Luptă pentru viața ta sau mori!!!

Luptă pentru viața ta sau mori

Acestea au fost, în esență, cele două situații stabilite de ex-ofițerul Biroului polonez  de informații, Jacek Wrona, în mass-media poloneză. El a spus că, din cauza lui Merkel și cohortelor ei, civilizația și cultura europeană occidentală nu sunt doar moarte, dar în mod activ sunt invadate de hoardele de barbari musulmani:

Europa se află la sfârșitul existenței sale.

Europa de Vest este practic moartă. Acești oameni trăiesc într-un vid, fără idei. Și avansează tineri, care doresc doar să facă bani, așa cum au făcut cândva barbarii. „

Lui Wrona i s-a alăturat academicianul în istorie militară Dr. Rafal Brzeski, care a criticat-o pe Angela Merkel, în urma valului de atacuri teroriste în Germania.

El a spus: „Germanii s-au săturat de acest lucru, ceea ce înseamnă că guvernul nu a făcut suficient. Acestea sunt două abordări diferite „.

Wrona a condamnat libera circulație în Uniunea Europeană, susținând că a permis libera circulație a armelor ilegale ex-sovietice din estul spre vestul Europei.

El a spus: „Întreaga zonă a Balcanilor este inundată cu arme și din Balcani au venit două milioane de oameni.

„Împreună cu ei au venit dealeri de arme, gangsteri, traficanți de droguri. Cumpărarea unei Kalasnikov în Bosnia și Herțegovina este așa cum a fost la noi după război. Puteți cumpăra una pe o ciocolată „.

Atacul mușcător vine ca urmare a faptului că mii de oameni au ieșit să protesteze pe străzile din Berlin, împotriva politicii ușilor deschise a cancelarului german. ( Sursa,)

Notați accentul lui pe circulația armelor.

 V-ați dat sau nu seama de asta deja, dar un război civil masiv este în fermentare pe întreg continentul european în acest moment. Acest război va erupe într-un alt război mondial, foarte curând, dacă această situație nu este rezolvată rapid, și toate semnele indică faptul că nu se va întâmpla.

Europa se află pe patul de moarte de foarte lung timp, multe dintre problemele care au dus la stadiul actual al situației europene au început în timpul Evului Mediu odată cu camăta și s-au insinuat în continuare cu fiecare generație de atunci prin revoluții- mai întâi religioase, apoi filosofice și în cele din urmă politice- care au lucrat treptat, pentru a-L rupe pe Dumnezeu de societatea europeană și pentru a submina rădăcinile creștine ale Europei.

O Europă fără creștinism nu este pur și simplu Europă- este un simplu loc cu oameni diferiți uniți de foarte puține lucruri și fără o înțelegere comună a trecutului, viitorului sau a țelului lor din ziua de azi. Din păcate, Europa trăiește acest mod din plin, de la al doilea război mondial încoace, iar roadele acestei idei dezastruoase sunt clare- Europa a ales sinuciderea, iar liderii ei pur și simplu perpetuează această opțiune.

khgj, vhfjk hv 

Merkel nu este diferită, cu excepția faptului că ea participă la uciderea a mii de oameni în momentul de față și a altor milioane, necunoscute ca număr, prin exterminarea culturii europene, ca parte a sinucigașelor sale experimente cu Islamul.

Căderea Europei în mâna Islamului este, de asemenea, un semn foarte escatologic, pentru ca musulmanii, după cum s-a observat în mod repetat-încă de la căderea Romei-, vor aduce distrugerea spirituală a creștinismului și răspândirea globală imediată a Islamului precum și victoria Shariah.

Contextul religios european actual

Acest lucru are loc într-un moment în care multe evenimente profetice implică Turcia se cam adeveresc; în același timp, se aniversează 100 de ani de la profețiile de la Fatima și, de asemenea, vine sfârșitul „anului milei ” în Biserica catolică, cu mențiune că întotdeauna în Biblie mila precede dreptatea, și cum acest an este un an al milei divine, ceea ce trebuie să urmeze este dreptatea divină.

În februarie, unul dintre cele mai populare săptămânale din Polonia publica o descriere grafică a violării femeii europene de către musulmani, pe coperta principală. Imaginea poate fi considerată cea mai incorect politică descriere a crizei migranților în prezent.

wSieci-Islamic-rape-europewSieci-Islamic-rape-europe-2Islamski5-640x480

Nu uitați că în fața Parlamentului European se află amplasată statuia ce înfățișează răpirea Europei de către Zeus.

Aceasta statuie, amplasata în faţa clădirii Winston Churchill, se referă la mitologia antica şi descrie una dintre cele mai vechi  reprezentari ale Europei. Bazata pe povestea lui Zeus deghizat ca un taur alb, în scopul de a o seduce  pe printesa Europa, care se afla la cules de flori. Când s-a apropiat de taur şi s-a asezat pe spatele lui, taurul a profitat de ocazie si  a fugit cu ea, dupa care a „violat-o”.(versiunea necenzurata din poveste- ea i-a nascut trei fii : Minos, Radamante si Sarpedon. Minos va deveni regele Cretei si mai tarziu, dupa moartea sa , Judecator in Infern. La fel si Radamante, el judecand sufletele celor din Est in timp ce Minos  le judeca pe cele din Vest).

800px-abduction_of_europe_european_parliament_strasbourg-300x225Dacă acum câțiva ani nu știam exact de ce a fost aleasă această statuie, acum îmi este foarte clar. Mai are cineva dubii că această așa-zisă criză a refugiaților nu a fost regizată cu mult timp înainte? Parlamentul UE-Turnul Babel și răpirea Europei, mai clar de atât nu se poate. Și când te gândești că erau ascunse sub ochii noștri. Au dreptate cei ce susțin că elitele nu se ascund. Ei ne spun, în limba lor, noi trebuie să căutăm să le înțelegem limbajul. Căci de-aia a dat Dumnezeu” minte ca să pricepeți, ochi ca să vedeți și urechi ca să auziţi”.

Fiți, deci, înțelepți ca șerpii! Cumpărați-vă ulei pentru candelă pentru că nimeni nu știe nici ziua, nici ora. Și ora este prea aproape pentru a ne simți relaxați.

Îmi pare rău, dar am avut dreptate!!! Și ăsta-i doar începutul

În timp ce pentru multe țări europene un număr semnificativ de refugiați reprezintă mai degrabă o povară pentru economie, Germania mizează pe forța de muncă a acestor imigranți pentru a-și salva propria economie, relatează agenția Reuters într-un analiză ce explică motivațiile guvernului condus de cancelarul Angela Merkel de a accepta afluxul de refugiați.

Conform estimărilor guvernului de la Berlin, din cauza îmbătrânirii populației și a natalității reduse, forța de muncă activă a Germaniei va scădea cu șase milioane de persoane la orizontul anului 2030.

Totuși, nu toate experiențele angajatorilor germani cu imigranții au fost pozitive. Agenția Reuters dă exemplul unui proprietar al unei firme de montaj parchet, care a găsit în sfârșit un solicitant de azil din Eritreea ‘calificat, entuziast și dornic de muncă’, după ce anterior angajase alți imigranți care nu au îndeplinit aceste condiții. ‘Dacă vrem să menținem forța economică a Germaniei, avem nevoie de lucrători’, a remarcat la rândul său proprietarul respectivei firme, ce are sediul în orașul Dortmund.

Această localitate cu specific industrial suferă din cauza declinului producției de cărbune, astfel că aici rata șomajului a ajuns la 12,7%, dublu față de media pe ansamblul Germaniei. În pofida șomajului ridicat, aproape un sfert dintre companiile din acest oraș au locuri de muncă vacante. ‘Există locuri de muncă, dar nu găsim candidații potriviți, care să aibă calificările necesare’, explică purtătorul de cuvânt al Camerei de Comerț din Dortmund (HWK), care admite să germanii nu prea sunt dornici să învețe meserii, cei mai mulți preferând să urmeze o facultate.

O altă problemă ce ar putea rezulta în urma angajării masive a imigranților este tragerea salariilor în jos, imigranții acceptând de obicei salarii mai mici și mai puține drepturi. Unele sindicate au avertizat deja că este nevoie de măsuri care să prevină exploatarea imigranților pentru forța lor de muncă ieftină.

Restul articolului aici

Acum 3 zile vă spuneam: „Și nu uitați că 5 milioane de români pribegesc prin lume din cauza guvernărilor dezastruoase, printre care și actuala,  care i-au lăsat fără locuri de muncă, fără case și fără speranța la o viață decentă pentru ei și urmașii lor, în propria țară. Și este foarte probabil ca o bună parte dintre aceștia să fie nevoită să se întoarcă în țară, pentru că își vor pierde locurile de muncă din cauza mâinii de lucru mult mai ieftine pe care o oferă imigrantul. Foarte posibil să-și piardă locurile de muncă, din același motiv arătat anterior, chiar cei care acum manifestează pentru primirea refugiaților cu brațele deschise. Dacă nu mă credeți, uitați-vă la America, unde mexicanii și latino-americanii imigranți au ajuns să aibă mai multe drepturi și avantaje decât cetățenii americani.”

Bancherii americani dau un calendar precis al falimentului Greciei

DOCUMENTE ce ridica intrebari ciudate pentru Washington, FMI şi BERLIN

Un document scris în care apar date exacte şi acţiuni detaliate  privind planificarea falimentului grecilor se află în posesia a doi principali șefi de pe Wall Street, care se ocupă de tranzacționări valutare, încă din a doua săptămână a lunii ianuarie. The Slog are însă surse separate, dar coroborative, care afirmă existenţa documentului, precum şi faptul că la nivelul personalului superior al bancii  – cel puţin la acea vreme – exista convingerea că planul reprezenta „un calendar, nu o urgenţă”. Planul dă ca dată exactă ziua de 23 martie pentru anunţarea falimentului după încheierea activitățiii.

Bancherilor de pe Wall Street li s-a dat o documentaţie detaliată privind stabilirea unui calendar pentru falimentul grec, inclusiv date exacte şi ”ordine” tehnice cu privire la ultima utilizare a euro ca monedă acolo. Dezvăluirea a ajuns la Slogger’s Roost lunea trecută, moment din care s-a încercat obţinere confirmării acestor dezvăluiri. Aceasta a ajuns în primele ore ale zilei de joi. Una dintre bănci ( care a confirmat dezvaluirea-n.m) este Barclays Capital (Barcap), condusă de controversatul Bob Diamond. Altele (bănci, surse) trebuie să rămână anonime pentru moment, în scopul de a proteja sursele.

Documentul afirmă că Grecia va fi declarată oficial în stare de faliment de către toate agenţiile de rating, după încheierea activităţii, vineri, 23 martie. În week-end toate conturile bancare elene vor fi îngheţate, cu măsuri detaliate de urgenţă, pentru a împiedica zborul  capitalului. Este inclusă în hârtii și o listă de excepţii foarte limitate de la ordinul de „neretragere a banilor”. Toate băncile mari sunt instruite să nu să se ocupe de schimb al monedei euro la deschiderea activitățiilor financiare, în Grecia, luni, 25 martie. Toate pieţele financiare din Grecia se vor închide pentru „cel puţin” o zi.

Și totuşi, a fost în imposibil să se stabilească sursa primară a acestor documente. Dar unul dintre interlocutorii The Slog a recunoscut: „le-am sugerat prietenilor de afaceri greci și clienților să vândă repede tot (stocul-n.m), să vândă sau să lease-back [ formă specială de leasing care constă în vânzarea unei instalații (bun) către o societate care are obligația de a o închiria celui care i-a vândut-o ] proprietățile pe care le-au, să-și golească conturile bancare şi să schimbe totul într-o o monedă tare.”

Nu am nici o îndoială că o astfel de planificare și analiză critică care duce la falimentul  Atenei poate fi uşor ”aranjată” să pară o planificare în caz de urgenţă. Dar acest lucru nu este impresia pe care sursele Slog au lăsat-o: şi existenţa sa este obligată să ridice în continuare suspiciuni în rândul media despre intenţiile reale ale ”UE de Nord”, Washington şi Troika – în special FMI. Cu atât mai mult cu cât existența așa-zisului document susține şi / sau coincide îndeaproape cu:

1. Washington-ul merge pe mai departe neclintit pe finanţările din partea FMI

2. Intervenţia FMI în discuţiile datoriei Atenei

3. Zvonurile persistente legate de planurile lui Wolfgang Schäuble

4. Dovezile anterioare arătate de către Slog privind  coordonarea Americano-germană

5.Seria de tactici de amânare din partea înalţilor oficiali UE, precum şi a Troikăi, începând cu mijlocul lunii ianuarie.

Revizuind cronologia Maratonului datoriilor greceşti, se vede clar că in spatele acestuia se află un destul de evident sabotaj persistent al celor de la Berlin, Bruxelles și FMI:

1. Este a doua saptamana din ianuarie 2012, iar acordul obligatarului este la câţiva paşi mici, de a fi semnat și parafat de către avocați. Intră în scenă Schauble și spune că  ” tunsoarea” nu este nici pe departe suficient de scurtă. Liderul deținătorilor de obligațiuni Charles Dalloran se retrage.

2. Intervine Troica în discuţiile dintre Atena și obligatari, și totul se transforma în haos, apoi se împotmolesc..

3. FinMinCom se întâlneşte la Bruxelles şi mai multe zgomote de încurajare sunt făcute cu privire la progresul spre o înțelegere „după week-end”. Apare Merkel cu cererea de concediere a guvernului elen şi de înlocuire a lui cu un comisar UE. Acest lucru produce mai mult de patru zile de întârziere generală, după care Nicolas Sarkozy declară că cererea germană nu a fost niciodată o cerere în adevăratul sens al cuvântului.

4. Lucas Papademos se implică personal şi încheie un acord cu Dalloran. Apoi, el obține sprijinul tuturor liderilor de partid pentru afacere. Suntem aproape de final. Dar apare, din nou, Schauble şi Bruxelles-ul și spun nu, economia ta e într-o stare mai rea decât ne-am gândit noi că este – avem nevoie de o ”tunsoare” mai strânsă şi mai multe economii.

5. Troica este cea care acum vorbește direct cu deținătorii de obligațiuni, Atena stând pe banca de rezervă. Creditorii dau înapoi. Ei sunt de acord cu o rată de procentaj mai mică pentru noile emisiuni de obligaţiuni şi o tăiere de 70%. Venizelos în acelaşi timp se concentrează pe găsirea de economii suplimentare. Papademos intervine din nou cu liderii şi creditori. Suntem acum doar la ore distanță de un acord final. Mario Draghi spune nu, tăierea este prea mare pentru BCE şi insuficientă pentru oricine altcineva.

6. Draghi cedeaza un pic, iar deţinătorii de obligaţiuni spun că „încearcă să fie flexibili”. Suntem la doi paşi mici distanţă de o înțelegere. Reapare Schauble mormăind despre 325 de milioane de euro de care Grecia ar mai avea nevoie pentru menținerea datoriei țării  în limite rezonabile, adică de … o miime din totalul datoriei greceşti.

6. Spiritele se încing din nou la Atena. Liderii greci încep să mormăie despre a face ceea ce trebuie să facă, obținerea unui acord semnat și apoi alegeri. Berlin-ul şi FinMinCom cer ca toţi liderii greci de partid să semneze un document prin care li se ordonă să rămână în afacere, indiferent de rezultatele alegerilor. Aceștia pierd încă două zile …. dar deţinătorii de obligaţiuni sunt încă dornici să semneze.

7. Bundensbank lasă să se scurgă informaţii către ziarul german Handelsblatt despre faptul că grecii nu vor putea să satisfacă cerințele obligatarului, şi, astfel, falimentul tehnic este acum o certitudine. Povestea își are originile în biroul „ anti-salvare” al ”șoimului”  Jens Weidmann.

8. Deutsche Mittelstands Nachtrichen scoate o nouă poveste susţinând o altă gaură de  2.5 miliarde de euro, găsită în propunerile bugetare greceşti. Povestea este destructurată de către Slog şi alţii şi se dovedeşte a fi o aberație. Dar reuniunea FinMincom de la Bruxelles este amânată şi înlocuită cu o video-conferinţă.

9. Merkel spune că nu are incredere în liderul partidului Noua Democraţie, Antonis Samaras. Liderii atenieni trebuie să semneze acum un alt angajament, după ce 325 de milioane de euro suplimentare au fost  stabilite ca necesare şi  impuse. Au semnat toți. (miercuri dimineata – ieri – 15 februarie).

10. Ieri după-amiază (miercuri), video-conferința miniştrilor de finanţe din UE începe cu discuția despre reducerea pierderilor sale. O propunere fermă este depusă – de Berlin, se pare – săse  împartă următoarea tranşă de salvare în felii mai mici. Următoarea reuniune a Com este stabilită peste şase zile.

11. Schauble descrie datoria greacă ca fiind „o groapă fără fund”. Merkel i se alătură în luptă sugerând ca salvare să fie pusă în ațteptare până după alegerile din aprilie. Acest lucru în mod clar n-are nici un sens, deoarece începând cu 16 martie Grecia se va afla în faliment tehnic ne mai având bani. Iar Schauble a adăugat că într-adevăr, Grecia ar trebui să-și amâne alegerile şi ….. „să instaleze un guvern tehnocrat similar cu cel al Italiei.”

12. Wen Jiabao apreciază cât de frumoasă este Europa pentru vizite, dar Van Rompuy şi Barroso vor veni de departe previzibil, cu mâinile goale.

13. Joi dimineața toată lumea se întreabă în ce stadiu ne aflâm. Venizelos acuză „forţele care încearcă să împingă Grecia din zona euro”. Purtătorul de cuvânt al guvernului german Steffen Seibert numeşte această acuză drept „falsă”, şi adaugă, „eu pot spune destul de clar, în numele guvernului federal, că Germania nu a luat nici o astfel de decizie.” Nimeni nu a spus asta, frumosule. Berlinul doarme narcotizat de gândul că Angela Merkel este  „categoric împotriva falimentului”. O majoritate a liderilor de opinie de piaţă şi a deținătorilor de obligatiuni cred că UE joacă la cacealma, scrie FT. Iar o sursă franceză spunea la The Slog ieri mai devreme  că el crede că Germania ” vorbește de pe poziţia de putere. Nu este nici o îndoială în minţile noastre [în Elysees], că Berlinul are planuri alternative la îndemână ”

Nici nu a început bine ziua de lucru în UE şi, deja, principalii jucatori ai ei sunt ocupați cu  instalarea de obstacole suplimentare. Șeful Radio Luxemburg, Jean-Claude Juncker a spus: „Consideraţii suplimentare sunt necesare în ceea ce priveşte mecanismele specifice pentru a consolida supravegherea punerii în aplicare a programului şi pentru a se asigura că se acordă prioritate plătirii datoriei.” O intenţie vagă ca ar putea dura pentru totdeauna pentru a fi îndeplinită … sau până în martie 23.

Un înalt oficial german, citat de Reuters a adăugat: „Întrebările care rămân sunt foarte importante pentru Germania şi alte state membre cu privire la sustenabilitatea programului.”

În cele din urmă, nici chiar germanii nu pot vedea în viitor: acest lucru se obţine cu timpul …. și numai în cazul în care ai fost o bună bucată din timp în rândul din față. Profilul recent al Angelei Merkel făcut de Slog, a demonstrat fără dubii că Fuhrerița de la Berlin este mai mult decât capabilă de a fi necinstită.

În ultimele trei săptămâni, mai mulţi oficiali UE au alimentat ideea – iarăși și iarăși – că falimentul grec nu mai este o sperietoare așa cum se credea …. sau  mai precis, ne-au spus că a fost o sperietoare. „Acesta ar fi condus la o criză a creditelor şi ne-ar fi lovit  imediat pe noi toţi”, a declarat un oficial senior din zona euro. „Acum, cotele [unui astfel de impact catastrofal] sunt ceva de genul 10-20%. Este încă posibil, dar nu mai este o certitudine”.

În primul rând Draghi pompează bani în sistemul bancar, pe urmă axa Troica / Berlin dărâmă încet totul. Acum, fapte incomode vin la lumină cu privire la existenţa „unui plan”, care ar proteja America – distrugând contagiunea greacă – şi de a ajuta zona euro prin concentrarea numerarului disponibil pentru a salva jucatori mai mari ca: Italia, Spania şi Franţa.

Azi dimineață la știri nu se mai vorbea despre ținerea alegerilor în aprilie, ci în mai sau iunie. Venizelos căuta în continuare bani în timp ce politicienii cu jumătate de normă la tv își împrăștiau, iarăși și iarăși minciunile, cu ajutorul moderatorilor. Mâine? Numai Dumnezeu știe ce vom mai afla pe la ”știri”. Îi sfătuiesc pe toți cei ce au bani la băncile grecești din România să-i retragă și dacă sunt euro să-i schimbe, chiar și în lei. Grecia nu mai este o țară suverană, este un zombi.

 

Europa va arde în focul puţurilor de petrol ale Iranului

Teheran– Parlamentul iranian discută un plan care cheamă la oprirea exporturilor de petrol ale Iranului către ţările europene care au votat în favoarea sancţiunilor asupra industriei petroliere din Iran, a anunțat deputatul Nasser Soudani.

Uniunea Europeană a impus în mod oficial un embargo asupra petrolului Iranului şi a convenit o îngheţare a activelor Băncii Centrale a Iranului, luni, contractele existente urmând însă a fi onorate până la 1 iulie.
O serie de reprezentanţi ai Majlis şi eu încercăm să obținem aprobarea unui plan conform căruia toate ţările europene care au făcut din Iran obiectivul sancţiunilor lor să nu poată să cumpere nici măcar o picătură de ulei din Iran şi robinete de petrol vor fi închise pentru acestea, pentru ca altădată ele să nu se mai joace cu focul din nou, ” a declarat Soudani, care este un membru al Comitetului pentru Energie Majlis, pentru agenţia de ştiri Fars într-un interviu publicat miercuri.
Europa va arde în focul puţurilor de petrol ale Iranului”, iar sancţiunile își vor lăsa amprenta asupra ţărilor europene, din trei motive, a spus el, subliniindu-le:
Primul motiv provine din faptul că o serie de ţări europene nu au altă opţiune în afară de cea a cumpărării petrolului iranian deoarece structura rafinăriilor lor este compatibilă cu țițeiul Iranului şi este dificil pentru ei să înlocuiască petrolul Iranului.
Al doilea motiv este că embargoul va provoca o creştere a preţurilor petrolului, iar europenii vor fi obligaţi să cumpere petrol la prețuri mai mari„, a declarat Soudani.
El a adăugat : „Al treilea motiv este faptul că europenii, din cauza nevoii lor de petrol din Iran, vor fi obligați să cumpere petrol iranian indirect şi prin intermediari, iar acest lucru va implica cheltuieli mai mari pentru ei.
Firmele europene nu au altă alternativă decât să încheie contracte cu noi pentru că abandonarea petrolului din Iran ar însemna stingerea lumânărilor vieţilor lor economice.
În plus, deputatul Emad Hosseini a declarat agenţiei de ştiri Mehr, miercuri, că planul va fi pus în discuție la sesiunea deschisă a Majlis din 29 ianuarie.
În cazul în care planul va fi ratificat, guvernul va trebui să oprească vânzarea de petrol către Europa, înainte de punerea în aplicare a embargoului UE asupra petrolului din Iran”, a adaugat Hosseini, care este raportorul Comitetului de Energie Majlis.
Comentariul meu: Țările cele mai afectate de embargoul impus de UE asupra petrolului iranian sunt, din nou, exact și cele mai afectate de criza economică, adică Grecia, Italia și Spania. Se pare că UE, prin fuhrerul ei Angela Merkel, cu o mână strănsă dă și cu alta larg deschisă ia. Este probabil bomboana de pe coliva oferită cu multă generozitate de UE (care de fapt s-a transformat în Imperiul German), nu însă mai înainte de a forța aceste state să renunțe la tot ce au. Sub masca bunăvoinței și întregului efort de a salva moneda euro, pe de o parte Germania împinge rând pe rând toate statele membre să adopte măsuri draconice asupra populației și modificări în constituțiile statelor, iar pe de altă parte face tot posibilul ca să distrugă economiile acestor țări, care stau suspendate de un fir de păr deasupra prăpastiei. Ea încearcă să scoată castanele din foc cu mâna Iranului, care va fi învinuit de toată lumea dacă va hotărî să închidă robinetele mai devreme. De fapt asta se și urmărește. Euro nu mai poate fi susținut în mod artificial prea multe luni. UE nu vrea să recunoască oficial acest lucru deși toți analistii sunt de acestă părere. Are nevoie de un țap ispășitor pentru că se știe clar, că oricâte măsuri și de orice natură ar fi ele s-ar adopta în Grecia, țara nu mai poate fi salvată iar căderea ei înseamnă căderea tuturor pieselor dominoului european actual. UE nu le poate spune unor țări cărora vrea sa le ia bani în plus pentru un mecanism de securitate europeana că în caz de insolvență nu le va ajuta. Ea vrea să demonstreze că oricâtă  bunăvoință ar avea față de țările cu probleme, în fața unui caz de forță majoră sau al unuia fortuit, nu poate fi trasă la răspundere și acuzată de lipsă de întelegere și bunăvoință și nici pusă la plată.
Din împrumutul de 1 miliard de euro pe care Băsescu îl negociază acum cu Banca Mondială o parte va merge cu siguranță la ESM a carui functionare va începe cu un an mai devreme, mai precis pe 1 iulie 2012.  În martie veți afla și câți bani vor merge acolo din partea României. E o chestie și asta: să iei bani împrumut de la Banca Mondială, cu dobândă, și să-i dai împrumut la FMI, cu speranța că într-o zi îi vei primi înapoi, cu sau fără dobândă. Adică, mai pe înțelesul tuturor, tu( RO) te îndatorezi, cu dobândă, de la mamă(BM) și îi dai fiului(FMI) acesteia fără dobândă iar fiul, la rândul lui, îi dă altora împrumut cu dobândă. Curat-murdară afacere. Dar cui îi pasă, că doar boborul plătește!

Plănuiește Obama împreună cu NATO o lovitură militară de stat în Grecia?

 ” Plănuieşte Obama împreună cu NATO o lovitură militară de stat în Grecia?

De Bill Van Auken
5 noiembrie 2011

Pe fundalul unui scandal internaţional legat de o propunere pentru un referendum privind planul datoriei față de UE, demiterea bruscă de marţi noaptea a comandei armatei elene are toate semnele distinctive ale unei acţiuni întreprinse pentru a preveni ameninţarea unei lovituri de stat militare.

O măsură de o asemenea magnitudine politică nu a fost luată uşor. Trebuie să presupunem că prim-ministrul George Papandreou a avut motive puternice să creadă că guvernul său şi eventual propria persoană se confruntă cu o ameninţare iminentă din partea armatei ţării.

Ministrul grec al Apărării, Panos Beglitis, un apropiat aliat political lui Papandreou, i-a convocat pe cei patru ofiţeri militari de rang înalt din Grecia – şeful Statului Major General, al armatei, al marinei şi al aviaţiei – la o reuniune convocată în grabă, pentru a-i anunţa că au fost demişi şi înlocuiţi cu alţi ofițeri superiori ai armatei greceşti.

Luna trecută, ministrul Apărării, Beglitis, a fost citat de către web site-ul EU Observer descriind ierarhia militară greacă ca fiind „un stat în stat.”

Guvernul grec ar trebui să facă public ceea ce ştie despre conspiraţiile acestui „stat în stat” şi care îi sunt aliaţii. Având însă în vedere recordurile partidului PASOK al lui Papandreou, acest lucru este extrem de puţin probabil. Ultimul lucru pe care-l vor ei şi apologeţii lor este ca pseudo-stânga să alerteze muncitorii cu privire la pericolele cu care s-ar putea confrunta.

O serie de ziare din Europa şi-au pus întrebarea, dacă concedierea înaltului comandament nu a avut ca scop împiedicarea unei lovituri de stat militare. Printre aceste ziare se numără şi Telegraph şi Daily Mail din Marea Britanie. Unul dintre cele mai directe articole scrise pe această temă a venit de la Gabor Steingart, editorul german al principalului ziar financiar, Handelsblatt.

Sub titlul „Dacă aş fi fost grec”, Steingart recunoaşte că planul de salvare pentru economia greacă este în realitate un alt plan de salvare a băncilor, în detrimentul muncitorilor greci, care vor fi obligaţi să plătească pentru el. Acest lucru se va realiza prin distrugerea en-gros a locurilor de muncă, a salariilor şi a condiţiilor sociale. Aceste măsuri vor aprofunda depresia ţării şi gradul de îndatorare, punând bazele pentru cereri de austeritate şi mai teribile în viitor.

Comparând planul cu tratamentul „şoc” pus în aplicare în fosta Uniune Sovietică, Steingart scrie: „Daca aş fi fost grec, aş fi printre cei care sunt îngrijoraţi şi alertaţi. Mi-as păstra un ochi circumspect asupra acelor maşini militare care au guvernat ţara până în 1974 şi care ar putea sta la pândă, aşteptând o oportunitate de răzbunare. Ştim din mai multe ţări: Dr. Şoc este un duşman al democraţiei.”

Modul în care această afacere a fost acoperită – sau mai degrabă, cenzurată – în mass-media din SUA spune multe. Nici New York Times, nici Washington Post – două publicaţii care sunt ziarele „record” în cadrul sistemului politic din SUA, nu au publicat un cuvânt despre schimbările extraordinare din cadrul comandamentului militar grec.

Web site-ul de la Times a postat marţi un articol cu ​​privire la Grecia în care prezicea că guvernul Papandreou este pe cale să cadă. Evaluarea ar fi servit ca o explicaţie şi o justificare pentru o lovitură de stat care ar putea avea loc în condiţiile unei prăbuşiri politice. Însă, ceea ce editorii de la Times aşteptau aparent să aibă loc, nu s-a întâmplat. Acest lucru reaminteşte de faptul că ziarul a celebrat prematur în 2002 răsturnarea de la putere de scurtă durată a preşedintelui Hugo Chavez din Venezuela.

Acum, tăcerea din mass-media sugerează faptul că redactorii de la The Times şi Post caută cu disperare o linie politică legată de ceea ce ei percep a fi o chestiune extrem de sensibilă.

Un lucru este sigur: dacă o lovitură de stat în Grecia – având în vedere mizele implicate – a fost într-adevar în curs de pregătire, aceasta nu s-ar fi putut dezvolta decât cu aprobarea marilor puteri europene – Germania, Franţa şi Marea Britanie – şi, desigur, Statele Unite ale Americii.

Istoria Greciei este plină de intervenţii militare în politica sa – în secolul 20 au avut loc nu mai puţin de opt lovituri de stat. Ultima juntă militară care a preluat puterea la 21 aprilie 1967 şi a condus ţara până în 1974 purta ştampila „Fabricat în Statele Unite ale Americii”.

Aşa-numita „Lovitură de stat a coloneilor”a urmat după doi ani de instabilitate politică care a început după demiterea guvernului lui Georgio Papandreou – bunicul actualului prim-ministru – de către regele Constantin. Georgio Papandreou încercase iniţial să înlocuiască comandamentul militar.

Liderul loviturii de stat, colonelul Georgios Papadopoulos, a fost un fost colaborator al ocupaţiei naziste în Greciei anului 1940. El s-a alăturat armatei elene în perioada postbelică şi a beneficiat de formare în domeniul informaţiilor în Statele Unite. Astfel a devenit principala legătură între CIA şi KYP, agenţia de inteligenţă greacă fondată şi finanţată de SUA. Papadopoulos însuşi s-a aflat pe statul de plată al CIA timp de 15 ani.

Lovitura de stat a fost efectuată în conformitate cu liniile directoare ale unui plan de urgenţă NATO, cunoscut sub numele de „Prometheus”. Acest plan a fost conceput pentru a preveni o presupusă preluare comunistă a controlului militar prin sechestrarea şi adunarea tuturor celor consideraţi a fi subversivi.

Junta a impus legea marţială şi a suspendat drepturile democratice de bază. Ea a închis în scurt timp aproximativ 10.000 de persoane, inclusiv lideri politici, sindicalişti, activişti sociali, studenţi şi alte persoane suspectate de a se opune agendei sale contrarevoluţionare. Mii de oameni au fost torturaţi. Poliţia juntei a bătut prizonierii politici cu furtunuri de cauciuc, le-a aplicat şocuri electrice, i-a agresat sexual şi le-a smuls unghiile de la degete. Se spune că unul dintre torţionarii cei mai infami ai juntei a păstrat simbol roşu-alb- albastru al USAID pe biroul său şi ar fi spus victimelor sale, „În spatele meu este guvernul, în spatele guvernului este NATO, în spatele NATO este SUA. Nu te poţi lupta cu noi, noi suntem americani.”

Aceste crime odioase au fost efectuate cu ajutorul direct şi cu aprobarea administraţiei liberal democrate a preşedintelui Lyndon B. Johnson.

La prima conferinţă de presă după preluarea puterii, Papadopoulos a apărat represiunea feroce declanşata de către juntă. „Ne confruntăm cu un pacient pe masa de operaţie”, a spus el. „Dacă nu este legat de masă, el nu poate fi vindecat de boala lui.”

Această logica are, fără îndoială, o mare trecere în cercurile financiare internaţionale de astazi. Propunerea lui Papandreou de a face un referendum în legătură cu măsurile de austeritate propuse pentru Grecia a fost denunţată ca fiind „iresponsabilă”, dacă nu chiar nebună.

Prim-ministrul grec a făcut această propunere pe baza propriilor calcule politice, care nu au nimic de-a face cu democraţia. Cu toate acestea, ideea că oamenii muncii ar avea dreptul să voteze pro sau contra implementării reducerilor sociale masive provoacă furie intensă şi consternare în rândul aristocraţiei financiare din fiecare ţară. Reducerile sunt menite pentru a salva bancile.

Caracterul brutal al acestor măsuri şi inegalitatea socială imensă – ambele venite din partea lor- nu pot fi impuse prin mijloace democratice. „Pacientul” trebuie să fie „legat de masă”.

În 1974, în cursul unei perioade de răsturnari economice şi politice care s-au întins pe tot globul, Grecia nu era singura ţară condusă de armată. Alte două ţări menţionate acum ca fiind aproape de faliment datorită crizei datoriei suverane europene – Spania şi Portugalia – erau şi ele conduse de dictaturi fasciste militare. Acelaşi lucru a fost valabil şi pentru majoritatea ţărilor din America Latină.

Evenimentele din Grecia indică că perioada coloneilor şi generalilor se întoarce. În condiţiile uneia dintre cele mai profunde crize a capitalismului global de la Marea Depresiune din anii 1930 încoace, vechile mecanisme ale democraţiei burgheze nu mai pot face faţă contradicţiilor de clasă şi tensiunilor internaţionale aflate în creştere.

Deşi ameninţarea dictaturii se manifestă mai întâi în economiile capitaliste mai slabe, ea este ca o boală care se răspândeste de la extremităţi, la inima. Nu există nici o ţară din lume în care oamenii muncii să îşi poată permite iluzia că „aici nu se poate întâmpla”.”

Comentariul meu: Probabil că mulți nu m-au crezut când am vorbit despre aceste schimbări în articolul https://mucenicul.wordpress.com/2011/11/03/referendumul-din-grecia-este-cacealmaua-ue/ deoarece acestea nu au ” transpirat ” în presa democrată de nici unde și cred că și mai mulți nu au crezut ce-am spus în legătură cu planul de salvare. Acest articol dovedește, pentru a nu știu câta oară, că ceea ce ni se servește în presă și în media este doar ” ceea ce trebuie să reținem ” și n-are nici o legătură cu adevărul.

Spania își modifică Constituția conform dorințelor Angelei Merkel

Puterea şi opoziţia de la Madrid au căzut de acord să modifice legea fundamentală, pentru a introduce disciplina bugetară în Constituţie. Exact ce a cerut Merkel săptămâna trecută.

Premierul spaniol Jose Luis Zapatero a anunţat astăzi un plan de reformare a Constituţiei, deja cerut de Berlin şi de Paris la ultima întâlnire Merkel-Sarkozy. Premierul a cerut tuturor partidelor politice să adopte planul până la 20 noiembrie, data următoarelor alegeri, lucru foarte probabil, dat fiind că  Guvernul spaniol şi Opoziţia au ajuns deja la o înţelegere.

„Această iniţiativă are aceeaşi menire ca şi celelalte. Reafirmă şi întăreşte angajamentul nostru pentru procesul de consolidare a uniunii monetare. În acelaşi timp este un pas important spre întărirea încrederii pe termen scurt şi lung în economia Spaniei” a spus Zapatero. “Noile reglementări ne permit şi controlul deficitului bugetar, şi pe cel al datoriei, a maim spus premierul de la Madrid.

Principala modificare a Constituţiei se referă la cunoscuta regulă “de aur” a stabilităţii bugetare: limita de deficit să fie trecută în Constituţie. Pentru a fi adoptată, modificarea constituţională are nevoie de acordul a trei cincimi din numărul total de parlamentari din cele două camere.

La întâlnirea Merkel-Sarkozy de săptămâna trecută, cei doi lideri ai eurozonei au cerut, printre altele, tuturor celor 17 membre introducerea disciplinei bugetare în legislaţiile naţionale. În timp ce în Franţa încă se discută despre necesitatea introducerii regulii “de aur” în lege, Germania are deja introdus în Constituţie principiul controlului deficitelor.

Nemţii au cerut statelor eurozonei, dintre care unele sunt putermic îndatorate, introducerea acestui principiu în condiţiile în care pieţele s-ar fi aşteptat la introducerea eurobondurilor, adică bondurilor transnaţionale, care ar fi calmat investitorii, dar ar fi dezavantajat statele cu ratinguri mari şi finanţe sănătoase.

Guvernul spaniol a adoptat şi un pachet suplimentar de măsuri anticriză şi anti-deficit, menit să permită atingerea ţintei de deficit de 6% din PIB pentru acest an. Iată cîteva dintre cele mai importante: reducerea temporară, până la sfârşitul anului, a TVA la cumpărarea de locuinţe noi, de la 8% la 4%, amânarea plăţii deducerilor şi o anticipare a plăţii impozitelor pentru companiile cu vânzări de peste 20 de milioane de euro pe an, obligaţia farmaciilor de a prescrie medicamente generice.

De ce toata lumea il acuza pe Basescu de lasitate in privinta Libiei dar despre Merkel nu sufla nimeni un cuvant?

Ministrul german de externe, Guido Westerwelle, a apărat duminică decizia Germaniei de a nu participa la intervenţia militară din Libia. Ca unul dintre cele mai mari state NATO, Germania ar fi primit solicitări să contribuie cu trupe pentru misiiune, dacă ar fi votat în favoarea rezoluţiei ONU, a spus el, potrivit dpa citat de NewsIn. Germania s-a abţinut de la vot.

Ministrul german de externe, Guido Westerwelle, a declarat că ţara sa respectă rezoluţia ONU, notând că trupele americane pot folosi bazele din Germania, dar Berlinul nu va trimite forţe în Libia.

Guido Westerwelle a negat că Germania a fost singură în această decizie. Alte state din Europa şi comunitatea internaţională au înţeles decizia, a subliniat el, citând Polonia.

Westerwelle i-a cerut lui Gaddafi să oprească atacurile şi să se retragă.

Ministrul a anunţat că Germania va acorda 5 milioane de euro ajutor umanitar pentru oamenii de la graniţele Libiei.

Cancelarul german Angela Merkel a confirmat sâmbătă faptul că Germania nu va participa la acţiunea militară din Libia. Germania a făcut front comun cu Rusia, China, India şi Brazilia şi nu a votat joi rezoluţia ONU cu privire la Libia. În schimb, Merkel s-a oferit să trimită avioane de recunoaştere AWACS în Afganistan pentru a înlocui trupele americane aflate aici, care ar putea desfăşura astfel aceeaşi operaţiune în Libia.

Comentariul meu: Toate ziarele si opozitia au sarit sa-l critice si sa-l acuze pe Basescu de lasitate. Nu-i iau apararea lui Basescu dar poate este singura data cand, de la sine gandire sau sfatuit de altii, a reactionat asa cum trebuia, lasandu-i pe pupincuristii americanilor si ai sleahtei care ii conduce, cu buzele umflate. Bineinteles ca acestia nu au pierdut momentul de a-l critica cu spume la gura, asa cum le sta bine unor caini turbati care se vor la conducerea viitoare a statului sau, in cazul ziaristilor, care vor sa se puna bine de pe acum cu viitorii casapi ai acestei tari. De ce nimeni nu a acuzat-o pe Merkel de lasitate? De ce nu se bate toba ca si alte state memebre UE au refuzat interventia? Pentru ca noi suntem romani si nu ne dezicem de caracterul murdar pe care il avem, acela de a linge blide in speranta ca poate cuiva i se face mila si ne arunca si un os de ros. ” Marele ziarist” CTP s-a dovedit a fi si el un lingator de blide alaturi de „micul” ( si la propriu si la figurat) Ponta si compania lui de sunet. Tataia Ilici nu s-a lasat mai prejos si a adaugat ca interventia trebuia sa aiba loc mai devreme. Ce sa-i faci tataie daca astia nu ” are” mineri! Trebuia sa le trimiti mata cateva garnituri ca si-asa someaza astia prin Valea Jiului.

De ce sunt de acord cu decizia lui Basescu? Pentru ca acolo are loc o confruntare interna intre stat si popor. Nu este treaba nici a romanilor si nici a altcuiva cum isi rezolva ei problemele interne. De cate ori s-a intervenit intr-un alt stat, mai ales european sau occidental, cand guvernul s-a razboit cu poporul. Cine i-a desemnat pe americani paznicii (ne)linistii lumii, mai ales in lumea araba sau mai bine-zis in lumea petrolului. Desi n-o simpatizez, presedinta Partidului Comunist din Grecia (K.K.E) a spus un mare adevar care suna cam asa: pana acum ati facut afaceri si petreceri, v-ati vizitat si v-ati pupat cu Gaddafi, stiind ca este un dictator, si, dintr-o data, v-ati dat seama ca el dauneaza grav poporului libian si trebuie indepartat. Este cel mai mare fariseism de care poate da dovada lumea occidentala si asa-zis civilizata. Pentru a gadila orgoliul lui Obama care trebuia, ca un castigator al Nobelului pentru Pace, sa aiba si el propriul lui razboi si pentru a-i salva fundul lui Sarkozy, care stie ca va pierde alegerile de anul viitor, Romania trebuia sa se duca, taras, pe burta, cu Basescu in frunte, sa-l omoare pe Gaddafi, dupa parerea unora. Obama a spus ca vrea sa protejeze poporul libian impotriva agresiunii oamenilor lui Gaddafi (cred ca de aceea au bombardat trei spitale libiene). Eu ma intreb: impotriva lui Obama si a aliatilor sai, cine apara poporul libian?

Apocalipsa devine oficială

Situaţia de la centrala Fukushima este descrisă de liderii lumii în termeni dramatici. Concluzia lor: lucrurile au scăpat de sub control.
Doi lideri importanţi ai lumii, cancelarul german, Angela Merkel, şi preşedintele, rus Dmitri Medvedev, au descris ieri, pentru prima dată, în termeni dramatici situaţia de la centrala atomică Fukushima, după ce, timp de mai multe zile, comunitatea internaţională a fost reţinută în evaluarea dimensiunile tragediei nucleare.

Este un accident de „proporţii cu adevărat apocaliptice”, a avertizat Merkel într-un discurs în Camera inferioară a parlamentului german, în timp ce liderul de la Kremlin a vorbit despre „o catastrofă” şi „un dezastru naţional colosal”. Situaţia de la centrala nucleară Fukushima evoluează după un scenariu dramatic, iar consecinţele sunt imprevizibile, a mai spus şeful executivului de la Berlin în faţa deputaţilor germani.

Merkel a subliniat în discursul său că Germania nu îşi va închide toate cele 17 reactoare nucleare ca urmare a crizei din Japonia, ci doar şapte, cele construite înainte de 1980.

„În mâinile Domnului”

Cu o seară înainte, comisarul european pentru energie, Guenther Oettinger, descria mult mai sumbru situaţia de la complexul de la nord de Tokio.

„Practic, totul a scăpat de sub control şi nu exclud ceea ce este mai rău în orele şi zilele următoare. Vorbim despre o apocalipsă şi cred că acest cuvânt este foarte potrivit pentru această situaţie”, a avertizat comisarul german, miercuri, în faţa Comisiei de mediu din Parlamentul European.

Criza nucleară din Japonia este acum „în mâinile Domnului”, a conchis Oettinger.

În orice caz, situaţia la Fukushima este mai gravă decât anunţă guvernul nipon, a afirmat şi preşedintele Autorităţii americane pentru securitate nucleară, Gregory Jaczko. Următoarele 48 de ore sunt cruciale, concluzionau, ieri, şi specialiştii francezi.

Seria de declaraţii alarmiste l-a determinat pe şeful Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică (AIEA) să se deplaseze în Japonia pentru a evalua personal proporţiile accidentului de la Fukushima. Aici, echipele de intervenţie şi-au intensificat eforturile de răcire a combustibilului nuclear folosind elicoptere şi tunuri de apă.

În aceste condiţii, şeful diplomaţiei române, Teodor Baconschi, a solicitat Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare să înfiinţeze o celulă de criză şi să facă la fiecare 12 ore o evaluare a situaţiei din arhipelagul nipon. Ministrul urma să propună ieri crearea unei rezerve financiare de 200.000 de euro în cazul în care mai mulţi români aflaţi în Japonia nu se vor putea reîntoarce în ţară cu avioane de linie.

„Catastrofa din Japonia are proporţii cu adevărat apocaliptice. Situaţia evoluează după un scenariu dramatic, iar efectele acestui dezastru nu sunt deloc previzibile.”
ANGELA MERKEL, cancelarul Germaniei

„În Japonia s-a produs un dezastru naţional colosal, o catastrofă. Sper că anul acesta nu ne vom confrunta cu astfel de probleme grave sau calamităţi.”

DMITRI MEDVEDEV, preşedintele Rusiei

EROISM

Mesajul muncitorilor de la Fukushima: „Nu fugim din centrală! Continuăm să lucrăm”

Michiko Otsuki se numără printre sutele de angajaţi ai companiei TEPCO evacuaţi din centrala de la Fukushima, unde au mai rămas doar 50 de oameni care încearcă să evite un al doilea Cernobâl.

Femeia a devenit „vocea” colegilor ei din iadul de la Fukushima şi a descris, pe blogul personal, starea de spirit din centrală, scrie „The Straits Times”. Jurnaliştii de la această publicaţie au tradus în limba engleză conţinutul blogului şi, implicit, mesajele adresate populaţiei de cei 50 de angajaţi ai TEPCO: „Lumea a răbufnit la adresa TEPCO. Muncitorii de la TEPCO refuză să fugă şi continuă să lucreze, riscându-şi viaţa. Vă rugăm să nu ne mai atacaţi”.

Compania TEPCO a fost criticată inclusiv de premierul nipon Naoto Kan, nemulţumit că nu primeşte informaţii la timp despre ce se întâmplă la centrală. În postările sale, Michiko Otsuki insistă asupra faptului că toţi colegii săi fac tot posibilul pentru ca populaţia să nu aibă de suferit.

„Îmi pare nespus de rău pentru voi, locuitorii din jurul centralei. Sunt oameni care vă protejează, chiar şi cu preţul propriei vieţi. Privindu-i pe colegii mei cum îşi pun viaţa în pericol, fără să ezite, pot spune că sunt mândră că lucrez pentru TEPCO. Sper să mă întorc la centrală şi să contribui la reconstrucţia reactorului”, spune Otsuki.

Lucrările pentru restabilirea parţială a alimentării cu curent electric a centralei nucleare vor continua şi azi, pentru a permite repornirea tuturor staţiilor de pompare la obiectivul grav afectat de cutremurul de 9 grade, de săptămâna trecută.

Ce dezvaluiri fac noile documente publicate de WikiLeaks si reactiile la nivel mondial fata de aceste dezvaluiri

Documentele diplomatice dezvăluite de WikiLeaks, multe datând din ultimii trei ani, oferă o imagine fără precedent asupra activităţii ambasadelor americane din întreaga lume, puncte de vedere asupra liderilor străini sau evaluări ale ameninţărilor teroriste, comentează New York Times.

Conform ediţiei online a ziarului american, cele mai recente dintre documente datează de la sfârşitul lunii februarie a acestui an, dezvăluind opiniile administraţiei preşedintelui Barack Obama în legătură cu crizele şi conflictele din întreaga lume.

Documentele ilustrează traficul diplomatic dintre Departamentul de Stat şi circa 270 de ambasade şi consulate din întreaga lume, afirmă New York Times, care prezintă câteva exemple de subiecte pe care intenţionează să le dezvolte în zilele următoare.

PAKISTAN. Începând din 2007, Statele Unite au depus eforturi secrete pentru a elimina uraniul puternic îmbogăţit dintr-un reactor de cercetare pakistanez, temându-se că acesta ar putea fi folosit în scopuri ilegale. În mai 2009, ambasadorul Anne W. Patterson a anunţat că Pakistanul refuză să programeze o vizită a unor experţi americani, deoarece, „dacă presa locală ar afla despre înlăturarea combustibilului, cu siguranţă ar considera că Statele Unite iau armele nucleare ale Pakistanului”.

GUANTANAMO. Pentru a-şi convinge partenerii să accepte foşti deţinuţi de la Guantanamo, Statele Unite au exercitat presiuni diplomatice asupra acestora. Sloveniei i s-a cerut să accepte un fost deţinut dacă preşedintele vrea să obţină o întâlnire cu Obama, în timp ce autorităţilor din Kiribati li s-au oferit fonduri în valoare de milioane de dolari pentru a prelua foşti deţinuţi. În privinţa Belgiei, diplomaţii americani au afirmat că acceptarea mai multor deţinuţi ar reprezenta „o modalitate ieftină pentru Belgia de a-şi spori importanţa în Europa”.

AFGANISTAN. Când vicepreşedintele afgan a vizitat Emiratele Arabe Unite în 2009, autorităţile locale au descoperit în bagajele acestuia 52 de milioane de dolari. Conform unui document al ambasadei SUA la Kabul, oficialului afgan i s-a permis în cele din urmă să păstreze banii, fără a dezvălui originea sau destinaţia sumei.

CHINA. Un contact din China a anunţat ambasada SUA la Beijing, în ianuarie, că Biroul Politic al partidului comunist chinez a ordonat intruziunea în sistemele informatice ale companiei Google, ca parte a unei campanii coordonate efectuate de agenţi ai guvernului, experţi din mediul privat şi hackeri recrutaţi de guvern.

Documentele se referă şi la relaţia apropiată dintre premierul italian, Silvio Berlusconi, şi premierul rus, Vladimir Putin, dar şi la faptul că, în Rusia, acesta este subminat uneori de birocraţia greoaie care îi ignoră deciziile. Alte subiecte abordate sunt încercările de a împiedica livrările de arme siriene către mişcarea libaneză Hezbollah sau tentativele de a împiedica arestarea, în Germania, a unor agenţi CIA implicaţi în răpirea unui cetăţean german.

Documentele arată şi că, la aproape zece ani de la atentatele din 11 septembrie 2001, relaţiile SUA cu restul

Casa Alba a condamnat ferm publicarea a sute de mii de mesaje confidentiale si Hillary Clinton a vorbit chiar despre „un atac la adresa comunitatii internationale”.

250.000 de mesaje confidentiale, care contin descrieri nu tocmai magulitoare la adresa liderilor lumii, sunt acum la vederea oricarui curios. Analistii estimeaza ca aceasta este una dintre cele mai mari scurgeri de informatii secrete din istorie, iar americanii au inrosit telefoanele, cerandu-si scuze de la cei mentionati in mesaje.

Purtatorul de cuvant de la Casa Alba a mers si mai departe, gasindu-i deja vinovati pe angajatii WikiLeaks.

Un numar total de 1.022 de documente publicate incepand de duminica de Wikileaks.org contin referiri la Romania, dintre care 830 provin de la ambasada SUA la Bucuresti, potrivit site-ului de informatii, transmite MEDIAFAX.

Din documentele provenite de la ambasada Statelor Unite la Bucuresti, 38 sunt clasate drept secrete („secret”), in timp ce 368 sunt publice („unclassified”), iar 424 sunt confidentiale („confidential”).

Site-ul Wikileaks a inceput duminica sa publice 251.287 de documente trimise de diplomati americani la Washington, continand schimburi de informatii confidentiale sau secrete intre 274 de ambasade, consulate sau misiuni diplomatice din intreaga lume si Departamentul de Stat american. Telegramele vizeaza perioada 28 decembrie 1966 – 28 februarie 2010.

Dintre acestea, doar 15.652 de telegrame sunt clasate ca „secrete”.

Tara la care s-au facut cele mai multe referiri este Irakul (15.365), cele mai multe telegrame au fost trimise de la Ankara, capitala Turciei (7.918), iar de la biroul Secretarului de Stat au fost trimise 8.017 de documente, potrivit site-ului de informatii.

Regele Abdullah al Arabiei Saudite i-a indemnat pe americani sa „reteze capul sarpelui”, adica sa atace Iranul pentru a distruge programul nuclear al Teheranului. Mahmud Ahmadinejad a reactionat imediat, declarand ca totul nu este decat o strategie pusa la cale de americani, „un act satanic” menit sa semene discordie intre Iran si vecinii sai.

Casa Alba a ordonat revizuirea procedurilor de securitate, in speranta ca va evita noi dezvaluiri.

Pana una alta, viitoarea tinta a site-ului WikiLeaks este o importanta banca americana, ale carei documente secrete vor dezvalui existenta unui „ecosistem al coruptiei”.

Corespondenţa diplomatică pe care site-ul Wikileaks a început duminică să o publice provine din sistemul de comunicaţii folosit de Departamentul american al Apărării şi cel de Stat, relatează săptămânalul german Der Spiegel.

O parte a documentelor provine din sistemul SIPRNet (Secret Internet Protocol Router Network), la care au acces aproximativ 2,5 milioane de funcţionari americani, pe calculatoare ale căror proceduri de acces sunt modificate la fiecare circa 150 de zile, precizează săptămânalul german, una dintre cele cinci surse media din lume care au avut primele acces la aceste documente.

Documentele strict secrete („top secret”) nu trec prin reţeaua SIPRNet, dar şi ele sunt accesibile unui număr de 850.000 de americani, adaugă revista.

Dezvăluirile Wikileaks vizează 251.287 de documente trimise de diplomaţi americani la Washington şi 8.000 de directive ale administraţiei americane către ambasade.

Doar 6 la sută din documentele publicate, adică 15.652 de scrisori, sunt clasate ca „secrete”, dintre care 4.330 „nu trebuie comunicate străinilor”. Aproximativ 40 la sută sunt „confidenţiale” şi majoritatea nu conţin nicio menţiune restrictivă.

Cu excepţia unui document din 1966, majoritatea au fost trimise între 2004 şi sfârşitul lunii februarie 2010, dată la care, dintr-un motiv necunoscut, sursa Wikileaks a încetat să mai transmită.

Săptămânalul german se arată foarte prudent în legătură cu folosirea lor, pentru că afirmă că nu ştie „în ce circumstanţe informatorul site-ului Wikileaks le-a putut copia”, nici dacă aceste documente reprezintă toată producţia sau dacă este vorba despre „o selecţie de documente operate potrivit unor criterii pe care nu le cunoaştem”.

În acelaşi timp, absenţa unor documente strict secrete („top secret”) poate fi explicată fie prin faptul că informatorul nu are acces la acestea, fie pentru că nu a dorit să facă acest lucru, pentru a nu i se afla identitatea, de exemplu.

Dacă scrisorile diplomatice pot fi înţelese de oricine, pentru că în general nu au fost redactate pentru a fi trimise urgent, măsura în care ele sunt conforme cu realitatea rămâne incertă. „Autorii nu ezită să raporteze cea mai neînsemnată bârfă sau zvon” în aceste scrisori, redactate în ideea că acestea nu vor fi date publicităţii decât după 25 de ani, scrie săptămânalul.

Iranul a obţinut 19 rachete nord-coreene de concepţie rusească şi tehnologie avansată, care sunt mult mai puternice decât orice a admis public Washingtonul că ar avea Teheranul şi care ar putea atinge capitale din Europa Occidentală, potrivit documentelor publicate de WikiLeaks.

Informaţia, publicată de New York Times în ediţia electronică, se bazează pe o telegramă datând din 24 februarie 2010 şi detaliază o întâlnire între oficiali ruşi de rang înalt şi o delegaţie americană condusă de Vann H. Van Diepen, din cadrul diviziei de neproliferare din Departamentul de Stat.

Aceste rachete ar permite pentru prima dată Iranului să atace capitale din Europa Occidentală sau Moscova, iar oficialii americani au avertizat că propulsia lor avansată ar putea ajuta Iranul să obţină mai rapid rachete balistice intercontinentale.

Telegrama sugerează, de asemenea, o cooperare militară profundă – probabil şi nucleară – între Coreea de Nord şi Iran decât se ştia până atunci. La cererea administraţiei Obama, The New York Times a fost de acord să nu publice textul acesteia.

Versiunea nord-coreeană a acestui tip de rachetă, cunoscut ca BM-25, ar putea fi echipată cu focos nuclear. Mulţi experţi susţin că Iranul mai are mult până la obţinerea unui focos nuclear, în special unul suficient de mic pentru a putea fi ataşat vârfului unei rachete, dar consideră că acesta a depus eforturi în acest sens.

În prezent raza de acţiune maximă a rachetelor balistice iraniene cunoscute este de 1.900 de kilometri, potrivit experţilor, ceea ce înseamnă că poate atinge Orientul Mijlociu, inclusiv Israelul, precum şi Turcia şi porţiuni din Europa de Est. Oamenii de ştiinţă susţin că BM-25 are o rază de acţiune mai mare şi este şi mai grea, având mai mult combustibil şi putând atinge o rază de acţiune de 3.200 de kilometri. În cazul în care ar fi lansată din Iran, o astfel de rachetă ar atinge Europa Occidentală, inclusiv Berlinul.

Documentele susţin nu numai că Iranul a obţinut rachete BM-25, ci a văzut şi tehnologia avansată necesară pentru a proiecta şi construi o nouă clasă de proiectile mai puternice.

Serviciile de informaţii canadiene au contactat în 2008 Ministerul iranian pentru Informaţii şi Securitate, la cererea acestuia din urmă, care şi-a propus „ajutorul” în Afganistan în privinţa unor eventuale atentate, arată luni un document difuzat de WikiLeaks.

Acest document, dat publicităţii de New York Times, se referă la o întâlnire la Ottawa, la 2 iulie 2008, între şeful serviciului candian de informaţii CSIS, Jim Judd, şi un consilier al Departamentului de Stat, Eliot Cohen.

El a dezvăluit un episod inedit, relaţiile dintre Ottawa şi Teheran fiind foarte reci de mai mulţi ani.

Judd i-a spus interlocutorului său că serviciul este „foarte, foarte preocupat” de Iran.

CSIS a vorbit recent cu Ministerul pentru Informaţii şi Securitate, după ce această agenţie a cerut un canal de comunicare cu Canada„, a declarat el.

„Iranienii au acceptat să «ajute» (Canada) în problemele afgane, inclusiv furnizând informaţii despre potenţiale atentate„, continuă telegrama diplomatică trimisă de ambasada americană la Ottawa.

Totuşi, a mărturisit Judd, „nu am înţeles ce voiau cu adevărat” deoarece este clar că „iranienii vor să sugrume ISAF …lent”.

Un document american datând din 2009, dezvăluit de site-ul WikiLeaks şi publicat luni de cotidianul britanic The Telegraph, susţine că Ghidul suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei, suferă de cancer în fază terminală.

Potrivit acestui document care ar fi fost trimis în august 2009 de consulatul Statelor Unite la Istanbul, un om de afaceri, a cărui identitate şi naţionalitate nu sunt precizate şi care ar fi avut legături cu fostul preşedinte iranian Akbar Hashemi Rafsandjani, a declarat că Ali Khamenei suferă de o formă rară de leucemie.

„Khamenei va muri probabil în câteva luni”, afirmă documentul citat de Telegraph.

În perioada respectivă, Rafsandjani tocmai îşi lansase campania împotriva realegerii preşedintelui iranian Mahmoud Ahmadinejad.

După ce a fost informat despre starea de sănătate a Ghidului suprem, „Rafsandjani a încetat campania împotriva lui Khamenei în Adunarea Experţilor (unul dintre centrele de putere ale sistemului politic iranian) şi a decis să lase natura să îşi continue cursul”, adaugă documentul.

„După decesul Ghidului suprem, Rafsandjani va încerca să mobilizeze Adunarea Experţilor pentru a fi numit în locul acestuia”, potrivit documentului dezvăluit de WikiLeaks.

„Dacă reuşeşte (…), el îl va invita apoi pe Ahmadinejad să demisioneze şi va convoca noi alegeri”.

Khamenei, susţinătorul unei linii dure, mai ales faţă de Statele Unite, a avut întotdeauna influenţă decisivă asupra afacerilor statului iranian.

Diplomaţia este talentul de a spune lucruri în mod elegant în public, fără a ofensa, dar telegramele secrete americane publicate de WikiLeaks duminică dezvăluie că angajaţii Departamentului de Stat au emis adeseori opinii nemiloase.

Printre miile de documente publicate de WikiLeaks se află portrete puţin flatante ale liderilor aliaţi sau nu ai Statelor Unite.

Preşedintele francez NICOLAS SARKOZY:

„Suspicios şi autoritar”, potrivit ambasadei americane, care subliniază modul dur pe care îl adoptă preşedintele francez cu colaboratorii săi.

Premierul italian SILVIO BERLUSCONI:

Un diplomat american de rang înalt l-a descris drept „iresponsabil, vanitos şi ineficient în calitate de lider european moderat”. O altă telegramă îl descrie drept „slab din punct de vedere fizic şi politic” şi afirmă că obiceiurile sale de a face petreceri până dimineaţa îl împiedică să se recupereze.

Cancelarul german ANGELA MERKEL:

„Îi este teamă de riscuri şi rareori dă dovadă de imaginaţie”, se arată într-o altă telegramă, în timp ce ministrul său de Externe, GUIDO WESTERWELLE, homosexual declarat, este calificat drept o „personalitate exuberantă” dar cu puţine competenţe în diplomaţie.

Preşedintele afgan HAMID KARZAI:

Un document îl califică drept „extrem de influenţabil” şi înclinat să se lase convins de teorii ale complotului.

Liderul libian MUAMMAR KADHAFI:

O telegramă arată că „depinde aproape obsesiv de un nucleu dur de oameni de încredere” şi că nu ştie să călătorească fără o infirmieră ucraineană bine dotată fizic. Liderului îi este teamă să survoleze apele şi să urce în clădiri cu etaj.

Preşedintele rus DMITRI MEDVEDEV:

„Este Robin al lui Batman jucat de Putin”, potrivit ambasadei Statelor Unite la Moscova, care face aluzie la tânărul camarad al eroului de benzi desenate, pentru a sublinia că de fapt premierul Vladimir Putin este cel care deţine puterea în Rusia. Preşedintele rus este calificat, de asemenea, drept şters şi „ezitant”.

Premierul rus VLADIMIR PUTIN:

Este considerat „masculul dominant” („alpha-male”).

Premierul turc TAYYIP ERDOGAN:

Este considerat izolat şi prost informat. Se îndoieşte de toţi şi „este înconjurat de un cerc de consilieri care îl flatează dar îl dispreţuiesc”. Erdogan îşi ia aproape toate informaţiile din ziarele islamiste şi analizele ministerelor sale nu îl interesează, scriu diplomaţii americani la Ankara.

Ministrul turc de Externe, AHMET DAVUTOGL:

Este calificat drept „excepţional de periculos” de un informator al diplomaţilor americani care avertizează asupra influenţei islamiste a acestuia asupra lui Erdogan.

Cancelarul german, Angela Merkel, evită riscurile, apreciază diplomaţi americani în documentele confidenţiale dezvăluite de WikiLeaks şi publicate duminică de săptămânalul Der Spiegel.

Se teme de riscuri şi rareori se arată creativă„, se arată într-un document transmis de ambasada americană la Berlin în data de 24 martie 2009, care adaugă că Merkel este considerată „tenace atunci când se află în dificultate” şi este „metodică, raţională şi pragmatică„.

Diplomaţii americani au însă o atitudine dură faţă de ministrul german de Externe, vicecancelarul Guido Westerwelle, liderul liberalilor din FDP. Conform Der Spiegel, acesta este considerat incompetent şi antiamerican, iar personalitatea sa „exuberantă” îl transformă într-o persoană imprevizibilă.

Liderul CSU, aripa bavareză a partidului CDU, Horst Seehofer, este criticat pentru lacune grave. „Nu are mare lucru de spus în ceea ce priveşte politica internaţională şi pare să ignore fapte de bază”, afirmă diplomaţii americani, adăugând că acesta s-a declarat surprins să afle că jumătate dintre cei 40.000 de militari încă staţionaţi în Germania se află în Bavaria, landul pe care îl conduce din 2008.

Ministrul Apărării, Karl-Theodor zu Guttenberg, personalitate în plină ascensiune a CSU, este unul dintre puţinii politicieni agreaţi de diplomaţii americani. „Este un prieten apropiat şi declarat al Statelor Unite”, care aduce „un pic de strălucire în guvernul german”. El le-a dezvăluit diplomaţilor americani că Westerwelle „a fost un obstacol mai mare decât opoziţia în calea sporirii efectivelor germane în Afganistan” şi s-a plâns şi de Merkel, pe care o consideră „incapabilă să aplice propria politică economică”.

Diplomaţi germani au afirmat că secretarul de Stat american, Hillary Clinton, a discutat vineri cu omologul său german, pentru a-şi exprima „regretul înaintea publicării documentelor interne americane”.

Casa Albă a ordonat o revizuire a procedurilor de securitate pentru a evita noi dezvăluiri de documente sensibile, în urma publicării conţinutului a zeci de mii de telegrame diplomatice la iniţiativa site-ului WikiLeaks.

Orice eşec de a proteja informaţiile clasificate (…) este inacceptabil şi nu va fi tolerat” , a afirmat directorul biroului pentru buget al Casei Albe, Jacob Lew, într-o directivă transmisă şefilor de servicii şi administraţii, postată luni pe site-ul preşedinţiei americane.

Lew, unul dintre colaboratorii cei mai apropiaţi ai preşedintelui Barack Obama, a dat ordin „serviciilor şi administraţiilor care gestionează informaţii clasificate să formeze o echipă pentru a evalua securitatea” acestora.

„Este responsabilitatea oricărei persoane care are acces la informaţii clasificate să protejeze aceste date capitale pentru securitatea ţării noastre„, a subliniat Lew. „Orice dezvăluire neautorizată de date clasificate constituie o încălcare a legii şi compromite securitatea ţării”, a adăugat el.

Casa Albă a condamnat duminică „în termenii cei mai fermi” publicarea „iresponsabilă şi periculoasă” a unor noi documente diplomatice americane, afirmând că iniţiativa site-ului WikiLeaks ar putea aduce riscuri mortale pentru unele persoane.

Această reacţie a venit la câteva minute după publicarea, pe paginile de Internet ale unor instituţii de presă, a conţinutului unor telegrame diplomatice, dintre care aproximativ 250.000 le-au fost comunicate de WikiLeaks.

Dezvăluirea de catre site-ul Wikileaks a celor aproximativ 250.000 de note diplomatice americane a generat luni reacţii de condamnare din partea Guvernelor din întreaga lume, Casa Albă calificând această acţiune drept o „crimă gravă”.

Wikileaks şi cei care publică aceste informaţii „sunt criminali”, a afirmat Robert Gibbs, purtător de cuvânt al preşedinţiei americane, considerând că aceste scurgeri de informaţii constituie „grave încălcări ale legii şi o ameninţare gravă pentru cei care conduc şi contribuie la politica noastră externă”.

La rândul său, secretarul de Stat american, Hillary Clinton, s-a referit la un „atac împotriva comunităţii internaţionale„.

Ea a discutat anterior cu omologul său turc Ahmet Davutoglu, pe care un informator al diplomaţilor americani de la Ankara l-a calificat în unele telegrame diplomatice drept „excepţional de periculos”. În cursul întâlnirii, cei doi „au discutat despre problema Wikileaks şi ministrul Afacerilor Externe a apreciat comentariile directe şi deschise ale secretarului” de Stat, a declarat purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat, Philip Crowley.

Davutoglu, alături de Clinton, a afirmat că ţara sa menţine „un parteneriat strategic” cu Washingtonul.

Documentele, obţinute de Wikileaks şi comunicate mai multor surse media importante, prezintă, în formă neprelucrată, culisele diplomaţiei americane.

Luni, partenerii Washingtonului au preluat retorica folosită de Statele Unite, condamnând metodele site-ului de Internet.

Franţa a denunţat o divulgare „deliberată şi iresponsabilă” de informaţii confidenţiale.

În Italia, ministrul Afacerilor Externe, Franco Frattini, a afirmat că acesta ar putea fi considerat un „11 septembrie al diplomaţiei mondiale”.

Mahmoud Ahmadinejad, preşedintele iranian pus pe acelaşi plan cu Adolf Hitler în unele note americane, a afirmat că aceste documente sunt „fără valoare”, considerând că publicarea documentelor „face parte dintr-o campanie de război al informaţiilor” împotriva Teheranului, orchestrată de Statele Unite.

Dar liderii vizaţi de aceste note s-au grăbit să dea asigurări că aceste „bârfe”, potrivit lui Guido Westerwelle, ministrul german al Afacerilor Externe, nu aduc atingere relaţiilor lor cu Washingtonul. Iar un purtător de cuvânt al premierului britanic David Cameron a dat asigurări că ţara sa va continua să „lucreze strâns cu Statele Unite”.

Afganistanul nu consideră că relaţiile sale cu Statele Unite vor avea de suferit, în pofida unor documente care îl descriu pe preşedintele Hamid Karzai drept „slab” şi pe fratele său Ahmed Wali ca fiind implicat în afaceri de trafic de droguri şi corupţie.

În Orientul Mijlociu, un înalt oficial israelian apreciază că publicarea acestor informaţii nu afectează imaginea Israelului şi că ele confirmă poziţia oficială a acestei ţări în favoarea unei mai mari fermităţi faţă de Teheran.

În Statele Unite, riposta se articulează în jurul a două axe: procedurile judiciare şi prevenirea unor noi scurgeri de informaţii.

Secretarul Justiţiei, Eric Holder, a amintit că o „anchetă penală este în curs de desfăşurare”. „(…) Nu suntem deocamdată în măsură să furnizăm rezultate, dar ancheta este în curs”, a adăugat el.

Casa Albă a anunţat că a ordonat o trecere în revistă a procedurilor de securitate, pentru a evita noi dezvăluiri.

Dar Sarah Palin, figură importantă a ultraconservatorilor americani, a apreciat pe pagina sa de Facebook că publicarea acestor informaţii „ridică serioase semne de întrebare legate de incompetenţa administraţiei Obama în gestionarea acestui enorm fiasco”. Pe de altă parte, ea l-a calificat pe Julian Assange, fondatorul Wikileaks, drept „un agent antiamerican care are sânge pe mâini”.

În America Latină, preşedintele venezuelean Hugo Chavez i-a cerut lui Clinton să demisioneze, apreciind că „imperiul (american) a fost dezvăluit”.

Aliatul său, Ecuadorul, s-a declarat dispus să îl primească pe Julian Assange, care este urmărit de justiţia americană.

„Dictatura“ Germaniei deranjează Europa

" Nanny" Merkel si "bebe" Rompuy

Reuniunea de două zile a liderilor europeni este dominată de divergenţele dintre motorul franco-german şi celelalte ţări membre. Comisarul pentru Justiţie Viviane Reding consideră drept „iresponsabilă“ ideea rediscutării tratatelor europene.

„Nu mi-a plăcut ceea ce s-a întâmplat la Deauville”, a declarat Viviane Reding, care este şi vicepreşedinte al Comisiei Europene. Poziţia ei nu este una singura, mulţi lideri europeni fiind deranjaţi de discuţiile şi soluţiile avansate de preşedintele francez, Nicolas Sarkozy, şi cancelarul german, Angela Merkel, la „troica” ce a avut loc săptămâna trecută în Franţa, unde a fost prezent şi liderul de la Kremlin, Dmitri Medvedev. Mai precis, Merkel a renunţat la ideea sancţionării automate a statelor ce încalcă regulile zonei euro, în schimbul sprijinirii de către Franţa a înfiinţării unui mecanism permanent împotriva deficitului bugetar.

„Ar fi trebuit să fie o discuţie a celor 27, nu un dictat al celor două ţări. Vă amintiţi ce s-a întâmplat cu Tratatul de la Lisabona? Ne-au trebuit 10 ani pentru a-l aproba. Ar fi iresponsabil să deschidem o cutie a Pandorei”, a declarat Reding, adăugând, într-un interviu pentru „Die Welt”, că Parisul şi Berlinul „au insultat” celelalte ţări membre prin încercarea de a impune decizii. „Termenii pe care acest comisar european îi foloseşte pentru a denigra propunerile franco-germane sunt inacceptabili şi amintesc de limbajul insultător, pe care nu-l voi uita, folosit împotriva Franţei” în timpul disputelor privind rromii, a replicat secretarul francez de stat Pierre Lellouche. Ministrul luxemburghez de Externe, Jean Asselborn, a precizat că „înţelegerea de la Deauville” le-a lăsat „un gust amar” celorlalte state, care au impresia că li se spune ce trebuie să facă.

Italia, Belgia şi unele state est-europene nu văd nici ele cu ochi buni planul franco-german, cele din urmă respingând în special ideea blocării fondurilor. Singurii care până la începerea summitului s-au pronunţat în favoarea modificării Tratatului de la Lisabona au fost polonezii, care au respins însă unele propuneri ale cancelarului german, precum cea a suspendării dreptului de vot în Consiliul de Miniştri. „Aceste propuneri mi se par exotice şi nerealiste”, a declarat ieri premierul polonez, Donald Tusk.

Liderul grupului liberal european (ALDE), Guy Verhofstadt, a avut o poziţie şi mai dură şi a explicat că Parlamentul European este hotărât să-şi folosească noile puteri date de tratatul de la Lisabona pentru a nu lăsa „guvernanţa economică europeană ” să fie „diluată” de Germania şi Franţa.

Nimic fără Germania

„Merkel se izolează în UE”, titra ieri presa germană, notând că şeful Guvernului de la Berlin a ţinut să precizeze că din 2013 Germania nu va mai sprijini mecanismul de stabilizare financiară, stabilit în primăvară. Acest mecanism permite statelor care se află în dificultate să solicite asistenţă financiară – de până la 60 de miliarde de euro -, pentru a se evita situaţia provocată de problemele Greciei. Mecanismul va expira însă în trei ani, iar cancelarul german vrea unul permanent în care băncile să joace un rol mai mare.

Nici opoziţia nu a fost prea încântată de discuţiile de la Deauville, Merkel explicând miercuri în Bundestag de ce a fost nevoie să facă o serie de concesii francezilor. „Un acord franco-german nu reprezintă totul în Europa. Dar la fel de adevărat este că fără un acord franco-german nu se mişcă prea multe în UE”, a declarat Merkel, în timp ce Verzii au calificat-o drept „novice” în probleme europene şi au acuzat-o că printr-un „discurs diletant” a adus mai multe deservicii unităţii europene.

Cameron, înfrânt

Înainte de summit, telefoanele din mai multe cancelarii europene au sunat febril. Premierul David Cameron a încercat să-i convingă pe principalii lideri să nu accepte varianta de buget a Parlamentului European pe 2011 – 143 de miliarde de euro. Aceasta nu a fost prea bine primită în rândul opiniei publice, dar şi a guvernelor europene nevoite să reducă drastic cheltuielile. PE a propus o creştere de 5,9%, în timp ce Consiliul European recomandase o majorare de doar 2,9%.

Cameron le-a cerut colegilor să pledeze pentru o creştere „cât mai mică”. În cele din urmă, premierul britanic a trebuit să-şi recunoască înfrângerea. Chiar dacă bugetul nu figurează pe agenda summitului, el va fi adus în discuţie şi cel mai probabil se va ajunge la un compromis între cele două variante avansate.

SUA „pierd” Europa?

Un alt punct de pe agenda discuţiilor va fi securitatea europeană, percepută diferit în capitalele continentului. „Va pierde SUA Europa în favoarea Rusiei?” se întreba ieri „The New York Times”, punctând modul în care noul concept de securitate va fi modificat de apropierea tot mai mare a europenilor de Rusia. Deocamdată, Washingtonul nu reacţionează în niciun fel. Nu a făcut-o nici măcar atunci când Dmitri Medvedev i-a promis lui Sarkozy că îl va ajuta la G20 să reducă influenţa dolarului pe pieţele valutare mondiale.

Economia Greciei nu-şi revine

Ministrul grec al Finanţelor, Giorgios Papakonstantinou, a anunţat că în 2011 economia ţării sale se va contracta cu trei procente. Nici alte ţări din sudul Europei nu o duc mai bine. În Portugalia, negocierile privind bugetul de austeritate au eşuat, în timp ce Irlanda anunţă noi măsuri dure.

„Un acord franco-german nu reprezintă totul în Europa. Dar la fel de adevărat este că fără un acord franco-german nu se mişcă prea multe în Uniunea Europeană.”
Angela Merkel cancelarul Germaniei

„Ar fi trebuit să fie o discuţie a celor 27, nu un dictat al celor două ţări. Vă amintiţi ce s-a întâmplat cu Tratatul de la Lisabona? Ne-au trebuit 10 ani pentru a-l aproba. Ar fi iresponsabil să deschidem o cutie a Pandorei.”
Viviane Reding comisar pentru Justiţie

România şi Polonia, aliate la Bruxelles


Traian Băsescu, în momentul sosirii la Bruxelles Foto: afp

Preşedintele Traian Băsescu va reprezenta România la Consiliul European de Toamnă în cadrul căruia se va discuta despre consolidarea guvernării economice şi va fi dezbătut raportul grupului operativ de lucru, condus de liderul Consiliului European, Herman Van Rompuy, se arată într-un comunicat al Preşedinţiei. Cu prilejul vizitei preşedintelui polonez, Bronislaw Komorowksi în România, Traian Băsescu declarase că cele două ţări vor încerca să-i convingă pe liderii europeni să scoată deficitul fondului de pensii din deficitul bugetului de stat.

„Sperăm că la nivelul Consiliului European şi la nivelul Parlamentului European să se înţeleagă acest lucru. Voi fi foarte deschis: şi state membre vechi ale UE au deficite uriaşe ale fondurilor de pensii. Cred că vom reuşi să coagulăm o majoritate critică, în aşa fel încât subiectul să fie foarte serios abordat la nivelul Consiliului European”, declara marţi preşedintele Traian Băsescu. În acest demers, România şi Polonia beneficiază de ajutorul altor şapte ţări, printre care Suedia, Slovacia şi Cehia.

România caută un compromis bugetar

Ca şi alte ţări, România va pleda pentru un compromis între bugetul pe 2011 agreat de Parlamentul European (cu 6% mai mare decât în 2009) şi cel avansat de Consiliul European, mai mare cu doar 2,9%. În anul 2009, Uniunea Europeană a încheiat cu un excedent bugetar de 1,9%, astfel că sumele cu care cele 27 de ţări membre au contribuit la bugetul comunitar au fost diminuate cu 2,25 de miliarde de euro în total, faţă de 2008. România a plătit cu 24,8 milioane de euro mai puţin faţă de 2009, adică în jur de 1,4 miliarde de euro.

Discuţiile pe această temă vor fi însă aprige, amplificate şi de faptul că momentan nimeni nu prea ştie câţi bani vor fi alocaţi Serviciului European pentru Acţiune Externă. Mai ales că Înaltul Reprezentant pentru Afaceri Externe, Catherine Ashton, a cerut suplimentarea staffului cu 118 posturi, ceea ce ar duce la creşterea cheltuielilor EEAS cu 34,4 milioane de euro anual. Chiar dacă nu are un buget, Ashton a ales deja un sediu pentru diplomaţia europeană, în clădirea Axa din Rondul Robert Schuman. Dezvoltatorul imobiliar care deţine clădirea a acceptat ca UE să nu plătească nicio chirie pentru primul 2011. Chiria anuală va fi de 12 milioane de euro.