Strategia israeliană pe termen lung pentru destabilizarea Orientului Mijlociu

Articol preluat integral de la: http://www.frontpress.ro/2013/09/strategia-israeliana-pe-termen-lung-pentru-destabilizarea-orientului-mijloci.html

pace orient

Planul “suprematist” israelian pentru încurajearea războiului din Siria – și din întreg Orientul Mijlociu – este parte a unei strategii pe termen lung, dezvoltată acum câteva decenii și detaliată în jurnalul sionist KIVUNIM (Direcții).

Studiul, intitulat “O strategie pentru Israel în anii ‘80”, a fost scris în ebraică și a fost tradus în engleză de către curajosul activst evreu anti-sionist și anti-rasist, Israel Shahak.

“Următorul eseu reprezintă în opinia mea, un plan detaliat al regimului sionist (al lui Sharon și Eitan) pentru Orientul Mijlociu, care se bazează pe divizarea întregii regiuni în state mici și dezintegrarea actualelor state arabe”, scria Shahak în introducerea sa.

clip_image003 9“Ideea de a dezintegra statele arabe este o temă recurentă în gândirea strategică israeliană”

Studiul orginar integral așa cum a fost tradus el de Shahak, poate fi găsit accesand link-ul din finalul paginii. Câteva extrase din acesta:

“La începutul anilor 1980 Statul Israel are nevoie de o nouă strategie cu privire la locul său, scopul și interesele sale naționale, atât pe plan intern cât și extern”.

saddamwmdDezintegrarea Siriei și a Irak-ului în regiuni distincte din punct de vedere etnic sau religios, după modelul Libanului este principala prioritate israeliană pe termen lung, pe frontul de est, in timp ce disoluția puterii militare a acestor țări reprezintă o țintă pe termen scurt”.

Siria se va dezintegra în conformitate cu structura ei etnică și religioasă, în câteva state, precum Libanul, astfel încât vor exista un stat alawit de-a lungul coastei, un stat sunit in zona Alep, un alt stat sunit in zona Damasc, ostil vecinului de la Nord iar druzii vor înființa un stat, poate chiar în platoul nostru Golan și cu siguranță în zona Hauran și în Nordul Iordaniei.”

Această stare de lucruri va garanta pacea și securitatea în zonă pe termen lung, iar realizarea sa este posibilă încă de acum”.

Irakul, bogat pe deoparte în petrol și pe de altă parte rupt din interior este o țintă sigură pentru Israel”. “Disoluția acestuia este chiar mai importantă decât cea a Siriei.”

Iran-Iraq-War-007“Irakul este mai puternic decât Siria. Pe termen scurt un razboi Iran-Irak va destabiliza Irakul din interior și îi va produce prăbușirea înainte ca acesta să fie capabil să organizeze un front larg împotriva noastră.

Orice tip de confruntare inter-arabă ne va fi de ajutor pe termen scurt și va scurta drumul până la ținta noastră de a dezintegra Irakul asemeni Siriei si Libanului”.

“Iordania constituie o țintă strategică pe termen scurt, dar nu și pe termen lung întrucât nu constituie un pericol real pe termen lung după dezintegrarea sa, terminarea domniei regelui Hussein și transferul puterii către palestinieni.”

“Nu există nici o șansă ca Iordania să continue să existe în prezenta formă pentru o perioadă mai lungă de timp, iar politica israeliană, atât în timp de război cât și de pace, trebuie direcționată spre lichidarea Iordaniei și transferul puterii către majoritatea palestiniană.”

Traducere de pe DavidDuke.com

http://davidduke.com/israels-long-time-strategy-to-destabilize-the-middle-east/

Documentul stategic integral tradus de activistul pentru pace israelian Israel Shahak poate fi gasit la:

http://cosmos.ucc.ie/cs1064/jabowen/IPSC/articles/article0005345.html

Israel Shahak a fost un important activist evreu pentru drepturile omului, profesor universitar și militant anti-sionist. Una din cărțile sale cele mai importante, “Povara a trei milenii de istorie și religie iudaică” a fost tradusă în românește la Editura Antet si poate fi cumparată la: http://www.librarie.net/autor/11159/israel-shahak .

Jurnalisti din 40 de tari se unesc pentru a sprijini Wikileaks

„Jurnalişti din fiecare regiune a lumii s-au alăturat pentru a sprijini împreună organizatia Wikileaks şi pe fondatorul său Julian Assange care, spun ei, au oferit o resursă extraordinară pentru jurnaliştii din întreaga lume şi au adus „o contribuţie remarcabilă la transparenţa şi responsabilitatea  asupra razboaielor din Afganistan şi Irak „.

Eu sunt unul dintre organizatorii campaniei.

Jurnaliştii, dintre care mulţi sunt reporteri de investigaţie proeminenti, provin din ţări diferite, precum Rusia şi Namibia, Israel şi Indonezia, plus multi din ţările europene şi America de Nord. Jurnaliştii, care sunt legati prin intermediul reţelelor de jurnalism de investigaţie, au decis să vorbească în public după ce au văzut o campanie tot mai mare de ameninţări şi critici neloiale împotriva lui Assange şi a Wikileaks.

În cele ce urmeaza sunt declaraţia, lista semnatarilor şi contactele pentru anchetele mass-media cu privire la declaraţie, din diferitele regiuni ale lumii.

Petiţia a fost postata pe site-ul jurnalismului mondial de investigaţie, pentru ca si alti  jurnalişti sa-si poata adăuga semnăturile lor.

DECLARATIA JURNALIŞTILOR CU PRIVIRE LA ATACURILE ASUPRA WIKILEAKS

Julian Assange, fondator al organizaţiei de dezvaluiri Wikileaks, a fost furibund criticat şi ameninţat pentru rolul sau in scurgerile imense de documente militare privind războaiele din Afganistan şi Irak (” Jurnalele de Război). El este acuzat de eliberare iresponsabila a informaţiilor confidenţiale militare, de punere în pericol a vieţilor oamenilor numiti în rapoartele militare scurse şi chiar de spionaj. Unele organizaţii mass-media s-au alăturat acestor critici.

Noi, jurnaliştii şi organizaţiile jurnaliste din multe ţări, ne exprimam sprijinul pentru domnul Assange şi Wikileaks. Noi credem că domnul Assange si-a adus o contribuţie remarcabilă la transparenţa şi responsabilitatea cu privire la războaiele din Afganistan şi Irak, subiecte in care transparenţa şi responsabilitatea au fost sever limitate de secretul de stat şi de controlul mass-mediei. El este atacat pentru eliberarea de informaţii care nu ar fi trebuit sa fie ascunse publicului.

Noi credem ca Wikileaks  a avut dreptul de a posta documente militare confidenţiale, deoarece era în interesul publicului sa ştie ce se întâmplă. Documentele aduc dovezi că Guvernul SUA a indus în eroare publicul cu privire la activităţile din Irak şi Afganistan şi că ei ar fi comis crime de război.

A pus Wikileaks vieţi in pericol? A fost legitimă critica[cu privire la]  Wikileaks ca nu a verificat suficient de bine documentele despre Afganistan, eliberand documente cu numele unor informatori. Din fericire nu există nici o dovadă că cineva ar fi fost rănit sau ucis din cauza asta. Am luat act de faptul că Wikileaks a învăţat din această greşeală şi a fost mult mai atent cu documentele din Irak. În general, raportarea reala [de catre] Wikileaks a numeroaselor abuzuri şi crime de necontestat este de o importanţă mult mai mare decât greşelile, criticate pe scară largă, despre redactarea inadecvata.

Dl Assange este personal presat din cauza implicării sale în scurgerile de informaţii militare, inclusiv ameninţări pentru acuzatiile de spionaj. Dl Assange este la fel de vinovat de spionaj ca oricare alt ziarist sau oricare alt informator. Acesta este un precedent teribil şi unul care este contrar unei guvernari deschise.

Dacă este spionaj faptul de a publica documentele furnizate de denunţatori, atunci fiecare jurnalist va fi în cele din urmă vinovat de această crimă. Dl. Assange merită sprijinul şi încurajarea noastra în faţa atacurilor.

De când a fost lansat în 2006, Wikileaks a fost o resursă extraordinară pentru jurnaliştii din întreaga lume, promovand transparenţa într-un moment când guvernele o reduceau. Deşi nu este parte a mass-mediei, şi nici nu se pretinde a fi, misiunea de informare a publicului şi reducerea secretului nejustificat completează şi sprijină munca noastră. În calitate de beneficiari recunoscători ai Wikileaks şi a muncii domnului Assange, noi venim în sprijinul lor în acest moment.”

Semnatari ai prezentei:

1. Knut Ivar Aarstein, jurnalist la www.vol.no , (Norvegia)

2.     Massimo A. Alberizzi Africa Correspondent, Corriere della Sera, (Italy)

3.     Thomas Alling, Editor, Danish National Broadcasting Corp., (Denmark)

4.     Agendia Aloysius, Freelance Journalist, (Cameroon/Sweden)

5.     Brigitte Alfter, Freelance Journalist, (Denmark)

6.     Timothy John Anderson, Editor, hereticpress.com, (Australia).

7.     Heidi Molstad Andresen, The Foundation for Investigative Journalism (SKUP), Norway

8.     Ana Arana, Directora, Fundación MEPI, Periodismo de Investigación, Tecnologico de Monterrey, Campus Ciudad de Mexico, (Mexico)

9.     Justin Arenstein, Forum for African Investigative Reporters , (South Africa)

10.  Paolo Bertossa, Journalist, (Switzerland)

11.  Gunvor Bjerre, Journalist (Denmark)

12.  Jan-Morten Bjornbakk, Reporter Norwegian News Agency (Norway)

13.  Kristina Borjesson, Investigative Reporter/TV Producer, (USA)

14.  Tricia Bots, Journalism Teacher at Fontys Hogeschool, board member of Dutch-Flemish Association of Investigative Journalists, (Netherlands)

15.  Guilherme Brendler, Reporter, (Brazil)

16.  Kim Bredesen, Freelance Journalist (Norway)

17.  J. Cholo Brooks, CEO Global News Network, Inc., Publisher of The Star Newspaper, (Liberia)

18.  Susan Brownmiller, Author, (USA)

19.  Hans Christoph Buch, Writer and Journalist, (Germany)

20.  Thomas Buch-Andersen, Journalist, Danish National Public Radio (DR-P1), (Denmark)

21.  Stefan Candea, The Romanian Center for Investigative Journalism, (Romania)

22.  Jean-Philippe Ceppi, Swiss Investigation Network, Producer Swiss Television, (Switzerland)

23.  Else Christensen, Freelance Journalist, (Denmark)

24.  Marc Cooper,  Author and Journalist, (USA)

25.  Staffan Dahllöf, Freelance Reporter, (Denmark)

26.  Juliana Daibert, Repórter, (Brazil)

27.  Ides Debruyne, Executive Director, The Pascal Decroos Fund for Investigative Journalism, (Belgium)

28.  Piet Depuydt, Investigative Reporter at NRC Handelsblad, Chancellor Dutch-Flemish Association of Investigative Journalists, (Belgium)

29.  Danka Derifaj, Investigative Reporter, NovaTV, (Croatia)

30.  Paulette Desormeaux Parra, Freelance Journalist, (Chile)

31.  Luiz Carlos Duarte, Editor-geral do jornal Agora São Paulo, (Brazil)

32.  Paul Fein, Freelance Journalist, (USA)

33.  Lucas Ferraz, reporter, Folha de S.Paulo (Brazil)

34.  Jacqueline Fowks, Reporter of IDL-Reporteros, (Peru)

35.  Jan (George) Frajkor, Assoc. Prof. (Ret.) School of Journalism, Carleton University, Ottawa,  (Canada)

36.  Jan Gunnar Furuly, Journalist, daily Aftenposten/SKUP, (Norway)

37.  Frank Garbely, Journalist & Documentary Director, Geneva (Switzerland).

38.  Henry Gombya, Editor-in-Chief, Str8talk Chronicle, London, (UK).

39.  Nicky Hager, Journalist, Author of “Secret Power: New Zealand’s Role in the International Spy Network,” (New Zealand),

40.  Per Henrik Hansen, Freelance Journalist, (Denmark)

41.  Staale Hansen, Journalist, Investigative journalism unit, Norwegian Broadcasting Corporation (NRK) (Norway)

42.  Peter Hartung, Freelance Editor, (Denmark)

43.  Frank Hartzell, News Reporter and Editor (USA)

44.  Mansoor Hassan, Northwest Editor, Urdu Times, (UK)

45.  Eric Hennekam, Journalism Teacher Netherlands and Belgium, Member of Dutch-Flemish Association of Investigative Journalists, (Netherlands)

46.  Doug Henwood, Editor, Left Business Observer, (USA)

47.  Thiago Herdy Lana, Repórter jornal O Globo (Brazil)

48.  Declan Hill, Author; “The Fix: soccer and organized crime,” www.howtofixafootballmatch.com, (UK)

49.  Dwight Hines, IndyMedia, Member, Investigative Reporters and Editors (USA)

50.  Krister Clausen Hoaas , Journalist, Bergens Tidende, (Norway)

51.  Benjamin Holst, Editor at Kommunen, Co-founder of DanWatch, (Denmark)

52.  Otto Hostettler, Journalist, Beobachter (Observer), (Switzerland)

53.  Mark Lee Hunter, Author, “Story-Based Inquiry: A Manual for investigative Journalists,” UNESCO 2009, (France)

54.  David Ibrahim, Multimedia Journalist, (Lebanon)

55.  Doug Ireland, U.S. Correspondent, Bakchich magazine (France) and International Editor, Gay City News, New York City, (USA)

56.  Milorad Ivanovic, Executive Editor, Blic daily, Belgrade (Serbia)

57.  Barbara Iverson, Co-publisher ChicagoTalks.org, (USA)

58.  Mario Augusto Jakobskind, Journalist, Member of the Council of Brazilian Press Association/ABI, (Brazil)

59.  Solveig Gram Jensen, Freelance, (France)

60.  Asbjørn Slot Jørgensen, Journalist, Associate Professor Danish School of Media and Journalism, (Denmark)

61.  Tommy Kaas, External Lecturer at Roskilde University and Editor at Kaas & Mulvad, (Denmark)

62.  Henrik Kaufholz, Asst. Foreign Editor, Politiken, Copenhagen, and Coordinator in the network “Scoop”, (Denmark)

63.  Martin Kaul, Journalist, Taz-Die Tageszeitung, (Germany)

64.  Stetson Kennedy, Investigative Journalist/historian/lecturer, Fellow, Society of Professional Journalists, (USA)

65.  Oleg Khomenok, SCOOP network for investigative journalists in East and Southeastern Europe coordinator, (Ukraine)

66.  Andreas Klamm–Sabaot, Journalist, Radio TV IBS Liberty (UK)

67.  Phillip Knightly, Author and journalist, (UK)

68.  Lucy Komisar, Investigative Journalist, thekomisarscoop.com/, (USA)

69.  Ketil Kristiansen, Freelance Journalist, (Norway).

70.  Simon Kruse, Foreign Correspondent, (Denmark)

71.  Joke Kujenya, Convenor, Media Mentors, (Nigeria)

72.  Alain Lallemand, Foreign Correspondent, Le Soir, (Belgium)

73.  Bjarke Larsen, Journalist, Publisher, (Denmark)

74.  Paul Lashmar, Investigative Journalist and Lecturer, Brunel University, London, (UK)

75.  Anne Lea Landsted, Associate Professor, Centre for Journalism, University of Southern Denmark, (Denmark)

76.  Maggie Lee, Freelance Reporter, (USA)

77.  Sasa Lekovic, Investigative Journalism Center, (Croatia)

78.  David Leloup, Freelance Journalist, (Belgium)

79.  Róger Lindo, Journalist, La Opinion Newspaper, (USA)

80.  Gwen Lister, Editor, The Namibian, (Namibia)

81.  Bill Marsden, Reporter, The Gazette, Montreal, (Canada)

82.  Barbara Matejcic, freelance journalist, (Croatia)

83.  Espen Reiss Mathiesen, Asst. Prof. University of Stavanger, (Norway)

84.  Patrick Mayoyo, Investigative Journalist, Deputy News Editor, Daily Nation (Kenya)

85.  Gavin MacFadyen, Director, Centre for Investigative Journalism, City University, London, (UK)

86.  Bibiana Piene, Journalist, Norwegian News Agency, (Norway)

87.  Bruno Pires de Oliveira Mattos, Culture Producer, (Brazil)

88.  Leandro Melito Ferreira, Repórter, Jornal Brasil Atual, (Brazil)

89.  Yossi Melman, Haaretz, (Israel)

90.  Gard L. Michalsen, Editor of Sortlands Avisa, (Norway)

91.  Christian Mihr, n-ost Network for Reporting on Eastern Europe, (Germany)

92.  David Miller, Spinwatch.org, Scotland, (UK)

93.  Lars Møller, Reporter and External Lecturer at Danish School of Media and Journalism, (Denmark)

94.  Severino Motta, Reporter, Brasília (Brazil)

95.  Nils Mulvad, Assistant Professor, Danish School of Media and Journalism and editor at Kaas & Mulvad, (Denmark)

96.  Ricardo Nespoli, Journalist, (Brazil)

97.  Patrick Nolan, Marshall Democrat-News, Marshall Missouri, (USA)

98.  Lars Richard Olsen, Journalist Altaposten, (Norway)

99.  Lise Olsen, Investigative Reporter, (USA)

100.           Okke Ornstein, Journalist, www.ornstein.org, (Netherlands/Panama)

101.           Morten Øverbye, Founder, desk.no, (Norway)

102.           Gabriela Pablos, Journalist, News Center of United Nations Framework Convention on Climate Change, ( Mexico)

103.           Alia Papageorgiou, Editor/Columnist, New Europe, (Belgium)

104.           Jørgen Flindt Pedersen, Journalist, Former Managing Editor of Danish TV2, and Former Chairman of the Danish Association for Investigative Journalism, (Denmark)

105.           Bibiana Piene, journalist, Norwegian News Agency, (Norway)

106.           Luisa Purchio Haddad, Journalist, (Brazil)

107.           Paul Cristian Radu, The Romanian Center for Investigative Journalism, (Romania)

108.           Jan Erik Range, Journalist, Netmedia (Norway)

109.           Gloria Reyes, International Journalist, (Germany)

110.           Laura Robinson, Freelance Journalist, Member, Writers Union of Canada (Canada)

111.           Fernando Rodrigues, President, Brazilian Association for Investigative Journalism, (Abraji) (Brazil)

112.           Matthew Rothschild, Editor,  The Progressive, (USA)

113.           Kirsten Rulf, WDR German Public TV, (Germany)

114.           Armen Sargsyan, Investigative Broadcast Journalist, (Armenia)

115.           Ewald Scharfenberg, Journalist, Executive Director, Instituto Prensa y Sociedad de Venezuela, (Venezuela)

116.           Danny Schechter, Media Channel, (USA)

117.           Ben Schiller, Freelance Journalist, theschiller.com, (UK)

118.           Jon Shafer, Journalist, (USA)

119.           Anna Sharogradskaya, Director of the Regional Press Institute, Saint Petersburg, (Russia)

120.           Joe Shea, Editor-in-Chief, www.american-reporter.com, (USA)

121.           Hyonhee Shin, Business Reporter, The Korea Herald (South Korea)

122.           Marco Sifuentes, Journalist and Blogger, (Peru)

123.           Leo Sisti, Writer, Contributing Reporter at L’Espresso and Il Fatto Quotidiano, (Italy)

124.           Mary Slosson, Journalist, (USA)

125.           Margo Smit, Freelance Investigative Reporter, Director Dutch-Flemish Association of Investigative Journalists, (Netherlands)

126.           Marcelo Soares, Special Reporter at MTV Brazil and ICIJ Member, Sao Paulo, (Brazil)

127.           Barbara Probst Solomon, Author and Journalist, cultural correspondent El País, Spain, (USA)

128.           Dubes Sonego Junior, Reporter at Brasil Economico, (Brazil)

129.           Katerina Spasovska, Assistant Professor, Western Carolain University/ Former Journalist, (Macedonia)

130.           Kannan Srinivasan, Former Senior Editor, Indian Express Publications, Bombay, and Kannan Srinivasan Newsletter, (Australia)

131.           Kitty Stapp, North American Editor, Inter Press Service (IPS), (USA)

132.           Martin Stoll, News Editor, SonntagsZeitung, (Switzerland)

133.           Dominique Strebel, Reporter, Beobachter (Observer), Axel-Springer (Switzerland)

134.           Carlos Subero, coordinator of Diario La Calle office in Caracas, (Venezuela)

135.           Kaka Suminta, Chairman of Indonesia Journalist Forum, (Indonesia)

136.           Drew Sullivan, Advising Editor, Center for Investigative Reporting, Organized Crime and Corruption Reporting Project,

Sarajevo, (Bosnia and Herzegovina)

137.           Joy Summers, Investigative Television Producer, (South Africa)

138.           Peter Svaar, Foreign Affairs Reporter, Norwegian Broadcasting Corp. (NRK)(Norway)

139.           Elvis Tah, Buea City Reporter, The Post Newspaper (Cameroon)

140.           Nadia Tarantini, Writer and Journalist, (Italy)

141.           Marleen Teugels, Journalist-Lecturer, (Belgium)

142.           Pia Thordsen, Journalist, TVSyd, Denmark

143.           Serena Tinari, Journalist, RSI – Swiss Television, (Switzerland)

144.           Stanimir Vaglenov, Bulgarian Investigative Journalism Center, (Bulgaria)

145.           Ingrid Van Daele, Investigative writer at Knack, Board Member of Dutch-Flemish Association of Investigative Journalists, (Belgium)

146.           Marcel van Silfhout, Investigative Reporter at VARA, Public TV, Board Member of Dutch-Flemish Association of Investigative Journalists, (Netherlands)

147.           Constanza Vieira, Correspondent, Inter Press Service (IPS) news agency, (Colombia)

148.           Anne-Frédérique Widmann, Journalist, head of the investigation cell, Swiss Television (RTS), (Switzerland)

149.           Ian Williams, U.S. & UN Correspondent, Tribune, London, (USA)

150.           Dina Yafasova, Journalist, (Denmark)

151.           Denise Zandonadi, Repórter, Jornal A Gazeta, Vitória, Espírito Santo, (Brazil)

152.           Blaz Zgaga, Freelance Journalist, (Slovenia)

SURSA

Romania a devenit unealta NATO:Scoala de spionaj la Oradea

Un cititor de pe blogul meu mi-a recomandat un articol din Le Figaro, pe care insa nu l-am putut citi deoarece ar fi trebuit sa ma abonez la acest ziar. Asa ca, am cautat pe net informatia si am gasit un articol in Romania Libera din 18 martie 2010, pe care il redau in intregime:
„Spionii Alianţei Nord-Atlantice (NATO) vor pleca în misiunile din Irak şi Afganistan după ce vor fi instruiţi la Oradea, la Centrul de Excelenţă în spionaj şi contraspionaj în domeniul Humint&CI” (Human Intelligence and Counter Intelligence), inaugurat ieri în prezenţa preşedintelui Traian Băsescu, a ministrului Apărării, Gabriel Oprea, şi a şefului Comandamentului Strategic Aliat pentru Transformare, amiralul Luciano Zappata.

Potrivit reprezentanţilor armatei, de serviciile şcolii de spioni din Oradea vor beneficia în următorii ani sute de militari din Ungaria, Slovenia, Grecia şi Turcia. Ideea înfiinţării centrului s-a născut ca urmare a rezultatelor bune obţinute de militarii români în unităţile de informaţii (,,intelligence”) şi forţele speciale din Irak, Kosovo, Afganistan, aceştia dovedindu-se capabili să culeagă în mod direct informaţii din teren.  

Practic, ofiţerii care au participat la misiuni în Irak şi în Afganistan spun că românii au avut adesea rezultate mai bune decât aliaţii occidentali, un motiv fiind şi acela că nu sunt percepuţi în mod direct ca invadatori. „În Irak, oamenii îi cunosc pe români încă de pe vremea lui Saddam Hussein. Pe atunci, românii mergeau acolo şi construiau fabrici de tractoare ori instalaţii pentru irigaţii sau baraje. De aceea, imaginea românilor este pozitivă, iar irakienii acceptă mult mai uşor să stea de vorbă cu români. Poate este şi o chestiune de mentalitate, pentru că modul nostru de a gândi este mai apropiat de al lor decât mentalitatea occidentalilor”, explică unul dintre ofiţerii români care au servit în cele două ţări, în cadrul detaşamentului din Bistriţa. În ceea ce priveşte unităţile româneşti din Afganistan, acestea ar fi apreciate, deoarece au în componenţă şi militari de religie musulmană, proveniţi din Dobrogea. „Chiar dacă au fost puţini, acest lucru a câştigat încrederea afganilor. Nu mai eram percepuţi drept «cruciaţi», ci ca oameni care vin dintr-o ţară unde există respect faţă de Islam”, ne-a declarat aceeaşi sursă, care a preferat să‑şi păstreze anonimatul.

Oradea a fost aleasă drept gazdă a şcolii nord-atlantice de spioni şi pentru cazărmile dezafectate existente în zonă, dar şi graţie existenţei unui aeroport internaţional şi a apropierii de frontiera cu Ungaria. Directorul Centrului de Excelenţă NATO de la Oradea, colonelul Eduard Simion, susţine că noul Centru de la Oradea a apărut ca urmare a faptului că ţările aliate NATO au constatat că nu ştiau să utilizeze informaţiile adunate de la surse umane în teatrele de operaţiuni. Potrivit colonelului, unitatea va fi deservită de 80 de militari, dintre care 16 provin din armatele aliate. „Purtăm negocieri cu armata Slovaciei şi a SUA, pentru ca şi acestea să devină sponsori ai Centrului”, a mai declarat Simion.”

Nu stiu cati dintre romani au citit aceasta stire dar este una foarte interesanta, cel putin pentru mine. Se pare ca pe nesimtite devenim o unealta a NATO, fara ca lumea sa constientizeze acest fapt. Inainte de a va gandi la misiunea spirituala a Romaniei ganditi-va la cea „luciferica”, caci se pare ca am facut un pact cu diavolul.

Parlamentarii Marii Britanii:”UK trebuie sa inceteze sa mai fie pudelul SUA

Parlamentarii britanici i-au cerut guvernului sa fie „mai puţin respectuos fata de SUA, subliniind faptul că imaginea Marii Britanii, de „caniche” al Washington-ului, este extrem de dăunătoare. Comisia Comunelor pentru Afaceri Externe din camera inferioară a parlamentului a emis un raport  duminică cerand o abordare „lucida” a legăturii anglo-americane.

Parlamentarii au spus că zilele  „relaţiei speciale”, un termen inventat de Winston Churchill în 1946, au apus de mult timp şi că Marea Britanie ar trebui să inceteze a mai presupune că priorităţile celor două naţiuni vor coincide întotdeauna.  Comitetul a adăugat că, deşi legăturile dintre cele două ţări rămân apropiate, Marea Britanie trebuie să fie mai putin respectuoasa si mai dispusa sa spuna „nu”  Statelor Unite în problemele în care  punctele lor de vedere pot sa difere.

„Percepţia că guvernul britanic a fost un pudel subordonat administraţiei americane culminand in special in perioada invaziei din Irak şi a continuărilor acesteia, este larg răspândită – atât în rândul publicului britanic cat  şi peste mări”, a spus  comisia. Aceasta a adăugat că această percepţie este extrem de dăunătoare pentru reputaţia şi interesele Marii Britanii.

Recentul raport vine pe fondul criticilor tot mai mari asupra rolului Marii Britanii la invadarea Irakului în 2003 şi al continuului cost cu războiul din Afganistan.

De la invazia din 2001 condusă de SUA, peste 250 de soldaţi britanici au murit în Afganistan, o cifră care acum este  mai mare decât pierderile suferite în războiul din 1982 asupra insulelor Malvine, cunoscute sub numele de Insulele Falkland, cu Argentina.

Rapoartele scot la iveala faptul că agenţii secreti ai Statelor Unite s-au folosit de bazele militare britanice din Oceanul Indian pentru transferul extrajudiciar al prizonierilor pentru interogare şi, se pare, ca tortura a adăugat, de asemenea, combustibil la flacarile maniei publice. http://www.presstv.ir/detail.aspx?id=121897&sectionid=351020601

Destinatie finala Iran?

Sute de puternice „bunker-buster”( distrugatoare de buncare) bombe sunt expediate din California, în insula britanică Diego Garcia din Oceanul Indian, în curs de pregătire pentru un posibil atac asupra Iranului.

The Sunday Herald poate revela faptul că guvernul SUA a semnat un contract în ianuarie pentru transportul a 10 containere cu muniţie catre insula. Potrivit unui manifest al încărcăturii apartinand marinei SUA, aceasta  includea 387 „Blu” bombe folosite pentru aruncarea in aer a constructiilor întărite sau subterane.

Experţii spun că acestea sunt puse în miscare pentru un asalt asupra controversatelor instalaţiilor nucleare ale Iranului. De mult timp exista speculaţiile că armata americană se pregăteşte pentru un astfel de atac, dar pentru asta trebuie ca diplomaţii sa nu reuşeasca să convingă Iranul să nu facă arme nucleare.

 Cu toate că Diego Garcia face parte din teritoriul britanic al Oceanul Indian, ea este utilizata de catre SUA ca bază militară în urma unui acord făcut în 1971. Acordul a condus la evacuarea cu forţa în Seychelles şi Mauritius a 2000 de nativi insulari .

The Sunday Herald raportat în 2007 că, consolele pentru bombe puse  pe furis pe insula au fost amenajate pentru a primi bombe” bunker-buster”.

Cu toate că povestea nu a fost confirmata la acea vreme, noi dovezi sugerează că a fost corectă.

Detaliile contractului pentru transferul catre Diego Garcia au fost publicate pe site-ul operatorilor internaţionali de către marina SUA.

O companie de transport cu sediul în Florida, Superior Maritime Services, va fi plătita cu 699.500 dolari pentru a transporta mai multe mii de articole militare din Concord, California, catre Diego Garcia.

In mod cert încărcătura include 195 de bombe inteligente cu ghidare Blu-110 şi 192 de bombe masive 2000 lb Blu-117.

Ei sunt in pregătire totala pentru distrugerea Iranului„, a spus Dan Plesch, director al Centrului pentru Studii Internaţionale şi diplomaţie de la Universitatea din Londra, co-autor al unui studiu recent privind pregătirile SUA pentru un atac asupra Iranului. „Bombardierele SUA sunt gata astăzi să distrugă 10.000 de obiective din Iran în câteva ore”, a adăugat el.

Pregatirile au fost făcute de către armata SUA, dar ramane la latitudinea Preşedintelui Obama luarea deciziei finale. El poate decide că ar fi mai bine pentru SUA, ca ea sa acţioneze în locul Israelului, a susţinut Plesch.

„SUA nu face publicitate amplorii acestor pregatiri pentru a descuraja Iranul, ceea ce tinde să facă confruntarea mult mai probabila”, a adăugat el. „Statele Unite … foloseşte forţele sale, ca parte a unei strategii generale de a modela acţiunile Iranului. ”

Potrivit Ian Davis, director al unui nou grup consultativ de experti independenti, NATO Watch, transportul catre Diego Garcia este o preocupare majoră. ” Vom solicita SUA să îşi clarifice intenţiile in privinta aceste arme, precum şi Ministerului de Externe pentru a-si clarifica atitudinea  fata de utilizarea Diego Garcia pentru un atac asupra Iranului”, a spus el.

Pentru Alan Mackinnon, seful CND( Campania pentru Dezarmare Nucleara) scoţiene, revelaţie a fost „extrem de îngrijorătoare”. El a declarat: „Este clar că guvernul SUA continuă să bate tobele de război asupra Iranului, cel mai recent[facand-o] prin declaraţiile secretarului de stat, Hillary Clinton.

„Este deprimant de similar cu retorica pe care am auzit-o înainte de războiul din Irak, în 2003”.

Ministerul britanic al Apărării a spus în trecut că guvernul SUA ar avea nevoie de permisiune pentru a utiliza Diego Garcia pentru acţiuni ofensive. Ea a fost deja utilizata pentru loviturile împotriva Irakului, în războaiele din Golf din 1991 şi 2003 .

Aproximativ 50 de persoane din personalul militar britanic sunt staţionate pe insula si mai mult de 3200 ale personalului din SUA. Parte a  Arhipeleagului Chagos, insula se afla aproximativ la 1.000 de mile de coasta de sud a Indiei şi Sri Lanka, bine plasata pentru misiunile în Iran.

Departamentul Apărării din SUA nu a răspuns solicitarii de a emite un comentariu cu privire la cele de mai sus.

http://www.heraldscotland.com/news/world-news/final-destination-iran-1.1013151

IRAN vs. ISRAEL:Ce vrea mass-media ca voi sa Uitati!

 Corporatiile Mass-media au primit ordinul de a indrepta, din nou, intreaga atentie a lumii asupra Iranului.

 Aici este o recapitulare a ceea ce ei încearcă să  va facă sa  uitaţi:

1. Primavara trecuta, Rose Gottemoeller, asistentul secretar de stat şi  negociatorul-şef al armelor nucleare, de la Washington, a cerut Israelului să semneze Tratatul de Neproliferara Nucleara . Israelul a refuzat.

2. Naţiunile Unite a adoptat o rezoluţie care solicită Israelului să semneze tratatul de neproliferare nucleară şi să se supună inspecţiilor. Israelul a refuzat.

3. AIEA( Agentia Internationala pentru Energie Atomica) a cerut Israelului să semneze tratatul de neproliferare nucleară şi să se supună inspecţiilor. Israelul a refuzat.

4. Notificarea formala trimisa de Iran  catre AIEA asupra planificatei construiri a unei instalaţii- tija  pentru combustibil de rezervă-subliniază faptul că Iranul  joacă după regulile Tratatului de Neproliferare Nucleară pe care Iranul l-a semnat.

5. Iran-ul permite inspecţii ale AIEA la toate instalaţiile sale.

 6. Contrar pretentiilor de salvare a reputatiei lor, se pare că SUA şi Israel, au fost ambele luate prin surprindere de anuntul Iranului. Raţionamentul este simplu. Dacă Statele Unite sau Israel ar fi anunţat existenţa noii facilitati înainte ca Iranul sa fii notificat AIEA, aceasta ar fi pus Iranul în defensivă.  Aşa cum este insa acum, SUA şi Israel  par a fi prinse cu mata-n sac, punand la îndoială veridicitatea pretenţiilor Israelului care „ştie” că Iranul este o ameninţare nucleară.

7. AIEA şi toate cele 16 Agenţii de informare ale Statelor Unite sunt unanim de acord ca Iranul nu construieste şi nu posedă arme nucleare.

 8. În 1986, Mordachai Vanunu a dezvaluit şi probat cu  fotografii existenta clandestina a fabricii de arme nucleare a Israelului, sub reactorul de la Dimona.

Fabrica secreta de arme nucleare a Israelului de la Dimona, in desertul Negev
Fabrica secreta de arme nucleare a Israelului de la Dimona, in desertul Negev

9. Israelul a făcut împotriva Irakului, aceleaşi acuzaţii pe care azi le face împotriva Iranului si care au dus la bombardarea, de către acesta, a centralei de la Osirik. După invazia din 2003, experţii internaţionali au examinat ruinele centralei de la Osirik şi nu au găsit nici o dovadă a unei fabrici clandestine de arme în moloz.

10. Organizaţia Naţiunilor Unite  tocmai a lansat Raportul Goldstone, un raport usturator, care acuza Israelul de 37 de crime de război specifice şi crime împotriva umanităţii în Gaza la începutul acestui an. Israelul a denunţat raportul ca fiind „anti-semit” (chiar dacă judecătorul Goldstone este el însuşi evreu) şi Statele Unite vor bloca deferirea raportului  la Tribunalul pentru Crime de Război de la Haga, făcând astfel Guvernul SUA un complice, post-infractiune.

Cu toţii trebuie sa fim Joe Wilson (congressman-ul republican care a strigat in timpul discursului lui Obama ” Mincinosule”), chiar acum. Trebuie să ne ridicam în picioare şi strigam, ” MINCINOSULE!”  fiecarui om politic şi fiecarui Imbecil vorbitor din mass-media, care forteaza acest război în Iran.  Şi trebuie sa ne păstram fermi pozitia până când vor intelege mesajul ca noi nu ne vom mai lasa înşelaţi de acum incolo. Israelul vrea să-ti trimită copiii si(sau) sotul să moară în Iran, iar tu eşti singurul( singura) care-l poate opri.  Vă rog să transmiteti acest comentariu in reţelele dvs. sociale.