Planul Illuminati pentru Romania, Bulgaria si fosta Iugoslavie

Pentru că se pare că „băieții buni” au intrat în criză de timp și și-au blocat piciorul pe accelerație, cred că e cazul să vă reamintesc de un alt articol, de data asta din 2010, pe care l-am scris, și anume:Planul Illuminati pentru Romania, Bulgaria si fosta Iugoslavie

Vă rog să-l citiți pentru că lămurește multe aspecte ale situației actuale, inclusiv retragerea americanilor din Afganistan și Irak. Pentru a vedea comentariile de atunci mergeți la articolul inițial din primul parafraf.

Încă o observație: cred că sub conducerea senilului de la WH se vor crea toate premizele pentru aducerea la îndeplinire a acestui plan. De aceea a fost imperios necesară înlăturarea lui Trump și aducerea lui Biden, așa cum recunoaște chiar Obama într-un articol intitulat: Joe Biden „termină în esență treaba” administrației Obama

Citez:

Într-un interviu recent cu Ezra Klein de la New York Times despre moștenirea președinției sale, fostul președinte Barack Obama l-a lăudat pe președintele Biden și administrația sa pentru că „în esență, a terminat treaba„, adăugând credibilitate criticilor celor care au susținut că administrația Biden încearcă să urmărească aceleași politici care au dus la reacția de respingere a lui Trump în 2016.

În timpul interviului de o oră, Obama a recunoscut că administrația Biden este o prelungire a propriei sale președinții, spunând că „90 la sută dintre oamenii” din administrația sa lucrează acum pentru Biden.

„Ei continuă și se bazează pe politicile despre care am vorbit, fie că este vorba de Legea privind îngrijirea medicală la prețuri accesibile, fie că este vorba de agenda noastră privind schimbările climatice și de Paris [acordul climatic]”, a spus Obama.

Într-adevăr, secretarul de stat Antony Blinken, secretarul pentru veterani Denis McDonough, secretarul pentru securitate internă Alejandro Mayorkas, secretarul pentru agricultură Tom Vilsack, secretarul pentru educație Miguel Cardona și principalul consilier pe probleme de politică internă al lui Biden, Susan Rice, au ocupat cu toții poziții importante în administrația Obama.

Am încheiat citarea. Deci Joe este băiatul bun la toate care va scoate cu mâna castanele din foc pentru NWO. Ce i s-ar putea reproșa unui senil bătrân în caz că planul eșuează?!

Planul Illuminati pentru Romania, Bulgaria si fosta Iugoslavie

Permiteţi-mi să ma exprim destul de clar pentru toata lumea :  de 57 de ani, oficialii americani ştiau că trupele terestre americane urmau să fie staţionate în Iugoslavia, Balcani, Albania, România şi Grecia! Cu alte cuvinte, preşedintele Eisenhower ştia că, la o zi, după ce Noua Ordine Mondială a fost stabilita, trupele americane vor fi pe teren în această regiune. Acesta este planul, iar războiul din Kosovo ( 1999) a fost siretlicul conceput pentru a-i aduce acolo, in teren. Haideţi, acum, sa luam în considerare faptele.

 PLANUL NOII ORDINI MONDIALE DE A CONTROLA LUMEA

 În 1952, la Londra, Illuminati au sponsorizat o reuniune de a re-atragere a  lumii în regiuni militare dupa ce  Guvernul Unic al Lumii va intra in functiune. La începutul anilor 1920, liderii comunişti  ai Rusiei au învăţat o lecţie foarte valoroasă: au învăţat că trupele etnice s-ar putea sa nu poata fi deprinse de a fi brutale cu propriul popor. Prin urmare, comuniştii ruşi au conceput un plan prin care trupele ruse musulmane ar putea fi staţionate în teritoriile non-musulmane, şi invers. Deci, trupele nu ar avea nici o dificultate in asuprirea, incarcerarea şi uciderea oamenilor care nu sunt de ai lor. După cum veţi vedea în scurt timp, acest plan  va aplica aceste lecţii la nivel mondial. Avem de ce sa ne temem mult, după cum veţi vedea în doar câteva momente. 

În 1952, Asociaţia Mondială a Parlamentarilor pentru Guvernul Mondial a decis care zone ale lumii vor fi ocupate şi ce trupe le vor patrula. Aceste forţe din întreaga lume vor fi comandate de un Director al Lumii, care va avea o organizaţie formata din 8 directori zonali şi 51 de directori regionali . Nici un director regional nu va fi vreodată responsabil pentru propria sa ţară şi nici trupele militare nu vor fi vreodată stationate în propria lor ţară. [Aceasta informaţie a fost preluat de la Consiliul Naţional Economic din New York, in 1962].

 Trupelor americane le-au fost atribuite şase regiuni ale lumii, după cum sunt enumerate mai jos.

 Regiunea 12 – Australia

Regiunea 32 – Uruguay, Argentina

Regiunea 75 – India, Nepal, Turkmekistan, Uzbekistan, Tadjikistan, Kirghistan, SSR( Statele Sovietului Rusesc)

Regiunea 58 – Austria, Ungaria, Cehoslovacia

Regiunea 55 – Iugoslavia, Grecia, Albania, România, şi Bulgaria – Regiunea Balcani [NOTA: Serbia, Bosnia-Herţegovina, Croaţia şi Macedonia au fost iniţial parte din fosta Iugoslavie, a se vedea harta CIA din prezenta Regiune centrala a Balcanilor, la http: / / http://www.odci.gov/cia/publications/factbook/figures/802587.jpg asemenea, puteaţi vizualiza harta generală a Europei de la http://www.odci.gov/cia/publications/factbook/figures/802586.jpg– Din pacate la ora actuala imaginile nu mai sunt disponibile si probabil, in curand, nici site-ul-mucenicul ]

Astfel, trupele americane vor fi responsabile pentru o bucată mare din Europa, din Cehoslovacia pana în Grecia, şi mai departe în Est, frontiera din Ucraina si Turcia!

În 1952, trupele americane au fost planificate pentru a fi staţionate pe teren în regiunea 55, tocmai regiunea în care  ele au atacat în 1999! Prin urmare, ştim cu certitudine că trupele terestre americane se aflau în marş spre Serbia. Acest război a fost siretlicul prin care s-au adus Trupele America in teren, în regiunea 55.

Acum ştiti sigur că preşedintii Clinton, Bush si mai actualul Obama, au acţionat în acord perfect cu Planul lluminati pentru a insera trupele americane în Balcani, exact cum dictează acest plan din 1952 .

 Acum ştiti gradul în care sunteţi minţit în fiecare conferinţă de presă şi în fiecare discurs.

Acum, ştiţi că  Congresul American şi Casa Albă urmăresc acest plan secret.  

Acum, ştiţi că fiecare eveniment major în această  „criză” este planificat.

 Acum ştiti că nimic de importanţă majoră  nu se datoreaza şansei sau întâmplării.

Acum, ştiţi că personajele importante în această  „criză „( economica, politica, teritoriala,etc.)  urmăresc toate acest plan din 1952:

 1. Preşedintele Obama şi tot Cabinetul lui

 2. Toate Cadrele de Conducere , precum şi întregul corp de ofiţeri al Pentagonului. Amintiţi-vă, ca nici un lider militar nu va primi vreodată promovarea cu excepţia cazului în care el este de deplin acord cu privire la Planul  Noii Ordini Mondiale şi este pentru susţinerea acesteia. Acum ştiţi de ce Dwight D. Eisenhower a fost promovat peste capetele mai multor bărbaţi superiori să conducă toate forţele aliate din cel de-al Doilea Război Mondial. Acum ştiţi de ce General Powell a fost în mod similar, promovat peste mulţi bărbaţi superiori, in postul pe care l-a avut în timpul războiului din Golf.

3. Congresul – intreaga conducere a ambelor partide face parte din Planul general al Noii Ordini Mondiale şi al acestui plan regional, în mod special. Această conducere nu este pe cale să se opună preşedintelui Obama în nici un fel sustantial, chiar dacă aceasta il poate critica din cand in cand cu scopul de a face mai plauzibila întreaga situaţie.

4. Liderii din interiorul Europei, din Marea Britanie pana în Franţa si în Germania şi nu numai.

5. Preşedintele rus Medvedev si Boris Yeltsin stiu de acest plan şi nu vor acţiona pentru a-l perturba. Acestia ar putea ameninţa că intervin, şi pot trimite unităţi navale în regiune, dar ei nu vor acţiona pentru a-i opri pe americani.

6. Fostul Preşedinte sârb Slobodon Milosevic a fost parte a acestui plan şi isi ştia rolul. Nimic din ce a facut el nu a fost facut din proprie iniţiativă. Înainte ca preşedintele Clinton sa faca o mutare, Milosevic a fost conştient de acest lucru, şi înainte ca Milosevic  sa faca o miscare in sens opus, Clinton a fost conştient de ea. Fiecare detaliu este scris cu  grija ca intr-un scenariu, fiecare om fiind un actor.

 Trupele care vor staţiona în Statele Unite, Canada, Mexic

Haideţi, acum, să examinam trupele care vor fi staţionate în America de Nord în conformitate cu acest plan din 1952.

1. Nord-Est – trupe columbiene şi venezuelene

2. America de SUD si tot drumul inspre California – trupele ruse. Linia începe din Virginia şi se duce direct la Vest la frontiera Californiei.

3. Vestul Mijlociu- belgieni

4. Nord-Vest, inclusiv California – trupe irlandeze

5. Canada – trupe mongole [chineze] şi ruse

6. Mexic – trupe mongole [chineze]. Mi se pare foarte interesant faptul că porţiunea Mexic in care chinezii isi vor exercita controlul include San Diego, California! Guvernul american le-a dat tocmai comuniştilor chinezi controlul asupra unei „abandonate”  Baze Navale US, în Long Beach.

 Acum ştiti, chiar mai concludent că Clinton, Bush, Obama şi Congresul American sunt parti ale acestui plan din 1952, şi ca ei acţionează în întregime sub controlul Illuminati pentru a pune capăt suveranităţii americane şi ca sa unească întreaga lume sub steagul Antihrist-ului care va veni.

Trupele străine, vor avea controlul total al întregului continent Nord-American. Nici o trupa americana apreciabila ca marime nu va fi permisă în această ţară. Dar ce se va întâmpla cu cele 2.475.967  de soldati  din trupele americane staţionate în această ţară? Ele ar trebui să fie desfiinţate sau dislocate peste mări. Ceea ce s-a si intamplat si continua sa se intample, Obama trimitand tot mai multe trupe in Afganistan si deschizand noi fronturi in Pakistan si Yemen, pe motivul luptei impotriva terorii. Alt steag fals. De asemenea el a dat mana libera Interpolului in America si a cerut Canadei 1.000.000 de soldati pentru aceasta primavara, pe motivul ca se teme de o revolta sociala. Trupe chineze au fost vazute pe strazile Canadei, desi nimeni nu stie de ce. Soldati francezi au fost adusi pentru exercitii in America. In mai multe orase din nordul Americii, au aparut peste noapte trupe militare in uniforme necunoscute, a caror apartenenta nu se cunoaste, care au preluat conducerea oraselor, serifii nestiind si neputand face nimic. Cei care ati urmarit imaginile de la  Conferinta pe teme climatice de la Copenhaga, ati putut vedea politisti imbracati in uniforme atipice si avand pe spatele jachetelor un ecuson total necunoscut. Acum incepe totul sa se contureze clar si are un inteles. La fel si acea delegare  a functiilor de presedinte facuta de Obama.   https://mucenicul.wordpress.com/2009/10/31/obama-si-a-delegat-functiile-de-presedinte/

 După ce crizele simultane planificate s-au produs, oamenii vor fi atât de speriati incat, pierzandu-si minţile, ei vor accepta cu entuziasm apariţia bruscă şi dramatică a unui supraom spiritual, pe care adeptii New-Age il numesc Maitreya Hristos. El va fi Antihristul. În conformitate cu Scriptura, acest om va impresiona complet popoarele lumii, cu abilitatile sale supranaturale si mai ales cu capacitatea sa de a produce „miracole”.

Toţi liderii lumii isi vor afirma sprijinul lor total fata de el şi de „planul sau global de pace”. Când Hristos va explica  „Planul său de pace”, acesta va include planul din 1952 de a împărţi lumea în diferite regiuni asa cum este el enunţat în respectivul plan.

În acel moment, doar trupele americane vor fi staţionate în Balcani, Iugoslavia [care include Bosnia şi Serbia], Grecia, România, şi Bulgaria. Este foarte interesant pentru ca acest scenariu, de eliminare a trupelor NATO nationale din această regiune şi înlocuirea lor în totalitate, cu trupe americane, a si inceput, prin cererea  facuta de NATO tuturor tarilor membre de a-si suplimenta numarul de soldati in Afganistan, si pe urma Pakistan si Yemen. Evident, numărul de trupe americane va trebui să crească în mod dramatic în această regiune, o situaţie care din punct de vedere politic,  parea imposibil de susţinut de catre alegătorii americani in timpul lui Clinton si Bush, in prezent insa parerea acestora ne mai contand pentru presedintele Obama. Un alt pas important a fost facut, tot de Obama, prin stabilirea unei baze permanente la Constanta. Vezi articolul :https://mucenicul.wordpress.com/2009/10/25/1089/ . Daca insa Turcia ataca Grecia mutarea soldatilor americani in Europa devine imediat posibila, deoarece  nu se poate cere celorlate tari membre NATO, care sunt si membre UE si crestine, sa nu fie partinitoare fata de Grecia, ambele tari beligerante fiind membre NATO. Americanii vor asigura solutionarea razboiului iar celorlate state li se va cere sa nu se amestece, cu atat mai mult cu cat nici una nu va avea trupe suficiente cantonate acasa.

Va reamintesc ca Romania a aderat, la cererea ei, la Fortele politiei militare internationale ale UE. Va rog sa cititi competentele acestei forte. https://mucenicul.wordpress.com/2009/09/19/fortele-politiei-militare-internationale-ale-ue-egf-pot-reprima-nesupunerea-publica/

Pentru a avea o imagine de ansamblu a acestui plan si cum s-a conturat el din 1952 pana in zilele noastre, va mai ofer cateva date:

Cronologie 

• Aprilie 1949 – ministrii de Externe din 12 state (Belgia, Olanda, Luxemburg, Franta, Marea Britanie, Danemarca, Islanda, Italia, Norvegia, Portugalia, Canada si Statele Unite) au semnat la Washington Tratatul Atlanticului de Nord, care instituia o alianta de cooperare colectiva.

• Februarie 1952 – Grecia si Turcia au devenit membri NATO.

• Mai 1955 – Republica Federala Germania (RFG) a devenit membru NATO.

• Mai 1955 – a aparut Pactul de la Varsovia, ca reactie la aderarea RFG la NATO.

• Martie 1966 – Franta a anuntat prin vocea presedintelui Charles de Gaulle intentia de a se retrage din structura militara a Aliantei.

• Mai 1982 – numarul membrilor NATO a crescut, ca urmare a aderarii Spaniei.

• Noiembrie 1990 – membrii NATO si cei ai Pactului de la Varsovia au semnat la Paris Tratatul CFE (Fortele Conventionale in Europa). Prin acest tratat, cele doua parti s-au angajat sa nu desfasoare actiuni agresive una impotriva celeilalte.

• Iulie 1991 – Pactul de la Varsovia a fost dizolvat, din acest moment au aparut primele intrebari referitoare la rolul Aliantei in perioada post-Razboi Rece.

• Noiembrie 1991 – Alianta a adoptat primul Concept Strategic public. NATO nu a mai fost considerat un inamic al blocului comunist.

• Decembrie 1991 – Rusia s-a alaturat Consiliului de Cooperare Nord-Atlantic, care a functionat ca forum de consultare intre membrii NATO si statele din Europa Centrala si de Est.

• Iunie 1994 – NATO a lansat Parteneriatul pentru Pace, care permite cooperarea bilaterala dintre Alianta si statele partenere. In perioada 1994-1996, in Parteneriatul pentru Pace au fost incluse 33 de state, printre care si Federatia Rusa.

• Ianuarie 1994 – membrii Aliantei au semnat Declaratia de la Bruxelles, care a stabilit deschiderea NATO pentru aderarea altor state europene din Parteneriatul pentru Pace.

• Decembrie 1995, NATO a bombardat Bosnia-Hertegovina pentru a proteja „zonele libere” ale ONU (Organizatia Natiunilor Unite) din Bosnia de atacurile armatei sarbo-bosniace a Republicii Srpska.

• Mai 1997 – Rusia si NATO au semnat Actul Fondator NATO-Rusia si au stabilit un cadru de cooperare prin Consiliului Permanent Comun NATO-Rusia.

• Iulie 1997 – la Summit-ul de la Madrid, Alianta a lansat prima invitatie de aderare pentru state foste comuniste (Ungaria, Cehia si Polonia).

• Martie 1999 – Ungaria, Cehia si Polonia au devenit in mod formal membri ai Aliantei Nord-Atlantice.

• Martie-iunie 1999 – Alianta a bombardat Kosovo pentru a pune capat actiunilor de purificare etnica declansate de sarbi impotriva albanezilor kosovari. In semn de protest, Rusia si-a suspendat temporar participarea la Consiliul Permanent Comun NATO-Rusia.

• Septembrie 2001 – dupa atacurile teroriste impotriva SUA, George Robertson, secretarul general al NATO, a invocat pentru prima data articolul 5 al Tratatului Atlanticului de Nord. Washingtonul a refuzat insa activarea prevederilor acestui articol.

• Mai 2002 – la Summit-ul de la Roma, Rusia si NATO au creat Consiliul NATO-Rusia.

• Noiembrie 2002 – la Summit-ul de la Praga, Alianta a lansat invitatia de aderare pentru Romania, Bulgaria, Slovacia, Slovenia, Lituania, Letonia si Estonia.

• Noiembrie 2002 – a fost adoptat Planul de Actiuni pentru Ucraina, care a deschis perspectiva unei cooperari intensificate si extinse intre Alianta si statul est- european.

• August 2003 – NATO a inceput prima operatiune majora in afara Europei, prin preluarea comenzii ISAF (Forta de Securitate si Asistenta) in Afganistan.

• Martie 2004 – Romania, Bulgaria, Slovacia, Slovenia, Lituania, Letonia si Estonia au devenit membri de facto ai Aliantei.

• Octombrie 2004 – Georgia a inceput procesul de cooperare cu NATO in cadrul IPAP (Planul Individual de Actiune cu Partenerii).

• Mai 2005 – NATO si Armenia au semnat acordul pentru IPAP.

• Decembrie 2005 – Alianta a incheiat acordul pentru IPAP cu Azerbaidjanul.

• Aprilie 2005 – Alianta a lansat Dialogul Intensificat cu Ucraina.

• Septembrie 2006 – pentru a raspunde aspiratiilor Georgiei la statutul de membru, NATO a initiat cu acesta un Dialog Intensificat.

• Noiembrie 2006 – la Summit-ul de la Riga, sefii de stat si de guvern ai membrilor NATO au declarat ca Albania, Macedonia si Croatia ar putea primi invitatia de aderare la Summit-ul de la Bucuresti din 2008. Albania si Macedonia au primit MAP in 1999, iar Croatia in 2002.

La 1 aprilie 2009 au aderat la NATO Albania şi Croaţia. Franţa s-a retras din comanda militară în 1966, dar a revenit în 2009. Islanda, singura ţară membră NATO care nu are o forţă militară proprie, s-a alăturat organizaţiei cu condiţia de a nu fi obligată să participe la război. In 3 decembrie 2009 „Muntenegru a primit un răspuns pozitiv la cererea sa de obţinerea a unui Plan de Acţiune în vederea Aderării (MAP, Membership Action Plan), a declarat secretarul general al Alianţei Nord-Atlantice, Anders Fogh Rasmussen.
Aceasta este ultima etapă înainte ca o ţară parteneră să-şi poată depune candidatura oficială pentru aderarea la NATO. http://www.romania-actualitati.ro/muntenegru_a_fost_primit_in_planul_de_actiune_al_nato-7014. Bosnia mai are putin de asteptat iar Serbia, tot la sfarsitul lui decembrie 2009 si-a depus cererea pentru aderarea la UE. DDupa intrarea Muntenegrului si Bosniei in NATO, Serbia are doua optiuni: ori adera si ea ori ramane singura si izolata. Acum redau in intregime un articol care mi s-a parut extrem de important si relevant si care contureaza foarte bine rolul Balcanilor , facand si mai credibil si real acest plan din 1952:

MAREA NEAGRA POARTA DE ACCES A PENTAGONULUI CATRE TREI CONTINENTE SI SPRE ORIENTUL MIJLOCIU

Dat fiind pozitia sa strategica, intre Europa si Asia, regiunea Marii Negre a fost revendicata timp de milenii de mai multe puteri, printre care Imperiul persan si roman, grecii, hititii, bizantinii, hunii, Turcia Otomana si Rusia Tarista, dar si de Franta lui Napoleon si Germania hitlerista.

Într-o analiza, Center for Research on Globalization, cu sediul in Canada, subliniaza, printre altele, importanta geostrategica a României si Bulgariei, pentru pretentiile Washingtonului la Marea Neagra, in conditiile in care, inainte de incetarea Tratatului de la Varsovia, in 1989, si de descompunerea Uniunii Sovietice, doi ani mai târziu, Marea Neagra nu era accesibila Occidentului in general si Pentagonului si Organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) in special.

 

Pâna in 1991, doar 4 state aveau iesire la Marea Neagra: Bulgaria, România, Turcia si Uniunea Sovietica. Turcia, in calitate de stat membru-cheie al NATO, era singura poarta de acces a Occidentului in regiune, in timp ce Bulgaria si România, a doua mai mult oficial decât in fapt, erau membre ale blocului estic si ale Tratatului de la Varsovia.

În cei 18 ani care au urmat, situatia in regiune, asemenea multor altora, s-a transformat conturându-se o noua disputa pentru controlul regiunii, in conditiile in care au aparut doua noi state cu iesire la Marea Neagra, Georgia si Ucraina, cu Abhazia adaugata in luna august.

 

În plus, fiecare tara membra a fostului Tratat de la Varsovia din afara fostei Uniuni Sovietice este in prezent membra a NATO si a UE, alaturi de trei foste republici sovietice de la Marea Baltica, Estonia, Lituania si Letonia. SUA au semnat acorduri pentru parteneriate strategice cu Georgia si Ucraina in ultimele doua luni, cele doua state reprezentând punctele-cheie ale incercarii Washingtonului de a obtine controlul asupra Marii Negre si a fostei Uniuni Sovietice.

 

Potrivit Center for Research on Globalization, in momentul de fata principalul accent al campaniei Pentagonului de a cuceri regiunea Marii Negre, si principalul punct major in mutarea interesului sau de la Est la Sud, priveste Bulgaria si România. Ambele tari, aminteste analiza, au aderat oficial la NATO la summitul de la Istanbul, in 2004 si, de atunci, au devenit ultimele – in ambele sensuri ale cuvântului – membre ale UE, se arata in analiza.

 

În decembrie 2004, secretarul de stat al SUA la acea data, Condoleezza Rice, a calatorit la Bucuresti pentru a semna un acord de folosire si de preluare a controlului asupra a patru baze militare: Mihail Kogalniceanu, Babadag, Cincu si Smârdan. La acel moment, explicatia SUA a fost ca Washingtonul se va folosi de respectivele patru baze pentru antrenamente, inclusiv pentru exercitii comune si multilaterale, pentru furnizarea de provizii si ca statie de tranzit pentru razboaiele din Afganistan si Irak.

 

În luna aprilie a lui 2006, SUA au semnat un acord similar cu tara vecina României, Bulgaria, pentru folosirea a trei dintre bazele sale militare importante, baza aeriana de la Bezmer, cea de antrenament de la Novo Selo si cea de la Graf Ignatievo, atât acordul cu Bucurestiul cât si cel cu Sofia fiind facute pentru o perioada de 10 ani. În conformitate cu acestea, Statelor Unite li s-au permis sa stationeze trupe intr-un numar care varia de la 5.000 la 10.000, prin rotatie sau permanent in ambele tari.

 

Dupa cum mentiona in 2006 publicatia americana Star and Stripes, acordurile prevad ca Washingtonul sa se poata folosi de bazele românesti si bulgare pentru pre-pozitionarea echipamentului si pentru trimiterea trupelor americane si echipamentului in zonele de conflict, daca este necesar. În cazul Bulgariei, a fost prima data când trupele straine au stationat pe teritoriul sau, de când fortele Wehrmachtului nazist au fost alungate in 1944, in timp ce in cazul României, prima data când aceasta permite acelasi lucru trupelor straine de la retragerea trupelor sovietice din 1958.

 

Cele sapte baze din cele doua tari sunt astfel primele baze militare americane pe teritoriul fostului Tratat de la Varsovia, subliniaza Center for Research on Globalization, relevând ca baza aeriana de la Bezmer, Bulgaria, este o baza similara ca importanta celei de la Mihail Kogalniceanu, in România. Baza Mihail Kogalniceanu a primit primele trupe americane deplasate in România in 2007 si a gazduit nou formata „Joint Task Force East”, fosta „Eastern Europe Task Force”.

Cu referire la bazele din România, Stars and Stripes nota ca este posibil ca trupele altor tari sa se foloseasca de bazele respective pentru antrenament si ca trupele americane stationate acolo sa se deplaseze, ca parte a turului lor de 6 luni, in tari din apropiere, Georgia si Ucraina, pentru scurte misiuni de antrenament.

 

Tot Star and Stripes mentiona, citând un oficial american, la 27 iulie 2008, construirea, in desfasurare, a unei baze permanente americane in România, care ar urma sa gazduiasca 1.700 de militari, si de un proiect similar in Bulgaria, cu capacitatea de a gazdui pâna la 2.500 de militari, care ar urma sa inceapa in iarna aceluiasi an. Analiza aminteste totodata ca Bulgaria si România, in momentul de fata membre ale NATO cu drepturi depline de aproximativ cinci ani, au deplasat contingente militare in Balcani, Afganistan si Irak si au pierdut militari in aceste doua din urma zone de conflict.

 

Desi niciuna dintre cele doua tari nu a gazduit forte sovietice sau baze ale Tratatului de la Varsovia in timpul Razboiului Rece, ambele sunt in prima linie a unor viitoare razboaie in zona Marii Negre, cum a fost cel din luna august a anului trecut dintre Rusia si Georgia, un conflict care ar fi putut foarte usor sa fie importat in Ucraina, se mai arata in analiza. Asa cum remarca presedintele român Traian Basescu, in luna august a anului trecut, „România este responsabila pentru protejarea frontierelor UE si NATO”, iar flota româna este responsabila in numele UE si al statelor aliate.

 

România si Bulgaria vor fi ambele facute sa isi respecte aceasta promisiune, acesta fiind unul dintre motivele cruciale pentru care cele doua tari au fost absorbite in structurile NATO, sustine analiza. De asemenea, potrivit Center for Research on Globalization, ambelor li se va ordona sa intervina in fosta Iugoslavie – Kosovo si Bosnia – daca Washingtonul si Bruxelles-ul, o vor cere. Totodata, ambele tari sunt implicate in circuitul trupelor pentru razboiul din Afganistan si pentru ocuparea Irakului.

 

Timp de doi ani, s-a mentionat in mod repetat ca bazele bulgare, acum bulgaro-americane, pot fi folosite pentru atacuri impotriva Iranului, cea mai recenta referire la aceasta fiind facuta de catre ambasadorul rus la NATO, Dmitri Rogozin, in luna septembrie a anului trecut. Dupa cum remarca, Vakhtang Maisaia, presedintele Asociatiei pentru Politica Externa din Georgia, „zona Marii Negre este o zona geostrategica vitala pentru Alianta, alaturi de misiunea sa ISAF in Afganistan, de operatiunile logistice in Darfur, de misiunile de antrenament ale NATO din Irak si de operatiunile de mentinere a pacii din Kosovo.

 

În prezent, sublinia acesta, unele din semnele clare ale noului interes al NATO in regiunea Marii Negre, incluzând Caucazul de Sud si sub-regiunile Europei de Sud-Est, dar si Marea Neagra insasi, pot fi remarcate având in vedere geo-economia, aici intrând si rezervele de energie ale Marii Caspice. Odata cu includerea României si Bulgariei in Alianta Nord-Atlantica, Marea Neagra a fost incorporata in zona vizata de articolul 5 al Tratatului de constituire al NATO (cel privind apararea colectiva), zona unde este posibila activarea Combined Joint Task Force, se mai arata in analiza.

http://www.financiarul.ro/2009/02/24/marea-neagra-poarta-de-acces-a-pentagonului-catre-trei-continente-si-spre-orientul-mijlociu/

Din pacate acest plan din 1952 nu este doar o profetie. El este un fapt real care se implineste cu fiecare zi ce trece. Trebuie sa ai orbul gainii ca sa nu vezi aceasta realitate, pe care, din pacate, noi suntem cei care o traim. Legat de faptul ca Romania va fi ferita de un razboi, dupa cum se contureaza planul, sincer va spun ca ma indoiesc de acest lucru.

Acum avem niste repere mult mai precise si mai palpabile pentru a intelege cat de aproape sau departe suntem de vremurile de pe urma. Din nefericire pentru noi suntem foarte-foarte aproape iar timpul se scurge in defavoarea noastra.

Strategia israeliană pe termen lung pentru destabilizarea Orientului Mijlociu

Articol preluat integral de la: http://www.frontpress.ro/2013/09/strategia-israeliana-pe-termen-lung-pentru-destabilizarea-orientului-mijloci.html

Planul “suprematist” israelian pentru încurajearea războiului din Siria – și din întreg Orientul Mijlociu – este parte a unei strategii pe termen lung, dezvoltată acum câteva decenii și detaliată în jurnalul sionist KIVUNIM (Direcții).

Studiul, intitulat “O strategie pentru Israel în anii ‘80”, a fost scris în ebraică și a fost tradus în engleză de către curajosul activst evreu anti-sionist și anti-rasist, Israel Shahak.

“Următorul eseu reprezintă în opinia mea, un plan detaliat al regimului sionist (al lui Sharon și Eitan) pentru Orientul Mijlociu, care se bazează pe divizarea întregii regiuni în state mici și dezintegrarea actualelor state arabe”, scria Shahak în introducerea sa.

“Ideea de a dezintegra statele arabe este o temă recurentă în gândirea strategică israeliană”

Studiul orginar integral așa cum a fost tradus el de Shahak, poate fi găsit accesand link-ul din finalul paginii. Câteva extrase din acesta:

“La începutul anilor 1980 Statul Israel are nevoie de o nouă strategie cu privire la locul său, scopul și interesele sale naționale, atât pe plan intern cât și extern”.

“Dezintegrarea Siriei și a Irak-ului în regiuni distincte din punct de vedere etnic sau religios, după modelul Libanului este principala prioritate israeliană pe termen lung, pe frontul de est, in timp ce disoluția puterii militare a acestor țări reprezintă o țintă pe termen scurt”.

“Siria se va dezintegra în conformitate cu structura ei etnică și religioasă, în câteva state, precum Libanul, astfel încât vor exista un stat alawit de-a lungul coastei, un stat sunit in zona Alep, un alt stat sunit in zona Damasc, ostil vecinului de la Nord iar druzii vor înființa un stat, poate chiar în platoul nostru Golan și cu siguranță în zona Hauran și în Nordul Iordaniei.”

“Această stare de lucruri va garanta pacea și securitatea în zonă pe termen lung, iar realizarea sa este posibilă încă de acum”.

“Irakul, bogat pe deoparte în petrol și pe de altă parte rupt din interior este o țintă sigură pentru Israel”. “Disoluția acestuia este chiar mai importantă decât cea a Siriei.”

“Irakul este mai puternic decât Siria. Pe termen scurt un razboi Iran-Irak va destabiliza Irakul din interior și îi va produce prăbușirea înainte ca acesta să fie capabil să organizeze un front larg împotriva noastră.

“Orice tip de confruntare inter-arabă ne va fi de ajutor pe termen scurt și va scurta drumul până la ținta noastră de a dezintegra Irakul asemeni Siriei si Libanului”.

“Iordania constituie o țintă strategică pe termen scurt, dar nu și pe termen lung întrucât nu constituie un pericol real pe termen lung după dezintegrarea sa, terminarea domniei regelui Hussein și transferul puterii către palestinieni.”

“Nu există nici o șansă ca Iordania să continue să existe în prezenta formă pentru o perioadă mai lungă de timp, iar politica israeliană, atât în timp de război cât și de pace, trebuie direcționată spre lichidarea Iordaniei și transferul puterii către majoritatea palestiniană.”

Traducere de pe DavidDuke.com

http://davidduke.com/israels-long-time-strategy-to-destabilize-the-middle-east/

Documentul stategic integral tradus de activistul pentru pace israelian Israel Shahak poate fi gasit la:

http://cosmos.ucc.ie/cs1064/jabowen/IPSC/articles/article0005345.html

Israel Shahak a fost un important activist evreu pentru drepturile omului, profesor universitar și militant anti-sionist. Una din cărțile sale cele mai importante, “Povara a trei milenii de istorie și religie iudaică” a fost tradusă în românește la Editura Antet si poate fi cumparată la: http://www.librarie.net/autor/11159/israel-shahak .

Jurnalisti din 40 de tari se unesc pentru a sprijini Wikileaks

„Jurnalişti din fiecare regiune a lumii s-au alăturat pentru a sprijini împreună organizatia Wikileaks şi pe fondatorul său Julian Assange care, spun ei, au oferit o resursă extraordinară pentru jurnaliştii din întreaga lume şi au adus „o contribuţie remarcabilă la transparenţa şi responsabilitatea  asupra razboaielor din Afganistan şi Irak „.

Eu sunt unul dintre organizatorii campaniei.

Jurnaliştii, dintre care mulţi sunt reporteri de investigaţie proeminenti, provin din ţări diferite, precum Rusia şi Namibia, Israel şi Indonezia, plus multi din ţările europene şi America de Nord. Jurnaliştii, care sunt legati prin intermediul reţelelor de jurnalism de investigaţie, au decis să vorbească în public după ce au văzut o campanie tot mai mare de ameninţări şi critici neloiale împotriva lui Assange şi a Wikileaks.

În cele ce urmeaza sunt declaraţia, lista semnatarilor şi contactele pentru anchetele mass-media cu privire la declaraţie, din diferitele regiuni ale lumii.

Petiţia a fost postata pe site-ul jurnalismului mondial de investigaţie, pentru ca si alti  jurnalişti sa-si poata adăuga semnăturile lor.

DECLARATIA JURNALIŞTILOR CU PRIVIRE LA ATACURILE ASUPRA WIKILEAKS

Julian Assange, fondator al organizaţiei de dezvaluiri Wikileaks, a fost furibund criticat şi ameninţat pentru rolul sau in scurgerile imense de documente militare privind războaiele din Afganistan şi Irak (” Jurnalele de Război). El este acuzat de eliberare iresponsabila a informaţiilor confidenţiale militare, de punere în pericol a vieţilor oamenilor numiti în rapoartele militare scurse şi chiar de spionaj. Unele organizaţii mass-media s-au alăturat acestor critici.

Noi, jurnaliştii şi organizaţiile jurnaliste din multe ţări, ne exprimam sprijinul pentru domnul Assange şi Wikileaks. Noi credem că domnul Assange si-a adus o contribuţie remarcabilă la transparenţa şi responsabilitatea cu privire la războaiele din Afganistan şi Irak, subiecte in care transparenţa şi responsabilitatea au fost sever limitate de secretul de stat şi de controlul mass-mediei. El este atacat pentru eliberarea de informaţii care nu ar fi trebuit sa fie ascunse publicului.

Noi credem ca Wikileaks  a avut dreptul de a posta documente militare confidenţiale, deoarece era în interesul publicului sa ştie ce se întâmplă. Documentele aduc dovezi că Guvernul SUA a indus în eroare publicul cu privire la activităţile din Irak şi Afganistan şi că ei ar fi comis crime de război.

A pus Wikileaks vieţi in pericol? A fost legitimă critica[cu privire la]  Wikileaks ca nu a verificat suficient de bine documentele despre Afganistan, eliberand documente cu numele unor informatori. Din fericire nu există nici o dovadă că cineva ar fi fost rănit sau ucis din cauza asta. Am luat act de faptul că Wikileaks a învăţat din această greşeală şi a fost mult mai atent cu documentele din Irak. În general, raportarea reala [de catre] Wikileaks a numeroaselor abuzuri şi crime de necontestat este de o importanţă mult mai mare decât greşelile, criticate pe scară largă, despre redactarea inadecvata.

Dl Assange este personal presat din cauza implicării sale în scurgerile de informaţii militare, inclusiv ameninţări pentru acuzatiile de spionaj. Dl Assange este la fel de vinovat de spionaj ca oricare alt ziarist sau oricare alt informator. Acesta este un precedent teribil şi unul care este contrar unei guvernari deschise.

Dacă este spionaj faptul de a publica documentele furnizate de denunţatori, atunci fiecare jurnalist va fi în cele din urmă vinovat de această crimă. Dl. Assange merită sprijinul şi încurajarea noastra în faţa atacurilor.

De când a fost lansat în 2006, Wikileaks a fost o resursă extraordinară pentru jurnaliştii din întreaga lume, promovand transparenţa într-un moment când guvernele o reduceau. Deşi nu este parte a mass-mediei, şi nici nu se pretinde a fi, misiunea de informare a publicului şi reducerea secretului nejustificat completează şi sprijină munca noastră. În calitate de beneficiari recunoscători ai Wikileaks şi a muncii domnului Assange, noi venim în sprijinul lor în acest moment.”

Semnatari ai prezentei:

1. Knut Ivar Aarstein, jurnalist la www.vol.no , (Norvegia)

2.     Massimo A. Alberizzi Africa Correspondent, Corriere della Sera, (Italy)

3.     Thomas Alling, Editor, Danish National Broadcasting Corp., (Denmark)

4.     Agendia Aloysius, Freelance Journalist, (Cameroon/Sweden)

5.     Brigitte Alfter, Freelance Journalist, (Denmark)

6.     Timothy John Anderson, Editor, hereticpress.com, (Australia).

7.     Heidi Molstad Andresen, The Foundation for Investigative Journalism (SKUP), Norway

8.     Ana Arana, Directora, Fundación MEPI, Periodismo de Investigación, Tecnologico de Monterrey, Campus Ciudad de Mexico, (Mexico)

9.     Justin Arenstein, Forum for African Investigative Reporters , (South Africa)

10.  Paolo Bertossa, Journalist, (Switzerland)

11.  Gunvor Bjerre, Journalist (Denmark)

12.  Jan-Morten Bjornbakk, Reporter Norwegian News Agency (Norway)

13.  Kristina Borjesson, Investigative Reporter/TV Producer, (USA)

14.  Tricia Bots, Journalism Teacher at Fontys Hogeschool, board member of Dutch-Flemish Association of Investigative Journalists, (Netherlands)

15.  Guilherme Brendler, Reporter, (Brazil)

16.  Kim Bredesen, Freelance Journalist (Norway)

17.  J. Cholo Brooks, CEO Global News Network, Inc., Publisher of The Star Newspaper, (Liberia)

18.  Susan Brownmiller, Author, (USA)

19.  Hans Christoph Buch, Writer and Journalist, (Germany)

20.  Thomas Buch-Andersen, Journalist, Danish National Public Radio (DR-P1), (Denmark)

21.  Stefan Candea, The Romanian Center for Investigative Journalism, (Romania)

22.  Jean-Philippe Ceppi, Swiss Investigation Network, Producer Swiss Television, (Switzerland)

23.  Else Christensen, Freelance Journalist, (Denmark)

24.  Marc Cooper,  Author and Journalist, (USA)

25.  Staffan Dahllöf, Freelance Reporter, (Denmark)

26.  Juliana Daibert, Repórter, (Brazil)

27.  Ides Debruyne, Executive Director, The Pascal Decroos Fund for Investigative Journalism, (Belgium)

28.  Piet Depuydt, Investigative Reporter at NRC Handelsblad, Chancellor Dutch-Flemish Association of Investigative Journalists, (Belgium)

29.  Danka Derifaj, Investigative Reporter, NovaTV, (Croatia)

30.  Paulette Desormeaux Parra, Freelance Journalist, (Chile)

31.  Luiz Carlos Duarte, Editor-geral do jornal Agora São Paulo, (Brazil)

32.  Paul Fein, Freelance Journalist, (USA)

33.  Lucas Ferraz, reporter, Folha de S.Paulo (Brazil)

34.  Jacqueline Fowks, Reporter of IDL-Reporteros, (Peru)

35.  Jan (George) Frajkor, Assoc. Prof. (Ret.) School of Journalism, Carleton University, Ottawa,  (Canada)

36.  Jan Gunnar Furuly, Journalist, daily Aftenposten/SKUP, (Norway)

37.  Frank Garbely, Journalist & Documentary Director, Geneva (Switzerland).

38.  Henry Gombya, Editor-in-Chief, Str8talk Chronicle, London, (UK).

39.  Nicky Hager, Journalist, Author of “Secret Power: New Zealand’s Role in the International Spy Network,” (New Zealand),

40.  Per Henrik Hansen, Freelance Journalist, (Denmark)

41.  Staale Hansen, Journalist, Investigative journalism unit, Norwegian Broadcasting Corporation (NRK) (Norway)

42.  Peter Hartung, Freelance Editor, (Denmark)

43.  Frank Hartzell, News Reporter and Editor (USA)

44.  Mansoor Hassan, Northwest Editor, Urdu Times, (UK)

45.  Eric Hennekam, Journalism Teacher Netherlands and Belgium, Member of Dutch-Flemish Association of Investigative Journalists, (Netherlands)

46.  Doug Henwood, Editor, Left Business Observer, (USA)

47.  Thiago Herdy Lana, Repórter jornal O Globo (Brazil)

48.  Declan Hill, Author; “The Fix: soccer and organized crime,” www.howtofixafootballmatch.com, (UK)

49.  Dwight Hines, IndyMedia, Member, Investigative Reporters and Editors (USA)

50.  Krister Clausen Hoaas , Journalist, Bergens Tidende, (Norway)

51.  Benjamin Holst, Editor at Kommunen, Co-founder of DanWatch, (Denmark)

52.  Otto Hostettler, Journalist, Beobachter (Observer), (Switzerland)

53.  Mark Lee Hunter, Author, “Story-Based Inquiry: A Manual for investigative Journalists,” UNESCO 2009, (France)

54.  David Ibrahim, Multimedia Journalist, (Lebanon)

55.  Doug Ireland, U.S. Correspondent, Bakchich magazine (France) and International Editor, Gay City News, New York City, (USA)

56.  Milorad Ivanovic, Executive Editor, Blic daily, Belgrade (Serbia)

57.  Barbara Iverson, Co-publisher ChicagoTalks.org, (USA)

58.  Mario Augusto Jakobskind, Journalist, Member of the Council of Brazilian Press Association/ABI, (Brazil)

59.  Solveig Gram Jensen, Freelance, (France)

60.  Asbjørn Slot Jørgensen, Journalist, Associate Professor Danish School of Media and Journalism, (Denmark)

61.  Tommy Kaas, External Lecturer at Roskilde University and Editor at Kaas & Mulvad, (Denmark)

62.  Henrik Kaufholz, Asst. Foreign Editor, Politiken, Copenhagen, and Coordinator in the network “Scoop”, (Denmark)

63.  Martin Kaul, Journalist, Taz-Die Tageszeitung, (Germany)

64.  Stetson Kennedy, Investigative Journalist/historian/lecturer, Fellow, Society of Professional Journalists, (USA)

65.  Oleg Khomenok, SCOOP network for investigative journalists in East and Southeastern Europe coordinator, (Ukraine)

66.  Andreas Klamm–Sabaot, Journalist, Radio TV IBS Liberty (UK)

67.  Phillip Knightly, Author and journalist, (UK)

68.  Lucy Komisar, Investigative Journalist, thekomisarscoop.com/, (USA)

69.  Ketil Kristiansen, Freelance Journalist, (Norway).

70.  Simon Kruse, Foreign Correspondent, (Denmark)

71.  Joke Kujenya, Convenor, Media Mentors, (Nigeria)

72.  Alain Lallemand, Foreign Correspondent, Le Soir, (Belgium)

73.  Bjarke Larsen, Journalist, Publisher, (Denmark)

74.  Paul Lashmar, Investigative Journalist and Lecturer, Brunel University, London, (UK)

75.  Anne Lea Landsted, Associate Professor, Centre for Journalism, University of Southern Denmark, (Denmark)

76.  Maggie Lee, Freelance Reporter, (USA)

77.  Sasa Lekovic, Investigative Journalism Center, (Croatia)

78.  David Leloup, Freelance Journalist, (Belgium)

79.  Róger Lindo, Journalist, La Opinion Newspaper, (USA)

80.  Gwen Lister, Editor, The Namibian, (Namibia)

81.  Bill Marsden, Reporter, The Gazette, Montreal, (Canada)

82.  Barbara Matejcic, freelance journalist, (Croatia)

83.  Espen Reiss Mathiesen, Asst. Prof. University of Stavanger, (Norway)

84.  Patrick Mayoyo, Investigative Journalist, Deputy News Editor, Daily Nation (Kenya)

85.  Gavin MacFadyen, Director, Centre for Investigative Journalism, City University, London, (UK)

86.  Bibiana Piene, Journalist, Norwegian News Agency, (Norway)

87.  Bruno Pires de Oliveira Mattos, Culture Producer, (Brazil)

88.  Leandro Melito Ferreira, Repórter, Jornal Brasil Atual, (Brazil)

89.  Yossi Melman, Haaretz, (Israel)

90.  Gard L. Michalsen, Editor of Sortlands Avisa, (Norway)

91.  Christian Mihr, n-ost Network for Reporting on Eastern Europe, (Germany)

92.  David Miller, Spinwatch.org, Scotland, (UK)

93.  Lars Møller, Reporter and External Lecturer at Danish School of Media and Journalism, (Denmark)

94.  Severino Motta, Reporter, Brasília (Brazil)

95.  Nils Mulvad, Assistant Professor, Danish School of Media and Journalism and editor at Kaas & Mulvad, (Denmark)

96.  Ricardo Nespoli, Journalist, (Brazil)

97.  Patrick Nolan, Marshall Democrat-News, Marshall Missouri, (USA)

98.  Lars Richard Olsen, Journalist Altaposten, (Norway)

99.  Lise Olsen, Investigative Reporter, (USA)

100.           Okke Ornstein, Journalist, www.ornstein.org, (Netherlands/Panama)

101.           Morten Øverbye, Founder, desk.no, (Norway)

102.           Gabriela Pablos, Journalist, News Center of United Nations Framework Convention on Climate Change, ( Mexico)

103.           Alia Papageorgiou, Editor/Columnist, New Europe, (Belgium)

104.           Jørgen Flindt Pedersen, Journalist, Former Managing Editor of Danish TV2, and Former Chairman of the Danish Association for Investigative Journalism, (Denmark)

105.           Bibiana Piene, journalist, Norwegian News Agency, (Norway)

106.           Luisa Purchio Haddad, Journalist, (Brazil)

107.           Paul Cristian Radu, The Romanian Center for Investigative Journalism, (Romania)

108.           Jan Erik Range, Journalist, Netmedia (Norway)

109.           Gloria Reyes, International Journalist, (Germany)

110.           Laura Robinson, Freelance Journalist, Member, Writers Union of Canada (Canada)

111.           Fernando Rodrigues, President, Brazilian Association for Investigative Journalism, (Abraji) (Brazil)

112.           Matthew Rothschild, Editor,  The Progressive, (USA)

113.           Kirsten Rulf, WDR German Public TV, (Germany)

114.           Armen Sargsyan, Investigative Broadcast Journalist, (Armenia)

115.           Ewald Scharfenberg, Journalist, Executive Director, Instituto Prensa y Sociedad de Venezuela, (Venezuela)

116.           Danny Schechter, Media Channel, (USA)

117.           Ben Schiller, Freelance Journalist, theschiller.com, (UK)

118.           Jon Shafer, Journalist, (USA)

119.           Anna Sharogradskaya, Director of the Regional Press Institute, Saint Petersburg, (Russia)

120.           Joe Shea, Editor-in-Chief, www.american-reporter.com, (USA)

121.           Hyonhee Shin, Business Reporter, The Korea Herald (South Korea)

122.           Marco Sifuentes, Journalist and Blogger, (Peru)

123.           Leo Sisti, Writer, Contributing Reporter at L’Espresso and Il Fatto Quotidiano, (Italy)

124.           Mary Slosson, Journalist, (USA)

125.           Margo Smit, Freelance Investigative Reporter, Director Dutch-Flemish Association of Investigative Journalists, (Netherlands)

126.           Marcelo Soares, Special Reporter at MTV Brazil and ICIJ Member, Sao Paulo, (Brazil)

127.           Barbara Probst Solomon, Author and Journalist, cultural correspondent El País, Spain, (USA)

128.           Dubes Sonego Junior, Reporter at Brasil Economico, (Brazil)

129.           Katerina Spasovska, Assistant Professor, Western Carolain University/ Former Journalist, (Macedonia)

130.           Kannan Srinivasan, Former Senior Editor, Indian Express Publications, Bombay, and Kannan Srinivasan Newsletter, (Australia)

131.           Kitty Stapp, North American Editor, Inter Press Service (IPS), (USA)

132.           Martin Stoll, News Editor, SonntagsZeitung, (Switzerland)

133.           Dominique Strebel, Reporter, Beobachter (Observer), Axel-Springer (Switzerland)

134.           Carlos Subero, coordinator of Diario La Calle office in Caracas, (Venezuela)

135.           Kaka Suminta, Chairman of Indonesia Journalist Forum, (Indonesia)

136.           Drew Sullivan, Advising Editor, Center for Investigative Reporting, Organized Crime and Corruption Reporting Project,

Sarajevo, (Bosnia and Herzegovina)

137.           Joy Summers, Investigative Television Producer, (South Africa)

138.           Peter Svaar, Foreign Affairs Reporter, Norwegian Broadcasting Corp. (NRK)(Norway)

139.           Elvis Tah, Buea City Reporter, The Post Newspaper (Cameroon)

140.           Nadia Tarantini, Writer and Journalist, (Italy)

141.           Marleen Teugels, Journalist-Lecturer, (Belgium)

142.           Pia Thordsen, Journalist, TVSyd, Denmark

143.           Serena Tinari, Journalist, RSI – Swiss Television, (Switzerland)

144.           Stanimir Vaglenov, Bulgarian Investigative Journalism Center, (Bulgaria)

145.           Ingrid Van Daele, Investigative writer at Knack, Board Member of Dutch-Flemish Association of Investigative Journalists, (Belgium)

146.           Marcel van Silfhout, Investigative Reporter at VARA, Public TV, Board Member of Dutch-Flemish Association of Investigative Journalists, (Netherlands)

147.           Constanza Vieira, Correspondent, Inter Press Service (IPS) news agency, (Colombia)

148.           Anne-Frédérique Widmann, Journalist, head of the investigation cell, Swiss Television (RTS), (Switzerland)

149.           Ian Williams, U.S. & UN Correspondent, Tribune, London, (USA)

150.           Dina Yafasova, Journalist, (Denmark)

151.           Denise Zandonadi, Repórter, Jornal A Gazeta, Vitória, Espírito Santo, (Brazil)

152.           Blaz Zgaga, Freelance Journalist, (Slovenia)

SURSA

Romania a devenit unealta NATO:Scoala de spionaj la Oradea

Un cititor de pe blogul meu mi-a recomandat un articol din Le Figaro, pe care insa nu l-am putut citi deoarece ar fi trebuit sa ma abonez la acest ziar. Asa ca, am cautat pe net informatia si am gasit un articol in Romania Libera din 18 martie 2010, pe care il redau in intregime:

„Spionii Alianţei Nord-Atlantice (NATO) vor pleca în misiunile din Irak şi Afganistan după ce vor fi instruiţi la Oradea, la Centrul de Excelenţă în spionaj şi contraspionaj în domeniul Humint&CI” (Human Intelligence and Counter Intelligence), inaugurat ieri în prezenţa preşedintelui Traian Băsescu, a ministrului Apărării, Gabriel Oprea, şi a şefului Comandamentului Strategic Aliat pentru Transformare, amiralul Luciano Zappata.

Potrivit reprezentanţilor armatei, de serviciile şcolii de spioni din Oradea vor beneficia în următorii ani sute de militari din Ungaria, Slovenia, Grecia şi Turcia. Ideea înfiinţării centrului s-a născut ca urmare a rezultatelor bune obţinute de militarii români în unităţile de informaţii (,,intelligence”) şi forţele speciale din Irak, Kosovo, Afganistan, aceştia dovedindu-se capabili să culeagă în mod direct informaţii din teren.  

Practic, ofiţerii care au participat la misiuni în Irak şi în Afganistan spun că românii au avut adesea rezultate mai bune decât aliaţii occidentali, un motiv fiind şi acela că nu sunt percepuţi în mod direct ca invadatori. „În Irak, oamenii îi cunosc pe români încă de pe vremea lui Saddam Hussein. Pe atunci, românii mergeau acolo şi construiau fabrici de tractoare ori instalaţii pentru irigaţii sau baraje. De aceea, imaginea românilor este pozitivă, iar irakienii acceptă mult mai uşor să stea de vorbă cu români. Poate este şi o chestiune de mentalitate, pentru că modul nostru de a gândi este mai apropiat de al lor decât mentalitatea occidentalilor”, explică unul dintre ofiţerii români care au servit în cele două ţări, în cadrul detaşamentului din Bistriţa. În ceea ce priveşte unităţile româneşti din Afganistan, acestea ar fi apreciate, deoarece au în componenţă şi militari de religie musulmană, proveniţi din Dobrogea. „Chiar dacă au fost puţini, acest lucru a câştigat încrederea afganilor. Nu mai eram percepuţi drept «cruciaţi», ci ca oameni care vin dintr-o ţară unde există respect faţă de Islam”, ne-a declarat aceeaşi sursă, care a preferat să‑şi păstreze anonimatul.

Oradea a fost aleasă drept gazdă a şcolii nord-atlantice de spioni şi pentru cazărmile dezafectate existente în zonă, dar şi graţie existenţei unui aeroport internaţional şi a apropierii de frontiera cu Ungaria. Directorul Centrului de Excelenţă NATO de la Oradea, colonelul Eduard Simion, susţine că noul Centru de la Oradea a apărut ca urmare a faptului că ţările aliate NATO au constatat că nu ştiau să utilizeze informaţiile adunate de la surse umane în teatrele de operaţiuni. Potrivit colonelului, unitatea va fi deservită de 80 de militari, dintre care 16 provin din armatele aliate. „Purtăm negocieri cu armata Slovaciei şi a SUA, pentru ca şi acestea să devină sponsori ai Centrului”, a mai declarat Simion.”

Nu stiu cati dintre romani au citit aceasta stire dar este una foarte interesanta, cel putin pentru mine. Se pare ca pe nesimtite devenim o unealta a NATO, fara ca lumea sa constientizeze acest fapt. Inainte de a va gandi la misiunea spirituala a Romaniei ganditi-va la cea „luciferica”, caci se pare ca am facut un pact cu diavolul.

Parlamentarii Marii Britanii:”UK trebuie sa inceteze sa mai fie pudelul SUA

Parlamentarii britanici i-au cerut guvernului sa fie „mai puţin respectuos fata de SUA, subliniind faptul că imaginea Marii Britanii, de „caniche” al Washington-ului, este extrem de dăunătoare. Comisia Comunelor pentru Afaceri Externe din camera inferioară a parlamentului a emis un raport  duminică cerand o abordare „lucida” a legăturii anglo-americane.

Parlamentarii au spus că zilele  „relaţiei speciale”, un termen inventat de Winston Churchill în 1946, au apus de mult timp şi că Marea Britanie ar trebui să inceteze a mai presupune că priorităţile celor două naţiuni vor coincide întotdeauna.  Comitetul a adăugat că, deşi legăturile dintre cele două ţări rămân apropiate, Marea Britanie trebuie să fie mai putin respectuoasa si mai dispusa sa spuna „nu”  Statelor Unite în problemele în care  punctele lor de vedere pot sa difere.

„Percepţia că guvernul britanic a fost un pudel subordonat administraţiei americane culminand in special in perioada invaziei din Irak şi a continuărilor acesteia, este larg răspândită – atât în rândul publicului britanic cat  şi peste mări”, a spus  comisia. Aceasta a adăugat că această percepţie este extrem de dăunătoare pentru reputaţia şi interesele Marii Britanii.

Recentul raport vine pe fondul criticilor tot mai mari asupra rolului Marii Britanii la invadarea Irakului în 2003 şi al continuului cost cu războiul din Afganistan.

De la invazia din 2001 condusă de SUA, peste 250 de soldaţi britanici au murit în Afganistan, o cifră care acum este  mai mare decât pierderile suferite în războiul din 1982 asupra insulelor Malvine, cunoscute sub numele de Insulele Falkland, cu Argentina.

Rapoartele scot la iveala faptul că agenţii secreti ai Statelor Unite s-au folosit de bazele militare britanice din Oceanul Indian pentru transferul extrajudiciar al prizonierilor pentru interogare şi, se pare, ca tortura a adăugat, de asemenea, combustibil la flacarile maniei publice. http://www.presstv.ir/detail.aspx?id=121897&sectionid=351020601

Destinatie finala Iran?

Sute de puternice „bunker-buster”( distrugatoare de buncare) bombe sunt expediate din California, în insula britanică Diego Garcia din Oceanul Indian, în curs de pregătire pentru un posibil atac asupra Iranului.

The Sunday Herald poate revela faptul că guvernul SUA a semnat un contract în ianuarie pentru transportul a 10 containere cu muniţie catre insula. Potrivit unui manifest al încărcăturii apartinand marinei SUA, aceasta  includea 387 „Blu” bombe folosite pentru aruncarea in aer a constructiilor întărite sau subterane.

Experţii spun că acestea sunt puse în miscare pentru un asalt asupra controversatelor instalaţiilor nucleare ale Iranului. De mult timp exista speculaţiile că armata americană se pregăteşte pentru un astfel de atac, dar pentru asta trebuie ca diplomaţii sa nu reuşeasca să convingă Iranul să nu facă arme nucleare.

 Cu toate că Diego Garcia face parte din teritoriul britanic al Oceanul Indian, ea este utilizata de catre SUA ca bază militară în urma unui acord făcut în 1971. Acordul a condus la evacuarea cu forţa în Seychelles şi Mauritius a 2000 de nativi insulari .

The Sunday Herald raportat în 2007 că, consolele pentru bombe puse  pe furis pe insula au fost amenajate pentru a primi bombe” bunker-buster”.

Cu toate că povestea nu a fost confirmata la acea vreme, noi dovezi sugerează că a fost corectă.

Detaliile contractului pentru transferul catre Diego Garcia au fost publicate pe site-ul operatorilor internaţionali de către marina SUA.

O companie de transport cu sediul în Florida, Superior Maritime Services, va fi plătita cu 699.500 dolari pentru a transporta mai multe mii de articole militare din Concord, California, catre Diego Garcia.

In mod cert încărcătura include 195 de bombe inteligente cu ghidare Blu-110 şi 192 de bombe masive 2000 lb Blu-117.

„Ei sunt in pregătire totala pentru distrugerea Iranului„, a spus Dan Plesch, director al Centrului pentru Studii Internaţionale şi diplomaţie de la Universitatea din Londra, co-autor al unui studiu recent privind pregătirile SUA pentru un atac asupra Iranului. „Bombardierele SUA sunt gata astăzi să distrugă 10.000 de obiective din Iran în câteva ore”, a adăugat el.

Pregatirile au fost făcute de către armata SUA, dar ramane la latitudinea Preşedintelui Obama luarea deciziei finale. El poate decide că ar fi mai bine pentru SUA, ca ea sa acţioneze în locul Israelului, a susţinut Plesch.

„SUA nu face publicitate amplorii acestor pregatiri pentru a descuraja Iranul, ceea ce tinde să facă confruntarea mult mai probabila”, a adăugat el. „Statele Unite … foloseşte forţele sale, ca parte a unei strategii generale de a modela acţiunile Iranului. ”

Potrivit Ian Davis, director al unui nou grup consultativ de experti independenti, NATO Watch, transportul catre Diego Garcia este o preocupare majoră. ” Vom solicita SUA să îşi clarifice intenţiile in privinta aceste arme, precum şi Ministerului de Externe pentru a-si clarifica atitudinea  fata de utilizarea Diego Garcia pentru un atac asupra Iranului”, a spus el.

Pentru Alan Mackinnon, seful CND( Campania pentru Dezarmare Nucleara) scoţiene, revelaţie a fost „extrem de îngrijorătoare”. El a declarat: „Este clar că guvernul SUA continuă să bate tobele de război asupra Iranului, cel mai recent[facand-o] prin declaraţiile secretarului de stat, Hillary Clinton.

„Este deprimant de similar cu retorica pe care am auzit-o înainte de războiul din Irak, în 2003”.

Ministerul britanic al Apărării a spus în trecut că guvernul SUA ar avea nevoie de permisiune pentru a utiliza Diego Garcia pentru acţiuni ofensive. Ea a fost deja utilizata pentru loviturile împotriva Irakului, în războaiele din Golf din 1991 şi 2003 .

Aproximativ 50 de persoane din personalul militar britanic sunt staţionate pe insula si mai mult de 3200 ale personalului din SUA. Parte a  Arhipeleagului Chagos, insula se afla aproximativ la 1.000 de mile de coasta de sud a Indiei şi Sri Lanka, bine plasata pentru misiunile în Iran.

Departamentul Apărării din SUA nu a răspuns solicitarii de a emite un comentariu cu privire la cele de mai sus.

http://www.heraldscotland.com/news/world-news/final-destination-iran-1.1013151

IRAN vs. ISRAEL:Ce vrea mass-media ca voi sa Uitati!

 Corporatiile Mass-media au primit ordinul de a indrepta, din nou, intreaga atentie a lumii asupra Iranului.

 Aici este o recapitulare a ceea ce ei încearcă să  va facă sa  uitaţi:

1. Primavara trecuta, Rose Gottemoeller, asistentul secretar de stat şi  negociatorul-şef al armelor nucleare, de la Washington, a cerut Israelului să semneze Tratatul de Neproliferara Nucleara . Israelul a refuzat.

2. Naţiunile Unite a adoptat o rezoluţie care solicită Israelului să semneze tratatul de neproliferare nucleară şi să se supună inspecţiilor. Israelul a refuzat.

3. AIEA( Agentia Internationala pentru Energie Atomica) a cerut Israelului să semneze tratatul de neproliferare nucleară şi să se supună inspecţiilor. Israelul a refuzat.

4. Notificarea formala trimisa de Iran  catre AIEA asupra planificatei construiri a unei instalaţii- tija  pentru combustibil de rezervă-subliniază faptul că Iranul  joacă după regulile Tratatului de Neproliferare Nucleară pe care Iranul l-a semnat.

5. Iran-ul permite inspecţii ale AIEA la toate instalaţiile sale.

 6. Contrar pretentiilor de salvare a reputatiei lor, se pare că SUA şi Israel, au fost ambele luate prin surprindere de anuntul Iranului. Raţionamentul este simplu. Dacă Statele Unite sau Israel ar fi anunţat existenţa noii facilitati înainte ca Iranul sa fii notificat AIEA, aceasta ar fi pus Iranul în defensivă.  Aşa cum este insa acum, SUA şi Israel  par a fi prinse cu mata-n sac, punand la îndoială veridicitatea pretenţiilor Israelului care „ştie” că Iranul este o ameninţare nucleară.

7. AIEA şi toate cele 16 Agenţii de informare ale Statelor Unite sunt unanim de acord ca Iranul nu construieste şi nu posedă arme nucleare.

 8. În 1986, Mordachai Vanunu a dezvaluit şi probat cu  fotografii existenta clandestina a fabricii de arme nucleare a Israelului, sub reactorul de la Dimona.

Fabrica secreta de arme nucleare a Israelului de la Dimona, in desertul Negev

9. Israelul a făcut împotriva Irakului, aceleaşi acuzaţii pe care azi le face împotriva Iranului si care au dus la bombardarea, de către acesta, a centralei de la Osirik. După invazia din 2003, experţii internaţionali au examinat ruinele centralei de la Osirik şi nu au găsit nici o dovadă a unei fabrici clandestine de arme în moloz.

10. Organizaţia Naţiunilor Unite  tocmai a lansat Raportul Goldstone, un raport usturator, care acuza Israelul de 37 de crime de război specifice şi crime împotriva umanităţii în Gaza la începutul acestui an. Israelul a denunţat raportul ca fiind „anti-semit” (chiar dacă judecătorul Goldstone este el însuşi evreu) şi Statele Unite vor bloca deferirea raportului  la Tribunalul pentru Crime de Război de la Haga, făcând astfel Guvernul SUA un complice, post-infractiune.

Cu toţii trebuie sa fim Joe Wilson (congressman-ul republican care a strigat in timpul discursului lui Obama ” Mincinosule”), chiar acum. Trebuie să ne ridicam în picioare şi strigam, ” MINCINOSULE!”  fiecarui om politic şi fiecarui Imbecil vorbitor din mass-media, care forteaza acest război în Iran.  Şi trebuie sa ne păstram fermi pozitia până când vor intelege mesajul ca noi nu ne vom mai lasa înşelaţi de acum incolo. Israelul vrea să-ti trimită copiii si(sau) sotul să moară în Iran, iar tu eşti singurul( singura) care-l poate opri.  Vă rog să transmiteti acest comentariu in reţelele dvs. sociale.