Mama……..

În viața fiecărui om există cel puțin o femeie. Dar numai una este UNICĂ…..MAMA, cea care îți oferă darul cel mai de preț….viața. Prețuiți-le!

La mulți ani tuturor mamelor, doamnelor și domnișoarelor!

 

Mama nu-i un număr sacru

Dacă tot am pomenit despre noul statut suedez al masturbatului public, astăzi vom avea în obiectiv o altă mult aşteptată cucerire a corectitudinii intersociale. Guvernul municipal al Veneţiei ( da, există aşa ceva, fără ca Italia să fie dezmembrată ) a hotărât că necesitatea urgentă pentru celebra urbe e interzicerea în formularele oficiale a discriminatoarelor exprimări “mamă” şi “tată”. Acestea aduc grave prejudicii drepturilor civile ale familiilor homosexuale cu copii adoptaţi; conceptul de “mamă” exprimând o realitate neapărat dotată cu ovule, mamele şi alte cele dăruite inadecvat de natură devine un stereotip supus rigorilor legii.

Infamele denumiri vor fi schimbate cu termenii “părinte 1″ şi “părinte 2″, consideraţi ca înlocuitorii logici şi acceptabili. Eu cred că s-a sărit dintr-o incorectitudine în alta, prin sugestia subliminală că unul dintre parteneri ar fi cumva privilegiat, chiar şi în ordine pur numerologică. Nu e permis să creezi în mintea copilului astfel de ierarhii din care s-ar putea specula că un membru este mai important decât celălalt, îndeosebi în situaţia egalităţii organelor sexuale. Potrivită mi s-ar fi părut (doar o idee, se pot imagina şi alte soluţii) folosirea apelativelor de “părinte stânga” şi “părinte dreapta”, fără nicio aluzie politică. Bineînţeles, asta ar presupune constanţa poziţiei fiecăruia dintre indivizi în raport cu odrasla, dar ce nu face un om responsabil pentru educaţia copilului său? Să nu mai zicem şi de accesibilitatea procedurii în condiţiile de azi, cu GPS la îndemână pe orice smartphone low-cost.

O ştire revoltătoare informează că iniţiatoarea legii e supusă nemulţumirilor şi chiar ameninţărilor publice. Ne creşte însă încrederea aflând că distinsa activistă anti-discriminare este dârză în întreprinderea ei şi nu va ceda presiunilor. Cântată de poeţi, idealizată şi nu rareori sfinţită în ode pioase, “mama”, aşa cum o cunoaştem în accepţiunea clasică, a ajuns şi ea în categoria de netolerat a intoleranţei contemporane. Nu m-aş mira să citim în curând şi pe aici opinii despre justeţea inovaţiei şi pasul înainte făcut în egalitatea de şanse. Să nădăjduim că simţul măsurii va fi, totuşi, precumpănitor, menţinând cât de cât balanţa şi ordinea naturală. Nu de alta, dar inversarea cu fundul în sus a realităţii – chiar dacă o fi plină de senzaţii normale pentru unii – are un potenţial de răsturnare periculos care a mai dus omenirea la soluţii finale. Când ajungi să numerotezi părinţii nu eşti departe de momentul oamenilor-cifre, iar din astfel de aritmetică au rezultat sume păguboase, cu multe zerouri, prin cărţile de istorie.

O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi / Tu află că de-acuma “părinte 2″ te chemi…

Exclusiv online

http://www.academiacatavencu.info/opinii/mama-nu-i-un-numar-sacru.html

După aproape 7 ani de la cazul Tanacu, Realitatea TV încă mai încearcă să stoarcă rating din moartea Irinei

Deși n-am vrut să deschid acest subiect, o fac pentru că văd că presa ar scrie orice, doar ca să scoată rating și bani. Ce m-a revoltat a fost articolul de la (i)Realitatea http://www.realitatea.net/durere-fara-margini-parintii-maicutei-exorcizate-rup-tacerea-video_891388.html și clipul video cu mama acesteia. Citez din articol:

„Să vină să mă ia, să mă duc la Tanacu să aprind o lumânare Irinei acolo unde a murit, în chinuri grele, că-i fata mea şi a murit acolo la el. (…) Să vină la mine, să-l iert eu, nu legea, că legea-i făţarnică”, spune, îndurerată, mama Irinei.

„Acum, Dumnezeu… are şi el un Dumnezeu, ce dacă-i popa, el se urcă la maşina şi zice ‘Doamne, ajută! Nu zice, să zică ‘Doamne, ce-am făcut? Am făcut un păcat, am schingiuit un copil pe cruce, fără mâncare, fără apă, şi legat la gură să nu ţipe, aşa trebuie să gândească el. Dacă a zis că-i bolnavă, trebuia să-i dea drumul şi s-o lase acasă. Era fată, o îngrijea mă-sa, dar aşa dacă el o schingiuit-o ca pe Iisus Hristos”, adaugă tatăl.”

Unii ar spune că e normal ca părinții să fie supărați și în ziua de azi pentru că le-a murit copilul. De acord, numai că Irina Cornici nu are părinți.  ” S-a născut în 1982, într-o familie cu probleme mentale, în comuna Ibănești, Bârlad. Tatăl său s-a sinucis prin spânzurare de grinda casei, când Irina avea doi ani, şi ea a asistat la scena spânzurării. Irina are şi un frate sărman cu duhul. Aşadar, antecedente familiale agravante, de luat în considerare la un diagnostic al fetei. Împreună cu fratele ei Vasile, este abandonată ( când ea avea trei ani) și cresc la Casa de Copii din Bârlad. Irina creşte în condiţii dure, în frică şi frustrări; învaţă să se protejeze de agresiuni fizice şi sexuale, învaţă câteva figuri de karate, pentru autoapărare. Îşi protejează panicată virginitatea, de asaltul derbedeilor din orfelinat, dar şi de asaltul unor adulţi supraveghetori.1999– Fraţii se despart. Vasile pleacă la familia Stolojescu din satul Cuptoare, judeţul Caraş Severin, iar Irina Cornici urmează Liceul agricol din Zorleni.

2001 – Prin intermediul firmei Atlassib din Lugoj, Irina pleacă în Germania unde lucrează ca baby-sitter sau cameristă la familia Sigrid Niemann din St Oswald, Niederbayern.

2002 – 2005 – Irina Cornici, stabilită la familia Stolojescu, pleacă periodic în străinătate, pe perioade de câte trei luni.

5 aprilie 2005 – Împreună cu fratele ei, Vasile, îşi vizitează o prietenă de orfelinat, Paraschiva Anghel, la mănăstirea „Sfânta Treime” din comuna Tanacu, judeţul Vaslui.

Deci, cine este mama din acest video-clip? Mama sa naturală care a abandonat-o la vârsta de trei ani sau doamna Stolojescu la care se stabilise dar care nu poate fi considerată nici măcar mamă adoptivă având în vedere că Irina avea 20 de ani când s-a stabilit la casa acestora? Oricare dintre ele ar fi, deși înclin să cred că este mama naturală, reacția lor este prefăcută. De ce spun asta ? Dacă este mama naturală, clip-ul ne arată o persoană ” grasă și frumoasă ” cum se spune la țară, adică o femeie care nu arată că a murit de foame în cei 20 de ani în care a abandonat-o pe Irina și care nu s-a consumat prea tare nici în cei 6 ani de la moartea acesteia. De altfel se pare că la un moment dat și-a refăcut viața având în vedere că apare și un așa-zis tată. De unde atâta durere și supărare în ea, cea care ar fi trebuit să fie alături de nefericita făptură? pe de altă parte, nu cred că cele două, mamă naturală și fiică au avut vreo relație în tot acest răstimp, în orice caz nu una bună, pentru că  ambii copii s-au stabilit la doamna Stolojescu. Dacă este doamna Stolojescu, deși nu cred, aceasta nu ar fi putut să se atașeze atât de mult de Irina, în scurtul timp cât a locuit acolo.

Mă tem că durerea mamei izvorăște din cei 3700 de euro pe care Irina îi avea la ea, și cu care voia să-și cumpere o căsuță, atunci când a rămas la mănăstire.

Cazul Tanacu a suscitat multe discuții și chiar acum, după aproape 7 ani, încă mai suscită. Părerile sunt împărțite, pro și contra ca întotdeauna, în funcție de unghiul din care privești lucrurile. Nu vreau să discut, vinovăția sau nevinovăția celor implicați în acest caz, ci faptul că cineva, adică presa, încearcă să stoarcă niște lacrimi din piatră seacă, călcând peste morminte și sufletele unora. prin simplul fapt că au făcut câtiva ani de pușcărie adevărată, nu cea pentru mafioți și oameni de afaceri, cei implicați în acest caz și-au spălat din păcatele de care sunt acuzați. Numai cine nu cunoaște ce se întâmplă cu adevărat in cadrul regimului penitenciarelor poate vorbi cu ușurință că e prea puțin sau că nu e corect.

Personal cred că Irina este alături de Domnul și că toate suferințele pe care le-a avut de îndurat în scurta viață avută pe pamânt i-au fost recompensate. La fel cred că ea este prima care i-a iertat pe cei implicați, dacă aceștia au avut vreo vină și cred că tot ea este prima care s-a întristat dacă acești oameni au fost acuzați pe nedrept sau mai mult decât meritau. Cred că cea care ar fi trebuit să intre  în pământ de rușine și să nu scoată nici o vorbă la adresa celor implicați, este mama naturală a Irinei, care se face vinovată de toate traumele suferite de acesta. Dar cum rușinea este un lucru rar în ziua de azi, nu mă mai miră nimic. Constat cu tristețe, căci nu mă mai poate uimi nimic din ceea ce se întâmplă azi, că pe zi ce trece, așa profesionalismul și deotonlogia profesională, sunt ca și șomerii care au prea multe calificări și recomandări astfel încât din pricină că nu-i poate remunera pe măsură angajatorul se dispensează de serviciile lor. Ce mai contează o minciună în plus în noianul zilnic de minciuni afișate de media. Bani și audiență să fie!

Surse: http://revistaflacara.ro/la-trei-ani-dupa-adevarul-despre-cazul-tanacu/
http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2005/06/050626_tanacu.shtml

Dusmanii Illuminati-partea I

Am decis sa scriu acest articol, deoarece cei mai mulţi oameni nu înţeleg cu adevărat ce se întâmplă atunci când oamenii devin  o ” ţintă ”  a Illuminati-lor sau modul în care sistemul lor funcţionează cu adevărat.

În primul rând o imagine de ansamblu :  Cultul Illuminati este organizat la nivel internaţional, naţional, regional şi local. La nivel local, aveţi ceea ce poate fi numit drept o „celulă”, „Familia”, „Coven „(grupare) etc.  în mod normal formata din 13 persoane. În cazul în care populaţia grupului depăşeşte 13, o celulă sau  o familie nouă este creata cu ajutorul unor alte familii sau celule. Nu este un lucru neobişnuit pentru un individ de a participa la două familii sau celule, până când numărul 13 este realizat. Fiecare celula are un „Tata”, care serveşte de asemenea ca mare preot sau  „director” al celulei. Acest individ, de asemenea, se reazemă pe un consiliu regional care coordonează impreuna cu  Directorii  altor „celule”. Un „Mare Preot” de la nivelul regional se reazema pe un  Consiliu multi-regional sau Naţional. Totul este coordonat şi bine organizat.

Fiecare „Familie” sau celula, de asemenea, are o  „Mare Preoteasă” sau Mama. Si ea, de asemenea, se reazemă pe un Consiliu Regional, etc. Ea supervizează ” instruirea” membrilor celulei şi creşterea(educatia) urmaşilor lor.  „Instruirea” implică planificarea poziţiei copilului în Cult înainte de naştere, pe baza eredităţii, sângelui, obârşiei, etc. Sarcinile se intind de obicei pe mai multe generaţii şi se bazează pe capacitatea individuala de „disociere”  înca din leagan. Disocierea este preţuită, deoarece constituie baza pentru intreaga programare a Cultului. 

În cadrul Cultului exista diferite misiuni. Cea asupra careia ma voi concentra azi este „cultul asasinului”(ucigasului).  Formare Asasinului  începe în copilărie şi este o programare” bazată pe traumă” . Gândiţi-vă  la „Matrix”, „Chuck” Jason Bourne, etc.(sunt doar cateva din filmele in care ni se arata aceasta instruire). Prin Abuzul Ritualic Satanic  şi adevăratul „Training”, desfăşurat într-un cadru clinic, copilul este obligat să se disocieze şi sabloane tip pentru asasin sunt „programate”, în alter-ego-ul care a  fost rupt de personalitatea  sa principala. Acest „alter-ego” poate fi chemat (trezit) de către ” instructor” sau „dresor” atunci când este nevoie.  Femeile se vor disocia mai bine decât bărbaţii şi sunt adesea programate, folosindu-se ” instruirea ca asasin” printre altele, pentru a deveni ” sclave sexuale „.

Cum funcţionează sistemul lor de lucru şi de ce nu se poate scăpa din gheara lui

1. Cultul are o bază naţionala şi internaţionala de date a obiectivelor( persoanelor ţinta). Acestea sunt persoane care au recompense plasate pe capetele lor, de către membrii Illuminati, pentru ca au parasit cultul. Recompensele pot fi mici, câteva sute de dolari sau ridicate, sute de milioane (deşi foarte rare). Atunci când un individ se mută într-o zonă el este preluat de către membrii Cultului angajaţi ai oficiului poştal, companiilor de  utilitati, etc. care au in vizor toti noi-veniţii care sunt împotriva „agendei”.

2. Celulele locale şi regionale sunt notificate şi un asasin sau asasinii sunt trimisi în urmărirea obiectivului  pentru un mic atac la persoana. Pentru un atac elaborat, ei preferă să înconjoare ţinta cu oamenii lor, care vor culege informaţiile necesare pentru a face lovitura sa arate ca un eveniment aleator sau un accident. Pregătirea poate dura zile, luni si chiar ani, în funcţie de cât de dificila este accesarea ţintei.

3. Unele obiective au ataşate bonusuri separate, bazate pe cuantumul ” mizeriei” pe care acestea o pot provoca individual, înainte ca ei să-i poată distruge.
Va urma….
%d blogeri au apreciat: