Erou sau asul din mânecă al Armatei?

Ce se petrece acum în Romania nici măcar de râs nu e, ci de plâns. Tupeul unor demonstranți îl egalează sau chiar îl întrece pe cel al politicienilor. Demonstrația ”spontană” a fost confiscată în totalitate. După ce opoziția a dat tonul, a venit rândul profesorilor, apoi al sindicatelor și militarilor. Militarii, mari strategi prin natura muncii lor, și-au trimis buzduganul înainte, sub forma ” eroului ” Alexandru Gheorghe, tânărul locotenent ardelean de la Câmpia Turzii, care s-a declarat solidar cu cererile și nemulțumirile protestatarilor. Gest frumos pe care românii l-au aplaudat imediat și care l-a transfomat pe soldatul necunoscut în erou național iar armata română și-a mai lustruit puțin din fațada, având în vedere  că din 1989 încoace nu a avut ocazii să mai iasă în evidență. Ba dimpotrivă, mercenariatul cu NATO, i-a mai scăzut din credibilitate. Momentul a fost foarte bine ales și exploatat de ”strategii” militari care l-au ales pe acest Prâslea al zilelor noastre, să lupte împotriva zmeilor de la putere. Românii duc lipsă de idoli naționali de zeci de ani și sunt dornici de a-și găsi unul, fie el și de ocazie. Pe de altă parte azi sărbătorim un mare eveniment. Puși împreună acești doi factori au creat un moment propice pentru ieșirea pensionarilor militari în stradă și pentru abaterea atenției de la revendicările lor nesimțite. Cine mai stă să asculte de ce pensii se plâng militarii cănd aseară un ” erou” din sânul ei a apărut în rândul protestatarilor? Diversiunea să trăiască!

Dacă cererile profesorilor mi se par corecte cele ale pensionarilor militari mi se par însă lipsite de bun simț. Să te plângi că ți s-au tăiat 1100 de lei și că ai rămas cu o pensie de 2000 de lei într-o țară în care majoritatea nu au de lucru iar cei care muncesc câștigă, cei mai mulți dintre ei, între 800-1500 de lei, din punctul meu de vedere este o mare nesimțire și o sfidare la adresa celor care chiar nu au din ce trăi. Să te mai și așezi în mijlocul lor înseamnă să nu dai doi bani pe ”prostimea” care muncește ca un rob, fără a se alege cu ceva, și pe cea care a ajuns să moară de foame. Din curiozitate am căutat pensiile militarilor și m-am speriat când am văzut ce sume iau. Menționez că mai bine de 90% dintre ei au pensiile formate din patru cifre, din care foarte puține au prima cifră 1. Există și pensii din cinci cifre sau din patru care au forma 99.. lei. Oricare le-o fi fost gradul și răspunderea celor au aceste pensii, nu cred că există ceva care să le îndreptățească. Chiar de-ar fi fugit cu tancul în brațe în fiecare zi și tot n-ar fi trebuit să aibă astfel de pensii. Slavă Domnului că n-am avut războaie și nici amenințări grave la adresa integrității teritoriale, deci nu știu ce-ar putea justifica o pensie de genul ăsta. Nu vreau să minimalizez munca acestor oameni dar trebuie să nu uităm că în caz de război, tot prostimea este carnea de tun și o face din patriotism, în timp ce ceilalți își fac doar datoria și sunt plătiți pentru ea. Cert este că așa-zisa mișcare pentru dreptate n-are nimic de-a face cu dreptatea și decența. Chiar dacă inițial, poate, a fost o mișcare spontană, îndreptățită și curată, acum nu mai are nimic din toate acestea. Și nu pot fi învinovățiți oportuniștii ci cei care le-au permis acestora să le fure mișcarea. Aceasta nu mai este o mișcare unitară, împotriva unui guvern abuziv și pentru cei oroposiți, ci a devenit o mișcare fracționată pe grupuri de interese de toate genurile, singurul lucru păstrat neschimbat fiind ” Jos Băsescu”.

Trebuie să recunosc că a fost o mișcare abilă din partea armatei trimiterea acelui locotenent în mijlocul mulțimii. În aceste zile, când guvernul taie capete pentru a mai salva din situație, armata a făcut un pas înainte neașteptat, atrăgăndu-și mulțimea de partea ei. A învățat din lecția Arafat. În timp ce jandarmii sunt supuși oprobiului public, armata s-a protejat singură, trimițându-și un reprezentant și, în același timp, delimitându-se de actuala guvernare dar neprotestând împotriva comandantului suprem.. Doi iepuri dintr-o lovitură. Nici usturoi n-au mâncat nici gura nu le miroase. Dacă se vor adeveri și zvonurile care circulă prin presă, cum că viitor prim-ministru va fi masonul Călin Georgescu, atunci armata s-a pus bine și cu actuala opoziție și cu președintele. Indiferent din ce tabără fac parte cei care l-au trimis pe locotenent, este cert un lucru: la momentul actual nimeni nu se poate atinge de armată și de cadrele ei căci va fi considerat un gest de răzbunare politică și va  înfierbânta mulțimea și mai tare. Les jeux sont faits rien ne va plus!

Românii ar trebui să-și reamintească, că ani de zile, sub regimul comunist, am sărbătorit un alt mare ”erou” al mișcărilor împotriva abuzurilor guvernelor, grevistul de la Grivița, Vasile Roaită, cel care murise cu mâna pe sirena ce declanșase greva, care în final, s-a dovedit a fi fost spărgător de grevă și fusese împușcat de comuniști pentru că vrusese să oprească sirena. Fiindca istoria este scrisă întotdeauna de învingători iar eroii aparțin acestora trebuie să fim puțini mai sceptici în privința ultimilor.

Citiți și: http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/peripetiile-bravului-soldat-alexandru-gheorghe-73264.html