NATO a fost creată de criminalii de război naziști pentru a ridica cel de-al Patrulea Reich

NATO este o mişcare politică care încearcă să reînvie nazismul. Această organizaţie neo-nazistă și-a organizat reprezentanțe în multe ţări, precum şi reţele internaţionale.

Pe 24 martie 1999, Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) a lansat un război de agresiune, ilegal şi neprovocat, împotriva Republicii Federale Iugoslavia. NATO nu a avut nici o autorizaţie din partea Consiliului de Securitate al ONU să efectueze această agresiune.

Nu numai că agresiunea încalcă Carta ONU, dar, de asemenea,și convenţiile internaţionale referitoare la mai multe reguli de război. În mod deliberat NATO a vizat țintele civile, și nici măcar spitalele nu au fost cruţate de atacurile criminale NATO. De fapt, NATO a reuşit să distrugă mai multe spitale decât tancurile armatei iugoslave.

La data de 07 octombrie 2001 NATO a lansat un alt război de agresiune, ilegal şi neprovocat, împotriva statului suveran Afganistan. Afganistanul nu a atacat nici o ţară, nici pe 11 septembrie 2001, nici înainte de această dată şi nici după acea dată. Afganistanul a fost un stat cu o apărare slabă, care a fost şi continuă să fie o victimă a crimelor de război comise de către Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO).

La 25 martie 2011 NATO a început un alt război neprovocat, de data aceasta împotriva Libiei. Libia nu a atacat nici o ţară NATO, şi nu a lansat nici un fel de ameninţări la adresa vreunei ţări. Guvernul libian a făcut doar ceea ce ar face orice ţară, de a înăbuși o rebeliune armată care a fost iniţiată de mercenari străini plătiți. De ce a NATO a atacat Libia? Gadaffi era pe punctul de a crea un sistem bancar nou în Africa, care avea de gând să scoată FMI-ul, Banca Mondială şi alți mari bancheri albi din afacerile din Africa. din acel moment nu ar mai fi existat multele împrumuturi de ruinare utilizatede Occident pentru a paraliza economiile africane în mod intenţionat prin plătirea unor dobânzi uriașe. În schimb Banca de Investiţii Africană, cu un capital de 42 miliarde de dolari, planificase să ofere împrumuturi majore cu rate la  dobânzi mici sau chiar zero pentru fiecare naţiune africană. Libia finanţase deja proiecte majore de infrastructură în Africa, care au început să creeze legături într-economiile africane şi să rupă dependenţa perpetuă de ţările vestice pentru importuri. Înainte ca NATO să lanseze războiul de agresiune împotriva Libiei ea a furat cele 42 miliarde dolari care erau alocate pentru  poporul african, prin Banca de Investiţii din Africa.

Crimele comise de NATO împotriva Iugoslaviei, Afganistan şi Libia sunt aceleaşi crime pe care predecesorii NATO le-au comis în al doilea război mondial.Documente istorice europene și americane dezvaluie o legătură insidioasă între nazism şi NATO. Ele dezvăluie că NATO a fost creată de criminalii de război naziști.

Unica misiune a NATO este înfiinţarea celui de-al Patrulea Reich. Si ei, la fel ca predecesorii lor, utilizează războiul (invazia apoi ocupaţia) pentru a stabili cel de-al Patrulea Reich, războaie în care de bunăvoie şi în mod intenţionat comit atrocităţi inimaginabile împotriva civililor. Războaie, care sunt declarate de către dreptul internaţional drept agresiuni nejustificate. În procesul de instituire a celui de-al patrulea Reich liderii lor comit crime împotriva păcii, crime împotriva umanităţii şi crime de război. Astazi ei recrutează guvernele din țări precum Statele Unite, Canada, Marea Britanie, Franţa, Italia şi guvernele din fostele ţări ocupate de naziști pentru a construi acest imperiu nazist numit al Patrulea Reich.

În termeni neo-naziști, al Patrulea Reich este definit ca promotorul supremaţiei ariene, anti-semitismului, biotopului, militarismului agresiv şi totalitarismului. Mai mult, neo-naziştii cred că această creştere va deschide calea pentru stabilirea Imperiului de Vest, un imperiu pan-Arian al lumii care cuprinde terenuri ocupate de popoare cu descendență preponderent europeană (Europa, Rusia, anglo-America, Australia, Noua Zeelandă, Africa de Sud , America de Sud), şi alte ţări având în mod semnificativ populație albă din America Latină. Cadrul pentru al Patrulea Reich a început odată cu formarea  Tratatul Atlanticului de Nord (NATO) şi războaiele celui de-al Patrulea Reich au început imediat după reunificarea Germaniei.

În cartea sa, The Rise of the Fourth Reich: The Secret Societies That Threaten To Take Over America ( Apariția celui de-al Patrulea Reich: societăţile secrete care amenință să preia America), Jim Marrs susţine că unii membri supravieţuitori ai celui de-al treilea Reich German, împreună cu simpatizanţii din Statele Unite şi din altă parte, aflându-se la  adăpost sigur prin intermediul unor organizaţii cum ar fi ODESA şi Die Spinne, au lucrat în spatele scenei, începând cu sfârşitul celui de-al doilea război mondial, să adopte cel puţin unele dintre principiile nazismului (de exemplu: militarismul, fascismul, cucerirea, spionajul la scară largă asupra cetăţenilor, utilizarea corporaţiilor şi a propagandei pentru a controla interesele naţionale şi ideile) în cultura, guvern şi în întreaga lume de afaceri. El citează influenţa pe care naziştii au introdus-o in Statele Unite, la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, așa cum oamenii de știință naziști au fost introduși în Operațiunea Paperclip  pentru a ajuta la avansarea aerospațială a SUA, precum şi achiziţionarea şi crearea de conglomerate, de către nazişti şi decătre simpatizanţii lor, după război, atât în ​​Europa cât şi în SUA – dintre care cea mai mare este Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO).

America a devenit soldatul celui de-al Patrulea Reich nazist la 11 septembrie 2001.

Atunci când Turnurile World Trade s-au prăbuşit, cei mai multi americani pur şi simplu au refuzat să creadă sugestiile cum că atacurile au fost organizate de către grupuri care lucrau pentru guvernul SUA în sine. Americanii s-au temut să dovedescă faptul că, deși au apărut rapoarte de ştiri, guvernul american și-a anunţat planurile pentru invazia din Afganistan cu luni înainte chiar ca atacurile de la 11 septembrie 2001 să fi avut loc. Guvernul Statelor Unite a facut planuri şi, și-a anunţat intenţia la Organizaţia Mondială, la începutul anului 2001. Momentul atacurilor asupra Turnurilor Mondiale ale Comerţului se potrivea în întregime ca o mănușă. Atacurile şi revărsarea furiei poporului american au adus un suport incontestabil pentru războiul deja planificat. NATO s-a folosit de un alt eveniment, ca cel asupra  clădirii Reichstag-ului, pentru a înființa cel de-al Patrulea Reich.

Chiar şi după ce le-au fost prezentate dovezile, americanii din ziua de azi cred că talibanii şi poporul afgan sunt inamicul Statelor Unite. Faptul că nici un cetăţean afgan, oficial politic sau personal militar nu au luat parte nici la planificarea atacurilor de la 11 septembrie 2001 și nici la executarea atacurilor este încă de neînţeles. Mulți din Statele Unite cred că Afganistanul a atacat SUA pe 11 septembrie 2001, chiar şi după ce guvernul Statelor Unite a publicat numele şi naţionalităţile celor care au deturnat avioanele şi pe cel al creierului atacului. Majoritatea au fost cetăţeni arabi. bin Laden era, de asemenea, un resortisant saudit. Nu au existat teroriști talibani sau vreun cetăţean afgan. Zero. Nici unul.

Chiar şi cu toate dovezile care disculpă (pentru a-l elibera de vină) Afganistanul de orice crimă împotriva Statelor Unite, Guvernul Statelor Unite și-a acordat singur competenţe extraordinare temporare, în special competenţele interzise conform dreptului constituţional, dar puterile guvernamentale au afirmat că au nevoie pentru a putea avea de a face cu ” terorişti „. Poporul american, prea naiv şi în mod fanatic prea centrat pe sine pentru a vedea că a fost înșelat în mod grosolan de către guvernul său, a fost de acord cu minciunile guvernului şi contradicţiile flagrante. Deoarece americanii sunt prea naivi şi prea auto-centrați aceste competenţe ilegale temporare sunt acum în America nu mai puțin  temporare decât erau în Germania atunci când ideologul nazist, Adolf Hitler a ars clădirea Reichstag-ului (clădirea Parlamentului Imperiului German) şi i-a acuzat pe ” teroriştii ” pe care ei îi numeau comunişti. Distrugerea clădirii i-a dat lui Hitler scuza pentru ca naziştii să poată suspenda majoritatea drepturilor prevăzute de Constituţia Germaniei din 1919, într-un efort al lui Hitler de a spori securitatea de stat în întreaga Germanie. 68 de ani mai târziu istoria s-a repetat și în cazul când guvernul Statelor Unite a atacat Statele Unite, pe 11 septembrie 2001, în vederea acordării unor puteri extraordinare care au suspendat ilegal Constituţia Statelor Unite şi Lista Drepturilor (o suspensie ilegală, care continuă până astăzi) . Ei au dat vina atacurilor asupra „teroriştilor”, dar de data aceasta aceștia au fost numiți Al Qaeda.

Guvernul SUA ştie că conduce o naţiune de laşi. Guvernul american a trebuit să cheltuiască  trilioane  de dolari, pentru a ridica al Patrulea Reich, pe războaie în care lașii să poată lupta. Guvernul SUA a decorat cu însemnele regalității trupele pentru a le face mândre de ele însele, ținându-le în continuare în capcana imaginii de sine.

Ştiind că este nevoie de curaj pentru a ucide inamicul faţă în faţă, guvernul Statelor Unite a cheltuit sume mari de bani pe arme minune, avioane, submarine, artilerie cu bătaie ultra-lungă, rachete de croazieră, drone fără pilot şi rachete ghidate – arme care ucid la  distanţă, astfel încât cei care săvârșesc uciderea să nu trebuiască să facă faţă realității celor săvârșite.

Ştiaţi că Hitler a fost Omul Anului în Time Magazine din 1938? Stalin a fost Omul Anului în revista TIME a anului 1939 şi 1942. George W. Bush a fost Omul Anului în Time Magazine în 2000 şi în 2004. Toți acești bărbaţi, şi mulți alții, de asemenea, sărbătoriți de către mass-media, au fost monştri de neimaginat. Toți trei au săvârşit acte de tradare împotriva propriilor lor ţări şi popoar, le-au luat drepturile şi au comis atrocităţi împotriva statelor străine. Lecţiia învățată din aceste fapte este că nu este uşor să identifici un tiran la fața cului atunci când trăiești alături de el, dar mai ales când este unul pe care presa îl sprijină și îl promovează.

Tirani ies în evidență numai atunci când te uiți înapoi, după ce devine cunoscut ceea ce au făcut. Poporul german nu s-a ridicat lîmpotriva lui Hitler pentru că mass-media lor i-a trădat, la fel cum mass-media americană trădează cu plăcere poporul american, voluntar, şi chiar cu mândrie, abandonându-și rolul său tradiţional de câine de pază împotriva abuzurilor guvernului.

Este însăşi natura puterii cea care atrage genul de oameni pe care nu ar trebui să îi aibă. Statele Unite ale Americii este un premiu care atrage bărbaţii şi femeile care doresc să facă absolut orice pentru a câştiga puterea, şi, prin urmare, de asemenea, sunt dispuşi să nu facă absolut nimic cu acea putere odată ce o au. Dacă cineva se gândește suficient de mult, va realiza că toți tiranii, din trecut şi mai ales din prezent, au TREBUIT să utilizeze înşelăciunea asupra populaţiei lor pentru a iniţia un război.

Nici un cetăţean al unei naţiuni moderne industrializate nu-și va trimite copiii pentru a muri într-un razboi doar pentru a prelua  resursele și activele altei națiuni, dar resursele și activele sunt obiectul tuturor războaielor care s-au purtat. O naţiune care doreşte să iniţieze un război de cucerire trebuie să creeze iluzia unui atac sau  a unei ameninţări ca să-l poată începe şi trebuie să ofere întotdeauna populaţiei lor de laşi  o scuză care niciodată să nu atragă atenția asupra iluziei artizanale.

Este naiv, să nu mai vorbim de faptul că este de-a dreptul rasist, să se presupună că tiranii apar doar în alte ţări şi că, într-un fel Statele Unite sunt pur şi simplu imune doar pentru că sunt americani. Statele Unite nu a scăpat din ghearele unei dictaturi. Oamenii Statelor Unite ale Americii, ca și germanii din anii 1930, nu au avut curajul moral să se ridice şi să arate minciunile guvernului.

Numai în cazul excepțional în care americanii sunt dispuşi să se ridice împotriva guvernului lor tiranic, generaţiilor viitoare vor putea să se uite în urmă la poporul american cu aceeaşi hotărâre și asprime cu care-i privim noii pe germanii din 1930.

Ca sursă principală de drept internaţional, hotărârea Tribunalului Nürnberg, în cazul din 1945-1946, al celor mai mari criminali de război nazişti este simplu şi clar. Liderii noștri invoca adesea şi laudă hotărârea, dar, evident, nu au citit-o. Curtea Internaţională a declarat:

” A iniţia un război de agresiune, prin urmare, nu este doar o crimă internaţională, este suprema crimă internaţională diferind doar de alte crime de război, în sensul că conţine în sine răul acumulat în ansamblu.”

La Nuremberg, Statele Unite şi Marea Britanie au presat ca liderii naziști să fie urmăriți penal pentru planificarea şi iniţierea războiului agresiv. Curtea Supremă de Justiţie, (prin) Robert Jackson, şeful personalului urmăririi penale americane, a afirmat că” lansarea unui război de agresiune este o crimă şi că nici o situaţie politică sau economică nu-l poate justifica.” De asemenea, el a declarat că „în cazul în care anumite acte de încălcare a tratatelor sunt crime, acestea sunt crime și dacă le face Statele Unite și dacă le face Germania, iar noi nu suntem pregătiți să stabilim o regulă de conduită penală împotriva altor, pe care noi nu am fi dispuși să o invocăm împotriva noastră.

Carta Naţiunilor Unite  vede agresiunea în mod similar. Articolele 2 (4) şi (7) interzic intervenţiile în competenţa internă a oricărei ţări şi ameninţare cu forţa sau folosirea forţei de către un stat împotriva altuia. Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite în Rezoluţia 2131, „Declaraţia cu privire la Inadmisibilitate unei intervenţii”, a întărit părerea că o intervenţie militară puternică, în orice ţară este o agresiune şi o crimă fără justificare.

Punând o etichetă „NATO” pe politica şi conduita agresivă nu va conferi acestui comportament nici o sfinţenie. Acest lucru este pur şi simplu o pervertire a AlianţeiNord-Atlantice, care se presupune ca s-a format ca o alianţă defensivă în temeiul Cartei ONU. Tratatul Atlanticului de Nord a promis semnatarilor să se abţină de la ameninţarea sau utilizarea forţei în orice mod incompatibil cu scopurile Organizaţiei Naţiunilor Unite, şi în mod explicit a recunoscut „responsabilitatea principală a Consiliului de Securitate (al Organizaţiei Naţiunilor Unite), pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale. „Evident, ocolind aprobarea ONU pentru atacarea şi ocuparea fostei Iugoslavii, apoi  a Afganistanului şi acum a Libiei, SUA şi NATO au încălcat această obligaţie de bază.

Dintr-un alt punct de vedere al dreptului internaţional, conducerea actuală a atacurilor militare armate agresive de către Statele Unite şi NATO constituie o crimă de război continuă. Contrar credintelor planificatorilor lor de război, bombardamentul aerian fără restricţii este interzisă în conformitate cu dreptul internaţional. Bombardarea „infrastructurii” apei unei ţări, a centralelor electrice, podurilor, fabricilor, televiziunilor şi locaţiilor radio nu sunt restrânse pentru a legitima obiective militare. Atacurile SUA şi NATO, au cauzat, de asemenea, o pierdere excesivă de vieţi şi prejudicii civililor, care încalcă un alt standard. Ei au ucis acum sute, dacă nu mii, de civili nevinovaţi şi lipsiţi de apărare.

Comentariul meu: Eu aș adăuga și războiul din Irak. De asemenea, să nu uităm că cei care au inventat nazismul și fascismul dar și comunismul, adică toate tipurile de extremism  precum și ” teroriștii”, au fost sioniștii evrei mânați de dorința înființării unui stat israelian, plan care până la urmă le-a reușit de minune. Dacă planul lor ar fi fost numai acesta, de inființare a unui stat (ilegal) israelian, atunci ar fi trebui ca sioniștii să se liniștească după ce au obținut ce au dorit, dar planul era și este unul mult mai măreț. Crearea statului Israel a  fost doar o etapă din acest plan măreț, al cărui unic țel este dominarea întregii lumi și conducerea ei de către o rasă (elită) superioară. Ceea ce ne-a arătat Hitler a fost doar o mostră, față de ceea ce va urma. ”Nebunia” manifestată de Hitler nu a fost ceva legat strict de persoana lui, un ” defect” al naturii. Acest gen de ”nebunie” caracterizează un grup de oameni, dacă pot fi numiți așa pentru că din punctul meu de vedere ei nu au nimic uman în ei, care  se consideră aleșii lui Dumnezeu, un dumnezeu care n-are nici o legătură cu Cel pe care îl știm noi și care n-are nimic dumnezeiesc în el. Nici cruzimea lui Stalin nu este ceva strict personal. Este doar o altă trăsătură ce caracterizează această rasă superioară. Obama le are pe amândouă. Acești oameni nu fac parte din acea rasă, sunt doar unelete de care elitele s-au folosit, și se folosesc încă,  pentru a-și îndeplini câte o etapă a planului. Ceea ce trebuie să învățăm din tot ce s-a întâmplat în trecut și din ceea ce se întâmplă în zilele noastre este că cei care aparțin acestei rase superioare însumează toate aceste caracteristici într-o singură persoană, adică sunt nebuni, cruzi, manipulatori, răi, etc. exact ca și dumnezeul lor, Lucifer. La fel ca și el, aceștia se folosesc de oameni care să facă lucrurile murdare pentru ei după care se descotorosesc de ei fără nici o remușcare sau milă. În afară de rasa și țelul lor, nimic nu are valoare. Asta trebuie să invățăm și să înțelegem: că nu le putem schimba planurile dar putem măcar să le înțelegem și să nu le facem jocul.

Rolul Sionismului in Holocaust, ceva ce nu o sa auziti in media si nici nu o sa cititi in cartile de istorie, dar pentru care Romaniei si Germaniei li se cer despagubiri

De la începuturile sale, mulţi rabini au avertizat asupra pericolelor potenţiale ale sionismului şi deschis au declarat că toţi evreii credincioşi lui Dumnezeu ar trebui să stea departe de el ca de foc. Mesajul lor a fost că zionismul este un fenomen rasist sovinist care nu are absolut nimic de a face cu iudaismul. Ei au exprimat public că zionismul ar fi cu siguranta în detrimentul bunăstării evreilor şi neamurilor şi că efectele sale asupra religiei evreieşti nu ar fi altele  decât cele distructive. Mai mult, acesta ar vicia reputaţia evreilor ca un întreg şi ar putea crea confuzie totala în comunităţile evreieşti şi non-evreieşti. Iudaismul este o religie. Iudaismul nu este o rasă sau o cetăţenie. Acesta a fost şi rămâne încă un consens în rândul rabinilor.

Am fost lasati în Ţara Sfântă prin voia lui Dumnezeu, cu scopul de a fi în măsură să studiem şi sa practicăm Tora fără perturbări şi pentru a atinge niveluri de sfinţenie dificile de atins în afara Ţarii Sfinte. Am abuzat de privilegiu şi am fost expulzaţi. Asta este exact ceea ce spun toţi evreii în rugăciunile lor la fiecare festival evreiesc, „Umipnay mayartsaynu chatoenu golinu” – „Din cauza păcatelor noastre am fost expulzaţi din ţara noastră”.

Am fost avertizati de Dumnezeu ” sa nu intram în Ţara Sfântă ca un popor înainte de ora predestinata”, ” sa nu să nu ne revoltam împotriva naţiunilor”, să fim cetăţeni loiali, sa nu facem ceva împotriva voinţei oricarei naţiuni sau a onoarei sale, să nu cautam răzbunare, discordie, restituire sau compensare; „de a nu părăsi exilul inainte de vreme.” Dimpotrivă, trebuie să fim umili şi să acceptam jugul exilului. Pentru încălcarea jurămintelor „trupul vostru o  sa devina pradă ca cerbul şi antilopa în pădure”, şi răscumpărare va fi amânată.

(Talmud Tractate Ksubos p. 111a).

Incălcareaa jurămintelor nu este doar un păcat, este o erezie, deoarece este împotriva fundamentelor credinţei noastre. Numai prin atitudinea de pocăinţă completă Atotputernicul singur, fără nici un efort uman sau vreo intervenţie, ne va rascumpara din exil. Aceasta va fi după ce Dumnezeu va trimite pe profetul Ilie şi pe Mesia care-i va  impinge pe toti evreii la pocăinţa finala. In acel moment va fi pace universala.

Toate autorităţile religioase evreieşti de conducere ale acelei epoci au prezis ca greutăţi mari se vor napusti asupra umanitatii, în general, şi asupra poporului evreu, în special, ca rezultat al sionismului.  A fi evreu înseamnă că fie esti nascut dintr-o mamă evreică  fie convertit la religi cu condiţia ca el sau ea sa nu aiba nici o rezerva cu privire la legea evreiasca. Din păcate, există mulţi evrei care nu au nici cea mai mica bănuială cu privire la obligaţiile unui evreu. Multi dintre ei nu sunt de blamat, pentru că în multe cazuri, le lipseste educaţia evreiască şi educaţia[din copilarie]. Dar exista si cei care denaturează în mod deliberat învăţăturile tradiţiei noastre pentru a se potrivi nevoilor lor personale.

Este de la sine înţeles că nu oricine are dreptul sau capacitatea de a lua o decizie în ceea ce priveşte filosofia dreptului sau a unei religii. Mai ales în chestiuni in care această persoană nu are nici o calificare. Rezultă atunci că acei indivizi care au „decis” că iudaismul este o cetăţenie trebuie să fie ignorati şi chiar criticati. Nu este nici un secret faptul că fondatorii zionismului nu au studiat Legea evreiască şi nici nu si-au exprimat interesul fata de tradiţia noastră sfântă. Ei au sfidat deschis autoritatea Rabinica şi s-au auto-numit drept lideri ai „naţiunii” evreiesti. În istoria evreilor, acţiuni precum acestea  întotdeauna au insemnat dezastru. A fi un evreu şi a arăta deschis sfidarea autorităţilor sau a introduce „amendamente” ori „inovaţii”, fără consultarea prealabilă cu cei numiţi oficial drept lideri spirituali ai evreilor este ecuaţia ideala egala cu o catastrofă. Nimeni nu poate decide doar [ pentru ca vrea] sa „modernizeze” vechile tradiţii sau reglementări. Liderii spirituali ai iudaismului contemporan cunoscuti mai bine ca rabinii ortodocşi au primit hirotonisire pentru a judeca şi interpreta problemele referitoare la credinţa evreiască. Acesti rabini si-au primit drepturile şi responsabilităţile lor şi formeaza o verigă în lanţul neîntrerupt al tradiţiei evreieşti datând in timp înapoi de  la Moise, care a primit Tora de la Atotputernicul Dumnezeu Însuşi. Acestia au fost adevaratii rabini care, în momentul formarii miscarii sioniste, au prevăzut rezultatul pernicios care era fără nici o îndoială urmarit.

A existat un om care poseda un remarcabil geniu iudaic şi un nivel de sfinţenie de necontestat care a enunţat orientarea evreiasca cu privire la sionism. Acest individ carismatic, Rabinul de Satmar, Marele Rabin Joel Teitelbaum, a spus pe sleau tot ce gandea. Direct la subiect el a numit sionismul „lucrarea lui Satan”, „un sacrilegiu” si „o blasfemie”. El a interzis orice fel de participare, chiar de la distanţă asociata cu sionismul şi a spus că sionismul a fost hotarnicit pentru a aduce mânia lui Dumnezeu asupra poporului Său. El si-a menţinut această poziţie cu neclintită vitejie de la debutul sionismului, în timp ce el era încă în Ungaria până la moartea sa în New York, unde a condus o congregaţie de sute de mii [de evrei]. Marele Rabin Teitelbaum, vlăstarul unei moşteniri [pline] de taine sfinte şi de Maestri Hasidici, din păcate, si-a vazut predicţia împlinita. Am pierdut mai mult de şase milioane dintre fraţii noştri, surori, fii şi fiice într-o manieră foarte oribila. Acesti, mai mult de şase milioane de oameni sfinti au trebuit să experimenteze drept pedeapsa pentru prostia sionista. Holocaustul, s-a plâns el, a fost un rezultat direct al sionismului, o pedeapsă de la Dumnezeu.

Este de notorietate faptul că toti înţelepţii şi sfinţii din Europa, in momentul Ascensiunii lui Hitler, au declarat că el era un mesager al mâniei divine, trimis pentru a-i pedepsi pe iudei din cauza apostaziei amare a sionismului împotriva credinţei în eventuala răscumpărare MESIANICA.

Dar nu se termina aici. Nu a fost suficient pentru liderii sioniste doar de a stârni mânia lui Dumnezeu. Ei si-au făcut un ţel din a  afişa dispreţul abisal pentru fraţii lor evrei şi surorile lor evreice, prin participarea activă la exterminarea lor. Doar ideea in sine de sionism, despre care rabinii i-au informat ca ar avea consecinţe dezastruoase, nu a fost suficienta pentru ei. Ei au facut inca un efort pentru a turna gaz pe o flacără care ardea deja. Ei au trebuit să-l incite pe Ingerul Mortii, Adolf  Hitler.  Si-au luat libertatea de a spune lumii că reprezentau Evreimea Mondiala. Cine a numit aceste persoane ca lideri ai poporului evreu?  Nu este nici un secret faptul că acesti aşa-numitii „liderii” au fost ignoranţi când au venit la iudaism. Atei si rasisti de asemenea. Acestia sunt „oamenii de stat”, care au organizat boicotul iresponsabil împotriva Germaniei în 1933. Acest boicot a rănit Germania cum raneste o musca un elefant -, dar a adus nenorocirea asupra evreilor din Europa. Intr-un moment în care America şi Anglia erau la pace cu câinele- nebun Hitler, sionistii „din stat” au părăsit  singura metodă plauzibila de supunere politica şi, cu boicotul lor, l-au înfuriat pe  liderul Germaniei la culme. Genocidul a început, dar aceşti oameni, dacă acestia pot fi clasificati într-adevăr ca membri ai rasei umane, s-au dat la fund.

„Nici o rusine”

Preşedintele Roosevelt a convocat Conferinţa de la Evian din 6-15 iulie 1938, ca să se ocupe de problema refugiaţilor evrei. Delegaţia Organizatiei Evreilor condusă de Golda Meir (Meirson) a ignorat o ofertă germana care permitea evreilor să emigreze în alte ţări, pentru 250 de dolari pe cap[de persoana], şi sioniştii nu au făcut nici un efort pentru a influenţa Statele Unite şi celelalte 32 de ţări participante la conferinţă pentru a permite imigraţia evreilor germani şi austrieci.
[Sursa]

Pe 1 februarie 1940 Henry Montor vice-preşedintele executiv al Recursului Evreilor Uniti a refuzat să intervină pentru un transport de refugiaţi evrei eşuati pe Dunăre, declarând că „Palestina nu poate fi inundată cu … oameni batrani sau indezirabili”.
[Sursa]

Este un fapt istoric că în 1941 şi din nou în 1942, Gestapo-ul german a oferit tuturor evreilor europeni tranzitul în Spania, în cazul în care ar renunta la toate proprietatile lor din Germania şi Franţa, ocupata, cu condiţia ca:

a) nici unul dintre deportaţi sa nu calatoreasca din Spania in Palestina; şi
b) toti deportaţii sa fie transportati din Spania în SUA sau in coloniile britanice, şi acolo să rămână; vizele de intrare urmand să fie aranjate de către evreii care trăiesc acolo; şi
c) 1000 de dolari răscumpărare pentru fiecare familie care urmează să fie trimisa de către agenţie, plătibilă la sosirea familiei la granita cu Spania, la rata de transport de 1000 de familii pe zi.

Liderii sionisti din Elveţia şi Turcia au receptionat această ofertă, înţelegeand clar că excluderea Palestinei ca destinaţie pentru deportaţi a fost bazata pe un acord dintre Gestapo şi Muftiu.

Răspunsul liderilor sionisti a fost negativ, cu următoarele comentarii:
a) NUMAI Palestina ar putea fi luata in considerare drept destinatie pentru deportaţi.
b) Evreii Europeni trebuie să adere la suferinţa şi moarte într-o măsură mai mare decât celelalte naţiuni, cu scopul ca aliaţii victoriosi sa fie de acord  cu un „stat evreiesc” la sfârşitul războiului.
c) nici o răscumpărare nu va fi plătita
Acest răspuns la Oferta Gestapo-ului a fost făcut cu deplina cunoştinţă că alternativa la această ofertă era camera de gazare.

Acesti lideri trădători sionisti si-au tradat propria carne şi propriul sânge. Sionismul nu a fost niciodată o opţiune pentru salvarea evreilor. Dimpotrivă, acesta a fost o formulă pentru ca fiinţele umane să fie folosite ca pioni pentru călătoria catre putere a catorva criminali. O perfidie! O trădare incalificabila !

În 1944, în momentul  deportarilor din Ungaria, o ofertă similară a fost făcută, prin care toata evreimea maghiara ar fi putut fi salvata. Aceeaşi ierarhie sionista a refuzat din nou oferta (după ce prin camerele de gazare  trecusera deja milioane de oameni).

Guvernul britanic a acordat vize la 300 de rabini şi familiile lor pentru Colonia din Mauritius, cu trecerea  persoanelor evacuate prin Turcia. Liderii „Organizaţiei Evreiesti” au sabotat acest plan, cu observaţia că planul era neloial Palestinei şi cei 300 de rabini şi familiile lor ar trebui să fie gazaţi.

La data de 17 decembrie 1942 ambele camere ale Parlamentului britanic si-au declarat disponibilitatea de a găsi un refugiu temporar pentru persoanele aflate in pericol. Parlamentul britanic a propus să evacueze 500.000 de evrei din Europa, şi sa-i reinstaleze în colonii britanice, ca parte a negocierilor diplomatice cu Germania.  Această motiune a primit in termen de două săptămâni un total de 277 de semnături ale parlamentarilor. Pe 27 ianuarie, când următorii paşi erau urmăriti de peste 100 MP( membri ai Parlamentului) si Lorzi, un purtator de cuvant al sioniştilor a anunţat că evreii s-ar opune propunerii, deoarece Palestina a fost omisa.
[Sursa]

Pe 16 februarie 1943 România le-a oferit  celor 70 de mii de refugiaţi evrei din Trans-Nistria părasirea teritoriului, la costul de 50 de dolari de fiecare. Acest lucru a fost publicat în ziarele din New York.
Yitzhak Greenbaum, preşedinte al Comitetului de Salvare al Organizaţiei Evreieşti, adresandu-se Consiliului Executiv Sionist  în Tel Aviv  pe 18 februarie 1943  a spus: „atunci când m-au întrebat,” n-ai putea să dai bani din fondurile Recursului Evreiesc Unit pentru salvarea evreilor din Europa, am spus NU! şi eu spun din nou, NU!]l … cineva ar trebui să reziste acestui val, care împinge activităţile sioniste  pe un plan secundar. ”
Pe 24 februarie 1943 Stephen Wise, preşedintele al Congresului Americanilor Evrei şi lider al sionistilor americani a emis un refuz public la această ofertă şi a declarat ca nici o colectare de fonduri nu ar părea justificată.
În 1944, Comitetul de Urgenţă pentru salvarea poporului evreu chemat guvernul american la infiintarea unui Consiliu pentru Refugiaţii de Război. Stephen Wise depunand mărturie în faţa unui  comitet special al Congresul a obiectat la această propunere.
[Sursa]

În cursul negocierilor menţionate mai sus, Chaim Weizman, primul ” presedinte al statului evreu”, a declarat: Cea mai valoroasa parte a naţiunii evreiesti este deja în Palestina şi acei evrei care trăiesc în afara Palestinei nu sunt prea importanti „. Complicele lui Weizman, Greenbaum , a amplificat această declaraţie cu observaţia ca  „o vacă în Palestina valorează mai mult decât toţi evreii din Europa”.

Şi apoi, după cel mai amar episod din istoria evreilor, acesti „oameni de stat” sionisti,  i-au ademenit pe amaratii de refugiaţi in taberele de stramutare(DP) să rămână în foame şi privaţiuni, şi sa refuze relocarea in orice loc in afara de Palestina, numai în scopul de a-si construi propriul lor Stat.

În 1947, congresmanul William Stration a inaintat un proiect de lege pentru a acorda imediat intrarea în Statele Unite a 400.000 de persoane strămutate. Proiectul de lege nu a trecut dupa ce a fost denunţat public de către conducerea sionista.
[Sursa]

Aceste fapte sunt citite cu consternare şi  cu o ruşine de nesuportat. Cum poate fi explicat faptul că la un moment dat,  în ultima fază a războiului, când naziştii au fost dispuşi să faca barter cu evrei pentru bani, parţial din cauza dorintele lor de a stabili contactul cu puterile occidentale, care credeau ei, au fost sub influenţa evreilor, cum a fost posibil se poate intreba cineva, ca cei ce s-au  auto-proclamat „Liderii evreilor” sa nu mute cerul şi pământul pentru a salva ultima rămăşiţă a fraţilor lor?

Pe 23 februarie 1956 Onorabilul  JW Pickersgill, ministrul pentru Imigrare a fost întrebat în Camera Comunelor canadiana daca  „el ar deschide uşile Canadei pentru refugiaţii evrei”. El a răspuns „guvernul nu a făcut nici un progres în această direcţie, deoarece guvernul din Israel …. nu doreşte să facem acest lucru”.
[Sursa]

În 1972, conducerea sionista s-a opus cu succes unui efort în Congresul Statelor Unite de a permite celor 20.000-30.000 de refugiati rusi de a intra în Statele Unite ale Americii.
Organizaţiile evreieşti de asistenta , Joint şi HIAS, au fost presate să-i abandoneze pe  aceşti refugiaţi în Viena, Roma şi alte oraşe europene.
[Sursa]

Modelul este clar!!! Eforturile umanitare de salvare sunt subminate pentru a  nu limita interesele sioniste.

Au fost mult mai multe crime socante comise de catre acesti  degenerati abjecti cunoscuti sub numele de ” oameni ai statului evreiesc”, am putea lista mult mai multe  exemple, dar pentru momentul sa vedem cine poate să gasească o scuză valabilă pentru faptele de mai sus.

Responsabilitatea sionista pentru Holocaust este tripla.

  1. Holocaustul a fost o pedeapsă pentru nerespectarea  Celor Trei Jurăminte (a se vedea Talmud, Tractate Kesubos p. 111a).
  2. Liderii sionisti s-au abţinut în mod deschis sa ofere sprijin, atât financiar cât şi de alta natura, pentru a-si salva fraţii şi surorile de la o moarte crudă.
  3. Liderii  miscarii sioniste au cooperat cu Hitler şi adeptii lui în multe ocazii şi în multe feluri.
Sioniştii i-au oferit o alianţă militară lui Hitler

Ar fi fost o dorinta desarta dacă am fi putut declara că liderii mişcării sioniste s-au aşezat pe spate şi au ignorat situaţia fraţilor şi surorilor lor, muribunzi. Nu numai că au refuzat public să asiste operaţiunile de salvare, dar ei au participat activ alaturi de Hitler şi regimul nazist.

La începutul anului 1935, o navă de pasageri se îndreapta spre Haifa în Palestina părăsind portul german Bremerhaven. Pe etrava avea literele ebraice pentru numele ei, „Tel Aviv”, în timp ce un banner cu svastica flutura pe catarg. Şi, deşi nava era deţinută de un sionist, căpitanul ei era un membru al Partidului Naţional Socialist (Nazist). Mulţi ani mai târziu, un călător de la bordul navei si-a reamintit această combinaţie simbolica ca o „absurditate metafizică”. Absurd or not, this is but one vignette from a little-known chapter of history: The wide ranging collaboration between Zionism and Hitler’s Third Reich. Absurd sau nu, aceasta este doar una dintre vinietele putin cunoscutului capitol din istorie: Colaborarea largă si variata dintre sionism şi cel de- Al Treilea  Reich al lui Hitler.

La începutul lunii ianuarie a anului 1941, o mica dar importanta organizaţie sionista a prezentat o propunere formală diplomaţilor germani de la Beirut pentru o alianţă militaro-politica in timpul războiului cu Germania. Oferta a fost făcută de către subteranii radicali „Luptători pentru Libertatea Israelului”, mai bine cunoscuti ca Gang-ul Lehi sau Stern. Liderul său, Avraham Stern, o rupsese recent cu naţionalist radicala ” Organizaţie Nationala Militara” (Irgun Zvai Leumi – Etzel) datorita atitudinii grupului faţă de Marea Britanie, care interzisese efectiv viitoare asezaminte evreieşti in Palestina. Stern considera Marea Britanie principalul duşman al sionismului.

Aceasta propunere remarcabila „pentru rezolvarea problemei evreieşti în Europa şi participarea activă a NMO [Lehi] în război de partea Germaniei” merita a fi citata mai pe larg:

„NMO-ul, care este foarte familiarizat cu bunăvoinţă  guvernului Reich-ului german şi a funcţionarilor săi în privinţa unor activităţi sioniste în Germania şi a programului de emigrare sionist este de părere că:

  1. Interese comune pot exista între o Noua Ordine Europeana bazata pe conceptul german şi adevaratele aspiraţii naţionale ale poporului evreu precum cele întruchipate de NMO.
  2. Cooperarea este posibilă între  Noua Germanie si o reînnoita, credinta-naţionala evreiasca.
  3. Înfiinţarea statului evreu pe o baza naţionala şi totalitara , şi legat prin tratat, cu Reich-ul german, ar fi în interesul menţinerii şi consolidarii viitoarei poziţii a puterii germane în Orientul Apropiat.

„Pe baza acestor considerente, şi cu condiţia ca guvernul Reich-ului german recunoaşte aspiraţiile naţionale ale Miscarii  de Libertate a Israelului menţionate mai sus, NMO din Palestina se oferă să ia parte în mod activ la război de partea Germaniei.

„Aceasta oferta din partea NMO ar putea include activităţi politice, militare şi de informare în interiorul Palestinei, după [ce vor fi luate] anumite măsuri organizatorice, precum şi în afara. In acelasi timp barbatii ” evrei” din Europa ar fi instruiţi militar şi organizati în unităţi militare, sub conducerea şi comanda NMO. Acestea ar lua parte la operaţiuni de luptă în scopul de a cuceri Palestina, astfel ca ar trebui să fie format un front.

” Participarea indirectă a Mişcarii de Libertate a Israelului la Noua Ordine din Europa, deja în faza pregătitoare, combinata cu o soluţie radical-pozitiva a problemei evreieşti europene, pe baza aspiraţiilor naţionale ale poporului evreu menţionate mai sus, ar  consolida considerabil fundamentul moral al Noii Ordini în ochii întregii omeniri.”

„Cooperarea Mişcarii de Libertate a Israelului ar fi, de asemenea, în concordanţă cu discursul recent către Cancelarul Reich-ului german, în care Hitler a subliniat că va folosi orice combinaţie şi coaliţie, în scopul de a izola şi învinge Anglia”.

(Document original în limba germană Auswertiges Amt Archiv, Bestand 47-59, şi E224152 E234155-58. Textul complet original publicat în: David Yisraeli,  Problema Palestiniană în Politica germană 1889-1945 (Israel: 1947), pp. 315-317)

Pe baza ideologiilor lor  similare despre etnie şi naţiune, Naţional Socialiştii şi sioniştii au lucrat împreună pentru ceea ce fiecare grup a crezut a fi  în interesul propriei sale naţiuni

Acesta este doar un exemplu al miscarii de colaborare sionista cu Hitler, în scopul de a primi, eventual, jurisdicţie asupra unei mici bucăti de pământ, Palestina.

Şi dupa toate astea, spălarea creierului!

Cât de mult aceasta conspiraţie sionista de necrezut a capturat masele evreieşti, şi cat de imposibil ii este oricarui gand diferit sa pătrunda in mintea lor, chiar la o evaluare simpla, poate fi văzut prin vehemenţa reacţiei la orice reproş. Cu ochii orbiţi şi urechile închise, orice voce ridicată în semn de protest şi acuzaţie este imediat suprimata şi inabusita de o mie de ori de strigătul : „Tradator”, „Duşman al Poporului Evreu”

Sursa pentru punctele marcate „[Sursa]”: The Wall Street Journal December 2, 1976

Articol preluat si tradus de la http://www.jewsnotzionists.org/holocaust-zionism.htm