„Ioan Paul al II-lea, un papă care a marcat istoria” altfel decat se spune in varianta oficiala

Carismatic şi intens mediatizat, papa Ioan Paul al II-lea, care va fi beatificat pe 1 mai, a condus Biserica catolică timp de peste 25 de ani şi a marcat istoria sfârşitului de secol XX, contribuind la căderea comunismului în Europa.

Pe 16 octombrie 1978, cel de-al 263-lea succesor al Sfântului Petru, primul papă slav din istorie, îi urma lui Ioan Paul I, care domnise la Vatican o singură lună. Ioan Paul al II-lea a condus destinul Bisericii catolice până pe 2 aprilie 2005, data la care a murit, la vârsta de 84 de ani.

Karol Wojtyla s-a născut pe 18 mai 1920 la Wadowice, în apropiere de Cracovia, într-o familie modestă. Şi-a pierdut mama la vârsta de nouă ani şi, trei ani mai târziu, fratele mai mare, mort în urma unei epidemii de scarlatină, în 1932. Cu o copilărie marcată de absenţa mamei, viitorul papă şi-a dedicat întreaga viaţă Fecioarei Maria, modelul mamei şi al soţiei.

A lucrat mai întâi într-o mină de sare, continuându-şi studiile secundare şi universitare. Apoi, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, a coordonat activitatea unei trupe clandestine de teatru şi a absolvit cursurile seminarului teologic. A devenit preot în anul 1946.

După ce a fost profesor de teologie, a devenit episcop al Cracoviei, în 1964, şi a participat la Conciliul Vatican II (1962 – 1965), devenind apoi cardinal în 1967.

Lider al Bisericii catolice timp de peste 26 de ani, unul dintre cele mai lungi pontificate din istorie, Ioan Paul al II-lea şi-a impus concepţiile încă de la alegerea sa în această funcţie, pe 16 octombrie 1978. Karol Wojtyla, primul papă slav, avea pe atunci vârsta de 58 de ani.

Foarte repede, „papa polonez” înfruntă cutumele de la Vatican şi, alegând să ignore scaunul papal susţinut de credincioşi, cu ajutorul căruia predecesorii săi se deplasau în mulţime, a optat pentru contactul direct cu oamenii, mergând pe jos printre ei, permiţându-le acestora să îl atingă şi luând de multe ori în braţe copiii credincioşilor.

Vaticanul devine prea mic pentru el. Alege să călătorească în lume pentru a-şi vedea susţinătorii, îşi multiplică vizitele oficiale în străinătate, care sunt intens mediatizate.

Carisma sa este evidentă. Pasionat de teatru în tinereţe şi păstrându-şi viu talentul de a simţi ceea ce se petrece în public, atunci când papa Ioan Paul al II-lea se adresa mulţimii, fiecare avea sentimentul că sfântul pontif îi vorbea doar lui.

Succesul este instantaneu, mai ales în America Latină, unde mass-media l-a supranumit „globetrotter-ul Evangheliei” şi „atletul lui Dumnezeu”.

Ioan Paul al II-lea măsura în înălţime 176 de centimetri. Însă fotografii din lumea întreagă l-au transformat într-un „uriaş” încă din primii săi ani de pontificat, iar această imagine a rezistat până pe 13 mai 1981, când turcul Mehmet Ali Agca a încercat să îl asasineze cu trei focuri de armă.

Sănătatea sa a început să se degradeze în ziua în care şi-a fracturat femurul, pe 29 februarie 1994. Maladia Parkinson începea încă de atunci să se manifeste.

Lumea întreagă a urmărit lentul proces de înrăutăţire a sănătăţii sale, prezentat de camerele video ale posturilor de televiziune, până în ziua morţii sale, pe 2 aprilie 2005, o dată la care au avut loc impresionante manifestări de afecţiune în piaţa Sfântul Petru din Vatican.

A contribuit la reorganizarea Bisericii catolice, după reformele ambiţioase iniţiate în timpul Conciliului Vatican II şi a scris 14 scrisori enciclice, trei dintre acestea fiind consacrate chestiunilor socio-economice.

Pacea şi cooperarea internaţională, mai ales în timpul numeroaselor crize şi conflicte din Orientul Mijlociu şi din regiunea Golfului Persic, reconcilierea între religii şi solidaritatea dintre Nord şi Sud s-au aflat în centrul activităţilor sale şi în toate mesajele sale apostolice.

Viaţa şi pontificatul său au fost marcate de evenimentele majore ale secolului XX. Ioan Paul al II-lea a supravieţuit celui de-Al Doilea Război Mondial, a rezistat celor două ideologii totalitare – nazismul şi stalinismul – şi a contribuit la căderea Zidului Berlinului, influenţând astfel atât căderea regimurilor comuniste din Europa, cât şi procesul de reunificare de pe bătrânul continent.

Slujitor al lui Dumnezeu şi al păcii, nu toate angajamentele sale au fost încununate de succes. A văzut cum ţările din Orientul Mijlociu s-au împăcat, au visat la pace şi prosperitate, dar au căzut apoi din nou în întunericul războaielor nemiloase. A combătut islamismul extremist, sectele evaghelice şi terorismul religios, dar nu a putut să împiedice declanşarea conflictelor din Africa.

A fost un papă imposibil de catalogat, pentru că a fost întotdeauna deschis în faţa problemelor cu care se confrunta omenirea – dialogul cu islamul, cu iudaismul şi cu alte religii necreştine – şi a păstrat o linie extrem de conservatoare în problema familiei şi a moralei.

În opinia unora dintre susţinătorii săi, principala „zonă de umbră” a pontificatului său a rămas condamnarea fără niciun compromis a contracepţiei şi a prezervativului, care, într-o lume în care epidemia de SIDA făcea milioane de victime, a condus la îndepărtarea multor credincioşi de Biserica catolică.

În prezent, anumite voci îi reproşează lipsa de hotărâre şi de transparenţă în faţa abuzurilor şi a actelor de pedofilie comise în sânul bisericii, asupra cărora suveranul pontif a păstrat tăcerea.

În plus, pentru a anihila teoriile lansate de teologii contestatari, Ioan Paul al II-lea s-a folosit de unele dintre cele mai zeloase şi mai mistice asociaţii, organizaţii şi mişcări religioase – considerate de unii drept veritabile iniţiatoare ale unor campanii de lobby ale credinţei -, precum carismatica Opus Dei, care oferă Bisericii o imagine reacţionară.

Comentariul meu: Acesta este unul dintre articolele de pe net despre beatificarea lui Ioan Paul al II-lea. Nu sunt eu in masura sa spun daca este bine sau rau ce se face. In opinia mea, singurul care este in masura sa faca din muritori sfinti, indiferent din sanul carei religii ii alege, este doar Dumnezeu. Se spune ca „despre morti numai de bine” trebuie sa vorbesti. Asa este. Dar suntem datori sa spunem si adevarul despre originea fostului Papa Ioan Paul al II-lea. Pe un site catolic din 2004, septembrie 7,  am gasit urmatoarele despre Ioan Paul al II-lea:

„Ioan Paul al II nu este Papa, ci un anti-Papa, al patrulea dintr-un sir [de anti-papi] care au stat în Scaunul lui Petru încă din anul 1958.

La data de 26 octombrie 1958, se pare că, Cardinalul Joseph Siri a fost ales Papă, şi după ameninţări şi manevre, Siri a fost dat deoparte, şi un agent al Francmasoneriei mondiale şi al sionismului a fost pus în locul lui. Acesta a fost Angelo Roncalli, care a luat numele de Ioan al XXIII-lea.

Ceva de acelasi gen s-a repetat în 1963, şi povestea se afla în cartea lui Malachi Martin, „Cheile acestui Sange” undeva între paginile 590 şi 610. (Malachi Martin a fost agent triplu, si este preotul neidentificat în articolul aparut in 1966 in Look Magazine, „Cum evreii au schimbat gandirea catolica” -Pe care il puteţi găsi pe internet prin Google)

Nu mă aştept ca non-catolicii să accepte viziunile sfinţilor catolici şi „fericiţilor”, dar multe dintre aceste biserici care au aprobat persoane sfinte au avut viziunea unei biserici contrafăcute care a preluat structurile Vaticanului şi Biserica Catolică din întreaga lume. Din 1958 „biserica contrafăcuta”, asa cum Fericita Anna Katrina Emmerick a văzut în viziunile ei in jurul lui 1820, a început să submineze Biserica[ Catolica ]. Schimband toate sacramentele, toate catehismele, Liturghia, şi, cât mai repede posibil, înlocuind episcopii vechi cu noi Episcopi contrafăcuti, precum a fost, probabil evreu Marrano, „Arhiepiscopul” Joseph Bernardin, care si-a încheiat cariera exact înainte de a muri, aratand ca un pacient cu SIDA, si care mergand în Israel a afirmat ca „anti-semitismul” a fost initiat de către Sf. Apostol Ioan în Evanghelia Sfântului Ioan. Aceasta a fost prima salvă din cele pe care legiunile de evrei vor spune 10 ani mai târziu împotriva filmului, Patimile lui Hristos.

Paul al VI-a fost „ales” în 1963 (Giovanni Battista Enrico Antonio Maria Montini) şi Montini a fost un evreu marrano, după cum s-a anunţat cu dovezi că Montini a fost o veche familie evreiască care are radacini  înapoi cu multe secole. Sub Paul al VI-lea, crema evreilor si francmasonilor a preluat întreaga structură a Bisericii Catolice, astfel încât astăzi  vedeti dezgustatorii „episcopi” care-si vand in afara Dumnezeul şi ţara. Fiecare dintre ei a fost aprobat de către reţeaua de evrei din întreaga lume înainte de a fi numiţi de către actorul Woytila Karol, [alias] Ioan Paul al II-lea.

Ioan Paul al II a fost „ales” în 1978, după moartea bruscă şi, probabil, uciderea unui italian naiv, [Albino] Luciani, care a luat numele de Ioan Paul I.

Woytila, Ioan Paul al II-lea, pe care ei încearcă să-l menţină în viaţă, atâta timp cât este posibil, este acuzat de a face parte dintre evrei prin filiatie materna. Este adevărat că, în Polonia, el a jucat la echipa de fotbal a evreilor ca tanar. Biografii lui, Tad Szulc, Carl Bernstein (care au lăudat faptul că tatăl său a fost comunistul pentru care a luptat senatorul McCarthy pe Larry King Live cu ani în urmă) si altii care par a fi toţi evrei, şi aduc elogii stralucitoare in crestere despre Ioan Paul al II-lea.  Woytila a fost „ales” Papa din Polonia comunistă. Prietenul meu mi-a dat un articol cu ceva ani în urmă, care a aparut imediat după al doilea Conclav din 1978, care este intitulat „Guvernul comunist Lauda Alegerea Papei.”

Crescând în şcoli catolice, am citit despre Cardinalul Mindzenty, care a fost luat prizonier de către comuniştii evrei, atunci când ei au preluat Polonia după Al Doilea Război Mondial. Mindzenty a fost sub arest la domiciliu, şi niciodată nu i s-a permis să călătorească.  Printr-un contrast puternic, lui Woytila (Ioan Paul al II) i-a fost întotdeauna acordata permisiunea de a călători în şi din Polonia comunistă, şi de a isi vizita colegul revoluţionar (şi evreu marrano?) Joseph Bernardin din Cincinnati de două ori înainte de a fi ales Papă. Un alt biograf al lui Ioan Paul al II-lea, abominabila fata-taioasa şi limba-ascutita George Weigel, este un confident apropiat al ultimului Troţkist evreu Bill Kristol de la Weekly Standard, acum, folosind masca de „republican conservator”.

În 1904, Papa Pius al X-lea l-a primit pe Teodor Herzl, fondatorul sionismului modern. Puteţi găsi amanunte despre această întâlnire pe multe site-uri ale Google şi căutand „Papa Pius al X Herzl Zionism” şi aici este un fragment din paginile web:

„La data de 25 ianuarie 1904, Herzl a fost primit în audienţă de către Papa Pius X. Cu nouă ani înainte, ca el sa redacteze Statul Evreu, Herzl a arătat o intelegere conştienta fata de ingrijorarile romano-catolicilor şi a  formulat politica sionista privitoare la acestia:” Sanctuarele de Creştinătate ar fi protejate prin atribuirea unui statut extra-teritorial pentru ele, cum este bine cunoscut în dreptul naţiunilor. Noi ar trebui să formam o Garda de Onoare privitoare la aceste sanctuare, raspunzand de îndeplinirea acestei datorii cu existenţa noastră. ”
În ciuda acestei sensibilităţi fata de durerile creştine, şi a includerii ulterioare în gândire centrala sionista a acestui sentiment de responsabilitate faţă de altarele creştinismului, Herzl nu a reuşit să obtina o binecuvântare papală pentru marea sa hazardare.
Evreii nu l-au recunoscut pe Domnul nostru, prin urmare, nu putem recunoaste poporul evreu,” i-a spus răspicat Papa Pius al X-lea.
Riposta papală nu l-a luat complet prin surprindere pe Herzl. Cu trei zile inainte secretarul de stat al lui Pius il avertizase că” atâta timp cât evreii neagă divinitatea lui Hristos, noi cu siguranţă nu putem fi de partea lor „Cum am putea atunci sa fim de acord cu recâştigarea posesiei lor asupra Ţarii Sfinte?”
Secretarul de stat, de atunci, al Vaticanului, era marele spaniol Merry del Val, care a declarat, de asemenea, citat de contele rus Cherep-Spirodovich în cartea sa” The Hidden Hand” (Mana ascunsa), ” De fiecare data cand găsim ceva imoral şi distructiv pentru societate, găsim un evreu în spatele lui.
O trecere rapida la 1991, când agentul-evreu, şi, probabil, jumătate evreu el însuşi, Woytila, a declarat într-o minciună subliniată cu aldine în Parade Magazine, că recunoasterea dreptului evreilor de a revendica Israelul a fost politica consecventa a Bisericii Catolice. Acest lucru a fost scris într-un articol publicat în Politica Criminală de către LT Patterson in jurul lui 1991, după cat îmi amintesc. Ioan Paul al II-lea i-a recunoscut Israelului exact ceea ce Papa Pius al X-lea a spus ca nu ar putea fi făcut sau sprijinit atata timp cat ei l-au respins pe Mântuitor.
Acum puteţi înţelege vizita ” respectuoasa” a lui Ioan Paul al II-lea la Auschwitz  pentru a depune mărturie la clădirile false de acolo.
Vaticanul acum, părând să ia partea arabilor in aceasta problema, – face ceea ce au făcut comuniştii în Rusia timp de 41 de ani, şi încă mai face Putin astăzi: pretinde a fi prietenul arabilor, aduna informatii, le da arme învechite şi se asigură că programul evreiesc merge inainte cat de triumfator posibil.
Nu mă aştept ca non-catolicii să fie de acord cu punctul de vedere actual al Bisericii Catolice de astăzi, după cum si noi cei cativa catolici in alertă o facem. Non-catolicii pot spune: „Priviti, mare curvă din Babilon este în cădere, aşa cum merită.”

Cu toate acestea fiecare modificare efectuată de către cei patru anti-papi ai celui de-al doilea Vatican (Ioan al XXIII-lea 1958 – 1963, Paul al VI-1963-1978, Ioan Paul I 1978 – 1978, Ioan Paul al II, 1978 -?) impreuna cu falsul lor consiliu al Vatican II (1962 – 65) au fost în direcţia protestantismului (a se vedea http://www.realnews247.com/altar_comparison_pictorial.htm pentru o demonstraţie dramatică a deformarii arhitecturii Catolice, incepand cu Conciliul Vaticanului II).
Zeci şi zeci de pagini ar mai putea fi scrise „, dar acest lucru dă ideea. În cazul în care Biserica Catolică este Biserica adevărată, atunci ea va trece prin Patimile lui Hristos: răstignire, îngropare vremelnica (acum) şi învierea Sa. În cazul în care ea este Biserica adevărată, atunci ea se va ridica din nou miraculos, şi adevăratul Papa va fi repus pe tronul Sfântului Petru, şi contrafăcuta Biserica va fi aruncata afară, şi, potrivit mai multor sfinti, vor cunoaşte toţi că „degetul lui Dumnezeu” este aici.
Chiar acum, din punctul nostru de vedere, „Biserica este în eclipsă” – lumina fiind blocata de către biserica contrafăcuta a iudeo-masoneriei.
Jxxxxxx. Jxxxxxx.

P.S. nu acorda atenţie acelor mulţi catolici care încă mai încearcă să spună că Ioan Paul al II nu ştie ce se întâmplă, şi că acestia sunt doar” Episcopi răi „,” inregistrarea a 25 ani de distrugere este clara. Scandalul pedofililor „precum satanicii episcopi”, ca Bernardin care a recrutat homo pentru ” preoţie ” în seminariile catolice incepand cu 1970 sau cam aşa ceva, şi a indepartat bărbaţii normali este detaliată în cartea „Good Bye, Good Men”, a lui Michael Rose deşi Rose nu reuşeşte să tragă concluziile evidente din dovezile impresionante pe care le-a acumulat.
Recent, Ioan Paul al II-lea a promovat legea pentru protejarea episcopilor pedofili „Bernard Law”, într-o poziţie la Sf. Maria Maggiore din Roma. Dar catolicii-in-negare nu se vor confrunta cu muzica, indiferent de cât de multe dovezi se strang. Motivul pentru care papii celui de-al Doilea Vatican sunt anti-Papi este faptul că acestia au sprijinit toate documentele eretice ale lui Paul al VI-lea despre Libertatea Religioasă, semnate  la Vatican II. Un Papa adevărat nu poate semna un document al Consiliului care contine erezii în el. Când face asa ceva, el anunţa deja că nu el este Papa.
Iudeo-masoneria controlează Vaticanul din 1958, iar acest lucru este începutul înţelegerii declinulului moral din lume incepand cu acel moment.
Jxxxxxx. „

http://www.cephas-library.com/catholic/catholic_pope_has_jewish_mother.html

Nu ma mira faptul ca un alt protector al pedofililor, Papa Benedict al XVI-lea,  il beatifica, si inca prin derogare de la norma, pe un altul. Ceea ce ma uimeste este memoria scurta a celor care stiu de aceste fapte si totusi tac malc sau aplauda frenetic. Nu uitati ca articolul redat mai sus a fost publicat in 2004. In 2010 biserica catolica a fost zguduita de alte scandaluri privind pedofilia, si continua sa iasa la iveala noi si noi povesti, marea majoritate datand chiar din perioada anilor ’70. A face un sfant dintr-un om si Papa care a protejat pedofilia este, in opinia mea, strigator la cer in ochii Domnului dar placut inaintea evreilor. Numai asa isi poate bate joc dracul de crestini.

De unde vine Steaua lui David?

Surprinzatoare revelatii asupra Originii simbolurilor de stat

de Dr. Israel Shahak

În anul 1998 statul modern Israel si-a sărbătorit a cincizecea zi de naştere a sa. Drept pentru care lumea occidentală s-a alăturat celebrarii, inclusiv mulţi creştini practicanţi. Cineva ar putea observa, în special în magazinele de cărţi, cantităţile mari de Stele ale lui David expuse în standurile de afişare ca sa atraga ochii spre recentele cărţi publicate, care lauda istoria statului sionist. Acesta nu este singurul punct care critica faptul că istoria Israelului este explicata destul de unilateral în aceste cărţi – în special prin eliminarea sortii perdanţilor veşnici ai conflictului din Orientul Mijlociu, palestinienii. O altă critică se referă la faptul că, în ţările occidentale – din fericire – nimeni nu se supără pe reclamele ce folosesc Steaua lui David, dar că, pe de altă parte, afişarea publică a crucifixului creştin în Israel, va duce la proteste violente şi chiar la luarea de măsuri din partea legislaţiei. Această discriminare religioasă în Israel nu este percepută în afara Israelului, deoarece victimele din trecut nu pot fi criticate astăzi. Înţelegerea aspectului că Ordinul catolic al iezuitilor a fost cel care a selectat Steaua lui David ca simbol evreiesc, este destul de amuzanta dacă nu de-a dreptul ironica. 


 Date despre întrebarea cum a evoluat Steaua lui David şi modul în care a fost acceptată de către evrei ca simbol ” al lor” se găsesc numai în contribuţiile istoricilor israelieni adevarati, publicate în revistele israeliene istorice. Mai întâi de toate, este necesar să realizăm că numele ebraic precum şi cel idis al acestui simbol este, de fapt,  „scutul lui David.” Nu ştiu de ce a fost în cele din urmă numit „Steaua lui David”. 

Trebuie remarcat faptul că în antichitate şi Evul Mediu evreii nu au posedat nici un simbol naţional sau religios, chiar dacă simboluri diferite au fost folosite ocazional, mai ales candelabrul cu şapte brate (simbolul oficial al Israelului- menorahul) şi leul.  

Istoria Scutului lui David începe la Praga în anul 1648. Pe parcursul ultimului an al Războiului de 30 de ani, Praga a fost asediata de armata suedeză. Oraşul a fost în principal, apărat de miliţia cetăţenilor din Praga, care a inclus si o unitate de evrei. (Acesta a existat, până cand Maria Tereza,  a încheiat participarea evreilor în miliţie) Din cauza ca suedezii nu au reuşit sa preia oraşul, împăratul german Ferdinand III a decis să atribuie steaguri de onoare şi alte decoratiuni tuturor unităţilor de miliţie cetăţenesti , în conformitate cu propria lor auto-definire a originii. Aceasta i-a inclus si pe evrei. Cu toate acestea, la Viena nimeni nu ştia ce fel de simbol sa puna pe steagul, care urma să fie atribuit evreilor. Chiar şi familia Openhaimer, „evreii de curte ” ai împăratului, nu ştiau ce să faca. În neajutorarea lor, au apelat la  cercetatorii iezuiţi din Viena, pentru a le găsi un simbol evreiesc. In cele din urmă au ajuns la concluzia că Regele David „trebuie să fi avut prima şi ultima literă din numele său, D, pe scutul lui.” Ei ştiau că alfabetul evreiesc s-a transformat din aramaica in jurul anului 400 î.Hr., deşi alfabetul fusese încă  de timpuriu folosit în diverse ocazii festive. Monedele antice evreieşti, de exemplu, sunt inscripţionate cu aceste litere vechi, care sunt identice cu literele punice. În acest alfabet litera „D” este un triunghi, similar cu  grecescul Delta de astăzi (D). Prin urmare, acestea două triunghiuri au fost suprapuse si au constituit Scutul lui David (Y). Acest lucru a fost apoi brodat pe steagul evreiec şi   prezentat evreilor din Praga ca o distincţie onorabila pentru datoria lor faţa de ţară. 

Evreilor, la rândul lor, le-a plăcut acest simbol şi rabinii lor academici au înţeles sensul, deoarece transformarea  alfabetului evreiesc a fost, de asemenea, menţionata în Talmud. Deci, acest nou simbol a început să se răspândească in aceste orase, care aveau legături cu Praga, şi a fost folosit în sinagogi şi în timpul ocaziilor festive. Unul dintre aceste oraşe a fost Frankfurt pe Main, şi atunci când familia Rothschild din Frankfurt a fost înnobilata în secolul al XIX-lea, si-a plasat acest simbol evreiesc, deja celebru la acea dată, pe blazonul sau. De atunci, simbolul s-a răspândit ca focul salbatic in toate comunităţile evreieşti, inclusiv non-europene, mai ales ca familia Rothschild avea o reputaţie considerabilă în rândul evreilor, în acel moment. S-a dus vestea chiar şi în comunităţile izolate, ca scutul ar avea puteri magice, şi au existat poveşti, de exemplu in Yemen, în care un strămoş al familiei Rothschild a reuşit sa exorcizeze diavolul din fiica împăratului, etc.

Evreii nu au cunoscut si nu au utilizat de fapt acest simbol înainte de anul 1648, cu excepţia perioadei de timp dintre 700 şi 400 î.Hr., când a fost folosit de evrei, precum şi de non-evrei în vrăji magice. În orice caz, este destul de amuzant sa stiti ca simbolul evreiesc, care este astăzi pe steagul Israelului, a fost scos de fapt în evidenţă de către iezuiţii vienezi, dupa cum a solicitat Împăratul german.

De aceea nu se susţine astăzi în Israel, cum că acest simbol ar avea o origine veche, pentru că mulţi israelieni sunt interesati de istoria evreilor şi au ca hobby activ arheologia hobby, iar o astfel de afirmaţie ar fi expusa rapid ca o minciuna. Prin urmare, originea acestui simbol este pur şi simplu ignorata. Chiar şi mişcarea sionistă nu a utilizat scutul lui David, până la moartea fondatorului sau Herzl; pe steagul lui Herzl a fost un leu furios, inconjurat de sapte  stele in cinci colturi. Cu toate acestea, David Wolfsohn, succesorul lui Herzl, care a acordat mai multă atenţie sensibilităţii evreieşti, a creat acest pavilion care mai târziu a fost acceptat de către statul Israel. Fundalul alb cu benzi albastre pe margini se coreleaza cu eşarfa de rugăciune evreiasca de astăzi. Coloritul provine, cu toate acestea, de la toga romană, caz  în care violetul a fost înlocuit cu albastru, deoarece acest albastru special este culoare preferata a evreilor din motive necunoscute pentru mine în acest moment.


Publicat pentru prima dată sub pseudonimul Ysmael Rubinstein in „Vierteljahreshefte für Freie Geschichtsforschung 3 (2) (1999), pp.. 181f.  Traducere de Eschen Fabian

Source: The Revisionist 2(3) (2004), pp. 249f

Pregatirea pentru Al Treilea Razboi Mondial- a inceput pe 15 august 1871

Glosarul, abrevierile şi eseul care urmeaza va ajuta cititorul sa inteleaga cum Albert Pike, Mare Maestru al grupului luciferic cunoscut sub numele de Ordinul Palladium, a scris o scrisoare datată 15 august 1871 care descrie planurile  pentru al Treilea Război Mondial, văzut ca o necesitate pentru a aduce Noua Ordine Mondială.

    ” Al Treilea Razboi Mondial trebuie să fie instigat profitând de divergenţele cauzate de ” Agentura” Illuminati, între sioniştii politici şi liderii Lumii Islamice. Războiul trebuie să fie condus în aşa fel încât islamul (Lumea arabă musulmana) şi sionismul politic (statul Israel) sa se distrugă reciproc. [1] Între timp, celelalte naţiuni, o dată in plus divizate pe această temă vor fi constrânse să lupte până la completa epuizare fizica, spirituala,  morala şi economica … Vom dezlănţui Nihilistii şi ateii şi  vom provoca un formidabil cataclism social … Apoi, peste tot, cetăţenii, obligaţi să se apere împotriva minorităţii revoluţionarilor, ii vor extermina pe acei distrugători ai civilizaţiei, şi mulţimea, deziluzionata de creştinism, al cărei spirit deistic, din acel moment, va fi fără busolă sau direcţie, doritoare de un ideal, dar fără ştie încotro să-si indrepte adoraţia, va primi adevărata lumină, prin manifestarea universală a doctrinei pure a lui Lucifer, adus în cele din urmă la vedere publicului. „

Iudaism: colectivitate de evrei care practică o religie bazată pe Tora si Talmud.

Sionism: o organizaţie de evrei care a crezut ca poporul evreu are nevoie de o natiune a lor pentru a scăpa de persecuţii.

RothIsm sau Rothschildism: abreviere pentru mişcarea sionista corupta şi cooptata de Casa de Rothschild şi agenţii lor, să avanseze o Noua Ordine Mondială pe ordinea de zi.

RBZJ: Evreii sionisti bazati pe Rothschild, acronim utilizat atunci când se face referire la oricine este conectat sau în legătură cu Casa de Rothschild.

RAGENT: Abreviere pentru un agent Rothschild

Casa de Rothschild (Rothschild): Imperiu financiar global fondat la sfarsitul secolului al 18-lea de către o dinastie de khazari, un popor vechi din Georgia. [2]

Rothschild controleaza o porţiune mai mare parte a avuţiei din lume şi sunt mana ascunsa din spatele tuturor cataclismelor sociale: Revoluţia franceză, rusă şi americană; comunismul, capitalismul, războaiele mondiale şi  statul modern Israel.  Rothschild nu sunt evreii din Biblie şi nu practica iudaismul.

Mel Gibson ar fi fost corect dacă ar fi pretins ca Rothschild sunt responsabili pentru toate razboaiele din lume. Ziarul    ” Liderul Muncii „din Marea Britanie, pe 19 decembrie 1891, s-a referit la Rothschild atunci când a scris:

    „Acest echipaj de supt-sânge a fost cauza răului incalculabil şi mizeriei în Europa în secolul prezent şi a clădit bogăţia sa prodigioasă în principal, prin atatarea de războaie între state care niciodata nu ar fi trebuit să se certe. Ori de câte ori există o problema în Europa, ori de câte ori circula zvonuri de război şi minţile oamenilor sunt distrase cu teama de schimbare şi de calamităţi, puteţi fi sigur că un nas incârligat Rothschild isi face jocurile sale, undeva în apropierea regiunii perturbate „(ibidem, p. 12). In „Imperialism,” scriitorul JA Hobson scria: „Nici un Mare Razboi nu ar putea fi întreprinse de către nici un stat european … în cazul în care casa de Rothschild şi conexiunile sale se declara împotriva lui” (ibidem, p, 25).

” Liderul Muncii ” nu a utilizat termenul de evreu, deoarece Rothschild sunt descendenţi ai Khazarilor; ei nu sunt din sămânţa lui Avraam.

Rothschild a fondat şi finanţat mişcarea sionista pentru a promova o Noua Ordine Mondială, pe ordinea de zi. La prima conferinţă sionista, Theodor Herzl, un agent al Rothschild (Ragent) spune clar ca Rothschildism-ul (RothIsm-ul) nu este pentru salvarea evreilor,

    „Este esenţial ca suferinţele evreilor …. sa devina mai mari …. Acest lucru va contribui la realizarea planurilor noastre …. Am o idee excelentă ….Voi impinge antisemitii să lichideze averea evreilor …. Antisemitii ne vor sprijini prin urmare, în sensul că vor consolida persecuţia şi asuprirea evreilor. Antisemitii trebuie să fie cei mai buni prieteni ai noştri. „[3]

Întoarcerea evreilor în „Ţara Sfântă”, în 1947

 Pe 29 august 1897, Theodor Herzl, fondatorul RothIsm-ului, la primul congres sionist a prezis că, în termen de cincizeci de ani va exista un stat evreu. Rezoluţia ONU (GA 181)a împărţit Palestina în 1947.

RothIsm-ul este o mişcare politică de a-i încuraja, sau forţa dacă este necesar, pe evrei să se mute în Palestina.  Toţi evreii au fost încurajati; nu a contat daca ai fost din sămânţa lui Avraam, daca ai ramas pentru Palestina sau altceva.

”Alegerea anului 1947 ca  sfârşit al Diasporei şi întoarcere a evreilor în „Ţara Sfântă”  a lui Herzl este una dintre acele  „coincidente ciudate”, cum ar fi aceeaşi persoană câştigătoare la loterie trei săptămâni la rând, sau  împărţirea Palestinei, finalizata în 1947, care făcea parte din planul Rothschild pentru o Noua Ordine Mondială „, pentru a efectua un control complet şi total asupra fiecărei fiinţe umane de pe planeta şi pentru a reduce dramatic populaţia lumii cu două treimi.”

Societăţile secrete ale Rothschild:  Illuminati Bavarezi, Ordinul Perfectibilists, Skull and Bones nu mai sunt clasificate ca science-fiction preistoric şi isi au originea în religiile antice şi oculte: iezuiţii, Cavalerii Templieri, Rosicrucienii, francmasonii şi Cabala.

În 2003, o emisiune de 60 de minute a difuzat un segment cu Alexandra Robbins, membru al personalului de la The New Yorker. Robbins, o absolventa a Yale, a străpuns zidul de tăcere din jurul Skull and Bones, filiala americană a societăţii secrete a lui Rothschild şi a publicat best seller-ul Secretele Mormantului: Skull and Bones, Ivy League şi Căile Ascunse ale puterii.

Membrii Skull and Bones includ pe unii dintre oamenii cei mai puternici ai secolului 20.

 JP Morgan, John D. Rockefeller, Avraam Kuhn şi Solomon Loeb sunt toti conectati la Imperiul Financiar Global  Rothschild şi societăţi secrete. Ei sunt membri ai Federal Reserve, Bancii Angliei, Franţei şi Germaniei sau, de fapt, ai oricarei banci centrale, oriunde în lume.

RothIsm-ul nu a fost finanţat aşa de în secret atunci când baronul Edmond (Binyamin) de Rothschild a achiziţionat 90000 de acri în Palestina lansand viitorul Israelui, iniţial ca o societate agricolă. După ce primii colonişti au sosit, acestia au vrut ca Rothschild „să-si ia mâinile de pe ea „. Baronul Edmond a răspuns: „Am creat Yishuv, eu singur. În consecinţă, nimeni, nici coloniştii si nici organizaţiile nu au dreptul sa intervina în planurile mele „.

Lordul Moyne, secretar britanic de stat la Cairo, în 1942 a încercat să intervină în planul baronului Edmond, atunci când acesta a declarat  ca”evreii nu erau descendenţi ai evreilor vechi şi astfel ei nu puteau avea nici o ” pretentie legitima ” asupra Ţarii Sfinte. În favoarea limitarii imigraţiei evreieşti în Palestina, el a fost acuzat de a fi „un duşman implacabil al independenţei ebraicilor,” şi pe 6 noiembrie 1944 Lordul Moyne a fost ucis de doi membri ai Gang Stern (gruparea lui Yitzhak Shamir ). [4]

Un stat evreu, un sacrilegiu, poate fi găsit în Biblie

 Un stat evreu poate fi găsit în cartea Apocalipsei. Lui Ioan, un discipol al lui Iisus din Insula Patmos în 90 d.Hr., i-a fost spus să „Scrie lucrurile pe care le-ai văzut, şi lucrurile care sunt, şi lucrurile care trebuie să fie în continuare.” Ioan a scris:

    “Iar curtea cea din afară a templului, scoate-o din socoteală şi n-o măsura, pentru că a fost dată neamurilor, care vor călca în picioare cetatea sfântă patruzeci şi două de luni( 1279 zile).
    „Şi voi da putere celor doi martori ai mei şi vor prooroci, îmbrăcaţi în sac, o mie două sute şi şaizeci de zile.” Apocalipsa 11:2 & 3

Herzl a prezis în mod corect divizarea de ONU la 1947  dar Ioan, în spirit, a fost luat până la cer şi a văzut că cetatea sfântă va fi sub picioarele poporului non-evreu  pentru patruzeci şi două luni până în 1967 (688 AD + 1279 ani), atunci când, în primele ore ale războiului de şase zile evreii au preluat controlul Ierusalimul de Est şi proorocirea în imbracaminte de sac s-a încheiat atunci când acestia si-au facut propriul lor stat pe 14 mai 1948 (688 AD + 1260 ani). 

Marele rabin Joel Teitelbaum, a crezut ca RothIsm-ul este „munca lui Satan, un sacrilegiu, o blasfemie” si Holocaustul, s-a plâns el, „a fost un rezultat direct al RothIsm-ului, o pedeapsă de la Dumnezeu.”

Rothschild a fost foarte conştient de istoria evreilor şi evreii, în funcţie de Noul Testament creştin, l-au persecutat şi răstignit pe Iisus Hristos şi pe cei mai multi dintre adepţii lui initiali. Bisericile tradiţionale americane din secolul al 19-lea n-ar fi sprijinit o ocupaţie evreiască a patriei lui Iisus.

Evreii sionişti bazati pe Rothschild (RBZJ), precum şi un artist escroc, Cyrus Scofield, au fost utilizati pentru a schimba America şi orientarea sa religioasa, prin utilizarea ca referinţă a Bibliei Scofield de la Oxford University Press.

Scofield, după ce a fost eliberat din închisoare i-a fost prezentat lui Samuel Untermeyer, preşedintele Hayesod Koren şi al mişcarii RothIsm în America.

Untermeyer, un avocat, a contribuit la pregătirea Legii Bancii Federal Reserve în 1910, precum şi la finanţare  Bibliei de referinţă a lui Scofield.

Biblia Scofield are sute de note de subsol, uşor de citit pe marginile şi în partea de jos a paginilor, care înşelător împleteste părţi din Vechiul şi Noul Testament, împreună, ca şi cum aceiaşi oameni le-ar fi scris, în acelaşi timp. Dovada cea mai convingătoare a influenţei RothIsm-ului asupra lui Scofield sunt însuşi notele ei , exemple de mai jos fiind luate din Editia revizuita in 1967 :

    „Pentru o naţiune comiterea păcatului de anti-semitism aduce judecata inevitabilă.”  „Dumnezeu a făcut o promisiune necondiţionată binecuvântand prin seminţele lui Avram naţiunea lui Israel de a moşteni un anumit teritoriu pentru totdeauna.”

 De fapt, nu există nici un păcat de anti-semitism în Biblie şi Avraam nu a lăsat moştenire un teritoriu ” specific ”  descendenţilor săi.

Pat Robertson şi Jerry Falwell ii identifica pe ” evreii lui Scofield” în Geneza 12:3, ” Binecuvânta-voi pe cei ce te vor binecuvânta, iar pe cei ce te vor blestema îi voi blestema; şi se vor binecuvânta întru tine toate neamurile pământului” şi concluzioneaza fals:

    „Dumnezeu a binecuvântat America, deoarece America i-a binecuvântat pe evrei. Dacă această naţiune vrea ca domeniile ei sa rămâne bălaie de cereale, realizările sale ştiinţifice să rămână notabile, precum şi libertatea ei sa rămâna intacta, America trebuie să continue să stea cu Israelul. „

John McArthur, autor, pastor la Mega-Biserica comunitatii ” Grace ” a venit cu explicaţia ” Razboi Just ” pentru Războiul din Irak, din cauza  notei lui Scofield „teritoriu specific” . Pe CNN i-a spus lui Larry King, „Irakul este” un razboi just „pentru că Irakul nu a respins numai Evanghelia lui Iisus Hristos, dar a făcut tot ce se poate face, pentru a eradica poporul lui Dumnezeu, şi anume Israel.”

Robertson, Falwell şi McArthur din cauza lui Scofield, ignora principiile centrale ale creştinismului: căutarea pacii şi iubirea duşmaniilor lui, Pacea fie cu tine, că cel blând şi cei care lucrează pentru pace – mai degrabă decât cel puternic şi violent – sunt binecuvântati de Domnul.

     „Apoi va zice celor de la stânga Lui (Robertson si celorlalti),” : Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau;  Străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat.”  „Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit? ” „El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut.’” Matei 25:41-45
    Pre-milenarismul, Dispensationalismul, Iudeo-Creştinismul şi ” Sionismul-Creştin” toate se bazeaza pe nota de subsol Scofield ” Un blestem sa cada asupra celor care-i persecuta pe evrei” pentru a justifica războiul din Irak şi încălcarea drepturilor omului în Gaza şi Cisiordania de catre Israel.

Este de neconceput exagerarea influenţei lui Cyrus Scofield, precum şi a Oxford Press in secolul al XX-lea in convingerile creştine şi evreieşti ale sectarilor. Cu publicitate si promovare nelimitata, Biblia Scofield a devenit cel mai important instrument pentru a răspândi mesajul sionismului creştin: că statul modern Israel este împlinirea profeţiei biblice.

Uganda nu este Ierusalim

 În 1903, Joseph Chamberlain, Secretarul Colonial britanic, a dus ” Proiectul Uganda”, o colonie evreiască in Africa de Est, lui Theodore Herzl. Herzl iniţial a respins ideea, dar  pogromul din aprilie 1903 de la Chisinau,o explozie medievala în care 49 de evrei ruşi au fost ucişi, 92 răniţi grav, 500 de răniţi uşor, l-a facut sa se  răzgândeasca şi el a recomandat soluţia controversată ca o măsură temporară.

Herzl nu a trait pentru a vedea respingerea Planului  Uganda în 1905.  El, şi discuţiile ulterioare despre o patrie, alta decât Palestina, au murit în mod neaşteptat când Herzl avea doar 44 de ani.

David Wolfson i-a urmat lui Herzl, dar el nu a reuşit să-l convingă pe Bei-ul turcilor să renunţe la Palestina după ce Imperiul Otoman s-a prăbuşit. Dr. Otto Warburg (legat de Paul şi Max, agenţi ai Rothschild) a fost pus în loc şi mişcarea a fost mutată la Berlin.

Al doilea Război Mondial s-a incheiat, dar nu pentru palestinieni

Războiul s-a încheiat în 1945 şi după cel mai aprig episod din istoria evreilor, refugiaţii s-au mutat din taberele de concentrare in taberele de persoane strămutate, până când lumea a fost dispusa să dea supravieţuitorilor Holocaustului pamantul palestinian.

Pentru modul in care Organizaţia Naţiunilor Unite a dezbătut rezoluţia ca să împartă pământul palestinian, mediatorul -numit de ONU, contele Folke Bernadotte, a considerat  rezoluţia drept ofensatoare.

    „Principii de bază impiedica aceste victime inocente ale conflictului [palestinienii nu au fost de vina pentru Holocaust] de a reveni la casele lor, în timp ce evreii imigranţi se revarsa în Palestina şi, mai mult, ameninţa să înlocuiască permanent refugiaţii arabi deposedaţi care au fost aici timp de secole „. El a descris,” pradă sionista pe scară mare şi distrugerea satelor [palestiniene] fără nici o aparentă militara necesară . „

Raportul său (ONU Document A. 648) a fost depus pe 16 septembrie, 1948. A doua zi, Contele Bernadotte şi asistentul său au fost asasinaţi în acea parte a Ierusalimului ocupata de către sioniştii.

În cele din urmă marina britanică i-a atacat pe cei 4500 de supravieţuitori ai Holocaustului ( „Exodul 1947”), în drumul lor spre Palestina şi patria lui Rothschild a fost un fapt implinit.

 La 14 mai 1948, mandatul britanic asupra Palestinei a expirat si Rothschild a stabilit Statul Evreu, situat în singurul loc din lume in care ar putea avea loc o ciocnire a civilizatiilor, Ierusalim.

Întoarcerea evreilor în „Ţara Sfântă” prevesteste Armageddon-ul.

Armageddon, batalia finala, va veni atunci când cineva va distruge Dom-ul Stancii. Această moschee magnifica cu cupole de aur construita pe locul Templului lui Solomon (urâciune a pustiirii) impiedica întoarcerea lui Mesia. Creştinii Radicali şi evreii, cred că Hristos nu va veni înapoi pe pământ, până când evreii nu vor reconstrui Templul.

Dom-ul trebuie sa fie demolat, apoi pentru prima dată în istorie, datorită lui Sadaam Hussein, care a distrus 90 la suta din zonele umede din Irak, 200 de milioane de oameni ar putea trece Eufratul pentru un război sfânt în Ierusalim.

Un razboi care va scapa planeta de milioane de mancatori inutili.

Noua Ordine Mondială a Rothschild are nevoie numai de 500 de milioane dintre noi, ca sclavi.

http://www.thepeoplesvoice.org/TPV3/Voices.php/2009/06/02/preparing-for-world-war-iii-august-15-1871