New York Times: ” Moneda euro a produs în Europa numai conflicte, ranchiună, inegalități. EURO ȘI UE SUNT ÎN DESTRĂMARE”

Vineri douăzeci și nouă/7/2016

NEW YORK – „Moneda euro, concepută pentru a crea un sentiment de comunitate și uniunea între țările europene, pentru aprofundarea legăturilor comerciale, erodarea frontierelor naționale și alimentarea unui spirit de interes colectiv – și, prin urmare, pentru a deschide porțile către uniunea politică și pan-națională a Statelor Europene -(timp de) 17 ani de la introducerea sa a alimentat conflictele și ranchiuna, a stârnit noi crize și a adâncit dezechilibrele economice și neîncrederea reciprocă „, spune laureatul Nobel.

Una dintre cele mai autorizate semnături pentru New York Times, Peter Goodman, l-a intervievat în acest scop, pe laureatul Premiului Nobel, economistul Joseph Stiglitz,  cu ocazia apariției noii sale cărți intitulată: „Moneda euro: cum o monedă comună amenință viitorul Europei ( „The Euro: How a Common Currency Threatens the Future of Europe.”, ndr).

Interviul se distinge pe prima pagină a NYT din 28 iulie 2016.

În cartea sa, Stiglitz a descris euro ca o greșeală tragică, o monedă concepută fără integrarea politică necesară sau o gândire clară cu privire la defectele sale fundamentale. Moneda euro a fost compromisă de la început printr-o structură prost concepută, iar problemele sale au fost amplificate de politicile economice anapoda, impuse de cele mai puternice țări, drept condiții pentru salvarea celor puternic prinse în capcană de criză.

Ceea ce urmează este o versiune editată și condensată a conversației noastre.

Este dificil să prezinți într-o lumină favorabilă trauma economică, pe care Europa a suferit-o în ultimii ani – veritabile depresiuni în Grecia și Spania, alarmante niveluri ale șomajului în mare parte a continentului. Puneți o mare parte din vină pe euro. Ce s-a întâmplat?

Moneda euro a fost o încercare de a avansa integrarea economică a Europei, prin împărtășirea unei monede comune de către țările din zona euro. S-au uitat peste Atlantic și și-au spus: „Statele Unite ale Americii, economie mare, de succes, monedă unică. Ar trebui să o imităm. ”

Dar ei nu au avut integrarea politică. Ei nu au avut condițiile care ar fi făcut funcțională o monedă unică. Crearea monedei euro este cea mai importantă și unica explicație pentru performanța extraordinar de slabă a economiilor din zona euro, de la criza din 2008 încoace.

Au existat avertismente când a fost inițiată moneda euro că poate nu este o idee atât de minunată (pe cât pare)?

Da, dar cele mai multe au venit de la americani, și asta probabil a determinat reacția lor iritată la ele : ” Oh, voi nu înțelegeți valoarea proiectului european”. Critica noastră nu a fost făcută pentru că noi nu eram de acord cu proiectul european, ci pentru că ei întreprindeau ceva ce submina proiectul european, pentru că nu va funcționa. Răspunsul lor a fost: „Vom crea instituții pe măsură ce înaintăm.” O mare parte dintre cei care au împins acest proiect nu erau economiști.

Dați vina pe euro pentru adâncirea inegalității economice. Cum s-a petrecut asta?

Ideea era că, pentru ca euro să funcționeze, țările trebuiau să conveargă, așa că au formulat aceste idei numite criterii de convergență. Au pus o presiune enormă asupra țărilor pentru a menține joase deficitele și datoriile lor în raport cu G.D.P. (produsul intern brut-nm). Acest lucru a fost privit ca o condiție necesară și suficientă pentru funcționarea monedei euro.

Mai multe dintre țările care au intrat în criză, Spania și Irlanda, fiind printre ele, a avut de fapt un surplus înainte de criză, precum și un deficit foarte scăzut în raport cu G.D.P . Și totuși au fost prinși de criză. Ceea ce ne dă o lecție importantă: Ceea ce oamenii care au fost în spatele creării  euro au gândit că va fi o condiție indispensabilă, de fapt nu a fost.

Faptul dezamăgitor a fost că, după criză, ei nu au învățat nimic. Ceea ce au făcut a fost dublarea în jos(a parametrilor) aceleiași rețete – (adică) austeritate. Structura euro a fost vinovată, iar politicile pe care le-au promulgat au amplificat deficiențele structurale. Rezultatul a fost că țările au început să devieze.

În expunerea dumneavoastră, Germania a impus austeritate într-o Europă neîncrezătoare într-o idee economică discreditată, și anume ideea că dacă factorii de decizie politică se concentrează exclusiv asupra prevenirii deficitelor bugetare și a inflației, se poate conta pe piețe pentru a oferi prosperitate. O mare parte din carte este dedicată demolării acestei idei. Elita germană mai crede într-adevăr în această filozofie sau este altceva în joc?

Am vizitat Germania de multe ori și sunt șocat de cât de puternică este credința în acest punct de vedere, care a fost complet discreditat în altă parte.
Dar politicile sunt amestecate împreună cu interese. Când a izbucnit criza din Grecia în 2010, cele care au fost într-adevăr la risc au fost băncile germane și într-o mică măsură unele bănci franceze. Și acea salvare enormă, care a fost numită drept plan de salvare a Greciei, a fost într-adevăr un plan de salvare, dar al băncilor germane și franceze. Cea mai mare parte a banilor a plecat în Grecia și apoi imediat s-au întors în Germania și Franța.
Când te uiți (și) la alte aspecte ale programului, vezi că acesta ajută, de asemenea, interese speciale din interiorul Europei
.

 Cum așa?

Permiteți-mi să vă dau un exemplu despre unul dintre lucrurile cu adevărat absurde pe care le-au făcut. Ei au cerut ca Grecia să înlăture o regulă în care laptele era considerat proaspăt dacă nu este mai vechi de patru zile. În cazul în care laptele era mai vechi de patru zile, este necesar să fie etichetat. ( drept lapte long-life sau repasteurizat de la două până la 4-5 ori, nu mai țin bine minte, dar era menționat pe sticla de plastic sau pe cutie acest lucru-nm).

Dintre toate lucrurile care s-au petrecut, de ce ați dezbate tocmai despre asta?

Industriile de produse lactate germane și olandeze au vrut să-și transporte laptele lor de la fermele-fabrici de lapte din Europa și să-l vândă consumatorilor greci. Asta ar devasta micii producători din Grecia. Aici a fost ceva care ar putea fi văzut doar ca beneficiind intereselor speciale din zona euro și care de fapt slăbesc economia Greciei.

Susțineți că unii lideri europeni au salutat în secret șomajul în masă, ca mijloc de adaptare la criză, deoarece aceasta era singura modalitate pe care o puteau vedea pentru impulsionarea investițiilor – scăderea salariilor. Îngrădirea monedei euro a exclus alte opțiuni de la masa discuțiilor: țările în criză nu-și puteau lăsa moneda să cadă sau să micșoreze rata dobânzilor ori să extindă cheltuielile guvernamentale. A fost șomajul într-adevăr îmbrățișat ca un fix?

Ei au vrut să distrugă clasa muncitoare. Punctul lor de vedere a fost că muncitorii trebuiau să accepte o reducere a salariilor și schimbarea regulilor de negociere pentru a deveni tot mai dificil pentru ei să reziste. Și, dacă mai trebuie adăugată și o doză mică de șomaj, ce să-i faci, ghinion curat.

Nu cumva acest scop a fost anterior crizei?

Este foarte clar că euro a fost un proiect neo-liberal în concepția sa. Angajatorii iubesc salariile mici. Ei au distrus  sindicatele, în multe țări europene. Ei ar vedea asta drept o mare realizare.

În ansamblu, proiectul european trebuia să ducă la trecerea peste ostilitățile celui de-al Doilea Război Mondial și la construirea unei comunități durabile. Cu toate acestea, exprimându-mă în termenii tăi, moneda euro și politicile aplicate pentru a o păstra, au alăptat în mare parte din Europa nemulțumirile proaspete. Ce colorit politic au aceste nemulțumiri?

Cea mai importantă divergență este între creditor, Germania, și debitor, restul. Criticile pe care le auzi: în Grecia despre germani, există pentru că ei retrăiesc ororile celui de-al doilea război mondial; criticile din Germania, la adresa grecilor, spunând că ei sunt leneși, chiar dacă numărul de ore pe care aceștia le lucrează pe săptămână este mai mare decât al germanilor, există de asemenea. Azvârlirea de acuzații, indiferent dacă sunt sau nu adevărate, a fost enormă și divizarea a fost enormă.

Tocmai am văzut că Marea Britanie a votat pentru a ieși din Uniunea Europeană – în parte, o reacție la faptul că Uniunea Europeană este un loc cu o creștere economică slabă și o conducere slabă. În Italia, așa-numita Mișcare politică Cinci stele câștigă sprijin datorită apelurilor de a renunța la euro – în parte, o reacție împotriva austerității impusă de Germania. Există vreun indiciu că aceste tipuri de evenimente duc la o re-examinare a filozofiei economice care ghidează Europa?

Îmi doresc să se fii  întâmplat. Din păcate, ceea ce am văzut eu este aproape invers. Se marșează pe un experiment eșuat. Este o abordare hard-line în care liderii europeni ca răspuns la Brexit, oameni ca Jean-Claude Juncker, care este șeful Comisiei Europene, a spus, „Vom fi foarte, foarte inflexibili cu Marea Britanie, deoarece vrem să ne asigurăm că nici o altă țară nu pleacă. „

Pentru mine, asta a fost șocant. Tu speri că oamenii își doresc să rămână în U.E. deoarece aceasta furnizează beneficii, pentru că există o credință în solidaritatea europeană, având convingerea că aduce și prosperitate. Iar el spune că singura cale, prin care vom păstra U.E. unită este amenințarea cu ceea ce s-ar putea întâmplă dacă te gândești la plecare.

Concluzionați că cel mai bun scenariu în acest caz este de a reforma și de a salva moneda euro. Dar în absența acesteia, susțineți că este mai bine doar să-l abandonezi ca pe un experiment eșuat. Ce ar trebuie să se întâmple pentru a face euro viabil?

O uniune bancară cu asigurarea depozitelor. Ceva de genul unei garanții euro. O E.C.B. ( Bancă Centrală Europeană) care să nu se concentreze doar asupra inflației – ci să se concentreze asupra ocupării forței de muncă. O politică fiscală care să se ocupe de inegalități. Și trebuiesc eliminate limitele asupra deficitelor publice.

Ce credeți că se va întâmpla de fapt?

Este greu de crezut că mocirla asta poate continua încă cinci ani. Grecia este încă în depresie, și nu mai bine decât a fost cu un an în urmă. Există probabilitatea ca acolo sau într-o altă țară să fie suficient sprijin pentru un alt referendum și o ieșire va avea loc. Acest lucru va începe procesul de destrămare reală a zonei euro.

Traducere și adaptare mucenicul

 

 

 

Exclusiv: Refugiații ocolesc Serbia: Noua rută ROMÂNIA!!!! Iată noua hartă care se distribuie imigranților în Turcia

nova-ruta-migranti-1443177374-748363De data aceasta prin România, Ucraina, Polonia către Germania

Un traseu este din Turcia prin Grecia, Bulgaria și România, precum și partea de vest a Ucrainei, iar apoi prin Polonia în Germania. Pentru prima dată apare un traseu prin Grecia, Albania și Marea Adriatică către sudul Italiei

Un nou val de imigranți din Turcia va inunda în curând Europa, deoarece s-au primit în aceste zile, în taberele din Turcia, instrucțiunile despre noul traseu pentru a ajunge în Germania și în țările scandinave.

Traseul curent prin Serbia și-ar putea pierde în curând relevanța, pentru că se deschide o nouă rută prin Turcia, Grecia, Bulgaria și România, precum și partea de vest a Ucrainei și de acolo prin Polonia în Germania, arată exclusiv Kurir.

Aceasta este o informație primită de serviciile de securitate din regiune și Kurir a publicat o hartă exclusiv nouă, în limba arabă, care este deja împărțită migranților care se află în Turcia.

Este interesant faptul că Ucraina, care deja cu mai mult de un an în urmă se află într-un război civil, pentru prima dată este menționată ca nouă rută prin care vor trece migranții din cauza gardului în creștere, pe care maghiarii l-au pus deja la granița cu Croația și Slovenia.

Pentru prima dată, după cum puteți vedea pe această hartă, ei a început să dea o altă direcție migranților în Europa de Vest și aceasta este prin Grecia, Albania și Marea Adriatică în sudul Italiei.

Reamintim, că un număr mare de imigranți în Italia, a venit prin Marea Mediterană, iar acum noi valuri, în bărci și nave, vor veni prin Albania, care este una dintre cele mai scurte rute de migranți până în prezent.

– În conformitate cu această hartă, care a început să fie împărțită la mijlocul lunii septembrie, Serbia este ocolită, dar aceasta nu înseamnă neapărat că ei vor opri complet circulația prin Macedonia și țara noastră (Serbia-n.m.), dar este de așteptat un aflux mult mai mic de solicitanți de azil în această direcție.mapa-evrope-foto-youtube-ps-1443174171-748281

 

De ”Ziua Demnității” sale poporul elen a fost umilit și desființat

În fiecare an, pe 28 octombrie, Grecia sărbătorește ” Ziua Demnității ”, ziua în care, în 1940, Mussolini i-a dat ultimatum premierului grec Ioaniss Metaxas de a permite trecerea trupelor italiene prin Grecia; altfel avea de înfruntat râzboiul. Premierul grec a răspuns printr-un categoric Ohi(NU). La nici două ore, Grecia era atacată, intrând astfel în cel de-al Doilea Razboi Mondial. Abia în urmãtorul an, în luna mai, poporul s-a eliberat. Este considerată zi națională, la fel ca și 25 martie.

Din cauza problemelor economice în ultimii doi ani, această zi a fost plină de tulburări de stradă, anul trecut parada in Salonic fiind întreruptă de oamenii supărați de măsurile economice luate de guvernul Papandreou. Pentru a preîntâmpina astfel de evenimente nedorite și anul acesta, autoritățile au luat măsuri draconice de securitate. De fapt și-au făcut o paradă privată, dat fiind faptul că la ceremonie și la defilare au fost prezenți doar Președintele și gașca sa de lingăi, dintre care n-a lipsit mitropolitul Thesalonikului, Anthimos, deși locul său ar fi trebuit să fie printre cei care n-au fost lăsați la paradă, adică cetățenii orașului. Da, marele absent al acestei zile a fost PO-PO-RUL, adică sărbătoritul.

Porțiunea de bulevard pe care s-a desfășurat parada a fost strategic aleasă, locul de amplasare al tribunei oficiale fiind protejat de-o parte și de alta de mulți copaci care, ca să vă spun drept, nu știu dacă există chiar toți acolo dintotdeauna sau au crescut peste noapte, pentru a-i proteja pe aleșii poporului de efuziunea maselor. Cert este că cele mai apropiate blocuri erau la cel puțin un kilometru distanță și oamenii, ori au fost evacuați din ele ori erau sub amenințarea lunetiștilor, pentru că nici țipenie de om nu se vedea la ferestre sau în balcoane, așa cum ar fi fost normal. Gardurile de fier instalate de o parte și de alta a bulevardului erau mascate de soldații în termen aduși acolo și înșirați atât pentru securitate cât și pentru a da falsa impresie de mulțime pentru fotografiile făcute de la distanță. Ironia  acestei zile este faptul că cei câțiva veterani care mai sunt în viață, și care au luptat împotriva celui de-al Treilea Reich, au defilat prin fața celui care a vândut, pe bani de nimic, această țară celui de-al Patrulea Reich. În ciuda măsurilor drastice de securitate luate, președintele Papoulias nu s-a simțit nici o clipă în siguranță și fața sa trăda îngrijorarea pe care o simțea. Bănuiesc că cei ce au defilat prin fața lor și a soldaților s-au simțit precum prizonierii de război când defilau prin fața celor din Wehrmacht.

Într-o țară cu mari probleme economice și sociale, cum este Grecia astăzi, o astfel de paradă nu ar fi trebuit să aibă loc deloc.Nesimțirea și sadismul celor care conduc această țară nu are însă margini. Sadism? Da, pentru că nu pot numi altfel  faptul că pui niște copii să defileze prin fața ta și să te onoreze, atunci când tu, în noile măsuri pe care le iei, îi tratezi ca bunuri imobiliare sau autoturisme. Da, ați citit bine. Conform noilor măsuri impuse de Troika cu cât ai mai mulți copii cu atât mai mare este impozitul pe care îl dai la stat, cei mai favorizați fiind cei necăsătoriți sau fără copii. Într-o țară în care șomajul în rândul tinerilor, cu vârste cuprinse între 15 și 26 de ani, depășește 54%, iar rata șomajului general este de peste 25%, tu, Președintele țării, le ceri acestor tineri să te onoreze? Să te onoreze pentru că ai  promulgat o lege care permite super și hiper-marketurilor să le vândă produse expirate la un preț”modic”, pentru că părinții lor nu au suficiente venituri? Da, există o lege acum care permite marilor magazine să vândă produsele alimentare expirate la  un preț mai mic decât cel inițial, pentru cei săraci care nu-și pot permite să cumpere la prețul inițial. Până acum produsele expirate erau livrate fabricilor care produc mâncare pentru animale, acum sunt vândute populației. Nici măcar nu le dau gratis. Îți  asumi riscul și plătești sau nu mănânci deloc?! Îți crești copilul cu produse expirate sau îl lași să moară de foame? Nu poți spune că statul nu ți-a oferit o ” șansă” de-al crește. Să-i onorezi pe cei care ți-au vândut viitorul și care au semnat acorduri în care se specifică că atunci când vei ieși la pensie( dacă o mai apuci), la 65 de ani- femeile și 67 de ani-bărbații, vei lua pensia minimă necesară subzistenței, indiferent ce salariu ai avut și ce contribuție ai plătit la stat? Să-i onorezi pe cei care îți cer de pe acum să declari dacă lași dreptul la pensie, în caz de deces, soției sau urmașilor sau dacă îl lași statului, caz în care îți ia un impozit pe salariu mai mic? Acestea sunt doar câteva din binefacerile pe care împrumutul la FMI le-a adus acestei țări. De aceea am spus sadism pentru că numai un sadic poate să facă ce a făcut astăzi Papoulias și șleahta sa de nemernici. Eu, care nu sunt de etnie elenă, am simțit umilința astăzi când am văzut ce se întâmplă la paradă. Grecii trebuie să o fi simțit și mai mult.

Nu am scris toate astea pentru a vă stârni compasiunea față de greci ci pentru a vă pune în gardă. Aceste lucruri nu vi le spune media românească pentru că nu trebuie să știți ce vă așteaptă, pe voi și toate națiile care s-au îndatorat la FMI, pentru un motiv sau altul. Mai devreme sau mai târziu, toți veți ajunge în aceeași situație, pentru că așa funcționează sistemul ăsta. Sunteți în prag de alegeri și veți săvârși aceeași greșeală pe care o faceți de 23 de ani încoace, să-i înlocuiți pe unii cu alții și să nu schimbați nimic. La fel au făcut și grecii acum un an, și spaniolii, și francezii, și vedeți rezultatele. Cu demagogie nu se schimbă nimic. Nici unul dintre cei care își depun candidaturile nu merită votul vostru. Nici măcar unul. În Constituție scrie că puterea aparține poporului și că votul este un drept al cetățeanului, nu o obligație. Măcar o dată în viață faceți ca aceste două lucruri să devină o realitate. S-ar putea să nu mai aveți o altă ocazie, după cum se prefigurează viitorul Europei. Nu vă duceți la vot ( este dreptul vostru prevăzut de Constituție) și nu le dați puterea acestor politruci, care nu vor face nimic bun pentru voi. Țineți puterea în mâinile voastre și nu o dați decât atunci când vor apărea acei oameni demni de încrederea voastră. Nu vă lăsați înșelați de discursuri pompoase și false atitudini anti-europene. Nici unul dintre ei nu le va respecta pentru că asta ar însemna să-și piardă locul călduț pe care cu atâta trudă și bani l-au apucat. Din suflet vă rog, nu vă duceți la vot decât dacă chiar sunteți convinși că cei pe care îi votați vor face ceva pentru binele țării. Eu vă spun că nu vor face, pentru că nu e greu să vezi acest lucru, dat fiind faptul că sunt aceiași oameni pe care îi știți de 22 de ani încoace și care n-au făcut altceva decât să se mute dintr-o tabără în alta pentru confortul lor. Este cel mai pașnic mijloc de a le arăta că nu vă mai lăsați prostiți de minciunile și promisiunile lor. Având în vedere că alegerile sunt chiar de Sfântul Nicolae, arătați-le că Moșul nu este darnic cu cei bogați și mincinoși, drept pentru care nu le face cadou nici un fotoliu de deputat sau senator. Transformați ziua de 9 decembrie 2012 într-o zi a demnității poporului român.

Bancherii americani dau un calendar precis al falimentului Greciei

DOCUMENTE ce ridica intrebari ciudate pentru Washington, FMI şi BERLIN

Un document scris în care apar date exacte şi acţiuni detaliate  privind planificarea falimentului grecilor se află în posesia a doi principali șefi de pe Wall Street, care se ocupă de tranzacționări valutare, încă din a doua săptămână a lunii ianuarie. The Slog are însă surse separate, dar coroborative, care afirmă existenţa documentului, precum şi faptul că la nivelul personalului superior al bancii  – cel puţin la acea vreme – exista convingerea că planul reprezenta „un calendar, nu o urgenţă”. Planul dă ca dată exactă ziua de 23 martie pentru anunţarea falimentului după încheierea activitățiii.

Bancherilor de pe Wall Street li s-a dat o documentaţie detaliată privind stabilirea unui calendar pentru falimentul grec, inclusiv date exacte şi ”ordine” tehnice cu privire la ultima utilizare a euro ca monedă acolo. Dezvăluirea a ajuns la Slogger’s Roost lunea trecută, moment din care s-a încercat obţinere confirmării acestor dezvăluiri. Aceasta a ajuns în primele ore ale zilei de joi. Una dintre bănci ( care a confirmat dezvaluirea-n.m) este Barclays Capital (Barcap), condusă de controversatul Bob Diamond. Altele (bănci, surse) trebuie să rămână anonime pentru moment, în scopul de a proteja sursele.

Documentul afirmă că Grecia va fi declarată oficial în stare de faliment de către toate agenţiile de rating, după încheierea activităţii, vineri, 23 martie. În week-end toate conturile bancare elene vor fi îngheţate, cu măsuri detaliate de urgenţă, pentru a împiedica zborul  capitalului. Este inclusă în hârtii și o listă de excepţii foarte limitate de la ordinul de „neretragere a banilor”. Toate băncile mari sunt instruite să nu să se ocupe de schimb al monedei euro la deschiderea activitățiilor financiare, în Grecia, luni, 25 martie. Toate pieţele financiare din Grecia se vor închide pentru „cel puţin” o zi.

Și totuşi, a fost în imposibil să se stabilească sursa primară a acestor documente. Dar unul dintre interlocutorii The Slog a recunoscut: „le-am sugerat prietenilor de afaceri greci și clienților să vândă repede tot (stocul-n.m), să vândă sau să lease-back [ formă specială de leasing care constă în vânzarea unei instalații (bun) către o societate care are obligația de a o închiria celui care i-a vândut-o ] proprietățile pe care le-au, să-și golească conturile bancare şi să schimbe totul într-o o monedă tare.”

Nu am nici o îndoială că o astfel de planificare și analiză critică care duce la falimentul  Atenei poate fi uşor ”aranjată” să pară o planificare în caz de urgenţă. Dar acest lucru nu este impresia pe care sursele Slog au lăsat-o: şi existenţa sa este obligată să ridice în continuare suspiciuni în rândul media despre intenţiile reale ale ”UE de Nord”, Washington şi Troika – în special FMI. Cu atât mai mult cu cât existența așa-zisului document susține şi / sau coincide îndeaproape cu:

1. Washington-ul merge pe mai departe neclintit pe finanţările din partea FMI

2. Intervenţia FMI în discuţiile datoriei Atenei

3. Zvonurile persistente legate de planurile lui Wolfgang Schäuble

4. Dovezile anterioare arătate de către Slog privind  coordonarea Americano-germană

5.Seria de tactici de amânare din partea înalţilor oficiali UE, precum şi a Troikăi, începând cu mijlocul lunii ianuarie.

Revizuind cronologia Maratonului datoriilor greceşti, se vede clar că in spatele acestuia se află un destul de evident sabotaj persistent al celor de la Berlin, Bruxelles și FMI:

1. Este a doua saptamana din ianuarie 2012, iar acordul obligatarului este la câţiva paşi mici, de a fi semnat și parafat de către avocați. Intră în scenă Schauble și spune că  ” tunsoarea” nu este nici pe departe suficient de scurtă. Liderul deținătorilor de obligațiuni Charles Dalloran se retrage.

2. Intervine Troica în discuţiile dintre Atena și obligatari, și totul se transforma în haos, apoi se împotmolesc..

3. FinMinCom se întâlneşte la Bruxelles şi mai multe zgomote de încurajare sunt făcute cu privire la progresul spre o înțelegere „după week-end”. Apare Merkel cu cererea de concediere a guvernului elen şi de înlocuire a lui cu un comisar UE. Acest lucru produce mai mult de patru zile de întârziere generală, după care Nicolas Sarkozy declară că cererea germană nu a fost niciodată o cerere în adevăratul sens al cuvântului.

4. Lucas Papademos se implică personal şi încheie un acord cu Dalloran. Apoi, el obține sprijinul tuturor liderilor de partid pentru afacere. Suntem aproape de final. Dar apare, din nou, Schauble şi Bruxelles-ul și spun nu, economia ta e într-o stare mai rea decât ne-am gândit noi că este – avem nevoie de o ”tunsoare” mai strânsă şi mai multe economii.

5. Troica este cea care acum vorbește direct cu deținătorii de obligațiuni, Atena stând pe banca de rezervă. Creditorii dau înapoi. Ei sunt de acord cu o rată de procentaj mai mică pentru noile emisiuni de obligaţiuni şi o tăiere de 70%. Venizelos în acelaşi timp se concentrează pe găsirea de economii suplimentare. Papademos intervine din nou cu liderii şi creditori. Suntem acum doar la ore distanță de un acord final. Mario Draghi spune nu, tăierea este prea mare pentru BCE şi insuficientă pentru oricine altcineva.

6. Draghi cedeaza un pic, iar deţinătorii de obligaţiuni spun că „încearcă să fie flexibili”. Suntem la doi paşi mici distanţă de o înțelegere. Reapare Schauble mormăind despre 325 de milioane de euro de care Grecia ar mai avea nevoie pentru menținerea datoriei țării  în limite rezonabile, adică de … o miime din totalul datoriei greceşti.

6. Spiritele se încing din nou la Atena. Liderii greci încep să mormăie despre a face ceea ce trebuie să facă, obținerea unui acord semnat și apoi alegeri. Berlin-ul şi FinMinCom cer ca toţi liderii greci de partid să semneze un document prin care li se ordonă să rămână în afacere, indiferent de rezultatele alegerilor. Aceștia pierd încă două zile …. dar deţinătorii de obligaţiuni sunt încă dornici să semneze.

7. Bundensbank lasă să se scurgă informaţii către ziarul german Handelsblatt despre faptul că grecii nu vor putea să satisfacă cerințele obligatarului, şi, astfel, falimentul tehnic este acum o certitudine. Povestea își are originile în biroul „ anti-salvare” al ”șoimului”  Jens Weidmann.

8. Deutsche Mittelstands Nachtrichen scoate o nouă poveste susţinând o altă gaură de  2.5 miliarde de euro, găsită în propunerile bugetare greceşti. Povestea este destructurată de către Slog şi alţii şi se dovedeşte a fi o aberație. Dar reuniunea FinMincom de la Bruxelles este amânată şi înlocuită cu o video-conferinţă.

9. Merkel spune că nu are incredere în liderul partidului Noua Democraţie, Antonis Samaras. Liderii atenieni trebuie să semneze acum un alt angajament, după ce 325 de milioane de euro suplimentare au fost  stabilite ca necesare şi  impuse. Au semnat toți. (miercuri dimineata – ieri – 15 februarie).

10. Ieri după-amiază (miercuri), video-conferința miniştrilor de finanţe din UE începe cu discuția despre reducerea pierderilor sale. O propunere fermă este depusă – de Berlin, se pare – săse  împartă următoarea tranşă de salvare în felii mai mici. Următoarea reuniune a Com este stabilită peste şase zile.

11. Schauble descrie datoria greacă ca fiind „o groapă fără fund”. Merkel i se alătură în luptă sugerând ca salvare să fie pusă în ațteptare până după alegerile din aprilie. Acest lucru în mod clar n-are nici un sens, deoarece începând cu 16 martie Grecia se va afla în faliment tehnic ne mai având bani. Iar Schauble a adăugat că într-adevăr, Grecia ar trebui să-și amâne alegerile şi ….. „să instaleze un guvern tehnocrat similar cu cel al Italiei.”

12. Wen Jiabao apreciază cât de frumoasă este Europa pentru vizite, dar Van Rompuy şi Barroso vor veni de departe previzibil, cu mâinile goale.

13. Joi dimineața toată lumea se întreabă în ce stadiu ne aflâm. Venizelos acuză „forţele care încearcă să împingă Grecia din zona euro”. Purtătorul de cuvânt al guvernului german Steffen Seibert numeşte această acuză drept „falsă”, şi adaugă, „eu pot spune destul de clar, în numele guvernului federal, că Germania nu a luat nici o astfel de decizie.” Nimeni nu a spus asta, frumosule. Berlinul doarme narcotizat de gândul că Angela Merkel este  „categoric împotriva falimentului”. O majoritate a liderilor de opinie de piaţă şi a deținătorilor de obligatiuni cred că UE joacă la cacealma, scrie FT. Iar o sursă franceză spunea la The Slog ieri mai devreme  că el crede că Germania ” vorbește de pe poziţia de putere. Nu este nici o îndoială în minţile noastre [în Elysees], că Berlinul are planuri alternative la îndemână ”

Nici nu a început bine ziua de lucru în UE şi, deja, principalii jucatori ai ei sunt ocupați cu  instalarea de obstacole suplimentare. Șeful Radio Luxemburg, Jean-Claude Juncker a spus: „Consideraţii suplimentare sunt necesare în ceea ce priveşte mecanismele specifice pentru a consolida supravegherea punerii în aplicare a programului şi pentru a se asigura că se acordă prioritate plătirii datoriei.” O intenţie vagă ca ar putea dura pentru totdeauna pentru a fi îndeplinită … sau până în martie 23.

Un înalt oficial german, citat de Reuters a adăugat: „Întrebările care rămân sunt foarte importante pentru Germania şi alte state membre cu privire la sustenabilitatea programului.”

În cele din urmă, nici chiar germanii nu pot vedea în viitor: acest lucru se obţine cu timpul …. și numai în cazul în care ai fost o bună bucată din timp în rândul din față. Profilul recent al Angelei Merkel făcut de Slog, a demonstrat fără dubii că Fuhrerița de la Berlin este mai mult decât capabilă de a fi necinstită.

În ultimele trei săptămâni, mai mulţi oficiali UE au alimentat ideea – iarăși și iarăși – că falimentul grec nu mai este o sperietoare așa cum se credea …. sau  mai precis, ne-au spus că a fost o sperietoare. „Acesta ar fi condus la o criză a creditelor şi ne-ar fi lovit  imediat pe noi toţi”, a declarat un oficial senior din zona euro. „Acum, cotele [unui astfel de impact catastrofal] sunt ceva de genul 10-20%. Este încă posibil, dar nu mai este o certitudine”.

În primul rând Draghi pompează bani în sistemul bancar, pe urmă axa Troica / Berlin dărâmă încet totul. Acum, fapte incomode vin la lumină cu privire la existenţa „unui plan”, care ar proteja America – distrugând contagiunea greacă – şi de a ajuta zona euro prin concentrarea numerarului disponibil pentru a salva jucatori mai mari ca: Italia, Spania şi Franţa.

Azi dimineață la știri nu se mai vorbea despre ținerea alegerilor în aprilie, ci în mai sau iunie. Venizelos căuta în continuare bani în timp ce politicienii cu jumătate de normă la tv își împrăștiau, iarăși și iarăși minciunile, cu ajutorul moderatorilor. Mâine? Numai Dumnezeu știe ce vom mai afla pe la ”știri”. Îi sfătuiesc pe toți cei ce au bani la băncile grecești din România să-i retragă și dacă sunt euro să-i schimbe, chiar și în lei. Grecia nu mai este o țară suverană, este un zombi.

 

Ce înseamnă, în viziunea Merko-Sarkozy, reducerea cu 40% a datoriei Greciei?

Azi, la televiziunea greacă, au fost prezentate datele concrete ale datoriei, uriașe, a Greciei față de creditorii ei. După ce au fost puse în aplicație indicațiile Troicăi, acea celebră reducere a datoriei cu 40%, fluturată pe la urechile europenilor ca să îndrepte oprobiul public împotriva grecilor care cereau ieșirea din UE și renunțarea la euro ( și implicit neplata datoriei ), am aflat că nu mai datorăm 360 de miliarde ci 390 de miliarde. Probabil că aritmetica mea nu este aceeași cu cea a FMI-ului. Îmi poate spune și mie cineva cât era dobânda la acest împrumut? Mai mult, v-a spus cineva cu ce dobândă s-a împrumutat Romania de la FMI și cât trebuie să plătiți de fapt pentru acei bani? S-ar putea să aveți o surpriză foarte neplăcută, cum am avut-o de fapt și noi. Atunci nu-i mai bine să ieșim din UE și să-i lăsăm cu buza umflată? Am senzația că atunci când se spune că toate aceste împrumuturi s-au fâcut la dobânzi avantajoase se uită să se specifice pentru cine sunt avantajoase.

Lupul paznic la stână: noul premier al Greciei, Luca Papademos

” Banca Centrală Europeană a orchestrat o lovitură de stat în Grecia. Bancherii Centrali Europeni  l-au instalat pe unul de-al lor în locul prim-ministrului George Papandreou. Banca Centrală Europeană l-a înlocuit pe prim-ministrul ales al Greciei, cu alesul Băncii Centrale Europene, vice-presedintele său , Lucas Papademos. Guvernul controlat de Banca Centrală Europeană a fost învestit ieri (vineri) la ora 2 pm.

Guvernul Băncii Centrale Europene va semna imediat acordul pentru planul de salvare european şi o să impună taxe grele pentru populația Greciei. A fost Banca Centrală Europeană cea care a orchestrat criza datoriei Greciei. BCE a trimis banca Goldman Sachs pentru a ruina guvernul Greciei, prin intermediul datoriei. Criza datoriilor din Grecia a fost orchestrată de către Băncile Centrale Europene pentru a forţa „contribuabilii” să plătească pentru salvarea speculaţiilor lor proaste şi a datoriilor administraţiei publice provenite în mare parte din reduceri de impozite pe profit și pentru imobile pentru cei bogati, transformând povara fiscală în datorie cauzată de nemuncă şi industrie. Astăzi, Banca Centrală Europeană a dobândit controlul complet al Greciei. Ei și-au instalat în mod neconstituţional propriul lor om  pentru a se asigura că Grecia va fi datoare şi, astfel, roabă financiară timp de decenii de acum înainte.”

Luca Papademos împreună cu Jean-Claude Trichet

Lucas Papademos ( papa=tată, demos= popor adică Tatăl-Poporului ce nume predestinat) are un curriculum impresionant:

A absolvit Massachusetts Institute of Technology ( MIT), castigand o diplomă în fizică în 1970, o diplomă de masterat în inginerie electrică în 1972 şi un doctorat în economie, în 1978
– A urmat o carieră academică la Universitatea Columbia, unde a predat economie din 1975 până în 1984, şi apoi la Universitatea din Atena 1988 – 1993
– A servit ca economist șef la Federal Reserve Bank din Boston în 1980
– S-a angajat la Banca Greciei în 1985, ca economist şef, ridicandu-se la guvernator adjunct în 1993 şi guvernator în 1994-2002
– Vicepreşedinte al Băncii Centrale Europene 2002 – 2010  sub președenția lui Jean-Claude Trichet
– Membru al Comisiei Trilaterale din 1998

A fost cel care a gestionat intrarea Greciei în zona euro în 2002. Deși știa care era situația economică și financiară a țării împreună cu prim-ministrul de atunci, Kosta Simitis, au forțat țara să adere la euro, aducând nenorocirile asupra populației, cu promisiuni de mai bine. Omul care a săpat groapa și a manipulat sforile pentru ca țara sa să pice în ea a fost adus la conducerea Greciei ca să-și ducă la bun sfârșit treaba: astuparea gropii și înmormântarea cadavrelor.

Să fi fost doar o coincidență faptul că imediat după ce Grecia a aderat la euro, Papademos a plecat la BCE? Să fie doar o coincidență faptul că el a revenit acum, într-un moment cheie pentru zona euro? Eu nu cred în coincidențe și nici voi n-ar trebui să o faceți având în vedere că la conducerea Băncii Naționale a României aveți un coleg de Comisie Trilaterală de-al lui Papademos, care mai este membru al Clubului de la Roma și președintele Clubului Guvernatorilor băncilor centrale din Balcani, Marea Neagră și Asia Centrală. Nu întâmplător, domnul Isărescu n-a fost schimbat de la conducerea Bancii Naționale de către nici o guvernare, fie ea roșie, albastră sau portocalie, și nici nu va fi schimbat până ce nu-și va fi terminat de îndeplinit obiectivele trasate de bancherii care-l plătesc, adică aducerea țării în rând cu ” lumea bună” a Uniunii Europene sau mai pe înțelesul tuturor, punerea pe butuci a acesteia.

Domnul Papademos n-a lucrat însă singur la aducerea dezastrului. Iată-i și pe compatrioții săi care l-au ajutat din interior:

1. Karolos Papoulias- Președintele Greciei

2. Georgios Papandreou- Fost Prim-Ministru, președintele, fostului partid de  guvernământ, Pasok ( echivalentul PSD-ului)

3. Kostis Stefanopoulos-Fostul Președinte al Greciei ( 1995-2005)

4. Kostas Simitis- Fost Prim-ministru (1996-2004) născut Mordechai Aaron Avouris, a avut bunul-simt să-și scimbe numele în Simitis care înseamnă Semitul. Împreună cu Luca Papademos, au adus euro în Grecia. (în poză zâmbărețul din dreapta)

5. Antonios Samaras născut Ben Hiram, liderul partidului de opoziție Nea Democratia și artizanul acestui guvern de coaliție. Face parte dintr-o familie ai cărei bărbați sunt masoni de patru generații. A fost coleg de dormitor și frate în aceeași frăție masonică cu Georgios Papandreou, pe vremea  când erau studenți în Massachussets la Amherst College.

Aceștia sunt doar câțiva, pe care ați avut ocazia să-i vedeți în aceste zile, dar mai sunt mulți alții. Cu așa o echipă era imposibil ca Grecia să nu ajungă în situația de azi. Toți și-au dat mâna pentru ” binele” țării. Învățați din greșelile altora și nu pe propria piele dacă nu vreți să vă coste prea scump un astfel de curs.