. Textul telegramei: ...Nu trebuie să las în neştiinţă pe Alteţa Voastră cât de mult opiniunea publică se mişcă aici de persecuţiunile ale căror victime se zice că sunt israetiţii din Moldova. Nu pot crede că guvernu luminat al Alteţei Voastre să autorizeze măsuri atât de contrare umanităţii şi civilizaţiunii47.

Carol I răspunde prin telegrama din 12/26 mai 1867. Citez din text: …Măsurile ce guvernul a crezut că trebuie să iea n ‘au nimic excepţional şi intră în dreptul comun. Iată şi ceva din textul scrisorii care completează telegrama: …Suntem acuzaţi din nou, în ziare, că persecutăm pe evrei, pentru că noua lege a licenţelor opreşte pe evrei de a deţine debite prin sate. Dar aceasta este o măsură înţeleaptă şi suntem hotărâţi a respinge orice reclamaţiune sau interventiune în acesta privinţă. Trebuie să cunoască cineva satele din Moldova pentru a putea să aprecieze ce acţiune vătămătoare exercită evreul asupra populaţiunii de la ţară cu rachiul său falsificat…48

• E. Drumont în LA FRANCE ENJUIVI scria că Franţa, graţie lui Wadington, juca rolul lipsit de nobleţe al unui jandarm care a legat mâinile naţiunii române slabe, pentru a permite jidovului să intre cu tăria vitriolului pe gâtlejul muribundului.

In cele ce urmează ne ocupăm de reacţia naţionala la chestiunea israelitâ impusă prin intermediul Tratatului de la Berlin. La lucrările Camerei de revizuire participă vârfurile personalităţilor din epocă: Vasile Alecsandri, Vasile Conta, Titu Maiorescu, P.P. Carp, Mandache Kostache, G. Mârzescu, I.C. Negruzzi. Se formează două curente de opinie. Unul radical şi intransigent avându-1 ca lider pe filozoful Vasile Conta, al doilea pentru o revizuire condiţionată propusă de A.D. Holban în a sa PROTESTARE. Pentru a lămuri motivele curentului radi­cal, antirevizionist, iată câteva din stările de lucruri care 1-au generat.

Registrele regimentelor care au luptat în Războiul de Independenţă consemnează că în tranşee a murit un soldat evreu lovit de o schijă şi că alţi trei soldaţi evrei au murit de tifos la croitoriile şi bucătăriile de etapă.

Incepând din 1848, marii bărbaţi de stat ai românilor îşi asumă istoria ca responsabilitate supremă, căutând să construiască structura juridică a ţârii, să creeze instituţiile care să definească şi să promoveze viaţă economică naţională şi să asigure românilor poziţia suverană în toate domeniile vieţii sociale, economice, politice şi culturale. In acest proces com­plex de edificare a statului naţional modern, aflat sub dublă stăpânire: a înaltei Porţi şi a Puterilor garante, ca să nu mai vorbim de interludiul stăpânirii ruseşti, era firesc ca lupta pentru promovarea intereselor naţionale să ducă la un sistem de legi cu caracter limitativ faţă de puzderia străinilor aciuiţi ilegal în Principate. Cei care au reacţionat vehement, cu ecou în presa europeană şi transatlantică având sprijinul brutal al Alianţei Universale Israelite au fost evreii.

I. C. Brătianu, în drum spre Paris, are la Berlin o întrevedere cu Cohen, preşedintele Alianţei, care-1 ameninţă că România fără sprijinul evreiesc este pierdută. Legea din 1864 pentru constituirea Corpului avocaţilor permitea numai intrarea românilor şi a străinilor naţionalizaţi în acest corp. Aceeaşi interdicţie pentru evrei în comerţul de drogherie. Actul care a stârnit ecouri în presa europeană şi americană a fost Circulara din 24 aprilie 1867 dată de I.C. Brâtianu in calitatea lui de ministru de interne, prin care se expulzau toţi evreii vagabonzi de prin sate, circulară care completa Circulara nr.2296 din 5 septembrie 1866 a ministrului de interne N. Creţulescu, prin care se cerea prefecţilor să nu mai tolereze aşezarea în ţară a evreilor supuşi sau nu unei protecţiuni străine ca hangii, cârciumari sau arendaşi.

Se explică expresia „sunt supus austriac”. Ion Brătianu declara la 1877 că fiecare evreu venit în con­flict cu autoritatea, spre a ieşi bazma curată se declara supus austriac. Din zece contravenienţi la impozite, 9 sunt evrei, declara I.C. Brâtianu 49.

Expulzarea a zece evrei vagabonzi prin Galaţi şi a altor 25 din satele Bacăului i-a adus lui I.C. Brătianu un potop de injurii în întreaga presă iudeo-europeană şi americană. Plutocraţia iudaică Geld Judentum 1-a determinat pe Napoleon al III-lea sâ-i dea prinţului Carol I telegrama pe care am reprodus-o în acest capitol.

SESIUNEA DRAMATICĂ 1878-1879. Sesiunea Corpurilor Legiuitoare 1878-1879 este exemplară pentru istoricul parlamentarismului românesc. Parlamentarii aveau ca temă revizuirea articolului 7 din Constituţia impusă de Puterile europene care reprezentau interesele marii finanţe evreieşti şi pe ale Alianţei Universale Israelite, cele mai puternice centre de presiune fiind Franţa, reprezentată prin împăratul Napolexion al III-lea şi diplomatul Wadington şi Germania, reprezentată de cancelarul Bismarck. Puterile impuneau României acordarea de drepturi civice şi politice masei de imigranţi evrei intraţi clandestin în ţară, ceea ce reprezenta un pericol naţional date fiind ocupaţiile speculative ale evreilor şi faptul că se constituiseră ca stat în stat. Guvernul I.C. Brătianu se afla între ciocan şi nicovală. Independenţa obţinută cu armele pe câmpul de luptă trebuia recunoscută de Puterile europene cu condiţia revizuirii articolului 7, majoritatea parlamentară având suportul opiniei publice era împotriva revizuirii. Holban mergea până la a renunţa la recunoaşterea independenţei daca era sa o răscumpere cu un preţ aşa de sângeros. A avea răbdare, aşteptând ca Europa mai bine luminată asupra propriilor ei interese să devie mai echitabilă către noi, care reprezentam în Orient ideile, cultura, instituţiunile şi interesele sale 50. Vasile Conta depune o moţiune antirevizionistă, semnată de C. Ghica, E. Ghica, I.C. Negruzzi, P. Cazimir, C. Ciupercescu, N. Blaremberg, B. Conta şi D. Rossetti-Tetcanu. In replică, Alianţa Israelită din România încearcă să-i ofere 70 000 lei spre a-şi retrage moţiunea. Se constituie un centru de putere moldovenesc antirevizionist condus de Vernescu, care i-a pus condiţii zdrobitoare lui I.C. Brătianu. Cu o abilitate diplomatică şi politică de mare subtilitate începe jocul tergiversărilor care va exaspera Puterile, le va uza răbdarea, uzând şi demolând virulenţa şi consistenţa articolului 44 din Tratatul de la Berlin, astfel că la 6 octombrie 1879 când articolul 7 revizuit a fost votat de Adunarea Deputaţilor, el era redactat conform intereselor naţionale şi departe de ceea ce impuseseră Marile Puteri.

Câteva citate din scrisorile domnitorului Carol I adresate tatălui său, principele Carol Anton de Hohenzollern, pe care-1 informa asupra actelor sale politice, pe care-1 consulta şi pe care-1 ruga să medieze la Berlin chestiuni în litigiu. Scrisoarea datata Bucureşti, 5/17 noiembrie 1878. Citez:… Numai după deschiderea Camerelor şi după schimbarea ministerului, absolut necesara, ţinând seama de rezolvarea chestiunii evreieşti, vom avea o situaţie limpede în afacerile in­terne… Puterile Mari cred că exercită prin întârzierea recunoaşterii independenţei noastre opresiune asupra ţârii; se înşală, însă, în privinţa aceasta, pentru că păzirea lor produce numai îndârjire faţă de străinătate. Regularea chestiunii evreieşti nu se va face din cauza aceea nici mai curând, nici mai târziu, şi bărbaţii noştri politici declară că vor alege timpul care li se va părea mai potrivit. Adevărat că eu mi-aş putea exercita influenţa; cred, însă, că e mai prudent dacă nu voi insista, pentru ca să se potolească surescitarea maximă51.

Scrisoarea datată Bucureşti 16/28 februarie 1879: … Din afară e Rusia care ne apasă în tot felul, aflând un sprijin în Germania; înlăuntru e chestia evreiască, care, după cum am prevăzut chiar din anul trecut, produce cele mai mari dificultăţi şi nu va putea fi rezolvată aşa de curând… după Paşti se vor face alegerile pentru noua Constituantă care va avea să rezolve definitiv chestia evreiască …se vor dezlănţui toate patimile … discuţiunile în Constituantă se vor prelungi până la vară şi eu am puţină speranţă că soluţiunea ce o aşteptăm va mulţumi Europa52.

Scrisoarea datată Bucureşti 3/15 aprilie 1879: … am trecut norocos peste prima parte a campaniei primejdioase care mi-a fost impusă prin tratatul de la Berlin, ţara a recunoscut necesitatea schimbării articolului 7 din Constituţie … Nu trebuie să ne ascundem însă îngrijorarea că e vorba de o întreprindere îngreunată încă din cale afară prin iritaţia de care e cuprinsă mai ales întreaga Moldovă. Am discutat în timpul din urmă cu mulţi bărbaţi influenţi de acolo, care au în privinţa chestiunii evreieşti o judecată obiectivă; cu toate că le-am atras atenţiunea asupra primejdiilor ce ne ameninţă din străinătate, ei vedeau totuşi piedici de nebănuit şi se temeau de neorânduială. Cu Mitropolitul din Iaşi am vorbit două ceasuri, conjurându-1 să predice pace şi concordie şi să se arate mai tolerant decât toţi ceilalţi. Când mi-a răspuns că Moldova creştină nu trebuie să fie dată pe mâna evreilor, i-am atras atenţiunea cât este de primejdios de-a alimenta astfel de idei… Mai este încă o chestiune grea… răscumpărarea căilor ferate, pentru care negociem deja de un an, dar fără rezultat din cauza condiţiunilor apăsătoare ale bancherilor din Berlin. Chestiunea evreiască şi răscumpărarea căilor ferate sunt două probleme aşa de mari, încât abia se pot rezolva în acelaşi timp. In amândouă chestiunile se afirmă influenţa lui Bleichroder. Mă duc pentru câteva zile la Iaşi, unde e centrul agitaţiunii contra evreilor şi unde aceştia din urmă încă sunt din când în când provocatori.

Scrisoarea datată Bucureşti 1/13 iunie 1879 începe după cum urmează: Ne aflăm acum cufundaţi până în gât în chestiunea evreiască, a cărei rezolvare se va mai amâna … Brătianu zice: de cerem prea puţin de la Camere, vom avea Europa contra noastră; de vom cere mai mult, vor respinge Camerele. – în Consiliul de ieri am fost de următoarea părere: 1) să se şteargă fără discuţie articolul respectiv din Constituţie; 2) să se acorde evreilor născuţi în ţară şi anume din părinţi care s-au născut tot în ţară şi nu s-au bucurat niciodată de protecţie străină, drepturile cetăţeneşti pe lângă următoarele condiţiuni: a) să fie făcut serviciul militar; b) să plătească birul personal; c) terminarea unei şcoli româneşti; d) exercitarea unei meserii în ţară… Ar accepta Camerele aceasta? Mai că m-aş îndoi … în Camere se manifesta chiar de pe acum o rezistenţă pasiva care e greu de înfrânt, printre moldoveni se arată o iritaţiune care creşte şi o indispoziţie aşa de mare pentru concesiuni faţă de evrei…53

Scrisoarea datată Bucureşti 20 iunie/2 iulie 1879: am cerut ca guvernul să se declare hotărât în chestiunea evreiască… Guvernul caută să influenţeze Camerele ca să acorde unei categorii anumite de evrei drepturile cetăţeneşti, nu află însă ascultare… Nici ameninţările Europei nu fac impresiune… La Berlin sunt hotărâţi să intervină… să ne prescrie ce drepturi să dam evreilor. Un astfel de pas se înţelege că ar mării iritaţiunile în ţară… Italia se mulţumeşte cu ştergerea articolului 7 din Constituţie, tot aşa cum Anglia cu naturalizarea câtorva evrei. Wadington. însă cere o soluţionare radi­cală, iar la Berlin se insistă pentru… răscumpărarea căilor ferate în condiţiunile cerute de bancherii d’acolo55.

Scrisoarea datată Bucureşti 16/28 iulie 1879 începe aşa: Nenorocita chestiune evreiască a devenit o adevărată luptă uriaşă care trebuie purtată cu ţara şi cu străinătatea… Pe când ţara mă prezintă ca un apărător al drepturilor evreieşti, străinătatea se plânge că nu le respectez destul… Mă cred însă îndreptăţit a pretinde de la Reprezentanţii poporului ca să afle pentru chestia evreieascâ o soluţiune care să apere înainte de toate interesele economice ale ţârii şi să ofere Marilor Puteri posibilitatea de a se declara mulţumite. Dacă am putea înconjura criza prin naturalizarea unui singur evreu, eu aş fi cel mai fericit!… Intrarea lui Kogălniceanu ca Ministru de Interne am declarat-o ca absolut necesară, din cauza agitaţiunilor vehemente din Moldova… Cea mai mare iritaţiune a produs în ţară, îndeosebi în Moldova, propunerea de a se da drepturi civile la anumite categorii de evrei: petiţiuni, monstre, scrisori ameninţătoare adresate mie, părea că se vor înscena demonstraţiuni mai mari. .. Puterile mari au obosit în afacerea aceasta, devenind, prin multe amânări şi dificultăţi, mai puţin exigente, aşa că se vor declara mulţumite cu propuneri echitabile56.

Rezistenţa naţională la dictatul Marilor Puteri a învins. Articolul 7 din Constituţia de la 1866 a fost modificat după o luptă politică care a durat 16 luni. Adunarea Deputaţilor a votat articolul 7 revizuit în şedinţa din 6 octombrie 1879 cu 132 de voturi pentru, 9 voturi contra şi 2 abţineri. P.P.Carp şi C. Bobeica. Vasile Alecsandri se pronunţă în Senat împotriva revizuirii, spunând în discursul său: … Regret de a constata că evreii din Moldova, afară de foarte puţine excepţii, s-au arătat vecinie nepăsători de soarta României, ba pot zice chiar ostili propăşirii noastre naţionale. Unirea Principatelor a fost pentru ei un doliu!… Independenţa Română, o emigrare, şi lupta românilor pentru acea independenţă un motiv de a scumpi banii, de a creşte camătă şi a specula asupra mizeriei obşteşti57.

Articolul 7 modificat acorda evreilor dreptul de a cere naturalizarea în mod individual printr-o cerere adresată Camerelor şi de a obţine naturalizarea ca şi ceilalţi străini, fără dreptul de a avea imobile rurale, drept de care se bucurau în exclusivitate numai românii. Iată şi conjuraţia internaţională care a impus României modificarea articolului 7 din Constituţia de la 1866: Germania, prin cancelarul Bismarck, Austria prin contele Andrassy, Anglia prin lordul Beaconsfield-Disraeli, reprezentantul finanţei evreieşti şi prim-ministru, Franţa prin Waddington, Italia prin Conti.

883 de evrei care într-un fel sau altul serviseră în armată sau serviseră armata au fost împământeniţi în bloc.

EFECTE. CONSECINŢE

Modificarea articolului 7 din Constituţia de la 1866, ratificată de Senat la 11/23 octombrie 1879 a avut consecinţe grave pentru România, deschizând ţara valurilor succesive de invazie evreiasca, acordarea drepturilor politice conducând la acapararea, economiei, băncilor şi finanţelor, astfel încât în preajma celui de al doilea război mondial 70% din economia naţionala aparţinea străinilor, în majoritate absolută evrei. In perioada 1879-1939 România devine pentru evreimea mondială DAS JUDENLAND PAR EXCELENCE, adică ţară evreiască prin excelenţă, construită prin mijloace politice, economice şi propagandistice de către Alianţa Universală Israelită conform planului strategic pe termen lung care viza transformarea României în NOUL ISRAEL. Perioada de vârf a dominaţiei economice şi politice evreieşti în România antebelică se realizează în timpul domniei nefaste a regelui Carol al II-lea, condus de amanta sa Elena-Grunberg-Wolf-Lupescu şi prin ea de oculta financiară evreiască şi de francmasonerie, fapt care a născut legic reacţia naţională prin Mişcarea Legionară şi prin introducerea în sfera politicului a formulei NUMERUS VALACHICUS, aparţinând omului politic Al. Vaida-Voievod.

Perioada 1879-1939 se caracterizează prin lupta pentru supravieţuirea naţionalului care continuă invarianta fundamentală a Istoriei românilor; variantele deznaţionalizării şi colonizării aparţinând factorilor externi de agresiune care şi-au disputat România: catolicismul şi iudaismul în cele două variante: iudeo-capitalismul şi iudeo-comunismul. Invarianta funda­mentală a istoriei românilor: lupta pentru supravieţuire şi consolidarea naţionalului se caracterizează în perioada amintită prin efortul bărbaţilor politici de a organiza, fundamenta, consolida şi a da continuitate statului naţional şi independent România. Aspectul juridic al cadrului statal într-o Românie abia eliberată de sub dominaţia politică a Porţii şi a Puterilor garante alcătuia temelia edificiului în construcţie. Revizuirea articolului 7 a fost doar începutul acţiunilor destabilizatoare iniţiate de Alianţa Universală Israelită spre a nu permite organizarea şi consolidarea statului naţional român, după Protocoale, statul naţional fiind duşmanul de moarte al supra-statului evreiesc. Legea pentru crearea Bursei de comerţ din 1881; legea de constituire a Camerelor de comerţ din 1886; codul de comerţ din 1887 care conţinea dispoziţii privitoare la componenţa etnică a consiliilor de administraţie; legea pentru exploatarea cailor ferate din 1889, care prevedea că străinii vor fi angajaţi numai în lipsa specialiştilor români; legea învăţământului primar din 1893; a învăţământului profesional unde străinii erau primiţi numai ca auditori şi numai cu consimţământul ministrului, în şcolile de arte şi meserii în proporţie de o cincime din locurile vacante, în şcolile comerciale contra unei taxe anuale; dar mai ales legea pentru încurajarea industriei naţionale din 1887 care impunea ca două treimi din lucrători să fie români în termen de 5 ani de la înfiinţarea fabricii, au stârnit protestele presei iudaice din ţară, din Europa şi Statele Unite. Alianţa Universală Israelitâ a contracarat violent procesul de consolidare a statului naţional prin creaţia juridică, invocând persecuţii inexistente, pogromuri, apelând la conducătorii marilor puteri, conjugând focul injuriilor, pe al calomniilor îndreptate asupra bărbaţilor politici, cu mişcarea rapidă a emisarilor trimişi în România sa supravegheze aplicarea articolului 44 al Tratatului de la Berlin căzut în moarte naturala încă din 1879. Ţinta calomniilor Alianţei şi ale presei subordonate au fost I.C. Brătianu şi Mihail Kogălniceanu.

Articolul 7 din legea rurala prin care se interzicea înstrăinarea proprietăţii ţăranului a fost motivul unei campanii împotriva lui Brâtianu. Când Kogâlniceanu în calitate de ministru de interne şi în temeiul articolului 10 din legea asupra poliţiei rurale din 1868, dă ordin prefecţilor ca primarii sa uzeze de dreptul de a acorda sau refuza autorizaţia de a se aşeza în comună a oamenilor fără căpătâi (vagabonzi, negustori ambulanţi); comunităţile evreieşti din ţară stârnesc o furtună în presa iudaică şi se plâng Alianţei, invocând persecuţiile la care sunt supuşi evreii de către autorităţile româneşti sălbatice. Alianţa trage sforile marionetelor ei din guvernul iudeo-francez şi marchizul La Valette îi dă ordin agentului diplomatic francez de la Bucureşti, Mellinet, să adreseze guvernului o notă de protest împotriva expulzării din sate a evreilor (vagabonzi) fapt care lezează dispoziţiile Constituţiei. Kogălniceanu răspunde demn şi ferm spunând că în România chestiunea evreiască este, citez: o chestiune naţionala şi totodată o chestiune economică… Atât guvernul cât şi naţiunea, avem dreptul dea fi îngrijoraţi de progresele acestei naţiuni străine care trăieşte în mijlocul nostru şi al cărei număr creşte nepregetat prin imigrarea evreilor din Galiţia şi din Podolia, provincii ale vechii Polonii, limitrofe cu România…58.

Când în 1895 se aplică legea poliţiei rurale de către partidul liberal revenit la putere, altă furtună de calomnii şi proteste „europene”, care culminează atunci când guvernul închide jumătate din cârciumele evreieşti de la sate, aplicând legea monopolului băuturilor spirtoase din 1873 prin care numai electorii săteşti puteau beneficia de licenţe pentru cârciumârit, Alianţa Universală Israelită a cerut chiar intervenţia diplomatică a Puterilor. Altă vânzoleală europo-americanâ când pentru a apăra economia naţională, în 1883 se promulgă legea împotriva comerţului de loterie şi în 1884 legea împotriva comerţului ambulant, ambele practicate de evrei, loteria slujind bancherii evrei din Lipsea şi Hamburg. Ciclonul protestelor euro-americane este format în deceniul 7 al secolului 19, creşte în intensitate în deceniile 8 şi 9, în proporţie geometrică faţă de rata consolidării juridice a statului naţional România, ca ochiul lui să atingă Bucureştiul în 1902 când se votează legea meseriilor care dădea dreptul de practică numai acelor străini care puteau dovedi că în ţara lor, cetăţenii români se bucurau de reciprocitate. Nu puteau dovedi, li se putea elibera o autorizaţie în condiţii speciale, de către Camera de comerţ şi industrie. Alianţa Universală Israelitâ mobilizează presa şi diplomaţia. Statele Unite ale Americii intră în alertă. Subsecretarul de stat Haye emite note către puterile semnatare ale Tratatului de la Berlin. România a călcat în picioare articolul 44. Deci România trebuieşte pedepsită.

Invariantei fundamentale a istoriei românilor: crearea Statului Naţional Unitar, Alianţa Universală Israelită, prin masa de manevră a evreilor aduşi în România, îi opune prin mijlocirea puterilor străine şi a finanţei supra-statale programul de transformare a ţării în Noul Israel.

Cititi si : https://mucenicul.wordpress.com/2011/02/01/exista-sau-nu-exista-un-proiect-%E2%80%9Cisrael-in-romania%E2%80%9D-v/

Exista sau nu exista un Proiect “Israel in Romania”? (III)

*GERMANIA. In volumul MEMOIRES du CHANCELIER PRINCE DE BULOW (tome premier 1897-1902) Paris – Librairie Pion – publicat în 1930 după originalul în germană apărut în editura Ullstein, la pagina 10, viitorul cancelar al Germaniei wilhelmiene, care-a fost ambasador şi în România înainte de primul război mondial, reproduce o maximă favorită a prinţului de Hohenlohe, cancelarul căruia i-a succedat (Bismarck fiind în dizgraţia kaizerului la reşedinţa sa din J Friderichrache (1897)): Sunt trei puteri a căror ostilitate este stânjenitoare pentru oricare om politic: iezuiţii, francmasonii şi evreii41.(41-43. A.D. Xenopol, RĂZBOAIELE DINTRE RUŞI ŞI TURCI ŞI ÎNRÂURIREA LOR ASUPRA ŢĂRILOR ROMÂNE, voi. I, Iaşi, 1880; T.W.Richer, op.cit.; N.Iorga, ISTORIA ROMÂNILOR, vol. IX,Bucureşti, 1938; D.A. Sturza, Acte şi Documente, voi. II; TRATATUL DE PACE ÎNCHEIAT ÎNTRE AUSTRIA, FRANŢA, MAREA BRITANIE, PRUSIA, RUSIA, SARDINIA ŞI POARTA OTOMANĂ LA PARIS, 30 martie 1856, Articolul XXI şi următoarele: CONVENŢIA DE LA PARIS, 19 august 1858, art. 46.).Cum francmasoneria este o invenţie evreiască, ar rămâne după bătrânul cancelar, două puteri stânjenitoare pentru politicienii sfârşitului de secol XIX: iezuiţii (catolicismul în general) şi evreii. Germania cumplitelor tulburări postbelice cu începere din anii 1918-1920 ilustrează din plin această afirmaţie în ceea ce-i priveşte pe evrei. Unul din germanii care a analizat în profunzime lucrarea iudeo-masoneriei pusă în slujba distrugerii Germaniei ca stat naţional, unitar, a fost mareşalul Ludendorff care a publicat la Miinchen, în 1927 un volumaş de 96 de pagini cu următorul titlu în traducere românească: Desfiinţarea francmasoneriei prin destăinuirea secretelor ei, volumaş unde înserează şi următoarea afirmaţie: toţi francmasonii sunt lacheii evreilor. Ludendorff precizează rolul defetist al masonilor iudei în timpul primului război mondial şi în tulburările postbelice, identic cu rolul evreimii ruse în revoluţia bolşevică. Stăpânii primelor burse la Ber­lin, Frankfurt şi Hamburg au fost evreii. Asta n-a radicalizat poporul german, de o altă factură psiho-morală decât cel francez. Poporul german ordonat, iubitor de linişte socială, subordonat conştient marilor idealuri naţionale a fost apreciat greşit de iudeo-masonerie care 1-a tratat după aceeaşi reţetă ca pe francezi. Dacă în Franţa iudeo-masoneria a cuceritfinanţele, economia, a demolat şcoala naţională şi armata, în Germania sfârşitului de secol XIX şi a primelor decenii din secolul XX acţiunea de iudaizare s-a izbit de o reacţie puternică a germanului de rând, fapt care a dezlănţuit asupra acestei ţâri tirul încrucişat al mass-mediei iudaizate din Europa şi SUA. Nimeni nu mai crede astăzi că primul război mondial s-a declanşat în urma atentatului de la Sarajevo. Prăbuşirea Germaniei wilhelmiene, marea dramă a războiului care a devastat şi îndoliat căminele germane sunt în bună măsură opera iudeo-masoneriei care planificase o revoluţie „proletară” condusă de evrei în Germania şi Rusia, ca o primă treaptă pe calea realizării Republicii Universale. Iată cum arăta conducerea Germaniei post­belice în vremea haosului „revoluţionar”. Ministerul de Stat a fost înlocuit cu un Cabinet compus din 6 înalţi funcţionari. Din cei şase, doi erau evrei şi deţineau ministerele cheie: Haase controla afacerile externe şi Landsberg ansamblul Cabinetului. Ajutorul lui Haase a fost un evreu-ceh Kautsky care în 1918 n-a avut nici măcar cetăţenia germană. Filiera „externelor” mai cuprindea pe evreii Cohn şi Herfeld. Ministrul de finanţe era evreul Schiffer avându-1 de ajutor pe consângeanul său Bernstein. Secretar de stat la interne – evreul Preuss; ajutor evreul dr. Freund. Reprezentantul guvernului pentru presă, evreul Fritz Max Cohen – fost corespon­dent al ziarului Frankfurten Zeitung la Copenhaga, în Prusia, Cabinetul era de asemenea dominat de evrei: la Justiţie – Rosenfeld. La Interne: Hirsch. Ministrul Tezaurului: Simon. Subalternii lui Rosenfeld de la Justiţie, aproape în totalitate evrei. Directorul Educaţiei, evreul Furtran. Ajutor evreul Arndt. Directorul Oficiului Colonial: Meyer-Gerhard. Departamentul Artelor: Kastenberg, Departamentul Aprovizionărilor de război: Wurm. Departamentul aprovizionărilor civile evreii prof. dr. Hirsch, consilier dr. Stafhagen 42.

Iată şi bravul comitet al soldaţilor, după moda din Rusia iudeo-bolşevicâ: în frunte evreul Cohen cu ajutoarele lui, evrei vajnici: Stern, Herz, Lowenberg, Frankel, Israellowicz, Lambenheim, Seligsohn, Katzestein, Laufenberg, Heimann, Schlesinger, Merz şi Weyl43.

Mai departe! Seful poliţiei din Berlin: Ernst – evreu; La Frankfurt evreul Sirizheimer; la Munchen – Steiner; în Essen – Levy. Preşedintele Bavariei – evreul Eisner, avându-1 la Finanţe pe Jaffe, la Comerţ şi Industrie -Brentano. în guvernul Saxoniei: Lipsinsky şi Schwartz; în cel din Wurtemberg: Thalhairher şi Heimann; în Hessa: evreul Fulda. în delegaţia germană pentru pace un roi de „experţi” şi „consilieri” evrei: Max Warburg, dr. von Strauss, Merton, Oskar Oppenheimer, dr. Jaffe, Bernstein, Rathenau, Wassermann, Mendelsohn-Bartholdi44.(44. A.D. Xenopol, ISTORIA ROMÂNILOR XIV, pag 157.)

O analiza atentă a felului în care iudeo-masoneria germană a acaparat presa antebelică şi imediat postbelică întrebuinţând-o ca pe un mijloc principal de destabilizare a poporului german şi a maselor soldăţeşti, cu deosebire o analiză a ziarelor Berliner Tageblat, Munchner Neuester Nachrichten şi Franckfurter Zeitung, toate conduse de evrei, va stabili că ele au pus în practică planul socialist-anarhiştilor iudei de a nimici statul german, ca pe ruinele lui să se ridice statul proletar condus de evreime. Dacă acestei analize îi adăugăm faptul că prin acapararea alimentelor şi a tuturor produselor de uz curent, prin dosirea lor şi apoi prin specularea lor sângeroasă pe piaţa neagră, comercianţii şi financiarii evrei au jefuit la sânge poporul german; dacă ţinem cont de declaraţiile lui Stroebel, citez: Eu susţin în mod sincer ca o victorie deplină nu ar fi în interesul social-democraţilor, şi la toate acestea corelăm acapararea posturilor cheie din ministerele cheie: interne, război, finanţe, educaţie-cultură-arte, comerţ şi industrie, externe, putem aprecia lucid, fără să aplicăm schemele şi sloganele iudeo-masonice, reacţia naţională a poporului german, al cărui exponent a fost Hitler; naţional-socialismul fiind o doctrină politică antidot la imperialismul suprastatal iudaic. O doctrină rasistă germană care s-a opus rasismului iudaic gata să transforme Germania într-o colonie evreiască. Victoria naţional-socialismului în Germania, anihilarea iudeo-bolşevismului, purificarea aparatului de stat ocupat în proporţie de 80% de evrei a făcut din Germania obiectivul principal al iudeo-masoneriei mondiale. A papagalici la infinit lozincile primitive lansate de propaganda evreiască fără a analiza în profunzime cauzele care au determinat naşterea naţional-socialismului este o greşeală grosolană, la fel ca greşeala grosolană care se face în aprecierea îngustă a fenomenului legionar din România.

Din această foarte sumară analiză a încercării iudeo-masoneriei de a subordona Germania aşa cum a făcut-o cu Franţa, din eşecul ei, din evoluţia interbelică a raporturilor dintre statele naţionale şi imperiul suprastatal iudaic pe cale de a se naşte având drept cadru organizatoric Societatea Naţiunilor, se configurează într-o schiţă explicită evoluţiile care au condus la cel de-al doilea război mondial, la triumful iudeocraţiei mondiale, la consolidarea ei post-belică şi la criza fundamentală prin care trece după victoria obţinută în războiul rece purtat o jumătate de secol împotriva statelor naţionale socialiste din Europa de Est. Victorie parţială şi, deocamdată, nesemnificativă.

Se pot aprecia Germania interbelică şi naţional-socialismul ca factori de reacţie ai naţionalului la agresiunea totalitaristă a imperialismului iudeu şi de menţinere a echilibrului european. Desigur că aşa zisele democraţii occidentale ar fi dispărut dacă ramura iudaică însărcinată de Sanhedrinul mondial ar fi reuşit să ducă până la capăt iudeo-bolşevizarea Germaniei, după ce iudeo-bolşevizase Rusia şi Ungaria.

Capitolul IUDAIZAREA EUROPEI nu poate fi înţeles pe deplin decât dacă cititorul reia textele cuprinse în capitolul VOCAŢIA IMPERIALISTĂ şi DOCTRINA IMPERIALISTĂ, confruntându-le cu punerea lor în aplicare de către iudaism în diferitele ţări europene. In aprilie 1919, George Pitter Wilson scria în revista englezească THE GLOBE. Citez: Bolşevismul reprezintă deposedarea naţiunilor creştine într-o asemenea măsură încât nici un capital nu va mai rămâne în mâinile creştinilor, pentru ca toţi jidovii să poată ţine lumea în mâna lor şi să domnească oriunde vor voi 45.(45. D. Popassu, SUNT SAU NU EVREII FOLOSITORI PRINCIPATELOR UNITE, Bucureşti, 1865.) Cu acest citat trecem la:

*RUSIA. Vor sări în sus, vor blestema, vor tuna şi fulgera, mă vor acoperi cu ocări toţi corifeii marii revoluţii proletare din Octombrie, ca şi revoluţia franceză au fost în esenţa lor două sângeroase afaceri evreieşti, două etape istorice din planul strategic pe termen lung al înfăptuirii Republicii Universale conduse de evreime. Ca şi Revoluţia franceză, revoluţia din Rusia a avut ca bază economică, socială şi politică un com­plex de factori de care se ocupă istoria coafată şi machiată după necesităţi conjuncturale în ateliere academice cu titluri pompoase menite să ţină loc de argumente. Complex de factori explozivi speculaţi abil de evreime în dauna tragică a poporului rus. Să privim organizarea revoluţiei din Rusia profan, cu totul neacademic, folosind alte documente decât cele îndeobşte cunoscute. Iată unul dintre ele:

Stokholm, 21 septembrie, 1917

D-lui Rafael Scholan,

Iubite tovarăşe: – Banca, M. Warburg, a dat un acont pentru întreprinderea tovarăşului Troţky după primirea unei telegrame de la preşedintele sindicatului Rhein-Westphalien. Un avocat, probabil dl. Kestroffa obţinut muniţiuni şi a organizat transportul lor, în acelaşi timp cu al banilor… lui i se va preda suma cerută de tovarăşul Troţky.

Salutări frăţeşti!

Furstenberg46(46. A.C. Cuza, LIV; A.N. Hâciu, op.cit.)

Deci Warburg, mare bancher şi evreu-german, îi cadoriseşte lui Troţky-Bronştein evreu-rus o mare sumă de bani şi muniţiuni în vederea „întreprinderii” din Rusia. Fac abstracţie de istoria criminală a francmasoneriei ruseşti, de lojile crescute ca ciupercile după ploaie în vremea Ecaterinei cea Mare (1762-1796) de implicarea lor în asasinate politice, adică de o istorie ocultă cutremurătoare începând cu asasinarea ţarului Pavel I la 11/23 martie 1801, ştrangulat de francmasonii generalul-adjutant Argamacov, colonelul-prinţ Iaşvil şi contele Platon Subov. Evreul Leon Deutsch a tipărit în 1924 cartea: Die Rolle der Juden in der russischen Revolution47 (47-48. BADEA MANGÂRU, ROMÂNIA SUB VODĂ CUZA, REGII CAROL I ŞI FERD1NAND I, Cartea Românească, Bucureşti, 1932.). Reţin pe lângă rolul esenţial al evreilor şi faptul că Gregor Peretz reprezentant al evreimii în mişcarea decembristă a obţinut promisiunea decembriştilor de a da drepturi egale evreilor, după răsturnarea ţarismului. Contenciosul ţarism-iudeo-franc-masoneria rusească şi europeană este atât de încărcat încât ar fi nevoie de câteva volume spre a-1 cuprinde. Reţin pentru cititori că Rusia datorită înapoierii sale de tip feudal şi al sistemului de guvernare autocrat, a fost aleasă încă din vremea lui Nicolae I ca obiectiv princi­pal al lojilor europene; iar ţarul care nimicise revoluţia ungară a franc-masonilor Kossuth, Bethlen, Klapka, Turr şi Puski (1848) a fost condamnat la moarte de lojile anarhiste şi otrăvit de către medicul său evreu Mandell. Acelaşi ţar a refuzat ofertele de împrumut ale lui Rothschild şi a dus o politică dură împotriva evreimii poloneze – de fapt galiţiene – care a trecut clandestin, în proporţie de masă în Moldova, invadând oraşele, târgurile şi satele. Aceleaşi loji anarhiste din Bruxelles, Paris şi Zurich, nemulţumite de emanciparea Rusiei sub Alexandru al II-lea, instruiesc tineri intelectuali evrei din Rusia în anarhism, atentate, terorism şi în… conducerea muncitorimii. Alexandru al II-lea, inteligent, cult şi progresist stricase prin reformele sale planurile francmasoneriei anarhiste. A fost condamnat la moarte de aşa-zisul comitet revoluţionar din Londra în 1876, planul asasinatului fiind întocmit de evreii Liebermann, Goldemberg şi Zuckermann. Atentatul feroviar din 1879 n-a reuşit, unul din terorişti, Hartmann, a fugit în Franţa. Cerându-i-se extrădarea, francmasonii francezi stăpâni acolo 1-au trecut în Anglia, unde a fost primit cu onoruri în loja „Filadelfilor”. O evreică, Hesia Helfmann îl ucide cu o bombă artizanală – semnificativ – după ce iniţiase o nouă reformă progresistă – crearea unei reprezentanţe naţionale consultative. Capitalul financiar evreiesc stăpânea Rusia cu începere de la Războiul Crimeii. între 1869-1883 datoriile Rusiei faţă de băncile evreieşti” au crescut de la 1,9 miliarde ruble la 3,2 miliarde. Alexandru al III-lea s-a constituit în ţinta evreimii ruse fanatizată de ură. De la blestemele rituale în sinagogi, la seria de atentate în lanţ, ţarul a fost supus tuturor manoperelor anarhiste de compromitere şi lichidare fizică. A fost otrăvit la Livadia, lângă Ialta, de medicul evreu Zaharin. Comandantul garnizoanei Moscova, generalul Trepov a fost asasinat de evreica Vera Sasulici, ministrul de interne Sipiaghin a fost asasinat de evreul Bogalepov; Stolîpin, primul-ministru, un reformator conservator cu o viziune largă în problema ţărănească, inamic al războiului împotriva Germaniei, a fost asasinat în teatrul din Kiev de evreul Mordkov Herşcovici-Bogrov la l septembrie 1911. Reiese limpede din această succesiune de asasinate comise de anarhiştii evrei asupra ţarilor şi conducătorilor Rusiei că ţara fusese aleasă drept teritoriu şi leagăn al revoluţiei universale. Nenorocirea a fost că Rusia s-a lăsat condusă de străini şi că abia spre sfârşitul vieţii lui Stalin, acesta a dezevreizat parţial uriaşul aparat de partid şi de stat evreiesc care a aruncat Rusia în marasmul iudeo-comunismului. închei această mult prea sumară trecere în revistă a rădăcinilor iudeo-masonice a „marii revoluţii din octombrie”, citându-1 pe un prieten apropiat al părintelui comunismului, evreul Karl Marx, la 17 noiembrie 1845 devenit membru al lojei anarhiste Le Socialiste din Bruxelles. Prietenul se numeşte Baruch Levy şi transcriu din ceea ce a publicat în Revue de Paris, 1835, IIpag. 574: Poporul evreiesc, în totalitatea sa, va fi Mesia el singur pentru sine. Dominaţia sa asupra lumii va fi realizată prin unirea celorlalte rase umane, prin înlăturarea frontierelor şi a monarhiilor care sunt pavăza particularismului (n.n. citeşte naţionalismului) şi prin înfiinţarea unei rebeliuni mondiale care va da pretutindeni drepturi civile evreilor. In această nouă organizare, fiii lui Israel, care de pe acum sunt răspândiţi pe întreaga suprafaţă a globului, vor fi fără vreo rezistenţă, pretutindeni elementul conducător, mai ales dacă le reuşeşte să subordoneze masele muncitoreşti conducerii câtorva evrei. Guvernele naţiunilor care constituie republica mondială vor ajunge toate uşor pe mâna evreilor, cu ajutorul biruinţei proletariatului. Proprietatea particulară va putea fi atunci oprimată prin guvernele de rasă evreiască, care vor administra pretutindeni averea pu­blică. Astfel se va îndeplini promisiunea talmudului, că evreii, când va veni vremea lui Mesia, vor avea cheile pentru bunurile tuturor naţiunilor pământului. Primul război mondial, mai ales intrarea Rusiei în război împotriva Germaniei (contrar voinţei ţarului Nicolae al II-lea) a fost opera iudeo-masoneriei care bazându-se pe anarhiile preconizate a planificat bolşevizarea Rusiei, Germaniei şi a Imperiului Austro-ungar. Inchidem paranteza. Ne întoarcem la ajutorul dat de finanţa internaţională iudaică evreilor din Rusia pentru bolşevizarea ţării şi instaurarea dictaturii proletariatului, de fapt a iudaismului internaţional, un prim pas pe calea dictaturii universale.

Leon de Poncis a scris şi tipărit o carte interesantă tradusă în germană sub titlul: Hinter der Kulissen der Revolution. Berlin 1929, în care găsim în partea a doua la pagina 32 şi următoarele un raport al şefului serviciului de informaţii francez din Washington pe care îl reproduc parţial: 7-618-6

Marelui Stat Major al Armatei

Np. 912-SR2

Biroul II

…In luna februarie 1916, s-a aflat pentru prima dată că se pregătea o revoluţie în Rusia. Următoarele personalităţi şi societăţi participaseră la această operă distructivă:

1. Iakob Schiff, evreu

2. Kuchn, Loeb et Cie – bancă evreiască sub direcţiunea evreului Jakob Schiff, Felix Warburg, evreu; Otto Kahn, evreu, Martimer Schiff, evreu

3. Guggenheim

4. Max Breitung

5. Ziarul FORWARD din New York

Reţeaua internaţională a financiarilor evrei îl sponsorizase pe Troţky-Bronştein via Stockhholm. Spaţiul nu ne permite să extindem relatările asupra tuturor braţelor uriaşei caracatiţe iudeo-masonice care se încolăcise pe trupul Rusiei vlăguite de război. Deci, din Statele Unite, din Anglia şi Franţa reţeau iudaică îşi concentrase forţele pentru a face din Rusia baza revoluţiei universale. John Clayton, corespondent spe­cial, în THE CHICAGO TRIBUNE, citez: Troţky conduce pe radicalii jidovi spre stăpânirea lumii. Bolşevismul este numai un instrument pentru acest plan48. Gazete şi mari reviste ale vremii, printre ele numesc şi THE CRISTIAN SCIENCE MONITOR49(49. A.N. Hâciu, op.cit.), dezvăluie adevărata faţă, adevăraţii conducători şi adevăratele scopuri ale revoluţiei bolşevice din Rusia. Troţky a fost instruit şi finanţat de mafia iudaică din Statele Unite, fiind eliberat din închisoarea Halifax la intervenţia guvernului dominat de evrei. Să ne lămurim în continuare folosind surse neacademice. Revista evreiască CRONICLE – Londra – 191950(.50. Ibidem; CHESTIUNEA 1SRAELITĂ, RECUNOAŞTEREA INDEPENDENTEI ROMÂNIEI, Deschiderea sesiunii 1878-1879 a Corpurilor Legiuitoare; A.C.Cuza, LIV.).. in faptul că aşa de mulţi evrei sunt bolşevici, în faptul ca idealurile bolşevismului în multe puncte conforme cu cele mai înalte idealuri ale iudaismului. Tot în CRONICLE -1920, scriitorul evreu Israel Zangwill îl amestecă pe Troţky-Bronştein printre evreii care au ocupat posturi înalte în guvernele britanic şi cel bolşevic unguresc, făcând elogiul rasei semite: care a produs un Beaconsfield, un Reading, un Montagu, un Klotz, un Kurt Eisner, un Troţky… Alt scriitor evreu, Bernard Lazare… Evreul ia parte la revoluţiuni şi el participă la ele într-u atât întru-cât el este un evreu, sau mai corect, într-u atât întru-cât el rămâne un evreu… Rabinul Judah Leon Magnes în JEWISH FORUM – februarie 1919 New York: …evreul devine în Germania un Marx şi un Lassale, un Hans şi un EdwardBernstein; în Austria el devine un Victor Adler şi un Friedrich Adler; în Rusia un Troţky... Revista rusească SPRE MOSCOVA, septembrie 1919: poporul evreu constituie adevăratul proletariat, adevărata „internaţională” care nu are ţară. Kohan în gazeta COMUNISTUL 51(51-56. Badea Mangâru, op.cit., pag. 270, 279, 287, 290, 292.) din aprilie 1919 (n.n. am tradus numirea gazetelor): ..Fară exageraţiune trebuie sa se ştie că marea revoluţie socială rusească a fost întradevâr înfăptuită cu mâinile evreilor. Ar fi fost oare în stare masele ignorante şi asuprite ale lucrătorilor şi ţăranilor ruşi să scuture jugul burghezimei prin ele înşile. Nu au fost tocmai evreii care au condus proletariatul rusesc spre aurora Internaţionalei şi nu numai că 1-a condus, dar chiar conduc acum cauza sovietelor care rămâne în mâinile lor sănătoase? Noi putem fi liniştiţi atâta timp cât comanda supremă a Armatei Roşii se afla în mâinile tovarăşului Leon Troţky. Este adevărat că nu există evrei când este vorba de combatanţi, dar în comitete şi organizaţiunîle sovietelor, ca comisari, evreii conduc în mod vitejesc, masele proletariatului rusesc la victorie. Nu este nelogic faptul ca în timpul alegerilor pentru toate instituţiunile sovietelor, evreii au reuşit cu o majoritate copleşitoare… Lacrimile evreieşti vor reieşi din aceasta îmbrăcate în picături de sânge…

Dacă Kohan explică limpede şi cu dispreţ că masele poporului rus nu erau în stare să înfăptuiască revoluţia fără a fi conduse de evrei, el izbucneşte într-o sinistră profeţie criminală: „lacrimile evreieşti vor ieşi din revoluţie îmbrăcate în picături de sânge„…52 Rusia şi Ucraina au fost teatrul unor progromuri crâncene împotriva exploatatorilor evrei. Revoltele populare, căzâcimea au masacrat la răstimpuri pe cârciumarii şi negustorii evrei care sugeau staniţele, satele şi oraşele ruseşti şi ucrainene. Guvernele ţârii au reprimat iudeo-masoneria şi iudeo-anarhia. De aici ura de moarte a evreilor ruşi împotriva ruşilor şi a statului lor naţional. De aici crimele în masă împotriva poporului rus şi ucrainean, începând de la vârf până la mujicul de rând. Acesta este tâlcul sângeros, criminal şi monstruos al citatului din Kohan. Teribilele CEKA şi GPU sunt invenţii diabolice ale iudeilor, conduse de iudei, având drept scop exterminarea fizică a tuturor inamicilor revoluţiei iudaice din Rusia.

RUSIA MARTIRĂ. Ura străveche a iudeilor împotriva creştinilor sintetizată în PROTOCOALE, ura evreimii ruse împotriva marelui popor rus şi fraza prea puţin criptică a acelui Kohan talmudic pomenit mai sus s-au tradus în realitate prin transformările fostului imperiu ţarist într-un imens abator uman al creştinilor şi musulmanilor, în care au fost asasinaţi prin torturi bestiale milioane de oameni, alte milioane luând calea lagărelor de exterminare fiind supuse celor mai crâncene metode de dezumanizare. Deocamdată câteva motivaţii „teoretice”. Unul din cei mai bestiali călăi, M. I. Lazis în cartea DOI ANI DE LUPTĂ PE FRONTUL INTERN – Editura de Stat – Moscova 1920: „Noi nu luptăm împotriva unei persoane individuale. Noi distrugem o clasă. Nu căutaţi în motivarea sentinţei, vreo dovadă că acuzatul ar fi combătut prin cuvinte sau fapte puterea sovietică. Cea dintâi întrebare pe care o punem noi acuzatului este, care este clasa căreia îi aparţine, care este profesia şi originea lui. Aceeaşi întrebare hotărăşte soarta lui. Iată sensul teroarei roşii”. Se exceptează rabinii şi evreii de orice profesie. Câteva cifre pentru perioada 1917-1923 după Sovoski: TRINITATEA ROŞIE, 1931, pag. 278. Au fost executaţi: 25 episcopi, l 215 preoţi, 6 075 profesori, 8 800 medici, 54 850 ofiţeri, 260 000 soldaţi, 10 500 poliţişti, 40 000 jandarmi, 19 850 funcţionari, 344 250 alţi intelectuali, 815 000 ţărani, 192 000 muncitori, în principal au fost lovite instituţiile naţionale fundamentale: şcoala, biserica, armata şi clasa de bază a statului rus, ţărănimea. Nu a fost distrusă nici o sinagogă, împotriva preoţimii creştine s-a dezlănţuit cea mai sălbatecă represiune, punându-se în aplicare cerinţele PROTOCOALELOR. Conform ziarului francez LE MATIN din 26 august 1927, până la acea dată numărul episcopilor asasinaţi s-a ridicat la 31, iar al preoţilor la 1550. Mitropolitul Vladimir al Kievului a fost torturat în altar spre a mărturisi unde ţine tezaurul. Apoi, legat de coada unui cal, a fost târât în galop pe străzile oraşului, după care legat de un stâlp de telegraf a fost ars de viu, primind moarte de martir. Mitropolitul Veniamin al Petrogradului a fost târât prin oraş, legat de un automobil, după care a fost stropit cu gaz, legat de poarta unei clopotniţe şi i s-a dat foc. Pe episcopul de Tobolsk, Hermoghen 1-au martirizat, legându-1 de cârma unui vapor. A murit îngheţat. Arhiepiscopul de Perm, Andronic, după tortură, a fost îngropat de viu. Lista se poate lungi cu martirizarea episcopilor de Astrahan, Belogorod, Cernicov şi a altor înalţi ierarhi ruşi şi ortodocşi. Nici un rabin n-a fost ucis. Nici o singură sinagogă n-a fost tranformată în magazie, în grajd, în depozit aşa cum au fost transformate mii şi mii de biserici creştine şi moschei musulmane, unele operă de artă orientală văzute de mine la Samarkand şi Buhara, la Duşanbe şi Taşkent în stare de semiruină. In Rusia iudeo-bolşevică s-au pus în practică dezideratele PROTOCOALELOR după cum urmează: Protocol 4: …. trebuie să subminăm credinţa, să smulgem din mintea creştinilor adevăratele principii despre Dumnezeu şi spirit şi sa înlocuim aceste concepţii prin calcule matematice si pofte materiale. Protocol 5: …. Când vom priva masele de credinţa lor în Dumnezeu, autoritatea stăpânirii va fi târâtă în şanţ unde va deveni proprietate publică şi noi vom pune mâna pe ea. Protocol 14:… Când vom deveni stăpâni vom privi ca indezirabilă existenţa oricărei religii afară de a noastră proprie, proclamând un singur Dumnezeu de care este legată soarta noastră de popor ales… Pentru aceste motive noi trebuie să distrugem toate celelalte religii.

… Numărul victimelor iudeo-bolşevismului din Rusia martiră între anii 1917-1940 se ridică la milioane de oameni. 99% din aceştia, creştini. In loc de concluzie, citez din Apelul Ligii Evreieşti Internaţionale – Secţia Petrograd, găsit asupra comisarului de batalion Zender din trupele roşii care invadaseră Estonia.

Fii ai lui Israel! Se apropie ceasul victoriei noastre definitive. Suntem în ajunul stăpânirii noastre mondiale. Ceea ce am văzut până acum doar în vis, a devenit acum o realitate. Acum câtva timp eram slabi şi neputincioşi. Astăzi ne înălţăm cu mândrie capetele, căci lumea a fost clintită din temelii…

DICTATURA IUDAICA„. Până după al doilea război mondial, spre sfârşitul vieţii lui Stalin, Rusia, apoi U.R.S.S.-ul au fost conduse în mod dictatorial şi terorist de către evrei care au ocupat în mod majoritar, câteodată cu majoritatea absolută, toate instituţiile noului stat. La congresul bolşevicilor din august 1917, prezidiul a fost compus de trei ruşi, l georgian de origine maternă incertă – Stalin – şi 6 evrei. La şedinţa decisivă a comitetului central din 23 octombrie 1917 au luat parte: Ulianov – Ziderblum zis Lenin, evreu pe jumătate; Svedlov – evreu; Leon Braunstein zis Troţky – evreu; Apfelbaum zis Zinoviev – evreu; Rosenfeld zis Kamenev – evreu; Dugajvili zis Stalin – georgian, pe linie maternă evreu; sau osetin, Uriţki – evreu; Dzerjinski – polonez; Kolontay – evreu; Babnov – rus pentru coloratură. Iată cine a dispus de soarta Rusiei. Organul represiv, înspâimântătoarea CEKA (comisia extraordinară pentru combaterea contrarevoluţiei, a speculei ilicite şi a sabotajului) a fost patronată de polonezul sadic Dzerjinski, având conducerea formată în exclusivitate din evrei; adjunctul lui Dzerjinski, evreul Sachs; în celelalte funcţii evreii Uriţki, Josilevici, lagoda – Jehudo; Messing, Unschlicht, Moghilevski, Artusov, Katznelson, Triliser, Kogan, Breslau. Baia de sânge, rusesc, ucrainean, belarus, tributul cumplit dat de popoarele mahomedane se înscriu în dosarele acestei instituţii iudaice care plăteşte ruşilor cu vârf şi îndesat marginalizarea de veacuri a evreilor khazari. Alte nume din conducerea fostei Uniuni Sovietice arhicunoscute în epocă: Gubelmann zis laroslawski; Epstein zis lakovlev; Finkelstein-Wallach zis Litvinov; Kalmanovici (preşedinte Banca de Stat); Rosengoltz (comisar al aprovizionării) şi desigur Lazăr Moiseevici Kaganovici, cel mai puternic reprezentant al iudaismului despre care ziarul TOG din New-York din care a reprodus ziarul evreiesc MOMENT-Varşovia nr. 260 B din 19 noiembrie 1934 scria: Reţineţi numele şi întipăriţi-1 în memoria voastră: Lazăr Moiseevici! El e un om mare acest Lazăr Moiseevici – el va stăpâni odată împărăţia tarilor. Au fost patru fraţi şi trei surori Kaganovici. Toţi au funcţii de primă importanţă înr partid şi în stat. Fiica lui Lazăr Moiseevici-Roiza, a fost un fel de soţie a lui Stalin, care îl avea medic personal pe talmudistul Weissbrod. Este semnificativă lista evreilor din comisariatul poporului pentru finanţe spre sfârşitul perioadei antebelice: Goldenberg, Seidlin, Rifkin, Kogolman, Kogan, Lichtenstein, Ris, Smucler, Sifman. Controlul politic şi administrativ al Armatei Roşii a fost în epocă 99% în mâinile evreilor. Comisari politici: Moscova, Weissmann zis Veclicev; Caucazul de Nord, Ghermanovici, Extremul Orient, Aaronstamm; la 28 noiembrie 1935 sunt numiţi comisari de corp de armată: Grunberg, Gruber, Horoş şi comisari divizionari: Bargher, Bauser, Seldovici, Rabinovici, Pismanic, Weineross. Evoluţia înaintării evreilor la posturile cheie din Armata Roşie şi la gradele şi comenzile supreme sunt urmărite cu atenţie de evreimea internaţională şi mai ales de cea din Statele Unite. Exemplu: ziaristul evreu Segal în revista lojei masonice B’NAI B’RITH din Cincinnati; nr. 10/1935: … Comandanţii de armată evrei generalul Rapaport şi generalul Ţeitlin au fost decoraţi cu ordinul Lenin, suprema decoraţie a Uniunii Sovietice. Nu vrem să ne delectăm cu onorurile militare ale evreilor, dar imaginaţia noastră ia în seamă cu plăcere anumite posibilităţi care rezultă din faptul că doi generali evrei excelenţi fac parte din armata rusa (n.a. citiţi cu atenţie ultima parte a frazei).

Dictatura iudaică s-a manifestat sângeros faţă de toate clasele sociale. A atins limitele monstruosului faţă de ţărănimea înstărită, aşa-zişii culaci: Statul ma­jor al distrugerii culacilor, cel care a elaborat şi directiva din care reproduc câteva fragmente, a fost compus din Lazâr Moiseevici Kaganovici şi colaboratorul lui, Baumann. Executantul planului: Iagoda – Herşel Iehuda. între 1929-1930 sunt distruse 5 milioane de gospodării ţărăneşti. Peste satul rusesc, peste staniţele căzâceşti se revarsă ura de veacuri a khazarilor mozaici. Numai 5 membri de familie să fi fost, înseamnă că iudeii bolşevici au asasinat, deportat sau distrus 25 de milioane de ţărani aparţinând masei vitale a poporului rus.

Declanşarea pogromului împotriva ţăranilor este făcută de Stalin la 27 decembrie 1929 într-un discurs când a spus: „în ultimul timp am trecut de la politica limitării tendinţelor exploatatoare ale culăcimii, la politica lichidării culacilor ca clasă socială. In cartea sa Bauern unter dem Sowjetstern apărută în. Blut und Boden – Verlag, Goslar prof. dr. K. Michael scrie că s-au constituit trei categorii de culaci şi că metodele de lichidare a clasei sunt cuprinse în circulara concepută de Kaganovici. Citez: … din prima categorie trebuie să facă parte toţi culacii cunoscuţi ca fiind contrarevoluţionari clandestini. Toţi cei care fac parte din această categorie vor fi arestaţi imediat şi împuşcaţi, din ordinul autorităţilor executive locale, fără a se întreba forurile centrale. Această măsură va avea loc fără şovăire, căci misiunea sa este de a preveni încercările de revoltă ale culacilor şi de a se priva răscoalele de conducătorii lor probabili acolo unde vor izbucni ele…55

Din cea de a doua categorie făceau parte culacii care angajau simbriaşi. Acestora li se confisca pământul, casa şi acareturile, ei şi familiile lor erau exilaţi în regiunile nordice la muncă silnică. Zice circulara: …la construcţia şoselelor în Taiga, lucrări de terasament, muncă silvică, muncă în mine. A treia grupă, culacii care nu fac parte din primele două. Li se confiscă averea, casa, obiectele casnice şi sunt alungaţi din raion. Au voie să ia o pereche de cisme şi un schimb de rufe. Se dă liber denunţului, abuzului sadic, tâlhăriei, crimei în masă. Incep sinucideri în masă. Familii întregi sparg gheaţa râurilor şi se aruncă în copci. Tripleta sângeroasă Kaganovici-Baumann-Iehuda exemplifică la superlativ esenţa răzbunătoare a Talmudului şi a Protocoalelor.

Rusia iudeo-bolsevică a fost cea mai crâncenă experienţă iudaică din complexul de experienţe şi tatonări pentru realizarea Republicii Universale prin distrugerea tuturor componentelor NAŢIONALULUI. Cum nu facem aici procesul iudeo-bolşevismului şi al kominternismului, trecem la o altă experienţă iudaică la fel de sălbatecă şi nimicitoare pe calea bolşevizârii Europei care se numeşte:

UNGARIA. La 2 martie 1919 Lenin-Ziderblum a convocat la Moscova un congres internaţional comunist- bolşevic şi la 4 martie a luat fiinţă Internaţionala a III-a iudeo-bolşevică, prilej ca Lenin să declare: Victoria revoluţiei proletare este sigură, întemeierea republicii sovietice mondiale a început 56. Iudeo-bolşevicii au încercat să invadeze Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania şi Polonia, fără succes. In Europa Centrală însă agentura iudeo-bolşevică a avut succes în Ungaria şi mai la nord-vest în Bavaria. Nu facem istoricul Ungariei anului 1918, a francmasonilor în Cercul Galilei, a guvernării contelui Mihali Karoly. Lovitura de stat iudeo-bolşevică din 31 octombrie 1918 pe lângă dezlănţuirea hoardelor de asasini şi terorişti a avut un obiectiv precis: asasinarea patriotului şi omului de stat, contele Tisza Istvân. Se ştie că încă de la 16 octombrie 1918 deputaţii evrei Keri Paul, Korvin Klein-Otto, dr. Lâszlo şi dr. Landler au ratat asasinarea lui Tisza, asasinul desemnat, evreul Lekai-Leitner lanos dând greş. La 31 octombrie contele Tisza este împuşcat acasă la el de către asasini conduşi de evreul Keri Paul, La 19 noiembrie sosesc de la Moscova doi evrei care se căliseră în misiuni de represalii, Aron Kohn zis Bela Kun şi Szamuelyi Tibor care reorganizează partidul comunist. La 22 martie 1919 în Ungaria se declanşează „teroarea roşie”. Szamuelyi brăzdează Ungaria cu aşa-zisul tren al morţii. Două vagoane Pulman de mare lux unde stă satrapul, două vagoane de clasă I pentru terorişti, două vagoane de clasa a treia pentru victime. Un abator uman pe roţi. „Bandiţii lui Lenin” – hoarde de adolescenţi evrei ucid tot ce nu aparţine unui anume proletariat. Dintre cei 32 de comisari ai republicii sovietice ungare, 25 sunt evrei. Iată câteva nume: Kohn zis Kunsi; Lukazs (fiu de milionar); Diener Zoltan. Şi comisarii, intitulaţi cinic „ai poporului”: Gruenhaum zis Garhai; Bienstock zis Bostanzi; Rozenstenzk zis Ronai; Weichselhaum zis Varga; Weinstein zis Vince; Eisenstein zis Moritz Erdely; Salzenberg zis Bela Vago şi Bienstock zis Viro Bela. Teroarea iudeo-bolşevică durează 134 de zile, timp în care Aron Kohn zis Bela Kun stoarce populaţia de 3 miliarde de coroane pe care le va trece mai ales în Austria. La pavoazarea străzilor nu se admiteau pe lângă steagurile roşii decât steagurile alb-albastre ale sioniştilor. Este de notat că primind asigurarea lui Lenin câ-1 va sprijini cu Armata Roşie care va ataca România la Nistru, Aron Kohn zis Bela Kun a dezlănţuit în noaptea de 19 spre 20 iulie 1919 atacul generalizat împotriva Armatei Române aflată pe Tisa. Revenind, notăm schimbul de telegrame între guvernele Rusiei iudeo-bolşevice şi Republicii Sfaturilor Ungare iudeo-bolşevice în urma cărora Starul Major al Armatei Roşii ucrainene a planficat ofensiva împotriva României pe două direcţii: prin Bucovina spre a face legătura cu armatele lui Aron Kohn şi peste Nistru spre a încercui forţele româneşti în Basarabia. Replica Armatei Române a însemnat sfârşitul regimului iudeobolşevic în Ungaria, fuga lui Aron Kohn la Moscova şi mai târziu lichidarea lui, fizică de către Stalin. Contraofensiva Armatei Române începută la 24 iulie se sfârşeşte la 3 august 1919 când trupele româneşti au intrat în Budapesta, redând pacea Ungariei martirizată de bandele sângeroase ale lui Aron Kohn zis Bela Kun.

DIN NOU GERMANIA: Pe ruinele Germaniei wilhelmiene gruparea marxistă SPARTAKUSBUND se transformă în ianuarie 1919 în partid comunist. La Berlin, în Germania centrală, în Ruhr şi în Braunschweig au loc tulburări sociale. Munchenul şi împrejurimile lui cad sub stăpânirea iudeo-bolşevicilor conduşi de evreii Ernst Toller, Levin, Levine-Nissen, Axelrod. Levin şi Levine-Nissen erau şi membrii ai lojei „La steaua care răsare lângă Isar”. Se dezlănţuie teroarea roşie la Munchen, în 1920 bandele de terorişti ai lui Max Hilz bântuie regiunea Vogthand. Iudeo-bolşevismul se cramponează de Germania, aşa cum s-a cramponat de Rusia, punând semnul egalităţii între cele două state, fără să ia în considerare stadiul diferit de dezvoltare economică, socială şi culturală. Reacţia poporului german este naţional-socialismul. Am mai spus-o. După cum reacţia în Ungaria este horthysmul.

Cititi si : https://mucenicul.wordpress.com/2011/01/28/exista-sau-nu-exista-un-proiect-%E2%80%9Cisrael-in-romania%E2%80%9D-ii/

Exista sau nu exista un Proiect “Israel in Romania”? (II)

Capitolul II

IUDAIZAREA EUROPEI

O ANALIZĂ GLOBALĂ. De obicei tratatele istorii sunt descriptive povestind evenimentele în succesiune lor temporala, creionând profilul unor conducători politici, stăruind asupra războaielor, bătăliilor, mai sumar asupra dezvoltării economiei, artelor şi culturii şi cu totul neîndestulător asupra cauzelor dialectice care generează fenomenele economice, sociale si politice privite atât în sfera comunităţilor naţionale, dar mai ales sub specia intercondiţionârii lor zonale, continentale şi mondiale. Rezultatele invenţiile tehnico-ştiinţifice,. ale descoperirilor geografice, al explorării oceanului planetar, folosirea musonilor şi alizeelor au intrat în ecuaţia dezvoltării istorice mondiale, depăşind o sferă de interes limitată spaţial, socio-profesional sau naţional.

Fenomenul evreiesc ca fenomen suprastatal nu poate fi analizat decât global. Limitarea analizei la iudaizarea Franţei să zicem, sau a Rusiei bolşevice în primele patru decenii ale acestui secol, sau a României între 1878-1970; sau a Statelor Unite începând cu înfiinţarea lojei masonice exclusiv evreieşti B ‘nai B ‘rith32 şi culminând astăzi cu aservirea SUA intereselor evreimii mondiale, ar conduce la o înţelegere periferică, de fapt la o neînţelegere a fenomenului evreiesc. S-ar constitui într-o dezinformare, într-o diversiune care ar atrage atenţia asupra părţii şi nu a întregului, ceea ce de fapt şi urmăreşte conducerea suprastatală unitară a evreimii.

[…] In viziunea autorului s-au localizat trei centre de putere sioniste suprastatale: două în Europa: Franţa şi Rusia sovietică la începutul secolului, împingând vectori kominternişti până în Extremul Orient: Coreea, China şi Vietnam unde s-a dat o luptă mortală între komintemism şi doctrinele comuniste naţionale şi, al treilea centru, cel mai puternic şi cu o istorie ascendentă, în Statele Unite ale Americii. Acest centru edificat pe loja francmasonică B’naiB’rith, exclusiv evreiască a devenit cu începere din primul deceniu al secolului, forţa mondială suprastatală cu rol hotărâtor în politica Terrei până la naţionalizarea comunismului în Rusia sovietică, în România, în Coreea, China, Vietnam şi Cuba. Pentru involuţia iu deo-kominternismului în Extremul Orient sunt interesante de descifrat cele trei volume de MEMORII ale lui Kim Ir Sen, ca şi Malraux în romanul CONDIŢIA UMANĂ. In Europa drumul sionismului pentru cucerirea puterii suprastatale şi a hegemoniei politice este un drum sângeros, plin de crime politice, războaie lo­cale, revoluţii făcute în paguba revoltaţilor, culminând cu cele două războaie mondiale care au aservit o buna parte din ţările continentului finanţei internaţionale iudaice. Din studiul cât de sumar al fragmentelor din PROTOCOALE transcrise în capitolele precedente s-au desprins clar obiectivele şi metodele prin care iudaismul îşi concretizează planurile ofensive etapizate la scara istoriei. Pentru a cuceri puterea politică in Europa, iudaismul şi-a fixat obiective principale si secundare, cele secundare având rol de bază de operatii de rezervă sau de adăpost în cazul nereuşitei operaţiilor, duse pentru cucerirea obiectivelor principale. România a fost destinată ca obiectiv principal încă din 1870; rolul ei devenind de maximă importanţă în perioada interbelică, în primii ani ai celui de al doilea râzboi mondial, imediat după al doilea război mondial şi dupa lovitura de stat iudeocapitalistă din decembrie 1989.

• FRANŢA. Prima victimă a iudaismului în Europa este Franţa. Contând pe anumite trăsături psihosociale ale poporului francez, pe spiritul său de frondă şi nesupunere la autoritate, pe o veche tradiţie centrifugă la puterea centrală, pe individualismul exacerbat, iudaismul a creat în Franţa un sistem complex de loji masonice vizând cucerirea şi demolarea din interior a instituţiilor fundamentale: Biserica, recte catolicismul; Şcoala şi Armata. Mai ales în armata franceză şi în intelectualitate masoneria iudaică a avut succese remarcabile. A face aici istoricul francmasoneriei ca şi modul în care a deturnat sensul unor evenimente istorice în favoarea evreimii, ar fi să ne întindem singurii o capcană periculoasă. In Franţa, francmasoneria condusă de evrei şi-a asumat rolul făuritor de istorie. Cităm din revista HUMANISME (vezi HUMANITAS, editură subordonată din România de astăzi) având subtitlu LEŞ FRANCSMACONS Nr. 190 din aprilie 1990,’, pag. 3 coloana 3, alineat 2: Le Grand Orient de France a toujour pris ses responsabilites face a l’Histoire. Cine i-a încredinţat ordinului masonic Marele Orient al Franţei misiuni şi responsabilităţi istorice, ştim. Sanhedrinul! Unde a dus francmasoneria Franţa, iarăşi ştim. Armatelor germane naţionaliste le-au trebuit câteva zile să ajungă din extremul nord în extremul sud al unei Frante dezagregate de francmasonerie. Putreziciunea vârfurilor a plătit-o cu jertfe şi suferinţe poporul francez. Desigur, filozofia toleranţei atât de gargarisită astăzi este minunată. Cu condiţia să nu fie practicată exclusiv de creştini şi musulmani faţă de evrei aşa cum clamează toată mass-media iudaizatâ, în vreme ce evreimea practică faţă de neevrei cea mai crâncenă prigoană, aşa cum ilustrează sângeros statul Israel şi organizaţiile lui criminale de tip kidon.

Aşa-zisul iluminism bavarez condus în taină de evreul-ashkenazi Moses-Mendelssohn devenit iluminism evreiesc sau Haskalahpuiazâ în Franţa şi are rol precumpănitor în revoluţia franceză. Strategia iudeo-masoneriei franceze susţinută de iudeo-masoneriile din Germania şi Anglia are drept obiective răsturnarea ordinei feudal-monarhice şi instaurarea puterii burgheze care asigura libertate şi egalitate comunităţilor evreieşti, câmp larg de exploatare finanţei evreieşti, abolirea proprietăţii funciare a nobilimii autohtone, liberul acces al evreimii la posturile de conducere politice şi administrative, marginalizarea forţei spirituale şi politice a Bisericii catolice, subminarea Armatei şi a Şcolii naţionale franceze. Iată cum caracterizează Protocoalele, revoluţia franceză (Cap. III, pag. 27, ediţia Lambelin): Aduceţi-vă aminte de revoluţia franceza, pe care noi am numit-o „cea mare”, secretele pregătirii ei ne sunt bine cunoscute, căci ea a fost în întregime opera mâinilor noastre” Lozinca: „Avec Ies boyaux du derniers des pretres etranglons le demier des rois” (cu maţele ultimului popă să ştrangulăm pe ultimul dintre regi) a fost fabricată în atelierelefranc-masoneriei. Cahen în Archives-israelites(Tom VIII, pag. 801, an 1847) scrie:Mesia a sosit pentru noi în ziua de 20 februarie 1790.Istoricii au stabilit că asasinarea lui Ludovic al XVI-lea a fost hotărâtă cu 6 ani înainte într-o şedinţă a franc­masonilor ţinută la Frankfurt am Main la 1786. Nimeni nu este atât de stupid să nu recunoască complexitatea factorilor obiectivi care au fost folosiţi de iudeo-franc-masonerie spre a declanşa şi specula revoluţia. Numai casa militară şi casa civilă a regelui apăsau zdrobitor bugetul statului. Casa militară însuma 9 000 de oameni, cea civilă 4 000. Regina, copiii, rudele îşi aveau „casele” lor particulare însumând 3 000 de oameni din care 500 erau ai reginei. Grajdurile regale adăposteau 900 de cai, 200 de trăsuri şi cheltuiau anual pentru întreţinere 7 700 000 livre sau 60 de milioane de franci. La Bouche de Roi, masa regală costa anual 2 900 000 livre, mai mult de 20 de milioane de franci/1922. Necker a calculat că între 1774-1789 regele a dăruit familiei sale şi curtenilor 227 000 000 livre sau l miliard şi 700 milioane franci/1922. Ştim şi teribila frază a Iui D’Argenson: la cour etait le tombeau de la Nation(curtea este mormântul naţiunii)33.(32. M. Muşat-I. Ardeleanu, op.cit, pag 196, apud VNEŞMAIA POLITIKA ROŞII l NACEALA XX VEKA, Moscova, 1965, voi. IV.33. Ibidem.) După cum ştim că la 1788 deficitul bugetar oficial era de 55 000 000 livre, pe când cel real urca spre 90 milioane. Sub Ludovic al XVI-lea, datoria publică a crescut la 8 miliarde 550 milioane livre. Cifră fantastică. Impozitele directe şi indirecte sărăciseră naţiunea. Clerul, nobleţea de spadă şi nobleţea de robă erau clase privilegiate, în 1789 Franţa era o ţară de ţărani. Nouă zecimi din populaţie trăia din munca câmpului. Un milion de ţărani erau însă servi sau iobagi. Ţăranul era considerat de cardinalul Richelieu, catârul statului. Acest cazan so­cial a fost speculat de iudeo-franc-masonerie care cu preţul sângelui francez vărsat de revoluţie în torente, a cumpărat şi aservit Franţa, începând cu cea napoleoniană.

La fel s-a întâmplat cu revoluţia franceză de la 1848 (cu toate revoluţiile europene). O spune naivul poet Lamartine, amicul revoluţionarilor români, şef al guvernului provizoriu în ziua de 10 martie, când a primit delegaţia supremului consiliu al ritului scoţian francmasonic care şi-a prezentat felicitările noului guvern, îl citez pe Lamartine: Sunt convins că din fundul lojilor dvs. au emanat mai întâi în umbra, apoi în penumbră şi în fine în plină lumină, sentimentele care au făcut în sfârşit sublima explozie ai căror martori am fost la 1789 şi despre care poporul din Paris a dat acum câteva zile a doua reprezentaţie, care sper să fie şi cea din urmâ. (Copin Albancelli: La drame masonnique. La conspiration juive contre le monde chretien. Ed. III 1909 pag. 379-380). Stăpânind ocult sau direct Franţa încă din epoca napoleoniană ca rezultat al revoluţiei franceze, evreimea a transformat-o dintr-o mare putere naţională şi europeană într-un stat decadent, corupt, placă turnantă a comerţului de droguri, a prostituţiei, a homosexualităţii şi lesbianismului, în tot veacul al XIX-lea la cheremul Prusiei, Germaniei, Angliei şi Rusiei. Procesul de dezagregare rapidă a statului naţional francez a culminat în 1870 când se stabileşte aşa zisa republică demo­cratică sub guvernarea evreilor care-1 aduc la şefia guvernului francez pe evreul Cremieux, în acelaşi timp şeful guvernului francez iudaizat, mai marele lojilor masonice şi al Alianţei Israelite Universale care s-a amestecat violent în treburile interne ale Principatelor Unite, impunând până la urmă împământenirea puhoaielor de mozaici khazari fugiţi la noi din Rusia şi Galiţia.

Am afirmat că pentru a subordona Franţa, iudeo-masoneria a demolat şi destabilizat armata franceză, mai corect, conducerea acesteia. Masonizarea armatei franceze a constituit unul din obiectivele principale ale iudaismului internaţional. Dau două exemple grăitoare: cazul Dreyfus şi subordonarea totală a generalului Andre faţă de Marele Orient. Căpitanul Alfred Dreyfus, evreu alsacian a fost dovedit de contraspionajul francez ca spion în slujba Germaniei, filmul recent al cinematografiei iudaice inspirat din acest caz de înaltă trădare mistificând cu neruşinare adevărul istoric, în decembrie 1894 căpitanul a fost condamnat de justiţia militară. Iudeo-masoneria s-a pus în mişcare pentru a-1 elibera. Franţa era atât de subordonată finanţei iudaice încât au fost schimbaţi şapte miniştri de război, procesul a fost revizuit de două ori, s-au comis abuzuri şi ilegalităţi în lanţ şi s-a ajuns acolo unde a ordonat Cahalul şi francmasoneria. Trădătorul a fost eliberat şi reabilitat, iar guvernul proiudeu Waldeck-Rousseau şi Combes au pornit prigoana împotriva congregaţiilor religioase şi a ofiţerilor patrioţi care denunţau matrapazlâcurile masoneriei. Pusă în pericol, masoneria a cocoţat în postul de ministru de război un general incapabil şi slugă preaplecată: Andre. Acest general a început „purificarea” armatei franceze de ofiţerii patrioţi, capul de listă fiind unul din ofiţerii de elită ai timpului, care făcea parte din Marele Stat Major, colonelul de Castelman. Un amănunt suplimentar: colonelul de Castelman şi-a pierdut toţi fiii în primul război mondial, ajuns general şi-a condus marea unitate ce comanda din victorie în victorie nemurindu-se în istoria acelui război. Purificarea masonică a armatei franceze a avut loc pe o perioadă de 20 de ani, din 1894 în 1914, ea a adus în fruntea oştirii nulităţi militare care făceau parte din francmasonerie, seamănă cu „purificarea” făcută radical de Stalin, Armatei Roşii prin asasinarea celor 32 000 de generali şi ofiţeri superiori în chiar preajma celui de al doilea război mondial, cu „purificarea” bes­tială a Armatei Române după cel de al doilea război mondial de către cahalul iudeo-kominternist condus de Ana Pauker şi, se pare, cu „purificarea” de după lovitura de stat din decembrie 1989. Acest Andre „purifică” Statul Major cu o furie iudaică atât de revoltătoare încât generalissimul Janot şi şeful Statului Major, generalul Dellane îşi dau demisia în semn .de protest. Prin directorul său de cabinet, generalul Percin, francmason, lacheul iudeilor, Andre stabileşte legătura cu Marele Orient. Secretarul acestuia Vadecard centraliza toate fişele ofiţerilor care frecventau biserica, aveau puncte de vedere clare în afacerea Dreyfus şi atitudini ferme, patriotice. Fişele erau trimise de lojile provinciale. Identic cu metodele aplicate în Armata Română postbelică după instalarea politrucilor şi a conducerii politice exercitată de străini ca Walter Neulander sau Kostyal. Clasatorului de fişe, ajuns gen­eral prin francmasonerie, Percin, i s-a luat comanda în timpul războiului, pentru incapacitate. Ajutat de doi ofiţeri masoni, căpitanii Mollin şi Targe, Percin a supus controlului lojilor întregul corp ofiţeresc al Franţei36. Situaţie umilitoare şi degradantă pentru armata franceză; situaţie periculoasă pentru Franţa, câmp larg de abuzuri la avansări, la stabilirea comandanţilor şi la conducerea misiunilor militare peste hotare, unde cuvântul hotărâtor îl avea Vadecard, secretarul Marelui Orient şi nu forurile militare. Dezastrele pricinuite de comandanţii francmasoni incapabili, sutele de mii de soldaţi francezi morţi în urma unor acţiuni acefale, pericolul care ameninţa Franţa, au trezit guvernul şi comandamentul care i-au chemat la comandă pe ofiţerii proscrişi de Vadecard: Foch, Petain, Lyautey, de Castelman, Mengin, de Mand’huy. Desigur, mareşalul Joffre a fost mason. Şi corsarul Surcouf a fost mason. Asta nu demonstrează decât faptul că Franţa a devenit încă din secolul al XVII-lea o sucursală a masoneriei, când zic Franţa, nu înţeleg poporul francez ci vârfurile financiare, economice şi politice.

Iată care era în 1913, cu un an înainte de declanşarea primului război mondial de către oculta internaţională, părerea lui Isaak Blumchen, evreu galiţian naturalizat francez despre patria adoptivă şi forţa iudaică atotputernică acolo… Franţa este astăzi spada şi scutul lui Israel… Şi parafrazându-1 în batjocură pe Regele Soare: …L’etat cest nous, Ies Israelites… Putem să punem pe picior de război 4 milioane de francezi care să apere speculaţiile noastre internaţionale, să acoperim marile noastre creanţe, să dezrobim pe fraţii oprimaţi, să realizăm politica noastră naţională… Poporul francez este o vită uşor de tuns, docil la bici, muncitor, econom, umil faţă de stăpânii săi, productiv peste ce se putea aştepta de la Pământul Făgăduinţei… în sfârşit, poporul evreu este stăpânul Franţei37.(37. T.W.Riker, CUM S-A ÎNFĂPTUIT ROMÂNIA, Bucureşti,1940.)

Intr-o şedinţă a Consiliului de stat Napoleon a spus: …Nimeni nu se plânge de protestanţi şi de catolici, pe când toţi se plâng de evrei. Aceasta provine din faptul că răul pe care-1 fac evreii nu provine de la indivizi, ci din însăşi constituţiunea acestui popor. Ei sunt nişte lăcuste şi omizi care pustiesc Franţa…38(38. M. Muşat – I.Ardeleanu, op.cit.)

Slăbită după eforturile materiale şi jertfele umane date în primul război mondial, Franţa a devenit sclava finanţei şi a administraţiei iudaice, învăţământul, Şcoala Normală Superioară, Politehnica, Sorbonna, Colegiul Franţei, devin unelte ale iudaizării. Evreii înfiinţează ECOLE DES HAUTES ETUDES SOCIALES avându-i în frunte pe conaţionalii Theodore Reinach şi Bernard; iar în consiliul de direcţie alţi 7 evrei. Levy Bruhl decerne premiile la Sorbonna, Joseph Reinach este vicepreşedintele comisiei armatei, o parte din armamentul greu este comandat uzinelor Levy-Commentry, băncile Dreyfus şi Rothschild controlează economia şi partidele. La Paris, în jurul statuii lui Ludovic al XlV-lea toate casele de comerţ erau evreieşti, comitetul de direcţie al societăţii comercianţilor şi industriaşilor tot evreiesc, consilierii comerţului exte­rior: evrei, prin 1938 din medicii clandestini şi provocatori de avorturi, 95% erau evrei. ludaizarea Franţei interbelice tinde spre absolut în timpul cât evreul Leon Blum a format guvernul în 1938 având miniştri evrei şi 53 de evrei ataşaţi de cabinet. Consecinţele iudaizării Franţei au dus la tragedia naţionala din iunie 1940 39.(39. V.A. Urechia, III, pag.322, cod XXIII, fila 194. )

Incheiem cu un citat din acelaşi Isaak Blumchen: …Dumnezeu ne-a dat Franţei pentru a face din ea pământ de belşug şi pe francezi ca să facem din ei sclavi. Voinţa lui Iehova s-a împlinit. Numele lui fie binecuvântat… Suntem rasa superioară!40(40. Ibidem.)

Cititi si : https://mucenicul.wordpress.com/2011/01/26/exista-sau-nu-exista-un-proiect-israel-in-romania-i/

Exista sau nu exista un Proiect „Israel in Romania”? (I)

La data de 15 iunie 2005, Uniunea VATRA ROMÂNEASCĂ, LIGA pentru COMBATEREA ANTI – ROMÂNISMULUI ASOCIAŢIA VETERANILOR DE RĂZBOI, prin vocea profesorului universitar Ion Coja facea :

Apelul Românilor
către

– oamenii de bună credinţă din lumea largă, scriitori, artişti, savanţi, lideri de opinie şi conştiinţă civilă,
– guvernele şi parlamentele de pretutindeni,
– organizaţiile internaţionale preocupate de pacea şi securitatea lumii,
– către credincioşii şi ierarhii tuturor religiilor,

pentru a le aduce la cunoştinţă o fărădelege de o gravitate maximă pentru viitorul planetei noastre, o veritabilă crimă împotriva umanităţii pentru care se fac vinovate acele organizaţii şi instituţii ale comunităţii evreieşti care au conceput şi pun în aplicare proiectul de încetăţenire şi strămutare în România a unui milion de evrei, fără ştirea şi fără acordul poporului român.

Deja, în momentul de faţă, peste 500.000 (cinci sute de mii) de evrei au devenit cetăţeni români, cu toate drepturile acordate de acest statut, inclusiv dreptul la proprietate, iar românii nu ştiu nimic despre această invazie.
Considerăm că ne aflăm în faţa unui act de agresiune la adresa statului şi a poporului român, o agresiune cu totul atipică, nemaiîntâlnită, fără precedent în analele istoriei, în experienţa politicii consumate până azi la nivel planetar. Legislaţia românească şi internaţională nu a putut preconiza şi lua în calcul modalitatea perfidă şi laşă, cinică şi neruşinată pe care au imaginat-o strategii evreimii mondiale. De aceea considerăm că este cu totul îndreptăţit ca, în viitorul cel mai apropiat, legislaţia din România şi cea internaţională să emită legi şi măsuri cu caracter retroactiv pentru a respinge şi anihila consecinţele acestei invazii. În momentul de faţă nu putem aprecia cine este, din punct de vedere juridic, autorul agresiunii, al planului, deopotrivă ticălos şi iresponsabil, de strămutare în România a unui număr de evrei suficient de mare pentru a provoca în România o catastrofă apocaliptică, un genocid anti-românesc, pe cât de discret, pe atât de eficient.
Strategia acestui proiect criminal este următoarea:
1. Cu concursul guvernelor de după 1990 şi al principalelor mijloace de informare în masă (ziare, posturi radio-tv) din România, care cenzurează toate ţările şi informaţiile tangente la acest subiect, încetăţenirea evreilor se face în secret, în cea mai mare taină;
2. În prima fază, evreii încetăţeniţi nu se grăbesc să se instaleze în România, dar au grijă să cumpere toate valorile imobiliare (apartamente, case, terenuri, spaţii comerciale, de producţie etc.) accesibile. De câţiva ani buni, piaţa imobiliară din România a devenit monopolul unor firme evreieşti.
3. La început, se vor stabili în România evreii în vârstă, în ideea că vin să-şi trăiască ultimii ani de viaţă în România, să-şi cheltuiască pensia în România, ceea ce pentru mulţi români naivi va face suportabilă şi chiar tentantă ideea „revenirii” evreilor în România.
4. Ulterior, când se va împlini numărul (un milion) de evrei care şi-au luat a doua sau a treia cetăţenie în România, iar controlul evreilor asupra instituţiilor publice din România va fi deplin, evreii vor veni cu toţii „acasă”, în proprietăţile lor, fără să existe nici un temei legal pentru a li se interzice să devină astfel o minoritate etnică suprapusă întregii societăţi româneşti.
5. În felul acesta se ajunge la situaţia din 1939, când circa două milioane de evrei alcătuiau minoritatea etnică cea mai numeroasă şi mai înstărită din România, care domina şi controla comerţul, finanţele şi industria din România. Procedeele necinstite folosite de cei mai mulţi evrei pentru a ajunge la acest statut de privilegiaţi îi făcuseră pe evrei să devină minoritatea etnică cea mai primejdioasă şi mai greu de suportat, mai antipatică, pentru toţi ceilalţi locuitori ai României.
6. Scopul final al proiectului Israel în România este instituirea unui control deplin asupra României şi deposedarea în fapt a românilor de teritoriul lor naţional. Beneficiind de experienţa căpătată în Palestina, liderii evrei au adoptat pentru România o strategie diferită, dar cu acelaşi ţel: uzurparea drepturilor pe care românii le au în ţara lor şi asupra ţării lor. ” (restul apelului il puteti citi aici ).

Chiar daca, intre timp, domnul Coja si a schimbat parerile, printr-o simpla afirmatie :” democratia nu poate functiona fara sprijinul masoneriei„, dandu-si arama pe fata, nu inseamna ca cele afirmate in apelul sau nu ar fi valabile. Tocmai de aceea am incercat sa gasesc ceva despre ” Proiectul Israel in Romania”. Tot cautand am dat peste cartea lui Radu Theodoru „Romania ca o prada”. Lasand la o parte faptul ca Radu Theodoru a fost unul dintre membrii fondatori ai PRM, partid din care a fost exclus datorita unor divergente cu CV Tudor, m-am decis sa citesc cartea, care abunda in citate si are o bibliografie foarte stufoasa. Pentru a nu se spune ca trag eu concluzii pripite, am sa va redau, pe rand, capitolele acestei carti cu cateva extrase esentiale din fiecare. La sfarsit veti trage singuri concluzia daca exista sau nu, un asa-numit Proiect ” Israel in Romania”.

Capitolul I: VOCATIA IMPERIALISTA (a evreilor-n.m.)

1. BAZA IDEOLOGICĂ

Rabinul Z.P. Chajes din Viena, membru al lojei masonice Massadok afiliată ordinului evreiesc B’nai B’rith definea astfel imperialismul iudaic în Almanahul naţional iudeu pentru anul 5682: Imperialismul iudaic, singurul care nu oprimă, ci liberează; imperialismul iudaic care-şi are expresiunea cea mai înaltă în aceste cuvinte din Biblie: „Va veni vremea, va trebui să vină vremea când ideile noastre vor umple întreg pământul…” Imperialismul nostru este singurul care poate sfida fără teamă secolele, singurul care nu se teme de retragere, care fără a se rătăci şi invincibil îşi urmează drumul spre ţintă cu un pas lent, dar hotărât 1.(1: A.N. Hâciu, EVREII ÎN ŢĂRILE ROMÂNEŞTI, pag. 224, 253.)

Moise – Cartea V, cap. VI, verset II: Te voi face să intri în ţara pe care am jurat-o părinţilor tai, şi-ti voi da: oraşe foarte frumoase pe care nu tu le-ai zidit; case pline cu tot felul de bunuri pe care tu nu le-ai adunat, puţuri pe care nu tu le-ai săpat, vii şi livezi de măslini pe care nu le-ai plantat; ca să poţi să mănânci şi sa te saturi. (2. BULETINUL ANTl-IUDEO-MASONIC, vol. I, 4, 5, 6, 1930.)

Talmud, rugăciunea de dimineaţă: O, Doamne, dezrădăcinează , surpă, dărâmă şi nimiceşte pe toţi neevreii3.(3. BULETINUL ANTl-IUDEO-MASONIC, vol. 3, pag. 99, 103, 104, 105)

Zenov: De n-ar fi iudeu, n-ar fi nici binecuvântare pe pământ, nici ploaie, nici raze de soare, din care-cauză neamurile goilor nici n-ar putea să existe fără iudei. Lumea s-a creat numai pentru iudei 4 . (4. A.N. Hâciu, op.cit.)

In Parasa Germisimbar 106: Lumea s-a înfiinţat, ca un merit al iudeilor; când li s-a dat legea, au obţinut perfecţiunea absolută de care sunt lipsite popoarele lumii 5. (5. Ibidem.)

Abarbanel Ad. Isaia V: Numai iudeii înseamnă ceva în lumea asta, ei sunt asemănători cu grâul, goii (creştinii) sunt pleava6. (6. N. lorga, NOTE ISTORICE PRIVITOARE LA EVREI, Studii şi Documente XXIII, Arhive Istorice I. )

Scheftal Horviz: Sufletul fiecărui iudeu în parte, are valoare mai mare înaintea lui Dumnezeu decât sufletul unui întreg popor (creştin)7. (7. Bogdan Duicâ, ROMÂNII ŞI OVREII, apuci Dr. R. Fr. Kaindl; Dr. J. Polek, Statistik des Judenthums in der Bukovina, A, Hâciu, op.c, pag. 55.)

Abadath Lepkodes (Pasosa Cheleg chajiucud V, 11 b): Fiecare bărbat iudeu este fiu de rege, iar celelalte neamuri sunt sclave 8. (8. Ihidem: Zieglauer, GESCHITLICHE BILDER AUS DER BUKOVINA ZUR ZEIT DER OSTERREICHISCHEN OCUPAT1ON, 1883.)

Rabi Scheftel (sefatul): Iudeilor li se cuvine numele de om, dar cei nelegiuiţi, cum sunt creştinii idolatri îşi trag originea de la spiritul spurcat şi se numesc porci, iar soţiile lor vite încălţate9. (9. Bujoreanu, COLECŢIUNE DE LEGIUIRILE ROMÂNIEI VECHI ŞI NOI, I.)

Iarăşi Abarbanel (Benachoth 25 b): Poporul ales este demn de viaţă eternă, celelalte neamuri sunt identice măgarilor. Casele goilor sunt nişte grajduri de vite10. (10. A. Hâciu, op.cit)

Porunca lui Iehova, verseteje 12 şi 13, Biblia, învierea legământului: Să nu cumva să faci legământ cu locuitorii ţârii unde ai să intri, ca să nu fie o cursă pentru tine, dacă vei locui împreună; dimpotrivă, sa le dărâmaţi altarele şi să le trântiţi la pământ idolii 11. (11-13. J.B. Brociner, CHESTIUNEA ISRAELIŢILOR ROMÂNI; No. 9 din Puhlicaţiunile ordinului ŞIR (Societatea Israeliţilor Români) Tipografia Mauriciu Kalher, 1913, Bernard Stamhler, L’HISTOIRE DES ISRAELITES ROUMAINS ET LE DROIT D’INTERVENTION; A. Hâciu, op.cit. N. lorga, NOTE ISTORICE PRIVITOARE LA EVREI ÎN TARILE NOASTRE, Revista pentru istorie, arheologie şi filologie III.)

Maimonides zis Vulturul Sinagogii (Grittin 57): Poruncit este către datorii lui Israel şi ereticii cum este Iisus Nazarineanul şi urmaşii lui să fie omorâţi şi zvârliţi în vâltoarea osândei veşnice12.

Rabbi Salman: Celui mai blând dintre şerpi scoate-i ochii, pe cel mai bun dintre creştini, ucide-l13

Isac Blumchen: Stăpânim asupra Franţei în virtutea aceluiaşi drept ce l-au invocat europenii ca să nimicească pieile-roşii şi să aservească pe cafri şi pe congolezi, dreptul rasei superioare asupra unei rase inferioare. Este o lege a naturii.(14-15. Zamfir C. Arbore, BASARABIA ÎN SECOLUL XIX, Bucureşti, 1899, ediţiunea Academiei Române)

Theodor Herzl – Un stat evreiesc – pag. 5.23: Noi suntem un popor… Când noi slăbim, noi devenim un proletariat revoluţionar, slujbaşi subordonaţi ai unui partid revoluţionar; când noi ne întărim se întăreşte în acelaşi timp şi teribila noastră putere a banului15.

John Clayton în The Chicago Tribune: Troţki conduce pe radicalii jidovi spre stăpânirea lumii. Bolşevismul este numai un instrument pentru acest plan16. (16. A. Hâciu, op.cit, pag. 102.)

O cât de sumară analiză a textelor de mai sus, atât aparţinând epocii arhaice cât şi epocii moderne demonstrează că doctrina religioasă a evreilor este una de un rasism feroce. Afirmă superioritatea rasială a poporului ales de Dumnezeu, în virtutea căreia evreii au dreptul şi datoria să stăpânească lumea. Doctrina hitleristă n-a fost decât o adaptare germanică a doctrinei rasiale evreieşti. Rasismul german aplicându-se doar în Germania şi în ţările europene cucerite pentru scurt timp n-a avut urmări istorice notabile, rezumându-se la metode brutale de a transforma învinşii sau „rasele inferioare” în mână de lucru, pentru a suplini muncitorii germani înrolaţi în armată. Rasismul german a acţionat într-o perioadă istorică limitată la un deceniu, rasismul iudeu acţionează perseverent din zorii istoriei umane. Raza lui de influenţă atinge toate popoarele lumii pe teritoriul cărora vieţuiesc minorităţi iudaice sau sunt implantate instituţii comerciale financiare evreieşti. Pe măsura conştientizării rasismului iudeu ca factor spiri­tual unificator al diasporei iudaice, pe măsura întăririi puterii financiare a evreimii internaţionale, după eludarea măsurilor financiare restrictive prin inventarea de către bancherii iudei a instrumentelor de credit şi schimb, instrumente prin mijlocirea cărora au putut controla sistemul financiar bancar creştin; pe măsura modernizării mijloacelor de informare şi comunicaţii, s-a structurat, consolidat şi a devenit operativ conceptul de Republică Universală, o suprastructură statală care să conducă umanitatea. Suprastructură formată exclusiv din evrei, având un rege universal din seminţia biblicului David.

2. DOCTRINA IMPERIALISTĂ

• Protocol 14: În această diferenţă între păgâni şi noi înşine, în abilitatea de a gândi şi de a raţiona se vede clar pecetea decretării noastre ca popor ales, ca fiind oameni superiori in contrast cu păgânii care au mai mult o fire instinctivă şi animalica. Ei observă dar ei nu pot prevedea şi ei nu inventează nimic… Reiese clar din acestea că natura însăşi ne-a predestinat pe noi pentru a stăpâni şi conduce lumea .(17. Comte d’Hauterive, MEMOIRE SUR L’ETAT ANCIEN ET ACTUEL DE LA MOLDAVIE, Bucarest, GoBl, 1902. 342; 18. G. Zâne, ECONOMIA DE SCHIMB ÎN PRINCIPATELE ROMÂNE, Bucureşti 1930, A. Hâciu, op.cit.)

Protocol 1: Deja din timpurile vechi, noi am fost cei dintâi care am strigat in mijlocul poporului cuvintele: LIBERTATE, EGALITATE, FRATERNITATE. Aceste cuvinte au fost repetate mult timp de papagalii inconştienţi, adunaţi de pretutindeni prin această momeală cu care noi am minat prosperitatea lumii şi adevărata libertate personală… Presupusul inteligent şi dibaci păgân n-a înţeles simbolismul cuvintelor rostite; n-a observat înţelesul lor contradictoriu; n-a băgat de seamă ca în natură nu există, egalitatea 19. (19. Ibidem.)

… S-a observat că oamenii cu instincte rele sunt mai numeroşi decât cei cu instincte bune; de aceea cele mai bune rezultate pentru guvernarea lor se vor obţine prin intimidare şi violenţă şi nu prin argumente academice…20(20. A. Hâciu, op.cit)

… Poporul în masă şi oamenii din mase sunt conduşi de pasiuni extrem de frivole, de credinţe, obiceiuri, tradiţiuni şi teorii sentimentale şi sunt înclinaţii spre diviziuni în partide, un fapt care împiedică orice fel de acorduri între ei, chiar dacă acordul este aşezat pe o bază perfect logică. Orice deciziune a gloatei depinde de o majoritate accidentală sau aranjată de mai înainte…21 (21. A. Hâciu, op.cit, URICARIUL LUI CODRESCU, V. 336.)

… Pentru a întocmi un plan de acţiune folositor, este necesar a lua în consideraţie mentalitatea, şovăiala, nestatorinicia mulţimii… Este necesar a ne da seama că puterea maselor este oarbă, fără raţiune şi fără inteligenţă.22 (22-25. Ibidem, pag. 45; M. Kogălniceanu, Arhiva românească ed. II,vol. II, DIN RĂSPUNSUL DIVANULUI MOLDOVENESC CĂTRE GENERALUL ENZERBERG, GUVERNATORUL BUCOVINEI, M. Muşat – I. Ardeleanu, DE LA STATUL GETO-DAC LA STATUL UNITAR, Ed. ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1983.)

…Triumful nostru a fost astfel înlesnit prin faptul că în relaţiile cu poporul de care avem nevoie, noi am atins întotdeauna cele mai sensibile coarde ale sufletului omenesc, speculând lăcomia şi poftele nesăţioase ale oamenilor. Fiecare din aceste slăbiciuni omeneşti luate separat, sunt capabile de a paraliza iniţiativa şi de a pune voinţa poporului la dispoziţia celui care târguieste acţiunile sale 23.

Protocol 5: în toate timpurile, naţiunile ca şi indivizii au luat cuvintele drept fapte. Pentru aceste motive noi vom crea instituţiuni cari vor căuta să arate în mod cât mai atrăgător interesul lor pentru progres 24.

Protocol 11: Creştinii sunt ca o turmă de oi… Ei vor închide ochii la orice, pentru că noi le vom promite că le vom reda toate libertăţile care li s-au luat… pentru a obţine printr-o metodă ocolitoare ceea ce nu se poate obţine de rasa noastră împrăştiată printr-o metodă di­rectă.

…De obicei cei care se intrunesc mai usor in societati secrete sunt cei care voiesc sa ajunga cu orice pret, cei care cauta sa se agate de orice pentru a parveni… ne putem da seama ca acestia sunt usor de manuit si ca pot deveni lesne instrumentul planurilor noastre.

… Creştinii se întrunesc în loji din curiozitate sau în speranţa că prin ele îşi vor deschide drumul spre distincţiuni sociale… noi le înlesnim aceste succese aşa că putem câştiga avantaje din vanitatea născută de aceste succese pentru că prin aceasta poporul inconştient primeşte sugestiunile noastre fără a le mai examina…

…Vă puteţi imagina până la ce grad de naivitate inconştientă poate fi adus cel mai inteligent creştin prin aceste vicleşuguri şi ce uşor este a-l descuraja… sau a-l aduce într-o stare de supunere servilă dacă voieşte a-şi recâştiga situaţia.

… În timp ce noi vom predica liberalismul la păgâni, noi vom ţine poporul nostru şi pe proprii noştri agenţi într-o supunere necondiţionată 25.

* * *

n.m. – Stiu ca multi se indoiesc de autenticitatea acestor Protocoale si le considera o „facatura defaimatoare”  la adresa evreilor. Totusi, cum se face ca rezumatul acestor idei continute in protocoale, exista in discursurile unor evrei ? Dar sa revenim la cartea lui R.Th.

Giovanni Papini are în volumul GOG26(26. Gheorghe G. Bezviconi, CĂLĂTORI RUŞI ÎN MOLDOVA ŞI MUNTENIA, Bucureşti, 1947.) un fel de expozeu teoretic făcut de un evreu, dr. Ben Rubi presupus candidat la ocuparea postului de secretar/ un fel de sinteză explicită a PROTOCOALELOR, demonstrând că sionismul duce un război psihologic implacabil împotriva restului umanităţii şi că anarhia, dezinformarea, calomnia, destabilizarea, zvonul, negarea valorilor naţionale sau universale, fac parte din arsenalul lui curent, îi dăm cuvântul lui Ben Rubi: … La sfârşitul secolului al XlX-lea, Europa lui Tolstoi, Ibsen, Nietzche, Verlaine îşi făcea iluzia ca a trăit una din marile epoci ale omenirii; dar apare un evreu din Budapesta, Max Nordau şi explică în joacă cum faimoşii voştri poeţi sunt nişte degeneraţi şi că civilizaţia voastră este întemeiată pe minciună… Sau că un evreu din Freiberg-Moravia, Sigmud Freud descoperă în cavalerul cel mai victorios un invertit potenţial, un incestuos sau un asasin; sau alt evreu, vienezul Weininger uzurpă idealul feminin, demonstrând că femeia este o fiinţă ignobilă şi respingătoare, un abis de murdărie şi josnicie; sau apare evreul parizian Bergson care anulează rolul intelectului în cunoaşterea adevărului, demolând edificiul milenar al platonismului şi conchide că gândirea conceptuală este incapabilă să prindă realitate. Aşa se întâmplă cu evreul Solomon Reinach din Saint-Germain-en-Laye care coboară marile religii de pe soclul lor la nivelul de rămăşiţe ale vechilor tabu-uri; sau ca evreul din Ulm, Einstein care dinamitează reperele tradiţionale şi universale Spaţiul şi Timpul, instituind conceptul relativităţii universale; raţionalismul ştiinţific este atacat de evreul Meyerson din Lublin…

PARANOIA REPUBLICII UNIVERSALE

1. BAZA IDEOLOGICĂ

Protocol 7: Trebuie să forţam guvernele creştine să adopte masuri care să ajute vastul nostru plan, care se apropie deja de scopul său triumfător, exercitând o presiune asupra opiniei publice aţâţată şi care în realitate a fost organizată de noi prin ajutorul aşa-numitei marea putere a presei. Cu puţine excepţiuni ea a căzut deja în mâinile noastre.

Protocol 24: …Acum doresc sa discut mijlocul prin care rădăcinile casei regelui David vor străbate în cele mai adânci straturi ale pământului. Această dinastie, chiar în zilele de azi a dat oamenilor noştri înţelepţi directori educatori ai tuturor spiritelor omeneşti, puterea de a stăpâni afacerile mondiale.

Protocol 5: …O coaliţiune a creştinilor poate lupta cu noi un timp limitat, dar noi suntem asiguraţi contra acesteia prin înrădăcinarea disensiunilor între ei până la o atâta profunzime încât să nu se poată scoate afară. Noi am creat antagonismul dintre interesele personale şi naţionale ale păgânilor aţâţând urile religioase şi de rasă pe care le-am hrănit în inimile lor timp de 20 de secole.

Protocol 1: …Cu instabilitatea de azi a tuturor autorităţilor puterea noastră va deveni mai inatacabilă… din cauză că ea va fi invizibila până ce va câştiga destulă tărie aşa că nici un fel de încercare dibace sa n-o mai poată submina.

Protocol 2: …Este indispensabil pentru scopurile noastre ca, atât pe cât este posibil, războaiele să nu aducă a vantaje teritoriale. Aceasta va schimba războiul într-o luptă economică… într-o asemenea situaţie ambele părţi vor fi plasate sub stăpânirea agenţilor noştri internaţionali cu milioanele lor de ochi, a căror viziune nu este împiedicată de nici o frontieră. Atunci drepturile noastre internaţionale vor elimina drepturile naţionale în cel mai strict sens şi vor guverna guvernele după cum ele guvernează pe supuşii lor.

Protocol 9:… În realitate nu există obstacol înaintea noastră. Supra-guvernul nostru are un statut atât de extra-legal încât el poate fi desemnat prin cuvântul energic şi tare: dictatură… în timpul de faţă noi suntem cei care facem legile.

Protocol 11:… Dumnezeu ne-a dat nouă, poporul său ales, ca o pedeapsă, împrăştierea şi această situaţie ca re părea tuturora fi slăbiciunea noastră, a fost marea noastră putere. Ea ne-a adus pe noi azi pe pragul stăpânirii universale.

Protocol 10: …Este nevoie de a uza toată lumea prin disensiuni, animozităţi, certuri, foamete, boli până ce creştinii nu vor mai găsi alt drum de scăpare decât un apel la banii şi puterea noastră. Noi vom uza şi slei pe creştini prin toate acestea într-atât încât ei vor fi constrânşi să ne ofere nouă o autoritate internaţională şi graţie acestei situaţii ne va fi posibil să absorbim toate forţele guvernamentale ale lumii şi astfel să formăm un supraguvern.

Protocol 7: …Pentru a demonstra că guvernele creştine ale Europei au devenit sclavele noastre, noi vom arăta tuturor puterea noastră prin crime şi violenţe, adică prin domnia teroarei… La orice act de opunere noi trebuie să fim gata de a răspunde băgând în război cu vecinii ţările care îndrăznesc să ni se opună nouă şi dacă ţările învecinate vor face planul de a ni se opune înţelegându-se între ele în mod colectiv, noi trebuie să dezlănţuim un război mondial27.(27. Mircea Muşat, Ion Ardeleanu, DE LA STATUL GETO-DAC LA STATUL ROMAN UNITAR, Ed. ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1983, pag. 229.)

Theodor Herzl:… Eu cred că chestiunea evreiască nu este nici o chestiune socială, nici una religioasă, deşi adesea ea se prezintă sub una sau cealaltă formă. Ea este o chestiune naţionala care nu poate fi soluţionată decât prezentând-o ca o chestiune mondială politică pentru a fi discutată şi controlată de toate naţiunile civilizate adunate în consiliu 28.(28. N. lorga, IZVOARELE CONTEMPORANE ASUPRA MIŞCĂRII LUI TUDOR VLADIMIRESCU, Bucureşti, 1921; Emil Vârtosu, TUDOR VLADIMIRESCU, GLOSE, FAPTE ŞI DOCUMENTE NOI (1821), Bucureşti, 1927; DOCUMENTE PRIVIND ISTORIA ROMÂNIEI. RĂSCOALA DIN 1821, voi. I, Documente interne, Ed. Academiei, Bucureşti 1959; Gh. Iscru, MOMENT CRUCIAL ÎN ISTORIA MOD­ERNĂ A ROMÂNIEI, Ed. Politică 1981.)

2. STRATEGIE; TACTICĂ; MIJLOACE ŞI INSTRUMENTE

Pentru a-şi atinge obiectivul, vârfurile evreimii mondiale au pus un -accent hotărâtor pe organizarea evreimii, au elaborat o strategie pe timp scurt, mediu şi lung, tactici continentale, construind mijloacele şi instrumentele necesare realizării scopului propus. Trebuie menţionat că procesul de organizare s-a desfăşurat pe structuri istorice existente care au fost modernizate şi activate la scară mondială. Este îndeobşte cunoscut că fiecare insulă etnică evreiască din orice ţară de pe glob alcătuieşte o comunitate închisă, autoghetoizându-se spaţial, religios, moral şi social. Că aceste comunităţi au propriile lor legi, că stau sub autoritatea absolută a rabinilor care perpetuează vechiul consiliu general de guvernământ numit – SANHEDRIN, pe care evreii bolşevici din Rusia 1-au transformat în comisariatele poporului. Continuatorul Sanhedrinului este tribunalul numit BETH-DIN. KAHALUL ar fi guvernământul propriu zis.

Fiecare comunitate evreiască din oricare ţară este organizată ca un stat în stat. Până în ultimele decenii ale secolului trecut vârfurile religioase şi financiare ale acestor comunităţi se ţineau la curent cu relaţiile dintre comunitate şi stat prin scrisori purtate de negustori, diplomaţi, medici sau curieri. Din cele mai vechi timpuri comunităţile evreieşti au fost legate suprastatal printr-un schimb activ de informaţii.

Mai mult! Tot din acel timp(1611-n.m.) se vorbeşte de Principii în Exil, conducători ai evreilor împrăştiaţi prin comunităţile ebraice din diferite ţări ale lumii, numiţi şi exilarhi. Aceştia judecau, dădeau legi, puteau fi itineranţi sau stabili. Mai există ei şi astăzi? Congresele mondiale evreieşti se pare că le-ar confirma existenţa, în ENCICLOPEDIA IUDAICĂ scrie: Destul de curios, exilarhii sunt încă menţionaţi în oficierea Sabatului după ritualul Ashkenazim…

Dacă exilarhii există înseamnă că nobleţea iudaică a păstrat peste secole Sanhedrinul, consiliul superior iudeu compus din 71 de membri numiţi de principe, nu aleşi de popor, stăpânind cu autoritate de necontestat. Tot Enciclopedia de mai sus spune că Sanhedrinul a avut un caracter aristocratic şi îşi autoatribuia autoritatea şi că era compus din membrii ale celor mai influente familii nobile şi ai preoţimii. Iată că Napoleon Bonaparte reînvie Sahendrinul desfiinţat formal prin anii 70 d.H. şi anume: spre rezolva probleme ale chestiunii israelite din Franta deci evreimea devenise o forţa în Franţa acelui timp, s-a convocat o Adunare a Notabililor evrei. De fapt notabilii evrei au convocat Sanhedrinul la Paris în ziua de 9 februarie 1807, ştiind noi ca revoluţia franceză a fost opera evreimii franc-masonice şi ca, indirect Napoleon a ajuns împărat speculând haosul postrevoluţionar. Iată că o forţă naţională, Napoleon, este obligat sa trateze cu o forţă supranaţionalâ, Sanhedrinul evreiesc de la 1807, care declară că este identic cu vechiul Sanhedrin fiind: o adunare legala învestită cu puterea de a întocmi ordonanţe în scop de a perpetua fericirea Israelului 31. (31. Emil Vârtosu, NAPOLEON BONAPARTE ŞI PROIECTUL UNEI REPUBLICI ARISTOCRATICEŞTI ÎN MOLDOVA, ed. a H-a, Bucureşti, 1947.)

Concluzia este limpede, încă de la 1807 evreime răspândita pe tot globul a avut un organ central d conducere care şi-a asumat conducerea politică a unui popor unitar prin credinţa religioasă, economia financiară şi scopul de hegemonie universală. De la acest Sanhedrin derivă Congresele Mondiale evreiesti care stabilesc obiectivele, strategiile şi mijloacele politicii suprastatului bancar-financiar-evreiesc, ultimul Congres Mondial având loc anul acesta în S.U.A., statul suport al suprastatului iudeu, hotărârile lui pentru România fiind puse în practică de rabinul şef Moses Rosen.

* * *


Istoria Manuscrisului Ebraic despre Originile Francmasoneriei (II)

Originea Francmasoneriei

1. Masoneria a fost fondata de regele Irod Agripa impreuna cu alti opt Fondatori evrei

  • În anul 43 AD, regele Irod Agripa convocat instanţa de la Ierusalim şi a spus:
    • „Dragi fraţi, nu sunteti oamenii Regelui şi colaboratorii săi. Sunteţi sprijinul Regelui şi sufletul poporului evreu. Pana acum ati fost servitorii săi credincioşi. Din acest moment veti fi fratii lui….
    • „Să înţelegem atunci toţi, şi să nu uităm, că această întâlnire fundamentala realizata de acest nou grup se bazează pe Fratie…
    • Fratii mei, aristocraţia precum şi oamenii de rând au perceput revolta spirituala şi chiar si pe cea politica pe care apariţia Impostorului Isus ( asa este scris în original) a provocat-o printre oameni, şi în special în rândul Israelitilor nostri.
    • „Am observat cu totii ca are o mare putere în el, pe care a lasat-o moştenire grupului pe care el ii numea ucenici.  El a fondat o  Asociatie pe care a numit-o religie, fiind numita astfel, de asemenea, si de ei. Aceasta presupusa religie se află la un pas de răsturnarea bazelor religiei noastre şi chiar de demolarea ei…
    • „El insusi si-a atribuit darul profeţiei şi puterea de a face miracole. El a pretins a fi cel asteptat- acel Mesia a carui venire proorocii noştri au anunţat-o; nefiind nimic altceva decat un om de rand la fel ca restul oamenilor, lipsit de orice trasatură a Spiritului Divin, a depasit limita corectitudinii doctrinei noastre evreiesti, din care suntem hotărâţi să nu ne abatem nici macar cu un pas.
    • ” Niciodata nu vom recunoaşte o astfel de persoană drept Mesia si nici nu-i vom recunoaste divinitatea. Ştim că cel asteptat drept Mesia nu este încă printre noi si  nici nu a sosit timpul venirii lui.  Nici macar un semn care sa indice aparitia sa nu s-a aratat. Dacă vom comite eroarea de a ne lasa poporul sa-l urmeze şi să fie înşelat, ne facem raspunzatori pe noi insine de o crimă de neiertat.”
    • „L-am rastignit, a murit şi l-am îngropat, lăsând paznici care au supravegheat mormântul. Dar s-a susţinut că el a fost înaltat, Înviat! … A dispărut într-o maniera necunoscuta, în ciuda unei sporite vigilenţe şi a sigilarii intrarii…”
    • „Părasirea mormântului, prietenii mei, a fost o lovitură decisivă pentru rivalii săi; a fost un mijloc puternic, care ii încurajează pe oamenii săi continue să răspândească învăţăturile sale şi să dovedească confirmarea divinitatii lui…”
    • „Noi nu vom recunoaşte, in nici un fel, o alta religie decat a noastra, religia iudaică pe care am moştenit-o de la strămoşii noştri. Obligaţia ne cheamă să-o păstram până la sfarsitul timpurilor”.
    • „Această lovitură nu a fost nicicand aşteptata. Aceasta forţă misterioasă nu a fost niciodată visata. Părinţii noştri au atacat-o şi noi vom continua sa o atacam. În ciuda a tot, uimitor, numărul lor creşte. Vedetiţi impreuna cu mine cum fiul este separat de tată, fratele de fratele său, fiica de  mama ei, indepartandu-se singuri ca să se alăture acelui grup Această chestiune cuprinde un mare secret.. Cât de mulţi bărbaţi, cât de multe femei, cât de multe familii întregi si-au abandonat religia iudaică pentru a-i urma pe acei impostori, acei partizani ai lui Isus. De câte ori au fost ameninţaţi de către preoţi şi autorităţi, [ dar] în zadar!. ” ( The Dissipation of the Darkness, the Origin of Masonry , pp. 45-47). 

2. Numele original al Masoneriei antice a fost ” The Mysterious Force”

  • Hiram Abiud, the King’s Counselor, who was the real founder of ancient Masonry, proposed the name of the association as the „Mysterious Force.” This was his reason: Hiram Abiud, consilierul Regelui, care a fost fondatorul real al Masoneriei antice, a propus numele asociaţiei drept ” The Mysterious Force”. Aceasta a fost motivatia lui :
    • „… Se pare că a existat o mână, o forţă, secreta, misterioasa, care ne-a pedepsit fără ca noi să fim în măsură să opunem rezistenţă. Se pare că ne-am pierdut toată puterea de a ne apăra religia şi însăşi existenţa noastră.
    • „Majestate, pe baza dovezilor că nu există nici un mijloc eficace de a încorpora ideile noastre, nici speranţa fermă de a ataca această forţă, fără îndoială, misterioasa, nu există nici o alta optiune decât sa fondam o forţă misterioasă, asemănătoare celeilalte (sa ataci misterul cu mister) (Nota editorului: fraza în paranteze este în original). Am ajuns la concluzia că aceasta este datoria noastră inevitabilă, doar dacă nu aveţi o idee mai buna, de a fonda o Asociatie cu o putere  foarte mare astfel încât ea sa poata aduna forţele evreiesti ameninţate de către forţa misterioasă. Se cade ca nimeni nu stie nimic despre această fundaţie, principiile sale şi acţiunile sale. Numai cei pe care Majestatea Voastră ii va alege ca fondatori vor cunoaşte secretul fundaţiei. ” (p. 43).

    3. Jurământul îngrozitor al membrilor fondatori

    • Cei nouă fondatori au trebuit să depuna un jurământ înfricoşător:
      • ” Eu, (John Doe, fiul lui John Doe), jur pe Dumnezeu, Biblie şi onoarea mea, că, urmând sa devin un membru dintre cei nouă fondatori ai Asociatiei ” The Mysterious Force”, mă oblig să nu-mi trădez fraţii, membrii, cu ceva care le-ar putea afecta persoana, să nu trădez nimic cu privire la decretele Asociaţiei. Mă oblig să respect principiile sale şi să realizez ceea ce se propune în decretele succesive aprobate de către dvs., cei nouă fondatori, cu ascultare şi precizie, cu zel şi fidelitate. Mă oblig să lucrez pentru a creşte numărul membrilor săi. Mă oblig să atac pe oricine urmează învăţătura Impostorului Isus şi sa-i combat pe oamenii lui până la moarte. Eu  ma oblig sa nu divulg nici unul din secretele păstrate intre noi, cei nouă; nici celor din afara, nici membrilor afiliaţi.
      • „Dacă comit sperjur şi trădare mea este confirmată, prin faptul ca am dezvăluit un secret sau un articol din decretele conservate de noi şi de moştenitorii noştri, această comisie de opt tovarăşi va avea dreptul să mă omoare prin orice fel de mijloace disponibile.” (pp. 51-52).

    4. Înţelesul instrumentelor şi simbolurilor Masoneriei

    • Regele Agrippa a explicat sensul instrumentelor şi simbolurilor folosite în Masonerie:
      • „Ştiţi deja că trebuie să-i facem pe toţi sa creada că Asociaţia noastră este foarte veche … Vom consolida aceasta înşelăciune prin utilizarea instrumentelor de construcţie pe care arhitectul Hiram le-a utilizat în construcţia (Templului lui Solomon), cum ar fi Echerul (triunghiul), Compasul, Mistria, Balanta, Ciocanul, etc, toate din lemn asa cum le-a avut si Hiram Abiff. ” (p. 62).
      • „… Fiecare sesiune va fi deschisa batand de trei ori consecutiv cu acest ciocan; Astfel, ne vom aminti veşnic prin secole, ca noi l-am răstignit şi cu acest ciocan i-am fixat cuiele în mâini şi picioare, omorandu-l. Aceste trei stele pe care le vedeţi simbolizează cele trei cuie (Nota editorului: Anti-Hristul Maitreya are un „Mare Semn”, în pagina sa de pe web:. http://www.maitreya.org/ În cadrul acestui „semn mare” sunt cele Trei Stelele ale lui David, spunandu-i poporului evreu că el continua activitatea celor 9 masoni fondatori : de a persecuta Biserica adevărată, care este trupul mistic al lui Iisus Hristos).
      • „În interiorul Asociaţiei noastre, vom infiinta grade, aşa cum am menţionat anterior Acestea vor fi in numar de treizeci şi trei, simbolizând vârsta impostorului. Vom da un nume fiecarui grad şi vom crea alte simboluri similare. Toate aceste lucruri au fost ideile mele şi ale fraţilor Moab şi Hiram. Semnificaţia acestor simboluri ironice nu trebuie să fie percepută; ea trebuie să rămână printre noi, cei nouă. Pentru ceilalţi fraţi sau afiliati, este suficient să-i facem sa vada utilităţile şi instrumentele, astfel încât acestia sa poata crede că Asociaţia a fost fondată în timpul lui Solomon sau chiar mai devreme. ” (p.64).
      • „Orice frate poate propune un nou simbol.”
      • „Ce credeti şi ce observatii aveti, fraţilor, cu privire la ceea ce v-am prezentat?”
      • Cei şase bărbaţi au  aprobat fără obiecţii, totul fiind înregistrat). (Notă din Manuscrisul original: 6 bărbaţi şi cei trei proponenti: Regele, Moab şi Hiram).
      • Apoi Regele a zis: „Să ne bucurăm! Să ne începe marşul pe calea triumfului! Să facem primii nostri trei paşi! Să ne lovim de trei ori cu acest victorios ciocan, cu simbolul mortii duşmanului noştru Impostorul, simbolul stabilirii principiilor noastre  onorabile pe care le vom consolida cu unghiile fraternitatii şi uniunii! Să exclamam toti cu bucurie: Inainte spre victorie „! (p. 64)
      • În timpul primei sesiuni, cei nouă fondatori au creat, de asemenea, un simbol nou: şorţul care simboliza protejarea hainelor de noroi. Acesta, împreună cu instrumentele masonice, exista pentru a ascunde adevaratul scop şi pentru a-i convinge pe afiliati de vechimea Asociaţiei. (p. 64).
      • ” Regele-Preşedinte a declarat: „Eu, cu autoritatea mea în calitate de preşedinte (şi nu de rege), acord fiecaruia dintre voi gradul 33, cel mai mare din asociatia noastra… Deoarece fratele nostru Hiram este orfan de tatăl său încă din copilărie, necunoscand pe nimeni altcineva decât pe mama lui văduvă, eu propun sa numim Asociaţia noastră, „Văduva,” cerându-va aprobarea. De acum inainte denumirea fondatorilor va fi „Fiii văduvei”( The Sons of the Widow). Fiecare membru al Asociatiei se va numi pe el însuşi un fiu al văduvei până la sfârşitul timpului, deoarece noi credem că Asociaţia noastră va dăinui până la sfârşitul timpului. ” (p. 65)
      • (Notă: Regele Agripa a devenit orb în termen de cinci zile de la imbolnavirea ochilor, apoi a paralizat şi a murit la scurt timp după aceea, în anul 44. In Faptele Apostolilor (12:23) se pune că Regele a fost lovit de un înger şi mâncat de viermi înainte de a muri. Hiram Abiud l-a înlocuit pe Rege in calitatea de preşedinte al Asociaţiei, dar a dispărut misterios şi trupul său a fost găsit mâncat de vulturi. Desaguliers a devenit nebun şi a murit într-o sărăcie extremă).

    5. Numele i-a fost schimbat in Francmasonerie la 24 iunie 1717 în Londra

    • Masoneria a înfiinţat Templul din Ierusalim şi l-a trimis pe moştenitorul-descendent al lui Hiram Abiud la Roma pentru a infiinta cele două temple, de la Roma şi de la Achaea. După ce membrii acestor din urmă două temple i-au ucis pe Sf. Petru şi pe Sf. Andrei, Templul de la Roma a devenit conducatorul tuturor templelor din Rasarit. Moştenitorul-descendent al lui Moab Levy a fost trimis în Rusia, cel al lui Adoniram în Galia (Franţa) şi cei ai succesorului lui Abiud în Germania. Mişcarea iniţiată de către Mysterious Force nu s-a extins mult datorită temerilor create de numele acesteia. Joseph Levy şi Avraam Abiud, moştenitorii-descendenţi ai lui Moab Levy şi Abiud Hiram, au fost trimisi, din Rusia şi Germania, la Londra, unde l-au întâlnit pe John Desaguliers, care a fost un protestant cu o ură intensă pentru catolici. Cei trei au convenit sa numeasca Asociatia ” Francmasonerie” pe 25 august 1716. Apoi, pe 24 iunie 1717, ei s-au întâlnit cu asociaţiile de arhitecţi şi constructori din Londra şi au lansat oficial Asociatia cu noul nume. Începând cu 1717, templele au fost schimbate in loji.

    6. Sfaturile oferite de Janet soţul ei, James (Jonas)

    • James a spus:
      • Înainte de a imi da sfaturi, soţia mea mi-a cerut să-i  raportez toate eforturile şi conspiraţiile pe care masonii le-au conceput împotriva catolicismului.
      • I-am spus cum, prin intermediul contactului meu permanent cu marii masoni, am descoperit că există trei grupuri de-ale lor în loji: Unii ataca catolicismul. Alţii ataca toate religiile. Cel de- al treilea, format din oameni din primele două grupuri, se lupta in politică, cu scopul de a veni să domine autoritatea momentului.
      • Iata ceea ce mi-a spus soţia mea:
        • „James, afilierea ta cu Masoneria noi nu a fost pentru a-i sprijini pe duşmanii religiilor, şi nici ca să sprijini vreo religie, ci, aşa cum am stabilit de la început, ca să o studiezi şi să o compari cu Masoneria strămoşilor tai în scopul de a completa aceasta Istorie. „
        • ” Ambii am înţeles din textele acestei Istorii supărarea produsa, atunci când strămoşul tau Levy a schimbat numele Asociaţiei, împreună cu Desaguliers. Conform  celor ce mi-ai relatat, există printre noi protestantii o sectă unită cu evreii ( rudele tale) al cărui obiectiv este de a-l demola pe Isus-ul nostru (sic), glorificat fie El, şi de a zdrobi catolicismul şi Biserica Romana. Acestea sunt principiile lui Desaguliers şi Anderson. „
        • „Părinţii mei şi cu mine, draga James, nu facem parte din această sectă. Da, noi suntem protestanţi, dar suntem departe de intenţia zdrobirii Bisericii Romane. Asculta ce-ti spun:.. Noi credem că Isus Hristos este cel care a construit-o şi El a spus că ea nu va cădea. Trebuie să ai credinţa noastră în ciuda revoltei noastre tradiţionale, pe care am moştenit de la părinţii noştri, împotriva autoritatii Pontifului. In inimile noastre ascundem o credinţă fermă, cum că Biserica Sfantului Petru este Biserica initiala a lui Isus. Niciodată nu ne-am gandit, nici părinţii mei, nici eu, sa ne asociem cu duşmanii Bisericii. Tu, care esti acum convertit la creştinism prin mijlocirea mea, trebuie să adopti principiile pe care le-am moştenit de la părinţii mei . Fii atent la colaborarea cu cele două secte: cea care ataca catolicismul, în special, şi cealalta care ataca toate religiile, în general. Fii atent să nu cazi în capcanele lor. Deoarece m-ai ascultat şi te-ai convertit la religia mea, m-ai iubit şi te-ai căsătorit cu mine, eu doresc ca tu in continuare sa continui mereu ferm impreuna cu mine in crestinismul tau, ferm in promisiunile tale şi in noile tale principii.”
        • „Continue then in the path of completing the studies for which you entered the new Masonry, to succeed in satisfying our longings to reveal truth and to denounce evil, in order to dissipate the darkness when later the doors of light will be opened before the blindfolded eyes so they may orient themselves in the path of truth. And there on the peak of the solid mountain of reality the light will be irradiated that will guide each confused person and each confuser.” „Continuă apoi pe calea finalizării studiilor pentru care ai intrat  noa Masonerie, pentru a reuşi sa ne satisfacem dorinţa de a revela adevărul şi de a denunţa răul, în scopul de a disipa întunericul atunci când mai târziu, uşile  luminii vor fi deschise înaintea ochilor legati astfel incat ei sa se poata orienta pe calea adevărului. Si acolo pe vârful muntelui solid al realităţii lumina va fi iradiata astfel incat ea va ghida fiecare persoana confuza şi fiecare confuzionist. ” (pp. 107-108)

    7. Obiectivele Masoneriei au fost distrugerea Sfântei Biserici Romano-Catolice, crearea Socialismului şi stabilirea dominaţiei asupra  întregii lumi

    • Există trei obiective ale noii Masonerii: (a) de a păstra iudaismul pentru evrei, (b) de a  ataca romano-catolicismul, (c) şi de a îmbrăţişa naturalismul şi nihilismul. Drept urmare, a acţionat pentru demolarea scaunelor de domnie [distrugerea monarhiilor], abolirea autorităţilor, spirituale şi temporale, astfel putand sa aiba dominaţia absolută asupra lumii. (p. 115). Ea predică libertatea, egalitatea şi fraternitatea cu sens pervers: libertate fără limite, libertatea blasfemiilor şi a înşelăciunilor, libertatea distructiva de; caracter, religii, avere, vieţi şi familii; egalitatea semnifică dispariţia oricarei ordini, totul cade în confuzie, cu pierderea valorilor reale;  fraternitatea este o fraternitate plin de egoism şi privilegii, dragoste de răzbunare, diviziuni, conflicte interminabile, trădare, jaf, mândrie, profanare şi nihilism. Dacă noua Francmasonerie este fiica mamei Masonerie, socialismul este nepotul ei.
    • Mama Masonerie si-a pus intregul ei concept in slujba unui singur scop, care a fost lupta împotriva oamenilor lui Isus „. Fiica Masoneriei (Francmasoneria) depăşeşte această limită de departe. Ea acţionează pentru demolarea tronurilor şi desfiinţarea autorităţilor, spirituale şi temporale, asa ea poate avea dominaţia absolută asupra lumii. (p. 115)
    • Jonas (James), Lawrence (1775-1825) a prezis chiar înainte de naşterea teoriei comuniste (Karl Marx, 1848: Manifestul Comunist) că noua Masonerie va da naştere Socialismului. Si nu numai asta, ci si că toate organizaţiile corupte descendente vor fi fiicele şi nepoatele Masoneriei mama. (p. 119). (Nota editorului: Asa cum  confesiunile neo-protestante sunt fiicele prostituate ale Romei – Apocalipsa 17:1-5). (p.119)
    • Acestea sunt propriile cuvinte ale lui Jonas:
      • „Să ştii, fiul meu, că noua Masonerie, răspunzand cererilor inamicului umanităţii şi onorand comenzile pentru a le inmulti pe fiicele corupţiei, a dat naştere socialismului.  Acest nepot a venit pentru a fi mai rău decât relele de dinainte.
      • „Iti prezic, Samuel, că toate aceste creaturi vor creşte şi vor da naştere, prin casatorii[aliante] satanice, tuturor celorlalte creaturi ale răutatii, corupţiei şi distrugerii.”
      • „Ele se vor multiplica şi isi vor împrăştia seminţele lor peste tot pământul, corupandu-l; şi cat de otrăvitoare vor fi roadele lor!”
      • „Fiecare dintre aceste creaturi va forma un partid şi fiecare partid va privi in afară pentru interesele mamei sale, agravând relele confuziei, civilizaţia  disparand, religia eliminandu-se şi educaţia degenerand. Apoi trâmbiţele durerii şi dezastrului vor suna.”
      • „Această profeţie a mea se va îndeplini şi va avea un mare ecou. Urmasii nostri vor vedea generaţii infernale. Oamenii isi vor aminti de mine, după moartea mea. Ei vor depune mărturie pentru această opinie a mea, cum că toţi urmaşii corupti vor fi fiicele şi nepoatele Mamei Masonerie. Asa se va intampla , in totala concordanta cu acest fapt: Relele nu dau naştere la nimic altceva decat  la rele ” (p.119)
    • Jonas prediction has been fulfilled for the most part. Jonas predictie a fost îndeplinită pentru cea mai mare parte.

    8. Mesaj de la Janet pentru femeile din lume

    • Janet, o protestanta care s-a casatorit cu Jonas, bunicul  domnului Lawrence, a înţeles planul malefic al masonilor de a schimba rolul femeii contrar voinţei lui Dumnezeu. Ea chiar a prevăzut cu o precizie uimitoare condiţiile actuale ale femeilor.  Aici este analiza d-nei Janet privind conspiraţia Masoneriei de a transforma femeia într-un instrument al lui Satan de distrugere a societatii umane.
      • „Masonii au eliberat-o de toate regulile şi condiţiile, având ca rezultat degenerarea şi mizeria femeii. Urmasii nostri vor ochelari de martor oribil născut din mizerie a femeii.
      • „Femeia, prin această afecţiune exagerată, a fost înălţata în mod fals, cultivându-i-se în mod fraudulos mândria  fără a fi avertizata de pierderea ireparabilă care se va produce în interiorul ei. Prin libertatea extrema, femeia si-a pierdut fericirea temporală şi eternă, si-a pierdut educaţia, si-a pierdut viaţa şi chiar mai mult, ea a făcut ca lumea sa-si piarda ordinea familiala, sociala, educaţionala şi procreativa.
      • „În cazul în care ea s-a complacut  în această viaţă uşoară şi voluptoasa, rezultatul acestei bucurii a fost mizeria şi doliul, doliu şi mizerie pentru toată lumea.” (p. 122)
    • Ca urmare, pentru a ajuta la mustrarea femeii de a nu urma nada libertatii oferita de masoni, egalitate si fraternitate în capcană, în partea introductivă a Istoriei Masoneriei, The Dissipation of the Darkness, the Origin of Masonry, Dl. Lawrence a inclus cuvintele d-nei Janet, după cum urmează:
      • „Femeie! Încă de la crearea ta te-ai bucurat de cea mai mare afecţiune şi de respect în lumea bărbaţilor. Barbati intelepti, filosofi şi mari conducatori au vorbit despre tine. Femeia balanseaza leagănul cu mâna dreaptă şi zguduie lumea cu cea stanga.
      • ” Voua, deci, femei virtuoase, va prezint această istorie căreia imi place sa-i spun” Risipirea Intunericului ” şi voua vă spun: Pentru ca l-am influenţat pe soţul meu Jonas, proprietarul acestei Istorii, după convertirea sa la crestinism, şi pentru ca a fost în măsură să se insoare cu mine, şi pentru ca eu am fost instigatorul ideii de tipărire şi publicare, tu, de asemenea, trebuie să imparti cu altii cunoştinţele conţinutului său, sa utilizezi ceea ce iti este la îndemână pentru a-i convinge pe bărbaţi că Masoneria nu este nimic altceva decat iudaism. Sa-i convingi pe barbati că Masoneria a fost cea care a făcut pilonii  naţiunilor sa se clatine, care a demolat puterile, care a respins religia. Ca Masoneria a fost cea care a vărsat râuri de sânge nevinovat cu viclenia sa evreiasca. A fost Masoneria, Masoneria !”
      • „Să ştiţi că fiecare caz indreptat impotriva Religiei îşi are originea în Masonerie.
      • „Prin exagerarea monstruoasă a interpretarii cuvintelor: Libertate, Egalitate, Fraternitate, regatul moralei umane a fost slăbit. Masoneria a fost cea care a difuzat  nesupunerea fata de îndatoririle lor in femei, in scopul răspândirii extremismului, corupţiei şi prostituţiei. Acestea sunt telurile Fortei Misterioase şi ale fiicei sale, Masoneria.
      • „Orice contact cu un mason inspiră în noi, într-un fel sau altul, dacă nu dispreţul fata de religie, răceala faţă de aceasta.
      • „Aici este un exemplu: în ţările în care masonii abundă, spiritualitatea, onoarea şi virtuţile scad. Este un pericol înspăimântător care ameninţă Umanitatea. Consecinţele vor fi dezastruoase pentru fiii şi fiicele tale şi pentru întreaga lume…
      • „Trebuie, deci, prietenele mele, sa difuzati faptele din această istorie la fiecare intrevedere, în fiecare casă, pentru că religia este fundamentul tuturor virtutilor,onoarei şi dreptatii.
  • Istoria Manuscrisului Ebraic despre Originile Francmasoneriei (I)

    1. Introducere

    • In general se crede că Francmasoneria modernă a fost creată în 1717 când Marea sa Loja a Angliei a fost infiintata. De asemenea, in general, se crede că a fost Dr. James Anderson, cel care a scris ale sale „Noi Constituţii.”(A se vedea, de exemplu, A. Paul Fisher, In spatele uşii Lojii, Shield Publishing, Inc, POBox 90181, Washington DC20090, p. 24). Este adevărat că noul nume a fost adoptat în 1717, dar fondatorul real al Francmasoneriei nu este Anderson. Mai mult, puţini oameni, inclusiv majoritatea membrilor săi, stiu că originea sa are 2000 de ani. Într-adevăr, în măsura în care ştim, nici una dintre cărţile actuale privind Francmasoneria nu ii urmareste originile pana la originea sa reală. Masoneria a fost fondata de regele Irod Agripa la sugestia lui Hiram Abiud, cu acordul lui Moab Levy, Adoniram, Iohanan, Abdon Iacov, Antipa, Aberon Solomon şi Ashad Abia în anul 43. Numele original a fost „Mysterious Force.”[Forta (Puterea) Misterioasa]. Toti fondatorii ei aparţineau iudaismului. În acest articol, voi prezenta o adevarata istorie bazata pe un manuscris nepretuit scris în ebraică conţinând procesele verbale ale reuniunilor fondatorilor originali ai Masoneriei.
    • Următoarele secţiuni despre Masonerie se bazează pe traducerea în limba engleză a manuscrisului original scris în ebraică al Istoriei Masoneriei. Istoria a fost transmisa de la cei nouă fondatori numai catre descendenţii direcţi ai acestor fondatori. Unul dintre exemplare originale ebraice a fost transmis de la Moab Levy, un fondator, lui Joseph Levy în secolul 17. Cu toate acestea, exemplarul lui Joseph Levy a fost furat de catre Desaguliers, fondatorul Masoneriei moderne, după ce Levy a fost asasinat de Desaguliers. Fiul lui Joseph, Avraam Levy a murit de tuberculoză la doi ani după căsătoria sa cu Esther. Esther s-a recăsătorit cu Avraam Abiud, care era un descendent direct al lui Hiram Abiud, fondatorul real al anticei Asociatii Masonice.  Avraam Abiud poseda un alt exemplar a manuscrisului original. Singurul lor copil de sex feminin, care de asemenea se numea Esther, a fost căsătorită cu Samuel Lawrence. Fiul lor, Jonas Lawrence, a avut un fiu Samuel de la prima sa soţie, dar mai târziu s-a căsătorit cu Janet o creştina protestanta şi s-a convertit la creştinism. Acest unic manuscris i-a fost transmis lui Jonas, care şi-a exprimat dorinţa de a-l publica. Dar Jonas a fost asasinat datorita convertirii sale la creştinism şi a detinerii ilegale a Istoriei, deoarece el nu era un descendent direct al liniei Levy. Dorinta lui Jonas nu a putut fi indeplinită până cand nepotul său, Lawrence GS Lawrence născut in 1868, care a fost un protestant, nu a tradus Istoria din ebraică în engleză. În această traducere, Dl. Lawrence – ultimul descendent al proprietarului istoriei (manuscrisul ebraic) – a adoptat titlul: Dissipation of the Darkness, the Origin of Masonry[ Disiparea(risipirea) Intunericului, Originea Masoneriei]. În următoarele secţiuni, vom cita pe larg din traducerea în limba engleză a manuscrisului ebraic şi pagini ce conţin citate care se referă la acest document.

    2. Istoria Manuscrisului Ebraic

    Acestea sunt cuvintele lui Lawrence GS Lawrence:

    • Aşa se face că eu, Lawrence, fiul lui George, fiul lui Samuel, fiul lui Iona, fiul lui Samuel Lawrence, de origine rusă, ultimul descendent al descendenţilor unuia dintre proprietarii acestei Istorii, spun:
      • Am moştenit de la tatăl meu un manuscris compus de strămoşii noştri în limba ebraică şi tradusă de către unul dintre ei in limba rusa. Un altul dintre ei l-a tradus în limba engleză. (p. 18).
      • Strămoşul nostru, Jonas, a  introdus în manuscris o serie de evenimente; aceasta Istorie, astfel, fiind facuta de el şi strămoşii lui. Jonas a aranjat-o şi a impartit-o în două secţiuni. El a vrut să o publice, dar diferite obstacole l-au împiedicat: sănătatea, mijloacele economice şi evenimentele politice. El şi soţia sa, Janet, au conceput ideea publicarii acestei istorii; găsindu-se in incapabilitate de a face acest lucru, ei au poruncit publicarea sa fiului lor, bunicul meu, Samuel. Jonas a murit fără să-si vadă dorinta îndeplinita. (p. 18)
      • Bunicul meu, Samuel, fiul lui Jonas, care era fiul lui Samuel Lawrence, a adresat urmatoarele cuvinte fiului său, George, tatăl meu. Samuel i-a zis fiului său, George:
        • Fiule: Aici vezi aceste introduceri, avand in frunte o listă de nume. Aceste nume corespund moştenitorilor succesivi ai acestei Istorii incepand cu reînnoirea Asociaţiei (Forta Misterioasa), cand aceasta si-a schimbat numele în „Francmasonerie.” Acestea [il] includ: [si pe] Joseph Levy. (p. 19)
        • Joseph Levy este unul dintre reinnoitorii asociaţiei. El este un evreu şi un moştenitor al Istoriei de la strămoşii săi antici, care, la rândul lor, au moştenit-o de la Moab Levy, unul dintre cei nouă fondatori.
        • A fost strămoşul nostru, Joseph, cel care a conceput ideea  schimbarii denumirii asociaţiei (Forta Misterioasa) in Francmasonerie şi a reformarii statutului.
        • Aici ai detaliile: El a fost trimis la Londra impreuna cu fiul său, Avraam, şi un prieten pe nume Avraam Abiud, toţi evrei, descendenţi ai moştenitorilor Istoriei şi foarte bine finanţati. Ei au făcut eforturi pentru a patrunde intr-un alt oraş şi, pentru ca nu au reusit, s-au stabilit la Londra. Acolo au întâlnit două persoane influente şi versate care au servit ca elemente adecvate pentru realizarea scopurilor lor. Acestia sunt:
        • John Desaguliers si un tovaras al sau numit George ( numele necunoscut proprietarului manuscrisului). (p. 19)
        • După ce si-au întărit prietenia între ei, Joseph Levy le-a dezvăluit numele asociaţiei, „The Mysterious Force”, şi le-a relatat celor doi prieteni ai sai, în sinteza şi cu discreţie, unele părţi ale Istoriei, ascunzandu-le secretele sale fundamentale. De asemenea, el le-a făcut cunoscut ca, pentru o lungă perioadă de timp aceasta a fost inactiva, aproape moarta, avand nevoie pentru reînnoirea ei de schimbarea numelui şi reformarea statutelor în aşa fel încât noul statut şi numele schimbat numele sa poata atrage mulţi membri. Astfel, ea ar creşte. (p. 19)
        • Cu elocvenţă şi ingeniozitate, Joseph Levy a reuşit să-i convingă pe cei doi prieteni ai sai, Desaguliers şi George, de necesitatea revigorarii asociaţiei. Obţinand acest succes initial, s-au despărţit cu condiţia ca se vor întâlni din nou, fiecare dintre ei aducand trei nume adecvate pentru noua asociatie, dintre care se va alege numele final. Următoarea întâlnire a avut loc zece zile mai târziu. Fiecare si-a prezentat denumirile sale, cea aprobata fiind una dintre cele propuse de Joseph Levy: Francmasonerie. Se intampla pe data de 25 august 1716. (p. 20)
      • Avraam, fiul lui Joseph Levy, care a asistat la cele doua sesiuni, a declarat:
        • Aceasta denumire a fost preferată inaintea celorlalte din două motive. În primul rând, pentru că acelaşi nume l-au adoptat unii arhitecti italieni, în secolul al 13-lea (francmasoni). Şi in al doilea rând, pentru că a fost o expresie adecvată semnelor antice şi simbolurilor utilizate în asociatia The Mysterious Force; simboluri care se refereau la construcţii şi arhitectură, propuse de Hiram Abiud, unul dintre fondatori, în scopul de a ascunde originea Asociaţiei, care era atribuita unor epoci dinaintea lui Iisus. (p. 20)
      • Desaguliers a aprobat cuvintele tatălui meu, adăugând:
        • „În al treilea rând, arhitectii de azi şi constructorii au asociaţii, sindicate si loje în care se adună pentru a-si fortifica şi onora profesia lor. Astfel cu acest nume, ne putem aduna toti într-o asociaţie unică, fără ca nimeni să ştie scopurile noastre. Şi in al patrulea  rand , aceşti doi termeni, „Masonerie” (construcţii) şi „Mason”, sunt întâlniti încă din antichitate, vor fi un văl gros peste secretul originii  fundatiei; şi, în plus, fără îndoială, acestea vor creşte prestigiul Asociatiei. ” (p. 20)
      • Strămoşul nostru, Abraham Levy, înaintea moartii sale, a adăugat:
        • „Desaguliers a specificat că acei oameni care au aderat la loje înainte de 1717, în Londra, au fost masoni, în sensul că erau ingineri, arhitecţi, constructori, ucenici, dar nu aveau nici o legătură cu Asociaţia, The Mysterious Force, care a initiat Masoneria adevărata.” (p. 20)
        • În acest scop, cinci bărbaţi s-au întalnit: Levy, Desaguliers, şi însoţitorii menţionati mai sus şi au aprobat adăugarea termenului, „Free”[Liber], pentru a ascunde in mod clar data înfiinţării sale de restul oamenilor în general, şi de membri şi asociaţi în special. (pp. 20-21)
        • John Desaguliers şi însoţitorul lui au început să ceară ca Levy sa le arate Istoria. Levy le făcuse cunoscut faptul că fusese tradusă în engleză, că trei dintre manuscrisele moştenite se pierdusera recent, patru fiind pierdute cu mult timp în urmă, şi ca mai rămasese doar manuscrisul sau şi un altul (Notă: celălalt este manuscrisul lui Avraam Abiud. Acesta este cel a cărui traducere o avem in mână). Aceste declaraţii i-au tulburat extrem pe Desaguliers şi George, motiv pentru care au insistat asupra necesităţii unei copii adecvate, deoarece cu ajutorul copiei le-ar fi fost mult mai uşor sa formuleze noul statut. Ei s-au arătat atât de fideli principiilor, dorinţelor şi doctrinelor lui Levy, incat au reuşit să-l convingă să le predea o copie a acesteia. It was delivered to them. Aceasta le-a fost livrata. A trecut o vreme pana ei au citit-o. (p. 21)
        • Cei cinci s-au întâlnit din nou şi au decis să mai cheme nişte prieteni sub pretextul stabilirii unei ” Asociatii Solidare.” Scopul adevărat a fost reînnoirea Asociaţiei, The Mysterious Force, învierea sa cu noul nume convenite de către cei cinci şi restaurarea primei  Loje Conducatoare (Ierusalim). Asa cum a vrut-o Levy. (p. 21)
        • La data de 10 martie 1717 ei au invitat mai mulţi arhitecţi şi cunoscuti. Invitaţii au fost prezidati de către un tip înţelept numit Dr. James Anderson, care era un prieten de-al lui Desaguliers.După discuţii îndelungate ei au ajuns la un acord şi au desemnat ziua de 24 iunie 1717, ca data pentru o întrunire mare. (p. 21)
        • Între timp, Levy si-a pregătit fiul, pe Avraam, pentru marile evenimente ale viitorului. Cateva zile mai târziu, Avraam Levy călătorea in Portugalia însoţit de Abraham Abiud, ruda sa. Acesta din urmă este descendent al lui Hiram Abiud, unul dintre fondatori şi proprietarul acestei copii. (p. 21-22)
        • Între 10 martie şi 24 iunie un mare conflict a început între Levy[pe de o parte] şi Desaguliers şi George[pe de alta parte] din cauza refuzului acestora din urma de a restitui copia. În şedinţa din 24 iunie, majoritatea au fost de partea lui Desaguliers şi Anderson; drept rezultat ambii au uneltit împotriva Levy, asasinandu-l şi jefuindu-l de actele sale, inclusiv copia in engleză menţionata mai sus cat şi copia ebraică. (p. 22)
      • La întâlnirea din 24 iunie 1717,ei au fost de acord cu privire la crearea Marii Loji a Angliei.
      • Aici este necesar să se menţioneze numele moştenitorilor succesivi ai acestei Istorii, de la strămoşul nostru, Joseph Levy, reinnoitor al Asociaţiei, la mine, Lawrence.
        • Joseph Levy was the son of Nathan, who was the son of Abraham, Abraham the son of Jacob, Jacob the son of Nathan, Nathan the son of Jacob, who was the son of Isaac, who was the son of Moab, Moab the son of Rafael, etc., etc. back to Moab Levy, the first ancestor and one of the Nine Founders of the Association, the Mysterious Force . Joseph Levy a fost fiul lui Nathan, care era fiul lui Avraam, Avraam fiul lui Iacov, Iacov fiul lui Nathan, Nahtan fiul lui Iacov, care era fiul lui Isaac, care a fost fiul lui Moab, Moab fiul lui Rafael, etc, etc. înapoi pana la Moab Levy, primul strămoş şi unul dintre cei nouă Fondatori ai  Asociaţiei, The Mysterious Force. (p. 22-23)
          1. Joseph Levy, evreu, 1665-1717
          2. Avraam, fiul lui Joseph Levy, evreu, 1685 – 1718
          3. Nathan, fiul lui Avraam Levy, evreu, 1717 – 1810
          4. Estera, fiica lui Nathan Levy, evreica, 1753 – 1793
          5. Samuel Lawrence, soţul ei, evreu, 1742 – 1795
          6. Jonas (fiul lui Samuel şi al Esterei), convertit la creştinism cu numele de James, 1775-1825
          7. Janet, fiica lui John Lincoln, creştina protestanta, 1785 – 1854
          8. Samuel, fiul lui Jonas şi al Janet-ei (mama vitregă), Crestin protestant, 1807-1883
          9. George, fiul lui Samuel Lawrence, creştin protestant, 1840-1884. (p. 23)
      • Desaguliers, născut la 12 martie 1683 şi mort în anul 1742, a fost singurul om care s-a distins prin zelul său fervent în revitalizarea Asociatiei, la începutul secolului 18. El a meritat titlul de „Părinte al Noii Masonerii.”  Existenţa Marii Loji a Angliei se datorează doar efortului său. (P. 41) (P. 41)
      • Fără a aduce atingere indicarii numelui lui Anderson ca cel care a stabilit prima ediţie a statutului fundamental al noii Masonerii, falsificatorul şi observatorul original a fost Desaguliers. Dacă Anderson l-a compus, a fost Desaguliers cel care a crezut [in el (in statut)] si i-a dictat temele fundamentale şi ideile de bază. (p. 41)

    „Ioan Paul al II-lea, un papă care a marcat istoria” altfel decat se spune in varianta oficiala

    Carismatic şi intens mediatizat, papa Ioan Paul al II-lea, care va fi beatificat pe 1 mai, a condus Biserica catolică timp de peste 25 de ani şi a marcat istoria sfârşitului de secol XX, contribuind la căderea comunismului în Europa.

    Pe 16 octombrie 1978, cel de-al 263-lea succesor al Sfântului Petru, primul papă slav din istorie, îi urma lui Ioan Paul I, care domnise la Vatican o singură lună. Ioan Paul al II-lea a condus destinul Bisericii catolice până pe 2 aprilie 2005, data la care a murit, la vârsta de 84 de ani.

    Karol Wojtyla s-a născut pe 18 mai 1920 la Wadowice, în apropiere de Cracovia, într-o familie modestă. Şi-a pierdut mama la vârsta de nouă ani şi, trei ani mai târziu, fratele mai mare, mort în urma unei epidemii de scarlatină, în 1932. Cu o copilărie marcată de absenţa mamei, viitorul papă şi-a dedicat întreaga viaţă Fecioarei Maria, modelul mamei şi al soţiei.

    A lucrat mai întâi într-o mină de sare, continuându-şi studiile secundare şi universitare. Apoi, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, a coordonat activitatea unei trupe clandestine de teatru şi a absolvit cursurile seminarului teologic. A devenit preot în anul 1946.

    După ce a fost profesor de teologie, a devenit episcop al Cracoviei, în 1964, şi a participat la Conciliul Vatican II (1962 – 1965), devenind apoi cardinal în 1967.

    Lider al Bisericii catolice timp de peste 26 de ani, unul dintre cele mai lungi pontificate din istorie, Ioan Paul al II-lea şi-a impus concepţiile încă de la alegerea sa în această funcţie, pe 16 octombrie 1978. Karol Wojtyla, primul papă slav, avea pe atunci vârsta de 58 de ani.

    Foarte repede, „papa polonez” înfruntă cutumele de la Vatican şi, alegând să ignore scaunul papal susţinut de credincioşi, cu ajutorul căruia predecesorii săi se deplasau în mulţime, a optat pentru contactul direct cu oamenii, mergând pe jos printre ei, permiţându-le acestora să îl atingă şi luând de multe ori în braţe copiii credincioşilor.

    Vaticanul devine prea mic pentru el. Alege să călătorească în lume pentru a-şi vedea susţinătorii, îşi multiplică vizitele oficiale în străinătate, care sunt intens mediatizate.

    Carisma sa este evidentă. Pasionat de teatru în tinereţe şi păstrându-şi viu talentul de a simţi ceea ce se petrece în public, atunci când papa Ioan Paul al II-lea se adresa mulţimii, fiecare avea sentimentul că sfântul pontif îi vorbea doar lui.

    Succesul este instantaneu, mai ales în America Latină, unde mass-media l-a supranumit „globetrotter-ul Evangheliei” şi „atletul lui Dumnezeu”.

    Ioan Paul al II-lea măsura în înălţime 176 de centimetri. Însă fotografii din lumea întreagă l-au transformat într-un „uriaş” încă din primii săi ani de pontificat, iar această imagine a rezistat până pe 13 mai 1981, când turcul Mehmet Ali Agca a încercat să îl asasineze cu trei focuri de armă.

    Sănătatea sa a început să se degradeze în ziua în care şi-a fracturat femurul, pe 29 februarie 1994. Maladia Parkinson începea încă de atunci să se manifeste.

    Lumea întreagă a urmărit lentul proces de înrăutăţire a sănătăţii sale, prezentat de camerele video ale posturilor de televiziune, până în ziua morţii sale, pe 2 aprilie 2005, o dată la care au avut loc impresionante manifestări de afecţiune în piaţa Sfântul Petru din Vatican.

    A contribuit la reorganizarea Bisericii catolice, după reformele ambiţioase iniţiate în timpul Conciliului Vatican II şi a scris 14 scrisori enciclice, trei dintre acestea fiind consacrate chestiunilor socio-economice.

    Pacea şi cooperarea internaţională, mai ales în timpul numeroaselor crize şi conflicte din Orientul Mijlociu şi din regiunea Golfului Persic, reconcilierea între religii şi solidaritatea dintre Nord şi Sud s-au aflat în centrul activităţilor sale şi în toate mesajele sale apostolice.

    Viaţa şi pontificatul său au fost marcate de evenimentele majore ale secolului XX. Ioan Paul al II-lea a supravieţuit celui de-Al Doilea Război Mondial, a rezistat celor două ideologii totalitare – nazismul şi stalinismul – şi a contribuit la căderea Zidului Berlinului, influenţând astfel atât căderea regimurilor comuniste din Europa, cât şi procesul de reunificare de pe bătrânul continent.

    Slujitor al lui Dumnezeu şi al păcii, nu toate angajamentele sale au fost încununate de succes. A văzut cum ţările din Orientul Mijlociu s-au împăcat, au visat la pace şi prosperitate, dar au căzut apoi din nou în întunericul războaielor nemiloase. A combătut islamismul extremist, sectele evaghelice şi terorismul religios, dar nu a putut să împiedice declanşarea conflictelor din Africa.

    A fost un papă imposibil de catalogat, pentru că a fost întotdeauna deschis în faţa problemelor cu care se confrunta omenirea – dialogul cu islamul, cu iudaismul şi cu alte religii necreştine – şi a păstrat o linie extrem de conservatoare în problema familiei şi a moralei.

    În opinia unora dintre susţinătorii săi, principala „zonă de umbră” a pontificatului său a rămas condamnarea fără niciun compromis a contracepţiei şi a prezervativului, care, într-o lume în care epidemia de SIDA făcea milioane de victime, a condus la îndepărtarea multor credincioşi de Biserica catolică.

    În prezent, anumite voci îi reproşează lipsa de hotărâre şi de transparenţă în faţa abuzurilor şi a actelor de pedofilie comise în sânul bisericii, asupra cărora suveranul pontif a păstrat tăcerea.

    În plus, pentru a anihila teoriile lansate de teologii contestatari, Ioan Paul al II-lea s-a folosit de unele dintre cele mai zeloase şi mai mistice asociaţii, organizaţii şi mişcări religioase – considerate de unii drept veritabile iniţiatoare ale unor campanii de lobby ale credinţei -, precum carismatica Opus Dei, care oferă Bisericii o imagine reacţionară.

    Comentariul meu: Acesta este unul dintre articolele de pe net despre beatificarea lui Ioan Paul al II-lea. Nu sunt eu in masura sa spun daca este bine sau rau ce se face. In opinia mea, singurul care este in masura sa faca din muritori sfinti, indiferent din sanul carei religii ii alege, este doar Dumnezeu. Se spune ca „despre morti numai de bine” trebuie sa vorbesti. Asa este. Dar suntem datori sa spunem si adevarul despre originea fostului Papa Ioan Paul al II-lea. Pe un site catolic din 2004, septembrie 7,  am gasit urmatoarele despre Ioan Paul al II-lea:

    „Ioan Paul al II nu este Papa, ci un anti-Papa, al patrulea dintr-un sir [de anti-papi] care au stat în Scaunul lui Petru încă din anul 1958.

    La data de 26 octombrie 1958, se pare că, Cardinalul Joseph Siri a fost ales Papă, şi după ameninţări şi manevre, Siri a fost dat deoparte, şi un agent al Francmasoneriei mondiale şi al sionismului a fost pus în locul lui. Acesta a fost Angelo Roncalli, care a luat numele de Ioan al XXIII-lea.

    Ceva de acelasi gen s-a repetat în 1963, şi povestea se afla în cartea lui Malachi Martin, „Cheile acestui Sange” undeva între paginile 590 şi 610. (Malachi Martin a fost agent triplu, si este preotul neidentificat în articolul aparut in 1966 in Look Magazine, „Cum evreii au schimbat gandirea catolica” -Pe care il puteţi găsi pe internet prin Google)

    Nu mă aştept ca non-catolicii să accepte viziunile sfinţilor catolici şi „fericiţilor”, dar multe dintre aceste biserici care au aprobat persoane sfinte au avut viziunea unei biserici contrafăcute care a preluat structurile Vaticanului şi Biserica Catolică din întreaga lume. Din 1958 „biserica contrafăcuta”, asa cum Fericita Anna Katrina Emmerick a văzut în viziunile ei in jurul lui 1820, a început să submineze Biserica[ Catolica ]. Schimband toate sacramentele, toate catehismele, Liturghia, şi, cât mai repede posibil, înlocuind episcopii vechi cu noi Episcopi contrafăcuti, precum a fost, probabil evreu Marrano, „Arhiepiscopul” Joseph Bernardin, care si-a încheiat cariera exact înainte de a muri, aratand ca un pacient cu SIDA, si care mergand în Israel a afirmat ca „anti-semitismul” a fost initiat de către Sf. Apostol Ioan în Evanghelia Sfântului Ioan. Aceasta a fost prima salvă din cele pe care legiunile de evrei vor spune 10 ani mai târziu împotriva filmului, Patimile lui Hristos.

    Paul al VI-a fost „ales” în 1963 (Giovanni Battista Enrico Antonio Maria Montini) şi Montini a fost un evreu marrano, după cum s-a anunţat cu dovezi că Montini a fost o veche familie evreiască care are radacini  înapoi cu multe secole. Sub Paul al VI-lea, crema evreilor si francmasonilor a preluat întreaga structură a Bisericii Catolice, astfel încât astăzi  vedeti dezgustatorii „episcopi” care-si vand in afara Dumnezeul şi ţara. Fiecare dintre ei a fost aprobat de către reţeaua de evrei din întreaga lume înainte de a fi numiţi de către actorul Woytila Karol, [alias] Ioan Paul al II-lea.

    Ioan Paul al II a fost „ales” în 1978, după moartea bruscă şi, probabil, uciderea unui italian naiv, [Albino] Luciani, care a luat numele de Ioan Paul I.

    Woytila, Ioan Paul al II-lea, pe care ei încearcă să-l menţină în viaţă, atâta timp cât este posibil, este acuzat de a face parte dintre evrei prin filiatie materna. Este adevărat că, în Polonia, el a jucat la echipa de fotbal a evreilor ca tanar. Biografii lui, Tad Szulc, Carl Bernstein (care au lăudat faptul că tatăl său a fost comunistul pentru care a luptat senatorul McCarthy pe Larry King Live cu ani în urmă) si altii care par a fi toţi evrei, şi aduc elogii stralucitoare in crestere despre Ioan Paul al II-lea.  Woytila a fost „ales” Papa din Polonia comunistă. Prietenul meu mi-a dat un articol cu ceva ani în urmă, care a aparut imediat după al doilea Conclav din 1978, care este intitulat „Guvernul comunist Lauda Alegerea Papei.”

    Crescând în şcoli catolice, am citit despre Cardinalul Mindzenty, care a fost luat prizonier de către comuniştii evrei, atunci când ei au preluat Polonia după Al Doilea Război Mondial. Mindzenty a fost sub arest la domiciliu, şi niciodată nu i s-a permis să călătorească.  Printr-un contrast puternic, lui Woytila (Ioan Paul al II) i-a fost întotdeauna acordata permisiunea de a călători în şi din Polonia comunistă, şi de a isi vizita colegul revoluţionar (şi evreu marrano?) Joseph Bernardin din Cincinnati de două ori înainte de a fi ales Papă. Un alt biograf al lui Ioan Paul al II-lea, abominabila fata-taioasa şi limba-ascutita George Weigel, este un confident apropiat al ultimului Troţkist evreu Bill Kristol de la Weekly Standard, acum, folosind masca de „republican conservator”.

    În 1904, Papa Pius al X-lea l-a primit pe Teodor Herzl, fondatorul sionismului modern. Puteţi găsi amanunte despre această întâlnire pe multe site-uri ale Google şi căutand „Papa Pius al X Herzl Zionism” şi aici este un fragment din paginile web:

    „La data de 25 ianuarie 1904, Herzl a fost primit în audienţă de către Papa Pius X. Cu nouă ani înainte, ca el sa redacteze Statul Evreu, Herzl a arătat o intelegere conştienta fata de ingrijorarile romano-catolicilor şi a  formulat politica sionista privitoare la acestia:” Sanctuarele de Creştinătate ar fi protejate prin atribuirea unui statut extra-teritorial pentru ele, cum este bine cunoscut în dreptul naţiunilor. Noi ar trebui să formam o Garda de Onoare privitoare la aceste sanctuare, raspunzand de îndeplinirea acestei datorii cu existenţa noastră. ”
    În ciuda acestei sensibilităţi fata de durerile creştine, şi a includerii ulterioare în gândire centrala sionista a acestui sentiment de responsabilitate faţă de altarele creştinismului, Herzl nu a reuşit să obtina o binecuvântare papală pentru marea sa hazardare.
    Evreii nu l-au recunoscut pe Domnul nostru, prin urmare, nu putem recunoaste poporul evreu,” i-a spus răspicat Papa Pius al X-lea.
    Riposta papală nu l-a luat complet prin surprindere pe Herzl. Cu trei zile inainte secretarul de stat al lui Pius il avertizase că” atâta timp cât evreii neagă divinitatea lui Hristos, noi cu siguranţă nu putem fi de partea lor „Cum am putea atunci sa fim de acord cu recâştigarea posesiei lor asupra Ţarii Sfinte?”
    Secretarul de stat, de atunci, al Vaticanului, era marele spaniol Merry del Val, care a declarat, de asemenea, citat de contele rus Cherep-Spirodovich în cartea sa” The Hidden Hand” (Mana ascunsa), ” De fiecare data cand găsim ceva imoral şi distructiv pentru societate, găsim un evreu în spatele lui.
    O trecere rapida la 1991, când agentul-evreu, şi, probabil, jumătate evreu el însuşi, Woytila, a declarat într-o minciună subliniată cu aldine în Parade Magazine, că recunoasterea dreptului evreilor de a revendica Israelul a fost politica consecventa a Bisericii Catolice. Acest lucru a fost scris într-un articol publicat în Politica Criminală de către LT Patterson in jurul lui 1991, după cat îmi amintesc. Ioan Paul al II-lea i-a recunoscut Israelului exact ceea ce Papa Pius al X-lea a spus ca nu ar putea fi făcut sau sprijinit atata timp cat ei l-au respins pe Mântuitor.
    Acum puteţi înţelege vizita ” respectuoasa” a lui Ioan Paul al II-lea la Auschwitz  pentru a depune mărturie la clădirile false de acolo.
    Vaticanul acum, părând să ia partea arabilor in aceasta problema, – face ceea ce au făcut comuniştii în Rusia timp de 41 de ani, şi încă mai face Putin astăzi: pretinde a fi prietenul arabilor, aduna informatii, le da arme învechite şi se asigură că programul evreiesc merge inainte cat de triumfator posibil.
    Nu mă aştept ca non-catolicii să fie de acord cu punctul de vedere actual al Bisericii Catolice de astăzi, după cum si noi cei cativa catolici in alertă o facem. Non-catolicii pot spune: „Priviti, mare curvă din Babilon este în cădere, aşa cum merită.”

    Cu toate acestea fiecare modificare efectuată de către cei patru anti-papi ai celui de-al doilea Vatican (Ioan al XXIII-lea 1958 – 1963, Paul al VI-1963-1978, Ioan Paul I 1978 – 1978, Ioan Paul al II, 1978 -?) impreuna cu falsul lor consiliu al Vatican II (1962 – 65) au fost în direcţia protestantismului (a se vedea http://www.realnews247.com/altar_comparison_pictorial.htm pentru o demonstraţie dramatică a deformarii arhitecturii Catolice, incepand cu Conciliul Vaticanului II).
    Zeci şi zeci de pagini ar mai putea fi scrise „, dar acest lucru dă ideea. În cazul în care Biserica Catolică este Biserica adevărată, atunci ea va trece prin Patimile lui Hristos: răstignire, îngropare vremelnica (acum) şi învierea Sa. În cazul în care ea este Biserica adevărată, atunci ea se va ridica din nou miraculos, şi adevăratul Papa va fi repus pe tronul Sfântului Petru, şi contrafăcuta Biserica va fi aruncata afară, şi, potrivit mai multor sfinti, vor cunoaşte toţi că „degetul lui Dumnezeu” este aici.
    Chiar acum, din punctul nostru de vedere, „Biserica este în eclipsă” – lumina fiind blocata de către biserica contrafăcuta a iudeo-masoneriei.
    Jxxxxxx. Jxxxxxx.

    P.S. nu acorda atenţie acelor mulţi catolici care încă mai încearcă să spună că Ioan Paul al II nu ştie ce se întâmplă, şi că acestia sunt doar” Episcopi răi „,” inregistrarea a 25 ani de distrugere este clara. Scandalul pedofililor „precum satanicii episcopi”, ca Bernardin care a recrutat homo pentru ” preoţie ” în seminariile catolice incepand cu 1970 sau cam aşa ceva, şi a indepartat bărbaţii normali este detaliată în cartea „Good Bye, Good Men”, a lui Michael Rose deşi Rose nu reuşeşte să tragă concluziile evidente din dovezile impresionante pe care le-a acumulat.
    Recent, Ioan Paul al II-lea a promovat legea pentru protejarea episcopilor pedofili „Bernard Law”, într-o poziţie la Sf. Maria Maggiore din Roma. Dar catolicii-in-negare nu se vor confrunta cu muzica, indiferent de cât de multe dovezi se strang. Motivul pentru care papii celui de-al Doilea Vatican sunt anti-Papi este faptul că acestia au sprijinit toate documentele eretice ale lui Paul al VI-lea despre Libertatea Religioasă, semnate  la Vatican II. Un Papa adevărat nu poate semna un document al Consiliului care contine erezii în el. Când face asa ceva, el anunţa deja că nu el este Papa.
    Iudeo-masoneria controlează Vaticanul din 1958, iar acest lucru este începutul înţelegerii declinulului moral din lume incepand cu acel moment.
    Jxxxxxx. „

    http://www.cephas-library.com/catholic/catholic_pope_has_jewish_mother.html

    Nu ma mira faptul ca un alt protector al pedofililor, Papa Benedict al XVI-lea,  il beatifica, si inca prin derogare de la norma, pe un altul. Ceea ce ma uimeste este memoria scurta a celor care stiu de aceste fapte si totusi tac malc sau aplauda frenetic. Nu uitati ca articolul redat mai sus a fost publicat in 2004. In 2010 biserica catolica a fost zguduita de alte scandaluri privind pedofilia, si continua sa iasa la iveala noi si noi povesti, marea majoritate datand chiar din perioada anilor ’70. A face un sfant dintr-un om si Papa care a protejat pedofilia este, in opinia mea, strigator la cer in ochii Domnului dar placut inaintea evreilor. Numai asa isi poate bate joc dracul de crestini.

    Cine sunt „intelectualii” evrei care il ataca pe Ion Cristoiu?

    Un grup de intelectuali protestează faţă de afirmaţiile laudative făcute de jurnalistul Ion Cristoiu într-o ediţie a emisiunii “Profesioniştii” la adresa fostului conducător al Gărzii de Fier, Corneliu Zelea Codreanu.

    “Am aflat cu îngrijorare de difuzarea pe primul canal al Televiziunii Române a unei emisiuni realizate de dna Eugenia Vodă şi difuzate pe TVR 1 la data de 21 noiembrie 2010, în cadrul căreia jurnalistul Ion Cristoiu a făcut unele afirmaţii inacceptabile cu privire la „moralitatea” lui Corneliu Zelea Codreanu, fondatorul Mişcării Legionare din România, personaj pe care l-a prezentat ca erou romantic. Dorim să vă atragem atenţia că afirmaţii de genul celor făcute în cadrul acestei emisiuni sunt nu doar încercări de acreditare a unor neadevăruri istorice, ci şi ofense la adresa memoriei victimelor Mişcării Legionare din România”, se arată într-o scrisoare semnată printre alţii de istoricul Radu Ioanid, politologul Michael Shafir sau scriitorul Dorin Tudoran.

    “Dl. Ion Cristoiu, care se declară ca ziarist discipol al lui Nae Ionescu, ca şi gazda sa, dna Eugenia Vodă, ignoră caracterul fascist şi terorist al acestei grupări politice, contribuţia ei la pregătirea Holocaustului din România, responsabilitatea ei (şi a liderului ei) pentru asasinarea unor oameni nevinovaţi, între care şi personalităţi ale vieţii politice şi culturale româneşti din perioada interbelică. Difuzarea unei asemenea emisiuni nu poate crea decât confuzie şi deruta în contextul politic şi economic actual. Vă solicitam de aceea, domnule Director, ca instituţia publică pe care o conduceţi să se delimiteze în mod ferm de afirmaţiile făcute în emisiunea amintită şi să sancţioneze pe cei care sunt răspunzători profesional pentru producerea şi difuzarea ei”, se mai arată în document.

    Sursa: http://www.realitatea.net/o-emisiune-a-eugeniei-voda-se-lasa-cu-scandal-la-tvr_778740.html

    Nu despre Ion Cristoiu vreau sa va vorbesc si nici despre Corneliu Zelea Codreanu ci despre unii dintre aceia care au semnat acest protest. Cine sunt acesti oameni si de ce ii deranjeaza asa de tare Miscarea Legionara si Codreanu?

    Domnul Radu Ioanid ( i-am spus domn din politete si din respect  fata de varsta pe care o are nicidecum fata de persoana care este)  „a desfăşurat o bogată activitate academică, publicistică şi de cercetare. A obţinut titlul de Doctor în Istorie (1995), acordat de École des Hautes Études en Sciences Sociales din Paris, titlul de Doctor în Filosofie (1983), acordat de Universitatea din Cluj şi diploma de Master în Sociologie (1976), acordată de Universitatea din Bucureşti.
    Între 1976 şi 1986, a lucrat ca sociolog în cadrul Institutului de Proiectare a Construcţiilor Tipizate din Bucureşti. Din decembrie 1990 până în septembrie 2000 a deţinut diverse funcţii manageriale şi de cercetare la The United States Holocaust Memorial Museum, Washington D.C. A fost vice-preşedinte al Comisiei Internaţionale pentru Studiul Holocaustului în România, prezidate de Elie Wiesel, în perioada octombrie 2003-noiembrie 2004. Din septembrie 2000 până în prezent este director al International Archival Programs Division din cadrul U.S. Holocaust Memorial Museum, Washington D.C.

    Radu Ioanid a beneficiat, de asemenea, de o bursă Starkoff la American Jewish Archives, Cincinnati, Ohio. A abordat, în calitate de cercetător, diverse teme, precum eficacitatea reţelelor culturale în România, metode de îmbunătăţire a serviciilor sociale în Bucureşti, prigoana evreilor români în timpul celui de-al doilea război mondial, regimul comunist în Europa de Est sau aspecte legate de activitatea Partidului Comunist Român.

    Radu Ioanid este, deopotrivă, autorul a numeroase prezentări, studii publicate în volume colective, articole publicate atât în ţară cât şi în străinătate, recenzii de carte şi traduceri. A susţinut numeroase conferinţe pe teme de specialitate, al căror text a fost ulterior publicat.” http://www.crimelecomunismului.ro/ro/despre_iiccr/structura_iiccr/consiliul/radu_ioanid

    Aceasta este prezentarea sa oficiala din care s-a omis sau uitat mentiunea ca este evreu si ca in martie 1987 a parasit Romania, plecand in Statele Unite. Exista insa si caracterizari mai mult sau putin oficiale ale domnului Ioanid:

    ” Am să spun, în încheiere, câteva cuvinte despre un aventurier care tot vine în vâjâială pe-aici, dă cu bombardele, cu fumigene, după care îi sfârâie călcâile, dispare.

    Radu Ioanid e al său nume. Nu am să-l jignesc, nu am să folosesc cuvinte pe care mi le-ar putea reproşa excelenţii cunoscători de limbă română de la U.D.M.R. şi care sunt foarte atenţi la cuvintele pamfletarului care sunt.

    Deci microfonul Senatului trebuie să rămână microfonul Senatului. Aşadar, voi vorbi mai mult decât ponderat, dar cred că nu îl jignesc prea tare pe domnul Radu Ioanid dacă voi spune că este un impostor. Pot şi mai rău, dacă supunem la vot, putem face aici un concurs de calificative pentru acest domn care, înainte de 1989, şi-a dat o teză de doctorat cu un personaj care ne-a nenorocit nouă tinereţea în Facultatea de Filosofie, Gall Ern., da? Domnul secretar Mihai Ungheanu îl cunoaşte. Deci Gall Ern. de la Cluj a fost şeful lucrării de doctorat a acestui tânăr Radu Ioanid, din care trebuia să reiasă neapărat că prima mişcare fascistă din Europa a fost în România. Aşadar nu a fost în Ungaria lui Horthy (Horthy vine la putere după ce a înnăbuşit Armata Română aşazisa Revoluţie a lui B.la Kun, deci în 1919), nu a fost Mussolini în 1922, nu au fost alte ţări, nu a fost Germania nazistă, a fost România.

    Asta era teza acestui domn Radu Ioanid, care se laudă el că e evreu. Nu e evreu. A fi evreu este o cinste. Avem aici pe unii distinşi colegi care sunt chiar evrei şi am şi eu în Partidul România Mare pe deputatul Ioan Miclea, pastor evanghelic, dar evreu, şi am toată simpatia pentru el, pentru că e omul Bibliei. A fi evreu este o onoare, dar ăsta e un prost. Evreii sunt oameni inteligenţi. Singurul popor din lume care nu are analfabeţi. De ce? Pentru că ei, prin ritual, trebuie să citească textele sacre. Nu se poate, îi obligă părinţii, îi obligă Templul.

    Deci acest Radu Ioanid este ungur. De ce este ungur? Mama lui se cheamă chiar Ilona. Mama lui era asistentă de socialism ştiinţific şi ne nenorocea şi aia tinereţea. Aşadar s-au unit ăştia, Gall Ern. şi cu Ilona, şi au făcut o podoabă de băiat. Ca să nu mai rămână repetent şi a doua oară, ca domnul Goe, l-au trimis în America. Ãsta pleacă în America, dar înainte de a pleca îşi recapătă banii pe un apartament din bulevardul Nicolae Titulescu nr. 73-79, bloc 10A, scara A, etaj 9, ap. 36, era apartament proprietate personală. A luat 120.000 de lei. Prin 1986-1987 era o sumă, când o Dacie costa 70.000 de lei. Am dat datele astea în special pentru colegii din presă, care se pot duce oricând să verifice. Şi ce profil moral are cel care acuză poporul român că e un popor de criminali?! Primeşte banii, după aia se întoarce şi dă în judecată familia care şi-a cumpărat, între timp, legal apartamentul, în solidar dă în judecată şi Primăria sectorului 1; familia se numeşte Soare (numai femeia, am înţeles, mai trăieşte, are doi băieţi, un domn Răzvan Soare care a lucrat cu domnul preşedinte Ion Iliescu la Palatul Cotroceni, cred că până în 1996, un fiu aproape orb şi un câine Saint Bernard care-l duce pe sărmanul nevăzător).

    Deci în apartament mai stă numai doamna Soare, alături de fiul ei aproape orb şi un câine Saint Bernard. Îi dă în judecată, minte la toate procesele că n-a primit nici un ban pe apartament, dar nu te joci cu un fost consilier prezidenţial sau de stat sau referent, cum a fost Răzvan Soare la Palatul Cotroceni. Omul a fost scormonitor, s-a dus la arhive şi a găsit documentul din care reieşea că statul i-a dat preţul integral pe apartament.

    Deci acest Radu Ioanid e sperjur. A minţit la tribunal că n-a primit nici un ban. Acum le face viaţa imposibilă, nu ştiu, a făcut un recurs în anulare, nu ştiu doamna Rodica Stănoiu în ce situaţie se mai află cu picioruşul cu care semnează diverse rezoluţii, dacă ea a mai primit acest recurs în anulare.

    Însă ce vreau să vă spun? Haideţi să vedem şi noi, cine vine şi face agitaţie prin România, pe aici? Vin toţi escrocii internaţionali. El vrea să vândă apartamentul. A minţit că face „Fundaţia Holocaustului”. Unde, doamnelor şi domnilor, la cucurigu, pe bulevardul Titulescu, la etajul 9? Păi, cine mai stătea la etajul 9 în România?

    Unul care căra apă cu găleata, Emil Constantinescu, şi uite în ce situaţie a ajuns! (Rumoare, râsete.) Deci el vrea să ia dolari. A găsit un cumpărător cu 25.000 de dolari. Asta vrea să facă Radu Ioanid. O iubi el victimele holocaustului, dar nici banul nu-i de colea!

    http://www.cdep.ro/pls/steno/steno.stenograma?ids=5274&idm=2,06&idl=1(stenograma Sedintei Senatului Romaniei din 2 aprilie 2002)

    Desigur, ati recunoscut stilul si exprimarea inconfundabila a senatorului C.V. Tudor. Desi nu este cea mai credibila sursa, afirmatiile de mai sus au fost facute intr-o sedinta a Senatului Romaniei din 2002 si cred ca daca ar fi spus neadevaruri ar fi fost taxat imediat de ceilalti colegi.

    „Radu Ioanid: Sunt socat de decizia Bancii Nationale

    La inceputul lunii august, Radu Ioanid, director in cadrul Muzeului Memorial al Holocaustului de la Washington, s-a declarat „socat” de decizia bancii centrale de a emite o moneda pentru comemorarea fostului conducator al Bisericii Ortodoxe Romane. Potrivit lui Ioanid, patriarhul Miron Cristea, care a fost si prim-ministru al Romaniei intre anii 1938-1939, este cel responsabil cu revizuirea legii cetatenei, prin care aproximativ 225.000 de evrei – respectiv 37% din populatia evreiasca din tara – au fost deposedati de cetatenia romana.

    Ioanid a cerut astfel BNR retragerea monedei, printr-o scrisoare privata transmisa, pe 29 iulie, guvernatorului Mugur Isarescu.

    Numai 6.000 de evrei mai traiesc astazi in Romania, mentioneaza AP, precizand ca aproximativ 300.000 de evrei si tigani au fost exterminati in tara noastra in timpul Holocaustului.” http://www.hotnews.ro/stiri-esential-7712345-ambasadorul-sua-mark-gitenstein-sunt-foarte-dezamagit-decizia-bnr-emite-moneda-patriarhul-miron-cristea.htm

    Radu Ioanid comentează pentru Cotidianul afirmaţiile făcute în „Haaretz“ de Cellu Rosenberg şi vorbeşte despre antisemitism în România anului 2008:

    România e o ţară antisemită – scria, recent, în „Haaretz“, un lider de opinie din Israel. Nu e totuşi cam mult?

    R. I. Nu ştiu dacă autorul articolului respectiv este într-adevăr lider de opinie în Israel. Ştiu însă că în România există antisemitism. Nu trebuie decât să luăm sondajele de opinie din ultimii ani, inclusiv pe cele făcute de instituţii guvernamentale din România. Cam 20 la sută dintre cei intervievaţi ar prefera să nu aibă vecini evrei şi aproape 30 la sută cred că evreii şi-au meritat soarta tragică în istorie pentru că l-au răstignit pe Isus Cristos. De unde vin aceste idei într-o ţară aproape fără evrei? Nu avem spaţiu aici, dar cunoaştem cauzele: antisemitismul ţarist, cel al bisericii, cel cuzist, cel comunist, toate adunate şi rămase undeva în reflexul colectiv…” http://old.cotidianul.ro/radu_ioanid_n_romania_exista_antisemitism_oficial-63578.html

    Domnul Ioanid este unul dintre aceia care sustin ca in Romania a existat un Holocaust al evreilor. Cei interesati pot citi aici opinia acestui domn despre asa-zisul Pogrom de la Bucuresti.

    Pentru activitatea sa neobosita de ” promovare a democratiei si culturii romanesti in lume ” Radu Ioanid a fost distins cu Ordinul national pentru Merit in grad de Ofiter, pe 14 decembrie 2000, de catre presedintele Emil Constantinescu si al sau prim-ministru Mugur Isarescu. De altfel, daca va uitati in acele M. O.(603,604,605),  veti vedea o multime de indivizi care n-au avut nici o legatura ( cunoscuta noua) cu Romania, printre care si actualul senator american John McCain, la vremea aceea directorul IRI (International Republican Institute). De ce ar fi premiat un democrat  roman un republican american? Habar n-am, dar in mod cert meritele sale trebuie  sa fi fost deosebite. Cei interesati pot citi aici legea privind acordarea anumitor distinctii nationale.

    Domnul Michael Shafir are un curriculum impresionant. O descriere mai pe scurt i-o face insa Constantin Mustata intr-un articol intitulat :”Dincolo de colţ, cioclii! (sau insolenţa lui Michael Shafir)” din care citez: ”

    A murit patriarhul ardelean Raoul Şorban şi a venit la Cluj, din beciurile documentare ale „Europei Libere”, arogantul „documentarist” Michael Shafir. El este cioclul-şef! La începutul anilor ’60, când a fugit din România, a blestemat acest pământ şi a jurat că nu-l va mai călca niciodată. Dar nici acolo, în Ţara Sfântă, nu şi-a găsit rosturile.

    A pornit din nou la drum, spre Europa, chemat de Nöel Bernard şi-ai lui. I s-a oferit şi-un „job“ care i-a satisfăcut orgoliile: timp de 22 de ani a fost şef al Departamentului de Cercetare a Opiniei Publice de la „Europa Liberă“… Când a venit sfârşitul „Europei Libere“, a bătut cu disperare pe la porţile Europei, momind curţile cu cele 300 de volume cu documente. L-au primit până la urmă clujenii de la „Studii Europene“, cărora, în schimbul bunăvoinţei, le-a adus documente, împreună cu dulapul lui special pe care îl ţinea în propria-i casă. E drept, suportând greu palma dată de cei care l-au refuzat cu zestrea „documentară“ cu tot. Bucureştenii de la Institutul de Istorie Recentă, i-au spus „Nu”, refuzând chiar şi „zestrea” documentară. Cea care, în copie, se află şi la CIA, dar şi la Budapesta, oraşul unde s-a născut buna lui bunică!

    Ajuns în Clujul profesorului Raoul Şorban, a trecut la atac. Şi, cum rătăcitorul Michael Shafir a aflat că în 18 iulie a murit patriarhul ardelean Raoul Şorban, s-a aşezat la masa de scris, închegând primele atacuri jalnice, la adresa unui bărbat care nu-i mai putea da replica. Ieşit la atac, Michael Shafir scrie: „Raoul Şorban a decedat la venerabila vârstă de 94 de ani. Venerabilă a fost însă numai vârsta, nu şi controversata personalitate a dispărutului (…)“ Dureroasă şi nedreaptă afirmaţie, aparţinând unui individ care se joacă cu destine umane, încercând să impună grile şi raţionamente dubioase de apreciere a unei vieţi închinată exemplar ştiinţei şi umanismului.

    Aţi fost un om ocupat. Vreme de 22 de ani, cât aţi slujit cu maxim devotament idealul „Europei Libere”, a trebuit să alergaţi prin München şi prin Occident să-i intervievaţi pe cei care puteau depune mărturii despre starea comunismului. Aţi adunat, cu hărnicia albinelor, o comoară de informaţii, atât de utilă omenirii şi serviciilor secrete. Şi, poate, nici nu v-au fost răsplătite meritele excepţionale, încât, salariul de vreo trei mii de dolari, oferit de Facultatea de Studii Europene din Cluj-Napoca, devine o reparaţie. Chiar dacă mai sunt cârtitori, gata să iasă în stradă, să ceară să li se suplimenteze cele nici 11 milioane cu încă vreo câteva, spre a-şi putea plăti întreţinerea lunară la bloc. Ei, cârtitorii… Cei care, nici nu prea pricep cum, citez din vulg, „v-aţi cocoţat pe scaunul de profesor universitar?” habar n-au că un super-profesionist de talia lui Michael Shafir, prin cursurile pe care le predă, între altele „Gândirea politică” şi „Aspecte comportamentale în totalitarism”, este o prezenţă vitală, indispensabilă, pentru progresul societăţii româneşti. Mai aud, ici-colo, fel de fel de bârfe. Cum că, atunci când aţi fugit din România, în 1961, aveaţi în acte alt nume: Frisch. Tot frumos… Ei nu pricep de ce-aţi devenit… Shafir. Trebuie să-i lămurim „de ce”. Simplu: când v-aţi însurat, ca să-i dovediţi soţiei, care se chema Fischer, cât de mult o iubiţi, aţi recurs la o anagramare, din care a rezultat… Shafir. Cum n-am habar de regulile anagramării, nu pot comenta. Nu pot comenta nici zicerile celor care vă acuză că aţi fi scuipat pe harta României, sub jurământul că nu veţi mai călca niciodată în această ţară nenorocită. Nici chiar în calitate de turist! Simple bârfe. Eu n-am fost de faţă. Alţii, continuă să vă acuze că v-aţi continuat şi azi apucăturile de odinioară, indicând şi surse documentare, în care, creionul dumneavoastră, nervos şi agitat, rar îşi găseşte răgaz pentru o vorbă bună despre ţara care v-a reprimit cu braţele deschise, oferindu-vă unul dintre cele mai mari salarii pe care le are un profesor universitar din prea săraca Românie! E drept, a contat şi arhiva pe care aţi adus-o la Cluj-Napoca, aceasta conţinând fondul documentar al „Europei Libere”, cu referire specială la perioada când în Estul Europei se schimbau vremurile, pentru care, dumneavoastră, cercetătorul, v-aţi implicat atât de ferm. Şi nici nu-i pot înţelege pe cei care v-au refuzat „comoara”, intuind, probabil, pretenţiile din spatele ei ale arhivistului-cercetător. N-au înţeles că, de fapt, marea comoară nu era lada de documente, ci omul, cel care a creat-o. S-au supărat, e posibil, şi pentru faptul că nu le-aţi oferit exclusivitate, acelaşi „dar” dându-l mai întâi Budapestei… Falsă şi inacceptabilă supărare. Ei n-au putut înţelege, nici accepta, legăturile sufleteşti pe care le aveţi faţă de Budapesta şi de lumea ungurească. Oameni insensibili, care, neavând bunică născută la Budapesta, bârfesc. Eu nu pot trăi nici sentimentele nepotului, al cărui bunic patern îşi trage rădăcinile tot din bătrânul imperiu bicefal. O lume de poveste în care aţi trăit: bunic conţopist, cu soţie născută la Varşovia, străbunic arendaş pe moşiile lui Sturza, în vremuri când în familie, aşa se zice, limba română se vorbea doar în bucătărie şi într-o singură zi pe săptămână. Azi aţi devenit un recunoscut holocaustolog. Veţi face carieră mondială, veţi scrie încă zeci de cărţi, ucenicia de la „Europa Liberă”, când aţi interogat mii de oameni, devenind merinde pentru tot restul vieţii, completând studiile pe care le-aţi făcut la Ierusalim, la Universitatea Ebraică – Facultatea de literatură engleză şi istorie, cât şi pe cele de master şi doctorate. Fără a trece nici peste directoratul la Departamentul de Ştiri de la Kol Israel, sau peste perioada de lector la Facultatea de Ştiinţe Politice de la Tel Aviv. Destule merite pentru a nu vi se pune eticheta de „purtător de servietă” al lui Wiesel, aşa cum au făcut-o unii. Vă recomandă impresionanta operă pe care aţi lăsat-o Planetei, deşi nu v-aţi spus încă ultimul cuvânt.

    Cercurile intelectuale, care vorbesc tot mai mult despre dumneavoastră, Michael Shafir, au şi o idee cu tâlc profund: dacă se va descoperi o altă civilizaţie în Univers şi se va solicita traducerea celor mai celebre lucrări realizate pe planeta Pământ, numele dumneavoastră nu poate lipsi din marile biblioteci ale Universului…

    E indignantă pornirea sadică de a-i face mincinoşi pe atâţia oameni, între ei numărându-se şi Raoul Şorban. Mi-a părut însă blasfemiator gestul de a pune astfel de etichete rabinului Clujului din anul când eraţi în burta mamei, Moshe Carmilly-Weinberger. Aceeaşi jignire aţi adus-o şi rabinului-şef al României Alexandru Şafran. V-aţi războit, direct sau indirect, şi cu rabinul Zwi Kestenbaum. De ce? Pentru că a avut curajul să afirme că România a fost singura ţară din Europa care n-a deportat evrei la Auschwitz?! Prea mult, domnule Shafir! Şi nici nu sunteţi cu nimic credibil. Pe unde aţi trecut, aţi făcut valuri, lăsând o imagine penibilă, spre a vă satisface orgoliul de cocoţat în fotolii râvnite. Aţi râvnit la scaunul ocupat de Annelise Utte Gabany, v-aţi ploconit în faţa lui Vlad Georgescu reuşind până la urmă să deveniţi şef. L-aţi cunoscut, desigur, pe René Al. de Flers, fostul director al „Europei Libere”… El face public acest episod în cartea sa „Radio Europa Liberă şi exilul românesc”, apărută în anul 2005, la Editura „Vestala” din Bucureşti. Pentru a-mi păstra buna imagine pe care mi-am construit-o despre prea onorabila dumneavoastră personalitate, vreau să cred că toate aceste afirmaţii sunt simple răutăţi pornite din invidia unora.

    […] Şi dumneavoastră vă zbateţi pentru dreptatea poporului evreu, cu deosebirea că n-aveţi echilibrul uman al lui Raoul Şorban. Sunteţi un mărunt declanşator de verbe imaginându-vă că sunteţi altcineva. Sunteţi un om stăpânit de nevroză, pe care aţi contactat-o încă din fragedă pruncie. O şi mărturisiţi, de altfel, într-un interviu acordat unui săptămânal editat de Media Pro: „…ura faţă de comunism am învăţat-o în familie, la 11 ani”. La vârsta aceea, Raoul Şorban învăţa muzică şi armonie. Era senin şi visa să-şi poată sluji neamul, dar şi să nu se despartă niciodată de prietenii lui de joacă, fie români, unguri sau evrei. El a învăţat să lege prietenii şi să le respecte. Le-a învăţat şi limba… Spuneţi că la 11 ani ura anticomunistă v-a dus la jurământul că, dacă în 20 de ani nu veţi reuşi să fugiţi din ţară, vă veţi sinucide. N-a mai fost cazul: la 17 ani, în 1961, aveaţi biletul pentru Israel. V-a rămas însă puternic sădită în conştiinţă, ura, pe care aţi revărsat-o nu doar asupra profesorului Şorban. El chiar n-avea nimic în comun cu implantarea comunismului în România. Era „meritul” unora pe care, în calitatea dumneavoastră de cercetător şi alcătuitor de dosare, ar trebui să-i ştiţi foarte bine, chiar dacă, mulţi, ca şi dumneavoastră, şi-au schimbat numele, cu sau fără metoda anagramării.” Va  recomand sa cititi intregul articol al lui Constantin Mustata, nu numai pentru a vedea cine a fost Raoul Sorban ci si pentru a afla ce spun alti evrei despre „pogromul” din Romania. De altfel, la acel articol blasfemiator al lui Shafir a raspuns insusi ambasadorul Eliezer Palmor (Israel).

    Se pare ca Shafir si-a facut un obicei din a-i ataca pe cei care, din pacate, nu-i mai pot raspunde.

    Despre Dorin Tudoran un alt „plecat si revenit” in Romania puteti citi pe wikipedia. Insa Ioan T. Morar il descrie mai bine intr-un articol intitulat : „Eu am cunoscut un alt Dorin Tudoran:

    Cel care semnează acum Dorin Tudoran nu are nici o legătură cu Dorin Tudoran pe care l-am cunoscut şi cu care m-am considerat prieten. Acel Dorin Tudoran părea un om curat, avea nerv şi chiar un fel de jovialitate. Imaginea sa de dizident era vie şi duşmanii lui erau şi duşmanii noştri. L-am apărat cînd mi-a cerut-o şi am ajuns la un proces pe care l-am pierdut în mod dubios. Dosarul se judecă la Strasbourg unde voi cîştiga fără probleme. L-aş fi cîştigat şi atunci dacă acel Dorin Tudoran ar fi venit la proces, cum îmi promisese cînd mi-a livrat informaţiile despre persoana în cauză. Dar, între timp, devenise acest Dorin Tudoran, scuzîndu-se pueril pentru că nu poate veni martor.

    Acel Dorin Tudoran avea prieteni. Acest Dorin Tudoran îi înjură pe prietenii aceia. Acel Dorin Tudoran era un opozant al Securităţii, un hărţuit.  Acest Dorin Tudoran e omul lui Felix, căruia i s-a livrat fără să-i tremure dosarul de urmărit al celuilalt.

    Acel Dorin Tudoran părea un luptător. Acest Dorin Tudoran e un cîrtitor fără har şi, mai ales, fără haz. Acel Dorin Tudoran părea gata să construiască o lume mai bună. Acest Dorin Tudoran nu mai e în stare decît să demoleze prietenii, să scuipe acolo unde a îmbrăţişat.

    Acel Dorin Tudoran ar fi meritat statuie. Acest Dorin Tudoran nu merită nici măcar un pamflet.

    Mi-e dor de acel Dorin Tudoran. Mi-e jenă de acest Dorin Tudoran care, după scuipaturile pe care le trage spre acel Dorin Tudoran, mi se pare gata să intre în partidul lui Vadim. În fond, ce mi-e Vadim, ce mi-e Felix.”

    Vera Campeanu este o veche investitie a lui George Soros. Gheorghe Campeanu este bun prieten cu Radu Ioanid si Dorin Tudoran. Sociologul Alexandru Florian(evreu) este directorul Institului ” Elie Wiesel” si are aceleasi pareri ca si Ioanid despre antisemitismul din Romania. Mihai Dinu Gheorghiu „În vara lui ’89, sociologul a încercat să trimită la Europa liberă o scrisoare prin care propunea să fie ales el în locul lui Ceauşescu secretar general al PCR […]  si a fost, în 2004, membru al Comisiei Internaţionale Wiesel pentru Studierea Holocaustului”. Maximilian Marco Katz este un evreu cu „activitate” in Romania. Liviu Rotman,doctor in istorie, conferentiar al Universitatii din Tel Aviv, profesor-asociat al Universitatii din Bucuresti.

    Aceasta este „elita intelectuala” in care Soros& Co. a investit bani grei pentru a defaima Romania si a distorsiona istoria in asa fel incat sa le serveasca propriilor interese. Stimatilor intelectuali, daca nu va place de „Romanica” de ce nu plecati acolo de unde ati venit sau de unde va vin banii? Va raspund tot eu: pentru ca acolo valoarea voastra este zero. Afirmand ca sunteti evrei si ca luptati pentru rascumpararea memoriei celor ucisi de fascism comiteti o impietatea la memoria acelor evrei care au murit nevinovati datorita ambitiilor voastre sioniste, de putere si dominatie. De ce nu luptati si pentru cei pe care i-a omorat Stalin? Pentru ca Stalin era la fel de evreu ca si voi si corb la corb nu-si scoate ochii. De ce nu spuneti si ca Hitler a fost evreu si  ca majoritatea ofiterilor SS au fost la fel de evrei ca si voi? De ce nu faceti lucrurile mult mai simple adica sa ne puneti la zid si sa trageti, ca oricum istoria tot voi o scrieti si o rescrieti cum va place? De ce? Pentru ca va place sa umiliti si sa intinati. Pentru ca va gadila orgoliul atunci cand vedeti ca lumea se lasa prostita si crede minciunile voastre. Va place sa credeti ca puteti insela pe oricine ca doar voi sunteti ” cei alesi”. V-ati facut un cult din denigrarea celor care nu sunt de acord cu propaganda voastra, chiar si atunci cand acestia se afla de zeci sau sute de ani in mormant. Sunteti atat de rai si turbati incat muscati mana celor care v-au hranit. Sunteti jalnici.


    Obama este presat să ia în considerare atacarea Iranului

    Senatorul Joe Lieberman, si congresmanul Howard Berman spun ca SUA trebuie să pună o limită de timp privind sancţiunile[asupra Iranului]

    WASHINGTON – Preşedintele american Barack Obama este presat să ia în considerare un atac militar asupra Iranului, potrivit Financial Times.

    Ambii, Senatorul Joe Lieberman şi Howard Berman-preşedintele Comisiei pentru Afaceri Externe al Casei, i-au cerut preşedintelui să ia în considerare stabilirea unei limite de timp de doar câteva luni cu privire la eficacitatea celor mai recente sancţiuni impuse  Republicii Islamice pentru avansurile sale nucleare. „Scopul nostru aici este de a convinge Iranul să-şi oprească programul său de dezvoltare a armelor nucleare, prin mijloace economice şi diplomatice dacă putem, dar ( fie clar) că suntem pregătiţi să folosim mijloace militare, dacă trebuie„, a declarat Lieberman pentru Financial Times. Senatorul a adăugat că administraţia Obama trebuie să-şi reevalueze politica la sfârşitul anului şi să adopte o poziţie mai dură, dacă este necesar. El a numit sancţiunile „usturatoare”, dar a spus că s-a îndoit că ele ar determina Iranul să-şi negocieze programul său nuclear cu Occidentul. Howard Berman a declarat publicaţiei că administraţia are „luni, nu, ani” pentru a face sancţiunile să functioneze şi că o operaţiune militară ar fi fost de preferat pentru un Iran nuclear.

    Dar administraţia Obama încă se culcă pe laurii victoriei sale cu Tupraz, o companie  energetică turcă care şi-a încetat vânzările de petrol rafinat către Iran din cauza sancţiunilor. Săptămâna viitoare, o delegaţie a SUA va vizita China într-un efort de a convinge Beijing-ul de a nu umple golul nou creat.

    Joi, SUA a trecut Naftiran Intertrade Company cu sediul în Elveţia, o filială a companiei naţionale de petrol a Iranului, pe lista financiara neagră şi şi-a confirmat succesul in convingerea mai multor firme europene de energie să părăsească ţara[Iranul].”

    Vrem nu vrem, trebuie să recunoaştem că Obama nu este decat instrumentul la care cântă marii violonişti sionisti ai politicii americane. Dacă instrumentul scârţâie, il aruncăm, cam aşa sună „sfatul” celor doi.

    Rolul Sionismului in Holocaust, ceva ce nu o sa auziti in media si nici nu o sa cititi in cartile de istorie, dar pentru care Romaniei si Germaniei li se cer despagubiri

    De la începuturile sale, mulţi rabini au avertizat asupra pericolelor potenţiale ale sionismului şi deschis au declarat că toţi evreii credincioşi lui Dumnezeu ar trebui să stea departe de el ca de foc. Mesajul lor a fost că zionismul este un fenomen rasist sovinist care nu are absolut nimic de a face cu iudaismul. Ei au exprimat public că zionismul ar fi cu siguranta în detrimentul bunăstării evreilor şi neamurilor şi că efectele sale asupra religiei evreieşti nu ar fi altele  decât cele distructive. Mai mult, acesta ar vicia reputaţia evreilor ca un întreg şi ar putea crea confuzie totala în comunităţile evreieşti şi non-evreieşti. Iudaismul este o religie. Iudaismul nu este o rasă sau o cetăţenie. Acesta a fost şi rămâne încă un consens în rândul rabinilor.

    Am fost lasati în Ţara Sfântă prin voia lui Dumnezeu, cu scopul de a fi în măsură să studiem şi sa practicăm Tora fără perturbări şi pentru a atinge niveluri de sfinţenie dificile de atins în afara Ţarii Sfinte. Am abuzat de privilegiu şi am fost expulzaţi. Asta este exact ceea ce spun toţi evreii în rugăciunile lor la fiecare festival evreiesc, „Umipnay mayartsaynu chatoenu golinu” – „Din cauza păcatelor noastre am fost expulzaţi din ţara noastră”.

    Am fost avertizati de Dumnezeu ” sa nu intram în Ţara Sfântă ca un popor înainte de ora predestinata”, ” sa nu să nu ne revoltam împotriva naţiunilor”, să fim cetăţeni loiali, sa nu facem ceva împotriva voinţei oricarei naţiuni sau a onoarei sale, să nu cautam răzbunare, discordie, restituire sau compensare; „de a nu părăsi exilul inainte de vreme.” Dimpotrivă, trebuie să fim umili şi să acceptam jugul exilului. Pentru încălcarea jurămintelor „trupul vostru o  sa devina pradă ca cerbul şi antilopa în pădure”, şi răscumpărare va fi amânată.

    (Talmud Tractate Ksubos p. 111a).

    Incălcareaa jurămintelor nu este doar un păcat, este o erezie, deoarece este împotriva fundamentelor credinţei noastre. Numai prin atitudinea de pocăinţă completă Atotputernicul singur, fără nici un efort uman sau vreo intervenţie, ne va rascumpara din exil. Aceasta va fi după ce Dumnezeu va trimite pe profetul Ilie şi pe Mesia care-i va  impinge pe toti evreii la pocăinţa finala. In acel moment va fi pace universala.

    Toate autorităţile religioase evreieşti de conducere ale acelei epoci au prezis ca greutăţi mari se vor napusti asupra umanitatii, în general, şi asupra poporului evreu, în special, ca rezultat al sionismului.  A fi evreu înseamnă că fie esti nascut dintr-o mamă evreică  fie convertit la religi cu condiţia ca el sau ea sa nu aiba nici o rezerva cu privire la legea evreiasca. Din păcate, există mulţi evrei care nu au nici cea mai mica bănuială cu privire la obligaţiile unui evreu. Multi dintre ei nu sunt de blamat, pentru că în multe cazuri, le lipseste educaţia evreiască şi educaţia[din copilarie]. Dar exista si cei care denaturează în mod deliberat învăţăturile tradiţiei noastre pentru a se potrivi nevoilor lor personale.

    Este de la sine înţeles că nu oricine are dreptul sau capacitatea de a lua o decizie în ceea ce priveşte filosofia dreptului sau a unei religii. Mai ales în chestiuni in care această persoană nu are nici o calificare. Rezultă atunci că acei indivizi care au „decis” că iudaismul este o cetăţenie trebuie să fie ignorati şi chiar criticati. Nu este nici un secret faptul că fondatorii zionismului nu au studiat Legea evreiască şi nici nu si-au exprimat interesul fata de tradiţia noastră sfântă. Ei au sfidat deschis autoritatea Rabinica şi s-au auto-numit drept lideri ai „naţiunii” evreiesti. În istoria evreilor, acţiuni precum acestea  întotdeauna au insemnat dezastru. A fi un evreu şi a arăta deschis sfidarea autorităţilor sau a introduce „amendamente” ori „inovaţii”, fără consultarea prealabilă cu cei numiţi oficial drept lideri spirituali ai evreilor este ecuaţia ideala egala cu o catastrofă. Nimeni nu poate decide doar [ pentru ca vrea] sa „modernizeze” vechile tradiţii sau reglementări. Liderii spirituali ai iudaismului contemporan cunoscuti mai bine ca rabinii ortodocşi au primit hirotonisire pentru a judeca şi interpreta problemele referitoare la credinţa evreiască. Acesti rabini si-au primit drepturile şi responsabilităţile lor şi formeaza o verigă în lanţul neîntrerupt al tradiţiei evreieşti datând in timp înapoi de  la Moise, care a primit Tora de la Atotputernicul Dumnezeu Însuşi. Acestia au fost adevaratii rabini care, în momentul formarii miscarii sioniste, au prevăzut rezultatul pernicios care era fără nici o îndoială urmarit.

    A existat un om care poseda un remarcabil geniu iudaic şi un nivel de sfinţenie de necontestat care a enunţat orientarea evreiasca cu privire la sionism. Acest individ carismatic, Rabinul de Satmar, Marele Rabin Joel Teitelbaum, a spus pe sleau tot ce gandea. Direct la subiect el a numit sionismul „lucrarea lui Satan”, „un sacrilegiu” si „o blasfemie”. El a interzis orice fel de participare, chiar de la distanţă asociata cu sionismul şi a spus că sionismul a fost hotarnicit pentru a aduce mânia lui Dumnezeu asupra poporului Său. El si-a menţinut această poziţie cu neclintită vitejie de la debutul sionismului, în timp ce el era încă în Ungaria până la moartea sa în New York, unde a condus o congregaţie de sute de mii [de evrei]. Marele Rabin Teitelbaum, vlăstarul unei moşteniri [pline] de taine sfinte şi de Maestri Hasidici, din păcate, si-a vazut predicţia împlinita. Am pierdut mai mult de şase milioane dintre fraţii noştri, surori, fii şi fiice într-o manieră foarte oribila. Acesti, mai mult de şase milioane de oameni sfinti au trebuit să experimenteze drept pedeapsa pentru prostia sionista. Holocaustul, s-a plâns el, a fost un rezultat direct al sionismului, o pedeapsă de la Dumnezeu.

    Este de notorietate faptul că toti înţelepţii şi sfinţii din Europa, in momentul Ascensiunii lui Hitler, au declarat că el era un mesager al mâniei divine, trimis pentru a-i pedepsi pe iudei din cauza apostaziei amare a sionismului împotriva credinţei în eventuala răscumpărare MESIANICA.

    Dar nu se termina aici. Nu a fost suficient pentru liderii sioniste doar de a stârni mânia lui Dumnezeu. Ei si-au făcut un ţel din a  afişa dispreţul abisal pentru fraţii lor evrei şi surorile lor evreice, prin participarea activă la exterminarea lor. Doar ideea in sine de sionism, despre care rabinii i-au informat ca ar avea consecinţe dezastruoase, nu a fost suficienta pentru ei. Ei au facut inca un efort pentru a turna gaz pe o flacără care ardea deja. Ei au trebuit să-l incite pe Ingerul Mortii, Adolf  Hitler.  Si-au luat libertatea de a spune lumii că reprezentau Evreimea Mondiala. Cine a numit aceste persoane ca lideri ai poporului evreu?  Nu este nici un secret faptul că acesti aşa-numitii „liderii” au fost ignoranţi când au venit la iudaism. Atei si rasisti de asemenea. Acestia sunt „oamenii de stat”, care au organizat boicotul iresponsabil împotriva Germaniei în 1933. Acest boicot a rănit Germania cum raneste o musca un elefant -, dar a adus nenorocirea asupra evreilor din Europa. Intr-un moment în care America şi Anglia erau la pace cu câinele- nebun Hitler, sionistii „din stat” au părăsit  singura metodă plauzibila de supunere politica şi, cu boicotul lor, l-au înfuriat pe  liderul Germaniei la culme. Genocidul a început, dar aceşti oameni, dacă acestia pot fi clasificati într-adevăr ca membri ai rasei umane, s-au dat la fund.

    „Nici o rusine”

    Preşedintele Roosevelt a convocat Conferinţa de la Evian din 6-15 iulie 1938, ca să se ocupe de problema refugiaţilor evrei. Delegaţia Organizatiei Evreilor condusă de Golda Meir (Meirson) a ignorat o ofertă germana care permitea evreilor să emigreze în alte ţări, pentru 250 de dolari pe cap[de persoana], şi sioniştii nu au făcut nici un efort pentru a influenţa Statele Unite şi celelalte 32 de ţări participante la conferinţă pentru a permite imigraţia evreilor germani şi austrieci.
    [Sursa]

    Pe 1 februarie 1940 Henry Montor vice-preşedintele executiv al Recursului Evreilor Uniti a refuzat să intervină pentru un transport de refugiaţi evrei eşuati pe Dunăre, declarând că „Palestina nu poate fi inundată cu … oameni batrani sau indezirabili”.
    [Sursa]

    Este un fapt istoric că în 1941 şi din nou în 1942, Gestapo-ul german a oferit tuturor evreilor europeni tranzitul în Spania, în cazul în care ar renunta la toate proprietatile lor din Germania şi Franţa, ocupata, cu condiţia ca:

    a) nici unul dintre deportaţi sa nu calatoreasca din Spania in Palestina; şi
    b) toti deportaţii sa fie transportati din Spania în SUA sau in coloniile britanice, şi acolo să rămână; vizele de intrare urmand să fie aranjate de către evreii care trăiesc acolo; şi
    c) 1000 de dolari răscumpărare pentru fiecare familie care urmează să fie trimisa de către agenţie, plătibilă la sosirea familiei la granita cu Spania, la rata de transport de 1000 de familii pe zi.

    Liderii sionisti din Elveţia şi Turcia au receptionat această ofertă, înţelegeand clar că excluderea Palestinei ca destinaţie pentru deportaţi a fost bazata pe un acord dintre Gestapo şi Muftiu.

    Răspunsul liderilor sionisti a fost negativ, cu următoarele comentarii:
    a) NUMAI Palestina ar putea fi luata in considerare drept destinatie pentru deportaţi.
    b) Evreii Europeni trebuie să adere la suferinţa şi moarte într-o măsură mai mare decât celelalte naţiuni, cu scopul ca aliaţii victoriosi sa fie de acord  cu un „stat evreiesc” la sfârşitul războiului.
    c) nici o răscumpărare nu va fi plătita
    Acest răspuns la Oferta Gestapo-ului a fost făcut cu deplina cunoştinţă că alternativa la această ofertă era camera de gazare.

    Acesti lideri trădători sionisti si-au tradat propria carne şi propriul sânge. Sionismul nu a fost niciodată o opţiune pentru salvarea evreilor. Dimpotrivă, acesta a fost o formulă pentru ca fiinţele umane să fie folosite ca pioni pentru călătoria catre putere a catorva criminali. O perfidie! O trădare incalificabila !

    În 1944, în momentul  deportarilor din Ungaria, o ofertă similară a fost făcută, prin care toata evreimea maghiara ar fi putut fi salvata. Aceeaşi ierarhie sionista a refuzat din nou oferta (după ce prin camerele de gazare  trecusera deja milioane de oameni).

    Guvernul britanic a acordat vize la 300 de rabini şi familiile lor pentru Colonia din Mauritius, cu trecerea  persoanelor evacuate prin Turcia. Liderii „Organizaţiei Evreiesti” au sabotat acest plan, cu observaţia că planul era neloial Palestinei şi cei 300 de rabini şi familiile lor ar trebui să fie gazaţi.

    La data de 17 decembrie 1942 ambele camere ale Parlamentului britanic si-au declarat disponibilitatea de a găsi un refugiu temporar pentru persoanele aflate in pericol. Parlamentul britanic a propus să evacueze 500.000 de evrei din Europa, şi sa-i reinstaleze în colonii britanice, ca parte a negocierilor diplomatice cu Germania.  Această motiune a primit in termen de două săptămâni un total de 277 de semnături ale parlamentarilor. Pe 27 ianuarie, când următorii paşi erau urmăriti de peste 100 MP( membri ai Parlamentului) si Lorzi, un purtator de cuvant al sioniştilor a anunţat că evreii s-ar opune propunerii, deoarece Palestina a fost omisa.
    [Sursa]

    Pe 16 februarie 1943 România le-a oferit  celor 70 de mii de refugiaţi evrei din Trans-Nistria părasirea teritoriului, la costul de 50 de dolari de fiecare. Acest lucru a fost publicat în ziarele din New York.
    Yitzhak Greenbaum, preşedinte al Comitetului de Salvare al Organizaţiei Evreieşti, adresandu-se Consiliului Executiv Sionist  în Tel Aviv  pe 18 februarie 1943  a spus: „atunci când m-au întrebat,” n-ai putea să dai bani din fondurile Recursului Evreiesc Unit pentru salvarea evreilor din Europa, am spus NU! şi eu spun din nou, NU!]l … cineva ar trebui să reziste acestui val, care împinge activităţile sioniste  pe un plan secundar. ”
    Pe 24 februarie 1943 Stephen Wise, preşedintele al Congresului Americanilor Evrei şi lider al sionistilor americani a emis un refuz public la această ofertă şi a declarat ca nici o colectare de fonduri nu ar părea justificată.
    În 1944, Comitetul de Urgenţă pentru salvarea poporului evreu chemat guvernul american la infiintarea unui Consiliu pentru Refugiaţii de Război. Stephen Wise depunand mărturie în faţa unui  comitet special al Congresul a obiectat la această propunere.
    [Sursa]

    În cursul negocierilor menţionate mai sus, Chaim Weizman, primul ” presedinte al statului evreu”, a declarat: Cea mai valoroasa parte a naţiunii evreiesti este deja în Palestina şi acei evrei care trăiesc în afara Palestinei nu sunt prea importanti „. Complicele lui Weizman, Greenbaum , a amplificat această declaraţie cu observaţia ca  „o vacă în Palestina valorează mai mult decât toţi evreii din Europa”.

    Şi apoi, după cel mai amar episod din istoria evreilor, acesti „oameni de stat” sionisti,  i-au ademenit pe amaratii de refugiaţi in taberele de stramutare(DP) să rămână în foame şi privaţiuni, şi sa refuze relocarea in orice loc in afara de Palestina, numai în scopul de a-si construi propriul lor Stat.

    În 1947, congresmanul William Stration a inaintat un proiect de lege pentru a acorda imediat intrarea în Statele Unite a 400.000 de persoane strămutate. Proiectul de lege nu a trecut dupa ce a fost denunţat public de către conducerea sionista.
    [Sursa]

    Aceste fapte sunt citite cu consternare şi  cu o ruşine de nesuportat. Cum poate fi explicat faptul că la un moment dat,  în ultima fază a războiului, când naziştii au fost dispuşi să faca barter cu evrei pentru bani, parţial din cauza dorintele lor de a stabili contactul cu puterile occidentale, care credeau ei, au fost sub influenţa evreilor, cum a fost posibil se poate intreba cineva, ca cei ce s-au  auto-proclamat „Liderii evreilor” sa nu mute cerul şi pământul pentru a salva ultima rămăşiţă a fraţilor lor?

    Pe 23 februarie 1956 Onorabilul  JW Pickersgill, ministrul pentru Imigrare a fost întrebat în Camera Comunelor canadiana daca  „el ar deschide uşile Canadei pentru refugiaţii evrei”. El a răspuns „guvernul nu a făcut nici un progres în această direcţie, deoarece guvernul din Israel …. nu doreşte să facem acest lucru”.
    [Sursa]

    În 1972, conducerea sionista s-a opus cu succes unui efort în Congresul Statelor Unite de a permite celor 20.000-30.000 de refugiati rusi de a intra în Statele Unite ale Americii.
    Organizaţiile evreieşti de asistenta , Joint şi HIAS, au fost presate să-i abandoneze pe  aceşti refugiaţi în Viena, Roma şi alte oraşe europene.
    [Sursa]

    Modelul este clar!!! Eforturile umanitare de salvare sunt subminate pentru a  nu limita interesele sioniste.

    Au fost mult mai multe crime socante comise de catre acesti  degenerati abjecti cunoscuti sub numele de ” oameni ai statului evreiesc”, am putea lista mult mai multe  exemple, dar pentru momentul sa vedem cine poate să gasească o scuză valabilă pentru faptele de mai sus.

    Responsabilitatea sionista pentru Holocaust este tripla.

    1. Holocaustul a fost o pedeapsă pentru nerespectarea  Celor Trei Jurăminte (a se vedea Talmud, Tractate Kesubos p. 111a).
    2. Liderii sionisti s-au abţinut în mod deschis sa ofere sprijin, atât financiar cât şi de alta natura, pentru a-si salva fraţii şi surorile de la o moarte crudă.
    3. Liderii  miscarii sioniste au cooperat cu Hitler şi adeptii lui în multe ocazii şi în multe feluri.
    Sioniştii i-au oferit o alianţă militară lui Hitler

    Ar fi fost o dorinta desarta dacă am fi putut declara că liderii mişcării sioniste s-au aşezat pe spate şi au ignorat situaţia fraţilor şi surorilor lor, muribunzi. Nu numai că au refuzat public să asiste operaţiunile de salvare, dar ei au participat activ alaturi de Hitler şi regimul nazist.

    La începutul anului 1935, o navă de pasageri se îndreapta spre Haifa în Palestina părăsind portul german Bremerhaven. Pe etrava avea literele ebraice pentru numele ei, „Tel Aviv”, în timp ce un banner cu svastica flutura pe catarg. Şi, deşi nava era deţinută de un sionist, căpitanul ei era un membru al Partidului Naţional Socialist (Nazist). Mulţi ani mai târziu, un călător de la bordul navei si-a reamintit această combinaţie simbolica ca o „absurditate metafizică”. Absurd or not, this is but one vignette from a little-known chapter of history: The wide ranging collaboration between Zionism and Hitler’s Third Reich. Absurd sau nu, aceasta este doar una dintre vinietele putin cunoscutului capitol din istorie: Colaborarea largă si variata dintre sionism şi cel de- Al Treilea  Reich al lui Hitler.

    La începutul lunii ianuarie a anului 1941, o mica dar importanta organizaţie sionista a prezentat o propunere formală diplomaţilor germani de la Beirut pentru o alianţă militaro-politica in timpul războiului cu Germania. Oferta a fost făcută de către subteranii radicali „Luptători pentru Libertatea Israelului”, mai bine cunoscuti ca Gang-ul Lehi sau Stern. Liderul său, Avraham Stern, o rupsese recent cu naţionalist radicala ” Organizaţie Nationala Militara” (Irgun Zvai Leumi – Etzel) datorita atitudinii grupului faţă de Marea Britanie, care interzisese efectiv viitoare asezaminte evreieşti in Palestina. Stern considera Marea Britanie principalul duşman al sionismului.

    Aceasta propunere remarcabila „pentru rezolvarea problemei evreieşti în Europa şi participarea activă a NMO [Lehi] în război de partea Germaniei” merita a fi citata mai pe larg:

    „NMO-ul, care este foarte familiarizat cu bunăvoinţă  guvernului Reich-ului german şi a funcţionarilor săi în privinţa unor activităţi sioniste în Germania şi a programului de emigrare sionist este de părere că:

    1. Interese comune pot exista între o Noua Ordine Europeana bazata pe conceptul german şi adevaratele aspiraţii naţionale ale poporului evreu precum cele întruchipate de NMO.
    2. Cooperarea este posibilă între  Noua Germanie si o reînnoita, credinta-naţionala evreiasca.
    3. Înfiinţarea statului evreu pe o baza naţionala şi totalitara , şi legat prin tratat, cu Reich-ul german, ar fi în interesul menţinerii şi consolidarii viitoarei poziţii a puterii germane în Orientul Apropiat.

    „Pe baza acestor considerente, şi cu condiţia ca guvernul Reich-ului german recunoaşte aspiraţiile naţionale ale Miscarii  de Libertate a Israelului menţionate mai sus, NMO din Palestina se oferă să ia parte în mod activ la război de partea Germaniei.

    „Aceasta oferta din partea NMO ar putea include activităţi politice, militare şi de informare în interiorul Palestinei, după [ce vor fi luate] anumite măsuri organizatorice, precum şi în afara. In acelasi timp barbatii ” evrei” din Europa ar fi instruiţi militar şi organizati în unităţi militare, sub conducerea şi comanda NMO. Acestea ar lua parte la operaţiuni de luptă în scopul de a cuceri Palestina, astfel ca ar trebui să fie format un front.

    ” Participarea indirectă a Mişcarii de Libertate a Israelului la Noua Ordine din Europa, deja în faza pregătitoare, combinata cu o soluţie radical-pozitiva a problemei evreieşti europene, pe baza aspiraţiilor naţionale ale poporului evreu menţionate mai sus, ar  consolida considerabil fundamentul moral al Noii Ordini în ochii întregii omeniri.”

    „Cooperarea Mişcarii de Libertate a Israelului ar fi, de asemenea, în concordanţă cu discursul recent către Cancelarul Reich-ului german, în care Hitler a subliniat că va folosi orice combinaţie şi coaliţie, în scopul de a izola şi învinge Anglia”.

    (Document original în limba germană Auswertiges Amt Archiv, Bestand 47-59, şi E224152 E234155-58. Textul complet original publicat în: David Yisraeli,  Problema Palestiniană în Politica germană 1889-1945 (Israel: 1947), pp. 315-317)

    Pe baza ideologiilor lor  similare despre etnie şi naţiune, Naţional Socialiştii şi sioniştii au lucrat împreună pentru ceea ce fiecare grup a crezut a fi  în interesul propriei sale naţiuni

    Acesta este doar un exemplu al miscarii de colaborare sionista cu Hitler, în scopul de a primi, eventual, jurisdicţie asupra unei mici bucăti de pământ, Palestina.

    Şi dupa toate astea, spălarea creierului!

    Cât de mult aceasta conspiraţie sionista de necrezut a capturat masele evreieşti, şi cat de imposibil ii este oricarui gand diferit sa pătrunda in mintea lor, chiar la o evaluare simpla, poate fi văzut prin vehemenţa reacţiei la orice reproş. Cu ochii orbiţi şi urechile închise, orice voce ridicată în semn de protest şi acuzaţie este imediat suprimata şi inabusita de o mie de ori de strigătul : „Tradator”, „Duşman al Poporului Evreu”

    Sursa pentru punctele marcate „[Sursa]”: The Wall Street Journal December 2, 1976

    Articol preluat si tradus de la http://www.jewsnotzionists.org/holocaust-zionism.htm