Putin apelează, China răspunde, toți pregătiți pentru al III-lea Război Mondial

Tutti schierati per scatenare la Terza Guerra Mondiale, ultimo appello del Papa per salvare il mondo.

-Angelo Iervolino-08 septembrie 2013 – Săptămâna viitoare începe dezbaterea în Congres (cel american-n.m) pentru a decide dacă trebuie sprijinită sau refuzată cererea președintelui Obama pentru un atac limitat împotriva Siriei. Nave rusești și nave de război chineze patrulează pe coasta siriană, în timp ce trupele iraniene avanseaza pe teritoriul Siriei.

Rusia, China, Iran, Liban și Siria, împotriva Statelor Unite ale Americii, Franța, Turcia, Israel, Arabia Saudită, Qatar și teroriștii aliați ai americanilor, jihadiștii din Al-Qaeda Jabhat al-Nusra  ( Frontul Nusra), în practică, responsabili pentru atacul cu arme chimice împotriva poporului sirian, acestea fiind cele 11 țări care ar trebui să aprindă fitilul celui de al treilea război mondial, în cazul în care Congresul SUA va decide în favoarea unui atac împotriva Siriei. Pe hârtie, în ciuda marii puteri navale americane, forța lui Putin pare a fi câștigătoare. Apărarea defensivă bazată pe sisteme anti-rachetă S-300, S-400 și S-500 reprezintă o barieră împotriva rachetelor Tomahawk, sisteme anti-rachetă greu de depășit și datorită sistemelor anti-rachetă chineze, și chiar  și aviația americană va avea o viață foarte grea pentru a depăși apărarea rusă, chineză și siriană. De asemenea, în plus față de stațiile fixe, desfășurarea navală în fața coastei siriene oferă un scut suficient de puternic pentru Siria.

Având în vedere că trupele terestre ale lui Assad, cu ajutorul a mai mult de 4.000 de militari iranieni care au sosit în Siria și Hezbollah-ul libanez sunt cele mai bune, de acum cerul și pământul sunt în mâinile lui Putin.

Armata siriană implicată în războiul împotriva teroriștilor:

Deci, o apărare foarte solidă care ar trebui să protejeze Siria, cel puțin în prima fază a atacurilor americane. Bătălia principală va fi dată pe mare, dar navele americane vor fi nevoite să tragă de departe pentru a evita rachetele supersonice anti-navă rusești P-800 / Yakhont, care, în practică, este puțin probabil să fie interceptate de navele americane care datorită dimensiunilor lor mari vor avea, de asemenea, dificultăți în a le evita. O luptă nu foarte ușoară, în cazul în care americanii pot juca doar cartea unor lansări masive de rachete și aeronave împotriva Siriei. De fapt, Pentagonul, în aceste zile, se pare (cum multe ziare au raportat) că a decis, de asemenea, să utilizeze bombardierele grele și Stealth. B-52 ar trebui să decoleze din SUA, în timp ce cele B-1S vor trebui să decoleze din Qatar; nu putem exclude, de asemenea, utilizarea B-2 Stealth  cu baza în Missouri, cu bombe ghidate prin satelit. Deci, pierderile ar putea fi foarte mari de ambele părți. Concomitent cu atacul americanilor, Arabia Saudită și Israel vor trebui să se gândească la apărarea lor, atât dinspre Liban care a îndreptat 500 de rachete rusești Scud împotriva Israelului, cât  și dinspre Iran care poate utiliza rachete nucleare și a amenințat deja cu efectuarea de atacuri teroriste împotriva americanilor din întreaga lume. Peste 100 de mii de voluntari iranieni au trimis o scrisoare către președintele Siriei, pentru a cere permisiunea de a fi desfășurați în zona Inălțimilor Golan, și nu este exclus și un atac aerian masiv din partea Rusiei împotriva Arabiei Saudite. Navele rusești de pe coasta Siriei sunt acum cel puțin 20 la număr, susținute de baza navală rusă din Siria situată exact în Tartus, și acestea sunt:

2 crucișătoare de rachete, Moskva (echipate cu 16 rachete Vulkan P1000, zboară doar la 40 m înălțime față de apă și atinge o viteză 2.5 m/s și focosul din titan încărcat cu 1000 kg de exploziv convențional sau nuclear; este nevoie de doar 3 pentru a distruge un portavion, aflat la o distanță de 700 km), și Varyag,   specializată în scufundarea de portavioane și nave mari;

1 portavion, Kuznetsov;

2 fregate, Neustrashimy și Smetlivy;

2 distrugătoare, amiralul Panteleyev și Nastoichivy (anti-submarin);

2 nave de recunoaștere, Azov și SSV-201 Priazovye- echipată cu un sistem de interceptare și colectare de informații, precum și cu sisteme de apărare aeriană, care au plecat din portul ucrainean Sevastopol deja duminica trecută prin Bosfor;

4 nave de aterizare: Alexander Shabalin, amiralul Nevelsky, Peresvet, și Nikolai Filchenkov (care au la bord, se pare, o încărcătură de rachete S-300 destinate pentru Siria);

2 ambarcațiuni de debarcare, Minsk și Novocherkassk (cu 200 de soldați și 10 tancuri amfibii);

2 corvete marine lansatoare de rachete, Shttil și Ivanovets;

1 vas de patrulare, Neustrashimy;

1 navă-ajutor, Foty Krylov;

1 navă tanc, Pechenga;

și submarine nucleare.

Comandantul de la Moscova, contraamiralul Valery Kulikov, trebuie să își asume comanda operațională a flotei ruse din Marea Mediterană.

Crucișătorul anti-rachetă Moskva:

363335_incrociatore chineză

În plus față de navele rusești China a autorizat un minim de 4 nave de război pentru a intra în Marea Mediterană prin Canalul Suez. Autoritățile egiptene nu au opus nici un drept de veto și, mai mult, trecerea crucișătoarelor grele „Noauio-83”, „Quigb-133” (cu echipamente de peste 4 mii tone), „Waishanhu-878” (cu 11 mii ​​de tone de materiale) și cele mai noi unități amfibii Jinggang Shan, cu sute de trupe terestre la bord au trecut cu ajutorul protecției armatei egiptene și blocarea traficului de pe canal, din motive de securitate.

Egiptul, care ar putea trece imediat de partea lui Putin, datorită tulburărilor civile continue cauzate de Frăția Musulmană, în care unul dintre lideri este Malik Obama, fratele vitreg al președintelui american. Și, în fine, există flota siriană, care în porturile Baniyas, Latakia, Tartus și Minat Al Bayda are ancorate 2 corvete sovietice vechi clasa Petya (Assari și Hirasa), 20 motocanoniere sovietice de clasă Osa și alte 10 de producție proprie, 3 ambarcațiuni de aterizare(debarcare) de fabricație poloneză, 14 nave de patrulare mici și 3 dragoare . Practic, blocul lui Putin are mai mult de 120 de mii de oameni.

Video de mai jos prezinta nava de război Jinggang Shan în acțiune, în timpul unui exercițiu de antrenament de la inceputul acestui an.

Care ar putea fi implicațiile pentru Italia? În cazul în care Italia se va ține complet în afara conflictului respectând Constituția noastră, ne-am putea salva, dar având în vedere că avem aproximativ 107 baze americane pe teritoriul italian și minim 90 de bombe nucleare, care în curând vor fi adaptate pentru a fi montate pe celebrul F-35, riscul de atacuri asupra bazelor SUA în Italia este foarte mare. Regiunile cele mai expuse riscului sunt Sicilia și Puglia și, de asemenea, regiunile în care sunt depozitate bombele nucleare. Astfel încât toate orașele unde există baze americane sunt în pericol. În cazul în care guvernul italian a decis să încalce Constituția și să meargă la război alături de americani, Italia este țara europeană cea mai expusă dintre toate, datorită politicienilor noștri, care au permis de-a lungul anilor ca teritoriul italian  să devină un depozit de trupe, vehicule și arme americane. Putem doar spera că apelul Papei pentru pace este susținut de către Congresul SUA.

Articolul 11 din Constituție:

Italia respinge războiul ca instrument de agresiune împotriva libertății altor popoare și ca un mijloc de rezolvare a disputelor internaționale; permite, pe picior de egalitate cu celelalte state, la limitări ale suveranității necesare unei ordini care să asigure pacea și justiția printre Națiuni; promovează și încurajează organizațiile internaționale care au astfel de scopuri.

Aici este lista de 107 US baze (Air-Force, Navy, Army, NSA) în Italia:

Bazele SUA cele mai cunoscute și cele mai puțin cunoscute, dinspre nord spre sudul Peninsulei:

Cima Gallina (BZ): Stazione telecomunicazioni e radar dell’USAF. Aviano (Pordenone, Friuli): la 16ma Forza Aerea ed il 31° Gruppo da caccia dell’Aviazione U.S.A., nonché uno squadrone di F-18 dei Marines. Monte Paganella (TN): Stazione telecomunicazioni USAF. Rivolto (UD): Base USAF. Maniago (UD): Poligono di tiro dell’US-Air-Force (USAF). S. Bernardo (UD): Deposito munizioni dell’US-Army. Roveredo (PN): Deposito armi USA. Istrana (TV): Base US-Air-Force (USAF). Ciano (TV): Centro telecomunicazioni e radar USA. Ghedi (BS): Base dell’US-Air-Force (USAF). Montichiari (BS): Base aerea (USAF). Remondò (nel Pavese): Base US-Army. Vicenza: Comando SETAF, Sud Europe Task Force; Quinta Forza aerea tattica (USAF); Deposito di testate nucleari. Camp Ederle (provincia di Vicenza): Q.G. NATO; Comando SETAF dell’US-Army; un Btg. di obici ed Gruppo tattico di paracadutisti USA. Tormeno (San Giovanni a Monte, Vicenza): depositi di armi e munizioni. Longare (Vicenza): importante deposito d’armamenti. Verona: Air Operations Center (USAF). e Base NATO delle Forze di Terra del Sud Europa; Centro di telecomunicazioni (USAF). Affi (VR): Centro telecomunicazioni USA. Lunghezzano (VR): Centro radar USA. Erbezzo (VR): Antenna radar NSA. Conselve (PD): Base radar USA. Monte Venda (PD): Antenna telecomunicazioni e radar USA. Trieste: Base navale USA. Venezia: Base navale USA. San Anna di Alfaedo (VE): Base radar USA. Lame di Concordia (VE): Base di telecomunicazioni e radar USA. San Gottardo, Boscomantivo (VE): Centro telecomunicazioni USA. Ceggia (VE): Centro radar USA. Cameri (NO): Base aerea USA con copertura NATO. Candela-Masazza (Vercelli): Base d’addestramento dell’US-Air-Force e dell’US-Army, con copertura NATO. Monte S. Damiano (PC): Base dell’USAF con copertura NATO. Finale Ligure (SV): Stazione di telecomunicazioni dell’US-Army. Monte Cimone (MO): Stazione telecomunicazioni USA con copertura NATO. Parma: Deposito dell’USAF con copertura NATO. Bologna: Stazione di telecomunicazioni del Dipartimento di Stato Americano. Rimini: Gruppo logistico USA per l’attivazione di bombe nucleari. Rimini-Miramare: Centro telecomunicazioni USA. Potenza Picena (MC): Centro radar USA con copertura NATO. Livorno: Base navale USA. La Spezia: Centro antisommergibili di Saclant. San Bartolomeo (SP): Centro ricerche per la guerra sottomarina. Camp Darby (tra Livorno e Pisa): 8° Gruppo di supporto USA e Base dell’US Army per l’appoggio alle Forze statunitensi al Sud del Po, nel Mediterraneo e nell’Africa del Nord. Coltano (PI): importante base USA/NSA per le telecomunicazioni; Deposito munizioni US-Army; Base NSA. Pisa (aeroporto militare): Base saltuaria dell’USAF. Monte Giogo (MS): Centro di telecomunicazioni USA con copertura NATO. Poggio Ballone (GR) – tra Follonica, Castiglione della Pescaia e Tirli: Centro radar USA con copertura NATO. Talamone (GR): Base saltuaria dell’US-Navy. La Maddalena-Santo Stefano (Sassari): Base atomica USA, Base di sommergibili, Squadra navale di supporto alla portaerei americana «Simon Lake». Monte Limbara (tra Oschiri e Tempio, Sassari, in Sardegna): Base missilistica USA. Sinis di Cabras (SS).: Centro elaborazioni dati (NSA). Isola di Tavolara (SS): Stazione radiotelegrafica di supporto ai sommergibili della US Navy. Torre Grande di Oristano: Base radar NSA. Monte Arci (OR): Stazione di telecomunicazioni USA con copertura NATO. Capo Frasca (OR): eliporto ed impianto radar USA. Santulussurgiu (OR): Stazione telecomunicazioni USAF con copertura Nato. Perdas de Fogu (NU): base missilistica sperimentale. Capo Teulada (CA): da Capo Teulada (CA) a Capo Frasca (OR): all’incirca 100 km di costa, 7.200 ettari di terreno e più di 70.000 ettari di zone Off Limits: poligono di tiro per esercitazioni aeree ed aeronavali della Sesta flotta americana e della Nato. Decimomannu (CA): aeroporto Usa con copertura Nato. Aeroporto di Elmas: Base aerea dell’US-Air-Force. Salto di Quirra (CA): poligoni missilistici. Capo San Loremo (CA): zona di addestramento per la Sesta flotta USA. Monte Urpino (CA): Depositi munizioni USA e NATO. Cagliari: Base navale USA. Roma-Campino (aeroporto militare): Base saltuaria USAF. Rocca di Papa (Roma): Stazione telecomunicazioni USA con copertura NATO. Monte Romano (VT): Poligono saltuario di tiro dell’US-Army. Gaeta (LT):  Base permanente della Sesta Flotta USA e della Squadra navale di scorta alla portaerei «La Salle». Casale delle Palme (LT): Scuola telecomunicazioni NATO su controllo USA. Napoli: Comando del Security Force del corpo dei Marines; Base di sommergibili USA; Comando delle Forze Aeree USA per il Mediterraneo. Napoli-Capodichino: Base aerea dell’US-Air-Force. Monte Camaldoli (NA): Stazione di telecomunicazioni USA. Ischia (NA): Antenna di telecomunicazioni USA con copertura Nato. Nisida: Base US-Army.  Bagnoli: Centro controllo telecomunicazioni Usa per il Mediterraneo. Agnano (nelle vicinanze del famoso ippodromo): Base dell’US-Army. Cirigliano.(NA): Comando delle Forze Navali USA in Europa. Licola (NA): Antenna di telecomunicazioni USA. Lago Patria (CE): Stazione telecomunicazioni USA. Giugliano (vicinanze del lago Patria, Caserta): Comando STATCOM. Grazzanise (CE): Base saltuaria USAF. Mondragone (CE): Centro di Comando USA e NATO sotterraneo antiatomico. Montevergine (AV): Stazione di comunicazioni USA. Pietraficcata (MT): Centro telecomunicazioni USA/NATO. Gioia del Colle (BA): Base aerea USA di supporto tecnico. Punta della Contessa (BR): Poligono di tiro USA/NATO. San Vito dei Normanni (BR): Base del 499° Expeditionary Squadron; Base dei Servizi Segreti: Electronics Security Group (NSA). Monte Iacotenente (FG): Base del complesso radar Nadge. Brindisi: Base navale USA. Otranto: Stazione radar USA. Taranto: Base navale USA; Deposito USA  NATO. Martina Franca (TA): Base radar USA. Crotone: Stazione di telecomunicazioni e radar USA/NATO. Monte Mancuso (CZ): Stazione di telecomunicazioni USA. Sellia Marina (CZ): Centro telecomunicazioni USA con copertura NATO.  Sigonella (CT): importante Base aeronavale USA (oltre ad unità della US-Navy, ospita diversi squadroni tattici dell’US-Air-Force: elicotteri del tipo HC-4, caccia Tomcat F14 e A6 Intruder, nonché alcuni gruppi di F-16 e F-111 equipaggiati con bombe nucleari del tipo B-43, da più di 100 kilotoni l’una!). Motta S. Anastasia (CT): Stazione di telecomunicazioni USA. Caltagirone (CT): Stazione di telecomunicazioni USA. Vizzini (CT): Diversi depositi USA. Isola delle Femmine (PA): Deposito munizioni USA/NATO. Punta Raisi (Aeroporto): Base saltuaria dell’USAF. Marina di Marza (RG): Stazione di telecomunicazioni USA. Monte Lauro (SR): Stazione di telecomunicazioni USA. Sorico: Antenna NSA. Augusta (SR): Base della VI Flotta USA e Deposito munizioni. Centuripe (EN): Stazione di telecomunicazioni USA. Niscemi (Sicilia): Base del NavComTelSta (stazione di comunicazione US-Navy). Trapani: Base USAF con copertura NATO. Pantelleria: Centro telecomunicazioni US-Navy e Base aerea e radar NATO. Lampedusa: Base della Guardia costiera USA; Centro d’ascolto e di comunicazioni NSA.

Surse:

http://www.imolaoggi.it/2013/09/07/mosca-ha-inviato-una-nave-spia-nel-mediterraneo-orientale/

http://www.infowars.com/report-china-sends-warships-to-coast-of-syria/

http://www.disinformazione.it/basiusa.htm

# Http://www.ogginotizie.it/158472-tre-navi-da-guerra-cinesi-entrate-nel-mediterraneo/. Uioo6yRH6M

Articol tradus de mine și preluat de la : http://lenewsdiangeloiervolino.altervista.org/blog/1193

Pentru cei interesați și pentru a vă face o imagine mai exactă a celor discutate mai sus, poziționările navelor la data de 8 septembrie 2013. Faceți click pe imagine pentru a merge la sursă și a avea o imagine interactivă. Autorul blogului respectiv este analist militar.

Strategia israeliană pe termen lung pentru destabilizarea Orientului Mijlociu

Articol preluat integral de la: http://www.frontpress.ro/2013/09/strategia-israeliana-pe-termen-lung-pentru-destabilizarea-orientului-mijloci.html

pace orient

Planul “suprematist” israelian pentru încurajearea războiului din Siria – și din întreg Orientul Mijlociu – este parte a unei strategii pe termen lung, dezvoltată acum câteva decenii și detaliată în jurnalul sionist KIVUNIM (Direcții).

Studiul, intitulat “O strategie pentru Israel în anii ‘80”, a fost scris în ebraică și a fost tradus în engleză de către curajosul activst evreu anti-sionist și anti-rasist, Israel Shahak.

“Următorul eseu reprezintă în opinia mea, un plan detaliat al regimului sionist (al lui Sharon și Eitan) pentru Orientul Mijlociu, care se bazează pe divizarea întregii regiuni în state mici și dezintegrarea actualelor state arabe”, scria Shahak în introducerea sa.

clip_image003 9“Ideea de a dezintegra statele arabe este o temă recurentă în gândirea strategică israeliană”

Studiul orginar integral așa cum a fost tradus el de Shahak, poate fi găsit accesand link-ul din finalul paginii. Câteva extrase din acesta:

“La începutul anilor 1980 Statul Israel are nevoie de o nouă strategie cu privire la locul său, scopul și interesele sale naționale, atât pe plan intern cât și extern”.

saddamwmdDezintegrarea Siriei și a Irak-ului în regiuni distincte din punct de vedere etnic sau religios, după modelul Libanului este principala prioritate israeliană pe termen lung, pe frontul de est, in timp ce disoluția puterii militare a acestor țări reprezintă o țintă pe termen scurt”.

Siria se va dezintegra în conformitate cu structura ei etnică și religioasă, în câteva state, precum Libanul, astfel încât vor exista un stat alawit de-a lungul coastei, un stat sunit in zona Alep, un alt stat sunit in zona Damasc, ostil vecinului de la Nord iar druzii vor înființa un stat, poate chiar în platoul nostru Golan și cu siguranță în zona Hauran și în Nordul Iordaniei.”

Această stare de lucruri va garanta pacea și securitatea în zonă pe termen lung, iar realizarea sa este posibilă încă de acum”.

Irakul, bogat pe deoparte în petrol și pe de altă parte rupt din interior este o țintă sigură pentru Israel”. “Disoluția acestuia este chiar mai importantă decât cea a Siriei.”

Iran-Iraq-War-007“Irakul este mai puternic decât Siria. Pe termen scurt un razboi Iran-Irak va destabiliza Irakul din interior și îi va produce prăbușirea înainte ca acesta să fie capabil să organizeze un front larg împotriva noastră.

Orice tip de confruntare inter-arabă ne va fi de ajutor pe termen scurt și va scurta drumul până la ținta noastră de a dezintegra Irakul asemeni Siriei si Libanului”.

“Iordania constituie o țintă strategică pe termen scurt, dar nu și pe termen lung întrucât nu constituie un pericol real pe termen lung după dezintegrarea sa, terminarea domniei regelui Hussein și transferul puterii către palestinieni.”

“Nu există nici o șansă ca Iordania să continue să existe în prezenta formă pentru o perioadă mai lungă de timp, iar politica israeliană, atât în timp de război cât și de pace, trebuie direcționată spre lichidarea Iordaniei și transferul puterii către majoritatea palestiniană.”

Traducere de pe DavidDuke.com

http://davidduke.com/israels-long-time-strategy-to-destabilize-the-middle-east/

Documentul stategic integral tradus de activistul pentru pace israelian Israel Shahak poate fi gasit la:

http://cosmos.ucc.ie/cs1064/jabowen/IPSC/articles/article0005345.html

Israel Shahak a fost un important activist evreu pentru drepturile omului, profesor universitar și militant anti-sionist. Una din cărțile sale cele mai importante, “Povara a trei milenii de istorie și religie iudaică” a fost tradusă în românește la Editura Antet si poate fi cumparată la: http://www.librarie.net/autor/11159/israel-shahak .

Portavionul USS Harry S. Truman a ancorat in Creta dar nu exista nici o stire scrisa despre asta. De ce?

Azi dimineata la stirile tv grecesti am vazut ceva care m-a nedumerit mult: portavionul(crucisatorul) american USS Harry S. Truman este ancorat in insula Creta, mai precis in portul Chania. Explicatia reporterului a fost ca a venit din Golful Persic pentru a ajuta economia locala, in sensul ca cei 6000 de oameni (sau chiar mai multi) care se afla pe aceasta nava vor utiliza taxiurile, vor face cumparaturi si vor merge la restaurante si hoteluri. Nimeni n-a spus cat vor sta aici si daca portavionul este insotit si de celelalte 12 nave care fac parte din Grupul USS Harry Truman Carrier Strike care a fost cantonat pana acum in Marea Arabiei, in apropierea celei mai mari baze navale a Garzii Revolutionare iraniene. In mod sigur cele spuse de reporter n-au nici o legatura cu motivul real care a adus nava pe tarmul Mediteranei, mai bine-zis in Marea Cretei ( de partea cealalta a insulei aflandu-se Marea Libiei).

Portavionul USS Truman include  Air Wing Three (Battle Axe) – care are 7 escadroane – 4 formate din avioane F/A-18 Super Hornet si F/A-18 bombardiere Hornet, precum şi avioane spion şi de avertizare timpurie E- 2 Hawkeyes care pot funcţiona în orice condiţii meteorologice; Escadrila de Atac Electronic 130 pentru a perturba sistemele radar ale duşmanului; şi Escadrila 7 de elicoptere pentru lupta anti-submarin.

Harry S. Truman este al optulea dintre cei nouă transportatori din clasa Nimitz autorizati în prezent de către Congres pentru a fi construiti. Portavioanele sunt implementate în întreaga lume în sprijinul intereselor şi angajamentelor SUA. Ele pot răspunde la criza globală în moduri variind de la prezenţa pe timp de pace la un război la scară completă.
Transportatorul are un echipaj format din mai mult de 160 de ofiţeri şi 3200 de marinari. Nava masoara în lungime 1096 ft, are un ax de plutire de 134 ft, o lăţime a puntii de decolare de 252 ft şi deplasează aproximativ 95.000 tone când este complet încărcată. Două reactoare nucleare şi patru motoare cu turbine cu abur propulseaza nava la viteze mai mari de 30 de noduri. Armamentul navei include patru lansatoare de rachetete NATO Sea Sparrow şi patru sisteme de armament ofensiv. Un personal auxiliar de aproximativ 2.500 de persoane va deservi cele 80 de aeronave aflate la bordul vasului.

Din pozitia in care se afla acum USS Truman are ” vedere ” spre Europa de Est, Turcia, Liban si Siria precum si Egipt, Libia si Algeria.

De la vizita lui Erdogan la Atena, Grecia nu a mai avut probleme cu incalcarea spatiului aerian de catre aeronavele turcesti.

Ceva nu-mi place dar nu stiu ce. Nu cred ca Obama i-a trimis sa sarbatoreasca Sfantul Nicolae intr-o tara ortodoxa sau intr-o vacanta la mare. Este cu atat mai ciudat cu cat nici un ziar elen sau de orice alta origine nu a publicat nimic despre asta. Singura stire scrisa pe care am gasit-o este de pe un site al marinei militare americane, din 1 decembrie 2010, si spune (mai bine-zis arata) ca portavionul a trecut Canalul Suez, dar nu spune incotro se indreapta. Daca nu vedeam, intamplator, stirea la televizor nici eu n-as fi stiut. De altfel nu stiu cati greci au vazut aceasta stire si cati dintre cei care au vazut-o stiu de fapt ceva despre USS Truman.

Voi ce credeti?

 

 

Erdogan: Turcia nu va rămâne tăcută în cazul în care Israelul atacă Libanul

PM Turciei avertizează liderii libanezi că Israelul ar putea planifica un atac, ii invită pe cei 5 membri permanenţi ai CS al ONU la presiune asupra Israelului pentru programul său nuclear.

Prim-ministrul turc Recep Tayyip Erdogan a declarat joi că Turcia nu ar rămâne tăcuta în cazul în care Israelul ar ataca Libanul sau Gaza, spune agenţia de ştiri franceză AFP.

” Crede (Israel) că poate intra in Liban cu cele mai moderne aeronave şi tancuri pentru a omorî femei şi copii, şi să distrugă şcoli şi spitale, şi apoi se aşteaptă ca noi să tăcem?”a declarat Erdogan la o conferinţă în Liban, organizata de Uniunea Băncilor arabe.

” Oare crede ca poate utiliza cele mai moderne arme, muniţii cu fosfor şi bombe cu dispersie, pentru a ucide copii în Gaza şi apoi aşteaptă de la noi sa rămânem tăcuti?”,  l-a citat AFP pe Erdogan ca spunand. „Nu vom fi tăcuti şi vom sprijini justiţia, prin toate mijloacele disponibile noua.”

Până de curând, Turcia a fost unul dintre aliaţii cei mai de încredere al Israelului în lumea musulmană. Cu toate acestea, Ankara a luat atitudine împotriva  Israelului privind operaţiunea Cast Lead, ceea ce a condus la o deteriorare a relaţiilor.

La începutul acestei săptămâni, Erdogan a avertizat liderii libanezi în Ankara că Israelul ar putea planifica un atac la graniţa de nord.

Într-o întâlnire cu prim-ministrul libanez Saad Hariri şi preşedintele Michel Suleiman, luni, Erdogan a declarat că Israelul pune în pericol pacea lumii prin folosirea forţei exagerate împotriva palestinienilor, încălcarea spaţiului aerian şi maritim al Libanului  şi prin nedezvăluierea detaliilor programului său nuclear.

Erdogan a cerut celor cinci membri permanenţi ai Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite sa faca presiune asupra Israelului cu privire la programul său nuclear în acelaşi fel în care comunitatea internaţională s-a preocupat cu Iranul.

Saptamana trecuta, Erdogan a confirmat ca Turcia a primit scuze oficiale din partea Israelului cu privire la ceea ce ambasadorul Turciei  a numit „umilitorul” tratament de la Ayalon, spunând că acesta a fost „răspunsul aşteptat şi dorit.”

Erdogan a adăugat mai multe critici la adresa Israelului, spune o conferinţă de presă: „Israel trebuie să se pună în ordine pe sine şi trebuie să fie mai drept şi mai mult de partea păcii în regiune.”

Israelul se pregateste sa-si legalizeze furtul de gaze din Liban

 Pe fondul eforturilor israeliene de a prelua resursele de gaze ale Libanului, Tel Aviv-ul a trasat Parlamentului sarcina ratificarii unei legislaţii care ar facilita acest proces. 

Tel Aviv-ul intenţionează să prezinte Knesset-ului, o lege care ar face apele internaţionale dintre Palestina şi Liban proprietatea Israelului, deschizând calea pentru confiscarea câmpurilor de gaze aflate in mare, raporteaza [ziarul israelian] Naharnet citatand televiziunea israeliana ca spunand duminica. 

„Guvernul [israelian] se ocupă de descoperirea zăcămintelor de gaze naturale în Marea Mediterană, ca de o descoperire israeliana asupra careia nimeni altcineva nu are vreun drept,”  a citat televiziunea israeliena surse guvernamentale ca spunand. 

„Comitetul executiv din guvern şi Knesset  lucreaza pentru a ajunge la o lege care nu ar lăsa loc nici unui drept libanez”, au spus ei. 

Luna trecuta, Tel Aviv-ul a ameninţat că va folosi forţa militară pentru a captura un câmp de gaze nou-descoperit, care este situat parţial în apele libaneze din Marea Mediterană şi este estimat că conţine 15 bilioane de metri cubi de gaz.

Purtatorul de cuvant al Parlamentului libanez Nabih Berri a reacţionat spunând că „Israelul este in plina cursa pentru a face din caz  un fapt împlinit şi a fost iute de picior in a se prezenta ca un emirat al petrolului, ignorând faptul că, în conformitate cu hărţile, depozitul se extinde şi în apele libaneze.” Prim-ministrul Saad Hariri, de asemenea, a numit ameninţare un mijloc de a „speria” naţiunea libaneza.

„Israelul se pregateste sa ocupe Libanul”

 Trupele israeliene efectueaza exerciţii militare pentru a fi pregătite pentru o desfăşurare în Liban, într-o mişcare despre care Tel Aviv-ul spune are ca scop prevenirea „atacurilor rachetelor Hezbollah-ului”, spun surse israeliene.

Israelul efectueaza exerciţiile la baza sa de instruire Elyakim, lângă Haifa, pentru a simula atacurile asupra obiectivelor Hezbollah din sudul Libanului, a raportat Haaretz.

Un colonel israelian a spus [ziarului] Haaretz că ofiţerii armatei americane au sfătuit Israelul în timpul războiului de 33 de zile din 2006  sa-si implementeze soldaţi în Liban, sugerand astfel că Israelul va face acest lucru în orice ofensiva asupra Libanului, în viitor.

Baza Elyakim este plina de câmpuri minate şi buncăre camuflate, simulate. Trupele israeliene se antrenează să treacă de acele locuri şi pentru a găsi „site-urile cu rachete”, a adaugat raportul. 

Conform planului, trupele israeliene vor fi apoi transportate pe Platoul Golan, de catre elicoptere, pentru a fi instruite in efectuarea altor operaţiuni.

Comentariu: Se pare ca „previziunile” sefului ONU se vor implini mai curand decat ne asteptam. Sa nu uitam  ca „Aproape patru ani mai târziu – 12-7 va marca aniversarea izbucnirii războiului; data ebraica a fost marcata în cadrul unei ceremonii în această săptămână – Forţele de Apărare ale Israelului se afla intr-o intensa formare în tactici de luptă potrivite pentru Liban, cu scopul de a obţine rezultate mai bune într-o potenţiala următoarea rundă de lupte”( citat din articolul din Haaretz).

Seful ONU avertizeaza despre posibilitatea unui proaspat razboi in Orientul Mijlociu

Secretarul General al ONU, Ban Ki-moon, a avertizat că un conflict proaspăt ar putea izbucni în Orientul Mijlociu, ca urmare a creşterii tensiunilor dintre Israel şi Liban.

Într-un raport al Consiliului de Securitate al ONU, vineri, Ban a declarat ca tensiunile crescande ” mareste spectrul ca o greseala facuta de una dintre părţi să conducă la o reluare a ostilităţilor, cu consecinţe potenţial devastatoare.” 

Şeful ONU a continuat să acuze ambele părţi de încălcări ale rezoluţiei din 2006 de încetare a focului care a pus capăt războiului de 33 de zile dintre Israel şi mişcarea de rezistenţă libaneză  Hezbollah.

Israel continuă să sfideze legislaţia internaţională prin efectuarea de zboruri militare zilnice asupra Libanului şi prin refuzul de a se retrage din disputatul sat de la graniţa de nord, Ghajar, a spus şeful ONU.

El si-a exprimat, de asemenea, îngrijorarea faţă de acuzatiile Israelului asupra tarii vecine Siria, de a fi furnizat rachete SCUD Hezbollah-ului din Liban, spunand ca [acuzatiile] au „condus la tensiuni sporite” în regiune.

Israelienii au formulat acuzaţiile împotriva Siriei, cu toate ca ambele guverne, din Damasc şi Beirut, au negat categoric afirmaţia despre transferul de rachete.

Secretarul general şi-a exprimat, de asemenea, îngrijorarea faţă de recentele încăierări între civilii libanezi şi Forţa interimară a ONU în Liban (UNIFIL). 

Confruntarea a venit după ce UNIFIL a organizat o manevră controversata la începutul lunii iulie, care a ridicat furia publică în sudul Libanului. 

 Antrenamentul unilateral, care conform relatărilor, viza protejarea Israelului de posibilele atacuri cu rachete [trase] din sudul Libanului, a fost oprit în mijlocul protestelor civile. 

Poporul libanez a denunţat aceasta miscare ca pe ceva iesit din comun şi in nici un caz în conformitate cu mandatul UNIFIL. De asemenea, ei au acuzat fortele de menţinere a păcii de inacţiune faţă de încălcarea aproape zilnică a Liniei Albastre, stabilită de ONU, de către forţele israeliene.