Putin apelează, China răspunde, toți pregătiți pentru al III-lea Război Mondial

Tutti schierati per scatenare la Terza Guerra Mondiale, ultimo appello del Papa per salvare il mondo.

-Angelo Iervolino-08 septembrie 2013 – Săptămâna viitoare începe dezbaterea în Congres (cel american-n.m) pentru a decide dacă trebuie sprijinită sau refuzată cererea președintelui Obama pentru un atac limitat împotriva Siriei. Nave rusești și nave de război chineze patrulează pe coasta siriană, în timp ce trupele iraniene avanseaza pe teritoriul Siriei.

Rusia, China, Iran, Liban și Siria, împotriva Statelor Unite ale Americii, Franța, Turcia, Israel, Arabia Saudită, Qatar și teroriștii aliați ai americanilor, jihadiștii din Al-Qaeda Jabhat al-Nusra  ( Frontul Nusra), în practică, responsabili pentru atacul cu arme chimice împotriva poporului sirian, acestea fiind cele 11 țări care ar trebui să aprindă fitilul celui de al treilea război mondial, în cazul în care Congresul SUA va decide în favoarea unui atac împotriva Siriei. Pe hârtie, în ciuda marii puteri navale americane, forța lui Putin pare a fi câștigătoare. Apărarea defensivă bazată pe sisteme anti-rachetă S-300, S-400 și S-500 reprezintă o barieră împotriva rachetelor Tomahawk, sisteme anti-rachetă greu de depășit și datorită sistemelor anti-rachetă chineze, și chiar  și aviația americană va avea o viață foarte grea pentru a depăși apărarea rusă, chineză și siriană. De asemenea, în plus față de stațiile fixe, desfășurarea navală în fața coastei siriene oferă un scut suficient de puternic pentru Siria.

Având în vedere că trupele terestre ale lui Assad, cu ajutorul a mai mult de 4.000 de militari iranieni care au sosit în Siria și Hezbollah-ul libanez sunt cele mai bune, de acum cerul și pământul sunt în mâinile lui Putin.

Armata siriană implicată în războiul împotriva teroriștilor:

Deci, o apărare foarte solidă care ar trebui să protejeze Siria, cel puțin în prima fază a atacurilor americane. Bătălia principală va fi dată pe mare, dar navele americane vor fi nevoite să tragă de departe pentru a evita rachetele supersonice anti-navă rusești P-800 / Yakhont, care, în practică, este puțin probabil să fie interceptate de navele americane care datorită dimensiunilor lor mari vor avea, de asemenea, dificultăți în a le evita. O luptă nu foarte ușoară, în cazul în care americanii pot juca doar cartea unor lansări masive de rachete și aeronave împotriva Siriei. De fapt, Pentagonul, în aceste zile, se pare (cum multe ziare au raportat) că a decis, de asemenea, să utilizeze bombardierele grele și Stealth. B-52 ar trebui să decoleze din SUA, în timp ce cele B-1S vor trebui să decoleze din Qatar; nu putem exclude, de asemenea, utilizarea B-2 Stealth  cu baza în Missouri, cu bombe ghidate prin satelit. Deci, pierderile ar putea fi foarte mari de ambele părți. Concomitent cu atacul americanilor, Arabia Saudită și Israel vor trebui să se gândească la apărarea lor, atât dinspre Liban care a îndreptat 500 de rachete rusești Scud împotriva Israelului, cât  și dinspre Iran care poate utiliza rachete nucleare și a amenințat deja cu efectuarea de atacuri teroriste împotriva americanilor din întreaga lume. Peste 100 de mii de voluntari iranieni au trimis o scrisoare către președintele Siriei, pentru a cere permisiunea de a fi desfășurați în zona Inălțimilor Golan, și nu este exclus și un atac aerian masiv din partea Rusiei împotriva Arabiei Saudite. Navele rusești de pe coasta Siriei sunt acum cel puțin 20 la număr, susținute de baza navală rusă din Siria situată exact în Tartus, și acestea sunt:

2 crucișătoare de rachete, Moskva (echipate cu 16 rachete Vulkan P1000, zboară doar la 40 m înălțime față de apă și atinge o viteză 2.5 m/s și focosul din titan încărcat cu 1000 kg de exploziv convențional sau nuclear; este nevoie de doar 3 pentru a distruge un portavion, aflat la o distanță de 700 km), și Varyag,   specializată în scufundarea de portavioane și nave mari;

1 portavion, Kuznetsov;

2 fregate, Neustrashimy și Smetlivy;

2 distrugătoare, amiralul Panteleyev și Nastoichivy (anti-submarin);

2 nave de recunoaștere, Azov și SSV-201 Priazovye- echipată cu un sistem de interceptare și colectare de informații, precum și cu sisteme de apărare aeriană, care au plecat din portul ucrainean Sevastopol deja duminica trecută prin Bosfor;

4 nave de aterizare: Alexander Shabalin, amiralul Nevelsky, Peresvet, și Nikolai Filchenkov (care au la bord, se pare, o încărcătură de rachete S-300 destinate pentru Siria);

2 ambarcațiuni de debarcare, Minsk și Novocherkassk (cu 200 de soldați și 10 tancuri amfibii);

2 corvete marine lansatoare de rachete, Shttil și Ivanovets;

1 vas de patrulare, Neustrashimy;

1 navă-ajutor, Foty Krylov;

1 navă tanc, Pechenga;

și submarine nucleare.

Comandantul de la Moscova, contraamiralul Valery Kulikov, trebuie să își asume comanda operațională a flotei ruse din Marea Mediterană.

Crucișătorul anti-rachetă Moskva:

363335_incrociatore chineză

În plus față de navele rusești China a autorizat un minim de 4 nave de război pentru a intra în Marea Mediterană prin Canalul Suez. Autoritățile egiptene nu au opus nici un drept de veto și, mai mult, trecerea crucișătoarelor grele „Noauio-83”, „Quigb-133” (cu echipamente de peste 4 mii tone), „Waishanhu-878” (cu 11 mii ​​de tone de materiale) și cele mai noi unități amfibii Jinggang Shan, cu sute de trupe terestre la bord au trecut cu ajutorul protecției armatei egiptene și blocarea traficului de pe canal, din motive de securitate.

Egiptul, care ar putea trece imediat de partea lui Putin, datorită tulburărilor civile continue cauzate de Frăția Musulmană, în care unul dintre lideri este Malik Obama, fratele vitreg al președintelui american. Și, în fine, există flota siriană, care în porturile Baniyas, Latakia, Tartus și Minat Al Bayda are ancorate 2 corvete sovietice vechi clasa Petya (Assari și Hirasa), 20 motocanoniere sovietice de clasă Osa și alte 10 de producție proprie, 3 ambarcațiuni de aterizare(debarcare) de fabricație poloneză, 14 nave de patrulare mici și 3 dragoare . Practic, blocul lui Putin are mai mult de 120 de mii de oameni.

Video de mai jos prezinta nava de război Jinggang Shan în acțiune, în timpul unui exercițiu de antrenament de la inceputul acestui an.

Care ar putea fi implicațiile pentru Italia? În cazul în care Italia se va ține complet în afara conflictului respectând Constituția noastră, ne-am putea salva, dar având în vedere că avem aproximativ 107 baze americane pe teritoriul italian și minim 90 de bombe nucleare, care în curând vor fi adaptate pentru a fi montate pe celebrul F-35, riscul de atacuri asupra bazelor SUA în Italia este foarte mare. Regiunile cele mai expuse riscului sunt Sicilia și Puglia și, de asemenea, regiunile în care sunt depozitate bombele nucleare. Astfel încât toate orașele unde există baze americane sunt în pericol. În cazul în care guvernul italian a decis să încalce Constituția și să meargă la război alături de americani, Italia este țara europeană cea mai expusă dintre toate, datorită politicienilor noștri, care au permis de-a lungul anilor ca teritoriul italian  să devină un depozit de trupe, vehicule și arme americane. Putem doar spera că apelul Papei pentru pace este susținut de către Congresul SUA.

Articolul 11 din Constituție:

Italia respinge războiul ca instrument de agresiune împotriva libertății altor popoare și ca un mijloc de rezolvare a disputelor internaționale; permite, pe picior de egalitate cu celelalte state, la limitări ale suveranității necesare unei ordini care să asigure pacea și justiția printre Națiuni; promovează și încurajează organizațiile internaționale care au astfel de scopuri.

Aici este lista de 107 US baze (Air-Force, Navy, Army, NSA) în Italia:

Bazele SUA cele mai cunoscute și cele mai puțin cunoscute, dinspre nord spre sudul Peninsulei:

Cima Gallina (BZ): Stazione telecomunicazioni e radar dell’USAF. Aviano (Pordenone, Friuli): la 16ma Forza Aerea ed il 31° Gruppo da caccia dell’Aviazione U.S.A., nonché uno squadrone di F-18 dei Marines. Monte Paganella (TN): Stazione telecomunicazioni USAF. Rivolto (UD): Base USAF. Maniago (UD): Poligono di tiro dell’US-Air-Force (USAF). S. Bernardo (UD): Deposito munizioni dell’US-Army. Roveredo (PN): Deposito armi USA. Istrana (TV): Base US-Air-Force (USAF). Ciano (TV): Centro telecomunicazioni e radar USA. Ghedi (BS): Base dell’US-Air-Force (USAF). Montichiari (BS): Base aerea (USAF). Remondò (nel Pavese): Base US-Army. Vicenza: Comando SETAF, Sud Europe Task Force; Quinta Forza aerea tattica (USAF); Deposito di testate nucleari. Camp Ederle (provincia di Vicenza): Q.G. NATO; Comando SETAF dell’US-Army; un Btg. di obici ed Gruppo tattico di paracadutisti USA. Tormeno (San Giovanni a Monte, Vicenza): depositi di armi e munizioni. Longare (Vicenza): importante deposito d’armamenti. Verona: Air Operations Center (USAF). e Base NATO delle Forze di Terra del Sud Europa; Centro di telecomunicazioni (USAF). Affi (VR): Centro telecomunicazioni USA. Lunghezzano (VR): Centro radar USA. Erbezzo (VR): Antenna radar NSA. Conselve (PD): Base radar USA. Monte Venda (PD): Antenna telecomunicazioni e radar USA. Trieste: Base navale USA. Venezia: Base navale USA. San Anna di Alfaedo (VE): Base radar USA. Lame di Concordia (VE): Base di telecomunicazioni e radar USA. San Gottardo, Boscomantivo (VE): Centro telecomunicazioni USA. Ceggia (VE): Centro radar USA. Cameri (NO): Base aerea USA con copertura NATO. Candela-Masazza (Vercelli): Base d’addestramento dell’US-Air-Force e dell’US-Army, con copertura NATO. Monte S. Damiano (PC): Base dell’USAF con copertura NATO. Finale Ligure (SV): Stazione di telecomunicazioni dell’US-Army. Monte Cimone (MO): Stazione telecomunicazioni USA con copertura NATO. Parma: Deposito dell’USAF con copertura NATO. Bologna: Stazione di telecomunicazioni del Dipartimento di Stato Americano. Rimini: Gruppo logistico USA per l’attivazione di bombe nucleari. Rimini-Miramare: Centro telecomunicazioni USA. Potenza Picena (MC): Centro radar USA con copertura NATO. Livorno: Base navale USA. La Spezia: Centro antisommergibili di Saclant. San Bartolomeo (SP): Centro ricerche per la guerra sottomarina. Camp Darby (tra Livorno e Pisa): 8° Gruppo di supporto USA e Base dell’US Army per l’appoggio alle Forze statunitensi al Sud del Po, nel Mediterraneo e nell’Africa del Nord. Coltano (PI): importante base USA/NSA per le telecomunicazioni; Deposito munizioni US-Army; Base NSA. Pisa (aeroporto militare): Base saltuaria dell’USAF. Monte Giogo (MS): Centro di telecomunicazioni USA con copertura NATO. Poggio Ballone (GR) – tra Follonica, Castiglione della Pescaia e Tirli: Centro radar USA con copertura NATO. Talamone (GR): Base saltuaria dell’US-Navy. La Maddalena-Santo Stefano (Sassari): Base atomica USA, Base di sommergibili, Squadra navale di supporto alla portaerei americana «Simon Lake». Monte Limbara (tra Oschiri e Tempio, Sassari, in Sardegna): Base missilistica USA. Sinis di Cabras (SS).: Centro elaborazioni dati (NSA). Isola di Tavolara (SS): Stazione radiotelegrafica di supporto ai sommergibili della US Navy. Torre Grande di Oristano: Base radar NSA. Monte Arci (OR): Stazione di telecomunicazioni USA con copertura NATO. Capo Frasca (OR): eliporto ed impianto radar USA. Santulussurgiu (OR): Stazione telecomunicazioni USAF con copertura Nato. Perdas de Fogu (NU): base missilistica sperimentale. Capo Teulada (CA): da Capo Teulada (CA) a Capo Frasca (OR): all’incirca 100 km di costa, 7.200 ettari di terreno e più di 70.000 ettari di zone Off Limits: poligono di tiro per esercitazioni aeree ed aeronavali della Sesta flotta americana e della Nato. Decimomannu (CA): aeroporto Usa con copertura Nato. Aeroporto di Elmas: Base aerea dell’US-Air-Force. Salto di Quirra (CA): poligoni missilistici. Capo San Loremo (CA): zona di addestramento per la Sesta flotta USA. Monte Urpino (CA): Depositi munizioni USA e NATO. Cagliari: Base navale USA. Roma-Campino (aeroporto militare): Base saltuaria USAF. Rocca di Papa (Roma): Stazione telecomunicazioni USA con copertura NATO. Monte Romano (VT): Poligono saltuario di tiro dell’US-Army. Gaeta (LT):  Base permanente della Sesta Flotta USA e della Squadra navale di scorta alla portaerei «La Salle». Casale delle Palme (LT): Scuola telecomunicazioni NATO su controllo USA. Napoli: Comando del Security Force del corpo dei Marines; Base di sommergibili USA; Comando delle Forze Aeree USA per il Mediterraneo. Napoli-Capodichino: Base aerea dell’US-Air-Force. Monte Camaldoli (NA): Stazione di telecomunicazioni USA. Ischia (NA): Antenna di telecomunicazioni USA con copertura Nato. Nisida: Base US-Army.  Bagnoli: Centro controllo telecomunicazioni Usa per il Mediterraneo. Agnano (nelle vicinanze del famoso ippodromo): Base dell’US-Army. Cirigliano.(NA): Comando delle Forze Navali USA in Europa. Licola (NA): Antenna di telecomunicazioni USA. Lago Patria (CE): Stazione telecomunicazioni USA. Giugliano (vicinanze del lago Patria, Caserta): Comando STATCOM. Grazzanise (CE): Base saltuaria USAF. Mondragone (CE): Centro di Comando USA e NATO sotterraneo antiatomico. Montevergine (AV): Stazione di comunicazioni USA. Pietraficcata (MT): Centro telecomunicazioni USA/NATO. Gioia del Colle (BA): Base aerea USA di supporto tecnico. Punta della Contessa (BR): Poligono di tiro USA/NATO. San Vito dei Normanni (BR): Base del 499° Expeditionary Squadron; Base dei Servizi Segreti: Electronics Security Group (NSA). Monte Iacotenente (FG): Base del complesso radar Nadge. Brindisi: Base navale USA. Otranto: Stazione radar USA. Taranto: Base navale USA; Deposito USA  NATO. Martina Franca (TA): Base radar USA. Crotone: Stazione di telecomunicazioni e radar USA/NATO. Monte Mancuso (CZ): Stazione di telecomunicazioni USA. Sellia Marina (CZ): Centro telecomunicazioni USA con copertura NATO.  Sigonella (CT): importante Base aeronavale USA (oltre ad unità della US-Navy, ospita diversi squadroni tattici dell’US-Air-Force: elicotteri del tipo HC-4, caccia Tomcat F14 e A6 Intruder, nonché alcuni gruppi di F-16 e F-111 equipaggiati con bombe nucleari del tipo B-43, da più di 100 kilotoni l’una!). Motta S. Anastasia (CT): Stazione di telecomunicazioni USA. Caltagirone (CT): Stazione di telecomunicazioni USA. Vizzini (CT): Diversi depositi USA. Isola delle Femmine (PA): Deposito munizioni USA/NATO. Punta Raisi (Aeroporto): Base saltuaria dell’USAF. Marina di Marza (RG): Stazione di telecomunicazioni USA. Monte Lauro (SR): Stazione di telecomunicazioni USA. Sorico: Antenna NSA. Augusta (SR): Base della VI Flotta USA e Deposito munizioni. Centuripe (EN): Stazione di telecomunicazioni USA. Niscemi (Sicilia): Base del NavComTelSta (stazione di comunicazione US-Navy). Trapani: Base USAF con copertura NATO. Pantelleria: Centro telecomunicazioni US-Navy e Base aerea e radar NATO. Lampedusa: Base della Guardia costiera USA; Centro d’ascolto e di comunicazioni NSA.

Surse:

http://www.imolaoggi.it/2013/09/07/mosca-ha-inviato-una-nave-spia-nel-mediterraneo-orientale/

http://www.infowars.com/report-china-sends-warships-to-coast-of-syria/

http://www.disinformazione.it/basiusa.htm

# Http://www.ogginotizie.it/158472-tre-navi-da-guerra-cinesi-entrate-nel-mediterraneo/. Uioo6yRH6M

Articol tradus de mine și preluat de la : http://lenewsdiangeloiervolino.altervista.org/blog/1193

Pentru cei interesați și pentru a vă face o imagine mai exactă a celor discutate mai sus, poziționările navelor la data de 8 septembrie 2013. Faceți click pe imagine pentru a merge la sursă și a avea o imagine interactivă. Autorul blogului respectiv este analist militar.

O nouă diversiune a SUA: Iranul este pregătit să lanseze atacuri teroriste asupra SUA și aliaților lor

Agenţiile de informaţii americane cred că Iranul este pregătit să lanseze atacuri teroriste în interiorul Statelor Unite, ca răspuns la ameninţările percepute de la America şi aliaţii săi, a declarat marți şeful spionajului americani.

Director al National Intelligence, James Clapper a spus în mărturia pregătită că un presupus complot iranian menit să-l asasineze pe ambasadorul saudit la Washington, care a fost descoperit anul trecut, reflectă  o voinţă nouă agresivă în eșalonul superior al republicii islamice de a autoriza atacuri împotriva Statelor Unite.

Acest complot „arată faptul că unii oficiali iranieni – probabil inclusiv liderul suprem Ali Khamenei – și-au schimbat calculele şi sunt acum mai dispuşi să efectueze un atac în Statele Unite, ca răspuns la acţiunile reale sau percepute ale SUA care ameninţă regimul”, a declarat Clapper în mărturie, care a fost prezentată în prealabil Comitetului de Informaţii al Senatului cu ocazia  audierii pentru evaluarea ameninţării, de marţi. „Suntem, de asemenea, preocupaţi de complotul iranian împotriva intereselor americane sau aliaților de peste mări.”

Evaluarea semnalează o potențială nouă direcţie cumplită în relaţia contradictorie dintre Statele Unite şi Iran, într-un moment în care  există indicii că o campanie sub acoperire este deja în curs de desfăşurare pentru a contracara pretinsa ambiţie a Iranului de a dezvolta arme nucleare.

Avertizarea lui Clapper despre Iran a fost transmisă ca parte a listei anuale a Serviciilor de Informaţii americane care conține temerile cele mai serioase cu privire la de securitatea naţională. Mărturia lui Clapper atrage, de asemenea, atenţia că un motiv de îngrijorare sporită pot fi amenințările cibernetice corelate, precum şi pericolului diminuat, dar persistent în Statele Unite, reprezentat de al-Qaeda.

Audierea din acest an este prima care a evalua capacităţile Al-Qaeda de când Osama bin Laden a fost ucis într-un raid al comandoului american  în luna mai. Această lovitură, combinată cu bombardamentele şi raidurile ulterioare, a distrus baza al-Qaeda.

Drept concluzie, Clapper a declarat în mărturie că Statele Unite ale Americii intră într-o „fază de tranziţie critică a ameninţărilor teroriste”, în care mai micile atacuri teroriste din nodurile regionale sunt mai mult decât probabil comploturi împotriva maselor.

În cazul în care presiunea asupra Al-Qaeda poate fi menţinută, „există șansa mult mai mare ca descentralizarea să ducă la fragmentarea”, a spus Clapper. Grupul terorist „va căuta să execute comploturi mai mici și mai simple pentru a demonstra relevanţa jihadului global.”

Grupul afiliat în Yemen continuă să fie văzute ca sursa cea mai probabilă a comploturilor care vizează Statele Unite. Dar moartea clericului Anwar al-Awlaki ,născut în SUA, într-un atac cu trântor executat de CIA în Yemen anul trecut, a erodat cel puţin temporar capacitatea afiliaților la atacurile internaţionale.

Semnele potențialului declin al-Qaeda au fost însă compensate de noua preocupare sumbră cu privire la potenţialele atacuri teroriste din Iran.

În luna octombrie, oficialii americani au acuzat Iranul de a fi fost în spatele complotului, dejucat, de asasinare a ambasadorului Arabiei Saudite, Adel al-Jubeir. Sistemul complicat se baza pe ucigași aparținând unui cartel de droguri mexican care urmau să efectueze asasinatul într-un restaurant din Washington.

Oficialii americani au declarat ca complotul a fost conceput de un iranian american care avea legături cu Corpul Gardienilor Revoluţiei din Iran. Dar planul a fost dejucat în momentul în care iraniano-americanul a angajat din greșeală un informator plătit de administraţia Antidrog să-l realizeze. Oficialii iranieni au negat orice rol în complot.

La acea vreme, oficiali ai administraţiei Obama au declarat că au avut neclarități in ceea ce privește „cât de sus” în conducerea iraniană se încadrau oficialii care au aprobat planul. Referirea lui Clapper la Khameni marcheaza prima dată când oficialii americani l-au menţionat pe liderul suprem al Iranului, în legătură cu complotul, semnalând noua convingere că pretinsa dorinţa de a autoriza astfel de atacuri vine direct din partea de sus a conducerii iraniene.

Viziunea agenţiilor de informaţii americane cu privire la intenţiile nucleare ale Iranului nu s-a schimbat de anul trecut. Clapper a spus că Iranul încă pare a-și fi „menţinut deschisă opţiunea de a dezvolta arme nucleare”, dar că „nu ştim” ceea ce republica va decide.

Iranul a acuzat Statele Unite şi Israelul, pentru o serie de incidente misterioase, inclusiv aparent vizata uciderea a încă unui cercetător iranian în probleme nucleare la Teheran, din 11 ianuarie, precum şi de încercarea unui atac cibernetic asupra cele mai mari instalaţii de îmbogăţire a uraniului din țară.

În cuvântarea sa către Statele Uniunii desăptămâna trecută, președintele Obama a ridicat problema posibilității unei intervenţii militare pentru a opri presupusa desfăşurare a unei bombe atomice de către Iran, spunând că el va ” lua în calcul toate opțiunile existente pe masă pentru a atinge acest obiectiv.”

Dar administraţia insistă asupra faptului că s-a abţinut de la măsuri violente până în prezent. La inceputul acestei luni, secretarul de stat Hillary Rodham Clinton a negat „orice implicare a Statelor Unite, în orice fel de act de violenţă în interiorul Iranului.”

Comentariul meu: Orice motiv, cu cât mai neîntemeiat cu atât mai bine, este bine venit pentru a ataca Iranul. S-a deschis sezonul ”atacurilor teroriste”. Deci putem implementa ACTA, SOPA, PIPA, cip-uri, măsuri de siguranță și de control draconice, limitări ale deplasărilor atât în interior cât și în exterior, arestări pe termen nelimitat și fără a fi acuzat oficial de ceva, uciderea ”câtorva” cetățeni nevinovați (că și așa sunt prea mulți), etc., totul în numele securității naționale și a binelui cetățenilor. Oricât se va strădui Iranul să mențină pacea și să  demonstreze că n-are nici o intenție rea, nu va ține. Așa cum nimeni n-a crezut Irak-ul la fel va fi și cu Iranul. Pe de altă parte, nemulțumirile sociale împotriva abuzurilor comise de guvernanții din întreaga lume nu mai pot fi ținute mult sub control. Un război mondial este deci bine venit și imperios necesar pentru a aduce schimbările mult dorite la nivel global. Se pare că vom avea o vară foarte fierbinte nu numai în America dar și în Europa, dat fiind îngrijorările americanilor și pentru aliații săi. Nu putem spune că nu am fost avertizați!

 

Europa va arde în focul puţurilor de petrol ale Iranului

Teheran– Parlamentul iranian discută un plan care cheamă la oprirea exporturilor de petrol ale Iranului către ţările europene care au votat în favoarea sancţiunilor asupra industriei petroliere din Iran, a anunțat deputatul Nasser Soudani.

Uniunea Europeană a impus în mod oficial un embargo asupra petrolului Iranului şi a convenit o îngheţare a activelor Băncii Centrale a Iranului, luni, contractele existente urmând însă a fi onorate până la 1 iulie.
O serie de reprezentanţi ai Majlis şi eu încercăm să obținem aprobarea unui plan conform căruia toate ţările europene care au făcut din Iran obiectivul sancţiunilor lor să nu poată să cumpere nici măcar o picătură de ulei din Iran şi robinete de petrol vor fi închise pentru acestea, pentru ca altădată ele să nu se mai joace cu focul din nou, ” a declarat Soudani, care este un membru al Comitetului pentru Energie Majlis, pentru agenţia de ştiri Fars într-un interviu publicat miercuri.
Europa va arde în focul puţurilor de petrol ale Iranului”, iar sancţiunile își vor lăsa amprenta asupra ţărilor europene, din trei motive, a spus el, subliniindu-le:
Primul motiv provine din faptul că o serie de ţări europene nu au altă opţiune în afară de cea a cumpărării petrolului iranian deoarece structura rafinăriilor lor este compatibilă cu țițeiul Iranului şi este dificil pentru ei să înlocuiască petrolul Iranului.
Al doilea motiv este că embargoul va provoca o creştere a preţurilor petrolului, iar europenii vor fi obligaţi să cumpere petrol la prețuri mai mari„, a declarat Soudani.
El a adăugat : „Al treilea motiv este faptul că europenii, din cauza nevoii lor de petrol din Iran, vor fi obligați să cumpere petrol iranian indirect şi prin intermediari, iar acest lucru va implica cheltuieli mai mari pentru ei.
Firmele europene nu au altă alternativă decât să încheie contracte cu noi pentru că abandonarea petrolului din Iran ar însemna stingerea lumânărilor vieţilor lor economice.
În plus, deputatul Emad Hosseini a declarat agenţiei de ştiri Mehr, miercuri, că planul va fi pus în discuție la sesiunea deschisă a Majlis din 29 ianuarie.
În cazul în care planul va fi ratificat, guvernul va trebui să oprească vânzarea de petrol către Europa, înainte de punerea în aplicare a embargoului UE asupra petrolului din Iran”, a adaugat Hosseini, care este raportorul Comitetului de Energie Majlis.
Comentariul meu: Țările cele mai afectate de embargoul impus de UE asupra petrolului iranian sunt, din nou, exact și cele mai afectate de criza economică, adică Grecia, Italia și Spania. Se pare că UE, prin fuhrerul ei Angela Merkel, cu o mână strănsă dă și cu alta larg deschisă ia. Este probabil bomboana de pe coliva oferită cu multă generozitate de UE (care de fapt s-a transformat în Imperiul German), nu însă mai înainte de a forța aceste state să renunțe la tot ce au. Sub masca bunăvoinței și întregului efort de a salva moneda euro, pe de o parte Germania împinge rând pe rând toate statele membre să adopte măsuri draconice asupra populației și modificări în constituțiile statelor, iar pe de altă parte face tot posibilul ca să distrugă economiile acestor țări, care stau suspendate de un fir de păr deasupra prăpastiei. Ea încearcă să scoată castanele din foc cu mâna Iranului, care va fi învinuit de toată lumea dacă va hotărî să închidă robinetele mai devreme. De fapt asta se și urmărește. Euro nu mai poate fi susținut în mod artificial prea multe luni. UE nu vrea să recunoască oficial acest lucru deși toți analistii sunt de acestă părere. Are nevoie de un țap ispășitor pentru că se știe clar, că oricâte măsuri și de orice natură ar fi ele s-ar adopta în Grecia, țara nu mai poate fi salvată iar căderea ei înseamnă căderea tuturor pieselor dominoului european actual. UE nu le poate spune unor țări cărora vrea sa le ia bani în plus pentru un mecanism de securitate europeana că în caz de insolvență nu le va ajuta. Ea vrea să demonstreze că oricâtă  bunăvoință ar avea față de țările cu probleme, în fața unui caz de forță majoră sau al unuia fortuit, nu poate fi trasă la răspundere și acuzată de lipsă de întelegere și bunăvoință și nici pusă la plată.
Din împrumutul de 1 miliard de euro pe care Băsescu îl negociază acum cu Banca Mondială o parte va merge cu siguranță la ESM a carui functionare va începe cu un an mai devreme, mai precis pe 1 iulie 2012.  În martie veți afla și câți bani vor merge acolo din partea României. E o chestie și asta: să iei bani împrumut de la Banca Mondială, cu dobândă, și să-i dai împrumut la FMI, cu speranța că într-o zi îi vei primi înapoi, cu sau fără dobândă. Adică, mai pe înțelesul tuturor, tu( RO) te îndatorezi, cu dobândă, de la mamă(BM) și îi dai fiului(FMI) acesteia fără dobândă iar fiul, la rândul lui, îi dă altora împrumut cu dobândă. Curat-murdară afacere. Dar cui îi pasă, că doar boborul plătește!

Iranul ”cu siguranță” va inchide Strâmtoarea Ormuz

Tensiunile din Golf ar putea ajunge la punctul de explozie după ce un înalt oficial iranian a declarat că Iranul „cu siguranța” va închide strâmtoarea Ormuz în cazul în care un embargo UE asupra petrolului va perturba exportul de ţiţei.

Mohammad Kossari, şef adjunct al afacerilor externe, din cadrul parlamentului şi membru al Comitetului Naţional de securitate, a emis avertizarea drept răspuns la o decizie a Uniunii Europene, de luni, de a impune un embargou al petrolului asupra Iranului datorită  pretinsului program de arme nucleare al țării.

„Presiunea sancţiunilor este concepută pentru a încerca şi a ne asigura că Iranul ia în serios cererea noastră de a veni la masă ( tratativelor),”  a spus șeful pentru politică externă al UE, Catherine Ashton.

Cu toate acestea, împreună cu decizia Washingtonului de a desfăşura un al doilea portavion de atac în Golf, încercarea UE de a pres Iranul din punct de vedere economic ar putea creşte foarte mult riscul unui război suprem în regiune.

Strâmtoarea Hormuz este legătura vitală dintre Golful Persic şi Golful Oman.

De asemenea, este unul dintre cele mai strategice locuri din lume, atunci când vine vorba de tranzitul petrolier.

La o producţie mondială de petrol estimată la circa 88 de milioane de barili pe zi în 2011, Administrația de Informații asupra Energiei a Statelor Unite estimează că aproximativ 17 milioane de barili din cele 88 trec prin strâmtoare.

Dacă sancţiunile economice presează  Iranul suficient  cât acesta să se răzbune prin închiderea strâmtorii, aproape 20 la sută din comerţul cu petrol la nivel mondial ar putea fi afectat, rezultând o crestere masivă a costurilor energiei la nivel mondial.

Cu peste o jumătate de milion de forţe regulate şi un personal suplimentar de 120,000 de soldați în Garda Revoluţionară de elită a țării, analiştii cred că consecinţele unui război condus de SUA împotriva Iranului ar face ca recentele incursiuni militare susținute de Occident în Orientul Mijlociu să pară neînsemnate.

Până în prezent, decizia SUA de a menţine două grupuri de portavioane în regiune a fost descrisă de către Iran ca fiind „o activitate de rutină” .

Dar marea acumulare de personal militar a SUA în regiune, care a fost consolidată atunci când Pentagonul a trimis un supliment de 15000 de trupe la naţiunea vecină din Kuweit, a fost doar cel mai recent pas într-o încercare evidentă a Washington-ului de a își întări capacităţile sale militare în regiune.

Cu toate acestea începând cu anul 1988, când Statele Unite au reuşit să distrugă circa 25 de procente din cea mai mare capacitatea navală a Iranului, în timpul operaţiunii Praying Mantis, Iranul și-a petrecut ultimele două decenii pregătindu-și forţele navale ale Gărzii Revoluţionare pentru a exploata vulnerabilităţile forțelor convenționale afișate de Statele Unite.

Potrivit comandantului Gărzii Revoluţionare, Generalul de Brigadă Jafaari, „inamicul este mult mai avansat tehnologic decât suntem noi, dar noi am folosit ceea ce se numeşte metode de luptă asimetrice … iar forţele noastre sunt acum bine pregatite pentru el”, a spus el, citat de Global Lagare .

În fond, cea mai recentă rundă de politică pe marginea prăpăstiei dintre Iran şi Occident poate obliga Iranul la masa negocierilor în privința programului său de îmbogăţire a uraniului.

Cu toate acestea, strategia UE de evitare a „haosului în Orientul Mijlociu”, prin strângerea laţului economic în jurul Iranului ar putea duce la o adevărată conflagraţie pe care aparent ea încearcă să o evite.

 

Analistul Richard Silverstein: Sunt șanse mai mari de 50% că Israelul va ataca Iranul. Regimul iranian nu este extremist, ci pragmatic și rațional

Ultimele luni au fost marcate de cresterea rapida a tensiunilor in jurul dosarului nuclear iranian. Mai multi oameni de stiinta iranieni au fost asasinati, cel putin doi virusi informatici (Stuxnet si Duqu) au afectat sistemele computerizate din Iran, explozii suspecte au distrus mai multe instalatii militare folosite de regimul de la Teheran la realizarea rachetelor balistice si o drona americana a fost capturata de Garda Revolutionara. Sunt aceste evenimente simple accidente, operatiuni sub acoperire ale Mossad si CIA ce urmaresc sa saboteze programul nuclear iranian sau primele semne ale unui razboi despre care vorbeste deja toata lumea?

„Israelul are capacitatea de a lovi Iranului, fara insa sa-i distruga complet centralele nucleare. Cel mult, un astfel de atac va intarzia programul nuclear al Iranului cu un an sau doi”, e de parere Richard Silverstein, autorul blogului Tikun Olam. Analistul, despre care se stie ca are contacte bine informate in armata israeliana, afirma ca „exista o sansa mai buna de 50% ca Israelul va ataca”, fiind convins ca oficialii de la Ierusalim nu vor cere aprobarea Washingtonului pentru a lovi instalatiile nucleare ale Iranului.

Adrian Novac: Cum ai descrie situatia actuala din Orientul Mijlociu? De ce Iranul este o amenintare pentru Israel, Statele Unite si Occident?
Richard Silverstein: Situatia este foarte, foarte primejdioasa, atat datorita „Primaverii Arabe”, cat si izolarii tot mai crescute a Israelului si a situatiei sale de paria in raport cu vecinii sai arabi.
Iranul nu este o amenintare pentru Israel, SUA sau tarile occidentale. Insa aceste state cred acest lucru. Iranul ameninta puterea Israelului in regiune. O bomba iraniana (n.red. atomica) va forta Israelul sa imparta hegemonia cu Iran, lucrul pe care israelienii nu vor sa-l faca.
Statele Unite sunt trase in aceasta situatie incurcata din cauza aliantei lor cu Israelul.

A.N.: Crezi cumva ca regimul iranian este mai extremist astazi decat in urma cu cativa ani?
R.S.: Nu, regimul iranian este pragmatic si rational. Israelul este la fel de extremist precum este Iranul.
Israelul exacerbeaza problemele cu Iranul prin propria sa atitudine bataioasa si simtul inflamat al existentei pericolului national.

A.N.: Oficialii israelieni au declarat in repetate randuri ca un obiectiv principal al politicii externe este acela de a impiedica Iranul sa obtina arme nucleare. Programul urmarit de Iran vizeaza chiar obtinerea de bombe atomice sau e vorba doar de un program cu scopuri civile, asa cum pretinde Guvernul de la Teheran?
R.S.: Nu stiu. Cred ca Iranul doreste sa realizeze sisteme care i-ar permite sa creeze o bomba nucleara daca isi simte existenta amenintata. Dar Iranul nu vrea sa produca o bomba in felul in care a facut-o Pakistanul, adica in mod deschis. Iranienii spera sa aiba capacitatea de a crea una, fara sa produca insa bomba cu adevarat.

A.N.: In ultimul an au fost cel putin trei explozii ce au vizat instalatii militare din Iran. Au fost acestea simple accidente sau rezultatul unui efort americano-israelian de a sabota incercarile Iranului de a-si dezvolta capacitatile nucleare?
R.S.: Exploziile au facut parte din razboiul acoperit impotriva Iranului dus de Israel si SUA, impreuna cu suporterii lor din MEK (n.red. Mujahedinii Poporului din Iran), aflati in interiorul tarii.

A.N.: Exploziile au venit in contextul asasinarii unor oameni de stiinta iranieni si al unui razboi cibernetic dur ce vizeaza incercarile Iranului de imbogatire a uraniului. Vezi o legatura intre aceste evenimente?
R.S.: Da, cu siguranta. Unitatea 8200 din cadrul Fortelor armate israeliene (IDF), care face cercetari pe marginea proiectelor de razboi cibernetic, a creat Stuxnet, cu ajutorul Statelor Unite. George W. Bush a oferit Israelului 300-400 de milioane de dolari in 2007 pentru a se angaja in aceasta campanie, acesti bani fiind cei care finanteaza proiectul.
Asasinarea oamenilor de stiinta iranieni a fost realizata de cei din MEK, cu ajutorul Mossad.

A.N.: Au israelienii capacitatile militare de a lovi Iranul si de a-i distruge instalatiile nucleare?
R.S.: Israelul are capacitatea de a lovi Iranului, fara insa sa-i distruga complet centralele nucleare. Cel mult, un astfel de atac va intarzia programul nuclear al Iranului cu un an sau doi. Un atac va face mult mai mult rau decat va reusi sa previna.

A.N.: Crezi ca Israelul va merge mai departe si va lansa un atac impotriva Iranului fara a avea unde verde a celor de la Washington?
R.S.: Cred ca exista o sansa mai mare de 50% ca Israelul va ataca. Israelul nu va cere aprobarea Washingtonului, desi va spera ca, odata ce va lansa atacul, SUA se vor alatura acestui efort.

Nu stiu daca presedintele Barack Obama se va alatura Israelului sau nu. Eram obisnuit sa cred ca nu o va face. Acum, nu mai sunt atat de convins.

A.N.: Care sunt sansele pentru declansarea unui atac impotriva Iranului? In opinia ta, este posibil un atac in acest moment?
R.S.: Bibi Netanyahu si Ehud Barak dau dovada de o nevoie megalomana de a salva Israelul si poporul evreu de la distrugerea iminenta (asta e viziunea lor, nu a mea). Ei cred ca Iranul este o amenintare existentiala la adresa Israelui si ca mullahii din Iran sunt intr-un razboi religios sfant cu toti evreii.
Si mai important, Barak si Netanyahu vad Iranul ca pe o amenintare pe termen lung la dominatia Israelului in regiune. Israelul nu doreste sa-si vada propriile sale interese in competitie cu cele ale altei natiuni, asa cum e Iranul. Prefera sa fie „Regele maidanelor” (n.red. King of the Hill, in textul original).

A.N.: Crezi ca recentele proteste de la Ambasada britanica in Teheran au fost un raspuns la perceptia ca Iranul va fi atacat in curand militar de SUA sau Israel?
R.S.: Da, ele au fost menite sa reprezinta un avertisment pentru Marea Britanie si Statele Unite. Atacurile au esuat si au sfarsit prin a afecta Iranul, mai mult decat sa-l ajute.

A.N.: Statele Unite vor sta deoparte in situatia unui conflict armat? Va risca Iranul un conflict militar direct cu America?
R.S.: Sunt de parere ca lui Obama i-ar placea sa intre intr-un asemenea razboi daca crede ca nu-l va afecta din punct de vedere politic. Dar, in final, nu cred ca SUA se vor alatura unui astfel de atac. Opinia mea asupra acestui lucru s-ar putea schimba insa, mai ales dupa ce eram convins ca SUA ar opri un posibil atac israelian. In prezent nu mai cred acest lucru.
Daca e necesar, Iranul e pregatit pentru un conflict armat cu oricine, inclusiv cu SUA. Iranul ar prefera sa nu intre intr-un astfel de razboi si va face mari eforturi pentru a-l evita.
Dar, la urma urmei, Iranul nu este Saddam. Daca va fi inghesuit la colt de Israel si SUA, se va lupta si va provoca prejudicii intereselor noastre in cazul in care pornim razboi impotriva lor.

Sursa: Hotnews.ro

Dmitri Rogozin: ”NATO pregătește un atac asupra Iranului”

Trimisul Rusiei la NATO Dmitri Rogozin spune că NATO planifică o lovitură militară împotriva Republicii Islamice pentru a răsturna guvernul iranian.

Reprezentantul Rusiei la NATO Dmitri Rogozin

Rogozin a declarat într-un interviu cu cotidianul rus Izvestia,  publicat vineri, că NATO urmăreşte un obiectiv pe termen lung, de a pregăti un atac asupra Iranului, adăugând că Alianţa intenţionează să schimbe guvernele ale căror opinii nu coincid cu cele ale Occidentului.

„Laţul în jurul Iran-ului se strânge. Planificarea militară împotriva Iranului este în curs de desfăşurare. Şi noi suntem cu siguranţă îngrijorați cu privire la escaladarea unui război la scară largă în această regiune imensă”, a adăugat Rogozin.

Reprezentantul rus a subliniat în continuare faptul că Siria şi Yemen ar putea fi, în ultimă instanță, ultimele etape ale NATO cu privire la modul în care vor lansa un atac asupra Iranului.

Acest lucru vinepe fondul existenței unor speculaţii cum că Israelul se pregăteşte pentru un atac asupra instalaţiilor nucleare ale Iranului pentru a distrage atenţia de la eforturile palestiniene de a adera la Organizaţia Naţiunilor Unite.

Luna trecută, fostul agent CIA Robert Baer a declarat că este aproape sigur că un astfel de atac a fost programat pentru luna septembrie înaintea votului ONU privind recunoaşterea unui stat palestinian.

AR / HRF

Mossad-ul recunoaște oficial atacarea programului nuclear al Iranului cu virusul Stuxnet

Mossad, agenţia de informaţii externe a Israelului, a atacat programul nuclear al Iranului cu un virus informatic extrem de sofisticat, numit Stuxnet. Prima armă digitală cu importanţă geopolitică ar putea schimba modul în care sunt duse războaiele. Şi nu va fi ultimul atac de acest fel.

După şapte ani la conducerea Mossad, în ultima sa zi la conducerea acestei instituţii Meir Dagan a invitat mai mulţi jurnalişti pentru a le relata atacul informatic al Israelului asupra programului nuclear iranian.

Şeful Mossad a vorbit despre riscurile unui atac militar împotriva Iranului, spunând că un astfel de atac ar stârni o conflagraţie în regiune, care ar include un război cu Hezbollah şi Hamas şi posibil cu Siria.

Şi oricine ar crede că un astfel de atac militar ar opri programul nuclear al Teheranului se înşeală. Ar putea încetini acest program, dar nu l-ar elimina.

Stuxnet, un virus informatic care se poate infiltra în cele mai securizate computere, care nu sunt conectate la Internet, a părut a fi soluţia.

Virusul a intrat pe scena politicii internaţionale cu un an în urmă, în iunie 2010. Virusul a atacat computerele Iranului, în clădirile unde oamenii de ştiinţă îmbogăţeau uraniul şi manipulau centrifugele. Atacul a lovit chiar în inima programului nuclear al Iranului.

Stuxnet este prima armă cibernetică din lume cu importanţă geopolitică, iar jurnaliştii de la Spiegel au mers în Israel, ţara unde a fost inventată această armă, pentru a afla culisele viitorului război informatic.

Symantec, una dintre cele mai mari companii de securitate informatică din lume, are o divizie şi în Israel, la Tel Aviv, la 15 minute de aeroportul internaţional Ben Gurion. La sediul acestei divizii jurnaliştii de la Spiegel s-au întâlnit cu Sam Angel, şeful diviziei.

„Stuxnet este cel mai sofisticat atac pe care l-am văzut. Acest tip de atac, direcţionat asupra unui sistem industrial izolat este nemaiîntâlnit”, spune şeful Symantec.

Angel spune că astfel de atacuri au mai avut loc în Iran, Indonezia, Malaezia şi Belarus, unde Sergey Ulasen a descoperit Stuxnet.

Ulasen, care lucrează în departamentul de cercetare şi dezvoltare al firmei de securitate VirusBlokAda, din Minsk, a primit un e-mail, o plângere, în data de 17 iunie 2010. O fiirmă iraniană se plângea de faptul că aparatura informatică pe care o deţinea se comporta ciudat. Computerele se restartau sau se închideau singure.

Împreună cu echipa sa, Ulasen a petrecut o săptămână cercetând problema şi au descoperit Stuxnet. VirusBlokAda a notificat şi alte companii din industrie, inclusiv Symantec.

Inginerii de la Symantec au reuşit să descopere urmele celor care au lansat Stuxnet. Potrivit analizei lor, Stuxnet a infectat peste 100.000 de computere în lumea întreagă, dintre care mai mult de 60.000 în Iran, peste 10.000 în Indonezia şi puţin peste 5.000 în India.

Inventatorii Stuxnet au programat virsul astfel încât acesta să identifice calculatoarele pe care rulează Step 7, un program software industrial dezvoltat de către compania germană Siemens. Step 7 este folosit pentru punerea în mişcare a centrifugelor din fabrica nucleară a Iranului.

Fabrica, care se află în deşert la 250 km sud de Teheran, este înconjurată de un sistem de securitate cu grad ridicat. Centrifugele de aluminiu, care sunt localizate în buncăre, au 1,8 m înălţime şi 10 m în diametru. Scopul lor este să crească gradual proporţia de uranium 235. Rotorul din interiorul centrifugelor se învârte cu o viteză de 1.000 de rotaţii pe secundă. Acest proces este controlat prin sistemul Siemens, care funcţionează cu sistem de operare Microsoft Windows.

Stuxnet profită de o breşă de securitate din sistemul de operare Windows, lucru care duce la posibilitatea manipulării sistemului. Ca rezultat al acestei erori, virusul poate fi introdus în sistem prin intermediul unui port USB, spre exemplu.

Iniţial, Stuxnet caută toate programele antivirus. Codul este proiectat astfel încât programele antivirus să nu-l observe şi dacă se întâmplă acest lucru, să fie dezinstalate.

Nu este clar cum a putut pătrunde virusul în fabrica iraniană.

Managerul Symantec, Sam Angel, crede că este imposibilă scrierea unui cod ca Stuxnet fără o cunoaştere prealabilă a sistemului Siemens.

„Nu există o piaţă neagră de exploatare a software-ului Siemens”, spune el. „Acesta nu este folosit la o scară largă”. Cum a obţinut Mossad informaţiile despre tehnologia folosită în Iran?

Amanunte gasiti aici