Burgas, Colorado, Damasc și Tisha B’av

Săptămâna 16-22 iulie a fost una cu foarte multe evenimente, atât interne dar mai ales  externe. Despre cele interne nu vreau să vorbesc pentru că tembelismul politicienilor români depășește orice limită. Chiar și Nenea Iancu, dacă ar mai fi trăit, ar fi fost depășit de situație. Ridicolul și prostia e una, nesimșirea și sfidarea este alta. Sincer ne merităm soarta pentru că o țară întreagă stă și se uită la o mână de saltimbanci care-și bat joc de ea, cum nimeni nu a mai făcut-o vreodată, și continuă să-i aplaude și să-i lase să-și facă numărul. Romaniei nu-i mai trebuie dușmani din afară căci poporul român, în marea lui majoritate, este cel mai mare dușman al ei. Până de curând ne plângeam că țiganii sunt cei care ne strică imaginea în afara granițelor dar a venit rândul ”elitelor” și al ”telectualilor” de ocazie s-o facă țăndări. Prostia, aroganța și spoiala de cultură cu care sunt înzestrați actualii conducători ai țării, la care se mai adaugă, pentru coloratură, limbajul de mahala și lipsa oricărei rușini, ne arată cât de bolnavă este societatea românească. Cum e turcul, și pistolul! Pe vremea când  eram conduși de Ștefan cel Mare, Mircea cel Bătrân sau Mihai Viteazul se spunea  despre poporul român că e harnic, viteaz și înțelept. Pe vreamea lui Ceaușescu eram lași, umili și indobitociți. Astăzi suntem puturoși, aroganți și inculți, dar plini de ifose. Dar cred că știți chiar mai bine decât mine toate acestea așa că n-are rost s-o mai lungim.

Pe plan extern au fost însă două evenimente importante mai ales datorită urmărilor lor în timp și la nivel mondial. Primul a fost atentatul cu bombă de la aeroportul Burgas, Bulgaria, pe 18 iulie. Un atentat cusut cu ață albă de mânuța inconfundabilă a celor de la Mossad. Ce s-a spus și arătat în presă și la tv sunt minciunile și propaganda sionistă, tipice unor astfel de ”atacuri”. Ce nu s-a spus este cu adevărat interesant, adică faptul că turiștii israelieni, în orice țară din UE, cel puțin, sunt supravegheați, 24 din 24 de ore, de poliție și servicii speciale, atât în hotelurile unde sunt cazați cât și atunci când se deplasează în excursii, vizite, etc. Autobuzele cu care se deplasează sunt verificate amănunțit, atât cu ajutorul câinilor cât și cu cel al geniștilor și nimeni nu urcă sau coboară din ele decât în prezența celor însărcinați cu supravegherea. Deci, sub nici o formă, un turist  oarecare nu se poate urca în acele autobuze. Că totul a fost cusut cu ață albă se vede și din analiza înregistrării video ce a fost prezentată pe toate posturile din lume, făcută de cei de la deveghepatriei. Informațiile  și declarațiile apărute în presă, au purtat marca serviciilor de dezinformare mondială (CIA, FBI, Interpol, MI5, etc,) și s-au bătut cap în cap, până au căzut de acord unde e mai bine să arunce pisica moartă: în Iran sau mai aproape de granița cu Siria, la Hezbollah-ul libanez. Se pare că Siria este pe primul loc și apoi Iranul.

Cel de-al doilea act de terorism a fost atacul armat de la cinematograful din Aurora, Colorado, pe 20 iulie, soldat cu 14 morți. Iarăși o  mulțime de informații se bat cap în cap. La început au fost doi atacatori, până la urmă a rămas unul. Se știe cine este dar nu se dau toate informațiile despre el. Nu se spune că face parte dintr-o familie de rang înalt, probabil chiar ”illuminati”. Nu se spune că în 2008 a fost consilier pentru organizația Jewish Big Brothers and Big Sisters (JBBBS). Nu se spune că pe 17 mai 2012, DHS și FBI au lansat un avertisment exact cu privire la un atac terorist în cinematograf, pe care ulterior au încercat să-l șteargă. Un martor de la fața locului spune că cineva l-a lăsat pe trăgător să intre pe ușa pentru ieșirea de urgență după începerea filmului.

Alte ”coincidențe”: Lil Wayne și-a lansat un nou videoclip pe 17 iulie (cu 3 zile înainte de masacru) care conține (pe la minutul 3.42) și această scenă:

Se spune că Lil Wayne are legături cu ”elitele” muzicale, așa că…..

Un caz asemănător a fost al formației The COOP al cărei album Party Music trebuia lansat la începutul lui septembrie 2001 dar a fost amânat pentru noiembrie datorită coperții albumului care conținea următoarea imagine:

Coperta albumului fusese creată în iunie 2001. Probabil tot o ”coincidență”. Tot în Colorado, au mai avut loc două masacre: unul pe 20 aprilie 1999, la Columbine High School (12 morți) și celălalt pe 9 decembrie 2007, în Littleton, la  New Life Church ( 2 morți).

Intr-un amplu articol al AP se spune că sunt 12 morți și se dau și alte detalii despre victime. Ce sare în ochi la o analiză mai atentă este repetarea obsesivă a numerelor: 7, 20, 12, 9… Să fie și asta doar o altă coincidență?

Tot pe 18 iulie 2012 a avut loc un atentat sinucigaș în Siria care a dus la moartea celor mai apropiați oameni ai lui Assad: ministrul Apărării și cumnatul președintelui, unul dintre cei mi importanți oameni care se ocupau de securitatea țării. Știrea însă a fost mai puțin interesantă decât plagiatul lui Ponta așa că a trecut cam neobservată.

Dar cum spuneam și la început nu acțiunile în sine sunt importante ci urmările lor și anume:1. instalarea unei false senzații de teroare și frică în toată lumea (Europa, America, Africa). La  fel ca după 9/11, statele se  ”simt” obligate să ia măsuri extreme de control și securitate. De asemenea se induce populației un fals sentiment de ură îndreptat impotriva țărilor arabe și a populației islamice și se creează o falsă prezumție de aprobare a unui atac îndreptat impotriva acestor state. 2. Se crează un curent de opinie favorabil evreilor și se generează compasiune și solidaritate față de ei, mai ales că victimele sunt oameni obișnuiți. 3. Se crează , a nu știu câta oară, acea impresie că ”poporul  ales”, datorită sfințeniei sale, este nedreptățit și prigonit în toată lumea, fără justă cauză. 4. Se crează posibilitatea apariției altor ”acte de terorism”, mult mai grave, precum și posibilitatea inițierii unor riposte preventive împotriva celor suspectați de terorism. Vezi declarațiile israelienilor aici, aici,  și aici, despre cum se tem de un atac iranian îndreptat împotriva lor cu ocazia Jocurilor Olimpice de la Londra. Și ajungem, din nou, la presupusul atac de Londra din noaptea ceremoniei de deschidere.

Ceea ce  nu se spune este că ne aflăm în plină sărbătoare de Tisha B’av, care durează trei săptămâni și a început pe 6 iulie anul acesta.

Tisha BeAv sau ziua de 9 a lunii Av este punctul culminant al unei perioade de doliu care incepe cu Shivasar Betamuz sau 17 Tamuz. Shivasar Betamuz a fost ziua cand zidurile Ierusalimului au fost strapunse de catre romani in anul 70 e.n., in timpul celui de-al doilea templu. Aceasta zi este ea insasi o zi de post, incepand la rasaritul soarelui si terminandu-se la apus. Dupa ce au patruns, romanii au pradat si distrus orasul timp de trei saptamani pana cand in final, pe 9 Av, au dat foc Templului. De atunci, evreii au tinut aceste trei saptamani ca perioada de doliu in care nu se fac nunti si nu se asculta muzica live. Doliul se intensifica in timpul ultimelor 9 zile cand evreii nu se tund, nu mananca carne si nu beau vin (cu exceptia Shabbatului), nu fac activitati al caror singur scop este placerea (ca de exemplu inotul) si nu poarta haine noi, proaspat spalate.

Tisha BeAv sau 9 Av este considerata ziua de doliu si de suferinta a poporului evreu. Ziua are aceasta semnificatie in principal pentru ca distrugerea ambelor Bietai Mikdashim (Temple) din Ierusalim a avut loc in aceasta zi. Templele erau centrul statului evreu. Nu erau numai un simbol al identitatii si unitatii nationale, erau punctul focal al legaturii cu Dumnezeu al Benei Yisroel. Templul era locul unde se faceau toate ritualurile si sacrificiile, locul unde preotii (Kohanim) isi desfasurau serviciul catre Dumnezeu si locul unde toti evreii se duceau de cel putin trei ori pe an, de sarbatorile cele mari Pesach, Shavuout si Sukkot. Dupa cum spune traditia, spiritul lui Dumnezeu va cobori in Templu, in inima Israelului.” Ultimele, și cele mai importante, două zile din Tisha Beav sunt 28-29 iulie. Dar la evrei zilele încep și se termină la apusul soarelui (și nu la 12 noaptea), deci, în acest caz , în seara de 27 iulie, exact când are loc ceremonia de deschidere a J.O. Ce ocazie mai bună ar putea avea ” iranienii, hezbollahii și sirienii” de a-i ataca pe israelieni? Și așa, încet și cu răbdare se leagă totul.

Mult a  fost, puțin a mai rămas până la acest moment. Să sperăm că nu se va întâmpla nimic, deși personal mă cam îndoiesc. Sper că vom trăi și vom vedea mai ales că cele mai importante zile ale sărbătorii acum urmează.

Tirania ascunsă (I)

INTRODUCERE

Această broşură conţine textul celui mai revelator şi şocant interviu al unui evreu pe nume Harold Rosenthal și a fost realizat în 1976, de către un patriot îngrijorat,  pe nume Walter White Jr.  Dl Rosenthal, un evreu influent educat în spirit evreiesc şi implicat în acțiunile guvernului de la Washington, DC, a explicat implicarea evreilor şi cauza problemelor majore cu care ne confruntăm astăzi.

Rosenthal, prin expunerea anumitor aspecte ale „lumii invizibile interioare a evreimii”, a dezvăluit modurile şi tacticile pe care evreii le-au folosit pentru  distrugerea civilizaţiei creştine şi obținerea controlului ascuns asupra vieţilor noastre şi guvernelor. Rezultatul a fost o „tiranie ascunsă” asupra noastră la fel ca tirania îndreptată împotriva Sfinţilor de către sistemul fiarei roşii din Apocalipsă denumită în continuare „Mystery Babilon”.

Dar cum ar putea un număr atât de mic de evrei să subjuge atât de mulţi oameni şi să obţină un astfel de control covîrşitor asupra guvernelor lor, în special fără ca acestea să fie conştiente de acest lucru? Răspunsul la această întrebare poate fi găsit în parabola lui Hristos despre ispravnicul nedrept, care reprezintă evreimea. Ei sunt capabili să predomine în lume, în ciuda căile lor nelegiuite, din cauza tertipurilor lor viclene şi abile. Aşa cum a spus și Hristos: „Căci fiii veacului acestuia sunt mai înţelepţi în neamul lor decât fiii luminii. .” (Luca 16:8)

Cu alte cuvinte, evreul, cu mintea lui fixată la cele lumeşti, este mai înţelept decât poporul creştin al lui Dumnezeu. Atunci când citiţi cuvintele d-lui Rosenthal realitatea acestei declaraţii va ieși la lumină. Această problemă a fost atât de răspândită şi importantă pentru noi încât a biruit faptul că Hristos însuși ne-a instruit să fim „înţelepţi ca şerpii”. (Matei 10:16)

America şi lumea sunt acum copleșite de probleme politice, economice, morale şi sociale, care trebuie să fie rezovate de către oameni creştini. Așa cum Edmund Burke declara: „Singurul lucru necesar pentru triumful răului este ca oamenii buni să nu facă nimic.” Dar înainte de a putea acţiona în mod corespunzător avem nevoie de o bună (nu doar una superficială) înţelegere a problemei. Această broşură va contribui la asigurarea acelei înţelegeri, cititorului.

În manuscris, accentul indicat prin sublinierea textului a fost adăugat ulterior, în timp ce cracterele aldine sunt originale. Observaţiile din nota de subsol și ilustrarea au fost adăugate de mine.

– Charles A. Weisman iunie 1992

Partea întâi

Într-un interviu extrem de confidenţial cu un asistent administrativ evreu al unuia dintre cei mai reprezentativi senatori ai acestei naţiuni, el a spus: Este o minune [faptul] că poporul american nu se revoltă şi nu azvârle afară fiecare evreu din această ţară.

Evreul, dl Harold Wallace Rosenthal, a făcut această declaraţie după ce a recunoscut dominaţia evreiască în toate programele naţionale semnificative.El a spus:

Noi evreii continuăm să fim uimiți de ușurința, cu care (Creştin-americanii) au căzut în mâinile noastre. In timp ce americanii naivi, se aşteptau ca Hruşciov să-i îngroape, i-am învăţat să se prezinte la fiecare comandă a noastră.” (Această supunere a fost făcută posibilă prin adoptarea progresivă a conceptelor talmudice ca fiind creştine, în acest fel  născându-se o societate evreiască. Este ceea ce rabinul Martin Siegel numea „iudaizarea creştinismului.”)

Când a fost întrebat cum ar putea fi făcută prizionieră o naţiune fără ca aceasta să știe, domnul Rosenthal a atribuit această victorie controlului absolut al mass-mediei. S-a lăudat cu controlul exercitat de evrei asupra întregii mass-media. Orice ziar care a refuzat să consimtă la controlarea ştirilor a fost îngenuncheat prin retragerea publicității. Când au eșuat cu această variantă, evreii au oprit furnizarea de tiparnițe și cerneală. „Este o chestiune foarte simplă”, a declarat el.

Când a fost întrebat despre bărbaţii din înalta ierarhie politică, domnul Rosenthal a spus că nici unul dintre ei, în ultimele trei decenii, nu a obținut vreo putere politică fără aprobarea evreilor: Americanii nu au mai avut de alegeri prezidenţiale [reale]  începând cu anul 1932, când [Franklin] Roosevelt era omul nostru; de la preşedintele Roosevelt [încoace],fiecare președinte a fost omul nostru „(Chiar și înainte de Roosevelt influenţa evreimii asupra lui Woodrow Wilson (1913-1921) a fost destul de evidentă, după cum Henry Ford scria în 1921 -„. Mr. Wilson, în timp ce era preşedinte a fost foarte aproape de evrei. Administraţia sa, după cum ştie toată lumea, a predominant evreiască. „ The International Jew , Dearborn Publishing Co, III, p. 28-9).

Într-o discuţie despre George Wallace [politician democrat, al 45-lea guvernator al statului Alabama; a avut patru mandate ], domnul Rosenthal a zâmbit şi a sugerat că probabil am remarcat unde se află astăzi Wallace.Când politica externă a Statelor Unite a fost menţionată, încrederea în interviul secret a eliminat aproape toată prudența.Cu dispreţ şi bătaie de joc el a ridiculizat prostia americană prin faptul că ei nu văd întreaga sferă a politicii externe a lui Kissinger. Este o politică sionist-comunistă de la început până la sfârşit. Momentan cetăţenii cred că această politică evreiască va beneficia Americii.. (Această idee se datorează faptului că mass-media evreiască se referă la „politica sionist-comunistă” ca fiind „politică americană” în conformitate cu prevederile „constituţionale”. Ignoranţa din sistemul nostru propriu de guvernare este adevarata problema aici).  El a citat „destinderea” şi Angola ca exemple de diplomaţie evreiască. Natura credulă a americanilor și-a atras numai dispreţ din partea lui.

Interviul a continuat pe un plan aproape atotștiutor.

Noi evreii am impus probleme după probleme poporului american Apoi tot noi am promova ambele laturi ale problemei ca  să domnescă confuzia. Cu ochii fixați asupra problemelor, aceştia nu mai reuşesc să vadă cine este în spatele fiecărei scene. Noi evreii ne juăm cu publicul american așa cum se joacă pisica cu un șoarece.

Pe măsură ce conversația continuă unii ar putea crede că, probabil, America își merită  domnia terorii planificată pentru ea. Mintea evreiască asmute fiecare grup etnic împotriva celuilalt. Sângele maselor va curge așa cum ne așteptăm pentru ziua noastră de victorie asupra lumii„, a spus rece Rosenthal. (Aceasta este aceeași lozincă ca cea a liderilor comunişti revoluţionari). Timp de ore de la această discuţie incredibilă, un sentiment de disproporție vădită prevala încă.Este posibil ca un alt grup de „fiinţe umane” să aibă un spirit atât de periculos și intenţii atât de demonice?Cu toate acestea, cuvintele auzite şi elementele de probă puse la îndemână sunt reale.Este posibil ca poporul american să  rămână docil chiar și atunci când sângele vieţii lui îi este supt? Se pare că da.

Ce ne spun toate acestea?

După ce acest interviu lung a fost înregistrat, dl Harold Rosenthal Wallace, în vârstă de 29 de ani și asistent administrativ al senatorului Jacob K. Javits din New York, a fost ucis într-o presupusă tentativă de deturnare de pe cer a unui avion israelian în Istanbul, Turcia, pe 12 august 1976.

Se pare că domnul Rosenthal ar fi „vorbit prea liber”, deoarece, deşi patru persoane au fost ucise şi aproximativ 30 rănite în timpul încercării de piraterie aeriană, Rosenthal nu a fost ucis de un glonţ aleator cum au fost alții. Din rapoartele depuse la momentul respectiv, se pare, uimitor si ciudat, că dintre toate persoanele implicate în acest incident, domnul Rosenthal ar fi fost singurul rănit mortal. Între timp, eu, Walter White, cel care a realizat acest interviu confidenţial, pote afirma acum, după multe investigaţii, cheltuieli şi călătorii, că Harold Rosenthal a fost, fără îndoială, ucis la aeroportul din Istanbul, în ceea ce avea să apară ca o deturnare -, probabil, de către propriul său popor .(„Nu este nimic uimitor în faptul că evreimea internaţională se teme atât de mult de adevăr sau orice alt indiciu adevărat despre ea însăşi sau despre planurile sale.” Evreul internaţional , voi. I, p. 200.)

Nu am avut nici cea mai mică dorinţă să rănesc pe cineva şi mai ales membrii familiei Rosenthal care au suferit destul în această tragedie. Am corespondat cu mama şi tatăl său, în Philadelphia, şi fratele său Mark David Rosenthal, care este la facultate in nordul Californiei. De fapt, el a fost cel care m-a informat că prietenii lui Harold de la Washington au înfiinţat un fond memorial cu numele Harold W. Rosenthal. El ne-a trimis o copie a Comitetului Evreo-american al  „W. Harold Rosenthal Fellowship în Relaţiile internaţionale” cu sediul în Capitoliul de la Washington, 818 – 18 Street NW, Washington, D, C.20006. Printre cei enumerați ca importanți şi co-preşedinți onorifici sunt vice-preşedintele Walter F. Mondale şi senatorul Jacob K. Javits.

Din respect, am decis să aştepte până va trece un an de la moartea lui Harold Wallace Rosenthal, așă ca am întarziat publicarea a tot ceea ce el ne-a spus în acea zi și seară memorabilă. Şi, după cum am declarat mai înainte, interviul a fost de lungă durată – părea că el se bucura să toarne aceste informaţii ( iar uneori a fost întrerupt) – şi a continuat până seara.

Acest scriitor și editor deși nu este uşor de şocat totuși a fost, datorită a ceea ce egoistul Harold W. Rosenthal a denunțat şi a faptului că în denunțul său am descoperit lucruri oribile – trădarea efectivă la care și el, desigur, lua parte – şi  faptul că părea că se bucura de succesul aparent al conspiraţiei mondiale a evreilor. Acest lucru, ține minte, vine de la un „asistent administrativ”, al unuia dintre senatorii noștri importanți, Jacob K. Javits din New York.

Ceea ce sunteți pe cale de a citi mai departe ar trebui să acţioneze ca un AVERTISMENT pentru toţi non-evreii din întreaga lume.Se sperăm că va deschide și ochii celor mulţi care l-au cunoscut în cercurile guvernamentale de la Washington.

Devine evident că, într-adevăr, ceea ce prezintă nu este ficţiune.Nu este imaginatie! El nu făcea speculații –  el a vorbit în cunoştinţă de cauză şi cu inteligenţă.Multe lucruri s-au spus şi scris despre O conspiraţia evreiască la nivel mondial dar niciodată nu a fost descrisă atât de deschis. ea bate imaginaţia.Planurile lor sunt şocante şi mulţi vor fi uimiţi lde conţinutul acestui document.Nimic de genul acesta nu s-a mai spus înainte.

Noi preferăm să nu elaborăm.Vei fi tu însuți judecător.

Privind înapoi la timpul când a fost luat acest interviu şi având suficient timp să analizăm  sinceritatea lui Harold Rosenthal, suntem obligaţi să ne gândim la el ca la o persoană orgolioasă, lăudăroasă dar care avea cunoștințe vaste. Eu l-aș clasifica ca un egocentric şi un egoist. De multe ori, cruzimea sa a apărut cu mult venin, mai ales când el descrie creştinii prost sau „goy”, cum atât de des ne menţiona el pe noi. Acest lucru m-a surprins, deoarece cuvântul ”goy” nu există în limba noastră şi el trebuie să fi ştiut acest lucru. Mintea lui trebuie să fi fost complet scufundată în planul unei lumi unice a evreimii mondiale. Cu aroganță, el s-a lăudat că cucerirea lumii de către evrei era aproape completă- datorită prostiei creştinătății.

Sionismul Evreiesc şi anti-semitismul

Când a fost întrebat dacă el era un sionist domnul R. a răspuns:

Acesta este o intrebare drăcească! La baza problemei stă conceptul tradiţional sionist de aliyah, un termen ebraic care înseamnă” în adunare „sau întoarcerea din Diaspora (dispersați) a evreilor în patria lor Palestina.  Încă din 1948, și de la crearea statului Israel, aliyah a devenit un imperativ de bază al politicii guvernului israelian.

Ce este aliyah? Te rog descrie-l pentru mine –  ceea ce el a făcut  şi eu am întrebat cu privire la sensul realist al cuvântului aliyah. Domnul R. a declarat:

Este o migraţie fizică permanentă în Palestina, nu doar o vizită.

Am întrebat, ce este sionismul? I-am auzit pe evrei definindu-l ca fiind ceva ce pornește de la migraţia permanentă și sfârșește cu sprijinul financiar şi spiritual al Israelului de către toți evreii din întreaga lume. Dl R. a răspuns:

Primul nostru lider, fostul prim-ministru David Ben-Gurion, a spus că sionismul, fără o” întoarcere la Sion „este fals. Nu mulţi evrei americani au migrat definitiv în Israel.. Unii spun că toţi evreii, prin definiţie, sunt sionişti. Alţii spun că un evreu nu este un sionist cu  excepţia cazului în care el este un membru care plăteşte cotizaţii la o organizaţie activă sionistă. Definiţii s-au aruncat peste tot până cănd patria evreilor a devenit o realitate.. „ (Propaganda și activităţile sioniste au fost bazate și acceptate întotdeauna pe ipoteza falsă că evreii sunt Israeliţi, făcând  astfel din Palestina pământul evreilor; şi că ei au doar nevoie de ajutor pentru a merge înapoi şi pentru a-și construi statul lor. Astfel, creştinii naivi i-au susţinut.)

Milioane de dolari americani, scutiți de impozit, sunt trimişi în Israel anual şi nouă, adevăraților americani, nu ne convine acest lucru. Dl R. a răspuns:

Politicienii naivi de la Washington sunt creduli. Cei mai mulți dintre ei nu sunt prea grozavi, astfel încât reprezentanţii puternici ai intereselor evreimii au influenţat această practică cu ani în urmă şi nu există nici unul suficient de puternic ca să-i oprească. Unii dintre banii aceștia s-au întors chiar în Statele Unite şi au fost cheltuiți în eforturile depuse de propaganda sionistă, cea mai mare parte dintre ei prin intermediul  B’nai B’rith, a Conferinţei organizaţiilor evreieşti şi a Congresului Mondial Evreiesc. The Jewish Agency este un braţ de finanţare -. un fel de organ al  funcționarilor B’nai B’rith. Nu este nimic în neregulă cu trimiterea dolarilor americani în Israel într-un sistem de duty-free, atâta timp cât suntem destul de inteligenți sa scăpăm neprinși. Să inversa această conversaţie timp de un minut Ai spus clar şi destul de gălăgios că nu îți plac evreii. De ce ne urăști?

Dl Rosenthal, eu nu urăsc pe nimeni. Am spus că nu-mi place ceea ce fac ne fac evreii nouă şi mai ales cu privire la oricine și orice este legat de creştinism. Urăsc înşelăciunea, viclenia şi necinstea lor detestabilă. Asta mă face să fiu anti-semit? Dacă da, atunci eu sunt anti-semit!

Anti-semitismul nu reprezintã o opoziţie la Semitism. Nu există nici un astfel de lucru.  Este o expresie pe care noi evreii o utilizăm în mod eficient ca un cuvânt defăimător -.. Utilizat pentru a marca un bigot ca tine -. Cineva care aduce critici la adresa evreilor. Noi să-l utilizaţi împotriva persoanelor antipatice. („Anti-semitismul” este o creaţie recentă a  evreilor. Evreii ne informează ce constituie anti-semitismul şi când apare. Toate „anti-semitismele”, care există în Statele Unite sunt crearea deliberată a liderilor evrei. Evreii doresc şi au nevoie de acest instrument pentru a controla şi reduce la tăcere opoziţia față de căile lor de acțiune, dăunătoare şi respingătoare.)

(Deși) am spus clar că am dispreţuiam influenţa  corupătoare a evreilor asupra culturii noastre creştine – şi asupra felulului nostru de viață americană, orientată către Hristos, domnul R. a declarat:

În timpul lui Hristos, evreii erau în căutarea unei împărăţii materiale și pământeși, dar  Hristos le-a oferit evreilor un regat spiritual. Acest lucru, nu l-au putut cumpăra, așa că ei l-au respins pe Iisus Hristos şi l-au răstignit.

Ce vrei sa spui – l-au răstignit? Nu a dovedit istoria că evreii l-au răstignit pe Iisus Hristos? La care el a răspuns:

Da, cred că au făcut-o. Nu că aș vrea să mă-nvârt în jurul cozii, dar acum 2.000 de ani poporul tău ar fi făcut acelaşi lucru unui om care l-ar fi maltratat așa cum a făcut Hristos cu evreii.

Vorbeşti despre Iisus Hristos ca fiind doar un om.

Asta a și fost – un om care a umblat pe pământ ca oricare alt om şi acest mit despre Hristos înviat din morţi şi revenit pe pământ pentru a-și vizita discipolii este o căcănărie. Evreii care i-au scos pe arabi din Palestina au făcut acest lucru pentru a infirma misiunea lui Hristos pentru o împărăţie spirituală Vezi tu, în locul unui lider care ar fi făcut un imperiu pentru evrei, genul tău de oameni a dat evreilor un predicator paşnic numit Cristos, care în loc de ochi-pentru- ochi şi-a întors și celălalt obraz. Prostii! Clădim şi, de fapt, am clădit deja un imperiu pământesc fără bunul şi dezamăgitorul vostru Mesia.

Eu văd că tu şi cei de teapa ta, sunteți cei care încercaţi să-l scoateți pe Hristos afară din  Crăciun (din tradiție). Imi pare rău pentru tine. La care el a răspuns rapid:

Nu-mi servi mie rahatul ăsta. Nu vreau mila ta. Nu am nevoie de ea.! Foarte mulţi evrei nu au curajul să-ţi spună cum trăim şi plănuim, dar eu nu mă las intimidat de nimeni sau ceva. Eu ştiu încotro mă duc.. „

Guvernul şi controlul politic

Când a fost întrebat de ce evreii își schimbă frecvent numele lor, el a spus:

Evreii sunt cei mai inteligenţi oameni din lume, așa că în cazul în care ar putea beneficia de ceva de pe urma schimbării numelor lor vor face acest lucru. Despre asta vorba. Ei se amestecă în societatea voastră, care este majoritate coruptă -.. Deci, în timp ce evreii beneficiază ei înşişi, goy proști nu îşi dau seama că aceşti evrei cu nume de non-evrei sunt de fapt evrei. Știu la ce te gandești -la evreii din guvern care folosesc nume de non-evrei. Ei bine, nu te ingrijora, deoarece în viitorul apropiat nu va mai fi nici o putere prezidenţială în Statele Unite. Guvernul invizibil va prelua puterea cu această ocazie.

Din ceea ce cunoști, sunt evreii din Rusia într-adevăr persecutaţi sau chiar nu au nici un fel de libertăți? La care el a spus:

Majoritatea evreilor din întreaga lume -aş spune mai mult de 90% ştiu ce se întâmplă cu adevărat poporului nostru. Avem o comunicare de neegalat oriunde în lume.  Doar gunoaiele, degenerații, ignoranţii şi dezinformaţii își pot găsi pacea în societatea ta –  iar voi ticăloşii vă ascundeți păcatele îmbrăcându-vă în oi. Voi sunteți ipocriții – nu evreii, așa cum spui și scri tu. Pentru a răspunde la întrebarea ta – în Rusia, există două guverne distincte -unul  vizibil şi unul invizibil. Unul din naţionalităţi diferite -.. întrucât cel invizibil este compus numai din evrei. Puternica poliţie secretă sovietică primește ordine de la guvernul invizibil. Există în jur de şase – şapte milioane de comunişti în Rusia Sovietică. 50% sunt evrei și aproximativ 50% gentili. Dar pe Neamuri nu te poți bizui. Evreii comuniști sunt uniți şi au încredere unul în celălalt, în timp ce ceilalți se spionează unul pe altul. La fiecare cinci sau şase ani, Consiliul secret al evreilor solicită  epurarea partidului şi mulţi sunt lichidați.

Când a fost întrebat, de ce? el a spus:

Pentru că încep să înţeleagă prea mult secretul evreimii din guvern. Comuniştii ruşi au un Grup Secret format numai din evrei. Ei cârmuiesc tot ce are legătură cu guvernul vizibil. Această organizaţie puternică a fost responsabilă de eliminarea secretă a centrului comunismului ( din Rusia) la Tel Aviv, de unde provin toate instrucţiunile de acum.

Guvernul nostru şi Naţiunile Unite au cunoştinţă despre asta? Dl R. răspuns.

Naţiunile Unite nu este altceva decât o ușă-capcană spre imensele tabere de concentrare ale Lumii Roşii. Avem un control destul de mare asupra ONU

Când a fost întrebat de ce comuniştii distrug clasa de mijloc sau pe cei educaţi şi familiile lor în întregime, atunci când invadează o ţară, domnul R. a răspuns:

Este o regulă stabilită de a distruge toţi membrii  guvernului pre-existent, familiile şi rudele lor, dar niciodată evreii. Ei distrug toţi membri poliţiei, poliţiei de stat, ofiţeri de armată şi  familiile lor, dar nu evrei. Vezi tu, noi ştim atunci când un guvern începe căutarea comuniştilor în interiorul frontierelor sale – de fapt el încearcă să descopere evreii din zona sa. Noi nu ne lăsăm păcăliţi! Conducătorii invizibili din ţările comuniste au un control asupra propagandei mondiale şi a guvernelor din ţările libere! Noi controlăm toată mass-media, inclusiv ziare, reviste, radio şi televiziune. Chiar și muzica. Am cenzurat cântece lansate pentru publicare cu mult înainte de a ajunge la editori. Nu peste mult timp, vom avea un control complet al gândirii tale! (Cei care nu au forța necesară să-și  cucerească duşmanii trebuie să recurgă la controlul minții, care în cele din urmă poate fi mai eficace decât controlul fizic pur şi simplu, deoarece ei nusunt conştienţi de control şi, astfel, nici nu se opune nici o rezistenţă.)

Creştinismul şi iudaismul

Felul în care te lauzi – în cazul în care acest lucru este adevărat – este înspăimântător dacă ne gândim la viitorul nostru – şi al creştinismului – la care domnul, R. a declarat:

Va fi un fel de război forțat aici, în Statele Unite, şi mulți vor fi lichidați. Veţi fi, fără îndoială, printre ei. Evreii nu vor fi prejudiciați. Eu nu mă laud. Vă ofer fapte! Şi este prea târziu pentru urmaşii dumneavoastră creştini să-și pregătească o apărare. Acel timp a trecut de  mult. Cu mult, mult timp în urmă noi a TREBUIT să devenim agresorii! Acesta este fără îndoială unul din MARILE țeluri ale vieții noastre. NOI suntem agresorii!

După ce i-am reamint că am crezut că era inteligent, dar acum realizez că habar n-are despre ce vorbește, el a răspuns:

Iudaismul este cultura de neegalat – nimic, nu există nimic oriunde în lume care să se  compare cu ea. Aşa-numitul creştinism al vostru este un rod al iudaismului. Influenţa culturală şi intelectuală a iudaismului se resimte în întreaga lume -. Da, pe parcursul civilizaţiiilor. „

Când l-am întrebat dacă el credea ca ne-am putea confrunta cu o problemă cu negrii în cele din urmă, din cauza creşterii uluitoare a populaţiei lor, el a spus că negrii ajută la îndeplinirea „scopului nostru”, care ar putea implica mai multe lucruri.

Am discutat despre invazia negrilor în oraş, judeţ şi stat şi despre proeminenţa lor acum în televiziune. De asemenea, cât de ridicol poate fi pentru un negru să se convertească la iudaism – ca Sammy Davis, de exemplu. Dl R. a răspuns:

Asta nu inseamnă nimic. Ştim că un negru nu poate deveni un evreu şi că Sammy Davis este în continuare negru. Este posibil să fi fost în avantajul lui să se convertească. În realitate, el rămâne în continuare o cioară și nu un evreu.”

I-am spus despre studiile mele aprofundate asupra evreilor şi că au existat puţini care au făcut mai multe cercetări privind evreimea mondială decât mine – şi despre descoperirile mele neplăcute – amintindu-i domnului R. că nu există nici o moralitate în rândul evreilor. El a răspuns:

Banii sunt mai importanți decât moralitatea. Putem realiza orice cu bani. Oamenii noştri dovedesc asta in Israel, prin forţa sa împotriva atacurilor și starea sa permanentă de pregătire de război. Israelul poate câştiga acum, în orice întâlnire. Elementele intelectuale care s-au ridicat dintre kibutz (cuvântul ebraic pentru „așezare comunală” este o comunitate rurală unică, o societate dedicată ajutorului mutual şi justiţiei sociale, un sistem socio-economic bazat pe principiul proprietății comune, egalității şi cooperării de producţie, consum şi educaţie; realizarea ideii ” fiecare după capacităţi, fiecăruia după nevoi”, o casă pentru cei care l-au ales) care au de gând să construiască această comunitate mică într-un teritoriu al minunilor în Orientul Mijlociu. Va fi în cele din urmă, de asemenea, baza pentru sediul Guvernului Mondial. (Iudaismul talmudic este religia controlului iudaic asupra lumii şi a sclaviei.)

Am discutat despre tragedia de la Watergate şi despre corupţia la toate nivelurile de guvernare şi am sugerat că reprezentanţii guvernului ar trebui să practice o mai mare deschidere şi sinceritate în relaţiile cu oamenii. Domnul R. a declarat:

Ce bun ar aduce? Ce dracu are publicul cu funcţionarea guvernului. Marea majoritate sunt cururi!  Cururi de cai

Vă pot cita cu asta?

Nu-mi pasă ce faci – cum am spus, puţini au curajul să vorbească. Ne-am fi înțeles cu toții mai bine între noi – evrei şi neamuri – în cazul în care am fi vorbit mult mai deschis. Poporul Tău nu are curaj! Noi vă stabilim modul de gândire – ba chiar v-am inoculat un „ complex de vinovăție„ făcându-vă astfel să vă fie teamă să-i criticați deschis pe evrei

Va urma….

A început Marea Trădare în sânul bisericilor ortodoxe!

Declaraţia comună a doctrinei  care afirmă nelegitimitatea vinovăţiei colective a evreilor pentru moartea lui Iisus, scoate în evidenţă angajamentul pentru relaţii bune.

Rabinul-şef, Yona Metzger a semnat o declaraţie istorică, marţi, la Nicosia, Cipru, cu Arhiepiscopul Chrysostomos, capul Bisericii din Cipru, în care cei doi bărbaţi au promis să aprofundeze relaţiile dintre Biserică şi poporul evreu.

Declaraţia afirmă nelegitimitatea doctrinei vinovăţiei colective a evreilor pentru deicidul (uciderea unui Dumnezeu) lui Isus.

Este prima data când o biserică ortodoxă repudiază în mod explicit această doctrină, care a fost unul dintre cei mai importanţi factori în dezvoltarea anti-semitismului religios în Europa.

Noi, rabinul şef al Israelului, Yona Metzger şi Arhiepiscopul Ciprului Hrisostom, îi mulţumim lui Dumnezeu pentru sporirea binecuvântată a acestui respect reciproc și  afirmăm angajamentul nostru pentru avansarea relaţiilor excelente dintre Cipru şi Israel„, spune declaraţia.

Biserica Ortodoxă din Cipru este una din cele 14 biserici autocefale sau independente, din Comunitatea Ortodoxa de Est.

Adepţii bisericilor ortodoxe numără aproximativ 300 de milioane de oameni, dintre care 700.000 aparţin Bisericii din Cipru.

Declaraţia afirmă în mod explicit, pe de altă parte, că Biserica din Cipru nu a luat niciodată parte la acuzaţiile de vină colectivă sau la „negarea sistematică” a evreimii.

Noi susținem, prin urmare, repudierea unei astfel de idei preconcepute ca incompatibilă cu învăţătura Sfintei Scripturi„, se spune în declaraţie.

Biserica Romano-Catolica repudiat noţiunea de vinovăţie colectivă a poporului evreu pentru moartea lui Iisus în 1965 cu promulgarea Aetate Nostra, trecută de al II-lea Conciliu al Vaticanului, care prevede că, deşi unele autorităţi evreieşti au solicitat moartea lui Iisus, vina nu poate fi răsfrântă asupra tuturor evreilor din acele timpuri şi nici evreii de azi nu pot  fi traşi la răspundere.

Alte dispoziţii majore pronunțate marţi declară că prozelitismul printre comunităţile respective „subminează identitatea religioasă a celeilalte părți” şi este „incompatibil cu respectul reciproc.

Am semnat astăzi o declaraţie istorică în ceea ce privește relaţia evreimii cu Biserica Ortodoxă„, a spus Metzger pentru Jerusalem Post.

Până în prezent, bisericile ortodoxe au fost reticente în a face acest tip de pas, dar Biserica din Cipru și-a asumat această responsabilitate prin declaraţia curajoasă de astăzi.”

Sperăm că acum, pas cu pas, vom fi capabili să intrăm în relaţii similare și cu celelalte Biserici ortodoxe importante, cum ar fi bisericile din Grecia şi Rusia„, a spus el.

Metzger a subliniat importanţa politică a declaraţiei, subliniind influenţa puternică a bisericilor în Cipru şi în alte ţări cu populaţie predominant creştin ortodoxă.

Mulți oameni din aceste ţări se uită la modul de abordare (a problemelor) al liderilor lor religioși pentru a se ghida şi își formează opiniile lor politice în funcție de poziţia Bisericii„, a spus Metzger.

Acest tip de declaraţie dă legitimitate Statului Israel, în ochii acestor oameni şi are un impact politic semnificativ.”

Metzger, de asemenea, a făcut referire la consolidarea legăturilor dintre Israel şi Cipru ca urmare a declinului celor dintre Israel și Turcia, în ultimii ani.

Oamenii din Cipru se simt mult mai puternici, deoarece aceștia sunt mai aproape de Israel„, a spus el.

„Nu te poţi plimba de-a lungul acestei ţări fără să întâlnești cetăţeni care îți vor vorbi despre durerea pe care o simt pentru că Turcia le-a furat jumătate din insulă şi a ocupat-o.”

Cu un ochi pe cearta diplomatică recentă cu Turcia, precum şi la conflictul general, cu alte părţi ale lumii islamice, Metzger a numit apropierea dintre iudaism şi Biserica Ortodoxă o schimbare „revoluţionară”, de ani în proces de formare, care este importantă în lumina unui nou „inamic” comun.

Declaraţia mai consfințește, de asemenea, atât învăţăturile iudaismului cât şi pe cele ale creştinismului cu privire la caracterul sacru al vieţii şi afirmă că „în consecinţă, noi condamnăm toate actele care profanează această sacralitate, în general violenţa şi teroarea împotriva unor nevinovaţi şi în mod special atunci când acest lucru implică abuzul în numele lui Dumnezeu şi al religiei.

Rabinul David Rosen, director internaţional al afacerilor inter-religioase în cadrul   Comitetului Evreiesc American şi consilier onorific la Rabinatul Şef privind chestiuni interconfesionale, a salutat declaraţia, dar a spus că este doar începutul procesului.

„Este semnificativ faptul că, capul Bisericii din Cipru este cel care face această declaraţie,” a spus el. „Dar importanţa principală o are potențialul extinderii conţinutului acestei declaraţii la cea mai mare parte a lumii ortodoxe.

Comentariul meu: La începutul acestui an, în martie mai precis, semnalam că Papa a scris o carte prin care reconfirma absolvirea evreilor de vina uciderii lui Iisus. Iată că la sfârșit de an, mai exact pe 6 decembrie 2011, zi de mare sărbătoare și însemnătate pentru lumea creștina, și mai ales pentru greci, fie ei chiar ciprioți, capul Bisericii Ortodoxe cipriote semnează un act de mare trădare, în numele tuturor credincioșilor săi, fără a catadicsi să-ți întrebe turma. Este o palmă dată orotodoxiei și o plagă care se va întinde cu repeziciune și la celelalte biserici surori. Rușinea este cu atât mai mare cu cât nici una dintre celelalte biserici ortodoxe autocefale nu a reacționat la această blasfemie. Ce mai urmează? Să ajungem să spunem și noi, ca evreii, că cel ucis pe cruce nu a fost Mesia ci un impostor cu numele Iisus și că adevăratul Mesia, este cel care va veni în curând, adus cu toate eforturile de elitele lumii și de evrei, adică antihristul. Triumful satanei este cu atât mai mare cu cât acest lucru s-a întămplat în Postul Nașterii Domnului și în ziua de Sfântul Nicolae iar fariseii evrei, împreună cu fariseii noștri, și-au râs din nou de noi. Iartă-i Doamne, pe ei că nu știu ce fac și iartă-ne pe noi că nu suntem atât de tari în credința noastră în Tine, ca să ne-o apărăm!

 

Ce sunt sayanim?

Încă de la naștere, poporul evreu a fost învăţat despre superioritatea lui şi nevoia
de coeziune. Evreii sefarzi sunt nivelul superior al reţelei şi askenazii,
care constituie 95% din toţi evreii, sunt furnicile muncitoare. Incă din primul moment în care sefarzii i-au convertit pe askenazi, ei le-au spălat creierul cu ideea că lumea este
duşmanul lor dar colegii lor evrei sunt „gardienii liniștii”.

Sayanim (sing. Sayan; în ebraică: ajutoare, asistenţi) se referă la diaspora evreilor, care furnizează asistenţă pentru Mossad. Gordon Thomas estimează că în Statele Unite şi Marea Britanie, există cel puţin 20.000 de sayanim care ajută agenţiile de informații (spionaj) ale Israelului în nenumărate moduri. În general vorbind, acestor voluntari non-israelieni evrei (adică evrei care nu sunt cetățeni israelieni)  li se cere să se angajeze în activităţi juridice care nu le vor aduce probleme cu autorităţile. Sunt şi excepţii, însă, ca de exemplu, cazul lui Jonathan Pollard, angajat al serviciului de informații al Marinei US care s-a implicat in spionaj pentru agenţiile de informaţii ale Israelului ( Mossad) şi a cărui prindere de către FBI  a dus la relaţii tensionate între SUA şi Israel.

Într-o accepțiune mai simplă și mai largă, sayanim poate fi iubitul, colegul, prietenul, soțul, mama, tatăl, vărul, etc.

Cum spune Gilad Atzmon ei sunt : Cei care au pus evreitatea lor mai presus de toate celelalte trăsături ale lor.  Şi totuşi, în mod destul de bizar, aceasta este o formulare generală  a viziunii lui Chaim Weizmann  asupra identităţii evreieşti,  exprimată în discursul său celebru la primul Congres evreiesc: „Nu există nici un evreu englez, francez, german sau american, ci doar evreii care trăiesc în Anglia , Franţa, Germania sau America „. (Haim Weizman, primul Congres Sionist, 1897)

Potrivit lui Weizmann, o proeminentă personalitate sionistă, evreitatea este o calitate primară. Aţi putea fi un evreu care locuieşte în Anglia, un evreu care cântă la vioară sau chiar un evreu împotriva sionismului. Dar, mai presus de toate eşti evreu. Şi aceasta este exact ideea transmisă de această categorie. Este vorba despre vizionarea evreității ca și element-cheie într-un tot. Orice altă calitate este secundară.

Acesta este exact mesajul de care sioniştii timpurii au fost interesaţi şi pe care l-au  promulgat. Pentru Weizmann, evreitatea este o calitate unică care opreşte evreul de la asimilarea în cadrul naţiunii al cărei cetăţean este. El va rămâne întotdeauna un străin. Această linie de gândire foarte fost mai mult decât evidentă în scrierile sioniste timpurii. Jabotinsky, fondatorul sionismului de dreapta, merge chiar mai departe. El este mai mult decât sigur că asimilarea este imposibilă din cauza unor condiţionări biologice. Iată ce a avut el de spus despre evreul german:

Un evreu crescut printre germani își poate însuși obiceiuri germane, cuvinte germane. El poate fi în întregime îmbibat cu fluid german, dar nucleul structurii sale spirituale va rămâne întotdeauna evreiesc, pentru că sângele său, corpul său, tipul său fizic rasial sunt evreiești. – Vladimir Jabotinsky, ‘O scrisoare privind o autonomie „, 1904

Presupun că trebuie să fie clar faptul că sayanim sunt, practic, această a treia categorie de evrei. Oamenii care se privesc pe ei înșiși în primul rând ca evrei. Sayan este un om care ar trăda naţiunea în care el este cetăţean doar pentru a satisface o noţiune bizară de  frăţie de clan.

De abia acum începem să realizăm că sionismul nu ar trebui să fie văzut doar ca o mişcare naţionalistă, cu o aspiraţie geografică clară. Nu este tocmai o mişcare colonială cu un interes în Palestina. Sionismul pare a fi o mişcare internaţională care este alimentată de solidaritate celei de a treia categorii de subiecţi. Pentru a fi un sionist înseamnă doar să accepți faptul că mai mult decât orice altceva ești în primul rând un evreu.

Prezentare
Victor Ostrovsky, un fost katsa ( ofițer de informații, care are rolul de a colecta informații și de a rula agenții, asemănător ofițerilor de caz din CIA) al Mossad devenit autor, a scris pe larg despre activităţile sayanim, la fel ca și Gordon Thomas. Potrivit lui Ostrovski şi Thomas, sayanim ofere asistenţă de diferite tipuri ofiţerilor Mossad care operează în ţări străine. Această asistenţă poate include facilitarea la îngrijire medicală, bani, logistică şi chiar colectarea de informaţii clare. Ei pot fi judecători, grefieri, martori experţi, lucrători din domeniul serviciilor de protecție socială pentru copii, avocati, procurori, ofiţeri de poliţie, doctori sau oricine cu un grad mare de putere asupra vieţii oamenilor, şi ei vor face orice, la cererea ofiterilor de caz ai Mossad-ului (katsa), pentru Statul Israel,  împotriva duşmanilor săi sau a celor care urmează să fie percepuți nefavorabil din punct de vedere politic pentru politica israeliană. (din cartea Way of Deception a lui Victor Ostrovski). Sayanim se presupune că nu sunt implicați în mod direct în operaţiunile de informaţii (spionaj) şi de aceea sunt plătiți numai pentru cheltuielile lor.
Sayanim trebuie să fie 100% evrei. Ei trăiesc în străinătate, şi, deşi ei nu sunt cetăţeni israelieni, la mulţi se poate ajunge prin rudele lor din Israel.
Katsas sunt responsabili pentru sayanim, şi sayanim cei mai activi vor fi vizitați de un katsa o dată la fiecare trei luni sau cam așa ceva, care, pentru katsa înseamnă, de obicei între două şi patru întâlniri faţă-în-faţă pe zi cu sayanim, împreună cu numeroase conversații telefonice. Sistemul permite Mossad-ului să lucreze cu o schemă de personal. De aceea, de exemplu, o staţie a CIA ar angaja aproximativ 100 de persoane, în timp ce o staţie comparabilă a Mossad-ului ar avea nevoie de doar şase sau şapte.
Existenţa acestui organism mare de voluntari permite reducerea cu mult a costurilor de colectare a informaţiilor și poate fi un motiv pentru care Mossadul operează cu mai puțini ofițeri de caz decât agenţiile de informaţii similare, din alte țări.

Există mii de sayanim în întreaga lume( după alte informații sunt 1 milion în întreaga lume). Numai în Londra există aproximativ 2.000 care sunt activi și o listă de alți 5000. Ei indeplinesc mai multe roluri diferite. Un proprietar de mașini, sayan, care rulează o agenţie de închiriere, ar putea ajuta Mossad-ul să închirieze o mașină, fără a fi nevoie să completeze documentaţia obişnuită. Un sayan proprietar de apartamente le-ar gasi cazare fără să ridice suspiciuni, un sayan bancher ar putea ridica bani dacă agentul Mossad ar avea nevoie de ei în miez de noapte, un medic sayan ar trata o rană glonţ, fără să  raporteze la poliţie, şi aşa mai departe. Ideea este de a avea un grup de persoane disponibile atunci când este necesar, care poate oferi servicii, dar care va păstra tăcerea despre ele din loialitate faţă de cauză. De multe ori loialitatea sayanim este abuzată de katsas care profită de ajutorul disponibil pentru uz personal. Nu există nici o cale pentru un sayan de a verifica acest lucru.

Un lucru pe care îl ştii sigur este că, chiar dacă o persoană ştie că ești un evreu al  Mossad și s-ar putea  ca el să nu fie de acord să lucreze cu tine, acesta nu se va întoarce împotriva ta. Ai la dispozitie un sistem de recrutare non-risc care de fapt îţi dă un heleșteu de milioane de evrei, la cheie, din afara graniţelor proprii. Este mult mai uşor să lucrezi cu ceea ce este disponibil la faţa locului şi sayanim oferă un sprijin practic incredibil peste tot. Dar ei niciodată nu sunt puși în pericol  și nici nu au acces la informaţii clasificate.

Să presupunem că în timpul unei operaţiuni, un katsa brusc trebuie să apară brusc cu un magazin de electronice ca acoperire. Un apel la un sayan care are o afacere de gen ar putea aduce 50 de seturi de televiziune, 200 de aparate video, și orice altceva ar fi nevoie, de la depozitul său la clădirea dumneavoastră, şi în viitor, în cel mai scurt timp, vei avea un magazin cu marfă în stoc de  $ 3 sau 4 milioane dolari.

Din moment ce majoritatea activităților Mossad sunt în Europa, ar putea fi de preferat  ca un katsa să aibă o adresă de afaceri în America de Nord. Deci, există sayanim pentru adrese şi sayanim pentru telefon. Dacă un katsa trebuie să dea o adresă sau un număr de telefon, el le poate utiliza pe ale unui sayan. Şi dacă sayan-ul primeste o scrisoare sau un apel telefonic, el va ști imediat cum să procedeze. Unii sayanim din afaceri au o banca de 20 de operatori pentru a răspunde la telefoane, tasta scrisori, mesaje fax, toți o fațadă a  Mossad-ului. Gluma este că 60 la suta din afacerile acestor companii care răspund telefonic în Europa provin din Mossad. Într-un fel sau altul.

Una dintre problemele acestui sistem constă în faptul că Mossad-ului nu pare să-i pese cât de devastatoare ar putea fi situația la adresa statutul poporului evreu din diaspora, dacă aceste operațiuni ar fi cunoscute. Dacă îi întrebi: „Deci, care e cel mai rău lucru care li se poate întâmpla acelor evrei”? Răspunsul va fi : ” Vor ajunge toţi în Israel – Perfect „.

Oamenii fac greşeala de a gândi că Mossad-ul este în dezavantaj pentru că nu are staţii( agenții mici) în ţările ţintă evidente. Statele Unite ale Americii, de exemplu, are o statie la Moscova, iar ruşii au staţii în Washington şi New York. Dar Israelul nu are o staţie în Damasc. Ei nu înţeleg că Mossadul priveşte întreaga lume din afara Israelului ca o ţintă, inclusiv Europa şi Statele Unite. Cele mai multe dintre ţările arabe, nu-și produc propriile lor arme. Cele mai multe nu au colegii militare de nivel înalt, de exemplu. Dacă dorești să recrutezi un diplomat sirian, nu trebuie să faci asta în Damasc. Poţi să o faci în Paris. Dacă dorești date despre rachetele arabe, te duci în Paris sau Londra sau în Statele Unite, unde se fabrică. Ai posibilitatea să obţii mai puține informaţii despre Arabia Saudită de la saudiţi înşişi decât de la americani. Ce au saudiţii? AWACS. Aceste sunt Boeing și American Boeing. De ce  ați avea nevoie de saudiţi ? Întreaga recrutarea din Arabia Saudită, pe care am făcut-o în timpul cât am fost la Institut, a fost un ataşat al ambasadei japoneze. Asta a fost tot.

Şi dacă doriţi să recrutați ofiţeri superiori, aceștia studiază în Anglia sau Statele Unite ale Americii. Piloţii se antrenează în Anglia, Franţa şi Statele Unite ale Americii. Comandourile lor se antrenează în Italia şi Franţa. Ai posibilitatea să îi recrutezi acolo. Este mai uşor şi este mai puţin periculos.

Ran S. ne-a învăţat, de asemenea,  la orele sale de curs despre „agenţii albi”, persoane fizice recrutate, prin mijloace directe sau ascunse, care pot sau nu pot să ştie că lucrează pentru Israel. Ei sunt intotdeauna non-Arabi şi, de obicei, mai sofisticați în cunoaştere calculatoarelor. Prejudecata în Israel este că arabii nu înţeleg lucruri tehnice. Ea se manifestă în glume, cum ar fi cea despre  omul care vindea creierul arabului cu $ 150/ kg și creierele evreieşti cu 2 dolari pe kilogram. Întrebat de ce creierul arabului era atât de scump, el spuneȘ „Pentru că e greu de folosit.” O percepţie larg răspândită despre arabi în Israel.

De obicei este mai puțin riscant să te ocupi de ”agenţii albi” decât de cei „negri”( sub acoperire) sau de agenţii arabi,. Doar pentru simplul fapt că arabii care lucrează peste hotare este foarte probabil să fie supuşi ai unor servicii de informaţii arabe şi în cazul în care agenția vă prinde că lucrați cu un agent al lor ( negru), ea va dori să te omoare. Cel mai rău lucru care i s-ar putea întâmpla unui katsa Mossad prins că lucrează cu un agent alb în Franţa este deportarea. Dar agentul alb însuşi ar putea fi acuzat de trădare. Tu faci tot ce poţi să-l protejezi, dar pericolul principal planează asupra lui. Dacă lucrezi cu un arab, ambii veți fi în pericol.

{P. 269} Pollard nu era angajat Mossad, dar multe alte activități de spionaj, recrutare, organizare şi desfăşurare a activităţilor sub acoperire – mai ales în New York şi Washington, la care ei se referă ca al lor „loc de joacă” – fac parte dintr-o specială, super-secretă diviziune a Mossad-ului numită pur şi simplu Al, ebraicul cuvânt pentru „sus” sau „în partea de sus.” [Cum inteligent și Al+Qaeda  este un instrument util pentru propaganda de care întotdeauna pare să beneficieze Israelul.]

Unitatea este atât de secretă, şi deci separată de principala organizaţie, încât majoritatea angajaţilor Mossad nici măcar nu ştiu ce face şi nu au acces la fişierele ei de pe computer.

Dar există, şi are între 24 şi 27 de persoane veteraneîn domeniu, dintre care trei ca și katsas activi. Cea mai mare parte, deşi nu toată, din activitatea lor este în interiorul graniţelor SUA. Sarcina lor principală este de a aduna informaţii cu privire la lumea arabă şi OEP, și nu colectarea informaţiilor cu privire la activităţile din SUA. Dar, aşa cum vom vedea, linia de demarcaţie este adesea neclară, şi atunci când este în dubiu, Al nu ezită să treacă peste ea.

Al este similară cu Tsomet, dar aceasta nu intră sub jurisdicţia capului Tsomet-ului. Mai degrabă, se raportează direct la capul Mossad-ului. Spre deosebire de staţiile obișnuite ale Mossad-ului, aceasta nu funcţionează în interiorul ambasadei israeliene. Stațiile sale sunt situate în case sau apartamente în condiţii de siguranţă.

Cele trei echipe Al sunt constituite ca un post sau o unitate. Să spunem că pentru un anumit motiv relaţiile dintre Israel şi Marea Britanie s-ar prăbuşi mâine şi Mossad-ul ar trebui să părăsească Marea Britanie. Acesta ar putea expedia o echipa Al la Londra şi ar avea o configurare complet clandestină în ziua următoare. Katsas ai AL sunt printre cei mai experimentaţi din cadrul Institutului.

Staţiile Al, în timp ce sunt în afara ambasadei, continuă să funcţioneze ca staţii pentru cea mai mare parte. Ele comunică direct la sediul central din Tel Aviv, fie prin telefon, telex sau modem. Ele nu folosesc sisteme de comunicaţii de ultrascurizate, deoarece chiar dacă americanii nu ar putea descifra mesajele, aceștia ar şti că există o activitate clandestină în cartier, ceva  ce Mossadul doreşte să evite. Distanţa este, de asemenea, un factor.

{P. 286} Mossad-ul încă nu admite existenţa Al. În interiorul Institutului, se spune că Mossadul nu funcţionează în Statele Unite ale Americii. Dar majoritatea oamenilor ştiu că Mossad Al există, chiar dacă ei nu ştiu exact ce face. Cea mai mare glumă dintre toate acestea este faptul că, atunci când a izbucnit cazul Pollard, oamenii Mossad-ului au spus întotdeauna, „Nu e un lucru sigur. Noi nu funcţionăm în Statele Unite..”

Extras din „By Way of Deception”, By Way of Deception’ , Ostrovsky, Victor and Hoy, Claire, St. Martin’s Press, 1990

Victor Ostrovsky, care trăieşte acum în Canada, găzduieşte un shaw radio săptămânal numit Spytalk.
Sayanim reprezintă un element fundamental și în romanul lui Frederick Forsyth  ”Pumnul lui Dumnezeu ”, care prezintă operaţiunile Mossad-ului în Irak şi în alte ţări.

Ca o simplă curiozitate, wikipedia în limba engleză a șters acest cuvânt din filele ei. Oare de ce?

”Defaimarea”-un film uimitor al unui regizor israelian, care spune multe despre ”anti-semitism”

” Defăimarea” este un film creat de un regizor  israelian, Yoav Shamir, care încearcă să înțeleagă ce este anti-semitismul azi. E un film care merită văzut și care a fost interzis în Marea  Britanie. Salut curajul acestui regizor de a spune adevărul.

 

Nicolae Carpathia, Antihristul român care nu deranjează pe nimeni, nici măcar pe ortodocșii români (IV)

Ce stim despre Antihrist? Ca trebuie sa fie evreu din tribul lui Dan. Deci Principele Nicolae, prin mama sa Principesa Elena, trebuie sa fie un urmas al tribului lui Dan pe linie sanguina. Dar ce inseamna sa fii evreu din tribul lui Dan si pe unde i-am putea gasi pe urmasii acestuia?

Conform Bibliei ebraice, dupa finalizarea cuceririi Canaanului de către triburile lui Israel, după 1200 îHr., Iosua a împărțit teritoriul între cele 12 triburi. Lui Dan i-a fost dată regiunea cea mai nordică, la N de Galileea și V de Iordan, care se întindea spre nord până la Leșem, principalul oraș al lui Dan ( după cucerire Leșem-ului a fost redenumit Dan și așa a fost cunoscut) (Iosua 19:40-48). Tel-Dan(Colina lui Dan-în ebraică) sau Tel el-Qadi-în arabă însemnând „colina celui care judecă” sau „colina judecătorului ” (cadiului). Numele Dan tradus literal din ebraică înseamnă „a judeca” sau ” judecător”.

În Biblicul recensământ din Cartea Numerilor, seminția lui Dan este descrisă ca fiind al doilea mare trib al lui Israel, după tribul lui Iuda. (Num. 1:27,39). Potrivit Torei, tribul era format  din descendenții lui Dan, fiul lui Iacov și al Bilhăi, care era roaba Rașelei. (Gen. 30:4) În Biblie, Dan este unul dintre cei doi copii ai Bilhăi, roaba Rașelei și una dintre soțiile lui Iacov, celălalt copil al Bilhăi fiind Neftali. Cercetătorii au interpretat acest lucru ca indicând faptul că autorii i-au văzut pe Dan și Neftali ca nefiind în întregime de origine israelită, ei fiind copiii unei roabe și nu ai unei neveste principale. Tot potrivit Bibliei, tribul a încercat să se stabilească în partea centrală a coastei Canaanului, dar din cauza adversității cu filistenii, care erau deja stabiliți acolo, au fost doar în măsură să campeze pe colina țării cu vedere la Valea Sorec (menționată în Jud. 16:4), locul de campare devenind cunoscut sub numele de Mahaneh Dan (tabăra lui Dan).

Regiunea în care au încercat să se așeze se întindea în partea cea mai nordică până la Jaffa și în cea sudică până la câmpia din regiunea Timna (menționată în Jud.14). Drept urmare, modernul stat Israel, precum și unii sioniști, numesc această regiune Gush Dan ( zona lui Dan). Dar datorită presiunii filistenilor, tribul a abandonat speranța așezării în zona centrală a coastei și a migrat către nordul țării, iar după cucerirea Laiș-ului, acesta a devenit capitala Dan.( Jud. 18:29)

Artiștii moderni folosesc ” balanța dreptății ” pentru a reprezenta seminția lui Dan datorită versetului 49:16 din Geneză care se referă la Dan ca judecător al poporului său. Cu toate acestea cei mai mulți dintre artiști tradiționaliști folosesc un „șarpe ” pentru a-l reprezenta pe Dan, bazându-se pe Geneza 49:17. Cel mai celebru urmaș al lui Dan a fost Samson.

Un șarpe, atunci când se târăște sau se pregătește să atace lasă o urmă, o dâră în nisip. La fel și seminția lui Dan a lăsat semne sau ” dâre pe drum „, care arătau pe unde călătorea. Ei au avut tendința de a-și lăsa ” numele ” în urma lor, ca semn de identificare. Citim în Iosua 19:47 ” Atunci s-au dus fiii lui Dan cu război asupra Leşemului şi l-au împresurat, l-au lovit cu sabia şi l-au luat moştenire şi s-au aşezat pe el şi l-au numit Leşemul lui Dan, după numele lui Dan, tatăl lor.”

Din anumite motive, după cum afirmă profeția, Dan trebuie să aștepte mântuirea de la Dumnezeu, chiar mai mult decât celelalte triburi. În Apocalipsă când Mesia îi spune Apostolului Ioan că va alege 144000 de robi ai lui Dumnezeu din cele 12 triburi  ale lui Israel ( Ap. 7:1-8) și alege câte 12000 din fiecare trib, este interesant de notat faptul că El dă o parte dublă lui Iosif- o parte pentru Efraim (Iosif) și o parte pentru Manases ( Ap.7:6,8), dar Dan nu este menționat deloc.

O parte din răspuns poate fi găsită în Judecători. Seminția lui Dan încă nu-și luase în stăpânire moștenirea în Canaan ( Jud. 18.2) astfel încât ei au trimis cinci oameni pentru a explora terenul. (De fapt și-o luaseră dar nu fuseseră în stare să o păstreze- Biblia Anania). Aceștia au găsit un preot levitic al Domnului in casa lui Mica și l-au întrebat dacă Dumnezeu le va binecuvânta eforturile. Preotul le-a spus ca da. Știm că ei au ajuns la Laiș și s-au întors înapoi cerând tribului să atace orașul. 600 de oameni înarmați au pornit la drum dar pe drum și-au făcut tabără la Mahaneh Dan (Tabăra lui Dan) (Jud.18.12). Apoi s-au întors din nou la casa lui Mica. Ce s-a întâmplat: cei 600 de războinici ai lui Dan s-au postat la poartă iar ceilalți cinci bărbați, care spionaseră inițial, au intrat în casă și au luat chipul cioplit, efodul și chipul turnat iar preotul i-a întrebat ce fac ? „i ar ei au zis: „Taci, pune-ţi mâna la gură şi vino cu noi şi ne fii părinte şi preot; este mai bine oare de tine să fii preot în casa unui singur om decât să fii preot într-o seminţie sau într-o familie a lui Israel?” ( Jud.18:16-20)

Seminția lui Dan a fost prima care a căzut în idolatrie păgână. De-a lungul timpuluiei au devenit cufundați în idolatrie atât de mult încât le va fi greu să se pocăiascâ de păcatele lor.

CARACTERISTICILE LUI DAN

El este copilui Bilhăi (Gen.30.1-9). A fost un tânăr exuberant și care s-a înmulțit foarte mult pe perioada șederii fiilor lui Israel în Egipt. (Ieș.1.7-9,12). Când Moise i-a scos pe fiii lui Israel di Egipt ( aprox. 1483 îHr.) tribul lui Dan, care l-a însoțit, număra 62700 de oameni suficienți de maturi să poarte un război, cu vârste de la 20 de ani în sus.( Num. 1.38,39). Raportul numeric dintre  oamenii din tribul lui Dan și cei ai lui Manase, fiul lui Iosif, era aproape de 2 la 1, iar față de cel al lui Efraim de 3 la 2. Descendenții lui Dan au fost foarte prolifici. Atunci când Moise le-a dat binecuvântările fiilor lui Israel, el  Pentru Dan a zis: „Dan este pui de leu, care se aruncă din Vasan” (Deut.33.22). Notă: Dan va fi un viguros și iubitor de lupte trib războinic. El nu v-a sta cuminte și mulțumit într-un singur loc. Va călători de colo-colo, în salturi.

In Judecători se află o altă trăsătură a acestui trib. In Cântarea Deborei și a lui Barac, în timpul judecătilor, se întreabă : ” De ce rămâne Dan în luntrii?” Jud. 5.17 sau ” Dan de ce stă el la corăbiile sale”(variante în funcție de traducerea aleasă). Seminția lui Dan a fost un trib puternic de marinari, care iubea să navigheze pe mări.

Moștenirea lui Dan era în apropierea orașelor Tir și Sidon, porturi celebre ale fenicienilor. Dan, care „stă la corăbiile sale „, s-a amestecat printre ei, s-a încrucișat și și-a stabilit colonii în întreaga regiune mediteraneană. Odată cu căderea regatului de nord al Israelului ( 718-721 îHr) partea din tribul lui Dan aflată înspre interiorul continentului a fost luată în captivitate împreună cu alte triburi ce compuneau Regatul de Nord, condus de Efraim. Această parte a tribului lui Dan a fost dusă în captivitate dincolo de râul Eufrat, în Asiria, iar când și  Imperiul Asirian s-a prăbușit în sec VII îHr., ei au migrat prin Pasul Caucazian, exact la nord. Acest loc a fost cunoscut drept țara ” sarmaților ” și pasul s-a numit ” Poarta Sarmațiană ”. Denumirea de Sarmația este un derivat de la Samaria, care a fost capitala regatului de nord al Israelului. Acești oameni s-au autonumit Scoloti, dar grecii îi numeau Sythians (sau sciți). Ei și-au continuat migrarea către NV Europei și, în cele din urmă, s-au stabilit în Insulele Britanice și sunt  ”scoțieniiȚ de azi.

Seful tribului Regatului de Nord al Israelului a fost Efraim, cel mai mic fiu al lui Iosif. Chiar și după ce efraim a fost dus în captivitate, și nu s-a mai întors, inima lui Dumnezeu mai tânjea după el. (Ieremia:31.20-22). Fiindcă copiii lui Israel au migrat prin Europa, au împlinit această profeție și au lăsat ” semne pe lângă drum ” și ” stâlpi ” de-a lungul drumului, astfel  încât să le putem urmări traseul. Șeful de trib care a făcut asta a fost  însă Dan, datorită tendinței lor de a lăsa numele strămoșului lor ” Dan ” peste tot pe unde au trecut.

În ebraică nu există vocale așa că numele DAN se scrie DN ( sau echivalentul ebraic).  În acest fel, cuvinte ca Dan, Don, Dun, Den, Din sau Dn corespund numelui Dan.

La vestul Mării Negre, geografii antici au desemnat o regiune cu numele de Moesia, care însemna țara ” Moise-iștilor”( a urmașilor lui Moise ). Aceștia au venerat o persoană care se numea Zal-Moxis. ”Zal” înseamnă ”Șef”  astfel că acea persoană era ” Seful Moxis ” sau ” Liderul Moxis” sau, de fapt, ” Șeful Moise, omul lui Dumnezeu, care a condus poporul lui Israel pe tărâmul promis, și pe care oamenii aceștia și-l aminteau ca fiind liderul lor inițial.

Moesia, scris uneori și Moësia, a fost provincia romană antică situată azi pe teritoriul statelor Serbia, Bulgaria și România. Geografic era cuprinsă între Marea Neagră la est, Munții Balcani și Munții Sar la sud, râul Drina la vest, și fluviul Dunărea la nord. Între anii 102-117, la Moesia Inferior au fost atașate și unele regiuni nord-dunărene (cea mai mare parte a Munteniei de azi și sudul Moldovei).

Ea era locuită de mai multe triburi de origine tracică: bessii – pe cursul superior al râului Marița; dantheletii – cam în zona Sofiei de azi; dardanii – în partea de sud a Serbiei de astăzi; tribalii – în regiunea Plevnei; și de la tribali pe ambele maluri ale Dunării până la Marea Neagră trăiau geții, care la sud de Dunăre se mai numeau și moesi. Administrativ, era împărțită în Moesia Superior și Moesia Inferior.

Populațiile romanizate (actualmente români) au rezistat presiunii de slavizare (inițiată în secolul al VII-lea, odată cu sosirea slavilor în Peninsula Balcanică) numai în unele areale mărginașe din vecinătatea Dunării (în Timoc și în Dobrogea). O parte din străromânii aceștia au fost împinși spre sud, în munți, iar descendenți ai acestora au devenit vorbitori ai dialectelor românești sud-dunărene, aromân și megleno-român.”

Seminția lui Dan a trecut și ea pe aici și prin teritoriile din jur, lăsându-și numele în Mace-DON-ia și Dar-DAN-Elles și la nord în fluviul DAN-ubius.

DAN-ubius( lat. ubius fiind forma comparativă a lui uber) în traducere literală înseamnă ” super-ugerul sau cea mai mare bogăție a lui Dan”.

”Încă din antichitate, Dunărea avea mai multe nume: Istros / Istru / Hister / Danaistru, pentru sectorul inferior, în scrierile grecești și Danubius în cele latino-romane.

Denumirea dată de romani „Danubius” (Zeul fluviilor) a fost mai târziu preluată de alte popoare, și modificată, devenind Donau în limba germană, Dunaj în limba slovacă, Duna în limba maghiară,Dunav în limba sârbocroată, Дунав/Dunav; Дунав în limba bulgară, Дунай (Dunai) în limba ucraineană, pentru țările riverane, și Danube în limba engleză și limba franceză și Tuna în limba turcă.

Numele din limba română, Dunărea, deși este înrudit cu numele latin, nu poate fi derivat din acesta folosind schimbările fonetice normale. S-a încercat o explicație printr-un nume intermediar, *Donaris, dar acesta nu este găsit în niciun document antic, fiind o reconstrucție a lingviștilor moderni.” (WIKI) Sigur că numele din română nu poate fi derivat din Danubius cum încearcă să spună lingviștii moderni ci de la DUN+ lat. arie, care înseamnă suprafața ( zona) lui Dan. Având în vedere că tribul lui Dan era unul de marinari iar Dunărea este un fluviu navigabil înseamnă că acest lucru a fost realmente posibil.

Pe teritoriul Sarmației ( sau Samariei, care înseamnă israeliți ) au fost localizate râurile DN-iper (Nipru), DN-ister ( Nistru) și DON.

Danemarca (în daneză DAN-mark) numele modernei țări europene, înseamnă literal ”câmpia lui Dan”. Oamenii se numesc ”dan-es”(danezi). In mod cert aici sunt rămășițele tribului lui Dan, care au migrat din Caucaz spre vest, pe uscat, până la actuala lor locație.

Alți Dan-iți, care trăiau mai mult pe corăbii și care s-au alăturat marinarilor din Tir și Sidon, au fugit spre vest prin Marea Mediterană atunci când Israelul de Nord a căzut. Primii Dan-iți au fugit în timpul Exodului și au migrat spre Sar-DIN-ia, lăsându-și numele de-a lungul coastelor maritime ale Mediteranei. Astfel Dan ” puiul de leu ” care sare din Vasan, a sărit până în Irlanda, unde istoricii spun că primii coloniști au fost cunoscuți sub numele de ” Tuatha de Danaan ” care literal înseamnă ” Tribul lui Dan”. Grecii i-au numit Danoi ( se citește Dani) iar romanii Daneius ( care literal se traduce Dan).

Irlanda este plină de nume care derivă de la vechiul patriarh evre-Dan, fiul lui Iacov. Cei mai mulți dintre ei locuiesc și în ziua de azi aici. De asemenea și în Anglia, unde se mai găsesc și urmași de-ai lui Iosif ( Efraim și Manase).

Istoricul grec herodot arăta că unii greci antici au venit de fapt din Egipt și că strămoș al prinților Dorieni din sudul Greciei a fost o oarecare ” Danae”, fiica lui Acrisus (Herodot, VI, 1, iii). Termenul ” dorian” provine de la numele unui oraș al lui Manases, din nordul Israelului, numit ” Dor ”, situat în apropiere de coasta medieraneană. Dorienii au fost aparent Daniți amestecați cu unii dintre descendenții lui Manases.

Cuvântul irlandez ” tuath” înseamnă literal ” trib” sau ” oameni”. Aceștia au fost oameni din seminția biblică a lui Dan. Ei au venit din greceascul ” Danaans” și au fost aceiași cu cei din tribul lui Dan. Hecateu din Abdera spune că egiptenii tulburați de calamitățile abătute asupra lor, deși mănia divină ar fi putut fi evitată, au expulzat toți străinii- pe toți ne-pământenii ce se adunaseră pe teritoriul lor. dintre aceștia unii, împreună cu liderii lor DANUS și Cadmus, au migrat în Grecia, alții în alte regiuni, iar cea mai mare parte a lor în Siria, adică Palestina și se spune că liderul lor a fost Moise.

Diodor din Sicilia spune: ” Ei spun, de asemenea, că cei care au mers mai departe împreună cu DANAUS, care erau din Egipt, au întemeiat ceea ce este, practic, cel mai vechi oraș din Grecia, Argos și că națiunile Colchi din Pont și cea a evreilor, care se află între Arabia Saudită și Siria, au fost fondate ca și colonii de către anumiți emigranți din țara lor ” ( Diodor, BK. I, XXVIII, 1-5).

Emblema Daniților a fost un vultur cu un șarpe în gheare. Josephus Flavius înregistrează o scrisoare scrisă de grecii Lacedemonieni către evrei, în care aceștia iși exprimă înrudirea lor cu evreii. Sigiliul lor, ca și trib al lui Dan, a fost aplicat pe scrisoare- un vultur cu un dragon (șarpe)în gheare!

Răspunsul marelui preot evreu la scrisoarea grecilor din sud ( grecii spartani) spunea : ” Ionatan marele preot al națiunii evreiești….către eforii și senatorii poporului Lacedemonian, trimite salutări.

Când în vremuri mai vechi o epistolă  a fost adusă lui Onia, care atunci era Marele nostru Preot….cu privire la rudenia care există între noi și voi, o copie pe care o anexăm, am primit cu bucurie aceasta… care împlinea Scrierile Sacre, dar nu am considerat potrivit din partea noastră să fim noi cei dintâi care să pretindem această LEGĂTURĂ CU VOI, slavă care ne revine acuma prin voi. A trecut o perioadă de timp de când această legătură dintre noi și voi nu a fost reînnoită, dar chiar și așa, în timpul sărbătorilor și jertfelor pentru Dumnezeu, ne rugăm Lui pentru întărirea și victoria voastră. Prin urmare, veti face bine dacă ne veti scrie și ne veți trimite o listă cu cele ce aveți nevoință de la noi, deoarece suntem dispuși intru totul să acționăm conform dorințelor voastre ” ( Antiquites of the Jews, XII, 5,8).

Lacedemonienii i-au primit pe ambasadorii evrei care aduceau scrisoarea cu amabilitate și au dat un decret de prietenie și asistență mutuală cu evreii, apoi au trimis scrisoarea către frații lor.

În Mitologia Antică, Bryant spune că Stephanus Byzantium arată că Alexandros Polyhistor și Claudius Jolaus vorbesc, de asemenea, despre o relație directă sau de înrudire între grecii spartani și poporul iudeu ( vol.5, pg.51-52,60).

În timpul lui Iisus, evreii au știut că unii dintre copiii lui Israel, care stătuseră multă vreme în captivitate și care apoi au migrat, s-au stabilit printre grecii din Peninsula Ionică.  Evreii au fost stupefiați de o declarație a lui Mesia, aceea că ei îl vor căuta dar nu vor fi în stare să-l găsească : ”Deci au zis iudeii, între ei: Unde are să Se ducă Acesta, ca noi să nu-L găsim? Nu cumva va merge la cei împrăştiaţi printre elini şi va învăţa pe elini? ” ( Ioan:7.34-35).

Din Grecia, seminția lui Dan- Tuatha de Danaan-a călătorit cu ajutorul corăbiilor prin M. Mediterană și de acolo pe coasta Europei până la Scandinavia și Irlanda.

Istoria timpurie irlandeză arată că primii coloniști permanenți ai Irlandei se numeau” Nemedians”, după liderul lor și erau ” de-ai patriarhului Iacov ” și spuneau ” că au venit de la țărmurile Euxinului” (M. Neagră).( Moore, The History of Ireland, vol.1, pg.63). Este posibil ca unii dintre descendenții lui Iacov, sau nepoți, să fi migrat spre Irlanda în timpul foametei cele mari care a lovit orientul Mijlociu în timpul lui Iosif, în jurul lui 1707 îHr. Această foamete a durat 7 ani , a lovit întregul Orient Mijlociu și a fost ” foarte mare”. ( Gen. :41.31, 54-57). Acesta a fost momentul în care Nemedians au intrat în Irlanda, conform istoriei acesteia. Ei au locuit în Irlanda între 1709-1492 îHr., în timp ce, cei mai mulți urmași ai lui Israel erau în Egipt. Înainte de momentul Exodului, Nemedians au fost cuceriți de corsarii africani ai mărilor numiți Fomorians, şi o colonie de-a lor a fugit în Grecia,unde alți israeliți și Daniți se stabiliseră după ce părăsiseră Egiptul. Mai târziu ei s-au întors în Irlanda, de această dată sub numele de Firbolgs. Ei au fost primii oameni care au  stabilit autoritatea regala peste Irlanda și au  împărţit teritoriul în cinci provincii.

În acest moment, după  aproximativ 30-40 de ani de stăpânire, un trib nou – numit „Tuatha de Danaan”- i-a cucerit pe  Firbolgs.   Acest trib, de asemenea, a locuit în Grecia, şi apoi a migrat în Danemarca şi Norvegia, şi apoi în Irlanda (Moore, p. 60). Tuatha de Danaan a devenit de stăpânul unic al ţării. În timp, aceștia  au fost deposedaţi de țară de către un alt grup de copiii lui Israel – Scoții milesieni!

Moore spune în Istoria Irlandei:

„În decursul timpului, Tuatha-de-Danaan au fost ei înşişi deposedaţi de dominaţia lor, invaziile succesive de pe coasta  SPANIEI  au punând capăt dinastiei Danaaniene şi transferând sceptrul în mâinile acestei rase milesiene sau SCOTICĂ, care printr-o serie lungă de vârste succcesive i-au furnizat Irlandei regii ei.  Această colonie renumită, deşi a venit direct din Spania, a fost iniţial, ni se spune, de rasă Scitică „(p. 60).

Scoții milesieni, sub Heremon fiul lui Gathelus, au ajuns în Irlanda la scurt timp după Exod – aducând cu ei celebra  LiaFail sau Pilonul lui Iacov( sau Piatrea Destinului cum mai este numită azi). Ei au condus Irlanda pentru mai multe sute de ani şi s-au stabilit în cele din urmă în partea de nord a Angliei , numindu-o Scoţia.

Acești Scoţi milesieni proveneau din Scythia şi spuneau că au fost iniţial din Egipt,  conectându-se ei înșiși la copiii lui Israel. Moore spune:

” Urmărind acestă rasă aleasă în migrațiile ei câtre diferitele țări și, conectarea lor, prin căsătorie sau prietenie, în timpul lungii lor șederi în Egipt, cu cei mai mulți dintre eroii Istoriei Scripturii, barzii nostri i-au condus în cele din urmă, pintr-o rută nu foarte inteligibilă, în Spania ”(ibid).

Tuatha de Danaan au fost fără îndoială din tribul lui Dan, faimosul israelit. Tribul cel nou, Scoții milesieni, a fost fără îndoială sin seminția regală a lui iuda, prin fiul său Zarah. Acești scoți vorbeau de o ” ședere îndelungată” în Egipt, fără îndoială aceeași cu cea a lui Israel, din vremea lui Iacov până la Moise, adică peste 200 de ani. Moore spune:

” O schemă a descendenței care îi urmărește pe strămoșii irlandezilor printr-o serie de generații directe nu doar până la primii întemeietori fenicieni ai artelor și comerțului, dar chiar și până la căpeteniile legate prin prietenie cu profetul Moise însuși.”(p.71)

Această autoritate concluzionează că scoții milesieni au fost din aceeași rasă cu cele trei triburi colonizatoare ale Irlandei, de dinaintea lor: Nemedian, Firbolgs și Tuatha de Danaan.

” Istoricii barzi ei înșiși, care au spus că Scoții erau descendenți ai Sciților, de unde au derivat și denumirile lor distincte…și care au confirmat în cele din urmă originea Scoților ca fiind parte a acestei treimi. A fost adăugat de barzi faptul că ei erau din aceeși rasă cu cele trei colonii care i-au precedat, numiți Nemedians, Tuatha de Danaan și firbolgs sau Belgae (p.74)

Între timp, din seminția lui Iosif, de asemenea, au migrat spre Anglia și Insulele Britanice și au devenit dominanți acolo. Ei au devenit cunoscuți sub numele de ” British” ( Britanici).

Cei mai timpurii coloniști ai Țării Galilor și ai Angliei de Sud au fost simonii-descendenți din seminția lui Simeon.

Va urma…..

Un cuplu regal evreiesc pe tronul Angliei? Este mai mult decât posibil.

Exista vreo sansă ca doi evrei să conducă de la Palatul Buckingham şi să descoperi că ei sunt regele şi regina Angliei? Īndepărtată ai spune. Unele fapte curioase, aflate în curs de dezvoltare, sugerează însă că s-ar putea întâmpla.

Cand Nunta Regala  care-i unea pe Kate Middleton şi Prinţul William a fost anunţată, detectivii de genealogii s-au pus pe muncit. Pentru început, noutăţile  indicau că mama tinerei Kate, Carole Goldsmith (numele de fată), era de origine evreiască. Dacă Carole Goldsmith era evreică, atunci, în conformitate cu legea evreiasca, fiica sa Kate Middleton va fi considerata evreica – şi ar putea deveni prima regina evreică (Consort) din Anglia. Dar vai, anchetatorii  care încă mai inclinau să creadă că a existat o moştenire evreiască in neamul lui Kate au constatat că ultimele cinci generaţii din familia ei s-au căsătorit în biserici . Desigur, că asta nu exclude faptul că unii ar fi fost în secret evrei, lucru care a fost valabil şi în timpul Inchiziţiei pentru mulţi evrei. Alte surse suspectează încă descendența evreiască a Kate. Şi,  conform spuselor unui Rabin ortodox sefard din Israel, ambii părinţi ai mamei lui Kate erau evrei. Deci, întrebarea daca Kate esta sau nu evreica ramane deschisă în continuare.

Dar stai, că intriga se ingroasă. Ar putea Printesa Diana, mama lui William, sa fi fost evreică? O sursă susţine că mama Printesei Diana, Frances Shand Kydd, a fost evreică – născută Ruth Frances Burke Roche, o Rothschild.

Dacă, de fapt, este suficient ca Printesa Diana să fie certificată evreică,  atunci acest lucru este valabil şi pentru fiul ei, William, viitorul Rege al Angliei. O altă anchetă despre origini detaliază o puternică conexiune davidică pentru Frances şi descendenţii ei .

Alte mici intrigante „probe” şi speculaţii au fost descrise în cotidianul londonez Daily Mail, care citează surse ce susţin că Diana a fost concepută în timpul aventurii mamei sale cu evreul magnat bancher  Sir James Goldsmith (iniţial Goldschmidt şi nici o legătură aparentă cu Carole Goldsmith) . Raportul spune că Frances se înstrăinase de soţul ei, Earl Spencer (Vicontele Althorp), si a avut o aventură cu Sir James Goldsmith tocmai în momentul în care Diana a fost concepută. Consolidand cazul, un raport indică asemănările izbitoare dintre Printesa Diana şi ceilalți trei copii ai lui Sir James Goldsmith: Zak, Ben si Jemima Goldsmith .

Dacă aceste vesti sunt adevărate, atunci Diana ar fi in intregime evreică, cu o mamă evreică (Frances Ruth Burke Roche aka Rothschild) şi un tată evreu (Sir James Goldsmith). La rândul său William, viitorul rege al Angliei, ar avea adânci rădăcini evreieşti.

Comentariul meu: Nimic nou sub soare ar spune unii, altii ar căsca ochii cat cepele iar cei mai multi ar spune si ce dacă. Chiar dacă la prima vedere pare o bârfă demnă de coperta Cancan-ului, in realitate lucrurile nu stau așa de simplu și au implicații politice mult mai mari, ceea ce ne demonstrază, de parcă mai era nevoie, că nimic nu este întâmplător și că fetele din ” popor” nu ajung datorită providenței să fie neveste de prinți și viitoare regine. O lume întreagă s-a holbat la nunta secolului fără să știe de fapt ce hram poartă cu adevărat protagoniștii. Circ de lux pentru prostimea însetată bârfe și avidă după ce nu poate avea.  Preț de câteva ceasuri lumea a uitat mizeria în care se scaldă iar fetele nemăritate s-au putut visa în voie pășind spre altar la brațul prințului Harry, neînsurat încă, că deh, in lumea democratică in care traim, basmul Cenușăresei, tocmai a devenit o realitate, prin căsătoria Prințului William cu Kate Middleton, „fata din popor” care l-a fermecat. Dar să  vedem cât de ” din popor ” este Kate, analizând pe rând evidențele, și dacă ” cârcotașii ” au avut dreptate sau doar au vrut să fie rău intenționați. Voi lua pe rand cuvintele bolduite din articol:

1. s-au căsătorit în biserici

În conformitate cu Actul de soluţionare din 1701 , membrii familiei regale sunt înlăturati de pe  linia succesrală  în cazul în care se convertesc la catolicism sau se căsătoresc cu o romano-catolică. Actul a fost pus în executare de mai multe ori. Printul Michael de Kent, vărul reginei Elisabeta a II-a, și-a pierdut locul său în succesiune atunci când s-a căsătorit cu baroneasa catolică Marie-Christine von Reibnitz în 1978.

Nimic nu-l oprește însă pe Prinţul William să-și ia o mireasă musulmană, evreică, hindusă sau budistă. Principele însuşi trebuie să fie  protestant în momentul aderării sale la tron pentru că regele depune jurământul de apărător al credinţei.

Desi s-au căsătorit in biserică si ” teoretic ” nu sunt evrei, Will si Kate au avut parte de ceremonie nupțială si in Israel, organizatorii acestei pseudo-nunți fiind un grup de isrelieni britanici din Israel. La ceremonia stradală au participat mai mult de 200 de invitați.

La nunta lor, s-au practicat si ritualuri musulmane si evreiesti.

Au primit un cadou mai neobisnuit, un contract de căsătorie in stil evreiesc ( Ketubah).

2. erau evrei

Trimisa de un  Rabin ortodox (sefard) din Israel:

Este interesant de notat următoarele în arborele genealogic al lui Kate Middleton, soţia prinţului William:

Mama lui Kate Middleton este Carol, fiica lui Ronald Goldsmith si Harrison Dorothy (ambii evrei)

Părinţii lui Dorothy Harrison sunt Robert Harrison şi Elizabeth Temple (ambii evrei), aceasta din urmă   fiinun descendent al familiei Myers ( evrei englezi tradiţionalisti  din secolul 19)

În concluzie: Prințesa Kate este evreică pe linie maternă, şi, în consecinţă, viitorul rege al Angliei va fi un evreu în conformitate cu Legea evreiască şi tradiţia.

3. O sursă

Sir James Goldsmith

TATĂL evreu al Printesei Diana

În cartea Tinei Brown, „Cronicile Dianei”, autoare susţine că mama Printesei Diana,  Frances Shand Kydd, a avut o relatie de lunga durata cu Sir James Goldsmith în timpul căsătoriei sale cu Earl Spencer. Ea sugereaza ca Diana, care s-a născut în 1961, a fost copilul din dragostea cu Goldsmith şi nu fiica lui Spencer.

Răposatul James Goldsmith-un bancher evreu şi editor-a fost  văr cu Rothschild-zii. James Goldsmith, bunicul lui Adolf Goldschmidt, a venit la Londra ca un multi-milionar în 1895 şi și-a schimbat numele de familie din germanul Goldschmidt în englezul Goldsmith.

Goldschmidts, la fel ca vecinii lor şi neamurile lor Rothschild , a fost  un prosper bancher negustor  în Frankfurt , Germania, inca din secolul al 16-lea. (Wikipedia). În 1773, Mayer Rothschild i-a invitat pe Goldschmidt, (Goldsmith), Schiff, Oppenheimer, Warburg şi alți opt ambițioși oameni de afaceri evrei la magazinul lui Goldsmith. Împreună au formulat un plan pe termen lung pentru a prelua controlul asupra  bogăţiiilor lumii pentru multe generaţii. Au făcut un pact secret pentru a aduce, prin banii şi influenţa lor,  în stare de faliment naţiunile lumii şi de a crea o Noua Ordine Mondiala.

MAMA evreică a Printesei Diana

Oficial, Diana a fost fiica lui  Edward John Spencer, al 8-lea Earl Spencer, şi Frances Shand Kydd … dar surse susţin că James Goldsmith a avut o relatie pe termen lung cu Frances în perioada în care Diana a fost concepută.

O poză in care asemanarea dintre Diana si Goldsmith este izbitoare

Nimeni nu contestă faptul că afacerea a avut loc „într-un moment când Frances a fost profund nefericită în căsătoria ei cu Earl Spencer, care ” bea foarte mult „şi”se purta bestial cu ea „. Ea a divorţat  de el şi s-a recăsătorit în 1969. Diana nu i-a semanat numai fizic lui James Goldsmith  „, dar, de asemenea,  și în carisma şi apetitul ei sexual …”

Diana mama lui Frances Shand Kydd a fost evreu. Ea a fost născut Ruth Frances Burke Roche.

Parintii oficiali ai Dianei

Surorile si fratele Dianei pe linie Spencer

Sarah Spencer, sora cea mai mare a Dianei

Charles Spencer, fratele cel mic al Dianei

Cyntia Jane Spencer, a doua sora mai mare a Dianei

Nota mucenicul(n.m): Sarah Spencer a fost iubita printului Charles inainte de casatoria acestuia cu Diana. Nu s-au casatorit deoarece Sarah a mostenit patima bauturii de la tatal sau. La fel si Charles Spencer.  A fost un mare semn de intrebare pentru lumea occidentala, in acele vremuri, cum de Diana a acceptat sa se casatoreasca cu un barbat care fusese impreuna cu sora sa. Pentru mine personal ramane un semn de intrebare in continuare, privit însă strict doar din punct de vedere feminin și nu politic.

Frații vitregi EVREI ai Prințesei Diana

Diana are o izbitoare asemănare fizică cu copiii lui Sir James Goldsmith – Zak Goldsmith, Ben Goldsmith si Jemima Goldsmith. Ei sunt doar pe jumătate frați și soră cu Diana.

Urmând protocolul de încrucişare al Rothschild-zilor de a păstra întreaga puterea şi bogăţie în familie, pretinsul frate vitreg al  Dianei, Ben Goldsmith, s-a căsătorit cu Kate Rothschild in 2003.

Celălalt pretins frate pe jumătate al Prințesei Diana, Zac Goldsmith, a divorţat de soţia lui după ce a fost ales deputat britanic. El trăiește in prezent cu Alice Rothschild. Acest tânăr Rothschild-Goldsmith este, de asemenea, de aşteptat să se căsătorească.

n.m. Nu-i asa ca seamănă prea bine Lady Di cu Zac?

Sora vitregă evreică a Prințesei Diana

Jemima Goldsmith a fost cea mai bună prietenă și confidentă a Prințesei Diana. Jemima este genetic legată de familia Rothschild si este acum si cumnată cu Rothschild  ( Online Daily Mail, 10 mai 2010 ).

Revista săptămânală pentru femei New Idea Australia, a creat furori în Marea Britanie atunci când a publicat povestea despre Jemima şi Diana ca fiind surori. Revista a citat o sursă anonimă, care pretinde că știa de „secretul sorei” de 40 de ani. Zvonurile despre  relaţia cu sora adevărată s-au răspândit in rândurile aristocraţiei britanice.

Ştirile că atât Diana şi Jemima au fost concepute cu fanfaronul magnat Sir James Goldsmith a incendiat toată Australia şi Marea Britanie. Faptele arată că, în timpul căsătoriei nefericite a Dianei cu Charles, ea nu a căutat alinare la – şi nici nu i-a fost oferită consolare de catre- familia Spencer. Ea a căutat consolare la familia ei surogat – Goldsmiths.

Jemima Goldsmith s-a convertit la Islam cand s-a casatorit cu retrasul  jucător pachistanez de cricket Imam Khan in 1995. Jemima este declarată a fi cea care a inspirat-o pe Diana să întrețină legături cu bărbaţi musulmani.

FIUL evreu al Printesei Diana

Definiţia iniţială şi actuală a unui evreu „născut evreu” este o persoană a cărei mamă este evreică. Iudaismul este transmis prin filiaţie matriarhală. Mama Prințului William, prinţesa Diana, a avut o mamă evreică (Frances Burke Roche Ruth) şi a avut probabil un tată evreu. Asta l-ar face pe William – evreu.

n.m. Chiar dacă Diana este fiica lui Spencer ea tot fiica unui evreu este deoarece familia Spencer se inrudește cu Sir Winston Churchill, care dupa cum putini însă știu, a fost evreu prin naștere, mason și homosexul, mama sa fiind o evreica americană, Janny Jacobson, tatăl sau schimbandu-și ulterior numele in Jerome. „ Familia Spencer este o familie nobilă britanică coborâtă în linie masculină de la Henry Spencer, un descendent al ramurii mai tinere a Stravechii Case Le Despencer (decedat c. 1478), strămoșul pe linie masculină al  Earls din Sunderland ,  deveniți mai târziu Duci de Marlborough , şi  al Earls Spencer-ilor. Alţi membri proeminenţi ai familiei îl includ pe Winston Churchill (nepotul celui de-al 7-lea  Duce de  Marlborough ) şi pe Diana, Printesa de Wales (fiica lui Earl Spencer al 8-lea ). ”

Tora interzice unui bărbat evreu să se căsătorească cu o femeie dintre neamuri. Dacă totuși o face, copiii lui proveniți de la acea femeie  nu vor fi considerați evrei.  William s-a căsătorit cu Kate Middleton. Asta înseamnă că copiii lor nu vor fi evrei? (Incă cu vârf și îndesat-n.m)

Mireasa EVREICĂ a Prinţului William

Kate Middleton, eventual următoarea Regină a Angliei, se zvoneste ca ar fi oarecum evreică. Vezi tu,  numele de fată al mamei este Goldsmith. Ce? N-am mai auzit acest nume undeva inainte????

Având  numele de fată evreiesc „Goldsmith” este de ajuns pentru a sugera faptul că Kate are origine evreiască, în ciuda efortului  mass-mediei de a-l ascunde.

Gary Goldsmith este unchiul lui Kate şi fratele mai mic mamei sale Carole. El este un prosper  dezvoltator imobiliar care a vandut firma sa de recrutare Futures  Computer pentru 275 milioane lire sterline în 2005.

Gary este descris drept gura-spartă, grosolan, hedonist și Playboy. A fost filmat pe ascuns de reporterii sub acoperire ai News of the World  la imensa lui vilă de 5 mil. lire sterline amplasată pe  insula spaniolă a petrecerilor, Ibiza. Gary Goldsmith și-a numit vila „Maison de Bang Bang”, care este un argou franțuzesc pentru House of Sex.

Păzit de agenţii MI6, Prințul William şi mireasa lui în devenire, si-au petrecut vacanța si au făcut yachting la Casa de Bang Bang a lui Gary, în 2006. Gary a făcut glume pe seama întâmpinării lui William cu salutul „Oi, mă Fucker”. „Oi” este o expresie iudeo-idiş la fel ca și „Oy vay”.

Reporterii sub acoperire ai News of the World au aflat că Goldsmith îsi întreţine oaspeţii cu porno hardcore – achiziţionate din Marea Britanie – rulate pe masivul ecran de 52 de inch din vilă. De asemenea, el  le  livrează marihuana, cocaină, ecstacy şi curve şi oferă livrări door-to-door in  staţiunea de la Ibiza şi la Londra. Goldsmith are o siglă GG cu  iniţialele sale tatuată pe bicepsi. Oare crede cineva că William şi Kate și-au petrecut timpul lor liber ţinâandu-se de mână şi sorbind ceai englezesc în Casa pentru Bang Bang a unchiului  lor Gary?

Care este unchiul mai decăzut? Unchiul lui Kate, Gary sau unchiul lui William, Andrew? Printul Andrew a fost recent expus în mass-media deoarece:

    • este prieten cucondamnatul  peofil evreu Jeffry Epstein, care i-a dat Prințului 15000 de lire sterline pentru a-l ajuta să scape  de plata unora dintre datoriile masive ale șantajistei sale foste soții, Fergie.
    • a fost implicat si fotografiat cu o prostituată copil
    • pentru legăturile sale cu fiul liderului libian Gadhafi
    • pentru că l-a gazduit pe fiul dictatorului tunisian recent demis chiar inainte de caderea acestuia

Regina însăşi a fost recent numită în răpirea a 10 copii aborigeni de la o şcoală rezidenţiale.

In concluzie: vedem cum regulile dinastiei Rothschild se respectă cu strictețe, banii și puterea păstrându-se în familie cu orice preț. Pe de altă parte sper că ați înțeles că fetele din popor ajung cu adevărat prințese sau regine numai în povești sau telenovele. Sper că ați mai înțeles că:

– zicala cu peștele de cap se împute nu e doar o vorbă în vânt iar duhoarea pe care  o emană acest fapt, chiar dacă este parfumată cu Chanel, tot duhoare rămâne, ba chiar devine mai puturoasă pe măsură ce timpul trece fără ca putregaiul să fie eliminat.

– oricum o întoarcem și o sucim ne lovim de evrei în posturile cele mai importante, ei rămânând fideli țelurilor inițtiale, chiar dacă si-au schimbat numele sau religia, vorba aceea ” lupul își schimbă părul dar năravul ba”.

– că așchia nu sare departe de trunchi și că în spatele unor fețe frumoase și carismatice (vezi Diana și William) se ascund secrete urâte de familei și caractere găunoase.

– că este normal să avem o societate decăzută moral în așa hal încât până și Sodoma  și Gomora s-ar rușina cu ea. Un fapt perfect inteligibil dacă stai și te gândești că cei care conduc destinele lumii sunt așii depravării de orice fel.

– că nu putem spera că ciocoii noi ar pute fi mai buni decât cei vechi, dat fiind faptul că încă din leagăn sunt educați la fel precum părinții lor

si, cel mai important fapt, că IZBĂVIREA LUMII si a problemelor ei nu va veni in nici un caz de la un conducător pământean, indiferent cum se va numi el și de unde va proveni-pentru că toti sunt o apă și-un pământ și frați cu dracul, ci numai și numai de la Fiul Ceresc, Iisus. Nu există soluții lumești la problemele noastre ci doar iluzii și amăgiri. Lăsați-le deoparte și rugați-va lui Dumnezeu să va deschidă ochii, mintea și sufletul pentru că orb pe orb nu poate călăuzi fără a risca să ajungă amândoi în groapă. Doar Unul ne poate călăuzi și salva și EL nu este  acel Mesia așteptat de evrei ci cel așteptat de ortodocși. Lumea în care trăim este foarte amăgitoare și alunecoasă iar oamenii pot fi cu ușurință înșelați. Din totdeauna lumea a fost fascinată de bogătie, strălucire și opulență și a făcut din reprezentanții acestora eroi si idoli, de urmat și adorat. Le- a fost mai ușor oamenilor să se inchine la un vițel de aur  care strălucea și simboliza bogăția, căci Dumnezeu nu putea fi un coate-goale, decât să urmeze un tânăr simplu și sărac pe din afară, dar uluitor de bogat în interior. Cât de ușor îi va fi Antihristului să subjuge lumea, avându-l in sine pe Satan-maestrul înșelăciunii și amăgirilor, când lumea se lasă fermecată de o pereche regală, de o nuntă, de un Elvis sau chiar de Lady Di? Câți vor rezista tentațiilor venite din partea lui?

Cum rescrie Papa Benedict al XVI-lea istoria si Biblia: îi exonerează pe evrei de moartea lui Iisus, într-o nouă carte

Papa Benedict al XVI-lea abordează într-o nouă carte una dintre cele mai controversate probleme ale Creştinismului şi anume responsabilitatea poporului evreu pentru moartea lui Iisus.

În cartea intitulată „Iisus din Nazareth”, Papa explică faptul că nu este adevărată teoria potrivit căreia evreii ar fi vinovaţi de moartea Mântuitorului, bazându-se pe analize biblice amănunţite.

La această afirmaţie a Suveranului Pontif, mai mulţi intelectuali evrei au spus că argumentul adus de Papa ” va ajuta la lupta împotriva anti-semitismului”, în condiţiile în care  interpretari contrare au fost folosite, timp de mai multe secole, pentru a justifica persecuţia în masă  a evreilor.

Comentariul meu: In loc sa scrie carti aberante n-ar dezlega mai bine niste rebusuri? In curand o sa spuna ca de fapt crestinii l-au omorat pe Iisus. Doamne, Tu cat mai poti suporta mizeriile astea? Am ajuns mai rau decat pe timpul Sodomei si Gomorei. Tataie Bendict de ce nu te pensionezi ca ai luat-o rau pe aratura. Curios ca, desi articolul este din 03 martie 20011, nici un „cap” ortodox n-a catadicsit sa se revolte impotriva acestei aberatii. Oare de ce? Uitandu-ma la aceasta poza a lui nu vad chiar nimic sfant in privirea si pe fata lui, ba dimpotriva.

Exista sau nu exista un Proiect “Israel in Romania”? (VII)

RĂZBOIUL DEMOGRAFIC

Atât dr. W. Filderman, preşedintele Uniunii Evreilor Pământeni (U.E.P.), cât şi avocatul Mişu Weissman lansaseră teoria pământului românesc neocupat, capabil să primească mase de evrei până să atingă gradul de densitate al populaţiei din Occident. Pe această teorie s-a bazat strategia Alianţei Universale Israelite pentru a motiva invazia şi a schimba raportul demografic al Principatelor în favoarea evreilor, fixându-şi ca bază experimentală, Moldova. In capitolul INVAZIILE. STATISTICI, CIFRE, ADEVĂRURI am dat cifre şi statistici care demonstrează punerea în practică a strategiei demografice pentru crearea masei de manevră puternică numericeşte, capabilă să joace rol determinant în economie şi politică prin sprijinul ocultei internaţionale. Războiul demografic dus de evreime împotriva României s-a desfăşurat pe câteva teatre principale de operaţiuni, fiind susţinut de războiul economic, în principal vizând distrugerea fibrei biologice a poporului român, scăderea negativă a ratei natalităţii, creşterea ratei mortalităţii în comparaţie cu creşterea excesivă a natalităţii la evrei şi scăderea ratei mortalităţii. Acestui spor demografic i se adaugă rata sporita a invaziei, ambele componente făcând ca în 7 decenii, masa de manevră israelita pornită de la câteva mii, să ajungă la peste l 275 000 dintre care 70% posedau mai bine de 70% din avuţia naţională.

Date oficiale ale natalităţii şi mortalităţii în anul 1875 pentru Moldova:

Botoşani:  ortodocşi născuţi 571; morţi 811 evrei născuţi 720; morţi 677

Dorohoi:   ortodocşi născuţi 237; morţi 250 evrei născuţi 377; morţi 255

Iaşi:    ortodocşi născuţi 1224; morţi 1775 evrei născuţi 1903; morţi 1213

Neamţul:  ortodocşi născuţi 369; morţi 181 evrei născuţi 368; morţi 188

Suceava:  ortodocşi născuţi 132; morţi 326 evrei născuţi 234; morţi 206

Cifrele demonstrează că în a doua jumătate a secolului trecut românii au trecut printr-o gravă criză demografica, cu o rată negativa a natalităţii şi cu o rata mare a mortalităţii, fenomen care se repeta după lovitura de stat şi contrarevoluţia din decembrie 1989 având aceleaşi cauze economice, sociale şi spirituale; în vreme ce masele de imigranţi evrei au cunoscut în epoca o detentă demografica menită să realizeze planul Alianţei de a domina Moldova. De aici ostilitatea presei mondiale evreieşti împotriva unirii principatelor care schimba raportul de forţe demografice în favoarea românilor. Creşterea rapidă a maselor evreieşti a schimbat fizionomia unor târguri şi oraşele moldoveneşti, pervertindu-le aspectul arhitectural şi a creat implantaţii evreieşti autonome pe teritoriul Moldovei, cam în genul coloniilor israelite din teritoriile arabe cucerite.

Câteva cifre care reflecta procesul de iudaizare al Basarabiei, secvenţa anului 1902. Populaţia totala din acesta zonă: 2 143 000 suflete din care.- l 323 151 români; 247 000 evrei; 572 849 colonişti ruşi, bulgari, germani, găgăuzi, ruteni, lipoveni, cazaci şi alţii. Iată fizionomia târgurilor şi oraşelor:

Oraş        Total locuitori      Români         Evrei

Cahul           7900               l 850           3700

Bălţi            21 000            4300            8700

Hotin          31 800            4500           12000

Orheiu         14800            5000            7000

Tighina        35400            10000           8000

În primul deceniu al secolului 20 în Moldova erau 546 006 evrei. Recordul îl deţinea Bucovina. La Sadagura, din 4 836 locuitori, în 1880 erau 3 888 evrei; la Vijniţa din 4 156 locuitori, 3 795 erau evrei, în Cernăuţi, în acelaşi an 1880 erau 14 449 locuitori din care 4 816 evrei, ca în 1890, numai dupâ 10 ani, numărul evreilor să se ridice la 17 359 la o populaţie de 51 171 locuitori.

Acelaşi spor demografic prin invazie şi naşteri se constata în Maramureş, Crişana, Banat şi Transilvania. Am mai notat că până la revoluţia din 1848 în tot Ardealul nu erau decât 15 573 evrei, ca în 1910, după statistica maghiara să fie 118 179; fără Maramureş cu 60 878 şi Banat cu 20 64360.

Pentru Iaşi în perioada 1869-1876 evreii înregistrează un plus de 3 251 suflete, ortodocşii un deficit de 5 415. Intre 1881 -1890 se nasc la Iaşi 11.623 copii creştini, faţă de 14 737 copii evrei. Folosim noţiunile ortodocşi şi creştini, evidenţa născuţilor şi a morţilor, fiind ţinută dupâ obiceiul vremii în catastifele bisericilor; iar la evrei de către rabini. In perioada amintită mortalitatea creştinilor este mai mare la Iaşi decât a evreilor: au murit 13 204 creştini, faţă de 10629 evrei, în cele 13 judeţe ale Moldovei mortalitatea ortodocşilor depăşeşte natalitatea cu 891; în vreme ce la evrei natalitatea depăşeşte mortalitatea cu l 388. In 6 judeţe din Moldovă: Bacău, Iaşi, Putna, Tecuci, Tutova şi Vaslui evreii au crescut între 1839 – 1892 cu 1000% prin invazie şi naşteri. La Bucureşti în august 1890 se nasc 431 de copii creştini, dar mor 370 creştini; la evrei se nasc 61 de copii şi mor 37 evrei; în octombrie sporul de evrei este de 30%6l.

In perioada 1870-1893, Muntenia dă un excedent de 14 721 evrei la un total de 33 914 copii născuţi; faţă de un excedent de 17 943 ortodocşi la un total de 382988 copii născuţi, din care rezultă slabul spor demografic al muntenilor faţă de sporul demografic al coloniilor israelite; oricum o demografie pozitiva faţă de cea negativă a moldovenilor. In ultimii 5 ani ai secolului trecut excedentul evreilor la naşteri a fost de 17,60% faţă de al ortodocşilor rămas la 13,50% asta în Vechiul Regat; în vreme ce peste munţi, în întreaga Transilvanie, între 1890-1900 evreii cresc cu 9,50% românii numai cu 6,1%.

Marea Unire constituie în România anului 1918 o masă de manevră economică şi politică evreiască de l 275 000 suflete, aşa cum am notat mai sus 62.

Dupâ primul război mondial în care România a făcut parte din coaliţia ţărilor Aliate şi Asociate învingătoare, dând jertfe care au însumat 800 000 de morţi şi suma fabuloasă de 72 miliarde lei aur, Marile Puteri aliate i-au aplicat acelaşi regim discriminatoriu ca la Tratatul de la Berlin în 1879. Sub influenţa Alianţei Universale Israelite care-1 manevra pe preşedintele Statelor Unite, marele francmason W. Wilson, dar deopotrivă pe preşedintele Franţei, Clemenceau, prin manevre de culise şi atitudini dictatoriale i s-au impus României condiţii drastice pentru a fi înrobită finanţei internaţionale. O paranteză lămuritoare: din martie 1919 a luat fiinţă Consiliul Şefilor de State sau Consiliul Celor Patru, sau Cei Patru Mari – THE BIG FOUR, adică Anglia, Franţa, S.U.A. şi Italia şi Consiliul Miniştrilor de Externe sau Consiliul Celor Cinci, sau Cei Cinci Mici THE LITTLE FIVE: Anglia, Franţa, S.U.A., Italia, Japonia, marile puteri autonumindu-se autoritatea suprema a Conferinţei pentru pace. In această calitate dictatoriala au mers atât de departe cu obrăznicia, încât naţiunilor mici asociate nu li s-a permis să examineze textele proiectelor Tratatelor de Pace, fiind puse în faţa faptului împlinit. La instigaţiile secrete ale Alianţei Universale Israelite, Franţa iudaizată a împins lucrurile spre ruptură, voind să trateze România ca pe un stat neutru şi nu aliat.

Andre Tardieu: …Am dus lupte dure pentru a face să i se recunoască lui Brătianu şi României calitatea de aliat. Eu aveam împotriva mea pe Clemenceau care nu-i ierta armistiţiul sau, pe Wilson care declara că nu ţine cont de tratatul nostru de alianţa din 1916… în concluzie, în numele dreptăţii, se comite o mare nedreptate vrând să se pedepsească România pentru nefericirile sale de care sunt responsabili aliaţii săi.. ,63.

Contele de Saint-Aulaire, ambasadorul Franţei în România în timpul războiului, în volumul CONFES-SION D’UN VIEUX DIPLOMATE: …După acest război al dreptului, România care, dintre toţi aliaţii noştri a avut cel mai mult de suferit, era cea mai prost tratată.. Evidenta dreptate a cauzei sale şi presiunea opiniei publice europene impresionate de imensitatea sacrificiilor acestei ţări au triumfat…64.

I.I.C. Brătianu: …Din nefericire adversarii noştri politici exploatează aici(n.n. la Paris) împotriva noastră neîncrederea şi cupiditatea oamenilor de afaceri şi influenţa lor asupra hotărârilor politice. Sau în telegrama din 3 iunie 1919: …situaţia aici s-a precipitat şi s-a agravat foarte tare… în tratatul prezentat Austriei, România nu figurează decât pentru a-şi vedea impuse condiţiuni care-i jignesc independenţa politică şi compromit grav libertatea economică65.

Care era cheia în condiţiile ce trebuiau impuse României? Protecţia minorităţilor, termen larg şi subtil, care viza în special protecţia evreilor pământeni, dar mai ales a celor în tranzit de afaceri şi acordarea liberului tranzit pentru toate mărfurile, mijloacele de transport şi supuşii Puterilor Aliate şi Asociate, fără nici un fel de vamă, în condiţii cel puţin egale cu cele ale supuşilor români… De fapt, anularea independenţei şi transformarea ţării în colonie a capitalului străin. Din nou Alianţa Universală Israelită încearcă să impună un regim preferenţial şi privilegii pentru israeliţi prin Berthelot, preşedintele comisiei pentru garanţiile acordate minorităţilor, căruia I.I.C. Brătianu îi scrie la 27 mai 1919: …Ţara asigură egalitatea în drepturi, libertăţi politice şi religioase tuturor cetăţenilor… România nu va admite intervenţia guvernelor străine în acţiunea de aplicare a legilor sale interne 66. I.I.C. Brâtianu se referea direct la Decretul-lege 2085 din 22 mai 1919, art. l care hotăra: Locuitorii israeliţi din Vechiul Regat, majori, născuţi în ţară sau, din întâmplare, în străinătate, din părinţi domiciliaţi în ţară, care nu au fost supuşi nici unui stat străin, sunt cetăţeni români şi se vor bucura de toate drepturile cetăţeneşti dacă manifestă această intenţie.

Acelaşi joc ca în 1879. Şi urmările lui pe teatrul de operaţiuni demografic. Perioada 1914 -1939 s-ar putea împărţi din punctul de vedere al creşterii demografice evreieşti în România, funcţie de evenimentele europene care au ridicat noi valuri de invazie israelite, mânându-le spre teritoriul salvator care a fost România acelui timp şi anume:

• valul de emigranţi evrei din Galiţia stârnit de ofensiva generalului rus Brusilov, val care şi-a scurs câteva zeci de mii de israeliţi în Maramureş şi câteva mii în Moldova (1916);

• după unirea Basarabiei, alt val stârnit de revoluţia bolşevică, evrei posedanţi fugiţi de furia populară sau agenţi cominternişti veniţi de peste Nistru, care a scurs în Basarabia şi Moldova alte mii de emigranţi (1918-1919);

• războiul ruso-polon;

• masacrele lui Bella Khun în Ungaria, apoi represiunile sângeroase ale amiralului Horthy au pornit valuri succesive de emigranţi evrei spre Crişana, Arad şi Transilvania (1919);

• 1933 venirea Iui Hitler la putere în Germania, ridică o puternică emigraţie evreiască care-şi găseşte adăpost în România;

• Alipirea Austriei la cel de al treilea Reich, invazia Cehoslovaciei de către aceasta, ca şi invazia Poloniei, stârnesc cele trei valuri de invazie israelită care îşi aştern masele emigrante în România.

Generalul Averescu în legătură cu guvernarea sa în 1924: …în timpul guvernării mele, populaţiunea evreiasca din Volhinia şiPodolia, gonită de bolşevici, s-a îngrămădit la Nistru şi mi-a cerut, prin coreligionarii din ţară, să le dau permisiunea să intre în Basarabia. Călăuzit de un sentiment de umanitate, am dat învoirea cerută cu condiţia ca şederea lor la noi va fi vremelnică… Am constatat, însă, cu regret, că mulţi evrei, prin fraudă şi falsuri, au căutat şi caută încă să rămână în ţară67.

Acordarea paşapoartelor NANSEN refugiaţilor politici evrei în 1922 fără o evidenţă riguroasă; în 1936 guvernul acordă drept de azil unui număr de 20.000 evrei emigranţi din U.R.S.S., fapt pentru care M. Ebner îi mulţumeşte în ziarul CZERNOWITZER ZEITUNG; falsificarea actelor de încetăţenire începând cu grefierul Negrea, avându-i complici pe notarii din Rohoza şi Jucica Veche – Bucovina plus samsarul Isac Condesberg, banda de falsificatori de paşapoarte evrei din Cernăuţi, asociaţia Wecsler a ziaristului Moritz Wecsler alias Puiu Verea traficând autorizaţii de şedere în ţară a supuşilor străini (1935); acţiunile frauduloase de înscriere în registrele de cetăţenie operate de avocatul Elias Blumenfeld zis Puiu; cei 60 000 de evrei cu acte false descoperiţi în Maramureş când generalul Polizu a confiscat un vraf de bilete de identitatea false, un stoc de ştampile false, acţiunile oculte ale Uniunii Evreilor Români prin care au obţinut încetâţenirea zeci de mii de emigranţi evrei au făcut ca numărul evreilor din România Mare să cunoască o nouă creştere vertiginoasă după primul război mondial, beneficiind de protecţia directă şi indirectă a Alianţei Universale Israelite.

Faţă de noul pericol al invaziei, Cabinetul 2 instrucţie cere primului procuror la 28 noiembrie 1935, verificarea tuturor certificatelor de încetâţenire eliberate în puterea decretului-lege Nr. 2085 din 22 mai 1919. Revizuirea certificatelor de încetăţenire se face de către ministerul de justiţie şi rezultatul ei se publică în Monitorul Oficial Nr. 273 din 24 noiembrie 1939; din cei 617 396 solicitanţi fiind recunoscuţi 392 174, unui număr de 225 222 solicitanţi anulându-li-se titlul de naţionalitate română uzurpat prin fraudă.

Consultând statisticile româneşti şi străine ale deceniului 3, reţin următoarele date referitoare la creşterea demografică a evreilor în România Mare:

• Arthur Ruppert, profesor de sociologie, universitatea din Ierusalim: 834 344;

• Wiesel, cu 300 000 mai mult decât poate suporta România;

JUDISCHES LEXICON: l 130 000.

• N. Popp, după o analiză pluridisciplinară în care include şi recensământul din 29 decembrie 1930: din populaţia totală de 19 325 951 locuitori ai României Mari, evreii numără l 986 368 suflete. Este cifra cea mai exactă, cunoscând că numai din Ungaria şi Galiţia, în timpul şi după primul război mondial s-au scurs în România peste 500 000 evrei.

In perioada celui de al doilea război mondial numărul evreilor din nord-estul Transilvaniei a fost împuţinat prin deportările în masă şi uciderile săvârşite de regimul horthyst de ocupaţie; iar cel de pe teritoriu prin emigrările în Palestina, deportările în Transnistria şi pierderile suferite în zonele unde s-au purtat operaţiuni militare pentru eliberarea Basarabiei, Herţei şi Bucovinei. Asupra cifrelor pierderilor evreieşti autorul păstrează o rezervă totală, ele fiind dublate sau triplate din motive propagandistice, fiind transformate în mijloace de presiune pentru a sili România să plătească daune şi compensaţii sub diferite forme, repetându-se şantajul de după Războiul Independenţei prin conţinutul articolului 44 al Tratatului de la Berlin din 1878; mai apoi şantajul economic de după primul război mondial, culminând cu şantajul de după lovitura de stat din 1989, când partea evreiască a indicat fantastica cifră de 400 000 evrei victime ale „holocaustului” inex­istent în România.

Intre anii 1945 şi 1989 în perioada de valahizare a structurilor politice şi administrative ale statului socialist-totalitarist, s-a întâmplat un fenomen opus invaziei din ultima sută de ani. Masele evreieşti pierzând controlul economic şi politic al ţârii au emigrat în valuri succesive, fie în Israel, fie în Occident, după cifrele date de Cultul Mozaic din România, în anul 1994 rămânând pe teritoriul ţării circa 35 000 evrei, cifră nerealâ, mulţi din emigranţii postbelici întorcându-se fie cu dublă cetăţenie, fie reluându-şi cetăţenia de baştină, fie sub formă de investitori în societăţi cu capi­tal mixt de stat sau privat.

EFECTE. CONSECINŢE

Invazia evreiască în România, exploatarea acesteia vreme de un secol, intenţia de a o transforma în Judenland, în Noua Palestina, apoi părăsirea României în masă este una din cele mai tragice lecţii pe care istoria a dat-o românilor după stăpânirea fanariotă.

Războiul demografic dus împotriva României de Alianţa Universală Israelită a îmbogăţit masele evreieşti de emigranţi, a păgubit sectorul forestier, agricultura, comerţul, industria în folosul evreimii care a scos peste hotare o mare parte din valorile produse îm ţară, a creat tensiuni sociale şi a afectat cultura şi spiritualitatea naţională, demonstrând la scara istoriei ca:

• Evreii au fost şi sunt o naţiune aparte, suprastatală, neasimilabilă, care nu s-a identificat cu istoria şi devenirea legică a poporului român, excepţiile făcând notă discordantă cu tendinţele majorităţii abso­lute, marcând pozitiv domeniul în care au activat.

• Eminescu: O seminţie care câştiga toate drepturile fără sacrificii şi munca, e cea evreiască. La orice popor drepturile publice şi private au fost rezultatul unei munci seculare şi a unor sacrificii însemnate… Ce servicii a adus omenirii îndărătnicul şi egoistul neam evreiesc?… Apoi sunt totdeauna o armă a străinilor în contra noastră… Evreii sunt o armie eco­nomică, o rasă de asociaţi naturali contra a tot ce nu e evreu.68

Cititi si :https://mucenicul.wordpress.com/2011/02/04/exista-sau-nu-exista-un-proiect-%E2%80%9Cisrael-in-romania%E2%80%9D-vi/

Exista sau nu exista un Proiect “Israel in Romania”? (VI)

RĂZBOIUL JURIDIC

Eminescu, în TIMPUL din 17 decembrie 1881: …Chestiunea de căpetenie pentru istoria şi continuitatea de dezvoltare a acestei ţări este ca elementul românesc să ramâie cel determinant, ca el să dea tiparul acestei forme de stat, ca limba lui, înclinările lui oneste şi generoase, bunul lui simţ, c’un cuvânt geniul lui să ramâie şi pe viitor norma de dezvoltare a ţării şi sa pătrundă pururea această dezvoltare.

După obiceiul pământului, evreii nu aveau dreptul de a depune mărturii împotriva creştinilor, nu se puteau căsători cu cei de alte religii, norme consemnate în Condica lui Caragea şi Codul lui Callimachi.

Hrisovul din 30 iulie leat 7272 (anul 1764) dat de Ştefan Mihail Racoviţâ: … Aşişderea hotărâm Domnia Mea, nimenea din străini, afară de moldoveni, ce se vor aşeza aici în ţară să nu aibă voie a cumpăra, aici, moşie, nici vie, nici casă, nici moară, prăvălie, nici nimic alte lucruri nemişcătoare21.

Constantin Moruzi pedepseşte cu ştreangul pe evreii care iau pământ în arendă, deschid cârciumi şi se aşază prin sate (1778).

La 24 noiembrie 1782, Alexandru Mavrocordat interzicea evreilor să locuiască la sate şi să ţină acolo cârciumi. Ca urmare a referatului -în termenii timpului anaforeaua – divanului care consemna: …că breasla jidovilor care s-a obişnuit cu acest fel de urmări a cumpăra cu anul moşiile şi de a ţine arende prin sate, nu puţine supărări şi pagube pricinuiau nu numai la stăpânii de moşii, dar şi la locuitorii acelor sate, căci mai întâi de tocmelele ce făceau ei cu stăpânii moşiilor şi cu zapisele lor ce le dau pentru tocmeli, niciodată nu le ţineau, ci fel de fel de pricini şi amestecături arătau spre păgubirea stăpânilor moşiilor. Şi în loc unde era să se folosească stăpânul de venitul moşiei sale, păgubi şi supărări aveau… pe săteni ii îndatorau cu bani din vânzările băuturilor şi unde de pe băuturi rămânea cineva dator câte cu ceva, ca nişte înşelători ii încărca şi îi năpăstuia mai mult, îndoit şi întreit, din care cei mai mulţi din locuitori se sărăceau cu totul. Şi alte multe sărăcii şi pagube se făceau şi se pricinuiau şi la stăpânii moşiilor şi la, locuitorii satelor, de vreme ce ei cu totul sunt porniţi a cerca chipuri cu care ar putea să însele, să năpăstuiască, ori pe stăpânii moşiilor cu tocmelele ce fac, ori pe locuitori să-i încarce la datoriile ce rămân de pe băutură. …Aceste urmări ale lor fiind ştiute şi nesuferite de către toţi, au silit domniile din trecut să hotărască ca să lipsească jidovii de prin sate23.

Din experienţă, spre a proteja comerţul, meşteşugurile, viaţa socială în general, în Ţările Româneşti a existat un cadru juridic restrictiv faţă de invaziile paşnice ale evreilor; cadru care limita, împiedica şi controla sever activitatea comunităţilor evreieşti, bazate pe arendă, cârciumârit, camătă, negoţ ambulant şi alte îndeletniciri speculative. Paralel cu invazia Ţărilor Româneşti, mai apoi a Principatelor Unite, a Regatului României, României Mari, Republicii Populare Române, Republicii Socialiste Române şi României post-decembriste, Alianţa Universală Israelită, prin mijloacele ei financiare, economice, diplomatice şi politice a dus vreme de două secole o campanie statornică de a sili domnia, guvernele, conducerea statului să dea drepturi depline evreimii, s-o împământenească, sâ-i acorde privilegii şi să facă din ea un suprastat, subordonat Sanhedrinului universal. Lupta pentru acordarea de drepturi cetăţeneşti invadatorilor evrei este declanşată făţiş de oculta internaţională odată cu instalarea tutelei puterilor europene asupra Principatelor, şi sub o formă sau alta, mereu tinzând să facă din evreime forţa conducătoare a statului, se prelungeşte până în actualitatea la zi. Războiul juridic declarat împotriva statului românesc face parte din ansamblul loviturilor menite să subordoneze România intereselor istorice ale evreimii mondiale.

TÂRGUIELI. Războaiele austriaco-turco-ruse duse pe pământul Ţâriloi Româneşti, urmate de ocuparea lor când de austrieci, când de ruşi, au fost expresia politică a unor necesitaţi economice: pieţe de desfacere în Est pentru Austria, cucerirea Strâmtorilor de către Rusia şi stăpânirea bogăţiilor noastre ajunse legendare.

Dimitrie Bantâs-Komenski apreciază la 1808 că Bucureştiul este… cu puţin mai mic decât Moscova24. Amiralul Ciceagov (memorii 1812) scrie că Muntenia este: …poate regiunea cea mai roditoare din Europa2‘. In cartea CĂLĂTORI RUŞI ÎN MOLDOVA ŞI MUNTENIA de Gheorghe G. Bezviconi, la pagina 349, unul dintre aceştia călătorind între Macin şi Giurgiu, scrie: …Partea aceea e bogată în roade şi cereale, îndestulată de toate bunătăţile, cu adevărat rai dumnezeiesc, adăpată de Dunăre şi de râuri mai mici, de izvoare ce curg din munţi şi păduri, bogată în peşti şi în toate roadele şi păduri şi lanuri de grâu şi vite şi stupi cu albine26. Generalul rus Jeltuhin, raport secret Armata a 2-a, 31 iulie 1829:… Toată întinderea dintre Prut, Dunăre şi lanţul Munţilor Carpati ocupată de Principate cuprinde pământul cel mai fertil, brăzdat de diferite râuri flotabile. … Nu mă voi referi aici la avantajul graniţei noi, for­mată de Dunăre şi Munţii Carpaţi, nu voi lamuri folosul dat de posibilitatea ca în timp de război să se organizeze aprovizionarea armatei într-o ţară îmbelşugată în locul stepelor actuale din Basarabia şi Novorosisk, nu voi pomeni avantajele în caz de război cu turcii, de a avea linia de operaţii pe Dunăre şi de a muta teatrul de război pe malul drept: toate aceste avantaje sunt per­fect cunoscute guvernului şi de aceea eu îmi îndrept atenţia spre celelalte împrejurări locale. …pe calea instituţiilor comerciale să se egalizeze profiturile provinciilor noastre din sud cu foloasele Principatelor, căci altfel independenţa acestor ţări faţă de Rusia, în condiţiile organizării ocârmuirii interne, va avea drept urmare concurenţa cea mai păgubitoare pentru noi în lucrările de care depinde aproape în mod exclusiv comerţul nostru din Marea Neagră27.

• Mihail Kogălniceanu, 24 noiembrie 1843, cuvânt de deschidere a cursului de istorie naţionala, Academia Mihăileană – Iaşi despre Tudor Vladimirescu: …în Valahia, steagul naţional vestind românilor că vremea venise pentru ca ţara să scuture stăpânirea străinilor, să depărteze abuzurile care o rodeau şi sa dobândească guvern naţional…

• În Proclamaţia de la Padeş şi în cele de la Bucureşti se impun ideile de revendicări sociale, de neatârnare internă, de drept inalienabil al naţiunii de a înlocui cu forţa o autoritate a cărei legitimitate nu emana de la ea,

• Raportul ministrului Celor Două Sicilii la Istanbul, Giovah Battista Navon, din 10 martie 1821, subliniază că Tudor Vladimirescu urmăreşte să pună capăt abuzului, să frâneze ilegalităţile domnilor fanarioţi, să ceară principe naţional şi constituţie emanată de la realităţile şi nevoile ţârii.

• „Audienţa” lui Tudor la Udritzki, cancelarul Agenţiei austriece – 22 martie 1821, Tudor Vladimirescu spune: …Eu nu voi înceta de a cere cu glas tare restaurarea drepturilor şi pronomiilor Ţării Româneşti. Tot Tudor Vladimirescu: …românii trebuie a dobândi de la turci cu forţa ceea ce n-au putut dobândi cu binele28.

• Agentul austriac de la Iaşi, losif von Raah, trimite informaţii cancelarului Metternich în care comunica acestuia că principiile subliniate de Tudor sunt: lăudate în mod public. Agentul austriac din Bucureşti, von Hakenau, raportează teribilului cancelar intrigant: …spiritul de libertate şi nesupunere insuflat de la slugerul Tudor va cuprinde ca o boală contagioasă pe românii din Transilvania care nici ei nu sunt trataţi cu blândeţe de stăpânii lor domeniali29.

• De la 1393 la 1877, Muntenia, Moldova şi Transilvania au plătit Imperiului Otoman 1 066 305 780 lei-aur sau 341 021 kg. aur.

• Imperiul habsburgic a ţinut sub ocupaţie Transilvania între 1687-1918; Banatul între 1718-1918; Oltenia între 1718-1739 şi Bucovina între 1775-1918 storcând impozite, contribuţii militare şi produse în .valoare de 2.450 000 000 lei aur sau 857 500.kg. aur, deci stăpânind numai 231 ani Transilvania şi 100 de ani Bucovina, a jecmănit de două ori mai mult decât turcii care au stăpânit 484 ani Ţările Româneşti.

• În perioadele de ocupaţie rusească dintre 1769-1854, Muntenia şi Moldova au fost stoarse de armatele de ocupaţie de 200 000 000 lei-aur, egal 64516 kg. aur, numai în 85 ani, cu întreruperile respective, fără să socotim stoarcerea Basarabiei.

• – un leu aur = 0,3225 grame de aur;

• În 1792 armatele ţariste invadează Polonia, în 1793 Polonia este împărţită între Rusia şi Prusia, în 1795 Polonia este împărţită între Rusia, Prusia şi Aus­tria care dictau politica central-est europeană împotriva Turciei aflată în plin declin militar, economic şi poli­tic. In lupta dintre Rusia şi Turcia, între Austria şi Turcia pentru hegemonie la Dunărea de Jos, Marea Neagra şi Strâmtori, românii pierd cetatea Hotinului la 1713, transformată în raia de către turci care, fără nici un drept, cedează Bucovina Austriei la 1775 şi Rusiei, Basarabia la 1812, Austria anexând temporar Oltenia între 1718-1739.

• Între 1711-1812 au loc şase războaie între cele trei mari puteri cu o durată de 23 de ani, purtate în bună măsură pe teritoriile Moldovei şi Munteniei.

• Tratativele de pace de la Focşani între ruşi şi turci – iulie august 1772. Delegaţii munteni notifică plenipotenţiarului austriac Thugut: ...Principatele moldo-valahe au stătut totdeauna slobode supt domnii lor pământeni. …Cerem din nou vechile noastre drepturi şi a ne pune tntr-o stare de neatârnare…30

• Preliminariile păcii de la Şiştov – 1791, divanul Ţării Româneşti către plenipotenţiarii ruşi şi austrieci: să se restituiască hotarul de la linia Dunării, să se desfiinţeze raialele, domnul să fie ales de către toţi reprezentanţii ţârii, independenţa şi suveranitatea să fie garantate de Rusia şi Austria, cu plata unui tribut fix către Poartă.

• 1807, moldovenii îi solicită lui Napoleon Bonaparte unirea celor două ţâri româneşti şi îndepărtarea protecţiei oricărei puteri străine. …Unirea într-o… Dacie sau Valahie Mare ca şi o reaşezare a organizării interne sub forma unei republici aristo-democraticeşti31. Moldovenii care se adresează lui Na­poleon nu ştiau că la 7 iulie 1807, la Tilsit, se încheia un tratat secret de alianţă între ruşi şi francezi prin care aceştia se înţeleg să „sustragă” Imperiului otoman toate ţările cucerite de acesta în Europa. Conform acestui tratat secret, speranţa românilor, Napoleon Bonaparte, în septembrie 1808, la Erfurt, întâlnindu-se cu ţarul Alexandru I, îşi dă consimţământul ca acesta să anexeze Moldova şi Muntenia. Iată textul: ...înaltele părţi contractante se angajează să considere drept condiţie absolută a păcii cu Anglia ca ea să recunoască Finlanda, Ţara Românească şi Moldova ca făcând parte din Imperiul rus.

Din articolul 8: …împăratul Napoleon recunoaşte numita reunire şi hotarele Imperiului rus în această parte extinse până la Dunăre32

• Rusia, în propunerile de pace făcute Imperiului otoman- 1810: …Principatele Moldova, Valahia Mare şi Mică şi Basarabia se alipesc prin acest tratat de pace, pe veci, Imperiului rus cu oraşele, cetăţile şi satele, cu locuitorii acestora de ambele sexe şi cu averea lor. Fluviul Dunărea va fi de acum înainte graniţa între cele două imperii32.

Iminenţa războiului cu Napoleon îl face pe ţar să lase din pretenţii, mai ales la sfaturile unor oameni politici şi comandanţi militari. Amiralul Mordvinov a fost cel mai radical, încercând sâ-1 convingă pe auto­crat că: …buna stare a Imperiului rus nu cerea anexarea Moldovei şi Valachiei, că nu este necesară cucerirea de teritorii noi, ci de îmbunătăţirea celor existente33. Negociatorul care ne-a răpit Basarabia este generalul Kutuzov, comandantul armatelor ţariste de la Dunăre, în complicitate cu negociatorii turci mituiţi prin intermediul lui Manuc bey şi anume fanarioţii Dumitrache Panaiot Moruzi şi alţi doi fraţi Moruzi care au ascuns sultanului scrisoarea trimisă de Napoleon prin care-1 vestea că începe campania împotriva Rusiei.

• La 16/28 mai 1812 se încheie Pacea de la Bucureşti prin care Rusia încorpora Basarabia.

• Istoricul basarabean Leon Kasso dezvăluie planul rusesc de cucerire a Principatelor şi de împărţire în patru gubernii. Posesiunea Basarabiei i-a costat pe ruşi: 200 milioane ruble şi vieţile a 150 000 de oameni, acel Kasso arâtându-se mulţumit că Rusia s-a apropiat de Peninsula Balcanică şi că avea un picior solid la Dunăre 34.

• Amiralul Ciceagov, care 1-a înlocuit pe Kutuzov în mai 1812, a fost împotriva ocupării Basarabiei şi a cerut ţarului împuterniciri să renunţe la acest teritoriu.

• Karl Marx despre Tratatul de la Bucureşti: …Turda nu putea ceda ce nu-i aparţinea, pentru ca Poarta otomană recunoscuse acest lucru, când la Kârlowitz, presata de poloni să cedeze Moldo-Vlahia, ea răspunsese că nu are dreptul de a face cesiune teritorială, deoarece capitulaţiile nu-i confereau decât un drept de suzeranitate35.

• CARTEA DE LEGE-KANUNAME eliberată de sul­tan în 1792 glăsuieşte: Ţara Românească şi Moldova fiind din trecut şi până acum slobode în toate privinţele, prin separare la cancelarie şi prin interzicerea călcării lor cu piciorul, toate dările şi arenzile se află pe seama voievozilor36.

• Perioada cumplită pentru români cuprinsă între deceniul 7 al secolului al XVIII-lea şi deceniul 6 al secolului al XIX-lea ia sfârşit odată cu Războiul Crimeii când occidentalii intervin cu armele în ajutorul Turciei, silind indirect Rusia să-şi retragă armatele din Principate, operaţie care se încheie în iulie 1854. La Conferinţa de la Viena, din 15 martie 1855, la care au participat Anglia, Franţa, Austria, Rusia şi Turcia, marile puteri garantând integritatea Imperiului otoman, condiţie a echilibrului european, se discută situaţia Principatelor care, după aprecierea diplomaţilor prezenţi: atingea foarte de aproape interesele obşteşti ale Europei 37. Astfel, ia sfârşit protectoratul rusesc înlocuit cu un protectorat colectiv al puterilor participante la Conferinţă, fapt care impunea schimbarea organizării lor interne şi punea problema unirii lor care devenise o problemă europeana de rezolvarea căreia depindeau interesele economice şi politice ale marilor puteri implicate în Războiul Crimeii.

• Punctul de vârf al bătăliei duse de marile puteri pentru a-şi asigura supremaţia în bazinul Mării Negre, pentru a stăpâni Strâmtorile, gurile Dunării şi a libera navigaţia pe marele fluviu, bătălie dusă cu mijloace economice, diplomatice şi militare a fost Războiul Crimeii. Principatele române au beneficiat parţial de acest amplu conflict european, poziţia lor geo-strategică ca şi faptul că puteau deveni o excelentă piaţă de desfacere pentru industriile şi manufacturile occidentale atrăgând atenţia asupra lor şi implicându-le de aici încolo în absolut toate problemele esenţiale ale Europei.

• După eşuarea Conferinţei de la Viena, lucrările s-au mutat la Constantinopole în ianuarie 1856, fără nici un rezultat, fapt care a condus la Congresul de la Paris deschis la 28 februarie 1856, având drept scop principal restabilirea echilibrului european. Au participat: Anglia, Franţa, Austria, Turcia, Rusia, Sardinia şi Prusia. In şedinţa din 8 martie, Franţa, prin ministrul său de externe, Walewski, investit cu funcţia de preşedinte al Congresului, ridică problema Unirii Principatelor. Nu stăruim asupra dezbaterilor. La 30 martie se semnează Tratatul de Pace. In ceea ce ne priveşte acesta stabilea: – desfiinţarea protectoratului Rusiei stabilit după pacea de la Adrianopole; Principatele sunt scoase de sub tutela Turciei şi sunt puse sub garanţia celor 7 Puteri; sultanul, în colaborare cu ambasadorii puterilor semnatare va întocmi un firman electoral care să convoace în cele două Principate adunări menite să-şi exprime opţiunile politice: pro sau anti-unioniste, care vor fi consemnate de o comisie specială de informare formată din reprezentanţii Puterilor semnatare cu sediul la Bucureşti; dacă liniştea publică în Principate va fi tulburată, înalta Poartă nu putea interveni cu trupe fără aprobarea Puterilor. Articolul XXI prevede reanexarea la Moldova a judeţelor Cahul, Bolgrad şi Ismail, a Deltei Dunării şi Insulei Şerpilor. Articolul XXVI stabileşte constituirea forţelor armate naţionale pentru menţinerea securităţii interne şi paza frontierelor.

Invit cititorii să facă singuri trimiteri la anii 1944-1945 când Rusia îşi ia revanşa tot la Paris, ca şi la decembrie 1989 cu întreaga ţesătură de interese mondiale care au vizat şi vizează România. Inchei acest subcapitol citându-1 pe unul din mulţii susţinători francezi ai Unirii, precum Jules Michelet, Edgar Quinet, Thibault, şi anume J.A. Vaillant care, încă din 1854 a scris în gazeta LA ROUMANIE:… Dintre toate popoarele creştine legate Imperiului turcesc, moldo-vlahii au luptat mai bine de trei sute de ani pentru independenţă şi dacă sunt încorporaţi şi tributari, ei nu sunt nici subjugaţi, nici supuşi. Ţara lor este tot a lor şi, prin toate vicisitudinile istoriei lor, ei şi-au păstrat dreptul la autonomie. Ei vorbesc toţi aceeaşi limbă şi această limbă este germenul unei naţionalităţi deja puternică38.

Această naţionalitate puternică, stăpână pe pământul ţării, având bresle de meşteşugari şi neguţători râmase în urma dezvoltării capitaliste din Occident, adânc tulburată de lupta marilor puteri pentru stăpânirea Estului, a intrat în strategia Alianţei Universale Israelite ca obiectiv principal pentru instalarea maselor evreieşti dislocate din Polonia şi Rusia. Pentru asigurarea protecţiei juridice a acestor mase de emigranţi clandestini, Alianţa Universală Israelitâ a folosit cu succes:

CONSULII ŞI CONSULATELE DIN PRINCIPATE. In urma prevederilor de la Kuciuk-Kainargi (un sat din sudul Dobrogei), se instalează în Principate consulatele străine de la Iaşi şi Bucureşti având ca obiect al activităţii supravegherea aplicării tratatului sub raport economic, social şi politic. Consulii ruşi se instalează la 1782, cei austrieci la 1783; ai Prusiei la 1785, ai Franţei la 1798 şi ai Marii Britanii la 1803. Conflictele latente sau subterane dintre aceste puteri, lupta lor de interese de toate genurile se reflectă în activitatea acestor consuli care supralicitează protecţia străinilor stabiliţi în Principate aflaţi sub jurisdicţia lor ca cetăţeni ai ţărilor respective, numiţi la noi sudiţi, impunând pentru aceştia un regim juridic de excepţie, un regim supra-naţional şi anti-naţional împotriva căruia a luptat diplomaţia şi politica românească vreme de un secol şi jumătate. Jocul de interese al Alianţei Universale Israelite se face prin intermediul consulilor occidentali, îndeosebi prin cei ai Austriei, fără ca francezii sau britanicii să facă excepţie. Până la instalarea consulatelor, străinii erau supuşi unor norme restrictive care apărau comerţul şi producţia de mărfuri autohtonă. Consulii, interpretând clauzele tratatului aşa cum le dictau interesele sau cum li se dicta de către diplomaţia căreia îi aparţineau, şi-au supralicitat atribuţiile, exercitând presiuni asupra domnilor fanarioţi şi asupra organelor administrative şi judecătoreşti, impunând un nou regim de capitulaţiuni, ilegal, de care, în 90 la sută din cazuri, au profitat masele evreieşti emigrate din Galiţia şi Bucovina, făcând apel la cetăţenia lor austriacă sau rusească. Alexandru C. Moruzi acordă monopoluri şi protecţie sudiţilor evrei după cum urmează: …Io Alexandru Constantin Moruzi Voievod… Dumneata Vel Spătar şi Dumneata Epistat al Agiei, fiindcă ne-am înştiinţat Domnia mea pentru breasla evreilor care cu voia Domniei au fost şi sunt primiţi a sălăşlui în politia Domniei mele Bucureşti, care petrec cu orânduiala lor, făcându-şi alişverişul şi hrana, fără de vreo urmare împotrivă, că unii alţii din prăvăliaşi şi din orăşeni îi supără a nu-şi face alişverişul lor, feluri de chipuri îi înjură şi le batjocoreşte copiii cu vorbe hulitoare… poruncim Dumneavoastră că să daţi straşnică poruncă de înştiinţare39... în continuare fanariotul dă poruncă ca evreii să fie protejaţi aşa cum i s-a cerut de consuli, care prin ambasadorii de la Constantinopole puteau influenţa pe marele vizir spre a-1 mazili. Citez: …şi aşa să aibă odihnă ovreii a petrece în oraşul Domniei mele nesupăraţi, ca nişte primiţi care-şi plătesc dajdia la visteria Domniei mele, a se hrăni în pace…40

Iată un act juridic care acordă protecţie evreilor emigranţi, nu celor pământeni, pentru ca fanariotul specifică în pitac ca sunt „primiţi”. Alt fanariot aflat sub dictatul consulilor, Constantin Hangerli, bine mituit de evrei, dă celor din Focşani, la 6 septembrie 1798, dreptul de a avea un ceauş, deşi erau foarte puţini. La numai două zile, la 8 septembrie 1798, numeşte staroste al ovreilor pe David sin Moisi, scuteşte pe ovrei de toate dările în afara de cele de ruptoare şi face chemări către cei din Galiţia şi Rusia să se aşeze cât mai mulţi în ţară. Ca acte juridice îndreptate împotriva ţării, pentru a câştiga bunăvoinţa consulilor austrieci şi ruşi, Hangerli organizează o administraţie evreiască independentă de administraţia de stat, dând liber comerţului cu produse alcoolice, iar printr-un pitac din 13 octombrie 1798 dă dreptul evreilor de a fi meşteşugari, ceaprazari şi legători de cărţi, scutindu-i de orice dări. Acelaşi joc îl face fanariotul Constantin Ipsilante, corupt de finanţa evreiască şi aflat la ordinul consulilor, care la 1802 recunoaşte invazia evreilor dând invadatorilor drepturi depline, ca să nu mai vorbim de fanariotul Mihail Şuţu care poate fi socotit întemeietorul bugetului comunităţii evreieşti din Moldova, baza materială a statului în stat alcătuit de comunitatea iudaică din Moldova. Prin hrisovul din 11 martie 1820 li se acordă autorizaţia de a înfiinţa „gabela”, taxă obligatorie la fiecare oca de carne cuşer. La 16 iulie 1815 fanariotul Scarlat Calimah acordă evreilor zarafi un regulament prin care se pot constitui în breaslă, urmare a articolului 3 din Tratatul de la Bucureşti, încheiat la 16 mai 1812 între ruşi şi turci, despre care am mai vorbit şi prin care ni s-a răpit Basarabia.

In vreme ce în Rusia se instituise serviciul militar obligatoriu pentru evrei şi se pusese un bir de 50 de ruble pentru portul caftanului tradiţional şi 25 de ruble pentru perciuni, măsuri care au făcut să emigreze zeci de mii de evrei care-au luat calea Principatelor, consulii ruşi şi prevederile Regulamentului Organic au făcut ca masele de emigranţi evrei să fie protejate în Principate şi să fie împământenite. Domnul Mihail Sturdza aprobă întemeierea coloniilor evreieşti pe moşiile boiereşti contra unei mite substanţiale. Aşa se nasc târguşoarele sordide Drăguşanii Covurluiului, Podul Iloaiei, Frumuşica Botoşanilor este transformată într-o cloacă, idem Negreştii Vasluiului.

In Muntenia, cu toate insistenţele consulilor lucrurile stăteau altfel decât în Moldova, în 1831 nu există evrei în sate. Peste voinţa consulilor se ridică rezistenţa ţăranilor şi neguţătorilor autohtoni. In 1849 Ministerul de Interne dă ordin prefecţilor să nu tolereze aşezarea evreilor prin sate în calitate de arendaşi, de hangii şi cârciumari şi sâ-i silească pe cei aciuiţi pe teritoriu să plece în termen de 15 zile. In 1835 prinţul Ghica recomanda Consiliului Administrativ să nu per­mită intrarea evreilor în ţară, iar cei cu paşapoarte de tranzit să nu primească autorizaţie de şedere decât maximum o lună.

Revoluţionarii de la 1848, foarte mulţi dintre ei francmasoni, însuşindu-şi ideile cu bătaie lungă ale francmasoneriei franceze dirijată de oculta iudaică, bântuiţi de romantism politic, au crezut că un stat naţional se poate întemeia prin încetăţenirea tuturor aluviunilor minoritare râmase pe solul Principatelor în urma seismelor socio-politice din ultima sută de ani. Aşa se face că Grigore Ghica permite evreilor să ţină cârciumi prin sate şi modifică legea recrutării astfel că la sfârşitul lui 1854 recrutul evreu, plătind, poate fi înlocuit cu un recrut moldovean 41.

O SINTEZĂ NECESARĂ

Din fragmentele subcapitolelor TÂRGUIELI şi CONSULII ŞI CONSULATELE DIN PRINCIPATE cititorul poate lesne deduce că, faţă de problema evreiască din Ţările Româneşti, s-au consolidat în cursul timpului istoric două atitudini traduse în acte juridice, după cum urmează: o atitudine de respingere a emigranţilor evrei şi de îngrădire a posibilităţilor de a se stabili şi a specula şi, în epoca fanariotă, a Revoluţiei de la 1848 şi a domniei lui Al. I Cuza, o atitudine binevoitoare, toler­antă. Prima atitudine demonstra responsabilitatea istorică faţă de naţiune în ansamblul ei; cea de-a doua izvora fie din interese meschine, ca mita, fie sub presiunea centrelor de putere, fie dintr-un romantism politic care anula perspectiva istorică de dragul unor lozinci umanitare în spatele cărora, foarte concret, acţiona Alianţa Universală Israelită spre a cuceri poziţii cheie în Principate.

REGULAMENTUL ORGANIC se ocupă şi de NAŢIUNEA EVREIASCA în articolul 94, Anexa P, după cum urmează: 1-îi este oprit, după vechile obiceiuri, de a lua în arendă pământuri locuite; XX – Se reglementează modul de a-şi procura carnea; l II – Se reglementează dreptul de a lucra în distilerii prin sate; l III, cum se percep taxele datorate statului asupra cărnii şi păsărilor prin adjudecare în sinagogi; l IV felul cum copiii evreilor pot fi admişi în şcolile publice, cu condiţia să poarte acelaşi costum ca ceilalţi elevi. Tot în articolul 94 se stabilea ca recensământul să fixeze situaţia fiecărui evreu ca cei vagabonzi să fie extrădaţi42.

In 1835 se interzice tribunalelor de a legaliza contractele de arendă cu notificarea că judecătorii care contravin să fie destituţi şi judecaţi

Regulamentul din l iunie 1839 – guvernul Sturdza – articolul 4, cuprinde măsuri severe şi amănunţite cu scopul de a împiedica invazia evreilor şi a interzice vagabondajul lor prin ţară.

Decizia Consiliului Administrativ din 11 martie 1840 recomandă să nu fie exceptaţi de la prevederile Regulamentului din 1839 nici evreii vagabonzi născuţi în ţară.

Am vorbit despre Conferinţa Ambasadorilor de la Constantinopol, de după Războiul Crimeii, fără să subliniem că Franţa şi Anglia masonizate au introdus în Protocolul de la 11 ianuarie 1856 două articole privindu-i pe evrei, trecuţi sibilin sub titulatura de străini şi, atenţie, clasa a populaţiunii, dreptul de a poseda bunuri nemişcătoare în amândouă Principatele şi, fără nici o deosebire de naştere sau cult, de a se bucura de egalitatea drepturilor civile şi în mod particular de dreptul de proprietate sub toate formele, cu condiţia ca exercitarea drepturilor politice să fie suspendată pentru indigenii supuşi unei protecţiuni străine – sudiţii. Articolele XV şi XVII strecurate prin fraudă de francmasoneria anglo-franceză nici n-au fost discutate la Congresul de la Paris; iar atunci când comisarii britanic şi francez au încercat să le impună, comisarul rus s-a pronunţat împortivâ. Citez: …Starea morală şi socială a evreilor în Moldova este de aşa natură că admiterea lor de a se bucura de drepturi politice şi suprimarea anumitor restricţiuni legale ce îi privesc pot aduce mari neajunsuri43.

Iată că împotriva presiunilor exercitate de Alianţa Universală Israelită, Conferinţa de la Paris, în 14 au­gust 1859 stabilind cu de la sine putere dispoziţiile generale ale unei Constituţii a Principatelor, stipulează clar în chestiunea evreiască, citez din articolul 46: Moldovenii şi valachii de orice rit creştin se vor bucura deopotrivă de drepturile politice; exerciţiul acestor drepturi va putea fi extins şi la alte culte prin dispoziţiuni legislative44.

Concesia făcută presiunii iudeo-francmasonice este cuprinsă în acest va putea fi extins, termen folosit de evreime în gigantica ei bătălie pentru cucerirea României. Primul pas orchestrat de Alianţa Israelitâ Universală a fost publicarea la Paris a broşuricii lui I. Barasch: EMANCIPAREA ISRAELIŢILOR ROMÂNI, broşurică prin care presa iudaica euro-americanâ a făcut motiv de agitaţie mondială. Ion Heliade-Râdulescu, Ion Brătianu, rareori Kogălniceanu au militat pentru teza lui Barasch fie din oportunism politic, fie din diplomaţie, având nevoie de sprijinul Franţei; cel mai îngăduitor, a cărui îngăduinţă a avut efecte dezastruoase pe termen lung fiind Al.I. Cuza.

ALEXANDRU IOAN CUZA ŞI EVREII. Nimic nu ştirbeşte rolul istoric al marelui nostru domnitor, creatorul României moderne, asta neînsemnând să împiedicăm exerciţiul judecăţii critice de dragul clişeelor, al schemelor şi al lipsei de informaţii. Domnitorul Al.I. Cuza secondat de Kogâlniceanu sunt autorii secularizării averilor mănăstireşti, ai legii rurale şi împroprietăririi ţăranilor, ai organizării statului mod­ern prin legile: comunală, a consiliilor judeţene, a contabilităţii publice, a Curţii de Conturi, a Consiliului de Stat, a Camerelor de Comerţ, a sistemului de măsuri şi greutăţi metrice, a învăţământului, apoi a adoptării Codului civil, Codului penal şi de procedură penală. Tot ei iniţiază sprijinul marilor comunităţi româneşti din sudul Dunării, vizând o politică românească grandioasă pe întregul areal locuit de români, ca să nu mai vorbim de Transilvania. Dar prietenia lui cu directorul general al Poştelor şi Telegrafului, Cezar Librecht, vechile lui legături francmasonice 1-au făcut să nu ia nici o măsură împotriva invaziei evreieşti în plină recidivă, împotriva stabilirii evreilor în satele Moldovei şi a exercitării comerţului cu băuturi spirtoase; ba, mai mult, în 1860, cât şi în 1865, anunţă şi pune în practică un program de emancipare graduală a evreilor, cu toate că în virtutea art. 46 al Conferinţei şi Convenţiei de la Paris, Codul Civil din 1864 permitea numai îrnpământenirea individuală prin Consiliul de Stat, după 10 ani de la prezentarea unei petiţii către Domn. Le dă egalitatea drepturilor civile, dreptul de a se înrola în armată. Xenopol scrie că a doua zi după ceremonia întronării a spus unei deputatiuni evreieşti: Nu vreau să văd în Principatele Unite nici creştini nici jidani, ci numai români43.

 

TRATATUL DE LA BERLIN, ADOLPHE CREMIEUX,

ALIANŢA ISRAELITĂ UNIVERSALĂ ŞI CAMERELE DE REVIZUIRE

O scurtă rememorare. După revoluţia lui Tudor Vladimirescu se încearcă o reformă progresistă şi în domeniul constituţional. Cărvunarii moldoveni, boieri de treapta a doua şi a treia, înainte ca Ion Sandu Sturză să fie numit domn, alcătuiesc un proiect de constituţie la 1822, în care se consfinţesc drepturile omului, se schiţează organizarea puterilor statului, se stabilesc impozitele şi se accentuează caracterul ei de clasă, principiul egalităţii aplicându-se numai boierilor. Proiectul Cărvunarilor este respins de Turcia suzerană şi Rusia protectoare fiind prea progresist şi „revoluţionar”. Regulamentul Organic se apropie oarecum de noţiunea, cadrul şi funcţionalitatea unei constituţii aristocratice, menţinând privilegiile boierilor, dar organizând administraţia, finanţele, justiţia, miliţia naţională. Regulamentul Organic se aplică în Muntenia la 1831, în Moldova la 1832, durează până la 1858 când este înlocuit cu Convenţia de la Paris, iar aceasta este înlocuită cu Statutul lui Cuza care funcţionează până la adoptarea Constituţiei votată la 30 iulie 1866. Domnitor era principele Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, venit în ţară la 8/20 mai 1866, debarcat la Turnu-Severin, după ce călătorise de la Diisseldorf sub identitatea cetăţeanului Carol Hettingen din Thal, circumscripţia Unterhernthal, cu paşaport elveţian, spre a evita interdicţiile Austriei aflată în termeni ostili cu Prusia. Carol I depune jurământul la 10/22 mai 1866 şi Constituţia se votează la 30 iulie 1866.

In cei 7 ani de domnie ai lui Vodă Cuza, Alianţa Universală Israelită îşi realizase aproape integral planul de invazie a Principatelor, rata anuală a invaziei fiind în jurul a 25 000 suflete.

Ofensiva internaţională şi internă pentru emanciparea evreilor vizează legiferarea acesteia prin constituţie. Iuliu Barasch scria la 1861 în EMANCIPAREA ISRAELIŢILOR DlN ROMÂNIA: …noua Constituţiune a Principatelor va ţine drept onoare de a înscrie marele principiu al egalităţii religioase, civile şi politice, care este primul semn al libertăţii unei naţiuni şi sârguinţa progresului şi a prosperităţii sale… Statutele Societăţii Israelite din Iaşi îşi propun la 1864 să câştige drepturi cetăţeneşti pentru evrei. Gazeta ISRAELITUL ROMÂN, proprietate a lui Iuliu Barasch şi A. Levy, propovăduia principiile toleranţei şi egalităţii.

Pe măsură ce se lucrează la elaborarea Constituţiei sau se discută problema Constituţiei, se agravează conflictul ideologic între Alianţa Israelită, filialele sale din Principate şi patrioţii români. In 1863, în gazeta VIITORUL din Iaşi, marele patriot român A.D. Holban replică dur la presiunea iudaică internă şi internaţională, iar D. Popassu, diplomat al Universităţii din Halle, publică broşura SUNT SAU NU SUNT EVREII FOLOSITORI PRINCIPATELOR UNITE? din care citez: …Sau noi respingem cu energie şi dispreţ impertinentele pretenţiuni ale evreilor şi ne silim a scăpa prin mijloacele cele mai nimerite şi mai urgente chiar de jidanii pe care îi mai avem din nenorocire sau noi renunţăm la independenţă, ba chiar la existenţa statului şi a naţiunii române pentru a deveni sclavii, iloţii dispreţuiţi de jidani45.

Uniunea Israelită din Iaşi răspunde prin preşedintele ei, dr. Silberzweig. Polemica atinge cote înalte. Atunci când se apropie convocarea Constituantei, Alianţa Universala Israelită intervine în forţă prin chiar preşedintele şi fondatorul ei, Adolphe Cremieux, cel care a dus Franţa la ruină şi la înfrângerea de la 1870. Cum Alianţa Universală Israelită socotea Principatele Unite ca pe un posibil Israel, cum se străduise să cazeze aici masele evreieşti dislocate din Rusia şi Polonia, cum sosise momentul să se legifereze sau nu condiţia cetăţenească a evreilor intraţi clandestin în Principate, Adolphe Cremieux soseşte la Bucureşti şi, după învăţăturile PROTOCOALELOR, încearcă să corupă însuşi statul, oferindu-i un împrumut de 25 milioane franci cu dobândă mică, în schimbul acordării de drepturi politice coreligionarilor săi. Guvernul, bucuros de pomană, fără să judece consecinţele actului pe termen lung, formulează articolul 6 cu următorul conţinut: …confesiunea nu constituie în România o piedică la naturalizare.

Reacţia populară atirige dimensiunile unei răscoale, întru atât exploatarea evreiască trezise ura maselor. Semnalul se dă în Moldova, ajunsă colonie evreiască, tulburările întinzându-se în ţară, cuprinzând Bucureştiul şi trăgând un semnal de alarmă la Cameră. Se devastează prăvăliile evreieşti, se dărâmă o sinagogă abia zidită, se maltratează evreii. Textul articolului 6 propus de guvern este înlocuit cu celebrul articol 7, care va face obiectul atacului Alianţei Universale Israelite la Tratatul de la Berlin şi va dezlănţui o luptă politică dură, internă şi internaţională pentru abrogarea lui.

ARTICOLUL 7 din Constituţia votată la 30 iulie 1866 anulează toate beneficiile legii din 1864 prin care evreii puteau fi naturalizaţi individual la 10 ani după depunerea cererii către domnitor, şi specifică:… Singuri streinii de rit creştin vor putea obţine naturalizarea.

Votarea articolului 7 şi a Constituţiei a însemnat o înfrângere internaţională a Alianţei Universale Israelite şi un vot de blam pentru preşedintele ei Adolphe Cremieux.

Reacţia s-a manifestat în întreaga presă europeană de sub controlul finanţei iudaice care a acoperit România şi poporul român cu insulte, fâcându-1 pe Eminescu să intre în luptă şi să publice un lung şir de articole privind problema evreiască în România. Eşecul lui Cremieux în România a condus la adoptarea unui plan strategic mult mai amplu, pregătindu-se României o lovitură indirecta. Formal, România era vasala Turciei. Vechile capitulaţii nefiind încă abolite, Alianţa Univer­sală Israelitâ finalizează iniţiativa evreilor din Anglia strânşi în Anglo-Jewish Association, convocând o conferinţă europeană a tuturor asociaţiilor evreieşti din Europa, spre a cere Turciei să acorde evreilor drepturile care se propun a se acorda creştinilor. Informaţia apare în INDEPENDENCE BELGE, care scrie că: … Evreii din România trebuie să aibă partea lor din aceste beneficii…

Iată riposta lui Eminescu în CURIERUL DE IAŞI, din 5 decembrie 1876: … Puterile europene au recunoscut însele că pretenţiile evreilor din România sunt neîndreptăţite. Austria şi Rusia au încheiat tratate în acest sens cu România:.. Conferinţa (n.n. a Alianţei Universale Israelite) se va oferi desigur de a amesteca în discuţii cestiuni care să le complice şi mai mult. Cât pentru români, egala îndreptăţire a 600 000 de lipitori si precupeţi este pentru ei o cestiune de moarte şi viaţă şi poporul nostru cred că ar prefera moartea repede prin sabie decât moartea lentă prin vitriol… dar când în ţară avem 700 000 de lucrători care produc, ţăranii, nu înţelegem alături de aceştia 600 000 de speculanţi ai productelor, încât fiecare evreu să trăiască din precupeţirea muncii unui singur ţăran român. Drepturile d-nialor civile şi publice nu-nsemnează decât dreptul de a exploata poporul nostru în bună voie.

Intre 1866 şi 1877, în primul deceniu al domniei lui Carol I, Alianţa Universală Israelită pune în mişcare presa europeană care montează un scenariu uriaş împotriva României, difuzând cele mai fanteziste ştiri despre persecuţia evreilor, declanşând un război psihologic mondial, cam în genul războiului rece şi al campaniei mondiale împotriva lui Nicolae Ceauşescu.

• Eminescu în articolul de mai sus:… Până atuncia să mai fie încă şapte alianţe, ca cea universală, care să conspire cu uşile închise în contra naţiei româneşti, noi vom şti să le arătăm totdeauna lungul nasului, căci nu ne spăriem nici de înjurăturile presei jidoveşti, nici de declamaţiile oratorilor idealişti, pe câtă vreme e vorba de existenţa poporului nostru.

• Eminescu, în EVREII ŞI CONFERINŢA, articol în CURIERUL DE IAŞI, 9 ianuarie 1877: … O seminţie care câştigă toate drepturile fără sacrificii şi muncă e cea evreiască … deputaţii ţărani din Adunarea ad-hoc s-au plâns prin memoriile lor că aceşti oameni (n.n. evreii cârciumari) le otrăvesc băuturile … Astăzi când un prefect opreşte de la acest trafic pe un evreu, PESTER-LLOYD, organ redactat de evrei şi după el JOUR­NAL DES DEBATS (item) descriu scene sălbatice din Turkestan ca petrecându-se în România.

Momentul ales de Alianţa Universală Israelită spre a impune României naturalizarea evreilor este cel al Congresului de la Berlin care a urmat războiului româno-ruso-turc din 1877, conferinţă care urma să ratifice statutul independent al României şi deplina ei suveranitate. Sprijinită de Bismarck, cancelarul de fier, care era vădit ostil domnitorului Carol, îndeosebi de plenipotenţiarul francez Wadington, influenţând reprezentanţii Italiei, Angliei, Alianţa Universală Israelită, prin presiunea marii finanţe, reuşeşte să influenţeze marile puteri astfel incat în Tratatul de la Berlin din 28 iulie 1878 se condiţionează recunoaşterea independenţei statului român de acordarea de drepturi politice evreilor. Articolul 44 impus de Alianţa Universală Israelită puterilor semnatare stipula că:… naţionalii tuturor puterilor, comercianţi sau alţii, vor fi trataţi în România fără deosebire de religie, pe picior de per­fectă egalitate… Deci, toţi evreii ruşi, polonezi, germani, austrieci intraţi clandestin în ţară. Adică peste 600 000 de imigranţi. Zadarnice demersurile lui I. Brătianu şi Kogâlniceanu care invocă principiul de neamestec în treburile interne ale ţârii. Bismarck bate cu pumnul în masă, ba şi ameninţă cu invazia, cerându-i domnitorului, la presiunea bancherilor evrei de la Berlin, ca România să răscumpere căile ferate, fapt cunoscut ca afacerea Strousberg. Congresul de la Ber­lin este triumful Alianţei Universale Israelite şi al Rusiei care ajunge din nou la Gurile Dunării. Alianţa Univer­sală Israelită câştigă emanciparea politică a evreilor din Bulgaria prin art.5; din Turcia prin art. 20 şi 62; din Serbia prin art. 35 şi din Muntenegru prin art. 27. Reacţia din ţară este aproape de răscoală, împotrivirea porneşte de la Iaşi. Marile puteri au cerut modificarea art. 7 din Constituţie şi această modificare nu se putea face decât de către Corpurile legiuitoare: Camera şi Senatul. Deschiderea sesiunii 1878-1879 are loc abia a doua zi după ce trupele române iau în stăpânire Dobrogea, adică la 15 noiembrie 1878, întreaga sesiune va fi furtunoasă, chestiunea israelită devenind nodul discordiei între guvernul Brătianu, care era obligat să aplice art. 44 al Tratatului de la Berlin, condiţie obligatorie pentru a ni se recunoaşte independenţa şi opoziţie care nu voia să audă de revizuirea articolului 7, revizuire care până la urmă a avut efecte nefaste pentru România. A.D. Holban adresează o PROTESTAŢIE domnilor reprezentanţi ai Camerelor de Revizuire, având anexate tabele cu un mare număr dte semnături, prin care respingea încetâţenirea în masă a evreilor. Reţin din PROTESTAREA lui A.D. Holban un adevăr de mare şi dramatică actualitate: … bătrânii noştri Domnitori, în epocile critice, au preferat să sacrifice formele vane ale politicii externe pentru a conserva fondul real al independenţei lor naţionale46.

Înainte de a analiza situaţia creată prin articolul 44 al Tratatului de la Berlin, o scurtă paranteză asupra rolului nefast al Franţei iudaizatâ în chestiunea evreiască din România. O bună prietenă a domnitorului Carol la Paris era doamna Cornu care i-a scris alarmată încă , din 1867 că în Franţa, datorită politicii antievreieşti a lui Brătianu, opinia publică este din ce în ce mai antiromânească… Desigur, nu mai subliniez rolul presei iudaice în formarea opiniei publice franceze şi europene. Carol I, personalitate publică proeminentă, de mare acurateţe morală, îi răspunde că pretinsa cestiune evreiască a fost exagerată peste măsură, Brătianu nefăcând altceva decât să aplice o măsură administrativă în contra evreilor care deschid în mod ilegal cârciumi prin sate, măsură sprijinită pe ordine vechi. Iată că însuşi împăratul Napoleon al III-lea la presiunea Alianţei Universale Israelite şi a lui Cremieux, îi telegrafiază domnitorului Carol în aceeaşi problemă, ridicată de presa evreiască la rang de problemă capi­tală a umanităţii. Textul telegramei: ...Nu trebuie să las în neştiinţă pe Alteţa Voastră cât de mult opiniunea publică se mişcă aici de persecuţiunile ale căror victime se zice că sunt israetiţii din Moldova. Nu pot crede că guvernu luminat al Alteţei Voastre să autorizeze măsuri atât de contrare umanităţii şi civilizaţiunii47.

Carol I răspunde prin telegrama din 12/26 mai 1867. Citez din text: …Măsurile ce guvernul a crezut că trebuie să iea n ‘au nimic excepţional şi intră în dreptul comun. Iată şi ceva din textul scrisorii care completează telegrama: …Suntem acuzaţi din nou, în ziare, că persecutăm pe evrei, pentru că noua lege a licenţelor opreşte pe evrei de a deţine debite prin sate. Dar aceasta este o măsură înţeleaptă şi suntem hotărâţi a respinge orice reclamaţiune sau interventiune în acesta privinţă. Trebuie să cunoască cineva satele din Moldova pentru a putea să aprecieze ce acţiune vătămătoare exercită evreul asupra populaţiunii de la ţară cu rachiul său falsificat…48

• E. Drumont în LA FRANCE ENJUIVI scria că Franţa, graţie lui Wadington, juca rolul lipsit de nobleţe al unui jandarm care a legat mâinile naţiunii române slabe, pentru a permite jidovului să intre cu tăria vitriolului pe gâtlejul muribundului.

In cele ce urmează ne ocupăm de reacţia naţionala la chestiunea israelitâ impusă prin intermediul Tratatului de la Berlin. La lucrările Camerei de revizuire participă vârfurile personalităţilor din epocă: Vasile Alecsandri, Vasile Conta, Titu Maiorescu, P.P. Carp, Mandache Kostache, G. Mârzescu, I.C. Negruzzi. Se formează două curente de opinie. Unul radical şi intransigent avându-1 ca lider pe filozoful Vasile Conta, al doilea pentru o revizuire condiţionată propusă de A.D. Holban în a sa PROTESTARE. Pentru a lămuri motivele curentului radi­cal, antirevizionist, iată câteva din stările de lucruri care 1-au generat.

Registrele regimentelor care au luptat în Războiul de Independenţă consemnează că în tranşee a murit un soldat evreu lovit de o schijă şi că alţi trei soldaţi evrei au murit de tifos la croitoriile şi bucătăriile de etapă.

Incepând din 1848, marii bărbaţi de stat ai românilor îşi asumă istoria ca responsabilitate supremă, căutând să construiască structura juridică a ţârii, să creeze instituţiile care să definească şi să promoveze viaţă economică naţională şi să asigure românilor poziţia suverană în toate domeniile vieţii sociale, economice, politice şi culturale. In acest proces com­plex de edificare a statului naţional modern, aflat sub dublă stăpânire: a înaltei Porţi şi a Puterilor garante, ca să nu mai vorbim de interludiul stăpânirii ruseşti, era firesc ca lupta pentru promovarea intereselor naţionale să ducă la un sistem de legi cu caracter limitativ faţă de puzderia străinilor aciuiţi ilegal în Principate. Cei care au reacţionat vehement, cu ecou în presa europeană şi transatlantică având sprijinul brutal al Alianţei Universale Israelite au fost evreii.

I. C. Brătianu, în drum spre Paris, are la Berlin o întrevedere cu Cohen, preşedintele Alianţei, care-1 ameninţă că România fără sprijinul evreiesc este pierdută. Legea din 1864 pentru constituirea Corpului avocaţilor permitea numai intrarea românilor şi a străinilor naţionalizaţi în acest corp. Aceeaşi interdicţie pentru evrei în comerţul de drogherie. Actul care a stârnit ecouri în presa europeană şi americană a fost Circulara din 24 aprilie 1867 dată de I.C. Brâtianu in calitatea lui de ministru de interne, prin care se expulzau toţi evreii vagabonzi de prin sate, circulară care completa Circulara nr.2296 din 5 septembrie 1866 a ministrului de interne N. Creţulescu, prin care se cerea prefecţilor să nu mai tolereze aşezarea în ţară a evreilor supuşi sau nu unei protecţiuni străine ca hangii, cârciumari sau arendaşi.

Se explică expresia „sunt supus austriac”. Ion Brătianu declara la 1877 că fiecare evreu venit în con­flict cu autoritatea, spre a ieşi bazma curată se declara supus austriac. Din zece contravenienţi la impozite, 9 sunt evrei, declara I.C. Brâtianu 49.

Expulzarea a zece evrei vagabonzi prin Galaţi şi a altor 25 din satele Bacăului i-a adus lui I.C. Brătianu un potop de injurii în întreaga presă iudeo-europeană şi americană. Plutocraţia iudaică Geld Judentum 1-a determinat pe Napoleon al III-lea sâ-i dea prinţului Carol I telegrama pe care am reprodus-o în acest capitol.

SESIUNEA DRAMATICĂ 1878-1879. Sesiunea Corpurilor Legiuitoare 1878-1879 este exemplară pentru istoricul parlamentarismului românesc. Parlamentarii aveau ca temă revizuirea articolului 7 din Constituţia impusă de Puterile europene care reprezentau interesele marii finanţe evreieşti şi pe ale Alianţei Universale Israelite, cele mai puternice centre de presiune fiind Franţa, reprezentată prin împăratul Napolexion al III-lea şi diplomatul Wadington şi Germania, reprezentată de cancelarul Bismarck. Puterile impuneau României acordarea de drepturi civice şi politice masei de imigranţi evrei intraţi clandestin în ţară, ceea ce reprezenta un pericol naţional date fiind ocupaţiile speculative ale evreilor şi faptul că se constituiseră ca stat în stat. Guvernul I.C. Brătianu se afla între ciocan şi nicovală. Independenţa obţinută cu armele pe câmpul de luptă trebuia recunoscută de Puterile europene cu condiţia revizuirii articolului 7, majoritatea parlamentară având suportul opiniei publice era împotriva revizuirii. Holban mergea până la a renunţa la recunoaşterea independenţei daca era sa o răscumpere cu un preţ aşa de sângeros. A avea răbdare, aşteptând ca Europa mai bine luminată asupra propriilor ei interese să devie mai echitabilă către noi, care reprezentam în Orient ideile, cultura, instituţiunile şi interesele sale 50. Vasile Conta depune o moţiune antirevizionistă, semnată de C. Ghica, E. Ghica, I.C. Negruzzi, P. Cazimir, C. Ciupercescu, N. Blaremberg, B. Conta şi D. Rossetti-Tetcanu. In replică, Alianţa Israelită din România încearcă să-i ofere 70 000 lei spre a-şi retrage moţiunea. Se constituie un centru de putere moldovenesc antirevizionist condus de Vernescu, care i-a pus condiţii zdrobitoare lui I.C. Brătianu. Cu o abilitate diplomatică şi politică de mare subtilitate începe jocul tergiversărilor care va exaspera Puterile, le va uza răbdarea, uzând şi demolând virulenţa şi consistenţa articolului 44 din Tratatul de la Berlin, astfel că la 6 octombrie 1879 când articolul 7 revizuit a fost votat de Adunarea Deputaţilor, el era redactat conform intereselor naţionale şi departe de ceea ce impuseseră Marile Puteri.

Câteva citate din scrisorile domnitorului Carol I adresate tatălui său, principele Carol Anton de Hohenzollern, pe care-1 informa asupra actelor sale politice, pe care-1 consulta şi pe care-1 ruga să medieze la Berlin chestiuni în litigiu. Scrisoarea datata Bucureşti, 5/17 noiembrie 1878. Citez:… Numai după deschiderea Camerelor şi după schimbarea ministerului, absolut necesara, ţinând seama de rezolvarea chestiunii evreieşti, vom avea o situaţie limpede în afacerile in­terne… Puterile Mari cred că exercită prin întârzierea recunoaşterii independenţei noastre opresiune asupra ţârii; se înşală, însă, în privinţa aceasta, pentru că păzirea lor produce numai îndârjire faţă de străinătate. Regularea chestiunii evreieşti nu se va face din cauza aceea nici mai curând, nici mai târziu, şi bărbaţii noştri politici declară că vor alege timpul care li se va părea mai potrivit. Adevărat că eu mi-aş putea exercita influenţa; cred, însă, că e mai prudent dacă nu voi insista, pentru ca să se potolească surescitarea maximă51.

Scrisoarea datată Bucureşti 16/28 februarie 1879: … Din afară e Rusia care ne apasă în tot felul, aflând un sprijin în Germania; înlăuntru e chestia evreiască, care, după cum am prevăzut chiar din anul trecut, produce cele mai mari dificultăţi şi nu va putea fi rezolvată aşa de curând… după Paşti se vor face alegerile pentru noua Constituantă care va avea să rezolve definitiv chestia evreiască …se vor dezlănţui toate patimile … discuţiunile în Constituantă se vor prelungi până la vară şi eu am puţină speranţă că soluţiunea ce o aşteptăm va mulţumi Europa52.

Scrisoarea datată Bucureşti 3/15 aprilie 1879: … am trecut norocos peste prima parte a campaniei primejdioase care mi-a fost impusă prin tratatul de la Berlin, ţara a recunoscut necesitatea schimbării articolului 7 din Constituţie … Nu trebuie să ne ascundem însă îngrijorarea că e vorba de o întreprindere îngreunată încă din cale afară prin iritaţia de care e cuprinsă mai ales întreaga Moldovă. Am discutat în timpul din urmă cu mulţi bărbaţi influenţi de acolo, care au în privinţa chestiunii evreieşti o judecată obiectivă; cu toate că le-am atras atenţiunea asupra primejdiilor ce ne ameninţă din străinătate, ei vedeau totuşi piedici de nebănuit şi se temeau de neorânduială. Cu Mitropolitul din Iaşi am vorbit două ceasuri, conjurându-1 să predice pace şi concordie şi să se arate mai tolerant decât toţi ceilalţi. Când mi-a răspuns că Moldova creştină nu trebuie să fie dată pe mâna evreilor, i-am atras atenţiunea cât este de primejdios de-a alimenta astfel de idei… Mai este încă o chestiune grea… răscumpărarea căilor ferate, pentru care negociem deja de un an, dar fără rezultat din cauza condiţiunilor apăsătoare ale bancherilor din Berlin. Chestiunea evreiască şi răscumpărarea căilor ferate sunt două probleme aşa de mari, încât abia se pot rezolva în acelaşi timp. In amândouă chestiunile se afirmă influenţa lui Bleichroder. Mă duc pentru câteva zile la Iaşi, unde e centrul agitaţiunii contra evreilor şi unde aceştia din urmă încă sunt din când în când provocatori.

Scrisoarea datată Bucureşti 1/13 iunie 1879 începe după cum urmează: Ne aflăm acum cufundaţi până în gât în chestiunea evreiască, a cărei rezolvare se va mai amâna … Brătianu zice: de cerem prea puţin de la Camere, vom avea Europa contra noastră; de vom cere mai mult, vor respinge Camerele. – în Consiliul de ieri am fost de următoarea părere: 1) să se şteargă fără discuţie articolul respectiv din Constituţie; 2) să se acorde evreilor născuţi în ţară şi anume din părinţi care s-au născut tot în ţară şi nu s-au bucurat niciodată de protecţie străină, drepturile cetăţeneşti pe lângă următoarele condiţiuni: a) să fie făcut serviciul militar; b) să plătească birul personal; c) terminarea unei şcoli româneşti; d) exercitarea unei meserii în ţară… Ar accepta Camerele aceasta? Mai că m-aş îndoi … în Camere se manifesta chiar de pe acum o rezistenţă pasiva care e greu de înfrânt, printre moldoveni se arată o iritaţiune care creşte şi o indispoziţie aşa de mare pentru concesiuni faţă de evrei…53

Scrisoarea datată Bucureşti 20 iunie/2 iulie 1879: am cerut ca guvernul să se declare hotărât în chestiunea evreiască… Guvernul caută să influenţeze Camerele ca să acorde unei categorii anumite de evrei drepturile cetăţeneşti, nu află însă ascultare… Nici ameninţările Europei nu fac impresiune… La Berlin sunt hotărâţi să intervină… să ne prescrie ce drepturi să dam evreilor. Un astfel de pas se înţelege că ar mării iritaţiunile în ţară… Italia se mulţumeşte cu ştergerea articolului 7 din Constituţie, tot aşa cum Anglia cu naturalizarea câtorva evrei. Wadington. însă cere o soluţionare radi­cală, iar la Berlin se insistă pentru… răscumpărarea căilor ferate în condiţiunile cerute de bancherii d’acolo55.

Scrisoarea datată Bucureşti 16/28 iulie 1879 începe aşa: Nenorocita chestiune evreiască a devenit o adevărată luptă uriaşă care trebuie purtată cu ţara şi cu străinătatea… Pe când ţara mă prezintă ca un apărător al drepturilor evreieşti, străinătatea se plânge că nu le respectez destul… Mă cred însă îndreptăţit a pretinde de la Reprezentanţii poporului ca să afle pentru chestia evreieascâ o soluţiune care să apere înainte de toate interesele economice ale ţârii şi să ofere Marilor Puteri posibilitatea de a se declara mulţumite. Dacă am putea înconjura criza prin naturalizarea unui singur evreu, eu aş fi cel mai fericit!… Intrarea lui Kogălniceanu ca Ministru de Interne am declarat-o ca absolut necesară, din cauza agitaţiunilor vehemente din Moldova… Cea mai mare iritaţiune a produs în ţară, îndeosebi în Moldova, propunerea de a se da drepturi civile la anumite categorii de evrei: petiţiuni, monstre, scrisori ameninţătoare adresate mie, părea că se vor înscena demonstraţiuni mai mari. .. Puterile mari au obosit în afacerea aceasta, devenind, prin multe amânări şi dificultăţi, mai puţin exigente, aşa că se vor declara mulţumite cu propuneri echitabile56.

Rezistenţa naţională la dictatul Marilor Puteri a învins. Articolul 7 din Constituţia de la 1866 a fost modificat după o luptă politică care a durat 16 luni. Adunarea Deputaţilor a votat articolul 7 revizuit în şedinţa din 6 octombrie 1879 cu 132 de voturi pentru, 9 voturi contra şi 2 abţineri. P.P.Carp şi C. Bobeica. Vasile Alecsandri se pronunţă în Senat împotriva revizuirii, spunând în discursul său: … Regret de a constata că evreii din Moldova, afară de foarte puţine excepţii, s-au arătat vecinie nepăsători de soarta României, ba pot zice chiar ostili propăşirii noastre naţionale. Unirea Principatelor a fost pentru ei un doliu!… Independenţa Română, o emigrare, şi lupta românilor pentru acea independenţă un motiv de a scumpi banii, de a creşte camătă şi a specula asupra mizeriei obşteşti57.

Articolul 7 modificat acorda evreilor dreptul de a cere naturalizarea în mod individual printr-o cerere adresată Camerelor şi de a obţine naturalizarea ca şi ceilalţi străini, fără dreptul de a avea imobile rurale, drept de care se bucurau în exclusivitate numai românii. Iată şi conjuraţia internaţională care a impus României modificarea articolului 7 din Constituţia de la 1866: Germania, prin cancelarul Bismarck, Austria prin contele Andrassy, Anglia prin lordul Beaconsfield-Disraeli, reprezentantul finanţei evreieşti şi prim-ministru, Franţa prin Waddington, Italia prin Conti.

883 de evrei care într-un fel sau altul serviseră în armată sau serviseră armata au fost împământeniţi în bloc.

EFECTE. CONSECINŢE

Modificarea articolului 7 din Constituţia de la 1866, ratificată de Senat la 11/23 octombrie 1879 a avut consecinţe grave pentru România, deschizând ţara valurilor succesive de invazie evreiasca, acordarea drepturilor politice conducând la acapararea, economiei, băncilor şi finanţelor, astfel încât în preajma celui de al doilea război mondial 70% din economia naţionala aparţinea străinilor, în majoritate absolută evrei. In perioada 1879-1939 România devine pentru evreimea mondială DAS JUDENLAND PAR EXCELENCE, adică ţară evreiască prin excelenţă, construită prin mijloace politice, economice şi propagandistice de către Alianţa Universală Israelită conform planului strategic pe termen lung care viza transformarea României în NOUL ISRAEL. Perioada de vârf a dominaţiei economice şi politice evreieşti în România antebelică se realizează în timpul domniei nefaste a regelui Carol al II-lea, condus de amanta sa Elena-Grunberg-Wolf-Lupescu şi prin ea de oculta financiară evreiască şi de francmasonerie, fapt care a născut legic reacţia naţională prin Mişcarea Legionară şi prin introducerea în sfera politicului a formulei NUMERUS VALACHICUS, aparţinând omului politic Al. Vaida-Voievod.

Perioada 1879-1939 se caracterizează prin lupta pentru supravieţuirea naţionalului care continuă invarianta fundamentală a Istoriei românilor; variantele deznaţionalizării şi colonizării aparţinând factorilor externi de agresiune care şi-au disputat România: catolicismul şi iudaismul în cele două variante: iudeo-capitalismul şi iudeo-comunismul. Invarianta funda­mentală a istoriei românilor: lupta pentru supravieţuire şi consolidarea naţionalului se caracterizează în perioada amintită prin efortul bărbaţilor politici de a organiza, fundamenta, consolida şi a da continuitate statului naţional şi independent România. Aspectul juridic al cadrului statal într-o Românie abia eliberată de sub dominaţia politică a Porţii şi a Puterilor garante alcătuia temelia edificiului în construcţie. Revizuirea articolului 7 a fost doar începutul acţiunilor destabilizatoare iniţiate de Alianţa Universală Israelită spre a nu permite organizarea şi consolidarea statului naţional român, după Protocoale, statul naţional fiind duşmanul de moarte al supra-statului evreiesc. Legea pentru crearea Bursei de comerţ din 1881; legea de constituire a Camerelor de comerţ din 1886; codul de comerţ din 1887 care conţinea dispoziţii privitoare la componenţa etnică a consiliilor de administraţie; legea pentru exploatarea cailor ferate din 1889, care prevedea că străinii vor fi angajaţi numai în lipsa specialiştilor români; legea învăţământului primar din 1893; a învăţământului profesional unde străinii erau primiţi numai ca auditori şi numai cu consimţământul ministrului, în şcolile de arte şi meserii în proporţie de o cincime din locurile vacante, în şcolile comerciale contra unei taxe anuale; dar mai ales legea pentru încurajarea industriei naţionale din 1887 care impunea ca două treimi din lucrători să fie români în termen de 5 ani de la înfiinţarea fabricii, au stârnit protestele presei iudaice din ţară, din Europa şi Statele Unite. Alianţa Universală Israelitâ a contracarat violent procesul de consolidare a statului naţional prin creaţia juridică, invocând persecuţii inexistente, pogromuri, apelând la conducătorii marilor puteri, conjugând focul injuriilor, pe al calomniilor îndreptate asupra bărbaţilor politici, cu mişcarea rapidă a emisarilor trimişi în România sa supravegheze aplicarea articolului 44 al Tratatului de la Berlin căzut în moarte naturala încă din 1879. Ţinta calomniilor Alianţei şi ale presei subordonate au fost I.C. Brătianu şi Mihail Kogălniceanu.

Articolul 7 din legea rurala prin care se interzicea înstrăinarea proprietăţii ţăranului a fost motivul unei campanii împotriva lui Brâtianu. Când Kogâlniceanu în calitate de ministru de interne şi în temeiul articolului 10 din legea asupra poliţiei rurale din 1868, dă ordin prefecţilor ca primarii sa uzeze de dreptul de a acorda sau refuza autorizaţia de a se aşeza în comună a oamenilor fără căpătâi (vagabonzi, negustori ambulanţi); comunităţile evreieşti din ţară stârnesc o furtună în presa iudaică şi se plâng Alianţei, invocând persecuţiile la care sunt supuşi evreii de către autorităţile româneşti sălbatice. Alianţa trage sforile marionetelor ei din guvernul iudeo-francez şi marchizul La Valette îi dă ordin agentului diplomatic francez de la Bucureşti, Mellinet, să adreseze guvernului o notă de protest împotriva expulzării din sate a evreilor (vagabonzi) fapt care lezează dispoziţiile Constituţiei. Kogălniceanu răspunde demn şi ferm spunând că în România chestiunea evreiască este, citez: o chestiune naţionala şi totodată o chestiune economică… Atât guvernul cât şi naţiunea, avem dreptul dea fi îngrijoraţi de progresele acestei naţiuni străine care trăieşte în mijlocul nostru şi al cărei număr creşte nepregetat prin imigrarea evreilor din Galiţia şi din Podolia, provincii ale vechii Polonii, limitrofe cu România…58.

Când în 1895 se aplică legea poliţiei rurale de către partidul liberal revenit la putere, altă furtună de calomnii şi proteste „europene”, care culminează atunci când guvernul închide jumătate din cârciumele evreieşti de la sate, aplicând legea monopolului băuturilor spirtoase din 1873 prin care numai electorii săteşti puteau beneficia de licenţe pentru cârciumârit, Alianţa Universală Israelită a cerut chiar intervenţia diplomatică a Puterilor. Altă vânzoleală europo-americanâ când pentru a apăra economia naţională, în 1883 se promulgă legea împotriva comerţului de loterie şi în 1884 legea împotriva comerţului ambulant, ambele practicate de evrei, loteria slujind bancherii evrei din Lipsea şi Hamburg. Ciclonul protestelor euro-americane este format în deceniul 7 al secolului 19, creşte în intensitate în deceniile 8 şi 9, în proporţie geometrică faţă de rata consolidării juridice a statului naţional România, ca ochiul lui să atingă Bucureştiul în 1902 când se votează legea meseriilor care dădea dreptul de practică numai acelor străini care puteau dovedi că în ţara lor, cetăţenii români se bucurau de reciprocitate. Nu puteau dovedi, li se putea elibera o autorizaţie în condiţii speciale, de către Camera de comerţ şi industrie. Alianţa Universală Israelitâ mobilizează presa şi diplomaţia. Statele Unite ale Americii intră în alertă. Subsecretarul de stat Haye emite note către puterile semnatare ale Tratatului de la Berlin. România a călcat în picioare articolul 44. Deci România trebuieşte pedepsită.

Invariantei fundamentale a istoriei românilor: crearea Statului Naţional Unitar, Alianţa Universală Israelită, prin masa de manevră a evreilor aduşi în România, îi opune prin mijlocirea puterilor străine şi a finanţei supra-statale programul de transformare a ţării în Noul Israel.

Cititi si : https://mucenicul.wordpress.com/2011/02/01/exista-sau-nu-exista-un-proiect-%E2%80%9Cisrael-in-romania%E2%80%9D-v/