Exista sau nu exista un Proiect “Israel in Romania”? (VI)

RĂZBOIUL JURIDIC

Eminescu, în TIMPUL din 17 decembrie 1881: …Chestiunea de căpetenie pentru istoria şi continuitatea de dezvoltare a acestei ţări este ca elementul românesc să ramâie cel determinant, ca el să dea tiparul acestei forme de stat, ca limba lui, înclinările lui oneste şi generoase, bunul lui simţ, c’un cuvânt geniul lui să ramâie şi pe viitor norma de dezvoltare a ţării şi sa pătrundă pururea această dezvoltare.

După obiceiul pământului, evreii nu aveau dreptul de a depune mărturii împotriva creştinilor, nu se puteau căsători cu cei de alte religii, norme consemnate în Condica lui Caragea şi Codul lui Callimachi.

Hrisovul din 30 iulie leat 7272 (anul 1764) dat de Ştefan Mihail Racoviţâ: … Aşişderea hotărâm Domnia Mea, nimenea din străini, afară de moldoveni, ce se vor aşeza aici în ţară să nu aibă voie a cumpăra, aici, moşie, nici vie, nici casă, nici moară, prăvălie, nici nimic alte lucruri nemişcătoare21.

Constantin Moruzi pedepseşte cu ştreangul pe evreii care iau pământ în arendă, deschid cârciumi şi se aşază prin sate (1778).

La 24 noiembrie 1782, Alexandru Mavrocordat interzicea evreilor să locuiască la sate şi să ţină acolo cârciumi. Ca urmare a referatului -în termenii timpului anaforeaua – divanului care consemna: …că breasla jidovilor care s-a obişnuit cu acest fel de urmări a cumpăra cu anul moşiile şi de a ţine arende prin sate, nu puţine supărări şi pagube pricinuiau nu numai la stăpânii de moşii, dar şi la locuitorii acelor sate, căci mai întâi de tocmelele ce făceau ei cu stăpânii moşiilor şi cu zapisele lor ce le dau pentru tocmeli, niciodată nu le ţineau, ci fel de fel de pricini şi amestecături arătau spre păgubirea stăpânilor moşiilor. Şi în loc unde era să se folosească stăpânul de venitul moşiei sale, păgubi şi supărări aveau… pe săteni ii îndatorau cu bani din vânzările băuturilor şi unde de pe băuturi rămânea cineva dator câte cu ceva, ca nişte înşelători ii încărca şi îi năpăstuia mai mult, îndoit şi întreit, din care cei mai mulţi din locuitori se sărăceau cu totul. Şi alte multe sărăcii şi pagube se făceau şi se pricinuiau şi la stăpânii moşiilor şi la, locuitorii satelor, de vreme ce ei cu totul sunt porniţi a cerca chipuri cu care ar putea să însele, să năpăstuiască, ori pe stăpânii moşiilor cu tocmelele ce fac, ori pe locuitori să-i încarce la datoriile ce rămân de pe băutură. …Aceste urmări ale lor fiind ştiute şi nesuferite de către toţi, au silit domniile din trecut să hotărască ca să lipsească jidovii de prin sate23.

Din experienţă, spre a proteja comerţul, meşteşugurile, viaţa socială în general, în Ţările Româneşti a existat un cadru juridic restrictiv faţă de invaziile paşnice ale evreilor; cadru care limita, împiedica şi controla sever activitatea comunităţilor evreieşti, bazate pe arendă, cârciumârit, camătă, negoţ ambulant şi alte îndeletniciri speculative. Paralel cu invazia Ţărilor Româneşti, mai apoi a Principatelor Unite, a Regatului României, României Mari, Republicii Populare Române, Republicii Socialiste Române şi României post-decembriste, Alianţa Universală Israelită, prin mijloacele ei financiare, economice, diplomatice şi politice a dus vreme de două secole o campanie statornică de a sili domnia, guvernele, conducerea statului să dea drepturi depline evreimii, s-o împământenească, sâ-i acorde privilegii şi să facă din ea un suprastat, subordonat Sanhedrinului universal. Lupta pentru acordarea de drepturi cetăţeneşti invadatorilor evrei este declanşată făţiş de oculta internaţională odată cu instalarea tutelei puterilor europene asupra Principatelor, şi sub o formă sau alta, mereu tinzând să facă din evreime forţa conducătoare a statului, se prelungeşte până în actualitatea la zi. Războiul juridic declarat împotriva statului românesc face parte din ansamblul loviturilor menite să subordoneze România intereselor istorice ale evreimii mondiale.

TÂRGUIELI. Războaiele austriaco-turco-ruse duse pe pământul Ţâriloi Româneşti, urmate de ocuparea lor când de austrieci, când de ruşi, au fost expresia politică a unor necesitaţi economice: pieţe de desfacere în Est pentru Austria, cucerirea Strâmtorilor de către Rusia şi stăpânirea bogăţiilor noastre ajunse legendare.

Dimitrie Bantâs-Komenski apreciază la 1808 că Bucureştiul este… cu puţin mai mic decât Moscova24. Amiralul Ciceagov (memorii 1812) scrie că Muntenia este: …poate regiunea cea mai roditoare din Europa2‘. In cartea CĂLĂTORI RUŞI ÎN MOLDOVA ŞI MUNTENIA de Gheorghe G. Bezviconi, la pagina 349, unul dintre aceştia călătorind între Macin şi Giurgiu, scrie: …Partea aceea e bogată în roade şi cereale, îndestulată de toate bunătăţile, cu adevărat rai dumnezeiesc, adăpată de Dunăre şi de râuri mai mici, de izvoare ce curg din munţi şi păduri, bogată în peşti şi în toate roadele şi păduri şi lanuri de grâu şi vite şi stupi cu albine26. Generalul rus Jeltuhin, raport secret Armata a 2-a, 31 iulie 1829:… Toată întinderea dintre Prut, Dunăre şi lanţul Munţilor Carpati ocupată de Principate cuprinde pământul cel mai fertil, brăzdat de diferite râuri flotabile. … Nu mă voi referi aici la avantajul graniţei noi, for­mată de Dunăre şi Munţii Carpaţi, nu voi lamuri folosul dat de posibilitatea ca în timp de război să se organizeze aprovizionarea armatei într-o ţară îmbelşugată în locul stepelor actuale din Basarabia şi Novorosisk, nu voi pomeni avantajele în caz de război cu turcii, de a avea linia de operaţii pe Dunăre şi de a muta teatrul de război pe malul drept: toate aceste avantaje sunt per­fect cunoscute guvernului şi de aceea eu îmi îndrept atenţia spre celelalte împrejurări locale. …pe calea instituţiilor comerciale să se egalizeze profiturile provinciilor noastre din sud cu foloasele Principatelor, căci altfel independenţa acestor ţări faţă de Rusia, în condiţiile organizării ocârmuirii interne, va avea drept urmare concurenţa cea mai păgubitoare pentru noi în lucrările de care depinde aproape în mod exclusiv comerţul nostru din Marea Neagră27.

• Mihail Kogălniceanu, 24 noiembrie 1843, cuvânt de deschidere a cursului de istorie naţionala, Academia Mihăileană – Iaşi despre Tudor Vladimirescu: …în Valahia, steagul naţional vestind românilor că vremea venise pentru ca ţara să scuture stăpânirea străinilor, să depărteze abuzurile care o rodeau şi sa dobândească guvern naţional…

• În Proclamaţia de la Padeş şi în cele de la Bucureşti se impun ideile de revendicări sociale, de neatârnare internă, de drept inalienabil al naţiunii de a înlocui cu forţa o autoritate a cărei legitimitate nu emana de la ea,

• Raportul ministrului Celor Două Sicilii la Istanbul, Giovah Battista Navon, din 10 martie 1821, subliniază că Tudor Vladimirescu urmăreşte să pună capăt abuzului, să frâneze ilegalităţile domnilor fanarioţi, să ceară principe naţional şi constituţie emanată de la realităţile şi nevoile ţârii.

• „Audienţa” lui Tudor la Udritzki, cancelarul Agenţiei austriece – 22 martie 1821, Tudor Vladimirescu spune: …Eu nu voi înceta de a cere cu glas tare restaurarea drepturilor şi pronomiilor Ţării Româneşti. Tot Tudor Vladimirescu: …românii trebuie a dobândi de la turci cu forţa ceea ce n-au putut dobândi cu binele28.

• Agentul austriac de la Iaşi, losif von Raah, trimite informaţii cancelarului Metternich în care comunica acestuia că principiile subliniate de Tudor sunt: lăudate în mod public. Agentul austriac din Bucureşti, von Hakenau, raportează teribilului cancelar intrigant: …spiritul de libertate şi nesupunere insuflat de la slugerul Tudor va cuprinde ca o boală contagioasă pe românii din Transilvania care nici ei nu sunt trataţi cu blândeţe de stăpânii lor domeniali29.

• De la 1393 la 1877, Muntenia, Moldova şi Transilvania au plătit Imperiului Otoman 1 066 305 780 lei-aur sau 341 021 kg. aur.

• Imperiul habsburgic a ţinut sub ocupaţie Transilvania între 1687-1918; Banatul între 1718-1918; Oltenia între 1718-1739 şi Bucovina între 1775-1918 storcând impozite, contribuţii militare şi produse în .valoare de 2.450 000 000 lei aur sau 857 500.kg. aur, deci stăpânind numai 231 ani Transilvania şi 100 de ani Bucovina, a jecmănit de două ori mai mult decât turcii care au stăpânit 484 ani Ţările Româneşti.

• În perioadele de ocupaţie rusească dintre 1769-1854, Muntenia şi Moldova au fost stoarse de armatele de ocupaţie de 200 000 000 lei-aur, egal 64516 kg. aur, numai în 85 ani, cu întreruperile respective, fără să socotim stoarcerea Basarabiei.

• – un leu aur = 0,3225 grame de aur;

• În 1792 armatele ţariste invadează Polonia, în 1793 Polonia este împărţită între Rusia şi Prusia, în 1795 Polonia este împărţită între Rusia, Prusia şi Aus­tria care dictau politica central-est europeană împotriva Turciei aflată în plin declin militar, economic şi poli­tic. In lupta dintre Rusia şi Turcia, între Austria şi Turcia pentru hegemonie la Dunărea de Jos, Marea Neagra şi Strâmtori, românii pierd cetatea Hotinului la 1713, transformată în raia de către turci care, fără nici un drept, cedează Bucovina Austriei la 1775 şi Rusiei, Basarabia la 1812, Austria anexând temporar Oltenia între 1718-1739.

• Între 1711-1812 au loc şase războaie între cele trei mari puteri cu o durată de 23 de ani, purtate în bună măsură pe teritoriile Moldovei şi Munteniei.

• Tratativele de pace de la Focşani între ruşi şi turci – iulie august 1772. Delegaţii munteni notifică plenipotenţiarului austriac Thugut: ...Principatele moldo-valahe au stătut totdeauna slobode supt domnii lor pământeni. …Cerem din nou vechile noastre drepturi şi a ne pune tntr-o stare de neatârnare…30

• Preliminariile păcii de la Şiştov – 1791, divanul Ţării Româneşti către plenipotenţiarii ruşi şi austrieci: să se restituiască hotarul de la linia Dunării, să se desfiinţeze raialele, domnul să fie ales de către toţi reprezentanţii ţârii, independenţa şi suveranitatea să fie garantate de Rusia şi Austria, cu plata unui tribut fix către Poartă.

• 1807, moldovenii îi solicită lui Napoleon Bonaparte unirea celor două ţâri româneşti şi îndepărtarea protecţiei oricărei puteri străine. …Unirea într-o… Dacie sau Valahie Mare ca şi o reaşezare a organizării interne sub forma unei republici aristo-democraticeşti31. Moldovenii care se adresează lui Na­poleon nu ştiau că la 7 iulie 1807, la Tilsit, se încheia un tratat secret de alianţă între ruşi şi francezi prin care aceştia se înţeleg să „sustragă” Imperiului otoman toate ţările cucerite de acesta în Europa. Conform acestui tratat secret, speranţa românilor, Napoleon Bonaparte, în septembrie 1808, la Erfurt, întâlnindu-se cu ţarul Alexandru I, îşi dă consimţământul ca acesta să anexeze Moldova şi Muntenia. Iată textul: ...înaltele părţi contractante se angajează să considere drept condiţie absolută a păcii cu Anglia ca ea să recunoască Finlanda, Ţara Românească şi Moldova ca făcând parte din Imperiul rus.

Din articolul 8: …împăratul Napoleon recunoaşte numita reunire şi hotarele Imperiului rus în această parte extinse până la Dunăre32

• Rusia, în propunerile de pace făcute Imperiului otoman- 1810: …Principatele Moldova, Valahia Mare şi Mică şi Basarabia se alipesc prin acest tratat de pace, pe veci, Imperiului rus cu oraşele, cetăţile şi satele, cu locuitorii acestora de ambele sexe şi cu averea lor. Fluviul Dunărea va fi de acum înainte graniţa între cele două imperii32.

Iminenţa războiului cu Napoleon îl face pe ţar să lase din pretenţii, mai ales la sfaturile unor oameni politici şi comandanţi militari. Amiralul Mordvinov a fost cel mai radical, încercând sâ-1 convingă pe auto­crat că: …buna stare a Imperiului rus nu cerea anexarea Moldovei şi Valachiei, că nu este necesară cucerirea de teritorii noi, ci de îmbunătăţirea celor existente33. Negociatorul care ne-a răpit Basarabia este generalul Kutuzov, comandantul armatelor ţariste de la Dunăre, în complicitate cu negociatorii turci mituiţi prin intermediul lui Manuc bey şi anume fanarioţii Dumitrache Panaiot Moruzi şi alţi doi fraţi Moruzi care au ascuns sultanului scrisoarea trimisă de Napoleon prin care-1 vestea că începe campania împotriva Rusiei.

• La 16/28 mai 1812 se încheie Pacea de la Bucureşti prin care Rusia încorpora Basarabia.

• Istoricul basarabean Leon Kasso dezvăluie planul rusesc de cucerire a Principatelor şi de împărţire în patru gubernii. Posesiunea Basarabiei i-a costat pe ruşi: 200 milioane ruble şi vieţile a 150 000 de oameni, acel Kasso arâtându-se mulţumit că Rusia s-a apropiat de Peninsula Balcanică şi că avea un picior solid la Dunăre 34.

• Amiralul Ciceagov, care 1-a înlocuit pe Kutuzov în mai 1812, a fost împotriva ocupării Basarabiei şi a cerut ţarului împuterniciri să renunţe la acest teritoriu.

• Karl Marx despre Tratatul de la Bucureşti: …Turda nu putea ceda ce nu-i aparţinea, pentru ca Poarta otomană recunoscuse acest lucru, când la Kârlowitz, presata de poloni să cedeze Moldo-Vlahia, ea răspunsese că nu are dreptul de a face cesiune teritorială, deoarece capitulaţiile nu-i confereau decât un drept de suzeranitate35.

• CARTEA DE LEGE-KANUNAME eliberată de sul­tan în 1792 glăsuieşte: Ţara Românească şi Moldova fiind din trecut şi până acum slobode în toate privinţele, prin separare la cancelarie şi prin interzicerea călcării lor cu piciorul, toate dările şi arenzile se află pe seama voievozilor36.

• Perioada cumplită pentru români cuprinsă între deceniul 7 al secolului al XVIII-lea şi deceniul 6 al secolului al XIX-lea ia sfârşit odată cu Războiul Crimeii când occidentalii intervin cu armele în ajutorul Turciei, silind indirect Rusia să-şi retragă armatele din Principate, operaţie care se încheie în iulie 1854. La Conferinţa de la Viena, din 15 martie 1855, la care au participat Anglia, Franţa, Austria, Rusia şi Turcia, marile puteri garantând integritatea Imperiului otoman, condiţie a echilibrului european, se discută situaţia Principatelor care, după aprecierea diplomaţilor prezenţi: atingea foarte de aproape interesele obşteşti ale Europei 37. Astfel, ia sfârşit protectoratul rusesc înlocuit cu un protectorat colectiv al puterilor participante la Conferinţă, fapt care impunea schimbarea organizării lor interne şi punea problema unirii lor care devenise o problemă europeana de rezolvarea căreia depindeau interesele economice şi politice ale marilor puteri implicate în Războiul Crimeii.

• Punctul de vârf al bătăliei duse de marile puteri pentru a-şi asigura supremaţia în bazinul Mării Negre, pentru a stăpâni Strâmtorile, gurile Dunării şi a libera navigaţia pe marele fluviu, bătălie dusă cu mijloace economice, diplomatice şi militare a fost Războiul Crimeii. Principatele române au beneficiat parţial de acest amplu conflict european, poziţia lor geo-strategică ca şi faptul că puteau deveni o excelentă piaţă de desfacere pentru industriile şi manufacturile occidentale atrăgând atenţia asupra lor şi implicându-le de aici încolo în absolut toate problemele esenţiale ale Europei.

• După eşuarea Conferinţei de la Viena, lucrările s-au mutat la Constantinopole în ianuarie 1856, fără nici un rezultat, fapt care a condus la Congresul de la Paris deschis la 28 februarie 1856, având drept scop principal restabilirea echilibrului european. Au participat: Anglia, Franţa, Austria, Turcia, Rusia, Sardinia şi Prusia. In şedinţa din 8 martie, Franţa, prin ministrul său de externe, Walewski, investit cu funcţia de preşedinte al Congresului, ridică problema Unirii Principatelor. Nu stăruim asupra dezbaterilor. La 30 martie se semnează Tratatul de Pace. In ceea ce ne priveşte acesta stabilea: – desfiinţarea protectoratului Rusiei stabilit după pacea de la Adrianopole; Principatele sunt scoase de sub tutela Turciei şi sunt puse sub garanţia celor 7 Puteri; sultanul, în colaborare cu ambasadorii puterilor semnatare va întocmi un firman electoral care să convoace în cele două Principate adunări menite să-şi exprime opţiunile politice: pro sau anti-unioniste, care vor fi consemnate de o comisie specială de informare formată din reprezentanţii Puterilor semnatare cu sediul la Bucureşti; dacă liniştea publică în Principate va fi tulburată, înalta Poartă nu putea interveni cu trupe fără aprobarea Puterilor. Articolul XXI prevede reanexarea la Moldova a judeţelor Cahul, Bolgrad şi Ismail, a Deltei Dunării şi Insulei Şerpilor. Articolul XXVI stabileşte constituirea forţelor armate naţionale pentru menţinerea securităţii interne şi paza frontierelor.

Invit cititorii să facă singuri trimiteri la anii 1944-1945 când Rusia îşi ia revanşa tot la Paris, ca şi la decembrie 1989 cu întreaga ţesătură de interese mondiale care au vizat şi vizează România. Inchei acest subcapitol citându-1 pe unul din mulţii susţinători francezi ai Unirii, precum Jules Michelet, Edgar Quinet, Thibault, şi anume J.A. Vaillant care, încă din 1854 a scris în gazeta LA ROUMANIE:… Dintre toate popoarele creştine legate Imperiului turcesc, moldo-vlahii au luptat mai bine de trei sute de ani pentru independenţă şi dacă sunt încorporaţi şi tributari, ei nu sunt nici subjugaţi, nici supuşi. Ţara lor este tot a lor şi, prin toate vicisitudinile istoriei lor, ei şi-au păstrat dreptul la autonomie. Ei vorbesc toţi aceeaşi limbă şi această limbă este germenul unei naţionalităţi deja puternică38.

Această naţionalitate puternică, stăpână pe pământul ţării, având bresle de meşteşugari şi neguţători râmase în urma dezvoltării capitaliste din Occident, adânc tulburată de lupta marilor puteri pentru stăpânirea Estului, a intrat în strategia Alianţei Universale Israelite ca obiectiv principal pentru instalarea maselor evreieşti dislocate din Polonia şi Rusia. Pentru asigurarea protecţiei juridice a acestor mase de emigranţi clandestini, Alianţa Universală Israelitâ a folosit cu succes:

CONSULII ŞI CONSULATELE DIN PRINCIPATE. In urma prevederilor de la Kuciuk-Kainargi (un sat din sudul Dobrogei), se instalează în Principate consulatele străine de la Iaşi şi Bucureşti având ca obiect al activităţii supravegherea aplicării tratatului sub raport economic, social şi politic. Consulii ruşi se instalează la 1782, cei austrieci la 1783; ai Prusiei la 1785, ai Franţei la 1798 şi ai Marii Britanii la 1803. Conflictele latente sau subterane dintre aceste puteri, lupta lor de interese de toate genurile se reflectă în activitatea acestor consuli care supralicitează protecţia străinilor stabiliţi în Principate aflaţi sub jurisdicţia lor ca cetăţeni ai ţărilor respective, numiţi la noi sudiţi, impunând pentru aceştia un regim juridic de excepţie, un regim supra-naţional şi anti-naţional împotriva căruia a luptat diplomaţia şi politica românească vreme de un secol şi jumătate. Jocul de interese al Alianţei Universale Israelite se face prin intermediul consulilor occidentali, îndeosebi prin cei ai Austriei, fără ca francezii sau britanicii să facă excepţie. Până la instalarea consulatelor, străinii erau supuşi unor norme restrictive care apărau comerţul şi producţia de mărfuri autohtonă. Consulii, interpretând clauzele tratatului aşa cum le dictau interesele sau cum li se dicta de către diplomaţia căreia îi aparţineau, şi-au supralicitat atribuţiile, exercitând presiuni asupra domnilor fanarioţi şi asupra organelor administrative şi judecătoreşti, impunând un nou regim de capitulaţiuni, ilegal, de care, în 90 la sută din cazuri, au profitat masele evreieşti emigrate din Galiţia şi Bucovina, făcând apel la cetăţenia lor austriacă sau rusească. Alexandru C. Moruzi acordă monopoluri şi protecţie sudiţilor evrei după cum urmează: …Io Alexandru Constantin Moruzi Voievod… Dumneata Vel Spătar şi Dumneata Epistat al Agiei, fiindcă ne-am înştiinţat Domnia mea pentru breasla evreilor care cu voia Domniei au fost şi sunt primiţi a sălăşlui în politia Domniei mele Bucureşti, care petrec cu orânduiala lor, făcându-şi alişverişul şi hrana, fără de vreo urmare împotrivă, că unii alţii din prăvăliaşi şi din orăşeni îi supără a nu-şi face alişverişul lor, feluri de chipuri îi înjură şi le batjocoreşte copiii cu vorbe hulitoare… poruncim Dumneavoastră că să daţi straşnică poruncă de înştiinţare39... în continuare fanariotul dă poruncă ca evreii să fie protejaţi aşa cum i s-a cerut de consuli, care prin ambasadorii de la Constantinopole puteau influenţa pe marele vizir spre a-1 mazili. Citez: …şi aşa să aibă odihnă ovreii a petrece în oraşul Domniei mele nesupăraţi, ca nişte primiţi care-şi plătesc dajdia la visteria Domniei mele, a se hrăni în pace…40

Iată un act juridic care acordă protecţie evreilor emigranţi, nu celor pământeni, pentru ca fanariotul specifică în pitac ca sunt „primiţi”. Alt fanariot aflat sub dictatul consulilor, Constantin Hangerli, bine mituit de evrei, dă celor din Focşani, la 6 septembrie 1798, dreptul de a avea un ceauş, deşi erau foarte puţini. La numai două zile, la 8 septembrie 1798, numeşte staroste al ovreilor pe David sin Moisi, scuteşte pe ovrei de toate dările în afara de cele de ruptoare şi face chemări către cei din Galiţia şi Rusia să se aşeze cât mai mulţi în ţară. Ca acte juridice îndreptate împotriva ţării, pentru a câştiga bunăvoinţa consulilor austrieci şi ruşi, Hangerli organizează o administraţie evreiască independentă de administraţia de stat, dând liber comerţului cu produse alcoolice, iar printr-un pitac din 13 octombrie 1798 dă dreptul evreilor de a fi meşteşugari, ceaprazari şi legători de cărţi, scutindu-i de orice dări. Acelaşi joc îl face fanariotul Constantin Ipsilante, corupt de finanţa evreiască şi aflat la ordinul consulilor, care la 1802 recunoaşte invazia evreilor dând invadatorilor drepturi depline, ca să nu mai vorbim de fanariotul Mihail Şuţu care poate fi socotit întemeietorul bugetului comunităţii evreieşti din Moldova, baza materială a statului în stat alcătuit de comunitatea iudaică din Moldova. Prin hrisovul din 11 martie 1820 li se acordă autorizaţia de a înfiinţa „gabela”, taxă obligatorie la fiecare oca de carne cuşer. La 16 iulie 1815 fanariotul Scarlat Calimah acordă evreilor zarafi un regulament prin care se pot constitui în breaslă, urmare a articolului 3 din Tratatul de la Bucureşti, încheiat la 16 mai 1812 între ruşi şi turci, despre care am mai vorbit şi prin care ni s-a răpit Basarabia.

In vreme ce în Rusia se instituise serviciul militar obligatoriu pentru evrei şi se pusese un bir de 50 de ruble pentru portul caftanului tradiţional şi 25 de ruble pentru perciuni, măsuri care au făcut să emigreze zeci de mii de evrei care-au luat calea Principatelor, consulii ruşi şi prevederile Regulamentului Organic au făcut ca masele de emigranţi evrei să fie protejate în Principate şi să fie împământenite. Domnul Mihail Sturdza aprobă întemeierea coloniilor evreieşti pe moşiile boiereşti contra unei mite substanţiale. Aşa se nasc târguşoarele sordide Drăguşanii Covurluiului, Podul Iloaiei, Frumuşica Botoşanilor este transformată într-o cloacă, idem Negreştii Vasluiului.

In Muntenia, cu toate insistenţele consulilor lucrurile stăteau altfel decât în Moldova, în 1831 nu există evrei în sate. Peste voinţa consulilor se ridică rezistenţa ţăranilor şi neguţătorilor autohtoni. In 1849 Ministerul de Interne dă ordin prefecţilor să nu tolereze aşezarea evreilor prin sate în calitate de arendaşi, de hangii şi cârciumari şi sâ-i silească pe cei aciuiţi pe teritoriu să plece în termen de 15 zile. In 1835 prinţul Ghica recomanda Consiliului Administrativ să nu per­mită intrarea evreilor în ţară, iar cei cu paşapoarte de tranzit să nu primească autorizaţie de şedere decât maximum o lună.

Revoluţionarii de la 1848, foarte mulţi dintre ei francmasoni, însuşindu-şi ideile cu bătaie lungă ale francmasoneriei franceze dirijată de oculta iudaică, bântuiţi de romantism politic, au crezut că un stat naţional se poate întemeia prin încetăţenirea tuturor aluviunilor minoritare râmase pe solul Principatelor în urma seismelor socio-politice din ultima sută de ani. Aşa se face că Grigore Ghica permite evreilor să ţină cârciumi prin sate şi modifică legea recrutării astfel că la sfârşitul lui 1854 recrutul evreu, plătind, poate fi înlocuit cu un recrut moldovean 41.

O SINTEZĂ NECESARĂ

Din fragmentele subcapitolelor TÂRGUIELI şi CONSULII ŞI CONSULATELE DIN PRINCIPATE cititorul poate lesne deduce că, faţă de problema evreiască din Ţările Româneşti, s-au consolidat în cursul timpului istoric două atitudini traduse în acte juridice, după cum urmează: o atitudine de respingere a emigranţilor evrei şi de îngrădire a posibilităţilor de a se stabili şi a specula şi, în epoca fanariotă, a Revoluţiei de la 1848 şi a domniei lui Al. I Cuza, o atitudine binevoitoare, toler­antă. Prima atitudine demonstra responsabilitatea istorică faţă de naţiune în ansamblul ei; cea de-a doua izvora fie din interese meschine, ca mita, fie sub presiunea centrelor de putere, fie dintr-un romantism politic care anula perspectiva istorică de dragul unor lozinci umanitare în spatele cărora, foarte concret, acţiona Alianţa Universală Israelită spre a cuceri poziţii cheie în Principate.

REGULAMENTUL ORGANIC se ocupă şi de NAŢIUNEA EVREIASCA în articolul 94, Anexa P, după cum urmează: 1-îi este oprit, după vechile obiceiuri, de a lua în arendă pământuri locuite; XX – Se reglementează modul de a-şi procura carnea; l II – Se reglementează dreptul de a lucra în distilerii prin sate; l III, cum se percep taxele datorate statului asupra cărnii şi păsărilor prin adjudecare în sinagogi; l IV felul cum copiii evreilor pot fi admişi în şcolile publice, cu condiţia să poarte acelaşi costum ca ceilalţi elevi. Tot în articolul 94 se stabilea ca recensământul să fixeze situaţia fiecărui evreu ca cei vagabonzi să fie extrădaţi42.

In 1835 se interzice tribunalelor de a legaliza contractele de arendă cu notificarea că judecătorii care contravin să fie destituţi şi judecaţi

Regulamentul din l iunie 1839 – guvernul Sturdza – articolul 4, cuprinde măsuri severe şi amănunţite cu scopul de a împiedica invazia evreilor şi a interzice vagabondajul lor prin ţară.

Decizia Consiliului Administrativ din 11 martie 1840 recomandă să nu fie exceptaţi de la prevederile Regulamentului din 1839 nici evreii vagabonzi născuţi în ţară.

Am vorbit despre Conferinţa Ambasadorilor de la Constantinopol, de după Războiul Crimeii, fără să subliniem că Franţa şi Anglia masonizate au introdus în Protocolul de la 11 ianuarie 1856 două articole privindu-i pe evrei, trecuţi sibilin sub titulatura de străini şi, atenţie, clasa a populaţiunii, dreptul de a poseda bunuri nemişcătoare în amândouă Principatele şi, fără nici o deosebire de naştere sau cult, de a se bucura de egalitatea drepturilor civile şi în mod particular de dreptul de proprietate sub toate formele, cu condiţia ca exercitarea drepturilor politice să fie suspendată pentru indigenii supuşi unei protecţiuni străine – sudiţii. Articolele XV şi XVII strecurate prin fraudă de francmasoneria anglo-franceză nici n-au fost discutate la Congresul de la Paris; iar atunci când comisarii britanic şi francez au încercat să le impună, comisarul rus s-a pronunţat împortivâ. Citez: …Starea morală şi socială a evreilor în Moldova este de aşa natură că admiterea lor de a se bucura de drepturi politice şi suprimarea anumitor restricţiuni legale ce îi privesc pot aduce mari neajunsuri43.

Iată că împotriva presiunilor exercitate de Alianţa Universală Israelită, Conferinţa de la Paris, în 14 au­gust 1859 stabilind cu de la sine putere dispoziţiile generale ale unei Constituţii a Principatelor, stipulează clar în chestiunea evreiască, citez din articolul 46: Moldovenii şi valachii de orice rit creştin se vor bucura deopotrivă de drepturile politice; exerciţiul acestor drepturi va putea fi extins şi la alte culte prin dispoziţiuni legislative44.

Concesia făcută presiunii iudeo-francmasonice este cuprinsă în acest va putea fi extins, termen folosit de evreime în gigantica ei bătălie pentru cucerirea României. Primul pas orchestrat de Alianţa Israelitâ Universală a fost publicarea la Paris a broşuricii lui I. Barasch: EMANCIPAREA ISRAELIŢILOR ROMÂNI, broşurică prin care presa iudaica euro-americanâ a făcut motiv de agitaţie mondială. Ion Heliade-Râdulescu, Ion Brătianu, rareori Kogălniceanu au militat pentru teza lui Barasch fie din oportunism politic, fie din diplomaţie, având nevoie de sprijinul Franţei; cel mai îngăduitor, a cărui îngăduinţă a avut efecte dezastruoase pe termen lung fiind Al.I. Cuza.

ALEXANDRU IOAN CUZA ŞI EVREII. Nimic nu ştirbeşte rolul istoric al marelui nostru domnitor, creatorul României moderne, asta neînsemnând să împiedicăm exerciţiul judecăţii critice de dragul clişeelor, al schemelor şi al lipsei de informaţii. Domnitorul Al.I. Cuza secondat de Kogâlniceanu sunt autorii secularizării averilor mănăstireşti, ai legii rurale şi împroprietăririi ţăranilor, ai organizării statului mod­ern prin legile: comunală, a consiliilor judeţene, a contabilităţii publice, a Curţii de Conturi, a Consiliului de Stat, a Camerelor de Comerţ, a sistemului de măsuri şi greutăţi metrice, a învăţământului, apoi a adoptării Codului civil, Codului penal şi de procedură penală. Tot ei iniţiază sprijinul marilor comunităţi româneşti din sudul Dunării, vizând o politică românească grandioasă pe întregul areal locuit de români, ca să nu mai vorbim de Transilvania. Dar prietenia lui cu directorul general al Poştelor şi Telegrafului, Cezar Librecht, vechile lui legături francmasonice 1-au făcut să nu ia nici o măsură împotriva invaziei evreieşti în plină recidivă, împotriva stabilirii evreilor în satele Moldovei şi a exercitării comerţului cu băuturi spirtoase; ba, mai mult, în 1860, cât şi în 1865, anunţă şi pune în practică un program de emancipare graduală a evreilor, cu toate că în virtutea art. 46 al Conferinţei şi Convenţiei de la Paris, Codul Civil din 1864 permitea numai îrnpământenirea individuală prin Consiliul de Stat, după 10 ani de la prezentarea unei petiţii către Domn. Le dă egalitatea drepturilor civile, dreptul de a se înrola în armată. Xenopol scrie că a doua zi după ceremonia întronării a spus unei deputatiuni evreieşti: Nu vreau să văd în Principatele Unite nici creştini nici jidani, ci numai români43.

 

TRATATUL DE LA BERLIN, ADOLPHE CREMIEUX,

ALIANŢA ISRAELITĂ UNIVERSALĂ ŞI CAMERELE DE REVIZUIRE

O scurtă rememorare. După revoluţia lui Tudor Vladimirescu se încearcă o reformă progresistă şi în domeniul constituţional. Cărvunarii moldoveni, boieri de treapta a doua şi a treia, înainte ca Ion Sandu Sturză să fie numit domn, alcătuiesc un proiect de constituţie la 1822, în care se consfinţesc drepturile omului, se schiţează organizarea puterilor statului, se stabilesc impozitele şi se accentuează caracterul ei de clasă, principiul egalităţii aplicându-se numai boierilor. Proiectul Cărvunarilor este respins de Turcia suzerană şi Rusia protectoare fiind prea progresist şi „revoluţionar”. Regulamentul Organic se apropie oarecum de noţiunea, cadrul şi funcţionalitatea unei constituţii aristocratice, menţinând privilegiile boierilor, dar organizând administraţia, finanţele, justiţia, miliţia naţională. Regulamentul Organic se aplică în Muntenia la 1831, în Moldova la 1832, durează până la 1858 când este înlocuit cu Convenţia de la Paris, iar aceasta este înlocuită cu Statutul lui Cuza care funcţionează până la adoptarea Constituţiei votată la 30 iulie 1866. Domnitor era principele Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, venit în ţară la 8/20 mai 1866, debarcat la Turnu-Severin, după ce călătorise de la Diisseldorf sub identitatea cetăţeanului Carol Hettingen din Thal, circumscripţia Unterhernthal, cu paşaport elveţian, spre a evita interdicţiile Austriei aflată în termeni ostili cu Prusia. Carol I depune jurământul la 10/22 mai 1866 şi Constituţia se votează la 30 iulie 1866.

In cei 7 ani de domnie ai lui Vodă Cuza, Alianţa Universală Israelită îşi realizase aproape integral planul de invazie a Principatelor, rata anuală a invaziei fiind în jurul a 25 000 suflete.

Ofensiva internaţională şi internă pentru emanciparea evreilor vizează legiferarea acesteia prin constituţie. Iuliu Barasch scria la 1861 în EMANCIPAREA ISRAELIŢILOR DlN ROMÂNIA: …noua Constituţiune a Principatelor va ţine drept onoare de a înscrie marele principiu al egalităţii religioase, civile şi politice, care este primul semn al libertăţii unei naţiuni şi sârguinţa progresului şi a prosperităţii sale… Statutele Societăţii Israelite din Iaşi îşi propun la 1864 să câştige drepturi cetăţeneşti pentru evrei. Gazeta ISRAELITUL ROMÂN, proprietate a lui Iuliu Barasch şi A. Levy, propovăduia principiile toleranţei şi egalităţii.

Pe măsură ce se lucrează la elaborarea Constituţiei sau se discută problema Constituţiei, se agravează conflictul ideologic între Alianţa Israelită, filialele sale din Principate şi patrioţii români. In 1863, în gazeta VIITORUL din Iaşi, marele patriot român A.D. Holban replică dur la presiunea iudaică internă şi internaţională, iar D. Popassu, diplomat al Universităţii din Halle, publică broşura SUNT SAU NU SUNT EVREII FOLOSITORI PRINCIPATELOR UNITE? din care citez: …Sau noi respingem cu energie şi dispreţ impertinentele pretenţiuni ale evreilor şi ne silim a scăpa prin mijloacele cele mai nimerite şi mai urgente chiar de jidanii pe care îi mai avem din nenorocire sau noi renunţăm la independenţă, ba chiar la existenţa statului şi a naţiunii române pentru a deveni sclavii, iloţii dispreţuiţi de jidani45.

Uniunea Israelită din Iaşi răspunde prin preşedintele ei, dr. Silberzweig. Polemica atinge cote înalte. Atunci când se apropie convocarea Constituantei, Alianţa Universala Israelită intervine în forţă prin chiar preşedintele şi fondatorul ei, Adolphe Cremieux, cel care a dus Franţa la ruină şi la înfrângerea de la 1870. Cum Alianţa Universală Israelită socotea Principatele Unite ca pe un posibil Israel, cum se străduise să cazeze aici masele evreieşti dislocate din Rusia şi Polonia, cum sosise momentul să se legifereze sau nu condiţia cetăţenească a evreilor intraţi clandestin în Principate, Adolphe Cremieux soseşte la Bucureşti şi, după învăţăturile PROTOCOALELOR, încearcă să corupă însuşi statul, oferindu-i un împrumut de 25 milioane franci cu dobândă mică, în schimbul acordării de drepturi politice coreligionarilor săi. Guvernul, bucuros de pomană, fără să judece consecinţele actului pe termen lung, formulează articolul 6 cu următorul conţinut: …confesiunea nu constituie în România o piedică la naturalizare.

Reacţia populară atirige dimensiunile unei răscoale, întru atât exploatarea evreiască trezise ura maselor. Semnalul se dă în Moldova, ajunsă colonie evreiască, tulburările întinzându-se în ţară, cuprinzând Bucureştiul şi trăgând un semnal de alarmă la Cameră. Se devastează prăvăliile evreieşti, se dărâmă o sinagogă abia zidită, se maltratează evreii. Textul articolului 6 propus de guvern este înlocuit cu celebrul articol 7, care va face obiectul atacului Alianţei Universale Israelite la Tratatul de la Berlin şi va dezlănţui o luptă politică dură, internă şi internaţională pentru abrogarea lui.

ARTICOLUL 7 din Constituţia votată la 30 iulie 1866 anulează toate beneficiile legii din 1864 prin care evreii puteau fi naturalizaţi individual la 10 ani după depunerea cererii către domnitor, şi specifică:… Singuri streinii de rit creştin vor putea obţine naturalizarea.

Votarea articolului 7 şi a Constituţiei a însemnat o înfrângere internaţională a Alianţei Universale Israelite şi un vot de blam pentru preşedintele ei Adolphe Cremieux.

Reacţia s-a manifestat în întreaga presă europeană de sub controlul finanţei iudaice care a acoperit România şi poporul român cu insulte, fâcându-1 pe Eminescu să intre în luptă şi să publice un lung şir de articole privind problema evreiască în România. Eşecul lui Cremieux în România a condus la adoptarea unui plan strategic mult mai amplu, pregătindu-se României o lovitură indirecta. Formal, România era vasala Turciei. Vechile capitulaţii nefiind încă abolite, Alianţa Univer­sală Israelitâ finalizează iniţiativa evreilor din Anglia strânşi în Anglo-Jewish Association, convocând o conferinţă europeană a tuturor asociaţiilor evreieşti din Europa, spre a cere Turciei să acorde evreilor drepturile care se propun a se acorda creştinilor. Informaţia apare în INDEPENDENCE BELGE, care scrie că: … Evreii din România trebuie să aibă partea lor din aceste beneficii…

Iată riposta lui Eminescu în CURIERUL DE IAŞI, din 5 decembrie 1876: … Puterile europene au recunoscut însele că pretenţiile evreilor din România sunt neîndreptăţite. Austria şi Rusia au încheiat tratate în acest sens cu România:.. Conferinţa (n.n. a Alianţei Universale Israelite) se va oferi desigur de a amesteca în discuţii cestiuni care să le complice şi mai mult. Cât pentru români, egala îndreptăţire a 600 000 de lipitori si precupeţi este pentru ei o cestiune de moarte şi viaţă şi poporul nostru cred că ar prefera moartea repede prin sabie decât moartea lentă prin vitriol… dar când în ţară avem 700 000 de lucrători care produc, ţăranii, nu înţelegem alături de aceştia 600 000 de speculanţi ai productelor, încât fiecare evreu să trăiască din precupeţirea muncii unui singur ţăran român. Drepturile d-nialor civile şi publice nu-nsemnează decât dreptul de a exploata poporul nostru în bună voie.

Intre 1866 şi 1877, în primul deceniu al domniei lui Carol I, Alianţa Universală Israelită pune în mişcare presa europeană care montează un scenariu uriaş împotriva României, difuzând cele mai fanteziste ştiri despre persecuţia evreilor, declanşând un război psihologic mondial, cam în genul războiului rece şi al campaniei mondiale împotriva lui Nicolae Ceauşescu.

• Eminescu în articolul de mai sus:… Până atuncia să mai fie încă şapte alianţe, ca cea universală, care să conspire cu uşile închise în contra naţiei româneşti, noi vom şti să le arătăm totdeauna lungul nasului, căci nu ne spăriem nici de înjurăturile presei jidoveşti, nici de declamaţiile oratorilor idealişti, pe câtă vreme e vorba de existenţa poporului nostru.

• Eminescu, în EVREII ŞI CONFERINŢA, articol în CURIERUL DE IAŞI, 9 ianuarie 1877: … O seminţie care câştigă toate drepturile fără sacrificii şi muncă e cea evreiască … deputaţii ţărani din Adunarea ad-hoc s-au plâns prin memoriile lor că aceşti oameni (n.n. evreii cârciumari) le otrăvesc băuturile … Astăzi când un prefect opreşte de la acest trafic pe un evreu, PESTER-LLOYD, organ redactat de evrei şi după el JOUR­NAL DES DEBATS (item) descriu scene sălbatice din Turkestan ca petrecându-se în România.

Momentul ales de Alianţa Universală Israelită spre a impune României naturalizarea evreilor este cel al Congresului de la Berlin care a urmat războiului româno-ruso-turc din 1877, conferinţă care urma să ratifice statutul independent al României şi deplina ei suveranitate. Sprijinită de Bismarck, cancelarul de fier, care era vădit ostil domnitorului Carol, îndeosebi de plenipotenţiarul francez Wadington, influenţând reprezentanţii Italiei, Angliei, Alianţa Universală Israelită, prin presiunea marii finanţe, reuşeşte să influenţeze marile puteri astfel incat în Tratatul de la Berlin din 28 iulie 1878 se condiţionează recunoaşterea independenţei statului român de acordarea de drepturi politice evreilor. Articolul 44 impus de Alianţa Universală Israelită puterilor semnatare stipula că:… naţionalii tuturor puterilor, comercianţi sau alţii, vor fi trataţi în România fără deosebire de religie, pe picior de per­fectă egalitate… Deci, toţi evreii ruşi, polonezi, germani, austrieci intraţi clandestin în ţară. Adică peste 600 000 de imigranţi. Zadarnice demersurile lui I. Brătianu şi Kogâlniceanu care invocă principiul de neamestec în treburile interne ale ţârii. Bismarck bate cu pumnul în masă, ba şi ameninţă cu invazia, cerându-i domnitorului, la presiunea bancherilor evrei de la Berlin, ca România să răscumpere căile ferate, fapt cunoscut ca afacerea Strousberg. Congresul de la Ber­lin este triumful Alianţei Universale Israelite şi al Rusiei care ajunge din nou la Gurile Dunării. Alianţa Univer­sală Israelită câştigă emanciparea politică a evreilor din Bulgaria prin art.5; din Turcia prin art. 20 şi 62; din Serbia prin art. 35 şi din Muntenegru prin art. 27. Reacţia din ţară este aproape de răscoală, împotrivirea porneşte de la Iaşi. Marile puteri au cerut modificarea art. 7 din Constituţie şi această modificare nu se putea face decât de către Corpurile legiuitoare: Camera şi Senatul. Deschiderea sesiunii 1878-1879 are loc abia a doua zi după ce trupele române iau în stăpânire Dobrogea, adică la 15 noiembrie 1878, întreaga sesiune va fi furtunoasă, chestiunea israelită devenind nodul discordiei între guvernul Brătianu, care era obligat să aplice art. 44 al Tratatului de la Berlin, condiţie obligatorie pentru a ni se recunoaşte independenţa şi opoziţie care nu voia să audă de revizuirea articolului 7, revizuire care până la urmă a avut efecte nefaste pentru România. A.D. Holban adresează o PROTESTAŢIE domnilor reprezentanţi ai Camerelor de Revizuire, având anexate tabele cu un mare număr dte semnături, prin care respingea încetâţenirea în masă a evreilor. Reţin din PROTESTAREA lui A.D. Holban un adevăr de mare şi dramatică actualitate: … bătrânii noştri Domnitori, în epocile critice, au preferat să sacrifice formele vane ale politicii externe pentru a conserva fondul real al independenţei lor naţionale46.

Înainte de a analiza situaţia creată prin articolul 44 al Tratatului de la Berlin, o scurtă paranteză asupra rolului nefast al Franţei iudaizatâ în chestiunea evreiască din România. O bună prietenă a domnitorului Carol la Paris era doamna Cornu care i-a scris alarmată încă , din 1867 că în Franţa, datorită politicii antievreieşti a lui Brătianu, opinia publică este din ce în ce mai antiromânească… Desigur, nu mai subliniez rolul presei iudaice în formarea opiniei publice franceze şi europene. Carol I, personalitate publică proeminentă, de mare acurateţe morală, îi răspunde că pretinsa cestiune evreiască a fost exagerată peste măsură, Brătianu nefăcând altceva decât să aplice o măsură administrativă în contra evreilor care deschid în mod ilegal cârciumi prin sate, măsură sprijinită pe ordine vechi. Iată că însuşi împăratul Napoleon al III-lea la presiunea Alianţei Universale Israelite şi a lui Cremieux, îi telegrafiază domnitorului Carol în aceeaşi problemă, ridicată de presa evreiască la rang de problemă capi­tală a umanităţii. Textul telegramei: ...Nu trebuie să las în neştiinţă pe Alteţa Voastră cât de mult opiniunea publică se mişcă aici de persecuţiunile ale căror victime se zice că sunt israetiţii din Moldova. Nu pot crede că guvernu luminat al Alteţei Voastre să autorizeze măsuri atât de contrare umanităţii şi civilizaţiunii47.

Carol I răspunde prin telegrama din 12/26 mai 1867. Citez din text: …Măsurile ce guvernul a crezut că trebuie să iea n ‘au nimic excepţional şi intră în dreptul comun. Iată şi ceva din textul scrisorii care completează telegrama: …Suntem acuzaţi din nou, în ziare, că persecutăm pe evrei, pentru că noua lege a licenţelor opreşte pe evrei de a deţine debite prin sate. Dar aceasta este o măsură înţeleaptă şi suntem hotărâţi a respinge orice reclamaţiune sau interventiune în acesta privinţă. Trebuie să cunoască cineva satele din Moldova pentru a putea să aprecieze ce acţiune vătămătoare exercită evreul asupra populaţiunii de la ţară cu rachiul său falsificat…48

• E. Drumont în LA FRANCE ENJUIVI scria că Franţa, graţie lui Wadington, juca rolul lipsit de nobleţe al unui jandarm care a legat mâinile naţiunii române slabe, pentru a permite jidovului să intre cu tăria vitriolului pe gâtlejul muribundului.

In cele ce urmează ne ocupăm de reacţia naţionala la chestiunea israelitâ impusă prin intermediul Tratatului de la Berlin. La lucrările Camerei de revizuire participă vârfurile personalităţilor din epocă: Vasile Alecsandri, Vasile Conta, Titu Maiorescu, P.P. Carp, Mandache Kostache, G. Mârzescu, I.C. Negruzzi. Se formează două curente de opinie. Unul radical şi intransigent avându-1 ca lider pe filozoful Vasile Conta, al doilea pentru o revizuire condiţionată propusă de A.D. Holban în a sa PROTESTARE. Pentru a lămuri motivele curentului radi­cal, antirevizionist, iată câteva din stările de lucruri care 1-au generat.

Registrele regimentelor care au luptat în Războiul de Independenţă consemnează că în tranşee a murit un soldat evreu lovit de o schijă şi că alţi trei soldaţi evrei au murit de tifos la croitoriile şi bucătăriile de etapă.

Incepând din 1848, marii bărbaţi de stat ai românilor îşi asumă istoria ca responsabilitate supremă, căutând să construiască structura juridică a ţârii, să creeze instituţiile care să definească şi să promoveze viaţă economică naţională şi să asigure românilor poziţia suverană în toate domeniile vieţii sociale, economice, politice şi culturale. In acest proces com­plex de edificare a statului naţional modern, aflat sub dublă stăpânire: a înaltei Porţi şi a Puterilor garante, ca să nu mai vorbim de interludiul stăpânirii ruseşti, era firesc ca lupta pentru promovarea intereselor naţionale să ducă la un sistem de legi cu caracter limitativ faţă de puzderia străinilor aciuiţi ilegal în Principate. Cei care au reacţionat vehement, cu ecou în presa europeană şi transatlantică având sprijinul brutal al Alianţei Universale Israelite au fost evreii.

I. C. Brătianu, în drum spre Paris, are la Berlin o întrevedere cu Cohen, preşedintele Alianţei, care-1 ameninţă că România fără sprijinul evreiesc este pierdută. Legea din 1864 pentru constituirea Corpului avocaţilor permitea numai intrarea românilor şi a străinilor naţionalizaţi în acest corp. Aceeaşi interdicţie pentru evrei în comerţul de drogherie. Actul care a stârnit ecouri în presa europeană şi americană a fost Circulara din 24 aprilie 1867 dată de I.C. Brâtianu in calitatea lui de ministru de interne, prin care se expulzau toţi evreii vagabonzi de prin sate, circulară care completa Circulara nr.2296 din 5 septembrie 1866 a ministrului de interne N. Creţulescu, prin care se cerea prefecţilor să nu mai tolereze aşezarea în ţară a evreilor supuşi sau nu unei protecţiuni străine ca hangii, cârciumari sau arendaşi.

Se explică expresia „sunt supus austriac”. Ion Brătianu declara la 1877 că fiecare evreu venit în con­flict cu autoritatea, spre a ieşi bazma curată se declara supus austriac. Din zece contravenienţi la impozite, 9 sunt evrei, declara I.C. Brâtianu 49.

Expulzarea a zece evrei vagabonzi prin Galaţi şi a altor 25 din satele Bacăului i-a adus lui I.C. Brătianu un potop de injurii în întreaga presă iudeo-europeană şi americană. Plutocraţia iudaică Geld Judentum 1-a determinat pe Napoleon al III-lea sâ-i dea prinţului Carol I telegrama pe care am reprodus-o în acest capitol.

SESIUNEA DRAMATICĂ 1878-1879. Sesiunea Corpurilor Legiuitoare 1878-1879 este exemplară pentru istoricul parlamentarismului românesc. Parlamentarii aveau ca temă revizuirea articolului 7 din Constituţia impusă de Puterile europene care reprezentau interesele marii finanţe evreieşti şi pe ale Alianţei Universale Israelite, cele mai puternice centre de presiune fiind Franţa, reprezentată prin împăratul Napolexion al III-lea şi diplomatul Wadington şi Germania, reprezentată de cancelarul Bismarck. Puterile impuneau României acordarea de drepturi civice şi politice masei de imigranţi evrei intraţi clandestin în ţară, ceea ce reprezenta un pericol naţional date fiind ocupaţiile speculative ale evreilor şi faptul că se constituiseră ca stat în stat. Guvernul I.C. Brătianu se afla între ciocan şi nicovală. Independenţa obţinută cu armele pe câmpul de luptă trebuia recunoscută de Puterile europene cu condiţia revizuirii articolului 7, majoritatea parlamentară având suportul opiniei publice era împotriva revizuirii. Holban mergea până la a renunţa la recunoaşterea independenţei daca era sa o răscumpere cu un preţ aşa de sângeros. A avea răbdare, aşteptând ca Europa mai bine luminată asupra propriilor ei interese să devie mai echitabilă către noi, care reprezentam în Orient ideile, cultura, instituţiunile şi interesele sale 50. Vasile Conta depune o moţiune antirevizionistă, semnată de C. Ghica, E. Ghica, I.C. Negruzzi, P. Cazimir, C. Ciupercescu, N. Blaremberg, B. Conta şi D. Rossetti-Tetcanu. In replică, Alianţa Israelită din România încearcă să-i ofere 70 000 lei spre a-şi retrage moţiunea. Se constituie un centru de putere moldovenesc antirevizionist condus de Vernescu, care i-a pus condiţii zdrobitoare lui I.C. Brătianu. Cu o abilitate diplomatică şi politică de mare subtilitate începe jocul tergiversărilor care va exaspera Puterile, le va uza răbdarea, uzând şi demolând virulenţa şi consistenţa articolului 44 din Tratatul de la Berlin, astfel că la 6 octombrie 1879 când articolul 7 revizuit a fost votat de Adunarea Deputaţilor, el era redactat conform intereselor naţionale şi departe de ceea ce impuseseră Marile Puteri.

Câteva citate din scrisorile domnitorului Carol I adresate tatălui său, principele Carol Anton de Hohenzollern, pe care-1 informa asupra actelor sale politice, pe care-1 consulta şi pe care-1 ruga să medieze la Berlin chestiuni în litigiu. Scrisoarea datata Bucureşti, 5/17 noiembrie 1878. Citez:… Numai după deschiderea Camerelor şi după schimbarea ministerului, absolut necesara, ţinând seama de rezolvarea chestiunii evreieşti, vom avea o situaţie limpede în afacerile in­terne… Puterile Mari cred că exercită prin întârzierea recunoaşterii independenţei noastre opresiune asupra ţârii; se înşală, însă, în privinţa aceasta, pentru că păzirea lor produce numai îndârjire faţă de străinătate. Regularea chestiunii evreieşti nu se va face din cauza aceea nici mai curând, nici mai târziu, şi bărbaţii noştri politici declară că vor alege timpul care li se va părea mai potrivit. Adevărat că eu mi-aş putea exercita influenţa; cred, însă, că e mai prudent dacă nu voi insista, pentru ca să se potolească surescitarea maximă51.

Scrisoarea datată Bucureşti 16/28 februarie 1879: … Din afară e Rusia care ne apasă în tot felul, aflând un sprijin în Germania; înlăuntru e chestia evreiască, care, după cum am prevăzut chiar din anul trecut, produce cele mai mari dificultăţi şi nu va putea fi rezolvată aşa de curând… după Paşti se vor face alegerile pentru noua Constituantă care va avea să rezolve definitiv chestia evreiască …se vor dezlănţui toate patimile … discuţiunile în Constituantă se vor prelungi până la vară şi eu am puţină speranţă că soluţiunea ce o aşteptăm va mulţumi Europa52.

Scrisoarea datată Bucureşti 3/15 aprilie 1879: … am trecut norocos peste prima parte a campaniei primejdioase care mi-a fost impusă prin tratatul de la Berlin, ţara a recunoscut necesitatea schimbării articolului 7 din Constituţie … Nu trebuie să ne ascundem însă îngrijorarea că e vorba de o întreprindere îngreunată încă din cale afară prin iritaţia de care e cuprinsă mai ales întreaga Moldovă. Am discutat în timpul din urmă cu mulţi bărbaţi influenţi de acolo, care au în privinţa chestiunii evreieşti o judecată obiectivă; cu toate că le-am atras atenţiunea asupra primejdiilor ce ne ameninţă din străinătate, ei vedeau totuşi piedici de nebănuit şi se temeau de neorânduială. Cu Mitropolitul din Iaşi am vorbit două ceasuri, conjurându-1 să predice pace şi concordie şi să se arate mai tolerant decât toţi ceilalţi. Când mi-a răspuns că Moldova creştină nu trebuie să fie dată pe mâna evreilor, i-am atras atenţiunea cât este de primejdios de-a alimenta astfel de idei… Mai este încă o chestiune grea… răscumpărarea căilor ferate, pentru care negociem deja de un an, dar fără rezultat din cauza condiţiunilor apăsătoare ale bancherilor din Berlin. Chestiunea evreiască şi răscumpărarea căilor ferate sunt două probleme aşa de mari, încât abia se pot rezolva în acelaşi timp. In amândouă chestiunile se afirmă influenţa lui Bleichroder. Mă duc pentru câteva zile la Iaşi, unde e centrul agitaţiunii contra evreilor şi unde aceştia din urmă încă sunt din când în când provocatori.

Scrisoarea datată Bucureşti 1/13 iunie 1879 începe după cum urmează: Ne aflăm acum cufundaţi până în gât în chestiunea evreiască, a cărei rezolvare se va mai amâna … Brătianu zice: de cerem prea puţin de la Camere, vom avea Europa contra noastră; de vom cere mai mult, vor respinge Camerele. – în Consiliul de ieri am fost de următoarea părere: 1) să se şteargă fără discuţie articolul respectiv din Constituţie; 2) să se acorde evreilor născuţi în ţară şi anume din părinţi care s-au născut tot în ţară şi nu s-au bucurat niciodată de protecţie străină, drepturile cetăţeneşti pe lângă următoarele condiţiuni: a) să fie făcut serviciul militar; b) să plătească birul personal; c) terminarea unei şcoli româneşti; d) exercitarea unei meserii în ţară… Ar accepta Camerele aceasta? Mai că m-aş îndoi … în Camere se manifesta chiar de pe acum o rezistenţă pasiva care e greu de înfrânt, printre moldoveni se arată o iritaţiune care creşte şi o indispoziţie aşa de mare pentru concesiuni faţă de evrei…53

Scrisoarea datată Bucureşti 20 iunie/2 iulie 1879: am cerut ca guvernul să se declare hotărât în chestiunea evreiască… Guvernul caută să influenţeze Camerele ca să acorde unei categorii anumite de evrei drepturile cetăţeneşti, nu află însă ascultare… Nici ameninţările Europei nu fac impresiune… La Berlin sunt hotărâţi să intervină… să ne prescrie ce drepturi să dam evreilor. Un astfel de pas se înţelege că ar mării iritaţiunile în ţară… Italia se mulţumeşte cu ştergerea articolului 7 din Constituţie, tot aşa cum Anglia cu naturalizarea câtorva evrei. Wadington. însă cere o soluţionare radi­cală, iar la Berlin se insistă pentru… răscumpărarea căilor ferate în condiţiunile cerute de bancherii d’acolo55.

Scrisoarea datată Bucureşti 16/28 iulie 1879 începe aşa: Nenorocita chestiune evreiască a devenit o adevărată luptă uriaşă care trebuie purtată cu ţara şi cu străinătatea… Pe când ţara mă prezintă ca un apărător al drepturilor evreieşti, străinătatea se plânge că nu le respectez destul… Mă cred însă îndreptăţit a pretinde de la Reprezentanţii poporului ca să afle pentru chestia evreieascâ o soluţiune care să apere înainte de toate interesele economice ale ţârii şi să ofere Marilor Puteri posibilitatea de a se declara mulţumite. Dacă am putea înconjura criza prin naturalizarea unui singur evreu, eu aş fi cel mai fericit!… Intrarea lui Kogălniceanu ca Ministru de Interne am declarat-o ca absolut necesară, din cauza agitaţiunilor vehemente din Moldova… Cea mai mare iritaţiune a produs în ţară, îndeosebi în Moldova, propunerea de a se da drepturi civile la anumite categorii de evrei: petiţiuni, monstre, scrisori ameninţătoare adresate mie, părea că se vor înscena demonstraţiuni mai mari. .. Puterile mari au obosit în afacerea aceasta, devenind, prin multe amânări şi dificultăţi, mai puţin exigente, aşa că se vor declara mulţumite cu propuneri echitabile56.

Rezistenţa naţională la dictatul Marilor Puteri a învins. Articolul 7 din Constituţia de la 1866 a fost modificat după o luptă politică care a durat 16 luni. Adunarea Deputaţilor a votat articolul 7 revizuit în şedinţa din 6 octombrie 1879 cu 132 de voturi pentru, 9 voturi contra şi 2 abţineri. P.P.Carp şi C. Bobeica. Vasile Alecsandri se pronunţă în Senat împotriva revizuirii, spunând în discursul său: … Regret de a constata că evreii din Moldova, afară de foarte puţine excepţii, s-au arătat vecinie nepăsători de soarta României, ba pot zice chiar ostili propăşirii noastre naţionale. Unirea Principatelor a fost pentru ei un doliu!… Independenţa Română, o emigrare, şi lupta românilor pentru acea independenţă un motiv de a scumpi banii, de a creşte camătă şi a specula asupra mizeriei obşteşti57.

Articolul 7 modificat acorda evreilor dreptul de a cere naturalizarea în mod individual printr-o cerere adresată Camerelor şi de a obţine naturalizarea ca şi ceilalţi străini, fără dreptul de a avea imobile rurale, drept de care se bucurau în exclusivitate numai românii. Iată şi conjuraţia internaţională care a impus României modificarea articolului 7 din Constituţia de la 1866: Germania, prin cancelarul Bismarck, Austria prin contele Andrassy, Anglia prin lordul Beaconsfield-Disraeli, reprezentantul finanţei evreieşti şi prim-ministru, Franţa prin Waddington, Italia prin Conti.

883 de evrei care într-un fel sau altul serviseră în armată sau serviseră armata au fost împământeniţi în bloc.

EFECTE. CONSECINŢE

Modificarea articolului 7 din Constituţia de la 1866, ratificată de Senat la 11/23 octombrie 1879 a avut consecinţe grave pentru România, deschizând ţara valurilor succesive de invazie evreiasca, acordarea drepturilor politice conducând la acapararea, economiei, băncilor şi finanţelor, astfel încât în preajma celui de al doilea război mondial 70% din economia naţionala aparţinea străinilor, în majoritate absolută evrei. In perioada 1879-1939 România devine pentru evreimea mondială DAS JUDENLAND PAR EXCELENCE, adică ţară evreiască prin excelenţă, construită prin mijloace politice, economice şi propagandistice de către Alianţa Universală Israelită conform planului strategic pe termen lung care viza transformarea României în NOUL ISRAEL. Perioada de vârf a dominaţiei economice şi politice evreieşti în România antebelică se realizează în timpul domniei nefaste a regelui Carol al II-lea, condus de amanta sa Elena-Grunberg-Wolf-Lupescu şi prin ea de oculta financiară evreiască şi de francmasonerie, fapt care a născut legic reacţia naţională prin Mişcarea Legionară şi prin introducerea în sfera politicului a formulei NUMERUS VALACHICUS, aparţinând omului politic Al. Vaida-Voievod.

Perioada 1879-1939 se caracterizează prin lupta pentru supravieţuirea naţionalului care continuă invarianta fundamentală a Istoriei românilor; variantele deznaţionalizării şi colonizării aparţinând factorilor externi de agresiune care şi-au disputat România: catolicismul şi iudaismul în cele două variante: iudeo-capitalismul şi iudeo-comunismul. Invarianta funda­mentală a istoriei românilor: lupta pentru supravieţuire şi consolidarea naţionalului se caracterizează în perioada amintită prin efortul bărbaţilor politici de a organiza, fundamenta, consolida şi a da continuitate statului naţional şi independent România. Aspectul juridic al cadrului statal într-o Românie abia eliberată de sub dominaţia politică a Porţii şi a Puterilor garante alcătuia temelia edificiului în construcţie. Revizuirea articolului 7 a fost doar începutul acţiunilor destabilizatoare iniţiate de Alianţa Universală Israelită spre a nu permite organizarea şi consolidarea statului naţional român, după Protocoale, statul naţional fiind duşmanul de moarte al supra-statului evreiesc. Legea pentru crearea Bursei de comerţ din 1881; legea de constituire a Camerelor de comerţ din 1886; codul de comerţ din 1887 care conţinea dispoziţii privitoare la componenţa etnică a consiliilor de administraţie; legea pentru exploatarea cailor ferate din 1889, care prevedea că străinii vor fi angajaţi numai în lipsa specialiştilor români; legea învăţământului primar din 1893; a învăţământului profesional unde străinii erau primiţi numai ca auditori şi numai cu consimţământul ministrului, în şcolile de arte şi meserii în proporţie de o cincime din locurile vacante, în şcolile comerciale contra unei taxe anuale; dar mai ales legea pentru încurajarea industriei naţionale din 1887 care impunea ca două treimi din lucrători să fie români în termen de 5 ani de la înfiinţarea fabricii, au stârnit protestele presei iudaice din ţară, din Europa şi Statele Unite. Alianţa Universală Israelitâ a contracarat violent procesul de consolidare a statului naţional prin creaţia juridică, invocând persecuţii inexistente, pogromuri, apelând la conducătorii marilor puteri, conjugând focul injuriilor, pe al calomniilor îndreptate asupra bărbaţilor politici, cu mişcarea rapidă a emisarilor trimişi în România sa supravegheze aplicarea articolului 44 al Tratatului de la Berlin căzut în moarte naturala încă din 1879. Ţinta calomniilor Alianţei şi ale presei subordonate au fost I.C. Brătianu şi Mihail Kogălniceanu.

Articolul 7 din legea rurala prin care se interzicea înstrăinarea proprietăţii ţăranului a fost motivul unei campanii împotriva lui Brâtianu. Când Kogâlniceanu în calitate de ministru de interne şi în temeiul articolului 10 din legea asupra poliţiei rurale din 1868, dă ordin prefecţilor ca primarii sa uzeze de dreptul de a acorda sau refuza autorizaţia de a se aşeza în comună a oamenilor fără căpătâi (vagabonzi, negustori ambulanţi); comunităţile evreieşti din ţară stârnesc o furtună în presa iudaică şi se plâng Alianţei, invocând persecuţiile la care sunt supuşi evreii de către autorităţile româneşti sălbatice. Alianţa trage sforile marionetelor ei din guvernul iudeo-francez şi marchizul La Valette îi dă ordin agentului diplomatic francez de la Bucureşti, Mellinet, să adreseze guvernului o notă de protest împotriva expulzării din sate a evreilor (vagabonzi) fapt care lezează dispoziţiile Constituţiei. Kogălniceanu răspunde demn şi ferm spunând că în România chestiunea evreiască este, citez: o chestiune naţionala şi totodată o chestiune economică… Atât guvernul cât şi naţiunea, avem dreptul dea fi îngrijoraţi de progresele acestei naţiuni străine care trăieşte în mijlocul nostru şi al cărei număr creşte nepregetat prin imigrarea evreilor din Galiţia şi din Podolia, provincii ale vechii Polonii, limitrofe cu România…58.

Când în 1895 se aplică legea poliţiei rurale de către partidul liberal revenit la putere, altă furtună de calomnii şi proteste „europene”, care culminează atunci când guvernul închide jumătate din cârciumele evreieşti de la sate, aplicând legea monopolului băuturilor spirtoase din 1873 prin care numai electorii săteşti puteau beneficia de licenţe pentru cârciumârit, Alianţa Universală Israelită a cerut chiar intervenţia diplomatică a Puterilor. Altă vânzoleală europo-americanâ când pentru a apăra economia naţională, în 1883 se promulgă legea împotriva comerţului de loterie şi în 1884 legea împotriva comerţului ambulant, ambele practicate de evrei, loteria slujind bancherii evrei din Lipsea şi Hamburg. Ciclonul protestelor euro-americane este format în deceniul 7 al secolului 19, creşte în intensitate în deceniile 8 şi 9, în proporţie geometrică faţă de rata consolidării juridice a statului naţional România, ca ochiul lui să atingă Bucureştiul în 1902 când se votează legea meseriilor care dădea dreptul de practică numai acelor străini care puteau dovedi că în ţara lor, cetăţenii români se bucurau de reciprocitate. Nu puteau dovedi, li se putea elibera o autorizaţie în condiţii speciale, de către Camera de comerţ şi industrie. Alianţa Universală Israelitâ mobilizează presa şi diplomaţia. Statele Unite ale Americii intră în alertă. Subsecretarul de stat Haye emite note către puterile semnatare ale Tratatului de la Berlin. România a călcat în picioare articolul 44. Deci România trebuieşte pedepsită.

Invariantei fundamentale a istoriei românilor: crearea Statului Naţional Unitar, Alianţa Universală Israelită, prin masa de manevră a evreilor aduşi în România, îi opune prin mijlocirea puterilor străine şi a finanţei supra-statale programul de transformare a ţării în Noul Israel.

Cititi si : https://mucenicul.wordpress.com/2011/02/01/exista-sau-nu-exista-un-proiect-%E2%80%9Cisrael-in-romania%E2%80%9D-v/

Exista sau nu exista un Proiect “Israel in Romania”? (V)

Capitolul 5

CARTEA A II-A

ROMÂNIA ŞI EVREII . CONTRAREVOLUŢIA

ROMÂNIA CA O PRADĂ. O VIZIUNE SISTEMICĂ

În volumul I din culegerea de articole publicate de revista americană THE DEARBORN INDEPENDENT, proprietatea marelui industriaş Henry Ford, tipărit în România în 1927 după originalul american sub titlul JIDOVUL INTERNAŢIONAL, la pagina 159, rând 24, scrie: .. Chestiunea românească este de asemenea o chestiune jidovească şi toţi românii vorbesc de Statele Unite ca de o „Ţară Jidovească” din cauză că ei au cunoscut, prin oamenii lor de stat, teribila presiune care a fost exercitată de jidovii americani contra ţării lor, o presiune care se extinde asupra chestiunilor celor mai necesare pentru trai şi care au constrâns România să semneze tratate care sunt tot aşa de umilitoare ca acelea pe care le pretindea Austria de la Serbia şi care au provocat războiul mondial.

B’nai B’rith (I.O.B.B.) sau „Fiii Legământului”, lojă francmasonică exclusiv evreiască a fost înfiinţată în 1843 la New York. In 1921 avea 426 de loji pe întreg pământul care a fost împărţit în 11 districte; în 1925 s-a schimbat preşedintele comitetului executiv după 25 de ani de exerciţiu activ: Adolf Kraus. In locul lui a venit un Alfred M. Kohn. Patru din membrii executivului şi-au avut reşedinţele la Berlin, Viena, Bucureşti şi Istanbul. In 1925 Terra a fost împărţită în 15 districte. Primele 7 în S.U.A., districtul 8 în Germania, districtul 9 în România. Deci al doilea district ca importanţă europeană. Un Schweig a scris în 1917 (românii erau în plin război de reîntregire a neamului) o broşurică: Indicatorul instituţiilor şi organizaţiilor evreieşti din România. La pagina 8, acest Schweig scrie: Toate lojile din ţară sunt supuse jurisdicţiunii acestui comitet … Adică comitetului lojei din România a I.O. B’nai B’rith. Tot Schweig numeste Sanhedrinul evreiesc din România care în acel an se identifica lojei B’nai B’rith şi se compunea din : dr. Adolf Stern, preşedinte; dr. M. Beck, vice-preşedinte; dr. H. Erdreich, mentor; Josef Sterian, secretar; B. Bercovici, casier; dr. I. Niemerower, B. Brânişteanu, Leo Gheller, consilieri; M. Bucov, secretar ajutor.

Prima lojă B’nai B’rith din România a fost creată de consulul Statelor Unite la Bucureşti, francmasonul iudeu Benjamin Peixotto în 1872, trimis în misiune specială spre „a ameliora soarta evreilor persecutaţi1. Peixotto determină chiar intervenţia ministerului de externe al S.U.A. în favoarea evreilor prin intermediul francmasonului Simon Wolf. Marele Orient al României creat după 1918 a fost înfiinţat tot prin funcţionari ai ambasadei S.U.A.

In 1927 Districtul IX România al lojei B’nai B’rith era compus din 14 loji după cum urmează: „Fraternitatea” Nr. 380-Bucureşti, „Peixotto” 381-Brăila, „Bien” 382. Galaţi, „Viitorul” 387-Buzâu, „Egalitatea” 393-Ploieşti, „Concordia” 394-Moineşti, „Lumina” 534-Bucureşti, „Samoil” 583-Iaşi, „Menorah” 395-Piatra Neamţ, „Orient” 669-Cernâuţi, „Salom” 1025-Cluj, „Humanitas” 1080-Bacâu, „Ahava” 1081-Braşov, „Progresul” – Roman, în martie 1930 dispăruseră lojile B’nai B’rith: „Caritatea” – Vaslui, „Meimonide” – Huşi, „Instrucţiunea” – Focşani, „Luptătorul” – Craiova,J’Dr. Stern” – Tr. Severin, „Montefiore” – Piteşti, „Goodhart” -Târgovişte, „Cremieux” – Bacău, Botoşani, Bârlad. Iată şi câteva nume din „Ilustrul Sanhedrin” ales în mai 1927: dr. I. Niemerover mare preşedinte, Max Seidman şi avocatul Filip Chefner – vicepreşedinţi, Karl Kliiger, mentor, B. Bercovici – trezorier şi alţi evrei secretari şi membri2.

Acest paragraf se raportează la opinia justificată exprimată în primul paragraf de către THE BEARBORN INDEPENDENT.

Josepf Berkovitz, preşedintele Lojei Noua Fraternitate din Bucureşti, director politic al ziarului L’INDEPENDENCE ROMAINE corespondent la LE TEMPS, a spus la adunarea generală din 27 mai 1927 a lojilor exclusiv iudaice B’nai B’rith: Dumnezeu a făcut România Mare pentru ca patru feluri de evrei sa devină o unitate3.

Leon Goldştein – Buletinul Marei Loji Zion nr. 9, pagina 76: …din iniţiativa Lojilor sa se înfiinţeze în toate oraşele bănci evreieşti, cu capitaluri evreieşti, cu acţionari evrei, cu consilieri, administratori şi cenzori evrei pentru ajutorarea comerţului evreiesc*.

Protocol 15: …Până sa ne ridicam la putere noi vom crea şi înmulţi lojile masonice în toate ţările din lume; noi vom atrage în ele pe toţi aceia care sunt sau ne pot fi agenţi eminenţi. Aceste loji vor forma principalul birou al informaţiilor noastre şi mijlocul cel mai influent al activităţii noastre. Noi vom centraliza toate aceste loji într-o administraţie cunoscută numai de noi singuri care va fi compusă din înţelepţii noştri… Proiectele politice cele mai secrete ne vor fi cunoscute şi vor ajunge în stăpânirea noastră din ziua apariţiei lor.

Dr. W. Filderman, preşedintele U.E.P. şi al consiliului central evreiesc din România afirma în 1937 că pe consângenii săi nu-i interesează Palestina, căci rolul lor poate fi mai bine îndeplinit în România (atenţie, cititori): ÎNCĂ UN PĂMÂNT NEDEPLIN OCUPAT, căci nu cuprinde nici pe departe pe kilometru pătrat numărul limită de locuitori4.

Avocatul Mişu Weissman recunoaşte existenţa unei probleme evreieşti în România şi Polonia, dar afirmă că nu este locul a se vorbi de un surplus de populaţie evreiască pentru motivul că România este departe de a fi atins gradul de densitate a populaţiilor din ţările occidentale 5.

SUNDAY EXPRESS (1938) publică o teorie a unui evreu din Cernăuţi conform căreia Rusia, Polonia şi România ar trebui să cedeze câte 30-40.000 km2 care să alcătuiască viitorul stat evreiesc care să cuprindă o parte din Bucovina, Basarabia, Galiţia şi Ucraina, cu capitala la Odessa. Cele trei ţări cedante ar fi obligate să înscrie un buget necesar acestei ţări a lui Israel.

Petre Şchiopul – domnul Munteniei, 1568: …Jidovii vin în ţară şi împrumută sătenilor cu dobânzi mari ce nu pot plăti… Pentru că iau prin camătă sângele raialelor şi unde merg fac mii de supărări sub cuvânt de bani6.

Referatul comisiei însărcinată de generalul Enzenberg să studieze problema evreilor din Bucovina: …aici, în ţară, jidovii obişnuiesc a cumpăra ţăranului dinainte puiul din ou, mierea în floare, mielul în pântecele mamei pe un preţ mic şi prin această camătă a suge cu totul pe locuitori şi a-i aduce la sărăcie, aşa încât ţăranii împovăraţi astfel de datorii şi pentru viitor nu află alt mijloc de mântuire decât să fugă din ţară…7

Generalul Enzenberg, guvernatorul Bucovinei a răspuns comunităţii evreieşti după expulzarea cămătarilor şi cârciumarilor: ...Până acuma n-am văzut jidan la plug, nici pe unul îndeplinind munca ţărănească, dar am văzut arând pentru jidovi şi anume câmpurile cele mai roditoare pe care jidanul arendaş le ţine pentru el şi bietului ţăran îi dă, desigur, cele mai rele 8.

M. Kogălniceanu, răspuns la nota lui La Valette, ministrul de externe al Franţei iudaizate: în legătură cu aplicarea art. 10 din Legea poliţiei rurale, în 1869: …De aceea, nu numai astăzi, dar din toate timpurile, sub toate regimurile, domnii şi bărbaţii de stat ai României şi, în general, toţi aceia care se interesează de această ţară, s-au preocupat de necesitatea de a împiedica exploatarea poporului român de către un alt popor care îi este străin, de către evrei 9.

La prima vedere, mozaicul de citate şi informaţii de mai sus contrazice subtitlul O VIZIUNE SISTEMICĂ. Spunem la prima vedere, deoarece, în fond, mozaicul poate fi ordonat ca element îrrtr-o structură a sistemului pe care-1 formează România ca stat care-şi afirmă de secole năzuinţa spre independenţă, suveranitate, integritate teritorială şi liberă dezvoltare a naţiunii şi tot de secole este supusă unor tendinţe imperialiste aparţinând ca elemente organice unor alte sisteme statale, economice sau financiare care au considerat şi încă consideră România ca o pradă.

A dezvălui conţinutul şi sensul evoluţiei societăţii româneşti şi al statului naţional unitar România îritre 1848-1994, a face analiza unor laturi esenţiale ale existenţei sociale şi ale progresului social, a identifica factorii care au determinat esenţa vieţii sociale în etapele devenirii comunităţii naţionale până la Războiul de Independenţă – după acest război până la marile răscoale ţărăneşti din 1907, precum şi a Războiului balcanic din 1913, a radiografia lupta de interese contrarii intereselor naţiunii în perioada primului război mondial, în cea interbelică, în perioada celui de-al doilea război mondial, apoi în cea kominternistă, a , socialismului naţional şi în cea a contrarevoluţiei, înseamnă a aborda sistemic tema noastră de cercetare: ROMÂNIA CA O PRADĂ. Cu specificarea că ne vom ocupa numai de unul din elementele perturbatoare ale istoriei noastre moderne, evreimea, care la rândul ei formează un sistem închegat, compus dintr-o diversitate de elemente corelate şi interdependente, de stări diferite ale conexiunilor acestora şi de o structură cu totul deosebită şi antagonică structurii statului naţional România.

Să ne precizăm: evoluţia legică a statelor româneşti Ţara Românească, Moldova şi Transilvania a vizat doctrinar şi practic unirea lor într-un singur stat naţional, eliberat de orice asuprire străină, perfecţionarea cadrului statal, a instituţiilor fundamentale, eliberarea socială, perfecţionarea societăţii, trecerea avuţiei naţionale din beneficiul străinilor care o acaparaseră în epocile cât au stăpânit Ţările Româneşti, în beneficiul românilor şi al statului lor naţional.

Evoluţia legică a comunităţii evreieşti din Ţările Româneşti şi România, de subordonare suprastatală, cu interese religioase, doctrinare, economice, spirituale suprastatale, a venit în contradicţie cu interesele naţionale considerate de supra-statul iudeu ca forţa principală de rezistenţa la instaurarea Republicii Universale. Comunităţile şi mai târziu comunitatea evreiască din România s-au bucurat de sprijinul masiv diplomatic, politic, financiar şi mass-media al Alianţei Universale Israelite, al statelor occidentale itadaizate: Franţa, Anglia, Statele Unite ale Americii, al francmasoneriei, reuşind ca pe o bună parte a istoriei moderne a românilor să realizeze dezideratele fundamentale ale francmasoneriei, adică:

– să constituie un STAT ÎN STAT;

– să organizeze un STAT DEASUPRA STATULUI;

– să arunce în luptă acest STAT ÎMPOTRIVA STATULUI ROMÂN.

Strategia pe timp scurt, mediu şi lung adoptată de Alianţa Universală Israelită faţă de Ţările Româneşti şi mai apoi de România a fost rezultatul unei analize complexe de ordin psiho-social, economic, demografic, politic, în care au intrat în calcul gradul de ocupare al teritoriului (unul din elementele cheie al strategiei pe termen lung); stratificarea socială, raporturile de clasă; situaţia economică, aşezările omeneşti, comerţul, resursele naturale. Abia la începutul secolului XX ideologii evreimii şi doctrinarii Republicii Universale destăinuie în lucrările lor faptul că şi-au fixat drept obiectiv strategic transformarea unei părţi din teritoriul românesc în parte componentă a unui viitor stat iudeu în estul Europei, pentru a canaliza aici întreaga emigraţie mozaică din Rusia, Ucraina şi Polonia, mutând pe Nistru şi Nipru vechiul imperiu al khazarilor de la gurile fluviului Volga.

Abia după constituirea Uniunii Sovietice şi trecerea ei sub despotismul iudeu, România a fost disputată de iudeo-bolşevism care a acţionat în spaţiul social al proletariatului şi de iudeo-capitalism care prin intermediul francmasoneriei şi al finanţei a acţionat în spaţiul social al clasei politice şi posedante, ambele direcţii urmărind acelaşi scop: subordonarea României intereselor lor economice şi politice, desfiinţarea statului naţional, acapararea puterii şi stăpânirea resurselor materiale în scopul înfăptuirii Republicii Universale: fie în varianta iudeo-bolşevicâ, fie în varianta iudeo-capitalistă.

Pentru a-şi realiza obiectivul strategic în România, Alianţa Universală Israelită şi toate structurile ei subordonate au folosit tactici corelate stării generale europene, stării specifice estului european, profitând de războaiele zonale sau mondiale spre a obţine avantaje deosebite pentru comunitatea evreiască de pe teritoriul ţării noastre. Cele mai importante tactici folosite în a doua jumătate a secolului trecut, corelate la evenimentele europene fabricate de francmasonerie ca organ executiv al Alianţei Universale Israelite, au fost obţinerea Emancipării Evreilor prin revoluţiile de la 1848 conduse în majoritate zdrobitoare de francmasoni; INVAZIILE SUCCESIVE ale evreilor ruşi şi galiţieni în Moldova şi Basarabia, cu o infiltrare masivă, subterană în Muntenia, Transilvania, Maramureş şi Banat; obţinerea ÎMPĂMÂNTENIRII sau a INDIGENATULUI sub presiunea diplomaţiei europene aflată în subordinea finanţei iudaice şi, sub aceeaşi presiune, obţinerea DREPTURILOR CETĂŢENEŞTI care, prin sprijinul finanţei suprastatale au făcut din evreimea rezidentă în România, puterea economică dominantă, cu o influenţă majoră în sfera politicului.

INVAZIILE. STATISTICI, CIFRE, ADEVĂRURI

Până în secolul al XVIII-lea prezenţa evreilor în Ţările Româneşti este nesemnificativă. Cămătari, creditori ai unor domni, neguţători de robi veniţi în Urdi Alai – coloanele nesfârşite care urmau armatele turceşti, nu sunt menţionaţi în documente, nici în descrierile călătorilor străini, cu toate că o sumă de istorici, scriitori şi gazetari evrei au încercat să acrediteze teza anteriorităţii lor în spaţiul dacic, înaintea formării poporului român.

De la Bernard Stambler cu a sa L’HISTOIRE DES ISRAELITES ROUMAINS ET LE DROIT D’INTERVENTION; la J.B. Brociner cu CHESTIUNEA ISRAELIŢILOR ROMANI şi Elias Kapsali, există o întreagă literatură evreiască fabricată spre a servi drept bază istorică şi juridică tezei colonizării României cu evreii din Europa de Est şi înfiinţării unui stat iudeu, dacă nu pe tot cuprinsul Ţărilor Româneşti, măcar în Bucovina şi Basarabia.

Intemeietorul şcolii istorice a anteriorităţii evreimii pe teritoriul daciei nu este întâmplător un iudeu elveţian, Geneva fiind un centru puternic al francmasoneriei, al studiilor rabinice şi al Alianţei Universale Israelite. El se numeşte dr. Johann Gaspard Bluntschli, avându-i drept discipoli pe M. Schwartzfeld, Sincerus, M. Halevy, Stambler, E. Schwartzfeld, Joseph Berkowitz, un lacob Psantir-Lâutarul, un Samuel Marcus din Smirna. Lucrările lor apar pe timpul bătăliei pentru împământenire şi câştigarea drepturilor politice. Bătălie susţinută de întreaga diplomaţie iudaizatâ din Europa şi S.U.A., ca şi de,corul mass-mediei mondiale de sub conducerea Mantei Universale Israelite, demonstrându-se astfel interesul major pentru ROMÂNIA. Iată câteva titluri: OCHIRE ASUPRA ISTORIEI EVREILOR ÎN ROMÂNIA – 188710 (a se citi cu atenţie titlul: evreii în România); EXCURSIUNI ISTORICE ASUPRA ISTORIEI EVREILOR ÎN ROMÂNIA DE LA ÎNCEPUT PÂNĂ LA MIJLOCUL ACESTUI VEAC – 1888 11; KHAZARII ŞI EVREII DIN ROMÂNIA 12. Aceiaşi corifei înfiinţează societatea istorică „luliu Barasch” în şedinţele căreia aceşti istorici improvizaţi îşi citesc lucrările spre a constitui precedentele necesare presei evreieşti mondiale şi a furniza centrelor de putere politice şi economice o justificare „ştiinţifică” a presiunilor exercitate asupra României.

Samuel Marcus din Smirna:… e posibil ca românii de azi să fie urmaşii khazarilor evrei.

Bernard Stambler în introducerea tezei de doctorat susţinută la Paris: Două popoare ale aceleiaşi naţiuni (n.n. românii şi evreii) îşi disputau dreptul primului ocupant la finele secolului ultim 13.

Nicolae Iorga afirmă că nu există nici o menţiune documentară despre evrei până la 1500. G. Reicherstorfler, ambasador austriac la curtea lui Petru Rareş, care a bătut toată Moldova, nu-i pomeneşte printre ceilalţi străini, cu toate că pe la 1330 erau câţiva evrei tătari la Cetatea Albă, fiind obligaţi să trăiască în afara zidurilor oraşului. La 1412 călătorul francez Guillebert de Lennoy nu-i mai pomeneşte. Evrei turceşti apar la Chilia căzută sub Imperiul otoman cam pe la jumătatea secolului al XVI-lea, când apar şi evrei spanioli concuraţi în neguţâtoria de vite – geleplâkul -de evreii polonezi care făceau contrabandă, ocoleau vămile domneşti şi pe cele ale târgurilor, deci practicau evaziunea vamală, silindu-1 pe Petre Şchiopul, acum domn în Moldova, să-i expulzeze la 8 ianuarie 1579.

Marile centre de emigrare evreiască spre Moldova sunt Imperiul ţarist cu Galiţia şi Ucraina, şi Bucovina ocupată de austrieci, în ambele imperii, ţarist şî habsburgic, au loc manifestări antiiudaice – fie sub formă de pogromuri, dărâmări de sinagogi, înrolări în armată, expulzări, fie sub formă de legi drastice ca acel JUDEN ORDNUNG – Regulamentul Evreilor -edictat la 28 decembrie 1776 de către împărăteasa Măria Terezia prin care se limita numărul căsătoriilor, al locuitorilor evrei din oraşe, al negustorilor evrei. Spre pildă, în Timişoara nu puteau trăi mai mult de 49 familii de evrei, dintre aceste familii nu puteau fi decât 8 negustori şi doar 6 negustori de vechituri.

In Bucovina, trup moldovenesc, trăiau înainte de răpire cam 200 familii de evrei, la care în 1774 s-au adăugat încă 300 venite pe urmele armatei ruseşti de ocupaţie, în 1778 recensământul militar austriac găseşte 800 de familii, în 1782 sunt l 050 familii, din care generalul Enzenberg a expulzat 372 familii. La 1780 majoritatea era formata din Betteljuden, evrei cerşetori. La 1871 guvernatorul îi obligă să muncească pământul, fapt care i-a determinat să fugă în Moldova, aşa că din 714 familii au mai rămas numai-175 – fenomenul se va repeta în România socialistă, când prin naţionalizarea întreprinderilor, comerţului, sistemului financiar-bancar, rămânând fără stăpânirea mijloacelor de producţie au emigrat în masă. Când autorităţile austriece le-au cerut să aibă un capital de 250 florini, au părăsit Bucovina, fugind în Moldova.

Alianţa Universală Israelită prin emisarii săi, con­form obiectivelor strategice fixate, a acţionat propa­gandistic în comunităţile est-europene, dirijându-le emigraţia spre Basarabia şi Moldova. Când au anexat Basarabia la 1812, ruşii au găsit aici în jur de 5000 familii evreieşti stabilite pe parcursul unei jumătăţi de secol, ca urmare a emigrărilor succesive din Ucraina şi Rusia. Conform manuscrisului Swinin ei erau: …lipsiţi de orice cultură, foarte bigoţi, rapaci şi vrăjmaşi ai celorlalte neamuri… locuiau în mulţimi compacte prin oraşele şi târgurile Basarabiei unde se ocupau cu comerţul şi camătă, iar la graniţă cu contrabanda 14. Prin sate erau cârciumari, speculanţi ai ţărănimii, precupeţi. Autorităţile ţariste au vrut să-i scoată din oraşe şi să-i fixeze în sate ca agricultori. Au fost create 16 sate de evrei cu 10 589 de suflete în 1082 gospodării. Experimentul a fost ratat, majoritatea „agricultorilor” fugind înapoi în oraşe şi târguri. Cei care-au rămas, fie că au ruinat gospodăriile, fie că la adăpostul lor au făcut cămătărie sau negustorie, în 1858 s-a cunoscut un spor considerabil al evreimii prin noi valuri de invazie, 78 751 de suflete, din care 41 525 erau bărbaţi şi 37261 femei, revenind 11,3 evrei la 100 de locuitori. Numai la Chişinău trăiau 19 329 evrei; la Hotin 20 307; la Soroca 13 824; la Balţi 9 816 – asta explicând fenomenul evreiesc antistatal, bolşevic de după Marea Unire, ca şi urmarea acestuia la materializarea pactului Ribbentrop-Molotov. Actele oficiale ruseşti dau pentru perioada 1858-1871 următoarele date demografice: români – 692 000; ruteni -120 000; evrei 78 750, după care urmează bulgarii, cu abia 48 750 locuitori şi, în ordine descrescătoare ruşii, germanii, ţiganii şi armenii. Autorităţile ruseşti de ocupaţie stabilesc că evreii fug de orice recensământ, putând recenza în 1891 numai 141 175 evrei din totalul celor existenţi, în anul 1860 la Chişinău locuiau 16 324 evrei. Creşterea spectaculoasă a numărului de evrei în Basarabia are motive obiective şi în afara propagandei Alianţei Universale Israelite. încă de la 1830, sub ţarul Nicolae I, evreii sunt persecutaţi cu străşnicie în Rusia, fiind izgoniţi de prin târguri şi oraşe; dar la 26 septembrie 1830 se emite un ucaz imperial prin care li se acordă privilegiul de a se aşeza în Basarabia, fiînd scutiţi de biruri şi impozite pe doi ani. Mai mult. Ca să scape de plaga evreimii din Polonia ocupată şi din guvernământul Herson, ţarul acordă evreilor polonezi şi hersonegi scutire de impozite pe 5 ani de îndată ce vor trece Nistrul şi se vor aşeza în Basarabia15.

Este prima manevră ţaristă de a scăpa de evreimea care năpădise oraşele ruseşti. A doua manevră a ţarului Nicolae I este ucazul care prelungeşte cu încă trei ani scutirea de impozite a evreilor aşezaţi în Basarabia, privilegiu căruia ţarul Alexandru II îi adaugă un altul: comercianţii evrei din Basarabia plătesc pentru dreptul de patentă mult mai puţin decât comercianţii ruşi. Invazia evreimii podoliene în acest rai ţarist a fost provocată şi din motivul de a deznaţionaliza Basarabia şi de a face din români o populaţie minoritară, de privilegiile evreilor bucurându-se mai târziu toţi negustorii străini; iar în 1832, printr-un alt ucaz, se acordă ţăranilor ruşi pălmaşi sau iobagi eliberaţi de stăpânii lor, dreptul de a se aşeza în Basarabia. In 1892 Chişinăul număra 7 832 de case, un templu israelit, 30 de case evreieşti de rugăciune.

Care erau caracteristicile etno-sociale ale acestor mase de invazie, migrând spre raiul basarabean şi moldovenesc, conduse de rabinii care aveau instrucţiunile emisarilor Alianţei Universale Israelite? Să-i consultăm pe contemporani. Internunţiul papal la 1794: …Evreii aşezaţi în Moldova sunt evrei mizerabili, pe care austriecii nu voiau mai de mult să-i ţină în Bucovina16... Contele d’Hauterive, fost secretar al domnitorului Alexandru Mavrocordat (1785-1780): ...numai datorită nemţilor ei n-au rămas cei mai mari şarlatani şi au căpătat preferinţă pentru lucrările de tâmplărie, de croitorie, de ceasornicărie, pe care le execută de altfel destul de prost… au cea mai extraordinară figură care se poate vedea în vreun colţ al lumii: cu capul pătrat sus, ascuţit jos, acoperit cu o căciula din blană neagră ale cărei fire stau ridicate ca nişte ţepi de arici, de sub care atârnă doi zulufi de păr cât sunt de lungi, în timp ce spatele capului le este. ras, ei mai au pe deasupra şi un cioc mic la vârful bărbiei, ceea ce le dă înfăţişarea unor capre de Angora17.

Viceconsulul francez la Iaşi, Viollier, la 1829: …mizerabili boccegii, cea mai mare parte fără domiciliu, vagabonzi plini de datorii, băgaţi în afaceri suspecte de mizeria vieţii… sau: ..,Neam speculativ, viclean şi şarlatan, care a dus populaţia română la mizerie 18. Thibault Lefebre: …Ei trec ca setoşi de câştig, nimic nu-i demoralizează, nici o vorbă nu-i descurajează, nici o aroganţă nu-i jigneşte. Ei acceptă cu umilinţă sau cel puţin în tăcere observaţiile cele mai severe, asprimile cele mai tari… Ei solicită cu umilinţă o comandă de la cel care i-a gonit cu un minut mai înainte şi un nou refuz nu-i va descuraja, pentru că persistenţa lor va înfrânge repulsia clientului… Aleargă din producător în producător căutând marfă, stabilind preţuri, făcând târguri, totul cu o ardoare, cu o îndemânare şi o pricepere surprinzătoare… Toţi aceia care cumpără de la evrei trebuie să verifice cu îngrijire cântarul de care se serveşte, greutatea mărfii, banii pe care îi numără, facturile… Preţurile pot fi exagerate, cântarul fals, greutăţile măsluite, socoteala greşită… Ţăranii sunt victimele lui de predilecţie pe care îi înşală la tot: la monedă, la socoteală, la greutate, la balanţă şi la mai cine ştie ce19… Pouqueville, un foarte învăţat consul al lui Napoleon Bonaparte, în volumul III din VOYAGE DANS LA GRECE, ed.II, libre IV, chap. IV, p. 340-350, în care descrie ravagiile ciumei în Thesalia: ...Câţiva turci fatalişti rămaseră la Lansa cu evreii care, traficând ultimele lucruri ale celor morţi, răspândiră datorită acestui comerţ – sacrilegiu, ciuma până la Salonic, unde mai mult ca 15 000 persoane muriră în acest an funest pentru Grecia.

Războiul ruso-turc din 1828-1829 cu ocuparea Ţârilor Româneşti de către armatele tariste pana la1856 constituie prilejul unei noi invazii masive de evrei din Galiţia, Polonia, Ucraina, sudul Rusiei şi Basarabia, fie slujitorind armatele de ocupaţie, fie trecind Prutul nepăzit, în contingente masive.

La recensământul executat în Moldova la 1803 din ordinul domnitorului Al.C. Moruzi, se găsesc 544 capi de familie evrei aşezaţi prin sate şi 2 389 la oraşe şi târguri, rotund 3000 capi de familie evrei faţă de 151 549 creştini, sau cca 12 000 evrei faţă de 604 000 creştini, sau 12% evrei faţă de 98% români şi câteva minorităţi neimportante numeric. Numai după un an, în 1804 divanul domnesc se alarmează, din pricina infiltrărilor masive de evrei. In 1820 domnitorul Mihai Şuţu ordonă un nou recensământ. Numărul familiilor evreieşti a crescut la 4 728, din care 984 la sate şi 3 744 la oraşe şi târguri, însumând 18912 suflete, adică o creştere de 58,33% în 17 ani sau 3,43% pe an. In 1827 cifrele sunt şi mai explicite, în satele Moldovei existau l 200 cârciumari evrei; în târguri şi oraşe, trăiau 3 602 evrei, iar Iaşi, l 256; adică 6 078 capi de familie, cu o creştere de l 350 familii, rata invaziei pe 7 ani fiind de 26,32%, sau 3,76% pe an. Faţă de anul 1803, rata invaziei evreieşti a fost în 1827 de 100%.

Intre 1786-1892 evreii din Iaşi plătesc contribuţii de 4 000 lei, cota negustorilor creştini fiind de 18 107,60 lei, adică evreii 18% – creştinii 82%, asta explicând raportul numeric între negustorii evrei şi cei creştini, în 1803 laşul numără 652 familii de evrei, ca în 182’2 să numere l 099 familii, adică o creştere de 53% în 19 ani. La 1820 în Bârlad sunt numai 20 de case evreieşti, la Roman existau în acelaşi an dughenile Bercului Jidov, la Botoşani după un izvod din 1828, la 24 negustori erau 18 negustori evrei. La 1820 în Dorohoi erau 232 familii evreieşti, în Herţa 339, în Suceava 229, în Botoşani 511. 118

Pentru Bucureşti, consilierul de legaţie Klausewitz dă următoarele date în 1824: 80 000-90 000 locuitori între care 4 000 germani şi 6 000 evrei; majoritatea supuşi austrieci, francezi şi ruşi. Sub ruşi, Bucureştiul este invadat de evrei. Catastiful haham-başei Haim Hereş notează că în 1813 au intrat în Bucureşti venind din Austria şi Turcia peste l 000 de evrei.

In cursul războiului ruso-turc din 1827 evreii din Iaşi invadează Bucureştiul, silindu-1 pe marele spătar Al. Ghica să nu îngăduie decât aşezarea străinilor care se ocupă cu plugăria.

Programul invaziei Ţărilor Româneşti, mai apoi a Principatelor Unite şi României de până la 1916, se execută minuţios, cu tenacitate şi foloseşte două metode: una ilegală, trecerea graniţelor în mod clandestin, aşezarea în comunităţile constituite, apoi mituirea funcţionarilor publici pentru acordarea actelor necesare şi una legală, mult mai puţin uzuală, făcându-se apel la consulatele străine aflate la ordinul centrelor de presiune iudaice. Dacă cifrele şi procentele date mai sus demonstrează b invazie lentă, dar susţinută an de an, cele patru recensăminte din 1859, 1860, 1899 şi 1912 certifică faptul că invazia a atins cote maxime şi că România era pe cale să ajungă acel Pământ al Făgăduinţei, obiectivul fixat de Alianţa Universală Israelitâ.

Recensământul din 1859 stabileşte o creştere de 22% a evreilor în Moldova faţă de anul 1831, comunităţile evreieşti însumând 119 000 suflete, ca în 1899 evreii să ajungă la 195 887 suflete, adică 10,15% din totalul populaţiei, numai la Iaşi trăind 39 441 evrei faţă de 38 626 creştini. Cu alte cuvinte, laşul devine un oraş evreiesc, capitala unui judeţ în care trăiesc 46 646 evrei şi 145 132 creştini, în cele 66 de târguri şi oraşe ale Moldovei trăiau la 1899: 41 467 evrei; în cele 6 oraşe nereşedinţă, 12 272, iar în sate 16 019. Interesant este că numai 11 sate din Moldova de nord nu aveau cârciumari şi arendaşi evrei, în 1912 numărul evreilor din Moldova scade la 167 590, cei lipsă gâsindu-se în Muntenţa, Oltenia şi Dobrogea, după cum urmează: în Muntenia 68 852 evrei din care 66 438 aşezaţi în capitalele de judeţ, în oraşe şi târguri, l 456 şi la sate 958, cu 1,71% din totalul populaţiei, în Dobrogea se stabiliseră 4 276 evrei, iar în Oltenia 4 906. La 1910, în Bucovina se înregistrau 102 919 evrei la o populaţie de 795 719 suflete, asta însemnând o rată de invazie pe 54 de ani de 731%20.

Unul din ţinuturile româneşti fixat ca obiectiv prin­cipal al emigraţiei din Galiţia şi Bucovina este Maramureşul. Alegerea nu este întâmplătoare! Considerat ca o cetate naturală, bogată, cu populaţie puţin densă, Maramureşul constituie a doua placă turnantă a emigraţiei evreieşti din estul continentului spre centrul şi vestul acestuia, ca şi baza de operaţii pentru infiltrarea în Transilvania, Crişana şi Banat. De unde înainte de 1857 evreii nu se ridicau dincolo de 14 581 de suflete, în 1900 ajung la 96 150 suflete. Valea Izei, a Vişeului, cercul Sighetului devin obiective principale ale infiltrărilor prin trecâtorile din nord.

Statisticile maghiare din anul 1910 atestă că în Transilvania trăiau 118 179 evrei, 11,30% dintre aceştia fiind stabiliţi în aşezările urbane, iai în Banat ajunseseră la cifra de 19 50121.

De la Ernest Desjardins care a vizitat Principatele în 1867, dând un număr de 400 000 evrei trăitori aici, din care nici 200 000 nu erau născuţi pe teritoriul invaziei, trecând prin MEYER’S LEXICON, LA GRANDE ENCICLOPEDIE; UNIUNEA EVREILOR PĂMÂNTENI22, studiile lui B.P. Haşdeu, lorga, I. Codrescu, A.C. Cuza, J. Tanoviceanu, Jean Levy şi Eminescu, luând în considerare lucrarea DIE JUDEN IN ROMANIEN a dr. Arthur Ruppin, aprecierile crâncenului duşman al românilor Isidore Lpeb, articolele din REVUE DES DEUX MONDES, până la statisticile oficiale din Ungaria, Rusia, Austria şi România, am putea stabili că în anul 1910 trăiau pe teritoriul nostru naţional 823 740 evrei şi că datorită sporului anual, la 1918 când se realizează visul de aur al românilor, în România Mare şi-au dat mână cu mână un număr de l 275 000 evrei, certificând afirmaţia lui Joseph Berkovitz reprodusă la începutul acestui capitol: Dumnezeu a făcut România Mare pentru ca patru feluri de evrei să devină o unitate.

Planul strategic pe termen lung al Alianţei Israelite Universale care viza transformarea României într-un nou Israel îşi atinsese primul obiectiv: constituirea masei de manevră dintr-o populaţie evreiască puternică numericeşte, capabilă să joace rol determinant în economie şi politică prin sprijinul internaţional financiar, diplomatic şi de mass-media, pe fondul existenţei celor două mari centre de putere internaţionale: iudeo-capitalismul şi iudeo-comunismul.

Cititi si :https://mucenicul.wordpress.com/2011/01/30/exista-sau-nu-exista-un-proiect-%E2%80%9Cisrael-in-romania%E2%80%9D-iv/

 

Exista sau nu exista un Proiect “Israel in Romania”? (IV)

Capitolul 4

NOUA ORDINE MONDIALĂ

DE LA LIGA NAŢIUNILOR LA STATELE UNITE ALE EUROPEI (PREAMBUL)

Incă din zorii istoriei, atât în antichitate cât şi în feudalismul timpuriu s-a emis ideea federalizării comunităţilor umane şi a popoarelor. Marile imperii antice au fost expresia acestei gândiri federalizante la nivelul de înţelegere a epocii respective izvorâte din stratificarea socială şi din interesele claselor dominante. Acelaşi fenomen s-a petrecut din feudalismul timpuriu până-n epoca marilor imperii coloniale contemporane, fenomen conţinând dialectic o înverşunată luptă a contrariilor dintre forţa federalizantă şi interesele ei şi dorinţa de libertate a comunităţilor federalizate prin mijloace militare, economice şi politice. Exemplele sunt la îndemâna fiecărui cititor. De la istoria imperiului roman şi a tipului de stat federal sclavagist creat de acesta şi de cel macedonean creat de Alexandru Macedon la istoria imperiilor bizantin şi arab; de la imperiul lui Carol cel Mare la imperiul spaniol; de la imperiul britanic la cel otoman, de la cel ţarist la cel habsburgic, tipic pentru unul de tip federal, descoperim două constante istorice fundamentale: una reprezentând interesul de dominaţie al unei minorităţi şi a doua reprezentând interesele vitale ale unei majorităţi compuse dintr-o puzderie de entităţi etnice având limbi, culturi, religii, structuri psihologice şi sociale, mentalităţi şi interese deosebite, care se opun legic intereselor minorităţii dominante. Această lege fundamentală a istoriei a funcţionat implacabil, dezintegrând imperiile, fie ele şi de tip federal, exemplul cel mai recent fiind cel dat de U.R.S.S.; ca să nu mai vorbim de tragedia Iugoslaviei, stat multinaţional de tip federal. Din uriaşul laborator al imperiilor prin procese subtile de dialectică istorică s-au separat şi individualizat, s-au structurat şi dezvoltat popoare, societăţi şi naţiuni politice care şi-au asumat rolul de a-şi făuri destinele în cadrul statelor naţionale.

Evreimea ca popor şi naţiune suprastatală folosind o gamă largă de mijloace cultural propagandistice, organizatorice, financiar-economice, politice, unele oculte, altele uzuale, a preluat ideea federalizării mondiale pusă în slujba şi sub dominaţia ei, din momentul în care şi-a câştigat supremaţia în Statele Unite ale Americii şi în câteva state importante din Europa, întreaga gamă de mijloace a fost aplicată simultan în zone geo-politice şi geo-economice fixate într-un plan strategic general pe timp îndelungat, desfăşurarea lor operaţională fiind controlată riguros după ce Alianţa Israelită Universală s-a lansat în politica mondială ca organ politic suprem al evreimii.

LUNA DE MIERE. IDEOLOGIE, DOCTRINA, PROPAGANDA!

Pentru a putea construi un suprastat, o Republică Universală este nevoie să se câştige la idee adeziunea vârfurilor politice, financiar-economice, artistice, filozofice şi culturale ale naţiunilor; sau, dacă acestea se dovedesc refractare, retranşante în sfera naţionalului; prin revoluţii să se manevreze masele proletare. Conducerea suprastatală iudaică a folosit cele două variante în mod simultan, după iudaizarea bazelor strategice: Franţa, Anglia şi Statele Unite. Ofensiva ideo­logică, doctrinară şi propagandistică ia forme acute odată cu primii ani ai secolului XX, cu centrul de greutate pe provocarea revoluţiei în Rusia ţaristă şi solidarizarea proletariatului european cu iudeo-bolşevismul. In acelaşi timp se construieşte abil alternativa Păcii Internaţionale şi se lansează lozinca Noii Ordini Internaţionale, fără a se preciza dacă această Nouă Ordine va fi comunistă sau capitalistă: aşteptându-se rezultatele experienţei din Rusia. Folosesc ca îndreptar cronologic, cronologia lui Denis L. Cuddy, publicată parţial în revista EUROPA, ca şi bibliografia dedicată Ligii Naţiunilor şi francmasoneriei acestui secol.

In 1910, deci după primele seisme din Rusia, se înfiinţează în S.U.A. Fundaţia Carnegie pentru Pacea Internaţională cu toate că în culisele politicii europene şi americane se puneau premisele declanşării primului război mondial pentru reîmpărţirea coloniilor şi a sferelor de influenţă. Fundaţia rezistă de 84 de ani, militează astăzi pentru un guvern mondial, are realaţii cu O.N.U.

1912. Un Edward Mandel House, consilier şi confi­dent al marelui francmason Woodrow Wilson, preşedinte al Statelor Unite, sub aparenţa unei cărţi de literatură (Philip Dru1: Administrator) lansează ideea răsturnării guvernelor şi a înlocuirii cu regimuri socialiste. Acest Mandel House va fi omul lui Wilson care va contribui la formarea Ligii Naţiunilor, prima formă organizatorică din cadrul larg organizatoric al Republicii Universale.

1913. Preşedintele Woodrow Wilson în The New Freedom: De când am intrat în politică, mulţi oameni mi-au încredinţat opiniile lor. Unii din cei mai importanţi oameni din S.U.A. se tem de ceva sau de cineva. Ei ştiu ca există undeva o putere atât de organizată, atât de solidă, de atentă, de concretă, uni­versală, încât preferă să vorbească în şoaptă atunci când îşi exprimă dezaprobarea2.

Consider că mărturisirea lui Wilson, preşedinte al Statelor Unite, este cheia acestei cărţi. Deci, în 1913, Statele Unite erau la cheremul ocultei universale, celor mai importanţi oameni americani fiindu-le teamă de a vorbi clar despre ea.

Din ce în ce mai evident, ziarişti, scriitori, politicieni, bancheri evrei sau aflaţi în subordinea iudaismului, abordează şi construiesc ideologia Noii Ordini Universale. Wilson ca expresie politică a ocultei iudaice lucrează la planificarea lumii postbelice din 1917, anul revoluţiei iudeo-bolşevice şi al intrării S.U.A. în primul război mondial. Curioasă coincidenţă, menită să zdrobească Germania în Vest spre a da mână liberă iudeo bolşevismului în Est, politică repetată fără nici o imaginaţie în al doilea război mondial, când ieşirea S.U.A. din neutralitate a decis victoria iudeo bolşevismului în Europa şi a comunismului în China, Coreea şi Vietnam, începând cu New York World3 din 1918, presa din Statele Unite sprijină revoluţia iudeo bolşevică, nu se ridică întru apărarea drepturilor omului călcate sub cizmoacele pline de sânge ale comisarilor iudei – asasinarea celor 5 milioane de culaci, a milioanelor de ruşi o lasă rece, ba dimpotrivă un di­rector al băncii FEDERAL RESERVE scrie în anul marilor masacre din Rusia în ziarul sus citat: Rusia ne arată drumul spre mari şi impetuoase schimbări ale lumii… mă bucur că se întâmplă aşa…4 Acelaşi „colonel” House care reorganizează Institutul de Afaceri Internaţionale sub numele de Consiliul pentru Relaţii Externe, susţine la 15 decembrie 1922 ideea unui guvern mondial, pe care o actualizează în revista; FOREIGN AFFAIRS, Philip Ker care-şi sfârşeşte pledoaria aşa: … adevărata prob­lemă este astăzi cea a unui guvern mondial5. Ofensiva ideologic-propagandistică se desfăşoară pe planuri largi cu începere din 1928. Doctrinarii, ideologii, filozofii, sociologii, esteticienii iudei sau în solda iudaismului încep să precizeze conceptul de Noua Ordine Mondială. H. G. Wells, socialist fabian în THE OPEN CONSPIRACY: BLUE PRINTS FOR A WORLD REVOLUTION: … Lumea politică a Conspiraţiei Deschise trebuie să slăbească, să încorporeze sau să înlăture guvernele existente … va fi o religie mondială … întreaga populaţie a lumii să devină o nouă comunitate umană6.

1932. F.S. Marvin publică THE NEW WORLD ORDER, deci Noua Ordine Mondială în care spune că Liga Naţiunilor este prima încercare de Noua Ordine Mondială.

1933. Apare Humanist Manifeste, John Dewey face apel la o sinteză a tuturor religiilor şi la o ordine eco­nomică socialistă şi cooperativizată. 1939 revista PEACE NEWS 8 din 19 mai publică Planuri pentru o federaţie mondială democratică, nemilitară şi atotcuprinzătoare. 28 octombrie 1939, celebrul în epocă John Foster Dulles propune public ca S.U.A. să conducă tranziţia, (să fim atenţi) spre o nouă ordine de state mai puţin independente, suverane, strânse într-o ligă sau uniune federală.

Anii 1939-1945 cu tot războiul mondial care face ravagii pe glob sunt anii în care se esenţializează doctrina şi ideologia Noii Ordini Mondiale – adică a Republicii Universale. Aşa cum revoluţiile europene au dus la emanciparea socio-politică a evreimii, războaiele mondiale au dus la îndatorarea statelor naţionale la Fondul Monetar Internaţional şi la subordonarea acestora intereselor guvernului univer­sal iudeu, punând premisele dominaţiei lui universale.

In 1939, Lionel Curtis publică un volum masiv de 985 de pagini: WORLD ORDER8 – Ordinea Mondială în care preconizează organizarea lumii într-o comunitate de naţiuni, în 1940 H.G. Wells revine cu THE NEW WORLD ORDER în care propune un stat mondial colectivist, o nouă ordine mondială care să cuprindă şi democraţiile socialiste şi, din nou, atenţie, o recrutare universală pentru muncă, încriminând individualismul naţionalist care este maladia lumii.

Hitler, Mussolini, Stalin propun şi ei modele ale unei Noi Ordini Mondiale şi, spre deosebire de ideologii iudeo-americani care nu suflă o vorbă despre cei destinaţi să conducă acel guvern universal, aceştia indică limpede pe conducătorii planificaţi.

Ca pretutindeni în natură, istoria omenirii cunoaşte „vârstele” fenomenelor socio-politice. Fenomenul arti­ficial al federalizării universale iniţiat de iudaism în cele două variante: iudeo-bolşevismul şi iudeo-capitalismul s-a dezvoltat .concomitent în prima jumătate a secolului XX, într-o intercomunicare şi interacţiune benefică pentru iniţiatori. Din 1920 până în 1945 marea finanţa evreiască din S.U.A. şi Europa a susţinut revoluţia iudeo-bolşevică din Rusia, atât fianciar, cât şi propagandistic. Referirile teoreticienilor occidentali ai Noii Ordini, mai ales a celor iudei americani se fac şi se raportează la „socialism” şi „socializare universală”. Este epoca propagandei internaţionale, a internaţionalelor, a kominternului, a războiului civil spaniol, al doilea câmp de experienţe iudeo-comuniste, a revoluţiei comuniste chineze, coreene, vietnameze cu puternice tente naţionale – care se îndepărtează de modele unice şi nu acceptă o conducere supefstatală, un centru unic de conducere. Ajutorul american masiv dat Rusiei lui Stalin, ca şi distrugerea bazei logistice a Germaniei lui Hitler de către aviaţia strategică anglo-americană, opera iudeului francmason F.D. Roosvelt au salvat iudaismul mondial, iudeo bolşevismul din Rusia, precum şi revoluţiile naţional-comuniste din Asia.

Această etapă a unei luni de miere prelungită pe o jumătate de secol ia sfârşit în clipa când iudeocraţia mondială îşi dă seama că toate speranţele de dominaţie universală printr-o revoluţie proletară condusă de evrei, folosind Rusia ca forţă de izbire este o utopie, că în Rusia postbelică comunismul se naţionalizează, că devine rusesc, că evreimea pierde controlul instituţiilor statului; ba mai mult, că se naşte o reacţie anti-iudaică rusească şi începe, voalat, o nouă epocă de prigoana. Rolul de superputere mondială însuşit de Rusia sovietică, expansiunea militaro-economică a acesteia pe tot globul, folosirea ideologiei comuniste în interesul imperiului sovietic, aflat pe drumul unei rusificâri masive, abolirea dominaţiei iudeo bolşevice în statele din Estul Europei, emanciparea lor economică, ofensiva comunismului naţional din China, Coreea şi Vietnam au activat la superlativ varianta capitalistă a Noii Ordini Mondiale, declarând război atipic Uniunii Sovietice şi aşa-zisului lagăr socialist şi război tipic Chinei, Coreei de Nord şi Vietnamului. Desigur, campioana luptei anticomuniste a fost iniţiatoarea comunismului mondial: iudeocraţia. Arma, forţa de şoc, a fost S.U.A. şi mai puţin ţările Europei Occidentale încorporate în noile organisme internaţionaliste create de iudeocraţie după al doilea război mondial.

DIVORŢUL. Cronologic, divorţul dintre comunism şi capitalism se produce în timpul celui de-al doilea război mondial, când creaţia iudeo bolşevismului, Rusia sovietică, devine o superputere conştientă de forţa sa şi când mişcările comuniste din China, Coreea de Nord şi Vietnam întrunesc adeziunea maselor, abolesc regimurile de tip feudal – colonial şi instaurează regimuri naţional-comuniste, lezând direct interesele ocultei financiare care spre a-şi păstra privilegiile în Extremul Orient declanşează o serie de războaie, unele sub flamura noului internaţionalism capitalist cu participarea simbolică a unor state subordonate Statelor Unite, având ca forţă principală de izbire armata americană.

Incă din perioada deceniului 3 când lupta în Manciuria împotriva imperialismului japonez care invadase Coreea, Kim U Sung sau Kim Ir Sen, tânăr comunist, a combătut stângismul comunist şi ororile lui ca şi directivele aberante ale Internaţionalei comuniste, la fel ca una dintre cele mai remarcabile personalităţi ale comunismului naţional din Asia, conducătorul mişcării de eliberare naţională şi socială din Vietnam, Ho Şi Min. Naţionalizarea comunismului în Extremul Orient este una din cele mai grele lovituri date ocultei internaţionale iudaice şi planurilor ei de dominaţie mondială. Prin anii 1933 Kim îl Sung nega sovietul – formă iudeo bolşevică a Kahalului evreiesc, preconizând un guvernământ revoluţionar popular.

Când conspiraţia iudeo bolşevică pierde puterea în Uniunea Sovietică, când evreimea este sortită fixării într-un spaţiu geografic limitat, un fel de republică sovietică evreiască, de fapt un gheto mai întins, când începe emigraţia în masă şi când apare disidenţa intelectualităţii evreieşti în Rusia, iudeocraţia internaţională activează până la paroxism varianta internaţionalismului capitalist şi declanşează războiul rece împotriva lagărului socialist, sincronizându-1 cu războaiele locale clasice pe întreaga planetă, având drept scop oprirea influenţei sovietice, înlocuirea regimurilor prosovietice, îngrădirea influenţei comunismului naţional, crearea de centre de putere proiudeocrate, precum Israelul, întreaga strategie asezonată cu răscoale, lovituri de stat şi asasinate politice. Imediat după război iudeocraţia creează şi finanţează o puzderie de ligi, asociaţii şi societăţi pacifiste, umanitariste, de apărare a drepturilor omului cu caracter suprastatal, activând prin intermediul lor propaganda pentru un guvern mondial, de data asta de factură capitalistă.

In 1947, Asociaţia americană pentru educaţie cheamă profesorii la: stabilirea unei adevărate ordini mondiale, în care suveranitatea naţională să fie subordonată autorităţii mondiale9.

Federaliştii unei lumi unite vor guvern mondial în acelaşi an, 1947. Iudeocraţia îşi demască planurile în PRELIMINARY DRAFT OF A WORLD CONSTITUTION în care Robert Hutchins, Mortimer Adler, Rexford Tugwell concep o federalizare regională, preambulul federalizării mondiale şi a guvernului mondial. Constituţia inventată de suporterii iudeocraţiei ar avea un „Consiliu Mondial”, o „Cameră a Gardienilor” însărcinată cu menţinerea ordinii mondiale, cere naţiunilor sâ-şi predea armamentul guvernului mondial şi… punctul nodal al pledoariei: dreptul Republicii Federale Mondiale de a prelua întrega proprietate privată pentru uz federal. O traducere mai neîndemânatică a PROTOCOALELOR nici că se putea.

1949 la 26 iulie, 18 membri ai senatului S.U.A. sprijină Rezoluţia 56, cerând ca O.N.U. să fie restructurată sub forma unei federaţii mondiale. Iată că reintră în scenă, dar cântând o altă partitură decât în 1917, familia bancherilor iudei Warburg, cei care-1 sprijiniseră masiv cu bani şi muniţii pe Troţky -Bronştein de la care aşteptau înfăptuirea revoluţiei mondiale şi a Republicii Universale condusă de evrei.

La 17 februarie 1949, James P. Warburg, fiul bancherului Paul Warburg, fondator al Federaliştilor unei lumi unite, declară:… marea problemă a timpului nostru nu este dacă putem crea o lume unitară, ci dacă această lume poate fi creată prin mijloace paşnice. Vom avea un guvern mondial indiferent că vrem sau nu. Problema este doar dacă acest guvern va fi instaurat prin consens sau prin cucerire10.

1954. Prinţul Bernhardt, soţul reginei luliana a Olandei – există o lungă listă a capetelor încoronate din Europa slujind francmasoneriei – regii nordici mărşăluind în front cu toată pompa, deci prinţul creează Bilderbergerii sau asociaţia cetăţenilorplanetari în care se înscriu rapid politicieni ca Dean Achenson, Christian Herter, Dean Rusk, Robert McNamara, George Ball, Henry Kissinger, Gerald Ford. Mulţi din Bilderbergeri sunt evrei, iar contribuţia lui Kissinger la politica externă a S.U.A. ca expresie a intereselor iudeocraţiei este bine cunoscută11.

1961. Departamentul de stat construieşte un plan de dezarmare a tuturor naţiunilor şi de înarmare O.N.U. în 1962, alt bancher, Nelson Rokefeller, fost guvernator al New York-ului publică THE FUTURE OF FEDERA­LISM 12, afirmând că evenimentele cer cu stringenţă o nouă ordine mondială.

Citez: Există o febră a naţionalismului… însă statul -naţiune este tot mai puţin capabil să-şi îndeplinească sarcinile politice internaţionale. Richard Nixon şi Ro­bert Kennedy nu ies din tiparul NOII ORDINI MONDIALE; iar în 1968, Richard Gardner, fost asistent delegat al Secretariatului de Stat spune: … Sfârşitul dă târcoale suveranităţii naţionale, erodând-o fărâmă cu fărâmă, provocându-ne mai puternic să făurim o ordine mondială.

În 1974 Agenţia S.U.A. pentru dezarmare, militând pentru eliminarea totală a armamentelor şi a forţelor armate, militează concomitent pentru: a întemeia şi dezvolta o forţă de pace a Naţiunilor Unite, care, în momentul când planul va fi dus la îndeplinire, va fi atât de puternică, încât nici o naţiune nu o va putea ataca13. Iată deci cum oculta internaţională îşi făureşte şi instrumentul militar prin care-şi va impune din ce în ce mai vizibil şi sfruntat voinţa politică, intervenind sub titlul demagogic de forţă de menţinere a păcii, acolo unde o cer interesele şi, în aceiaşi ani, acelaşi bancher Nelson Rokefeller, conform unui raport AS­SOCIATED PRESS, reafirmă că va lupta pentru crearea unei noi ordini mondiale.

Cu începere din deceniul 7 al secolului XX se activează la nivel mass-media mondială controlată de iudeocraţie propaganda pentru Noua Ordine Mondială, de data aceasta capitalistă. Sloganele ei se articulează pe drepturile omului. Atunci când CEKA şi NKWD-ul iudeobolşevic ucideau bestial milioane de creştini şi musulmani nici gând ca presa iudaizată să invoce drepturile omului. Când evreimea din Uniunea Sovietică şi ţările socialiste a fost detronată, când n-a mai putut monopoliza puterea, atunci s-a lansat campania de protejare şi apărare a drepturilor omului, în 1973 bancherul evreu David Rokefeller îşi organizează un nou corp privat, ca prim director al comisiei îl alege pe Zbigniew Brzezinski, mai târziu să fim atenţi -consilier cu probleme de securitate naţională şi îl invită pe Jimmy Carter să devină membru fondator. De la preşedintele Trumman la preşedintele Clinton continuitatea în problema Noii Ordini Mondiale în politica mondială a S.U.A. este perfectă, indiferent dacă preşedintele a fost alesul unui partid sau al altuia. Nixon, Ford, Carter, Bush au jucat aşa cum a dictat forţa aceea uriaşă pe care a amintit-o primul ei slujbaş fidel, preşedintele Wilson. Intr-un raport anual (1975) al Fundaţiei Rokefeller, preşedintele ei John Knowles nu numai că doreşte să controleze economia mondială dar, zice el: … Este necesar şi un control al ratelor fertilităţii pentru a atinge cât mai repede nivelul zero al creşterii populaţiei; politică practicată în România după lovitura de stat din 1989, pentru a schimba raportul demografic dintre români şi minorităţi în vederea unei federalizări viitoare, când românii vor fi minoritari în propria lor ţară. In 1977 preşedintele Carter îi numeşte pe susţinătorii Noii Ordini Mondiale în poziţiile cheie ale administraţiei, în 1979 un senator în retragere, Goldwader scrie despre creatorii Noii Ordini Mondiale: … ca manageri şi creatori ai sistemului, ei vor conduce viitorul...14 In sfârşit! Evreul Apă de aur (Goldwater) a tras cortina. Problemele Noii Ordini Mondiale alunecă din sfera politicului şi a militarului, în sfera cheie stăpânită de ocultă: economicul, în 1980, Naţiunile Unite, instrument al Fondului Monetar Internaţional, într-o sesiune specială încearcă să pună bazele Noii Ordini Economice Internaţionale.

1985, Norman Cousins, preşedinte de onoare al Bilderbergerilor – preşedinte al Federaliştilor Mondiali, în săptămânalul HUMAN EVENTS – Washington15: …Guvernul mondial apare. Este inevitabil. Nici un ar­gument favorabil sau nefavorabil nu poate schimba acest fapt.

1987. O primă etapă a Războiului rece ia sfârşit ca urmare a uriaşei bătălii economice şi propagandistice finanţată de iudeocraţie. Capitaliştii evrei care au stat în spatele aşa-zisei revoluţii proletare din Rusia ţaristă şi-au ucis opera care nu mai corespundea ţelurilor Republicii Universale realizată prin proletariat. Proletariatul este aruncat din nou în lanţurile robiei capitaliste. Mihail Gorbaciov publică PERESTROIKA, un fel de a vrea teoretic socialism; dar prin mijloace capitaliste. Efectul: prăbuşirea aparentă a U.R.S.S.-ului.

1989. Preşedintele Bush, invita U.R.S.S. să se alăture Ordinii Mondiale.

1990. Războiul din Golf este decretat ca un triumf al Noii Ordini Mondiale. Adică strivirea NAŢIONALULUI de către SUPRA NAŢIONAL. La 11 septembrie Bush adresează Congresului un text fără echivoc: criza din Golful Persic este o rară oportunitate de a evolua spre o perioadă istorică de colaborarel6.

MIJLOACE. CADRUL ORGANIZATORIC. In evul de mijloc Petrus de Bosco preconiza federalizarea tuturor statelor creştine sub numele REPUBLICA CHRISTIANA, teorie cuprinsă în DE RECUPERATIONE TERRAE SANCTAE. Replica evreiască vine peste secole, se numeşte REPUBLICA UNIVERSALĂ sau NOUA ORDINE MONDIALĂ, primul ei cadru organizatoric poartă numele de SOCIETATEA NAŢIUNILOR de la care vor purcede şi mijloacele necesare: STATELE UNITE ALE EUROPEI ca structură geopolitică complementară Statelor Unite ale Americii şi mai apoi parte componentă a Republicii Universale. Preşedintele Wilson a fost exponentul, liderul şi purtătorul de cuvânt al unei hotărâri luată de Alianţa Universală Israelită înainte de primul război mondial în vederea construirii Europei postbelice pe cele două variante: iudeobolşevismul şi iudeocapitalismul. La Versailles în 1919 principalele state europene ieşite victorioase n-au făcut decât să ratifice o structură gândită de francmasoneria iudaică vreme de o jumătate de secol, în 1864, Lewy Bing scrie în LES ARCHIVES ISRAELITES 17: „Nu este oare natural şi necesar de a vedea curând un TRIBUNAL SUPREM însărcinat să descurce plângerile dintre NAŢII şi NAŢII – judecând în ultimă instanţă – şi al cărui cuvânt să fie impus lumii întregi?… Partea interesantă, pe deplin lămuritoare este cuprinsă în fraza care urmează. Citez: Şi acest cuvânt este cuvântul lui Dumnezeu, pronunţat prin fiii săi întâi născuţi, (n.n. evreii) şi în faţa căruia se va închina cu respect… Universitatea oamenilor?! Este un răspuns iudaic la REPUBLICA CHR1STIANA lui Petrus de Bosco, care dorea o federalizare a statelor creştine pe când Lewy Bing doreşte un Tribunal Suprem evreiesc care să conducă tot pământul cu biciul.

In 1884 ideea este dezvoltată în L’ALMANACH DES FRANCMACONS: … Când Republica va fi stabilită peste tot în bătrâna Europă, ea va forma STATELE UNITE ale acestui vechi continent18. In plin război mondial constructorii iudei ai viitoarei Europe postbelice îi desenează planurile în interiorul lojilor francmasonice în vreme ce creştinii reprezentând statele naţionale se măcelăreau pe toate fronturile europene şi în Rusia se pregătea abatorul roşu. La 5 martie 1916, fratele Moch vorbeşte în loja LEŞ TRINITAIRES despre Pactul Societăţii Naţiunilor. 8 noiembrie 1916, profesorul F. Aulard: „O imensă speranţă a străbătut lumea: Societatea Naţiunilor, idee a Revoluţiei franceze”19. La 14 şi 15 ianuarie 1917 se ţine la Paris conferinţa ocultei, care decide convocarea Congresului francmasoneriei naţiunilor aliate şi neutre pentru stabilirea mijloacelor construirii Societăţii Naţiunilor. Din scopurile fixate Congresului: 1. Să prepare acţiunea STATELE UNITE ALE EUROPEI. 2. Să prepare crearea unei AUTORITĂŢI SUPRANAŢIONALE care să rezolve divergenţele dintre naţiuni. 3. Agentul de propagandă al conceptelor va fi francmasoneria.

La sfârşitul lui iunie 1917 sus-amintitul Congres are loc la Paris, a fost prezidat de generalul Peigne -mare maestru al Marii Loji a Franţei, s-a prezentat şi s-a votat statutul viitoarei Societăţi a Naţiunilor, ratificat şi de conventul Lojei Marelui Orient al Franţei. Congresul Partidului Socialist din Bordeaux – Octombrie 1917 – decide să se realizeze măsurile de preparare a Societăţii Naţiunilor.

*SOCIETATEA NAŢIUNILOR a fost inaugurată la 10 ianuarie 1920, ca un prim mijloc al ocultei internaţionale de a ştirbi suveranitatea statelor, de a instaura un guvern supranaţional, de a realiza obiectivele economice, politice, culturale şi militare suprastatale ale Sanhedrinului universal. Conventul Marii Loji a Franţei din 1920 constată că Adunarea generală a Societăţii Naţiunilor este primul sâmbure al unui parlament internaţional20.

Atrag atenţia cititorului asupra celor ce urmează, ca şi a faptului că nu de puţine ori reproduc textele aflate în documente, lucrarea de faţă fiind o sinteză documentară şi nu o carte de beletristică unde originalitatea este una din condiţiile fundamentale. Să fim atenţi! Conventul din 1922 ale mai sus pomenitei loji propune să se dea supraguvernului internaţional de la Geneva şi direcţia economică a vieţii popoarelor... lată-ne ajunşi la punctul cheie, ştiind noi cine dirija în epocă finanţele lumii. Acelaşi convent francmasonic elaborează planul creării unei BÂNCI INTER­NAŢIONALE, bazată pe mult dorita „mobilizare” a proprietăţii funciare publică şi privată. Dacă în Rusia iudeobolşevicâ se „mobiliza” proprietatea funciară cu mitraliera şi lagărele de exterminare, varianta capita­listă a internaţionalizării voia să treacă proprietatea funciară în subordinea BĂNCII INTERNAŢIONALE. BANCA INTERNAŢIONALA ar fi dispus de o MONEDĂ INTERNAŢIONALĂ până la concurenţa de l 600 miliarde 21.

Evaluarea făcută de francmasonerie avuţiei statelor europene în vederea trecerii ei de sub autoritatea şi beneficiul naţional sub autoritatea suprastatală şi în beneficiul plutocratici iudaice suprastatale este foarte aproape de adevăr şi mărturiseşte public scopul final al Societăţii Naţiunilor. Conventul acestei loji agresive nu se mulţumeşte cu atât. Doreşte o limbă internaţională, formarea Statelor Unite ale Europei, o FEDERAŢIE A LUMII şi o ARMATĂ INTERNAŢIONALĂ.

In 1925, Convenţia Marelui Orient al Franţei cere ca ordinele Societăţii Naţiunilor să fie executate ca nişte legi de stat, fără să fie supuse parlamentelor naţionale spre aprobare.

Opera ocultei internaţionale iudaice, SOCIETATEA NAŢIUNILOR a falimentat în perioada interbelică datorită opoziţiei statelor naţionaliste ca Italia; Germania, Japonia, ca şi a Uniunii Sovietice care vedea altfel înfăptuirea Republicii Universale şi radicalizarea proletariatului mondial. Reluată în forţă după cel de-al doilea război mondial, având ca bază de operaţii şi forţă de şoc Statele Unite ale Americii, ideea Republicii-Universale se realizează prin intermediul organismelor internaţionale contemporane care, reluând structurile şi tezele Societăţii Naţiunilor le-au dezvoltat şi aplicat realităţilor postbelice. ONU, CONSILIUL DE SECURITATE, NATO, FONDUL MONETAR INTERNAŢIONAL, COMUNITATEA STATELOR EUROPENE, PIAŢA COMUNĂ, PARLAMENTUL EURO­PEAN, constituie cadrul organizatoric, juridic, economic, financiar şi militar al REPUBLICII UNIVERSALE condusă de Sanhderinul iudaic, căruia politicienii subordonaţi puterii oculte pomenită de Wilson îi spun eufemistic NOUA ORDINE MONDIALĂ.

PRACTICA ARMELOR ÎNTRUNITE. Pentru a-şi atinge scopul, oculta internaţionala iudaică, vârfurile ei conducătoare au folosit vreme de veacuri o seamă de arme psihologice, ideologice, spirituale, culturale, economice, sociale, pe care le-au adaptat deceniu după deceniu şi secol după secol condiţiilor geo-strategice, geo-politice, geo-economice zonale şi mondiale, ca şi progresului tehnico-ştiinţific mondial. De la blestemul ritual aruncat asupra lui Spinoza până la războiul psihologic dus prin intermediul mass-mediei mondiale, oculta iudaică a folosit abil, succesiv sau simultan grupări de arme sau armele întrunite, realizând obiectivele fixate prin PROTOCOALE: dezbinarea societăţii creştine şi anularea forţei statelor naţionale.

ARMELE folosite izolat, pe grupări sau întrunite, au forţă de penetraţie şi distrugere pe întreaga gamă a structurilor umane individuale, colective, naţionale. CORUPŢIA, ŞANTAJUL, ÎNDOIALA, DEZIN­FORMAREA, INTOXICAREA INFORMATIVĂ, FALSIFICAREA ISTORIEI ŞI A REALITĂŢII CONTEM­PORANE, MANIPULAREA INFORMAŢIILOR, PORNOGRAFIA, COMPROMITEREA IDEILOR, A PERSONALITĂŢILOR ISTORICE SAU CONTEM­PORANE, DEZAGREGAREA FAMILIEI ŞI A INSTITUŢIILOR NAŢIONALE FUNDAMENTALE: BISE­RICA, ŞCOALA, ARMATA, CONFLICTUL SOCIAL, CREAREA ANTISEMITISMULUI, MONOPOLUL MASS-MEDIEI, FINANŢELOR, CONTROLUL ŞI DIREC­ŢIONAREA OPINIEI PUBLICE, A JUSTIŢIEI, STĂP­NIREA DIRECTĂ SAU INDIRECTĂ A GUVERNELOR, COMERŢULUI, INDUSTRIEI, CRIMA POLITICĂ con­form poruncii talmudice Toh şebegoim harog (pe cel mai bun dintre creştini, ucide-l!), LOVITURA DE STAT, alcătuiesc arsenalul armelor folosite de oculta internaţională pentru distrugerea societăţilor creştine tradiţionale şi a statelor naţionale.

A exemplifica înseamnă a relua şi a tălmăci istoria Europei prin prisma războiului dus împotriva ei de secole de-a rândul de către naţiunea suprastatală a evreimii. Dau un model de armă psihologică având efect de masă, cu nimic deosebit de procedeele Inchiziţiei. Scoaterea în afara legii, excomunicarea acelor evrei care nu se supun Kahalului. Se ştie că Baruh de Espinoza, filozoful cunoscut sub numele de Spinoza, este autorul unui sistem filozofic care încalcă legile Talmudului. Prima armă folosită a fost CORUPŢIA, aşa cum a fost folosită şi împotriva filozofului român Vasile Conta. I s-au oferit lui Spinoza l 000 de florini anual, cu condiţia să nu-şi mai publice ideile şi din când în când să frecventeze sinagoga. Spinoza n-a acceptat. Atunci s-a hotărât excomunicarea. Sinagoga plină. Zeci de lumânări negre aprinse. Un vas cu sânge la îndemâna marelui rabin, fostul dascăl şi prieten al excomunicatului. Elemente de scenografie, efecte sonore menite să cutremure spectatorii. Şi textul excomunicării, după Pollok: Viaţa lui Spinoza şi relatări de I.K. Hosmer: Jidovii; Lewes: Istoria biografică a filozofiei. Citez:.. După judecata îngerilor şi a sfinţilor, noi excomunicăm, alungăm, blestemăm şi anatemizăm pe Baruch de Espinoza, cu consimţământul bătrânilor şi al acestei sfinte adunări, înaintea cărţilor sfinte: prin cele 613 precepte care sunt scrise înăuntru, cu anatema cu care Josua a blestemat pe Iericho, cu blestemul pe care Elisha 1-a aruncat asupra copiilor şi cu toate blestemele care sunt scrise în lege. Blestemat să fie el în timpul zilei şi blestemat să fie el în timpul nopţii. Blestemat să fie el când doarme şi blestemat să fie el când e treaz; blestemat când se duce şi blestemat când se întoarce. Domnul nu-i va ierta lui. Mânia şi furia domnului se vor aprinde de azi înainte contra acestui om şi va arunca asupra lui toate blestemele scrise în Cartea Legilor. Domnul va distruge numele lui sub Soare şi îl va scoate din toate triburile lui Israel… Şi vă atragem atenţia că nimeni nu trebuie să mai vorbească cu el nici prin cuvinte, nici prin scris, nici să-i arate vreo favoare, nici să şadă sub acelaşi acoperiş cu el, nici să se apropie de el la mai puţin de patru palme…n După blestem, lumânările negre au fost stinse în vasul cu sânge în strigătele de groază ale asistenţei. Comunităţile evreieşti de pretutindeni au fost anunţate. Efectul moral, psihologic şi social în sânul acestora a fost cel scontat: crucificarea trădătorului în conştiinţa triburilor lui Israel.

Citez fragmente din Instrucţiunile trimise lui Garibaldi, idolul italienilor şi eliberatorul Italiei, de către mai marii săi întru francmasonerie: „… făgăduinţa atotputernică cu care noi am stabilit puterea noastră înseamnă: a) Frăţia în francmasonerie pentru a constitui un STAT ÎN STAT, cu mijloace şi cu o funcţiune independentă de stat şi necunoscută Statului; b) Frăţia în francmasonerie pentru a constitui un STAT DEASUPRA STATULUI, cu o unitate, un cosmopolitism, cu o universalitate care fac francmasoneria să fie superioară Statului şi să-l conducă; c) Frăţia în francmasonerie pentru a constitui un STAT ÎMPOTRIVA STATULUI, atâta vreme cât vor mai exista armate permanente care sunt instrumente de apăsare, principii de parazitism, piedică a oricărei înfrăţiri23.

Şi ceva din jurământul suprem pentru gradul 33: … Jur de a nu vedea altă patrie decât patria univer­sală… Jur de a combate fără cruţare întotdeauna şi pretutindeni hotarele naţiunilor… Declar că profesez negaţiunea lui Dumnezeu şi a sufletului...24 Desigur, jurământul este mult mai lung. Răspunsul celor care 1-au primit: Şi acum, frate, după ce Naţiunea, Religia şi Familia au dispărut pentru totdeauna pentru tine în imensitatea operei francmasoneriei, vino în braţele noastre prea Puternice, prea Ilustre şi prea Scump frate, să împărţi cu noi autoritatea fără margini şi puterea fără îngrădire pe care o exercităm asupra umanităţii25. Noua Ordine Mondială şi Republica Universală îşi găsesc în acest răspuns francmasonic întreaga lor justificare.

In capitolele DOCTRINA IMPERIALISTA şi PARA­NOIA REPUBLICII UNIVERSALE am transcris fragmente din PROTOCOALELE ÎNŢELEPŢILOR SIONULUI, care, de fapt, nu sunt decât ARME ale iudaismului în lupta milenară de a distruge restul religiilor şi de a înfăptui Republica Universală sub conducerea aleşilor „poporului ales”. Iată alte fragmente-arme din PROTOCOALE:

Protocolul 1: … Libertatea politică este o idee, nu un fapt. Este necesar să ştii cum trebuie întrebuinţată această idee, când este nevoie ca printr-o momeală dibace să se câştige sprijinul poporului pentru un partid, dacă acest partid şi-a luat sarcina de a distruge alt partid care deţine puterea.

Protocol 5: …Pentru a stăpâni opinia publică este necesar în primul rând de a introduce confuzia prin exprimarea unor opinii care se bat cap în cap şi care vin din diferite direcţii, aşa încât creştinii se vor pierde singuri în acest labirint şi vor ajunge la concluzia că este mai bine de a nu avea nici o opinie în chestiunile politice… Acesta este primul secret. Al doilea secret constă în a spori şi intensifica lipsurile în obiecte de primă necesitate pentru popor… meat nimeni să nu mai fie capabil de a-şi reveni din haos şi în consecinţă poporul să fie adus în situaţia de a nu mai pricepe nimic. Aceste măsuri ne vor servi nouă pentru a intro­duce învrăjbire între toate partidele, în a dezagrega toate acele forţe colective care n-au voit încă să se supună nouă şi în a descuraja toate iniţiativele personale care se pot pune în calea planului nostru.

Protocol 13: … Pentru a distrage poporul atât de neliniştit de la discutarea problemelor politice, noi vom scoate acum la iveală noi probleme, în aparenţă în legătură cu poporul -probleme referitoare la industrie.

Protocol 9: … Poporul de orice opiniune şi cu orice doctrină este în serviciul nostru, fie că sunt restauratori ori monarhici, demagogi, socialişti, comunişti… Noi i-am pus pe toţi la lucru. Fiecare dintre aceştia, din punctul său de vedere, subminează ultima rămăşiţă a autorităţii şi se sileşte să răstoarne întreaga ordine existentă. Toate guvernele au fost torturate prin aceste acţiuni. Dar noi nu le vom da pace până ce ele nu vor recunoaşte supra -guvernarea noastră.

Una din armele principale ale iudaismului este IDEEA CA OTRAVĂ. IDEEA care DISTRUGE ŞI DIVIZEAZĂ.

Protocol 9:… Noi am rătăcit, năucit şi demoralizat tinerimea creştinilor prin mijloacele de educaţie cu principii şi teorii cu totul false pentru noi, dar pe care le-am inspirat lor.

Protocol 10: … Inspirând pe fiecare cu idei… noi, vom sfărâma influenţa familiei creştinilor şi importanţa ei educativă.

Protocol 2:… Notaţi succesele pe care le-am obţinut prin darwinism, marxism, nietzscheism. Efectele demoralizatoare ale acestor doctrine asupra spiritelor creştinilor sunt evidente cel puţin pentru noi.

Protocol 17: … Presa noastră contemporană va expune afacerile de guvernământ şi religioase şi incapacitatea creştinilor, întrebuinţând întotdeauna expresii atât de defăimătoare încât să se apropie de insultă, arta de a le întrebuinţa fiind atât de bine cunoscută rasei noastre.

Protocol 14: … în ţările numite înaintate noi am creat o literatură absurdă, murdară şi dezgustătoare. Puţin timp după ce vom pune mâna pe putere, vom încuraja existenţa ei în aşa fel încât să iasă bine în relief contrastul dintre ea şi dintre producţiunile scrise şi vorbite care vor emana de la noi.

Vom stărui mai mult asupra celei mai puternice arme din dotarea ocultei internaţionale iudaice: PRESA

Protocol 7: … Noi trebuie să forţăm guvernele creştine să adopte măsuri care să înlesnească executarea vastului nostru plan care se apropie deja de ţinta sa triumfătoare, exercitând o presiune asupra opiniei publice aţâţate şi care a fost organizată de noi prin ajutorul aşa numitei MAREA PUTERE A PRESEI. Cu puţine excepţii, ea este deja în mâinile noastre (n.n. deja este un iudaism cu circulaţie largă).

Protocol 12:… toate ştirile sunt primite prin diferite agenţii în care ele sunt centralizate din toate părţile lumii. Aceste agenţii sunt propriile noastre instituţii şi vor publica numai ceea ce noi permitem.

Protocol 2: … Deşi noi am reuşit să influenţăm (presa), noi stăm în umbră. Datorită acestui fapt noi am adunat bogăţii, deşi aceasta ne-a costat torente de sânge şi lacrimi.

Noi vom trata presa în felul următor: … vom pune şaua pe ea şi vom ţine strâns frâiele. Vom face acelaşi lucru şi cu celelalte publicaţii, căci cum am putea noi scăpa de atacurile presei dacă am rămâne expuşi criticii prin pamflete şi prin cărţi?.. Poporul nu va primi nici o ştire care să scape de sub supravegherea no’astrâ… literatura şi jurnalismul sunt două din cele mai importante forţe educative şi în consecinţă guvernul nostru va deveni proprietarul celor mai multe jurnale. Dacă noi admitem zece ziare private, noi vom organiza 30 in proprietatea noastră şi aşa mai departe. Aceasta nu trebuie să fie observată de public pentru care motiv toate jurnalele publicate de noi vor fi în aparenţă de opinie şi tendinţe cu totul contrarii, câştigând astfel încrederea şi atrăgând pe adversarii noştri care nu pot bănui nimic si care, astfel, vor cădea în cursa noastră şi vor fi făcuţi inofensivi.

Winston Churchill înainte de a intra în francmasonerie, fost ministru de război pe timpul primului război mondial în cabinetul prezidat de Lloyd George şi înainte de a prezida el însuşi guvernul britanic în cel de-al doilea război mondial şi a vinde România lui Stalin în octombrie 1944. Opinia lui despre „conjuraţia universală” sintetizată în francmasoneria Marelui Orient, în SUNDAY HERALD, 1920: Din vremea lui Spartacus până la Karl Marx, apoi până la Troţki (Rusia), Bela Khun (Ungaria), Rosa Luxem­burg (Germania), Emma Goldman (SUA), această conjuraţie universală organizată cu scopul de a distruge civilizaţia şi de a o reconstrui pe bazele întreruperii sale şi a unei egalităţi nerealizabile este azi în continuu progres26.

Tot Churchill după ce a ajutat şi susţinut acţiunile militare antibolşevice ale amiralului Kolceak şi ale generalului Denikin, voind să stârpească bolşevismul prin folosirea gazelor toxice, bolşevism pe care-1 caracteriza drept barbarie animalică, în ILLUSTRATED SATURDAY HERALD din 26 ianuarie 1920: 27Comunismul este o epidemie mult mai periculoasă decât ciuma sau tifosul, în THE TIMES, la 10 noiembrie 1920: Politica pe care o voi preconiza întotdeauna faţă de Uniunea Sovietică este aceea de răsturnare şi distrugere a acestui regim criminal28.

Nicolae Baciu în opera lui excelentă de restituire a adevărului istoric în ceea ce priveşte vinderea României pe taraba marilor puteri care-au hotărât soarta lumii după cel de-al doilea război mondial, reproduce în volumul AGONIA ROMÂNIEI 1944-1948 texte englezeşti aparţinând lui Churchill din epoca antebelică, din care transcriem câteva caracterizări ale iudeobolşevismului şi comunismului rusesc: … acest puhoi de barbarie roşie venind de la Răsărit … Bolşevism înseamnă: sângeros şi masacru în masă. … Egal: duşmanul de moarte al omenirii. … Bolşevicii sunt: vampiri setoşi de sânge. … Politica bolşevică: combinaţie nebună de criminalitate şi animalitate … Conducătorii bolşevici: o ligă de rataţi, criminali şi dăunători … Lenin, Troţki, Stalin şi compania de Jew commissars (comisari evrei) sunt criminali şi asasini de drept comun29 în SUNDAY CHRONICLE din 27 iunie 1937: … Comunismul este tot atât de periculos, rău şi criminal ca şi nazismul lui Hitler30.

Acelaşi Winston Churchill după ce a fost cumpărat de francmasonerie şi a ajuns prim-ministru. Moscova, 11 octombrie 1944. Ambasada britanică înţesată de soldaţi şi ofiţeri ruşi din paza lui Stalin. Banchet monstruos care a încununat tratativele Stalin-Churchill prin care acest fost apostol al anticomunismului îi cedase criminalului sângeros Europa de Est şi destinul a 120 de milioane de oameni, renunţând până şi la dragostea lui: Polonia. România fusese cedata integral bolşevicilor asasini, temniceri, vampiri setoşi de sânge, rataţi, şi noul lor prieten Churchill, la sfârşitul banchetului, îl binecuvântează pe marele criminal Stalin, rivalul lui Timur Lenk, anticristul, spunându-i: God bless you!31

Periplul politic, moral, etic, uman parcurs de Churchill de la epoca în care a reprezentat interesele Angliei la epoca în care a reprezentat interesele francmasaoneriei şi ale iudaismului suprastatal este ex­emplar pentru înţelegerea în profunzime a acestei cărţi şi a pericolelor mortale cu care oculta internaţională încercuieşte România spre a o sili să renunţe la independenţă, suveranitate, integritate teritorială, dezvoltare economică şi s-o transforme în semicolonie.

BIBLIOGRAFIE

1-20. Cronologia lui Denis L. Cudcly – revista Europa, nr. 127 şi următoarele, 1993, Organizaţiile secrete şi puterea lor în secolul XX, O călăuză în reţeaua lojilor, a înaltei finanţe, politică, Comisia Trilaterala Bilderberg, C.F.R. (Council of Foreign Relatkms), O.N.U.; editura Ewert, 1993, D. -49705 Meppen.

21. Presa mondială şi naţională din 12, 13, 14 septembrie 1990.

22. Buletinul Anti-Iudeo-Masonic, voi. I, pag. 22.

23-26. Ibidem. Jidovul Internaţional

27. Jidovul Internaţional, pag. 157, 158.

28-31. Prof. univ. dr. I. C. Câtuneanu, Buletin Anti-Iudeo-Masonic nr. l, ianuarie 1930, Churchill şi Bolşevicii, Nicolae Baciu, Agonia României 1944-1948, ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1990, pag. 117-118.

BIBLIOGRAFIE COMPLEMENTARA

G. Batault, Le probleme Juif, Paris, 1921; G. Michel, Dictature de la Franc-Maconnerie en France, fără an; Dr. Ansonneau, Leş Puissances occuhes contre la France, fără an.

Cititi si :https://mucenicul.wordpress.com/2011/01/29/exista-sau-nu-exista-un-proiect-%E2%80%9Cisrael-in-romania%E2%80%9D-iii/

https://mucenicul.wordpress.com/2010/02/10/scurta-istorie-spirituala-a-onu/

https://mucenicul.wordpress.com/2010/02/07/maitreya-s-e-a-t-si-onu/

https://mucenicul.wordpress.com/2010/01/30/planul-evreilor-khazari-o-scrisoare-uimitoare-din-1928/

https://mucenicul.wordpress.com/2010/01/15/iudaizarea-crestinilor-frontul-noii-ordini-mondiale-sen-mccarthy/

https://mucenicul.wordpress.com/2009/12/04/pregatirea-pentru-al-treilea-razboi-mondial-a-inceput-pe-15-august-1871/

https://mucenicul.wordpress.com/2010/09/10/exclusiv-dupa-un-an-de-esecuri-onu-pare-ca-se-ocupa-din-nou-de-agenda-mondiala/

Exista sau nu exista un Proiect “Israel in Romania”? (II)

Capitolul II

IUDAIZAREA EUROPEI

O ANALIZĂ GLOBALĂ. De obicei tratatele istorii sunt descriptive povestind evenimentele în succesiune lor temporala, creionând profilul unor conducători politici, stăruind asupra războaielor, bătăliilor, mai sumar asupra dezvoltării economiei, artelor şi culturii şi cu totul neîndestulător asupra cauzelor dialectice care generează fenomenele economice, sociale si politice privite atât în sfera comunităţilor naţionale, dar mai ales sub specia intercondiţionârii lor zonale, continentale şi mondiale. Rezultatele invenţiile tehnico-ştiinţifice,. ale descoperirilor geografice, al explorării oceanului planetar, folosirea musonilor şi alizeelor au intrat în ecuaţia dezvoltării istorice mondiale, depăşind o sferă de interes limitată spaţial, socio-profesional sau naţional.

Fenomenul evreiesc ca fenomen suprastatal nu poate fi analizat decât global. Limitarea analizei la iudaizarea Franţei să zicem, sau a Rusiei bolşevice în primele patru decenii ale acestui secol, sau a României între 1878-1970; sau a Statelor Unite începând cu înfiinţarea lojei masonice exclusiv evreieşti B ‘nai B ‘rith32 şi culminând astăzi cu aservirea SUA intereselor evreimii mondiale, ar conduce la o înţelegere periferică, de fapt la o neînţelegere a fenomenului evreiesc. S-ar constitui într-o dezinformare, într-o diversiune care ar atrage atenţia asupra părţii şi nu a întregului, ceea ce de fapt şi urmăreşte conducerea suprastatală unitară a evreimii.

[…] In viziunea autorului s-au localizat trei centre de putere sioniste suprastatale: două în Europa: Franţa şi Rusia sovietică la începutul secolului, împingând vectori kominternişti până în Extremul Orient: Coreea, China şi Vietnam unde s-a dat o luptă mortală între komintemism şi doctrinele comuniste naţionale şi, al treilea centru, cel mai puternic şi cu o istorie ascendentă, în Statele Unite ale Americii. Acest centru edificat pe loja francmasonică B’naiB’rith, exclusiv evreiască a devenit cu începere din primul deceniu al secolului, forţa mondială suprastatală cu rol hotărâtor în politica Terrei până la naţionalizarea comunismului în Rusia sovietică, în România, în Coreea, China, Vietnam şi Cuba. Pentru involuţia iu deo-kominternismului în Extremul Orient sunt interesante de descifrat cele trei volume de MEMORII ale lui Kim Ir Sen, ca şi Malraux în romanul CONDIŢIA UMANĂ. In Europa drumul sionismului pentru cucerirea puterii suprastatale şi a hegemoniei politice este un drum sângeros, plin de crime politice, războaie lo­cale, revoluţii făcute în paguba revoltaţilor, culminând cu cele două războaie mondiale care au aservit o buna parte din ţările continentului finanţei internaţionale iudaice. Din studiul cât de sumar al fragmentelor din PROTOCOALE transcrise în capitolele precedente s-au desprins clar obiectivele şi metodele prin care iudaismul îşi concretizează planurile ofensive etapizate la scara istoriei. Pentru a cuceri puterea politică in Europa, iudaismul şi-a fixat obiective principale si secundare, cele secundare având rol de bază de operatii de rezervă sau de adăpost în cazul nereuşitei operaţiilor, duse pentru cucerirea obiectivelor principale. România a fost destinată ca obiectiv principal încă din 1870; rolul ei devenind de maximă importanţă în perioada interbelică, în primii ani ai celui de al doilea râzboi mondial, imediat după al doilea război mondial şi dupa lovitura de stat iudeocapitalistă din decembrie 1989.

• FRANŢA. Prima victimă a iudaismului în Europa este Franţa. Contând pe anumite trăsături psihosociale ale poporului francez, pe spiritul său de frondă şi nesupunere la autoritate, pe o veche tradiţie centrifugă la puterea centrală, pe individualismul exacerbat, iudaismul a creat în Franţa un sistem complex de loji masonice vizând cucerirea şi demolarea din interior a instituţiilor fundamentale: Biserica, recte catolicismul; Şcoala şi Armata. Mai ales în armata franceză şi în intelectualitate masoneria iudaică a avut succese remarcabile. A face aici istoricul francmasoneriei ca şi modul în care a deturnat sensul unor evenimente istorice în favoarea evreimii, ar fi să ne întindem singurii o capcană periculoasă. In Franţa, francmasoneria condusă de evrei şi-a asumat rolul făuritor de istorie. Cităm din revista HUMANISME (vezi HUMANITAS, editură subordonată din România de astăzi) având subtitlu LEŞ FRANCSMACONS Nr. 190 din aprilie 1990,’, pag. 3 coloana 3, alineat 2: Le Grand Orient de France a toujour pris ses responsabilites face a l’Histoire. Cine i-a încredinţat ordinului masonic Marele Orient al Franţei misiuni şi responsabilităţi istorice, ştim. Sanhedrinul! Unde a dus francmasoneria Franţa, iarăşi ştim. Armatelor germane naţionaliste le-au trebuit câteva zile să ajungă din extremul nord în extremul sud al unei Frante dezagregate de francmasonerie. Putreziciunea vârfurilor a plătit-o cu jertfe şi suferinţe poporul francez. Desigur, filozofia toleranţei atât de gargarisită astăzi este minunată. Cu condiţia să nu fie practicată exclusiv de creştini şi musulmani faţă de evrei aşa cum clamează toată mass-media iudaizatâ, în vreme ce evreimea practică faţă de neevrei cea mai crâncenă prigoană, aşa cum ilustrează sângeros statul Israel şi organizaţiile lui criminale de tip kidon.

Aşa-zisul iluminism bavarez condus în taină de evreul-ashkenazi Moses-Mendelssohn devenit iluminism evreiesc sau Haskalahpuiazâ în Franţa şi are rol precumpănitor în revoluţia franceză. Strategia iudeo-masoneriei franceze susţinută de iudeo-masoneriile din Germania şi Anglia are drept obiective răsturnarea ordinei feudal-monarhice şi instaurarea puterii burgheze care asigura libertate şi egalitate comunităţilor evreieşti, câmp larg de exploatare finanţei evreieşti, abolirea proprietăţii funciare a nobilimii autohtone, liberul acces al evreimii la posturile de conducere politice şi administrative, marginalizarea forţei spirituale şi politice a Bisericii catolice, subminarea Armatei şi a Şcolii naţionale franceze. Iată cum caracterizează Protocoalele, revoluţia franceză (Cap. III, pag. 27, ediţia Lambelin): Aduceţi-vă aminte de revoluţia franceza, pe care noi am numit-o „cea mare”, secretele pregătirii ei ne sunt bine cunoscute, căci ea a fost în întregime opera mâinilor noastre” Lozinca: „Avec Ies boyaux du derniers des pretres etranglons le demier des rois” (cu maţele ultimului popă să ştrangulăm pe ultimul dintre regi) a fost fabricată în atelierelefranc-masoneriei. Cahen în Archives-israelites(Tom VIII, pag. 801, an 1847) scrie:Mesia a sosit pentru noi în ziua de 20 februarie 1790.Istoricii au stabilit că asasinarea lui Ludovic al XVI-lea a fost hotărâtă cu 6 ani înainte într-o şedinţă a franc­masonilor ţinută la Frankfurt am Main la 1786. Nimeni nu este atât de stupid să nu recunoască complexitatea factorilor obiectivi care au fost folosiţi de iudeo-franc-masonerie spre a declanşa şi specula revoluţia. Numai casa militară şi casa civilă a regelui apăsau zdrobitor bugetul statului. Casa militară însuma 9 000 de oameni, cea civilă 4 000. Regina, copiii, rudele îşi aveau „casele” lor particulare însumând 3 000 de oameni din care 500 erau ai reginei. Grajdurile regale adăposteau 900 de cai, 200 de trăsuri şi cheltuiau anual pentru întreţinere 7 700 000 livre sau 60 de milioane de franci. La Bouche de Roi, masa regală costa anual 2 900 000 livre, mai mult de 20 de milioane de franci/1922. Necker a calculat că între 1774-1789 regele a dăruit familiei sale şi curtenilor 227 000 000 livre sau l miliard şi 700 milioane franci/1922. Ştim şi teribila frază a Iui D’Argenson: la cour etait le tombeau de la Nation(curtea este mormântul naţiunii)33.(32. M. Muşat-I. Ardeleanu, op.cit, pag 196, apud VNEŞMAIA POLITIKA ROŞII l NACEALA XX VEKA, Moscova, 1965, voi. IV.33. Ibidem.) După cum ştim că la 1788 deficitul bugetar oficial era de 55 000 000 livre, pe când cel real urca spre 90 milioane. Sub Ludovic al XVI-lea, datoria publică a crescut la 8 miliarde 550 milioane livre. Cifră fantastică. Impozitele directe şi indirecte sărăciseră naţiunea. Clerul, nobleţea de spadă şi nobleţea de robă erau clase privilegiate, în 1789 Franţa era o ţară de ţărani. Nouă zecimi din populaţie trăia din munca câmpului. Un milion de ţărani erau însă servi sau iobagi. Ţăranul era considerat de cardinalul Richelieu, catârul statului. Acest cazan so­cial a fost speculat de iudeo-franc-masonerie care cu preţul sângelui francez vărsat de revoluţie în torente, a cumpărat şi aservit Franţa, începând cu cea napoleoniană.

La fel s-a întâmplat cu revoluţia franceză de la 1848 (cu toate revoluţiile europene). O spune naivul poet Lamartine, amicul revoluţionarilor români, şef al guvernului provizoriu în ziua de 10 martie, când a primit delegaţia supremului consiliu al ritului scoţian francmasonic care şi-a prezentat felicitările noului guvern, îl citez pe Lamartine: Sunt convins că din fundul lojilor dvs. au emanat mai întâi în umbra, apoi în penumbră şi în fine în plină lumină, sentimentele care au făcut în sfârşit sublima explozie ai căror martori am fost la 1789 şi despre care poporul din Paris a dat acum câteva zile a doua reprezentaţie, care sper să fie şi cea din urmâ. (Copin Albancelli: La drame masonnique. La conspiration juive contre le monde chretien. Ed. III 1909 pag. 379-380). Stăpânind ocult sau direct Franţa încă din epoca napoleoniană ca rezultat al revoluţiei franceze, evreimea a transformat-o dintr-o mare putere naţională şi europeană într-un stat decadent, corupt, placă turnantă a comerţului de droguri, a prostituţiei, a homosexualităţii şi lesbianismului, în tot veacul al XIX-lea la cheremul Prusiei, Germaniei, Angliei şi Rusiei. Procesul de dezagregare rapidă a statului naţional francez a culminat în 1870 când se stabileşte aşa zisa republică demo­cratică sub guvernarea evreilor care-1 aduc la şefia guvernului francez pe evreul Cremieux, în acelaşi timp şeful guvernului francez iudaizat, mai marele lojilor masonice şi al Alianţei Israelite Universale care s-a amestecat violent în treburile interne ale Principatelor Unite, impunând până la urmă împământenirea puhoaielor de mozaici khazari fugiţi la noi din Rusia şi Galiţia.

Am afirmat că pentru a subordona Franţa, iudeo-masoneria a demolat şi destabilizat armata franceză, mai corect, conducerea acesteia. Masonizarea armatei franceze a constituit unul din obiectivele principale ale iudaismului internaţional. Dau două exemple grăitoare: cazul Dreyfus şi subordonarea totală a generalului Andre faţă de Marele Orient. Căpitanul Alfred Dreyfus, evreu alsacian a fost dovedit de contraspionajul francez ca spion în slujba Germaniei, filmul recent al cinematografiei iudaice inspirat din acest caz de înaltă trădare mistificând cu neruşinare adevărul istoric, în decembrie 1894 căpitanul a fost condamnat de justiţia militară. Iudeo-masoneria s-a pus în mişcare pentru a-1 elibera. Franţa era atât de subordonată finanţei iudaice încât au fost schimbaţi şapte miniştri de război, procesul a fost revizuit de două ori, s-au comis abuzuri şi ilegalităţi în lanţ şi s-a ajuns acolo unde a ordonat Cahalul şi francmasoneria. Trădătorul a fost eliberat şi reabilitat, iar guvernul proiudeu Waldeck-Rousseau şi Combes au pornit prigoana împotriva congregaţiilor religioase şi a ofiţerilor patrioţi care denunţau matrapazlâcurile masoneriei. Pusă în pericol, masoneria a cocoţat în postul de ministru de război un general incapabil şi slugă preaplecată: Andre. Acest general a început „purificarea” armatei franceze de ofiţerii patrioţi, capul de listă fiind unul din ofiţerii de elită ai timpului, care făcea parte din Marele Stat Major, colonelul de Castelman. Un amănunt suplimentar: colonelul de Castelman şi-a pierdut toţi fiii în primul război mondial, ajuns general şi-a condus marea unitate ce comanda din victorie în victorie nemurindu-se în istoria acelui război. Purificarea masonică a armatei franceze a avut loc pe o perioadă de 20 de ani, din 1894 în 1914, ea a adus în fruntea oştirii nulităţi militare care făceau parte din francmasonerie, seamănă cu „purificarea” făcută radical de Stalin, Armatei Roşii prin asasinarea celor 32 000 de generali şi ofiţeri superiori în chiar preajma celui de al doilea război mondial, cu „purificarea” bes­tială a Armatei Române după cel de al doilea război mondial de către cahalul iudeo-kominternist condus de Ana Pauker şi, se pare, cu „purificarea” de după lovitura de stat din decembrie 1989. Acest Andre „purifică” Statul Major cu o furie iudaică atât de revoltătoare încât generalissimul Janot şi şeful Statului Major, generalul Dellane îşi dau demisia în semn .de protest. Prin directorul său de cabinet, generalul Percin, francmason, lacheul iudeilor, Andre stabileşte legătura cu Marele Orient. Secretarul acestuia Vadecard centraliza toate fişele ofiţerilor care frecventau biserica, aveau puncte de vedere clare în afacerea Dreyfus şi atitudini ferme, patriotice. Fişele erau trimise de lojile provinciale. Identic cu metodele aplicate în Armata Română postbelică după instalarea politrucilor şi a conducerii politice exercitată de străini ca Walter Neulander sau Kostyal. Clasatorului de fişe, ajuns gen­eral prin francmasonerie, Percin, i s-a luat comanda în timpul războiului, pentru incapacitate. Ajutat de doi ofiţeri masoni, căpitanii Mollin şi Targe, Percin a supus controlului lojilor întregul corp ofiţeresc al Franţei36. Situaţie umilitoare şi degradantă pentru armata franceză; situaţie periculoasă pentru Franţa, câmp larg de abuzuri la avansări, la stabilirea comandanţilor şi la conducerea misiunilor militare peste hotare, unde cuvântul hotărâtor îl avea Vadecard, secretarul Marelui Orient şi nu forurile militare. Dezastrele pricinuite de comandanţii francmasoni incapabili, sutele de mii de soldaţi francezi morţi în urma unor acţiuni acefale, pericolul care ameninţa Franţa, au trezit guvernul şi comandamentul care i-au chemat la comandă pe ofiţerii proscrişi de Vadecard: Foch, Petain, Lyautey, de Castelman, Mengin, de Mand’huy. Desigur, mareşalul Joffre a fost mason. Şi corsarul Surcouf a fost mason. Asta nu demonstrează decât faptul că Franţa a devenit încă din secolul al XVII-lea o sucursală a masoneriei, când zic Franţa, nu înţeleg poporul francez ci vârfurile financiare, economice şi politice.

Iată care era în 1913, cu un an înainte de declanşarea primului război mondial de către oculta internaţională, părerea lui Isaak Blumchen, evreu galiţian naturalizat francez despre patria adoptivă şi forţa iudaică atotputernică acolo… Franţa este astăzi spada şi scutul lui Israel… Şi parafrazându-1 în batjocură pe Regele Soare: …L’etat cest nous, Ies Israelites… Putem să punem pe picior de război 4 milioane de francezi care să apere speculaţiile noastre internaţionale, să acoperim marile noastre creanţe, să dezrobim pe fraţii oprimaţi, să realizăm politica noastră naţională… Poporul francez este o vită uşor de tuns, docil la bici, muncitor, econom, umil faţă de stăpânii săi, productiv peste ce se putea aştepta de la Pământul Făgăduinţei… în sfârşit, poporul evreu este stăpânul Franţei37.(37. T.W.Riker, CUM S-A ÎNFĂPTUIT ROMÂNIA, Bucureşti,1940.)

Intr-o şedinţă a Consiliului de stat Napoleon a spus: …Nimeni nu se plânge de protestanţi şi de catolici, pe când toţi se plâng de evrei. Aceasta provine din faptul că răul pe care-1 fac evreii nu provine de la indivizi, ci din însăşi constituţiunea acestui popor. Ei sunt nişte lăcuste şi omizi care pustiesc Franţa…38(38. M. Muşat – I.Ardeleanu, op.cit.)

Slăbită după eforturile materiale şi jertfele umane date în primul război mondial, Franţa a devenit sclava finanţei şi a administraţiei iudaice, învăţământul, Şcoala Normală Superioară, Politehnica, Sorbonna, Colegiul Franţei, devin unelte ale iudaizării. Evreii înfiinţează ECOLE DES HAUTES ETUDES SOCIALES avându-i în frunte pe conaţionalii Theodore Reinach şi Bernard; iar în consiliul de direcţie alţi 7 evrei. Levy Bruhl decerne premiile la Sorbonna, Joseph Reinach este vicepreşedintele comisiei armatei, o parte din armamentul greu este comandat uzinelor Levy-Commentry, băncile Dreyfus şi Rothschild controlează economia şi partidele. La Paris, în jurul statuii lui Ludovic al XlV-lea toate casele de comerţ erau evreieşti, comitetul de direcţie al societăţii comercianţilor şi industriaşilor tot evreiesc, consilierii comerţului exte­rior: evrei, prin 1938 din medicii clandestini şi provocatori de avorturi, 95% erau evrei. ludaizarea Franţei interbelice tinde spre absolut în timpul cât evreul Leon Blum a format guvernul în 1938 având miniştri evrei şi 53 de evrei ataşaţi de cabinet. Consecinţele iudaizării Franţei au dus la tragedia naţionala din iunie 1940 39.(39. V.A. Urechia, III, pag.322, cod XXIII, fila 194. )

Incheiem cu un citat din acelaşi Isaak Blumchen: …Dumnezeu ne-a dat Franţei pentru a face din ea pământ de belşug şi pe francezi ca să facem din ei sclavi. Voinţa lui Iehova s-a împlinit. Numele lui fie binecuvântat… Suntem rasa superioară!40(40. Ibidem.)

Cititi si : https://mucenicul.wordpress.com/2011/01/26/exista-sau-nu-exista-un-proiect-israel-in-romania-i/

Exista sau nu exista un Proiect „Israel in Romania”? (I)

La data de 15 iunie 2005, Uniunea VATRA ROMÂNEASCĂ, LIGA pentru COMBATEREA ANTI – ROMÂNISMULUI ASOCIAŢIA VETERANILOR DE RĂZBOI, prin vocea profesorului universitar Ion Coja facea :

Apelul Românilor
către

– oamenii de bună credinţă din lumea largă, scriitori, artişti, savanţi, lideri de opinie şi conştiinţă civilă,
– guvernele şi parlamentele de pretutindeni,
– organizaţiile internaţionale preocupate de pacea şi securitatea lumii,
– către credincioşii şi ierarhii tuturor religiilor,

pentru a le aduce la cunoştinţă o fărădelege de o gravitate maximă pentru viitorul planetei noastre, o veritabilă crimă împotriva umanităţii pentru care se fac vinovate acele organizaţii şi instituţii ale comunităţii evreieşti care au conceput şi pun în aplicare proiectul de încetăţenire şi strămutare în România a unui milion de evrei, fără ştirea şi fără acordul poporului român.

Deja, în momentul de faţă, peste 500.000 (cinci sute de mii) de evrei au devenit cetăţeni români, cu toate drepturile acordate de acest statut, inclusiv dreptul la proprietate, iar românii nu ştiu nimic despre această invazie.
Considerăm că ne aflăm în faţa unui act de agresiune la adresa statului şi a poporului român, o agresiune cu totul atipică, nemaiîntâlnită, fără precedent în analele istoriei, în experienţa politicii consumate până azi la nivel planetar. Legislaţia românească şi internaţională nu a putut preconiza şi lua în calcul modalitatea perfidă şi laşă, cinică şi neruşinată pe care au imaginat-o strategii evreimii mondiale. De aceea considerăm că este cu totul îndreptăţit ca, în viitorul cel mai apropiat, legislaţia din România şi cea internaţională să emită legi şi măsuri cu caracter retroactiv pentru a respinge şi anihila consecinţele acestei invazii. În momentul de faţă nu putem aprecia cine este, din punct de vedere juridic, autorul agresiunii, al planului, deopotrivă ticălos şi iresponsabil, de strămutare în România a unui număr de evrei suficient de mare pentru a provoca în România o catastrofă apocaliptică, un genocid anti-românesc, pe cât de discret, pe atât de eficient.
Strategia acestui proiect criminal este următoarea:
1. Cu concursul guvernelor de după 1990 şi al principalelor mijloace de informare în masă (ziare, posturi radio-tv) din România, care cenzurează toate ţările şi informaţiile tangente la acest subiect, încetăţenirea evreilor se face în secret, în cea mai mare taină;
2. În prima fază, evreii încetăţeniţi nu se grăbesc să se instaleze în România, dar au grijă să cumpere toate valorile imobiliare (apartamente, case, terenuri, spaţii comerciale, de producţie etc.) accesibile. De câţiva ani buni, piaţa imobiliară din România a devenit monopolul unor firme evreieşti.
3. La început, se vor stabili în România evreii în vârstă, în ideea că vin să-şi trăiască ultimii ani de viaţă în România, să-şi cheltuiască pensia în România, ceea ce pentru mulţi români naivi va face suportabilă şi chiar tentantă ideea „revenirii” evreilor în România.
4. Ulterior, când se va împlini numărul (un milion) de evrei care şi-au luat a doua sau a treia cetăţenie în România, iar controlul evreilor asupra instituţiilor publice din România va fi deplin, evreii vor veni cu toţii „acasă”, în proprietăţile lor, fără să existe nici un temei legal pentru a li se interzice să devină astfel o minoritate etnică suprapusă întregii societăţi româneşti.
5. În felul acesta se ajunge la situaţia din 1939, când circa două milioane de evrei alcătuiau minoritatea etnică cea mai numeroasă şi mai înstărită din România, care domina şi controla comerţul, finanţele şi industria din România. Procedeele necinstite folosite de cei mai mulţi evrei pentru a ajunge la acest statut de privilegiaţi îi făcuseră pe evrei să devină minoritatea etnică cea mai primejdioasă şi mai greu de suportat, mai antipatică, pentru toţi ceilalţi locuitori ai României.
6. Scopul final al proiectului Israel în România este instituirea unui control deplin asupra României şi deposedarea în fapt a românilor de teritoriul lor naţional. Beneficiind de experienţa căpătată în Palestina, liderii evrei au adoptat pentru România o strategie diferită, dar cu acelaşi ţel: uzurparea drepturilor pe care românii le au în ţara lor şi asupra ţării lor. ” (restul apelului il puteti citi aici ).

Chiar daca, intre timp, domnul Coja si a schimbat parerile, printr-o simpla afirmatie :” democratia nu poate functiona fara sprijinul masoneriei„, dandu-si arama pe fata, nu inseamna ca cele afirmate in apelul sau nu ar fi valabile. Tocmai de aceea am incercat sa gasesc ceva despre ” Proiectul Israel in Romania”. Tot cautand am dat peste cartea lui Radu Theodoru „Romania ca o prada”. Lasand la o parte faptul ca Radu Theodoru a fost unul dintre membrii fondatori ai PRM, partid din care a fost exclus datorita unor divergente cu CV Tudor, m-am decis sa citesc cartea, care abunda in citate si are o bibliografie foarte stufoasa. Pentru a nu se spune ca trag eu concluzii pripite, am sa va redau, pe rand, capitolele acestei carti cu cateva extrase esentiale din fiecare. La sfarsit veti trage singuri concluzia daca exista sau nu, un asa-numit Proiect ” Israel in Romania”.

Capitolul I: VOCATIA IMPERIALISTA (a evreilor-n.m.)

1. BAZA IDEOLOGICĂ

Rabinul Z.P. Chajes din Viena, membru al lojei masonice Massadok afiliată ordinului evreiesc B’nai B’rith definea astfel imperialismul iudaic în Almanahul naţional iudeu pentru anul 5682: Imperialismul iudaic, singurul care nu oprimă, ci liberează; imperialismul iudaic care-şi are expresiunea cea mai înaltă în aceste cuvinte din Biblie: „Va veni vremea, va trebui să vină vremea când ideile noastre vor umple întreg pământul…” Imperialismul nostru este singurul care poate sfida fără teamă secolele, singurul care nu se teme de retragere, care fără a se rătăci şi invincibil îşi urmează drumul spre ţintă cu un pas lent, dar hotărât 1.(1: A.N. Hâciu, EVREII ÎN ŢĂRILE ROMÂNEŞTI, pag. 224, 253.)

Moise – Cartea V, cap. VI, verset II: Te voi face să intri în ţara pe care am jurat-o părinţilor tai, şi-ti voi da: oraşe foarte frumoase pe care nu tu le-ai zidit; case pline cu tot felul de bunuri pe care tu nu le-ai adunat, puţuri pe care nu tu le-ai săpat, vii şi livezi de măslini pe care nu le-ai plantat; ca să poţi să mănânci şi sa te saturi. (2. BULETINUL ANTl-IUDEO-MASONIC, vol. I, 4, 5, 6, 1930.)

Talmud, rugăciunea de dimineaţă: O, Doamne, dezrădăcinează , surpă, dărâmă şi nimiceşte pe toţi neevreii3.(3. BULETINUL ANTl-IUDEO-MASONIC, vol. 3, pag. 99, 103, 104, 105)

Zenov: De n-ar fi iudeu, n-ar fi nici binecuvântare pe pământ, nici ploaie, nici raze de soare, din care-cauză neamurile goilor nici n-ar putea să existe fără iudei. Lumea s-a creat numai pentru iudei 4 . (4. A.N. Hâciu, op.cit.)

In Parasa Germisimbar 106: Lumea s-a înfiinţat, ca un merit al iudeilor; când li s-a dat legea, au obţinut perfecţiunea absolută de care sunt lipsite popoarele lumii 5. (5. Ibidem.)

Abarbanel Ad. Isaia V: Numai iudeii înseamnă ceva în lumea asta, ei sunt asemănători cu grâul, goii (creştinii) sunt pleava6. (6. N. lorga, NOTE ISTORICE PRIVITOARE LA EVREI, Studii şi Documente XXIII, Arhive Istorice I. )

Scheftal Horviz: Sufletul fiecărui iudeu în parte, are valoare mai mare înaintea lui Dumnezeu decât sufletul unui întreg popor (creştin)7. (7. Bogdan Duicâ, ROMÂNII ŞI OVREII, apuci Dr. R. Fr. Kaindl; Dr. J. Polek, Statistik des Judenthums in der Bukovina, A, Hâciu, op.c, pag. 55.)

Abadath Lepkodes (Pasosa Cheleg chajiucud V, 11 b): Fiecare bărbat iudeu este fiu de rege, iar celelalte neamuri sunt sclave 8. (8. Ihidem: Zieglauer, GESCHITLICHE BILDER AUS DER BUKOVINA ZUR ZEIT DER OSTERREICHISCHEN OCUPAT1ON, 1883.)

Rabi Scheftel (sefatul): Iudeilor li se cuvine numele de om, dar cei nelegiuiţi, cum sunt creştinii idolatri îşi trag originea de la spiritul spurcat şi se numesc porci, iar soţiile lor vite încălţate9. (9. Bujoreanu, COLECŢIUNE DE LEGIUIRILE ROMÂNIEI VECHI ŞI NOI, I.)

Iarăşi Abarbanel (Benachoth 25 b): Poporul ales este demn de viaţă eternă, celelalte neamuri sunt identice măgarilor. Casele goilor sunt nişte grajduri de vite10. (10. A. Hâciu, op.cit)

Porunca lui Iehova, verseteje 12 şi 13, Biblia, învierea legământului: Să nu cumva să faci legământ cu locuitorii ţârii unde ai să intri, ca să nu fie o cursă pentru tine, dacă vei locui împreună; dimpotrivă, sa le dărâmaţi altarele şi să le trântiţi la pământ idolii 11. (11-13. J.B. Brociner, CHESTIUNEA ISRAELIŢILOR ROMÂNI; No. 9 din Puhlicaţiunile ordinului ŞIR (Societatea Israeliţilor Români) Tipografia Mauriciu Kalher, 1913, Bernard Stamhler, L’HISTOIRE DES ISRAELITES ROUMAINS ET LE DROIT D’INTERVENTION; A. Hâciu, op.cit. N. lorga, NOTE ISTORICE PRIVITOARE LA EVREI ÎN TARILE NOASTRE, Revista pentru istorie, arheologie şi filologie III.)

Maimonides zis Vulturul Sinagogii (Grittin 57): Poruncit este către datorii lui Israel şi ereticii cum este Iisus Nazarineanul şi urmaşii lui să fie omorâţi şi zvârliţi în vâltoarea osândei veşnice12.

Rabbi Salman: Celui mai blând dintre şerpi scoate-i ochii, pe cel mai bun dintre creştini, ucide-l13

Isac Blumchen: Stăpânim asupra Franţei în virtutea aceluiaşi drept ce l-au invocat europenii ca să nimicească pieile-roşii şi să aservească pe cafri şi pe congolezi, dreptul rasei superioare asupra unei rase inferioare. Este o lege a naturii.(14-15. Zamfir C. Arbore, BASARABIA ÎN SECOLUL XIX, Bucureşti, 1899, ediţiunea Academiei Române)

Theodor Herzl – Un stat evreiesc – pag. 5.23: Noi suntem un popor… Când noi slăbim, noi devenim un proletariat revoluţionar, slujbaşi subordonaţi ai unui partid revoluţionar; când noi ne întărim se întăreşte în acelaşi timp şi teribila noastră putere a banului15.

John Clayton în The Chicago Tribune: Troţki conduce pe radicalii jidovi spre stăpânirea lumii. Bolşevismul este numai un instrument pentru acest plan16. (16. A. Hâciu, op.cit, pag. 102.)

O cât de sumară analiză a textelor de mai sus, atât aparţinând epocii arhaice cât şi epocii moderne demonstrează că doctrina religioasă a evreilor este una de un rasism feroce. Afirmă superioritatea rasială a poporului ales de Dumnezeu, în virtutea căreia evreii au dreptul şi datoria să stăpânească lumea. Doctrina hitleristă n-a fost decât o adaptare germanică a doctrinei rasiale evreieşti. Rasismul german aplicându-se doar în Germania şi în ţările europene cucerite pentru scurt timp n-a avut urmări istorice notabile, rezumându-se la metode brutale de a transforma învinşii sau „rasele inferioare” în mână de lucru, pentru a suplini muncitorii germani înrolaţi în armată. Rasismul german a acţionat într-o perioadă istorică limitată la un deceniu, rasismul iudeu acţionează perseverent din zorii istoriei umane. Raza lui de influenţă atinge toate popoarele lumii pe teritoriul cărora vieţuiesc minorităţi iudaice sau sunt implantate instituţii comerciale financiare evreieşti. Pe măsura conştientizării rasismului iudeu ca factor spiri­tual unificator al diasporei iudaice, pe măsura întăririi puterii financiare a evreimii internaţionale, după eludarea măsurilor financiare restrictive prin inventarea de către bancherii iudei a instrumentelor de credit şi schimb, instrumente prin mijlocirea cărora au putut controla sistemul financiar bancar creştin; pe măsura modernizării mijloacelor de informare şi comunicaţii, s-a structurat, consolidat şi a devenit operativ conceptul de Republică Universală, o suprastructură statală care să conducă umanitatea. Suprastructură formată exclusiv din evrei, având un rege universal din seminţia biblicului David.

2. DOCTRINA IMPERIALISTĂ

• Protocol 14: În această diferenţă între păgâni şi noi înşine, în abilitatea de a gândi şi de a raţiona se vede clar pecetea decretării noastre ca popor ales, ca fiind oameni superiori in contrast cu păgânii care au mai mult o fire instinctivă şi animalica. Ei observă dar ei nu pot prevedea şi ei nu inventează nimic… Reiese clar din acestea că natura însăşi ne-a predestinat pe noi pentru a stăpâni şi conduce lumea .(17. Comte d’Hauterive, MEMOIRE SUR L’ETAT ANCIEN ET ACTUEL DE LA MOLDAVIE, Bucarest, GoBl, 1902. 342; 18. G. Zâne, ECONOMIA DE SCHIMB ÎN PRINCIPATELE ROMÂNE, Bucureşti 1930, A. Hâciu, op.cit.)

Protocol 1: Deja din timpurile vechi, noi am fost cei dintâi care am strigat in mijlocul poporului cuvintele: LIBERTATE, EGALITATE, FRATERNITATE. Aceste cuvinte au fost repetate mult timp de papagalii inconştienţi, adunaţi de pretutindeni prin această momeală cu care noi am minat prosperitatea lumii şi adevărata libertate personală… Presupusul inteligent şi dibaci păgân n-a înţeles simbolismul cuvintelor rostite; n-a observat înţelesul lor contradictoriu; n-a băgat de seamă ca în natură nu există, egalitatea 19. (19. Ibidem.)

… S-a observat că oamenii cu instincte rele sunt mai numeroşi decât cei cu instincte bune; de aceea cele mai bune rezultate pentru guvernarea lor se vor obţine prin intimidare şi violenţă şi nu prin argumente academice…20(20. A. Hâciu, op.cit)

… Poporul în masă şi oamenii din mase sunt conduşi de pasiuni extrem de frivole, de credinţe, obiceiuri, tradiţiuni şi teorii sentimentale şi sunt înclinaţii spre diviziuni în partide, un fapt care împiedică orice fel de acorduri între ei, chiar dacă acordul este aşezat pe o bază perfect logică. Orice deciziune a gloatei depinde de o majoritate accidentală sau aranjată de mai înainte…21 (21. A. Hâciu, op.cit, URICARIUL LUI CODRESCU, V. 336.)

… Pentru a întocmi un plan de acţiune folositor, este necesar a lua în consideraţie mentalitatea, şovăiala, nestatorinicia mulţimii… Este necesar a ne da seama că puterea maselor este oarbă, fără raţiune şi fără inteligenţă.22 (22-25. Ibidem, pag. 45; M. Kogălniceanu, Arhiva românească ed. II,vol. II, DIN RĂSPUNSUL DIVANULUI MOLDOVENESC CĂTRE GENERALUL ENZERBERG, GUVERNATORUL BUCOVINEI, M. Muşat – I. Ardeleanu, DE LA STATUL GETO-DAC LA STATUL UNITAR, Ed. ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1983.)

…Triumful nostru a fost astfel înlesnit prin faptul că în relaţiile cu poporul de care avem nevoie, noi am atins întotdeauna cele mai sensibile coarde ale sufletului omenesc, speculând lăcomia şi poftele nesăţioase ale oamenilor. Fiecare din aceste slăbiciuni omeneşti luate separat, sunt capabile de a paraliza iniţiativa şi de a pune voinţa poporului la dispoziţia celui care târguieste acţiunile sale 23.

Protocol 5: în toate timpurile, naţiunile ca şi indivizii au luat cuvintele drept fapte. Pentru aceste motive noi vom crea instituţiuni cari vor căuta să arate în mod cât mai atrăgător interesul lor pentru progres 24.

Protocol 11: Creştinii sunt ca o turmă de oi… Ei vor închide ochii la orice, pentru că noi le vom promite că le vom reda toate libertăţile care li s-au luat… pentru a obţine printr-o metodă ocolitoare ceea ce nu se poate obţine de rasa noastră împrăştiată printr-o metodă di­rectă.

…De obicei cei care se intrunesc mai usor in societati secrete sunt cei care voiesc sa ajunga cu orice pret, cei care cauta sa se agate de orice pentru a parveni… ne putem da seama ca acestia sunt usor de manuit si ca pot deveni lesne instrumentul planurilor noastre.

… Creştinii se întrunesc în loji din curiozitate sau în speranţa că prin ele îşi vor deschide drumul spre distincţiuni sociale… noi le înlesnim aceste succese aşa că putem câştiga avantaje din vanitatea născută de aceste succese pentru că prin aceasta poporul inconştient primeşte sugestiunile noastre fără a le mai examina…

…Vă puteţi imagina până la ce grad de naivitate inconştientă poate fi adus cel mai inteligent creştin prin aceste vicleşuguri şi ce uşor este a-l descuraja… sau a-l aduce într-o stare de supunere servilă dacă voieşte a-şi recâştiga situaţia.

… În timp ce noi vom predica liberalismul la păgâni, noi vom ţine poporul nostru şi pe proprii noştri agenţi într-o supunere necondiţionată 25.

* * *

n.m. – Stiu ca multi se indoiesc de autenticitatea acestor Protocoale si le considera o „facatura defaimatoare”  la adresa evreilor. Totusi, cum se face ca rezumatul acestor idei continute in protocoale, exista in discursurile unor evrei ? Dar sa revenim la cartea lui R.Th.

Giovanni Papini are în volumul GOG26(26. Gheorghe G. Bezviconi, CĂLĂTORI RUŞI ÎN MOLDOVA ŞI MUNTENIA, Bucureşti, 1947.) un fel de expozeu teoretic făcut de un evreu, dr. Ben Rubi presupus candidat la ocuparea postului de secretar/ un fel de sinteză explicită a PROTOCOALELOR, demonstrând că sionismul duce un război psihologic implacabil împotriva restului umanităţii şi că anarhia, dezinformarea, calomnia, destabilizarea, zvonul, negarea valorilor naţionale sau universale, fac parte din arsenalul lui curent, îi dăm cuvântul lui Ben Rubi: … La sfârşitul secolului al XlX-lea, Europa lui Tolstoi, Ibsen, Nietzche, Verlaine îşi făcea iluzia ca a trăit una din marile epoci ale omenirii; dar apare un evreu din Budapesta, Max Nordau şi explică în joacă cum faimoşii voştri poeţi sunt nişte degeneraţi şi că civilizaţia voastră este întemeiată pe minciună… Sau că un evreu din Freiberg-Moravia, Sigmud Freud descoperă în cavalerul cel mai victorios un invertit potenţial, un incestuos sau un asasin; sau alt evreu, vienezul Weininger uzurpă idealul feminin, demonstrând că femeia este o fiinţă ignobilă şi respingătoare, un abis de murdărie şi josnicie; sau apare evreul parizian Bergson care anulează rolul intelectului în cunoaşterea adevărului, demolând edificiul milenar al platonismului şi conchide că gândirea conceptuală este incapabilă să prindă realitate. Aşa se întâmplă cu evreul Solomon Reinach din Saint-Germain-en-Laye care coboară marile religii de pe soclul lor la nivelul de rămăşiţe ale vechilor tabu-uri; sau ca evreul din Ulm, Einstein care dinamitează reperele tradiţionale şi universale Spaţiul şi Timpul, instituind conceptul relativităţii universale; raţionalismul ştiinţific este atacat de evreul Meyerson din Lublin…

PARANOIA REPUBLICII UNIVERSALE

1. BAZA IDEOLOGICĂ

Protocol 7: Trebuie să forţam guvernele creştine să adopte masuri care să ajute vastul nostru plan, care se apropie deja de scopul său triumfător, exercitând o presiune asupra opiniei publice aţâţată şi care în realitate a fost organizată de noi prin ajutorul aşa-numitei marea putere a presei. Cu puţine excepţiuni ea a căzut deja în mâinile noastre.

Protocol 24: …Acum doresc sa discut mijlocul prin care rădăcinile casei regelui David vor străbate în cele mai adânci straturi ale pământului. Această dinastie, chiar în zilele de azi a dat oamenilor noştri înţelepţi directori educatori ai tuturor spiritelor omeneşti, puterea de a stăpâni afacerile mondiale.

Protocol 5: …O coaliţiune a creştinilor poate lupta cu noi un timp limitat, dar noi suntem asiguraţi contra acesteia prin înrădăcinarea disensiunilor între ei până la o atâta profunzime încât să nu se poată scoate afară. Noi am creat antagonismul dintre interesele personale şi naţionale ale păgânilor aţâţând urile religioase şi de rasă pe care le-am hrănit în inimile lor timp de 20 de secole.

Protocol 1: …Cu instabilitatea de azi a tuturor autorităţilor puterea noastră va deveni mai inatacabilă… din cauză că ea va fi invizibila până ce va câştiga destulă tărie aşa că nici un fel de încercare dibace sa n-o mai poată submina.

Protocol 2: …Este indispensabil pentru scopurile noastre ca, atât pe cât este posibil, războaiele să nu aducă a vantaje teritoriale. Aceasta va schimba războiul într-o luptă economică… într-o asemenea situaţie ambele părţi vor fi plasate sub stăpânirea agenţilor noştri internaţionali cu milioanele lor de ochi, a căror viziune nu este împiedicată de nici o frontieră. Atunci drepturile noastre internaţionale vor elimina drepturile naţionale în cel mai strict sens şi vor guverna guvernele după cum ele guvernează pe supuşii lor.

Protocol 9:… În realitate nu există obstacol înaintea noastră. Supra-guvernul nostru are un statut atât de extra-legal încât el poate fi desemnat prin cuvântul energic şi tare: dictatură… în timpul de faţă noi suntem cei care facem legile.

Protocol 11:… Dumnezeu ne-a dat nouă, poporul său ales, ca o pedeapsă, împrăştierea şi această situaţie ca re părea tuturora fi slăbiciunea noastră, a fost marea noastră putere. Ea ne-a adus pe noi azi pe pragul stăpânirii universale.

Protocol 10: …Este nevoie de a uza toată lumea prin disensiuni, animozităţi, certuri, foamete, boli până ce creştinii nu vor mai găsi alt drum de scăpare decât un apel la banii şi puterea noastră. Noi vom uza şi slei pe creştini prin toate acestea într-atât încât ei vor fi constrânşi să ne ofere nouă o autoritate internaţională şi graţie acestei situaţii ne va fi posibil să absorbim toate forţele guvernamentale ale lumii şi astfel să formăm un supraguvern.

Protocol 7: …Pentru a demonstra că guvernele creştine ale Europei au devenit sclavele noastre, noi vom arăta tuturor puterea noastră prin crime şi violenţe, adică prin domnia teroarei… La orice act de opunere noi trebuie să fim gata de a răspunde băgând în război cu vecinii ţările care îndrăznesc să ni se opună nouă şi dacă ţările învecinate vor face planul de a ni se opune înţelegându-se între ele în mod colectiv, noi trebuie să dezlănţuim un război mondial27.(27. Mircea Muşat, Ion Ardeleanu, DE LA STATUL GETO-DAC LA STATUL ROMAN UNITAR, Ed. ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1983, pag. 229.)

Theodor Herzl:… Eu cred că chestiunea evreiască nu este nici o chestiune socială, nici una religioasă, deşi adesea ea se prezintă sub una sau cealaltă formă. Ea este o chestiune naţionala care nu poate fi soluţionată decât prezentând-o ca o chestiune mondială politică pentru a fi discutată şi controlată de toate naţiunile civilizate adunate în consiliu 28.(28. N. lorga, IZVOARELE CONTEMPORANE ASUPRA MIŞCĂRII LUI TUDOR VLADIMIRESCU, Bucureşti, 1921; Emil Vârtosu, TUDOR VLADIMIRESCU, GLOSE, FAPTE ŞI DOCUMENTE NOI (1821), Bucureşti, 1927; DOCUMENTE PRIVIND ISTORIA ROMÂNIEI. RĂSCOALA DIN 1821, voi. I, Documente interne, Ed. Academiei, Bucureşti 1959; Gh. Iscru, MOMENT CRUCIAL ÎN ISTORIA MOD­ERNĂ A ROMÂNIEI, Ed. Politică 1981.)

2. STRATEGIE; TACTICĂ; MIJLOACE ŞI INSTRUMENTE

Pentru a-şi atinge obiectivul, vârfurile evreimii mondiale au pus un -accent hotărâtor pe organizarea evreimii, au elaborat o strategie pe timp scurt, mediu şi lung, tactici continentale, construind mijloacele şi instrumentele necesare realizării scopului propus. Trebuie menţionat că procesul de organizare s-a desfăşurat pe structuri istorice existente care au fost modernizate şi activate la scară mondială. Este îndeobşte cunoscut că fiecare insulă etnică evreiască din orice ţară de pe glob alcătuieşte o comunitate închisă, autoghetoizându-se spaţial, religios, moral şi social. Că aceste comunităţi au propriile lor legi, că stau sub autoritatea absolută a rabinilor care perpetuează vechiul consiliu general de guvernământ numit – SANHEDRIN, pe care evreii bolşevici din Rusia 1-au transformat în comisariatele poporului. Continuatorul Sanhedrinului este tribunalul numit BETH-DIN. KAHALUL ar fi guvernământul propriu zis.

Fiecare comunitate evreiască din oricare ţară este organizată ca un stat în stat. Până în ultimele decenii ale secolului trecut vârfurile religioase şi financiare ale acestor comunităţi se ţineau la curent cu relaţiile dintre comunitate şi stat prin scrisori purtate de negustori, diplomaţi, medici sau curieri. Din cele mai vechi timpuri comunităţile evreieşti au fost legate suprastatal printr-un schimb activ de informaţii.

Mai mult! Tot din acel timp(1611-n.m.) se vorbeşte de Principii în Exil, conducători ai evreilor împrăştiaţi prin comunităţile ebraice din diferite ţări ale lumii, numiţi şi exilarhi. Aceştia judecau, dădeau legi, puteau fi itineranţi sau stabili. Mai există ei şi astăzi? Congresele mondiale evreieşti se pare că le-ar confirma existenţa, în ENCICLOPEDIA IUDAICĂ scrie: Destul de curios, exilarhii sunt încă menţionaţi în oficierea Sabatului după ritualul Ashkenazim…

Dacă exilarhii există înseamnă că nobleţea iudaică a păstrat peste secole Sanhedrinul, consiliul superior iudeu compus din 71 de membri numiţi de principe, nu aleşi de popor, stăpânind cu autoritate de necontestat. Tot Enciclopedia de mai sus spune că Sanhedrinul a avut un caracter aristocratic şi îşi autoatribuia autoritatea şi că era compus din membrii ale celor mai influente familii nobile şi ai preoţimii. Iată că Napoleon Bonaparte reînvie Sahendrinul desfiinţat formal prin anii 70 d.H. şi anume: spre rezolva probleme ale chestiunii israelite din Franta deci evreimea devenise o forţa în Franţa acelui timp, s-a convocat o Adunare a Notabililor evrei. De fapt notabilii evrei au convocat Sanhedrinul la Paris în ziua de 9 februarie 1807, ştiind noi ca revoluţia franceză a fost opera evreimii franc-masonice şi ca, indirect Napoleon a ajuns împărat speculând haosul postrevoluţionar. Iată că o forţă naţională, Napoleon, este obligat sa trateze cu o forţă supranaţionalâ, Sanhedrinul evreiesc de la 1807, care declară că este identic cu vechiul Sanhedrin fiind: o adunare legala învestită cu puterea de a întocmi ordonanţe în scop de a perpetua fericirea Israelului 31. (31. Emil Vârtosu, NAPOLEON BONAPARTE ŞI PROIECTUL UNEI REPUBLICI ARISTOCRATICEŞTI ÎN MOLDOVA, ed. a H-a, Bucureşti, 1947.)

Concluzia este limpede, încă de la 1807 evreime răspândita pe tot globul a avut un organ central d conducere care şi-a asumat conducerea politică a unui popor unitar prin credinţa religioasă, economia financiară şi scopul de hegemonie universală. De la acest Sanhedrin derivă Congresele Mondiale evreiesti care stabilesc obiectivele, strategiile şi mijloacele politicii suprastatului bancar-financiar-evreiesc, ultimul Congres Mondial având loc anul acesta în S.U.A., statul suport al suprastatului iudeu, hotărârile lui pentru România fiind puse în practică de rabinul şef Moses Rosen.

* * *


De Purim, fortele israeline ataca moscheea Al-Aqsa

Forţele israeliene au atacat moscheea Al-Aqsa, componenta a zonei Al-Quds din Ierusalim, pentru a combate o serie de protestatari palestinieni din zona.

Ciocnirile au erupt în complexul sfânt după ce forţele israeliene au atacat zona pentru a împinge afară zecii de protestatari palestinieni de pe solul moscheei Duminică, a raportat un corespondent al press TV.

Poliţia a închis, de asemenea, drumurile în oraşul vechi al Al-Quds, în partea ocupată a oraşului, pentru a preveni intrarea tuturor palestinienilor sub 50 de ani.

Protestatarii palestinieni au răspuns la atac aruncand cu pietre. Un palestinian a fost arestat în ciocniri.

Demonstranţii pare-se ca si-au petrecut noaptea la moschee în urma unui anunţ al coloniştilor israeliene in care se cerea intrarea pe site-ul sfânt pentru a celebra Sărbătoarea evreiasca de Purim.

Israelul a ocupat Estul Al-Quds în timpul unei agresiuni in 1967 şi mai târziu a anexat-o. Statutul oraşului este printre cele mai spinoase probleme al aşa-numitului proces de pace cu palestinienii, subliniind realitatea că orice stat palestinian ar trebui să includă oraşul drept capitală. 
http://www.presstv.ir/detail.aspx?id=119685&sectionid=351020201

Desi este sarbatoare, israelienii nu se pot abtine de la rautatile care zac in ei de secole. Insasi sarbatoare de Purim este o celebrare nu a eliberarii evreilor de sub persi( iranienii de azi), asa cum le place lor sa spuna, ci a uciderii cu sange rece a celor 75.800 de persi nevinovati si a celor 10 fii ai lui Aman.

 Cruzimea Esterei si a iudeilor se vede aici: ” În acea zi s-a adus la cunoştinţă regelui numărul celor ucişi în cetatea Suza. Atunci regele a zis către regina Estera: „În cetatea Suza, au ucis Iudeii cinci sute de oameni şi pe cei zece fii ai lui Aman. Ce vor fi făcut ei în celelalte ţări ale regelui? Care este dorinţa ta? Ea ţi se va împlini. Şi ce dorinţă mai ai? Că ea îţi va fi împlinită”. Estera a răspuns: „De binevoieşte regele, să se îngăduie Iudeilor celor din Suza să facă acelaşi lucru şi mâine, pe care l-au făcut astăzi, iar pe cei zece fii ai lui Aman să-i spânzure„. Şi a poruncit regele să se facă aşa; s-a dat poruncă în Suza şi pe cei zece fii ai lui Aman i-au spânzurat. Şi s-au adunat Iudeii cei din Suza şi în ziua a paisprezecea a lunii lui Adar şi au omorât trei sute de oameni, dar la jaf nu şi-au întins mâinile.Iar ceilalţi Iudei care se aflau în ţările regelui s-au adunat ca să-şi apere viaţa lor şi să fie netulburaţi de vrăjmaşii lor. Aceştia au omorât din duşmanii lor şaptezeci şi cinci de mii, iar la jaf nu şi-au întins mâinile. Aceasta s-a petrecut în treisprezece ale lunii lui Adar. În ziua de paisprezece a aceleiaşi luni s-au liniştit şi au făcut-o zi de ospăţ şi de veselie.” Cartea Esterei, 9.11-17

 Nu degeaba le-a zis Iisus : ” Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii.” Ioan, 8.44

 Se pare ca timpul ii preseaza tare si incearca in orice fel si chip, sa puna mana pe locurile din jurul Domului Stancii pentru a-l putea darama si construi noul templu. In curand vine 16 martie si ei inca n-au rezolvat problema.

Purimul este considerata cea mai vesela sarbatoare a evreilor in ciuda faptului ca Talmudul cere razbunarea sangeroasa a tuturor neplacerilor, in aceste doua zile. Nici nu ma mir, pentru ca uciderea ne-evreilor este cea mai mare bucurie pe care o poate avea un evreu.

Adevarul despre Talmud

M-am hotarat sa public acest articol pentru ca am observat, din comentariile de pe site-ul meu, ca lumea nu stie exact cine sunt adevaratii dusmani ai crestinilor. Unii cred ca sunt catolicii, altii ca musulmanii, iezuitii, etc.  Total gresit pentru ca adevaratii dusmani ai crestinilor, in special ai lui Iisus, sunt EVREII. Din pacate oamenii citesc anumite site-uri si articole si isi insusesc opiniile celor care le scriu, fara a cauta sa afle adevarul, prin citirea mai multor surse, de opinii si genuri diferite. Am fost acuzata ca am ceva impotriva evreilor. Nu am nimic cu ei din motive personale dar nu pot sa accept ceea ce se intampla in lume, datorita lor. In mod intentionat si gresit, atentia oamenilor este indreptata spre tot felul de dusmani, care chiar daca exista, sunt manipulati tot de evrei. Daca pana acum n-ati inteles ca tot ce s-a intamplat in lumea asta s-a datorat evreilor, poate citind acest articol veti intelege, daca nu, imi pare rau pentru cei naivi care vor avea o surpriza mare atunci cand vor descoperi adevarul, dar s-ar putea sa fie prea tarziu. Multi dintre oameni cred ca daca au citit Biblia este suficient. Parerea mea este ca trebuiesc citite cartile tuturor religiilor si apoi sa ne facem afirmatii sau sa combatem. Majoritatea nu ati citit nici Coranul, nici Talmudul si  nici Tora-care desi se zice ca este Vechiul Testament, in varianta evreiasca a suferit unele ” mici modificari ” esentiale, ca si variantele  Bibliilor pocaitilor. Poate lecturarea acestui material ii va aduce cu picioarele pe pamant pe cei care le plang de mila evreilor. Ca ii plangeti sau nu veti avea aceeasi soarta ca si mine, care-i arat cu degetul, pentru simplul fapt ca nefiind evrei, pentru ei toti sunteti niste Goyimi, Gentili, neamuri sau asa cum frumos spune Cartea lor de capatai, Talmudul, niste animale non-umane.

Imi cer iertare de la Dumnezeu pentru blasfemiile pe care le-am tradus si transcris in acest articol, dar am considerat de datoria mea, ca si crestina, mai ales ortodoxa, sa va aduc la cunostinta  invataturile  dupa care se ghideaza intreaga viata si politica a evreilor, fie ei sionisti sau crestini, si pe care ei vor sa le impuna lumii intregi. Pentru ca aceasta este religia lui Antihrist la care se vor inchina cei multi, cu sau fara stiinta. Dumnezeu sa ne ajute!

Si inca ceva, in loc sa cautati data exacta a inceputului sfarsitului lumii mai bine v-ati deschide ochii si mintea, ca sa intelegeti ca de fapt ne apropiem de incheierea acestei perioade si ca timpul de a va aseza intr-o barca sau alta este aproape inexistent. Eu am ales-o pe a mea si merge contra curentului. Voi???

Adevărul despre Talmud este un material, cu drept de autor, extras din  cartea lui Michael A. Hoffman  „Zeii  ciudati ai iudaismului”, care a fost publicata în anul 2000. Duplicarea neautorizată este strict interzisa . Adevărul despre Talmud-o expunere documentata a supremaţiei rabinice in materie de URA. Copyright © 2000-2006 de Michael A. Hoffman II-Toate drepturile rezervate

Introducere

  Talmudul este cartea cea mai sfântă a iudaismului (de fapt, o colecţie de cărţi). Autoritatea ei are prioritate faţă de Vechiul Testament in iudaism. Dovada aceasta poate fi găsită în Talmud-ul in sine, Erubin 21b (Soncino ediţie): „Fiul meu, să fie mai atent în respectarea cuvintelor scribilor decât în cuvintele din Tora (Vechiul Testament).” Supremaţia Talmudului asupra Bibliei, în statul israelian poate fi observata, de asemenea, în cazul evreilor negri etiopieni. Etiopienii cunosc foarte bine Vechiul Testament. Oricum, religia lor este atât de veche incat precede scribii  Talmudului „, de care etiopienii nu au cunoştinţe.Conform NY Times din 29 septembrie 1992, p. 4:  „Problema este că tradiţia evreiască etiopiana nu merge mai departe decât Biblia sau Tora; comentariile târzii ale Talmudului şi alte comentarii care constituie baza tradiţiilor moderne, niciodată nu s-au intersectat cu calea lor”.  Deoarece acestia nu sunt traficanţi de tradiţie Talmudica, evreii negri etiopieni sunt discriminaţi şi  le-au fost interzise de către sioniştii efectuarea căsătoriilor, înmormântărilor şi a altor servicii în statul israelian. Rabinul Joseph D. Soloveitchik este considerat ca fiind unul dintre cei mai influenţi rabini ai secolului 20, lider „incontestabil”  al iudaismului Ortodox şi autoritate de top internaţional privind Halakha (legea religioasa evreiasca).  Soloveitchik a fost responsabil pentru instruirea şi coordonarea a  mai mult de 2.000 de rabini, „o întreagă generaţie” de lideri evrei. Reporterul NY Times pe teme de  religie, Ari Goldman, a descris baza autorităţii rabinului: ” „Soloveitchik provine dintr-un lung şir de distinsi savanţi in studiul Talmudului … Până la 20 de ani, el s-a dedicat aproape exclusiv studiului Talmudului … El a venit lă Elchanan Yeshiva University’s Seminarul Teologic, unde a rămas de preeminent profesor în Talmud … El a deţinut titlul de Leib Merkin profesor de Talmud … stand in timpul şedinţei cu picioarele încrucişate în faţa unei mese pe care se afla un volum deschis din Talmud. ” (NY Times, 10 aprilie, 1993, p. 38).  Nicăieri  Goldman nu se referă la cunoaştintele despre Biblie ale lui Soloveitchik ca bază pentru a fi autoritatea indrumatoare in domeniul legii evreieşti.  Scrisorile de acreditare ale rabinului sunt toate pe baza stăpânirii incontestabile a  Talmudului. Alte studii sunt în mod clar secundare. Cronica Evreiasca din Marea Britanie din 26 martie 1993 spune că, în şcoalile religioase (Yeshiva), evreii sunt „dedicati Talmudului, excluzand orice altceva.”  Talmudul anuleaza Biblia: Scribii evrei pretind ca Talmudul este, parţial, o colecţie de tradiţii pe care Moise li le-a dat într-o formă orală.  Acestea nu fuseseră încă scrise în timpul lui Isus. Hristos a condamnat tradiţiile Mishnah (Talmudul timpuriu), precum şi pe cei care l-au predat (cărturari şi Farisei), pentru că Talmudul anuleaza învăţăturile Bibliei Sfânte.  Shmuel Safrai în Literatura Inteleptilor partea intai (p. 164), subliniază că, în capitolele 4 şi 5 din Tratatul Gittin al Talmudului, Talmudul anuleaza învăţătura biblică cu privire la creditarea cu bani: „Hillel a decretat „prozbul”-ul pentru binele lumii. Prozbul-ul este o ficţiune juridică care permite  colectarea datoriilor după anul Sabbatic şi a fost intentia lui Hillel, prin urmare, de a invinge teama creditorilor de a nu isi pierde banii. Avertismentul celebru al lui Isus Hristos despre tradiţia oamenilor de a lua in van  Scriptura (Marcu 7:1-13), este, de fapt, o trimitere directă la Talmud, sau mai exact,  la precursorul acestuia, prima parte- Mishnah, care a existat în formă orală, în timpul vieţii lui Hristos, înainte de a fi consemnat în scris. Marcu capitolul 7, de la versetul unu pana la treisprezece, reprezintă condamnarea relevanta, de catre Domnul Nostru Iisus, fata de Mishnah. Din păcate, datorită ignoranţei abisale din zilele noastre, ideea, pe scară largă „iudeo-creştină”, este că Vechiul Testament este cartea suprema a iudaismului. Dar  lucrurile nu stau aşa.  Fariseii predau pentru doctrina poruncile rabinilor, nu pe cele ale lui Dumnezeu. Comentariul Talmudic pe marginea Bibliei este legea supremă a acestora, şi nu Biblia în sine. Acest comentariu într-adevăr, după cum Isus a spus, anuleaza legile lui Dumnezeu, nu le menţine. Ca studenţi ai Talmudului, ştim ca acest lucru este adevărat. Savantul evreu Hyam Maccoby, in Procesul  iudaismului,  l-a citat pe Rabinul Yehiel Ben Iosif: „În plus, fără Talmud, nu am fi în măsură să înţelegem pasaje din Biblie … Dumnezeu a dat această autoritate înţelepţilor şi tradiţia este o necesitate precum Scriptura. Inteleptii, de asemenea, hotarasc ei insisi … cineva care nu a studiat Talmudul nu poate înţelege Scriptura. ”  Există o sectă de tineri evrei care face un efort considerabil pentru a se feri de Talmud şi adera la Vechiul Testament singura.  Acestia sunt Karaites, un grup care, în trecut, a fost cel mai urât şi grav persecutat de rabinatul ortodox al evreilor.  La Mishnah, rabinii  au adăugat  mai târziu, Gemara (comentariile rabinice). Împreună, acestea formeaza Talmudul. Există două versiuni,  Talmudul Ierusalimului şi Talmudul babilonian. Talmudul babilonian este privit ca fiind versiunea cu autoritate: „Autoritatea  Talmudului babilonian este, de asemenea, mai mare decât cea a Talmudului Ierusalimului. În caz de dubiu primul este decisiv.” (RC Musaph-Andriesse, From Torah to Kabbalah: A Basic Introduction to the Writings of Judaism , p. 40). Acest studiu se bazează pe evreiescul-autorizat  Talmud babilonian.  Noi am publicat aici cuvintele legalizate ale Talmudului evreiesc.  Studiati-le pentru voi. Noi publicam următoarele documente de necontestat în speranţa de a elibera omenirea, inclusiv pe  poporul evreu, de iluziile corozive şi rasismul din această  scriere talmudica de ură , care este manualul evreilor ortodocşi şi hasidici din întreaga lume.  Punerea în aplicare, de către Evreii suprematisti, a scrierii de ură talmudica a cauzat suferinţe nespuse de-a lungul istoriei, iar acum, în Palestina ocupata, acesta este folosit ca o justificare pentru uciderea în masă a civililor palestinieni. Talmudul ii defineşte în mod specific pe toţi cei care nu sunt evrei ca fiind animale non-umane .

Unele Învăţături din Talmudul evreiesc:

 În cazul în care un evreu ar trebui să savarseasca Pacat–  Azi Vii Maine Pleci –

 Kattan 17a: Daca un evreu este tentat să facă rău el ar trebui să mearga intr- un oraş unde nu este cunoscut şi sa faca rău acolo.

Pedeapsa pentru  neascultarea rabinilor-

Erubin 21b:  Oricine nu asculta de rabini merită moartea şi vor fi pedepsiţi prin fierberea în excremente fierbinti în iad.

 Lovirea unui evreu este echivalenta cu lovirea lui Dumnezeu

Sanhedrin 58b:  Dacă un păgân (Gentile) loveste un evreu, gentile trebuie să fie ucis. 

 Este in regula sa-i inseli pe ne-evrei

Sanhedrin 57a:  Un evreu nu trebuie să plătească unui ne- evreu ( „Cuthean”) salariile datorate de el pentru munca prestata.

Evreii au Statut juridic Superior- 

Baba Kamma 37b: „Dacă un bou al unui israelit raneste un bou al unui Canaanit nu există nici o răspundere, dar, în cazul în care un bou al unui Canaanit raneste un bou al unui israelit … acesta din urma trebuie să fie în întregime platit.”

 Evreii pot sa fure de la ne-evrei

Baba Mezia 24a:  În cazul în care un evreu gaseste un obiect pierdut de un Gentile ( „păgân”), acesta nu trebuie sa fie returnat. (Afirmat, de asemenea, în Baba Kamma 113b); Sanhedrin 76a: ” Dumnezeu nu va schimba un evreu care „isi căsătoreşte cu fiica cu un om batran sau ia o soţie pentru fiul său minor sau întoarce un articol pierdut la un pagan. ”

 Evreii pot fura si ucide ne-evreii

Sanhedrin 57a:  Când un evreu ucide un ne-evreu ( „Cuthean”), nu va fi nici o pedeapsa cu moartea.  Ce un evreu fura de la un Gentile poate să  păstreze.

 Baba Kamma 37b:  Gentilii sunt în afara protecţiei legii şi Dumnezeu a „pus banii lor la dispozitie în Israel.”

  Evreii pot sa-i minta pe ne-evrei

Baba Kamma 113a: Evreii pot folosi minciuni ( „subterfugii”) pentru a eluda un Gentile.

 Copiii ne-evreilor sunt sub-umani

 Yebamoth 98a: Toti copiii Gentililor sunt animale.

Abodah Zarah 36b:  Fetele Gentililor sunt într-o stare de necuratenie (mizerie), de la naştere.

Abodah Zarah 22a-22b : Gentilii prefera sexul cu vacile.

 Insulte la adresa Maicii Domnului, Fecioara Maria –

Sanhedrin 106a: Spune ca mama lui Iisus a fost o curvă: „Ea care a fost descendenta a printilor si guvernatorilor a curvit cu dulgherii.”

De asemenea, în nota de subsol # 2 la Shabbath 104b din ediţia Soncino, se afirmă că în varianta”necenzurata”  a textului Talmudului este scris că mama lui Isus, „Miriam coafeza,” a facut sex cu multi barbati.

 Privitor la faptul ca Iisus a murit tanar– 

Un pasaj din  Sanhedrin 106 se refera la vârsta fragedă, la care Iisus a murit: „-Ai auzit cat de batran a fost Balaam (Isus) ? – El a răspuns: Nu este  fapt declarat dar daca asa este scris, barbatii ai dracului si inselatori nu ar trebui sa trăiasca nici jumătate din zilele lor daca rezultă că el a avut treizeci şi trei sau treizeci şi patru ani. ”

 Isus în Talmud:

 Blasfemiile oribile împotriva lui Iisus Hristos

Deşi este o practică standard de  dezinformare a apologeţilor Talmudului de a nega că acesta conţine orice referiri injurioase la adresa lui Iisus Hristos, anumite organizatii  ortodoxe evreiesti sunt mult mai deschise şi recunosc că Talmudul, nu numai  ca il menţionează pe Iisus, dar il si denigreaza (ca fiind un vrăjitor şi un  ciudat dement sexual).  Aceste organizatii evreiesti ortodoxe admit acest lucru, probabil, din credinţa că supremaţia evreiască este atât de bine stabilita în lumea modernă incat nu trebuie să se mai preocupe de reacţiile adverse.

De exemplu, pe site-ul internet al grupului Ortodoxe evreiesc hasidic Lubavitch – unul dintre cele mai mari din lume – găsim următoarea declaraţie, completata cu citate talmudice:

 „Talmudul (ediţia babiloniana) înregistreaza alte păcate alte lui ” Iisus Nazarineanul „: 

1) El şi discipolii săi  au practicat vrăjitoria şi magia neagra,  i-au condus pe evrei la rătăcirea în idolatrie şi au fost sponsorizati de puterile straine ale gentililor(” agenturili straine”- daca va mai amintiti-nota mea) cu scopul de a submina cultul evreiesc (Sanhedrin 43a).

2) A fost imoral sexual,  a venerat statui de piatră (de caramida este menţionat), s-a rupt de poporul evreu din cauza răutatii lui şi a refuzat să se pocăiască (Sanhedrin 107b; Sotah 47a).

3) A invatat vrăjitoria în Egipt şi, pentru a face  minuni, s-a folosit de proceduri care au implicat tăierea trupului său,  fapt care este în mod explicit interzis în Biblie (Shabbos 104b).

 Citate de la http://www.noahide.com/yeshu.htm (Lubavitch site) 20 iunie 2000. [Notă: avem tipărite şi conservate în fişierele noastre o copie din această declaraţie de la „Lubavitch Pactul lui Noe Website”, aşa cum a apărut pe site-ul lor la http://www.noahide.com în 20 iunie 2000, în cazul în care exista negări emise ulterior, precum şi  cand declaraţia în sine este suprimata].  Să examinăm în continuare unele dintre aceste anti-Hristos, Talmud pasaje:

 Gittin 57a. .” Zice că Isus este în iad, fiind fiert în „excremente fierbinti.”

 Sanhedrin 43a. Spune ca Isus ( „Yeshu” şi în nota de subsol Soncino # 6, Yeshu „Nazarineanul”) a fost executat pentru că a practicat magia neagră: ”  Sa  învăţati că în ajunul Paştelui Isus a fost atarnat şi cu  patruzeci de zile înainte a fost facuta această proclamaţie: Isus va fi ucis cu pietre pentru că el a practicat vrăjitoria şi i-a ademenit pe oameni la idolatrie … El  a fost un ademenitor şi pentru asta  nu  exista milă sau toleranta.”

 Kallah 51a: „Bătrânii stateau o dată în poarta cand doi băieţi tineri  au trecut pe lângă ei; unul si-a acoperit capul şi celalalt si l-a descoperit. Despre cel care si-a descoperit capul, rabinul Eliezer a remarcat faptul că el este un nenorocit. Rabinul Iosua a remarcat că el este fiul unui niddah (un copil conceput în timpul perioadei menstruale a femeii). Rabinul Akiba a spus că el este atât un ticălos  cat şi un fiu al unui niddah. ” „Ei-au spus” Ce te-a determinat să contrazici opinia colegilor tai?  El a răspuns: „Eu va voi dovedi aceasta cu privire la el.” El s-a dus la mama flăcăului şi a   găsit-o in piaţa vânzand fasole.  „El a zis,” Fiica mea, dacă imi vei răspunde la întrebare, voi aduce la tine viaţa veşnică. Ea i-a spus : „Jură-mi.” „Rabinul Akiba, spunand jurământul cu buzele lui, dar anulandu-l în inima, a spus  catre ea:” Care este statutul fiului tău?  „Când am intrat în camera matrimoniala am fost niddah ( la menstruaţie) şi soţul meu s-a ţinut departe de mine, dar nasul meu  a avut contact cu mine şi acest fiu s-a născut.”  Prin urmare, copilul a fost atât un ticălos  cat şi fiul unui niddah.  „El a declarat:’.. Binecuvântat este Dumnezeul lui Israel, care i-a dezvăluit secretul lui Rabin Akiba … În plus faţă de tema ca Dumnezeu ii recompenseaza  pe mincinoşii inteligenti, discuţia precedenta din Talmud este, de fapt despre Isus Hristos (băiat nenorocit, care ” si-a descoperit capul ” şi a fost conceput în mizeria menstruaţiei). Mama adulteră  a baiatului în această poveste din Talmud este mama lui Hristos, Fecioara Maria (numita, uneori, si Miriam, Miriam coafeza, în Talmud). 

 Editia „Princeps” din Codul complet al legii talmudice, Mishneh Maimonide” Tora – este plina nu numai cu preceptele cele mai ofensive împotriva tuturor neamurilor( Gentiles), dar şi cu atacuri explicite cu privire la creştinism şi la Iisus (după al cărui nume autorul adaugă cu evlavie:”  Fie ca numele celui rau sa piară”) – Dr. Israel Shahak, istoria evreilor, religia iudaică, p. 21.”Talmudul conţine câteva referiri explicite la Isus … Aceste referinţe nu sunt cu siguranţă magulitoare … Se pare că există îndoiala că descrierea execuţiei  lui Iisus în ajunul Paştelui se referă la Iisus-ul Creştin … pasajul , în care este descrisa pedeapsa lui Isus în iad, insa, pare să se refere la Iisus creştin. Este o bucata de polemica anti-creştină, datând din perioada  post-70 CE … ” –Hyam Maccoby, Judaism on Trial, pp. 26-27. 

  „Potrivit Talmudului, Isus a fost executat de către o instanţă corespunzătoare rabinica pentru idolatrie, incitarea  altor evrei la idolatrie şi  sfidare a autorităţii rabinice. Toate sursele clasice evreiesti care menţionează executarea lui sunt destul de fericiţi    să-şi asume responsabilitatea pentru ea, iar în descrierea talmudica romanii nici macar nu sunt menţionati.  „Mai multe povesti populare – care cu toate acestea au fost luate foarte în serios – cum ar fi celebra Toldot Yeshu, sunt chiar mai rău,  iar în plus faţă de crimele de mai sus ele îl acuză si de vrăjitorie. Numele lui Iisus a fost pentru evrei un simbol a tot ceea ce este abominabil şi această tradiţie populare încă persistă …  „Forma ebraica a numelui lui Isus – Yeshu – a fost interpretată ca un acronim pentru blestem,” fie ca numele său şi memoria sa să fie şterse „, care este folosit ca o formă extremă de insulta. De fapt, evreii ortodocsi anti-sionisti (cum ar fi Neturey Qarta), uneori, se referă la Herzl ( intemeietorul sionismului politic) ca „Herzl al lui Isus” şi am găsit în scrierile religioase sioniste expresii, cum ar fi „Nasser al lui Isus” şi, mai recent, „Arafat  al lui Isus.” –Dr. – Dr. Israel Shahak, Jewish History, Jewish Religion, pp. Israel Shahak, Istoria evreilor, Religia iudaică, pp.. 97- 98, 118. 97 – 98, 118. ( ca si sintagma-om al dracului).

 Talmudul  ataca crestinii si cartile crestine 

 Rosh Hashanah 17a : Creştinii (minnim) şi alţii care resping Talmudul vor merge în iad şi să fie pedepsiti acolo pentru toate generaţiile.

Sanhedrin 90a: Cei care au citit Noul Testament ( „cărţi necanonice”)  nu vor avea nici o parte în lumea care va veni.(viata vesnica)

 Shabbath 116a: Evreii trebuie să distrugă cărţile creştinilor, adică Noul Testament.

Dr. Israel Shahak de la Universitatea  Evreiasca raporta  că israelienii au ars sute de Biblii cu Noul Testament in Palestina ocupata  pe 23 martie 1980 (cf. Istoria evreilor, Religia iudaică, p. 21).

 Invataturi bolnave şi demente din Talmud

Gittin 69a:  Pentru a-si vindeca trupul său, un evreu ar trebui să ia praful care se află în umbra unei toalete în aer liber, sa-l amestece cu miere şi sa-l manace.

Shabbath 41a:  Legea care reglementează cum  sa  urinezi într-un mod Sfânt este data.

Yebamoth 63a:  Stabileste că Adam a avut relaţii sexuale cu toate animalele din Grădina Edenului.

Yebamoth 63a: Declară că agricultura este cea mai jalnica ocupatie.

Sanhedrin 55b: Un evreu se poate căsători cu o fată  in varsta de trei ani  (în special,  la trei ani „şi o zi”).

Sanhedrin 54b: Un evreu poate avea relaţii sexuale cu un copil, atât timp cât copilul este mai mic de nouă ani.

Kethuboth 11b: „Când un om adult are relaţii sexuale cu o fetita,  nu este nimic.”

Yebamoth 59b: O femeie care a avut relaţii sexuale cu un animal este eligibila de a se căsători cu un preot evreu.  O femeie care a facut sex cu un demon este, de asemenea, eligibila să se căsătorească cu un preot evreu.

Abodah Zarah 17a: Stabileste că nu există  nici o curvă in lume, cu care inteleptul  Rabin Talmudic, Eleazar, sa nu fi  făcut sex cu ea.La una din harjonelile sale dintr-o casa de toleranta, rabinul Eleazar a auzit că ar exista o prostituată speciala, care locuieste  într-un bordel aproape de mare, care ar primi un sac de bani pentru serviciile ei. El a luat o pungă cu bani şi s-a dus la ea, trecand şapte râuri ca să facă acest lucru.  In timpul actului sexual prostituata s-a basit.  După aceea curva i-a spus rabinului Eleazar: „Aşa cum acest gaz nu va reveni in anusul meu,  asa rabinul Eleazar nu va ajunge  niciodată  in rai.”

Hagigah 27a:  Stabileste că nici un rabin nu va merge vreodată în iad.

Baba Mezia 59b: Un rabin polemizeaza cu Dumnezeu şi-L învinge pe Dumnezeu.  Dumnezeu  admite ca rabinul a castigat dezbaterea.

 Gittin 70a:  Rabinii au stabilit: „Pe cand se intoarce de la toaletă (WC în aer liber), un om nu ar trebui să aibă contact sexual pana  cand nu a aşteptat destul de mult pentru a merge pe jos  o jumătate de milă, pentru că demonul ascuns este inca cu el in acea vreme; dacă o face, copiii lui vor fi epileptici. ”

 Gittin 69b: Pentru a vindeca boala de pleurezie ( „catarrh”), un evreu ar trebui „să ia excremente de la un câine alb şi sa le framante cu balsam, dar dacă el poate evita aceasta, eventual, el nu ar trebui să mănânce excrementele de câine, ci sa le intinda la nivelul membrelor.

Pesahim 111a: Este interzis pentru câini, femei sau palmieri să treacă printre doi bărbaţi şi nici  ceilalti nu  se pot plimba între câini, femei sau palmieri.  Pericolele speciale apar în cazul în care femeile sunt  la menstruatie sau şed la o răscruce de drumuri.

 Menahoth 43b-44a: Un  barbat evreu este obligat să spuna rugăciunea următoare în fiecare zi: Mulţumesc lui Dumnezeu pentru ca  nu sunt un Gentile, o femeie sau un sclav.

  Povestirile fantastice ale Holocaustului  Roman

Iata două povestiri fantastice despre „Holocaust” timpuriu din Talmud:

 Gittin 57b: Susţine că patru miliarde de evrei au fost ucişi de romani în oraşul Bethar.

Gittin 58a: Susţine că 16 de milioane de copii evrei au fost înveliti în pergamente şi arsi de vii de către romani.  (Demografia Antica indică faptul că nu au fost 16 milioane de evrei în întreaga lume la acea dată, mult mai puţin 16 milioane de copii evrei sau patru miliarde de evrei).

O  marturisire dezvăluita

 Abodah Zarah 70a.  Întrebarea care i-a fost pusa rabinului a fost dacă vinul furat în Pumbeditha ar putea fi utilizat sau dacă a fost spurcat, datorită faptului că hoţii ar fi fost Gentiles (daca un Gentile atinge vinul  il face necurat). Rabinul spune să nu va faceţi griji, că vinul este admis pentru utilizarea  de catre evrei, deoarece majoritatea hoţilor în Pumbeditha, locul în care vinul a fost furat, sunt evrei.(De asemenea, CF. Gemara Rosh Hashanah 25b).

 Genocidul susţinut de Talmud

Tratatele Minore. Soferim 15, articolul 10.

Aceasta este spusa Rabinului Simon ben Yohai: Tob harog shebe goyyim ( „Chiar şi cei mai buni din toate neamurile(Goym) ar trebui să fie ucişi”).

Acest pasaj este din Orginalul ebraic al Talmudului babilonian citat de Encyclopedia  Evreiasca din 1907, publicat de Funk şi Wagnalls şi compilat de Isidor Singer, în conformitate cu intrarea „Gentile,” (p. 617).  Acest pasaj original  din Talmud a fost eliminat în traducere. Jewish Encyclopedia precizează că, „… în diferitele versiuni citirea a fost modificata,” Cel mai bun dintre egipteni „fiind, în general, substituit.” În versiunea Soncino: „cel mai bun dintre păgâni” (minore Tractates, Soferim 41a -b].  Israelienii, anual, iau  parte la un pelerinaj naţional la mormântul lui Simon ben Yohai, pentru a-l onora pe acest rabin care a susţinut exterminarea non-evreilor. ( Jewish Press , June 9, 1989, p. 56B).

De Purim (considerata cea mai vesela sarbatoare a iudaismului), 25 februarie 1994, ofiţerul din armata israeliană, Baruch Goldstein, un evreu ortodox din Brooklyn,  a masacrat 40 de civili palestinieni, inclusiv copii, în timp ce acestia se aflau  îngenuncheati în rugăciune într-o moschee. Goldstein era un discipol al ultimului Rabin al Brooklyn-ului, Meir Kahane, care a declarat pentru CBS News, ca  învăţătura că arabii sunt „câini” este derivata „din Talmud.” (CBS 60 Minutes, „Kahane”). 

Prof. Ehud Sprinzak de la Universitatea din Ierusalim a descris filozofia lui Kahane şi Goldstein: „Ei cred că este voinţa lui Dumnezeu sa comita violenţe împotriva goyimilor, un termen ebraic pentru non-evrei.”  (NY Daily News, 26 februarie 1994, p. 5). Rabinul Yitzhak Ginsburg a declarat: „Noi trebuie să recunoaştem că sângele evreiesc şi sângele unui goy nu sunt acelaşi lucru.”  (NY Times, 6 iunie, 1989, p. 5).  Rabinul Yaacov Perrin a spus: „Un milion de arabi nu valoreaza cat o unghie evreiasca”. (NY Daily News, 28 februarie 1994, p. 6).

  Doctrina Talmudica : ne-evreii nu sunt oameni. 

Iata cateva pasaje din Talmud legate de acest topic.

 Talmudul defineşte în mod special pe toţi cei care nu sunt evrei ca fiind animale non-umane, şi în mod specific dezumanizeaza neamurile (Gentiles) ca nefiind descendenţi ai lui Adam. Iată câteva pasaje din Talmud care se referă la acest subiect.

 Kerithoth 6b:Utilizarea uleiului de ungere. 

 „Rabinii noştri au învăţat: Cel care pune ulei de ungere pe bovine sau la nave nu este vinovat; în cazul în care el pune pe neamuri (goyim) sau pe  mort, el nu este vinovat. Legislaţia referitoare la bovine şi nave este dreapta, căci este scris: : „La carnea de om (Adam), nu trebuie să fie turnat (Exodul 30:32]); şi vitele şi navele  nu sunt om (Adam). „De asemenea, în ceea ce priveşte morţii, [este plauzibil] că el este scutit, de vreme ce după moarte este numit un cadavru, şi nu un om (Adam). Dar de ce este scutit si cazul neamurilor (goyim), nu sunt şi ei în categoria om (Adam)? Nu, este scris: „Şi voi oile Mele, oile păşunii mele, sunteti om” (Adam); [Ezechiel 34:31]: Voi sunteti numite om (Adam), dar neamurilor (goyim) nu sunt numite om (Adam). ”

 În pasajul precedent, rabinii discută porţiunea legii mozaice care interzice aplicarea de ulei sfânt pentru bărbaţi. Talmudul afirmă că nu este un păcat să se aplice ulei sfânt pentru  ungerea neamurilor, pentru că neamurile nu sunt fiinţe umane (de exemplu, nu sunt ale lui Adam). ”

Un alt exemplu din Tratatul Yebamoth 61a: „A fost predat: Şi aşa a făcut Rabinul Simeon ben Yohai afirma(61a) că mormintele neamurilor (goyim) nu conferă necurăţia levitica de către un Ohel [în picioare sau prin îndoire peste un mormânt], pentru  ca se spune, „Şi voi oile mele oile de pe păşunea mea, sunteti oameni (Adam), [Ezechiel 34:31]; voi sunteti numite oameni (Adam), dar idolatri nu sunt numiti oameni (Adam).”  Legea Vechiului Testament Mozaic afirmă ca atingerea unui cadavru uman sau  mormântul unui om conferă celor care le ating necuratenie. Dar, Talmudul învaţă că dacă un evreu atinge mormântul unui Gentile, evreul nu devine necurat, din moment ce neamurile nu sunt umane (nu sunt Adam).

 De la Baba Mezia 114b: „” Un preot evreu a fost în picioare într-un cimitir. Când a fost întrebat de ce a fost în picioare acolo, în aparentă încălcand legea mozaica, el a răspuns că a fost admis, în măsura în care legea interzice evreilor acest lucru daca vin în contact cu morminte ale oamenilor (Adamites), şi el a fost în picioare într-un cimitir Gentile.  Pentru aceasta a fost predat de Rabbi Simon ben Yohai: „mormintele neamurilor [goyim] nu intineaza.” Pentru că este scris: „Şi voi turma mea, turma păşunii mele, sunteti oameni (Adam)” (Ezechiel 34:31); numai i voi sunteti desemnate (Adam). ”

 Ezechiel 34:31 este textul biblic pretins ca dovada citată în mod repetat, în ultimele trei pasaje ale Talmudului. Dar Ezechiel 34:31 de fapt,  nu sprijina ideea  Talmudica că doar israeliţii sunt oameni. Ceea ce acesti rabini si ideologi anti-Gentili, au sustinut in absurdităţile  afirmate precedent cu privire la neamuri este denaturare a unui pasaj din Vechiul Testament, pentru a justifica bigotismul lor.

 În Berakoth 58a Talmudul foloseste Ezechiel 23:20, ca dovadă a statutului sub-uman al neamurilor.  De asemenea, ne învaţă că oricine (chiar si un barbat evreu) care dezvăluie această învăţătură talmudica despre non-evrei merită moartea, daca dezvăluind acest lucru face neamurile furioase şi a cauzeaza represiunea iudaismului.

Referire talmudica la această scriere din Ezechiel ca ” dovadă – text” este înşelătoare, deoarece pasajul nu dovedeşte că neamurile sunt animale. Pasajul din Ezechiel spune doar că unii egipteni au organe genitale mari şi emisii puternice.  Acest lucru nu este în nici un caz o dovada sau o conotatie  care sa arate că egiptenii menţionati în Biblie au fost considerati animale. Inca o data, Talmudul a falsificat Biblia prin mijloace de interpretare distorsionată.  Alte pasaje Talmudice, care expun Ezechiel 23:20 în acest mod rasist sunt: Arakin 19b, Berakoth 25b, Niddah 45a, Shabbath 150A, Yebamoth 98a. Mai mult, textul original al Sanhedrin 37a implică aprobarea lui Dumnezeu numai la salvarea vieţilor evreieşti ( CF. Hesronot Ha-shas, Cracovia, 1894).

 Moise Maimonide: Avocatul Exterminarii

   Il vom examina acum  pe post-talmudicul comentator Rambam (Moise Maimonide). Acest venerat „înţelept”, a învăţat că, creştinii ar trebui să fie exterminaţi. El are cea mai mare autoritate in iudaism:”Moise Maimonide este considerat cel mai mare codificator şi filosof din istoria evreilor. El este, de multe ori, denumit cu afecţiune Rambam, după iniţialele numelui său şi titlul, Rabenu Moshe Ben Maimon,” Rabinul Nostru, fiul lui Moise Maimon. „[Moise Maimonide „Principiile, editat de Aryeh Kaplan, Uniunea congregaţiilor Ortodoxe evreieşti ale Americii,, p. 3].

Aici este ceea ce Maimonide (Rambam),a predat cu privire la salvarea vieţii oamenilor, în special în ceea ce priveşte salvarea a neamurilor şi a creştinilor sau chiar a evreilor care au îndrăznit să nege inspiraţia „divină” din Talmud:  Moise Maimonide, Mishnah Tora, (Moznaim Publishing Corporation, Brooklyn, New York, 1990, capitolul 10, de traducere în limba engleză), p. 184:

„În consecinţă, dacă vom vedea un idolatru (Gentile) fiind măturat  in larg sau înecându-se în râu, nu ar trebui să-l ajutam. Dacă vom vedea că viaţa sa este în pericol, nu ar trebui să-l salvam.” 

Textul ebraic al ediţiei Feldheim 1991 a Mishnah Torei afirma acestea, de asemenea. Imediat după îndemnul  lui Maimonide „că este o datorie pentru evrei de a nu  salva de la inec sau din pericol, un Gentile, el ne informează de datoria talmudica a evreilor faţă de creştini, şi, de asemenea, faţă de evreii care neagă Talmudul.

Moise Maimonide, Mishnah Tora, (capitolul 10), p. 184:  „Este un mitzvah [datorie religioasă], cu toate acestea, de a eradica trădători evrei, minnim, şi apikorsim, şi de a-i determina să coboare in groapa distrugerii, atata timp cat  acestia cauzeaza dificultăţi evreilor şi ii poarta pe oameni departe de Dumnezeu, după cum a făcut Isus din Nazaret şi discipolii săi, precum şi Tzadok, Baithos, si elevii lor. Fie ca numele sa le putrezeasca. ”  Comentariul editorului evreu care însoţeşte declaraţia precedenta a lui Moise Maimonide afirmă că Iisus a fost un exemplu de min (plural: minnim).

Comentariul, de asemenea, afirmă că studenţii din Tzadok au fost definiti ca acei evrei care neagă adevărul Talmudului şi care susţin numai legea scrisă (adică Vechiul Testament).  În conformitate cu principiile Maimonide , p. 5: Maimonide a petrecut doisprezece ani pentru extragerea fiecarei decizii şi legi din Talmud, şi aranjandu-le pe toate în 14 volume sistematizate. Lucrul, în cele din urmă, a fost finalizat în 1180, şi a fost numit Mishnah Tora, sau” Codul  Torei. ”  Maimonide a  predat într-o altă parte a Mishnah Torei ca neamurilor nu sunt umane: ” Doar Omul, nu şi navele, poate contracta necurăţia de transport. … Cadavrul unui Gentile, cu toate acestea, nu transmite necurăţia prin  umbră. …  Un Gentile nu poate contracta necurăţenia de la cadavru, şi, dacă il atinge, transportă sau umbreste un cadavru, el este ca unul care nu l-a atins. „De ce este asa?  Pentru ca este ca o fiară care atinge un cadavru sau il umbreste. Şi aceasta nu se aplică doar la necuratenia cadavrului, ci la orice alt tip de necurăţenie: nici neamurile si nici vitele nu sunt sensibile la orice fel de necuratie”.  (Codul lui Moise Maimonide, vol. 10, tradus de Herbert Danby, Yale University Press, New Haven, 1954, pp. 8-9).

 Maimonides, Mishneh Torah, Hilchot Rotze’ach 2:11:  „Un evreu care a ucis un neprihănit Gentile nu este executat într-o instanţă de drept. Se spune în Exod 21:14,” Dacă un om unelteste impotriva  fratelui său şi ucide un om în mod deliberat, du-l departe de altar şi pune-l la moarte. ”  Dar un Gentile nu este considerat un om, şi chiar mai mult, un evreu nu este executat pentru uciderea un nelegiuit Gentile.

 Citarea Listei lui Schindler

 Talmudul (de exemplu, Talmudul babilonian), textul Sanhedrin 37a, restrânge datoria de a salva vieţi numai la salvarea de vieţi evreieşti. Carte despre cenzura ebraică, scris de evrei înşişi (Hesronot Ha-shas), observă că unele texte ale Talmudului  folosesc expresia universalistă:  „Oricine va distruge viaţa o singură fiinţă umană … Este ca şi cum ar fi distrus o întreagă lume, şi oricine pastreaza viaţa unei singure fiinţe umane … Este ca şi cum ar fi păstrat-o lume intreaga.”  Cu toate acestea, Hesronot Ha-shas subliniază faptul că acestea nu sunt cuvintele autentice ale Talmudului original. Cu alte cuvinte, referirea precedenta universalistă nu este textul autentic al Talmudului şi, prin urmare, de exemplu, aceasta versiune universalista,  pe care Steven Spielberg, în filmul lui celebru” Lista lui Schindler” a  atribuit-o  Talmudului (şi care a devenit motto-ul filmului pe afişe şi în reclame), este o farsă şi constituie o propagandă destinata să ofere un luciu umanist Talmudului, care este, in esenta sa, o scriere rasista şi plina de ura şovină. În cel autentic, textul original al Talmudului prevede că „oricine pastreaza un singur suflet din Israel, este ca şi cum  el ar fi păstrat o lume intreaga” ( accentuat cu emfaza).  Talmudul autentic consfinteste numai textul  cu salvarea vieţilor evreieşti.

Înşelăciunea evreiască şi disimularea

 Răspunsul rabiniilor ortodocsi cu referitor la documentaţia privind rasismul şi ura în textele lor sacre, este pur şi simplu o minciuna cinica, în conformitate cu Talmudul- Baba Kamma 113a care prevede că evreii pot utiliza minciuni ( „subterfugiu”) pentru a eluda un Gentile.  Centrul Simon Wiesenthal, un multi-milionar in dolari centru de propagandă rabinica, l-au desemnat pe Rabinul Daniel Landes în 1995 să nege că Talmudul dezumanizeaza non-evreii.  „Acest lucru este tampenie totală”, a spus el. Dovada lui?  Cuvântul lui, desigur.

 Minciuna pentru a „eluda un Gentile” are un patrimoniu vechi in iudaism. Luaţi, ca exemplu,din secolul al 13-lea, dezbaterea Talmudului la Paris, între Nicolas de Donin, un evreu convertit la creştinism, despre care Hyam Maccoby admite  ca a avut „o bună cunoaştere a Talmudului” ( ” The Jews on Trial „, p. 26) şi Rabinul Yehiel. Yehiel nu a fost sub ameninţarea decesului, vătămarii corporale grave, pedepsei cu închisoarea sau amenzii.  Cu toate acestea, el a minţit cu obraznicie în timpul dezbaterii. Când a fost întrebat de către Donin dacă au existat atacuri asupra lui Iisus în Talmud, Yehiel negat că ar fi existat vreuna. Donin, un savant  in ebraică şi aramaică, a ştiut că acesta minte. Hyam Maccoby, un comentator evreu, al secolului 20,al dezbaterii, apără minciuna rabinului Yehiel în acest mod:”Problema se poate pune si astfel: dacă într-adevăr Yehiel  a crezut că Iisus nu a fost menţionat în Talmud sau dacă el le-a pus aceasta minciuna  în fata, ca un truc ingenios în situaţia disperată în care s- a găsit el însuşi … I-a fost cu siguranţă scuzata  rabinului  aceasta tentativa in care el nu credea pe deplin, daca a fost facuta  pentru a preveni astfel procedurile tiranice ale unei culturi religioase împotriva alteia. ” ( Maccoby, „The Jews on Trial,” p. 28).  Acesta este modul în care, negarea de catre evreime a existenţei urii in textele odiosului Talmud, este justificată la această data. Un cuvânt fantezist pentru evrei, minciuna este invocata ( „iertare”) şi considerată a fi „scuzabila”, în timp ce orice control al cartilor sfinte evreiesti de către anchetatorii creştini este caracterizat ca fiind o procedură „tiranica”.  În 1994, Rabinul Tzvi Marx, director al  Educaţiei Aplicate la Institutul Shalom Hartman  din Ierusalim, a făcut o admitere remarcabila în ceea ce priveşte modul în care rabinii evrei în trecut au emis două seturi de texte:1. textele autentice Talmudice cu care acestia isi instruiesc proprii tineri în şcolile  Talmudice (yeshiviot) şi 2. textele „cenzurate şi modificate”, versiuni pe care le difuzează la credulii non-evrei, pentru consumul public.  Rabinul Marx afirmă că, în versiunea cu învăţăturile  lui Maimonide publicate pentru consum public, Maimonide se face ca spune că oricine ucide o fiinţă umană transgreseaza legea. Dar, rabinul Marx puncteaza in afara „… aceasta reflectă doar  versiunea cenzurata şi modificata a textului tipărit, în timp ce manuscrisele originale au o numai ca” oricine va ucide un israelit. „(Tikkun: o bi-lunara Critica evreiasca mai-iunie, 1994) .

Cartea evreiasca, Hesronot Ha-shas ( „ceea ce este scos din Talmud”), este importanta în această privinţă. (Cf. William Popper, The Censorship of Hebrew Books p. 59).  Hesronot Ha-shas a fost retiparita in 1989 de catre Editura Sinai din Tel-Aviv. Ea este valoroasa pentru ca publica atat textele originale ale Talmudului care au fost mai tarziu modificate sau omise, cat si textele falsificate date pentru consumul Gentililor drept autentice. Istoricul William Popper  afirma:  ” Nu intotdeauna au existat pasaje lungi ….care au fost cenzurate…dar adesea, numai anumite cuvinte au fost  indepartate…Adesea, in aceste cazuri, o alta metoda de corectie a fost folosita in locul omiterii-substituirea.”(Cf. William Popper, The Censorship of Hebrew Books pp. 58-59).

De exemplu, traducatorul versiunii Soncino in engleza a Talmudului a redat cuvantul ebraic goyim( Gentiles) sub diferite forme deghizate ca „pagan, Cuthean, Kushite, Egiptean, idolatru „,etc. Dar acestea sunt de fapt referiri la Gentiles ( toti ne-evreii). Notele de subsol pentru anumite pasaje din traducerea Talmudului Soncino afirma: Cuthean( Samaritean) este substitutul pentru originalul goy… Succesorii Fariseilor adesea neaga existenta in Talmud a pasajelor aici citate, in schimb pretind cu obraznicie ca aceste pasaje sunt ” fabricatii ale anti-semitilor”. In 1994, batrana Lady Jane Birdwood in varsta de 80 de ani a fost arestata si trimisa la o instanta penala din Londra, Anglia,pentru „crima” de a fi publicat in pamfletul sau „Cea mai Lunga Ura” , afirmatia adevarata ca Talmudul contine  pasaje anti-Gentili si anti-Crestini. ( Ea a fost acuzata de violare a  Legii Ordinii Publice din 1986). In cursul  Orwellianului proces, asa-zis de criminalitate,care a fost ignorat de media americana, un rabin a fost chemat ca martor al acuzarii. Rabinul a negat categoric ca Talmudul contine pasaje anti-Gentili si anti-Crestini si, pe baza” renumelui” Rabinului , aceasta  batrana si suferinda doamna a fost condamnata la trei luni de puscarie si la plata unei amenzi , echivalenta cu 1000 $. 

 Raspunsul  „Iudeo-Crestin” la Talmud

 Nici macar Papii moderni  sau capii moderni ai Protestantismului  nu au insistat vreodata ca rabinii iudaismului  sa  repudieze sau sa condamne rasismul din Talmud sau ura criminala fata de Crestini si gentili exprimata in el. Dimpotriva, capii Bisericilor le-au cerut adeptilor lui Hristos sa se supuna, sa onoreze si sa-i sprijine pe adeptii Talmudului.  prin urmare, ar trebui sa fie evident ca acesti lideri  Catolici si Protestanti  sunt cei mai mari tradatori ai lui Iisus Hristos pe pamant, astazi. ( Matei 23:13-15; Tesal. 2:14-16; Tit 1:14; Luca 3:8-9; Apoc. 3:9).

Ne-evreii sunt ” refuzati cereste”

Mai mult decat atat, nu doar Crestinii ci toti ne-Crestinii din toate rasele sunt priviti ca „refuz ceresc” ( gunoi) de catre dascalii  Talmudului cum ar fi  fondatorul   Habad-Lubavitch, Rabinul Shneur Zalman.

Acest lucru a fost analizat in revista evreiasca ,New Republic: „…exista cateva ironii puternice in noul universalism  mesianic al Habad, in misiunea lor fata de Gentili; si sigur cea mai neplacuta dintre ele se refera  de altfel la dispretul nedeghizat si chiar rasial fata de Goyimi”.  „… teologii medievali evrei -cei mai notabili fiind, poetul si filozoful Judah Ha-Levi din secolul XII in Spania si misticul Judah Loewe in secolul XVI in Praga-  au cautata sa defineasca mai degraba distinctia rasei evreiesti decat cea spirituala…aceasta…opinia, conform careia exista ceva superior innascut la  Evre,a fost reabilitata in forma sa cea mai extrema de catre Shneur Zalman de Lyady. Fondatorul Hasidismului Lubavitcher a invatat ca exista o diferenta de esenta intre sufletele evreilor si sufletele Gentililor si ca , numai in sufletul Evreului exista o scanteie din vitalitatea Divina.”

 In ceea ce ii priveste pe Goyimi…atitudinea lui Zalman (era):  ” Sufletele Gentililor sunt  complet diferite si de ordin inferior. Ei sunt in totalitate rai, fara nici o posibilitate de mantuire .” 

„In consecinta, referirile la gentili in invataturile Rabinului Shneur Zalman sunt invariabil malitioase. Multitudinea  lor (ne-evrei) deriva din „refuzul ceresc”. Intr-adevar ei provin din refuz, de aceea ei sunt mai numerosi decat evreii, la fel ca si pleava care ramane pe camp. … Toti Evreii sunt innascuti buni, toti Gentili sunt innascuti rai.” 

…Mai mult decat atat, aceasta caracterizare a gentililor ca fiind inerent rai, spiritualiceste si de asemenea  biologic inferiori  evreilor, nu a fost in nici un fel revizuita in scrierile de mai tarziu ale Habad.”– The New Republic, May 4, 1992.  De asemenea, CF. Roman A. Foxbrunner, Habad: The Hasidism of Shneur Zalman of Lyady (Northvale, New Jersey, Jason Aronson, Inc., 1993) pp. 108-109.

Guvernul SUA netezeste terenul instantelor Talmudice 

iGuvernul nostru sub presidentii Reagan, Bush si Clinton, a furnizat , sub eufemismul educatiei(de exemplu, Rezolutia Casei Albe 173 si Legea Publica 102-14), o baza pentru stabilirea unei ” curti de justitie ” Talmudice, care sa fie administrata de  succesorul discipolilor miscarii Chabad a lui Shneur Zalman, Rabinul Menachem Mendel Schneerson. Maimonide a hotarat ca este un tribunal Evreiesc- sau o instanta aflata sub autoritate evreiasca- cel care impune supunere si elibereaza sentinte asupra Gentililor, precum si promulgarea legilor de catre o curte special constituita in acest scop.  Maimonide, in continuare, a declarat ca orice natiune ne-evreiasca, care” nu se afla sub jurisdictia lor”  ( tahaht yadeinu )  va fi tinta unui razboi sfant evreiesc. (Cf. Hilkhot Melakhim 8:9-10; 10:11. Also cf. Gerald J. Blidstein, „Holy War in Maimonidean Law,” in Perspectives on Maimonides [Oxford, England: Oxford Univ. Press, 1991].

Aceste instante se convoaca sub incidenta  ” Legilor lui  Noe ” ( Noahide Laws-proscrierea idolatriei se presupune a fi bazata pe  legamantul  lui Noe).  Presedintii americani si Congresul au urgentat adoptarea Legilor lui  ” Noahide ” asa cum au fost ele interpretate de Marele Rabin  al Chabad-Lubavitch, Schneerson.

Prof. Easterly  de la Centrul de Drept al Universitatii  din Sud , un expert juridic evreu,  a comparat aceasta Lege Publica 102-14  cu ” razele primilor zori ”  ca dovada a ” ridicarii unui soare inca nevazut ” .

Enciclopedia Evreiasca descrie un regim Noahide  ca o posibila ordine a lumii, existenta doar cu putin timp inainte ca regimul universal Talmudic sa fie instaurat. 

Trebuie sa se inteleaga ca nu avem de-a face cu Noe din Biblie cand religia iudaica se refera la ” Legile lui Noe” , ci ca aceste legi   se refera la intelegerea si interpretarea  facuta de sistemul absolut de falsificare care constituie Talmudul. 

Conform  falsificatelor Legi ale lui Noahide, din Talmud, cultul lui Iisus este interzis sub pedeapsa cu moartea,  atata timp cat  inchinarea la Hristos este condamnata de Iudaism drept idolatrie.  

 In tot acest timp insa, numeroase forme de incest sunt permise sub intelegerea Talmudica a  Legilor  lui Noahide. Mai mult, toti ne-evreii au statutul legal de ger toshav („rezident strain,” cf. Alan Unterman, Dictionary of Jewish Lore and Legend [London: Thames and Hudson, 1991] , p. 148),  chiar in propria lor tara;  de exemplu, in Palestina ocupata, noii sositi Khazari din Rusia au automat dreptul la casa si cetatenie, in timp ce 2 milioane de refugiati palestinieni, care au fugit sau au fost expulzati de catre israelieni, au interdictie de a se intoarce. 

 Statutul rezidentilor  straini  a fost clar delimitat in articolele stiintifice le publicatiilor puterii evreiesti. De exemplu,For example,Prof. Mordechai Nisan de la Universitatea Evreiasca,  bazandu-si expunerea pe Maimonides,  afirma ca un ne-evreu  caruia i s-a permis sederea pe un teritoriu condus de legea evreiasca, ” trebuie sa accepte sa plateasca un impozit si sa sufere umilirea de servitute.”  Daca Gentilii refuza sa traiasca o viata de inferioritate, atunci acest lucru semnaleaza rebeliunea lor  si necesitatea inevitabila a unui razboi evreiesc impotriva insasi prezentei lor. [Cf.. Mordechai Nisan, Kivunim (official publication of the World Zionist Organization), August, 1984, pp. 151-156]. La un simpozion („Este autonomia rezidentilor straini  admisibila?”) organizat de catre ministrul israelian al educatiei, Shulamit Aloni,  Rabinul sef al Israelului, Shlomo Goren, a repetat invataturile Talmudice despre rezidentii straini:  ca iudaismul interzice ” garantarea oricaror drepturi nationale” acestora.El a hotarat ca o astfel de ” autonomie este echivalenta cu negarea religiei evreiesti”. (Nadav Shraggai, Ha’aretz, Oct. 14, 1992).

Subventia contribuabililor americani la asa-zisul ” US Muzeul Holocaustului ” in Washington, DC,  este un alt indicator al formarii treptate a unei religii de stat evreiesti  in SUA. Acest ” Muzeu al Holocaustului ”  exclude orice referire la holocaustul  savarsit de comunistii evrei  impotriva crestinilor din Rusia si Euopa de Est, din 1917 incoace.  Accentul muzeului este aproape in intregime indreptat spre suferinta evreilor.

Holocaustul savarsit de israelieni impotriva arabilor in Liban si Palestina incepand din 1948 nu va fi expus nicaieri printre exponatele acestui muzeu, care functioneaza mai mult ca o sinagoga decat ca un depozit de informare istorica obiectiva. 

Prin aparitia rapida a acestuii aparent laic dar total omniprezent ” Holocaustianism „- religia iudaica castiga enorm de multa putere si influenta, ca un suprem etos al omenirii si crezul ca ei sunt  Poporul Sfant al lui Dumnezeu.  

Legea evreiasca cere ca Crestinii sa fie executati

 Savantii israelieni ai  Torei au hotărât că: Tora sustine ca neprihanitii din toate natiunile au un loc in Lumea Ce Va Veni.  Dar nu toate neamurile ( Gentilii) religioase castiga viata vesnica in virtutea respectarii religiei lor. …Si din moment ce Crestinii nu accepta  Biblia ebraica ca adevar de la Dumnezeu, multi dintre ei ( aceia care accepta asa-numita divinitate a lui Iisus) sunt idolatri conform Torei, pedepsiti cu moarte si in mod cert nu se vor bucura de  Lumea Ce Va Veni( viata vesnica).  

– Israeli Mechon-Mamre website , June 26, 2000; 12 Hayyim Vital St., Jerusalem, Occupied Palestine. („Mechon Mamre  este un grup mic de savanti ai Torei in Israel) . [ Nota :am printat si salvat in fisierele noastre de pe hard disk o copie a acestor declaratii de la Israeli „Mechon-Mamre Torah Scholars,”  asa cum a aparut ea pe site-ul lor web: http://www.mechon-mamre.org/jewfaq/gentiles.htm  in 26 iunie 2000, in eventualitatea unor negari ulterioare sau al suprimarii articolului].

Superstiţii evreieşti

Nu este nici o problema ca editia cu autoritate a Talmudului este cunoscuta drept Talmud Babilonian.Asa cum crestinii indusi in eroare de  catre predicatorii lor iudaizati si papii consulta din ce in ce mai  mult sursele rabinice iudaice pentru o „pura” intelegere a Vechiului Testament, ei consulta fara sa stie ocultul. 

Iudaismul este religia Fariseilor si patrimoniul Babylonului, de unde traditiile  Talmudice si Kabalistice  ale iudaismului deriva in cele din urma. 

Cealalta carte sacra a Iudaismului Ortodox, Kabbala, este plina de invataturi astrologice, predictii pentru imbogatire, gematrie, necromantie si demonologie.  Fotografia de pe coperta  versiunii tiparite a acestei publicatii, infatiseaza un evreu ortodox care desfasoara un ritual de transferare a pacatelor lui la un pui pe care il flutura pe deasupra capului. acestei  Aceasta este o superstitie pernicioasa. 

In plus, israeliana ” Stea a lui David”, nu este de fapt nimic din natura, ci mai degraba o hexagrama oculta, o yantra  androgina, care a fost asociata cu Khazarii secolului XIV din Boemia. (Gresit numitul ” stat Israel ” a fost fondat in anul 1948 de o alianta intre comunistii evrei si ateii sionisti, cu cruciala recunoastre a ONU impusa de dictatorul comunist sovietic Iosif Stalin- dovedit a fi el insusi evreu).

Crestinii poate ar trebui  sa deschida ochii si sa viziteze o zona evreiasca Hasidica in timpul sarbatorii ” Purim” si sa observe groteasca imitatie a Halloween.Desi festivalul Purim foloseste Cartea  Esterei ca  presupusa dovada- text , in practica evreiasca sarbatoare a Purim nu este altceva decat o Bacanalie (cf. „Superstitions said legacy from Jewish ancestors,” Canadian Jewish News, Nov. 16, 1989, p. 58).

Rabinii ortodocsi arunca blesteme, fac vraji si isi imagineaza ca au puteri mai mari decat Dumnezeu, datorita studiilor lor  din Sefer Yezriah( o carte a magiei Cabalistice). Crestinii sunt traficati in paganismul Babilonian cand ei se defera rabinilor iudaismului.

 Sodomie în sinagogă

 Dintr-un raport publicat in limba ebraica de catre ziarul israelian Ha’aretz:

 „… Timp de multi ani for many years, (scribul Talmudului) Yaakov Yitzhak Brizel… a sodomizat  baietii ultra-ortodocsi.Rabinul cel mare a stiut- dar n-a facut nimic…” „La varsta de 11 ani, Moisheleh, cel mai bun dintre elevii Talmud Torei ( scoala pentru baietii ultra-ortodocsi), s-a dus la Shaiya Brizel  si i-a spus: ‘ Baiete, as vrea sa stii ca tatal tau nu este un om sfant asa cum crezi tu ca este. El este un homosexual.” 

… Brizel a fost descendent al familiei Brizel, cea care a fondat …misterioasa organizatie care impune normele morale in ghetourile ultra-ortodoxe. 

Daca tatal, Yaakov Yitzhak Brizel … a fost el insusi multumit de relatiile sale homosexuale cu adultii, este rezonabil sa presupunem ca nu am fi auzit niciodata povestea fiului sau.

” Cu toate acestea, in cartea sa, ” Tacerea Ultra-Ortodocsilor”, publicata cu cateva saptamani in urma, fiul sustine ca timp de decenii tatal sau… a sodomizat studentii Yeshiva. El a comis actul in sinagogile goale, in pauza dintre rugaciuni, dar si in alte locuri. ” Cel mai mare dintre  rabinii ultra-ortodocsi… ca rabinul Landau  si inteleptul Halahic Shmuel  Halevi Hausner de Bnei Brak,  au stiut si au tacut. Tatal a fost o inima si un suflet Hasidic, si s-a dus la o multime de mentori(rebbes)…fratele geaman al mentorului din Rehovot, mentorul Kretschnif din Kiryat Gat, au fost bucurosi sa-l accepte pe tata in sanul adeptilor lor.

„In cele din urma, sustine Brizel, nu a fost usor pentru Rebbe din Kiryat Gat sa fie lingau cand asa putea sa castige un aderent atat de respectat.” 

Mandrul tata cu alura unui onorabil rebbe, care supraveghea toate poruncile de la mai neinsemnata la cea mai importanta, obisnuia sa se roage la o anumita Yeshiva( scoala) impreuna cu tinerii baieti. Aici, sustine Shaiya Brizel, si-a vanat victimele. Cand seful scolii a descoperit adevaratul motiv pentru care respectatul scrib Tora se ruga fervent   la scoal sa, el nu a chemat politia…

” Inainte de publicarea cartii sale, Shaiya Brizel s-a intalnit cu seful acestei scoli.” Ai dreptate ca l-am acoperit ” a admis barbatul. ” Eu si cu inca cativa alti rabini …  Am fost preocupat sa calmez lucrurile si sa sting rumorile astfel incat sa nu devina mediatizate”. 

” Fiul a publicat cartea folosind numele reale.   Intreaga sa familie si aproape toti rabinii apar cu adevaratele nume. Numai denumirile unor anumite localitati si numele sefului scolii au fost schimbate. Pentru a se proteja pe el insusi din punct de vedere legal, Brizel a avut o serie de discutii cu membrii familiei sale si cu rabinii, in care le-a cerut explicatii despre motivele  pentru care au acoperit lipsa de buna-crestere a tatalui sau.

In secret, el a inregistrat aceste conversatii, chiar si pe cea cu mama sa. ” Daca as fi scris fara nume ar fi fost o fictiune si aceasta nu ma caracterizeaza „, a explicat el. „” Am vrut ca lucrurile sa se schimbe, ca societatea ultra-ortodoxa  sa stie  ca poate incerca sa ascunda  lucruri si chiar sa reuseasca, dar chiar daca este nevoie de 30 de ani, un Golem se va ridica intotdeauna impotriva autorului sau si va dezvalui totul. In acest caz, eu am fost Golem-ul.” ” Cand Rachel Brizel,  fiica unei familii bune a Bnei Brak, s-a casatorit prin aranjament cu un focos barbat din glorioasa familie Brizel,  n-a avut nici cea mai mica idee ca-si va distruge propria viata. Dupa sase luni, ea si-a prins sotul facand sex cu un alt barbat. In acest caz, cel putin  a fost cu un adult. 

 „Shaiya Brizel  relateaza ca unii dintre baietii cu care tatal sau a avut relatii au trimis scrisori de plangere catre proprii lor tati; in societatea discreta ultra-ortodoxa ei nu aveau cui altcuiva sa se planga.

Shaiya Brizel:  autorul cartii care poveste despre sodomia din sinagoga: ” Cand a citit aceste scrisori, mama mea si-a iesit din minti” scrie Brizel. ” Fiecare dintre aceste scrisori au facut-o sa  vrea sa ceara divortul. Din nou si din nou, baterii de mediatori , rabinii Brizel, au sarit in sus pentru a o calma, fereasc-o cerul,  ca ea sa distruga bunul nume al familiei Brizel. ” Ei pot sa traiasca cu faptul ca propriul fiu minor le-a fost violat, dar pentru ei divortul este o situatie imposibila.” „… De doua ori, prima oara in timpul rugaciunilor in sinagoga si a doua oara data in timpul  orei de studiu a  Gemarei(Talmud)  cu Rabinul Eliezer Shach’s  la scoala din Ponevezh, ultra-ortodocsi barbati care ii erau straini lui i-au atins organul sexual, probabil ei crezand ca si el calca pe urmele tatalui sau. Prima data , a facut tam-tam , dar a descoperit  ca singurul lucru care i-a interesat pe oameni a fost musamalizarea totala. A doua oara, i-a soptit un avertisment individului. 

„Shaiya Brizel  are acum 36 de ani si este tatal a trei copii; el lucreaza ca si contabil. Tatal sau, 65 ani, a fost obligat sa paraseasca casa cu cativa ani in urma si s-a intors in apartamentul batranilor sai parinti.   Shaiya a scris aceasta carte dupa o tentativa de sinucidere in luna iunie.  

” In toti toţi aceşti ani am fost aproape mort. In ultimii cinci ani am urmat tratament psihologic. For the past five years I have been getting psychological treatment. In timpul discutiilor cu psihologul am decis ca vreau sa dau in vileag toata aceasta mizerie sub forma unei carti. El a luat in considerare faptul ca vor exista reactii violente la cartea sa…care a aparut  doar cu cateva saptamani in urma.

Brizel sufera de un defect cardiac grav, care i-ar putea cauza moartea.Ca o cale de a se proteja el a depus o scrisoare,  impreuna cu trei avocati,  care contine acuzatii grave la adresa Haredit Eda si i-a informat pe oamenii importanti. Recent s-a mutata intr-un apartament nou si traieste intr-un  sector Religios National  al  unei comunitatii  mixte, formata din  religiosi  nationali si familii ultra-ortodoxe.  Natural, a inceput sa se roage la unica sinagoga Hasidica din zona. Dupa aparitia cartii, asociatia rabinilor locali (rebbe) l-a informat  ca a devenit persona non grata. ” In mod ironic, acest rabin a venit in zona dupa ce fusese  silit sa paraseasca alte comunitati datorita suspiciunii ca le-a  sodomizat mai multi copii.

In societatea ultra-ortodoxa,  denuntarea actelor de sodomie care au fost comise este  o ofensa mult mai grava  decat comiterea lor. In ziua in care cartea a fost publicata, Brizel s-a intalnit cu seful  Hachemei Lublin Yeshiva, Rabinul  Avraham Vazner.” El mi-a spus  ca publicand aceasta carte a fost de milioane de ori mai rau decat ceea ce a facut tatal meu „.  ”  Ziarul Ha’aretz nu a putut obtine nici un raspuns de la Rabinul Yaakov Yitzhak Brizel. La casa parintilor sai o femeie a replicat: ” Nu ne pasa. Shaiya  este un mincinos si nu exista nimic  mai mult de spus.”  ” Ha’aretz  a cerut un raspuns de la Brizel prin intermediul activistului Yehuda Meshi- Zahav de la  Eda Haredit . Pana in momentul aparitiei articolului in presa nu a existat un raspuns nici macar prin intermediul canalului.  ” Cu cateva saptamani in urma tatal a raspuns revistei pentru femei La’isha, spunand ca va da in judecata editorii, ceea ce nu s-a intamplat inca. Si este putin probabil ca se va intampla. 

 „Shaiya Brizel a fost gata sa renunte la publicarea cartii, cu conditia ca familia sa-l defere pe el unei instante rabinice, unde tarasenia  sa fie spusa. El a spus ca nimeni din familia sa nu a fost pregatit sa accepte provocarea.

 ” In conversatia cu La’isha,  tatal a recunoscut ca a fost intr-adevar homosexual  ” dar am facut tratament si astazi nu mai sunt asa. Toate acestea le-am lasat in urma.”

” Ca raspuns la o intrebarea pentru a stabili daca a avut relatii sexuale cu minorii, el a spus: ” Poate ca o sa vorbesc despre asta alta data”. El l-a acuzat pe fiul sau Shaiya ca fiind ” singurul care ma urmareste”.  Mi-a distrus viata…A scris asta numai pentru bani. El vrea bani de la mine… Din cauza lui m-am despartit de sotie.”  Sora lui Shaiya, Rivka Hubert,  i-a vorbit cu mare  furie reporterului La’isha  despre faptul ca fratele sau a dezvaluit numele persoanelor implicate, si a declarat: ” Negam tot ce se spune in carte”. [End quote] Source: Ha’aretz, „Israel’s Leading Daily Newspaper,” Shevat 25, 5760 (Feb. 1, 2000).

Crestinismul este singura religie adevarata a Bibliei. A fost fondat de israelitii care au aderat la Tora ( Pentateuc) si care au recunoscut in crezul  mantuirii prin har al lui Hristos, implinirea Vechiului Testament. 

Adeptii lui Iisus sunt cei care constituie neamul sfant si preotia imparateasca.  (I Petru 2:9).

[ Sfarsitul citarii]

Copyright ©2000-2006 by Michael A. Hoffman II All Rights Reserved. The Truth About the Talmud is copyrighted material excerpted from Michael A. Hoffman’s book, „Judaism’s Strange Gods.” Independent History and Research, Box 849, Coeur d’Alene, Idaho 83816

Iisus nu a fost evreu! Anti-semitism(sionism) sau realitate istorica?

Am gasit acest material interesant si pentru ca este in limba engleza, mai jos voi reda subtitrarea in limba romana:

” Crestinii au fost fraieriti de farsa anticrestina a istoriei.

Aceasta a fost considerata cea mai eficace arma de catre dusmani. Aceasta mare minciuna practic este o spalare a creierului Crestinilor, pentru a crede ca Iisus Hristos a fost ” Imparatul evreilor”, in sensul in care asa-zisii „evrei” de azi se numesc pe ei insisi ” evrei”(cei din Vechiul Testament-n.a.).

Aceasta referire s-a facut prima data la traducerea in limba engleza a Vechiului si Noului Testament, cu secole inainte ca asa-zisii „evrei” sa uzurpeze cuvantul „Evreu”, in secolul 18, pentru a aparea ei insisi in ochii lumii crestine ca fiind inruditi cu Iisus Hristos.

Aceasta pretinsa inrudire provine din mitul rasei comune cu asa-zisii „evrei” ai Pamantului Sfant din istoria Vechiului Testament. Cand Iisus a fost in Iudeea, aceasta nu a fost ” patria ” stramosilor acestora care astazi isi spun ei insisi ” evrei”. Stramosii lor nu au pus niciodata piciorul in Iudeea.

Iudeea si Galileea au fost doua state si entitati politice separate.

Iisus, El insusi nu a fost evreu(iudeu) sau locuitor al Iudeei. El a fost galileean sau locuitor al Galileei. Matei 26:69:” Iar Petru sedea afara, in curte. Si o slujnica s-a apropiat de el, zicand: Si tu erai cu Iisus Galileanul”.

Ioan 7:41:” Iar altii ziceau: Acesta este Hristosul. Iar altii ziceau: Nu cumva din Galileea va sa vina Hristos?”.

Pilat a fost ironic cand a scris titulatura” Iisus din Nazaret, Imparatul Iudeilor” pe cruce. Ioan 19:19:” Iar Pilat a scris si titlul si l-a pus deasupra Crucii. Si era scris: Iisus Nazarineanul, Imparatul Iudeilor!”.

Aceasta: ” Galileanul care a fost Imparatul Iudeilor” este la fel ca si in cazul ” Regina Victoria a Angliei, Imparateasa Indiilor”.

Iisus a crescut in Nazaret, Galileea. Discipolii sai au fost pescari de pe malul Marii Galileei. El a vizitat Ierusalimul dar si-a petrecut cea mai mare parte a vietii sale in patria Sa, Galileea. Ioan 7:1: ” Si dupa aceea mergea Iisus prin Galileea, caci nu voia sa mearga prin Iudeea, deoarece iudeii cautau sa-l ucida”.

Stim ca Saul a fost primul rege al Israelului si ca Ioan a fost primul barbat numit ” Botezatorul”, dar cine a fost primul evreu?

Adam, Seth sau Noe nu au fost numiti ” evreu”. Nici macar Avraam, Isaac sau Iacov. Moise nu a fost numit Evreu si nici Saul, David sau Solomon nu au fost numiti „Evreu”. Stim ca Dumnezeu i-a schimbat numele lui Avram in Avraam in Geneza 17:15:” Si nu te vei mai numi Avram, ci Avraam va fi numele tau, caci am sa te fac tata a multime de popoare”, dar nicaieri in Biblie nu vom gasi un loc in care Dumnezeu a schimbat numele lui Israel in Evreu!

Deci nu exista nici o putere prin care cei care spun ca sunt Evrei sa poata revendica ca ei sunt Israel. Din timpul lui Iisus cuvantul Edom sau Edomit a fost tradus de grec sau de latin prin ” iudeu” sau ” iudaic” cu sensul de Iudeu = locuitor al Iudeei.

Cuvantul Evreu nu inseamna Israel sau Israelit! In ciuda efortului puternicei propagande a asa-zisilor ” Evrei”, ei nu au fost capabili sa dovedeasca ca exista in istoria scrisa vreo mentiune anterioara la acesta perioada, care sa spuna despre un neam religios sau natiune care se numeste ” Evreu”.

Secta religioasa din Iudeea din timpul lui Iisus, la care asa-zisii ” evrei ” de astazi  se refera ca ” Evrei”(cei din Vechiul Testament), a fost cunoscuta sub numele de ” Farisei”, Iudaismul de azi si Fariseimul din timpul lui Iisus fiind unul si acelasi. Iisus a urat si a denuntat Fariseismul prin cuvintele: ” Vai voua Scribi si Farisei, Ipocriti, Voua Serpilor, Voua generatie de Vipere”.

Talmudul evreiesc arunca imagini ofensatoare la adresa lui Iisus, a Mariei si a Gentililor( crestinilor). ” Mama lui Iisus a fost o desfranata”.

Multi crestini si chiar lideri ai bisericii se afla in eroarea de a crede ca Iisus a fost ” Evreu „. Dar nimic nu poate fi mai neadevarat ca aceasta. Iisus Hristoa i-a spus lui Ioan in Apocalisa 2:9: ” Stiu necazul tau si saracia ta, dar esti bogat, si hula din partea celor ce zic despre ei insisi ca sunt iudei si nu sunt, ci sinagoga a satanei”.

Evreii l-au respins pe Iisus drept Mesia. Iisus i-a numit pe evreii din timpul sau ” o generatie de vipere sau serpi”,

Salvati Crestinatatea de false invataturi. Sionismul Crestin in care serpii sunt protejati sunt semintele diavolului.

Au fost Khazar-ii cei care au adoptat religia fariseilor, talmudismul, care se refera la religia evreilor. Khazarii care au venit din Caucaz, ocupa Israelul de azi. Ei nu au nici o legatura cu stramosii Iudeei. Ei au uzurpat atat religia Crestina cat si pe cea Evreiasca.”(http://www.nwo101.com/2009/05/jesus-christ-was-not-jew-writing-on-his.html)

Exista multe voci care sustin ca Iisus nu a fost evreu si ca evreii  nu sunt poporul ales si ca de fapt totul este o conspiratie pusa la cale de catre cei care isi doresc puterea suprema cu orice pret, adica sionistii care conduc lumea, din umbra. Atata timp cat vor exista voci care Il marturisesc pe Iisus, fie El evreu sau nu, sionistii nu vor putea pune stapanire deplina pe acesta lume. Aceasta este marea lor teama si de aceea incearca sub orice forma sa-i distruga pe crestinii adevarati.