Burgas, Colorado, Damasc și Tisha B’av

Săptămâna 16-22 iulie a fost una cu foarte multe evenimente, atât interne dar mai ales  externe. Despre cele interne nu vreau să vorbesc pentru că tembelismul politicienilor români depășește orice limită. Chiar și Nenea Iancu, dacă ar mai fi trăit, ar fi fost depășit de situație. Ridicolul și prostia e una, nesimșirea și sfidarea este alta. Sincer ne merităm soarta pentru că o țară întreagă stă și se uită la o mână de saltimbanci care-și bat joc de ea, cum nimeni nu a mai făcut-o vreodată, și continuă să-i aplaude și să-i lase să-și facă numărul. Romaniei nu-i mai trebuie dușmani din afară căci poporul român, în marea lui majoritate, este cel mai mare dușman al ei. Până de curând ne plângeam că țiganii sunt cei care ne strică imaginea în afara granițelor dar a venit rândul ”elitelor” și al ”telectualilor” de ocazie s-o facă țăndări. Prostia, aroganța și spoiala de cultură cu care sunt înzestrați actualii conducători ai țării, la care se mai adaugă, pentru coloratură, limbajul de mahala și lipsa oricărei rușini, ne arată cât de bolnavă este societatea românească. Cum e turcul, și pistolul! Pe vremea când  eram conduși de Ștefan cel Mare, Mircea cel Bătrân sau Mihai Viteazul se spunea  despre poporul român că e harnic, viteaz și înțelept. Pe vreamea lui Ceaușescu eram lași, umili și indobitociți. Astăzi suntem puturoși, aroganți și inculți, dar plini de ifose. Dar cred că știți chiar mai bine decât mine toate acestea așa că n-are rost s-o mai lungim.

Pe plan extern au fost însă două evenimente importante mai ales datorită urmărilor lor în timp și la nivel mondial. Primul a fost atentatul cu bombă de la aeroportul Burgas, Bulgaria, pe 18 iulie. Un atentat cusut cu ață albă de mânuța inconfundabilă a celor de la Mossad. Ce s-a spus și arătat în presă și la tv sunt minciunile și propaganda sionistă, tipice unor astfel de ”atacuri”. Ce nu s-a spus este cu adevărat interesant, adică faptul că turiștii israelieni, în orice țară din UE, cel puțin, sunt supravegheați, 24 din 24 de ore, de poliție și servicii speciale, atât în hotelurile unde sunt cazați cât și atunci când se deplasează în excursii, vizite, etc. Autobuzele cu care se deplasează sunt verificate amănunțit, atât cu ajutorul câinilor cât și cu cel al geniștilor și nimeni nu urcă sau coboară din ele decât în prezența celor însărcinați cu supravegherea. Deci, sub nici o formă, un turist  oarecare nu se poate urca în acele autobuze. Că totul a fost cusut cu ață albă se vede și din analiza înregistrării video ce a fost prezentată pe toate posturile din lume, făcută de cei de la deveghepatriei. Informațiile  și declarațiile apărute în presă, au purtat marca serviciilor de dezinformare mondială (CIA, FBI, Interpol, MI5, etc,) și s-au bătut cap în cap, până au căzut de acord unde e mai bine să arunce pisica moartă: în Iran sau mai aproape de granița cu Siria, la Hezbollah-ul libanez. Se pare că Siria este pe primul loc și apoi Iranul.

Cel de-al doilea act de terorism a fost atacul armat de la cinematograful din Aurora, Colorado, pe 20 iulie, soldat cu 14 morți. Iarăși o  mulțime de informații se bat cap în cap. La început au fost doi atacatori, până la urmă a rămas unul. Se știe cine este dar nu se dau toate informațiile despre el. Nu se spune că face parte dintr-o familie de rang înalt, probabil chiar ”illuminati”. Nu se spune că în 2008 a fost consilier pentru organizația Jewish Big Brothers and Big Sisters (JBBBS). Nu se spune că pe 17 mai 2012, DHS și FBI au lansat un avertisment exact cu privire la un atac terorist în cinematograf, pe care ulterior au încercat să-l șteargă. Un martor de la fața locului spune că cineva l-a lăsat pe trăgător să intre pe ușa pentru ieșirea de urgență după începerea filmului.

Alte ”coincidențe”: Lil Wayne și-a lansat un nou videoclip pe 17 iulie (cu 3 zile înainte de masacru) care conține (pe la minutul 3.42) și această scenă:

Se spune că Lil Wayne are legături cu ”elitele” muzicale, așa că…..

Un caz asemănător a fost al formației The COOP al cărei album Party Music trebuia lansat la începutul lui septembrie 2001 dar a fost amânat pentru noiembrie datorită coperții albumului care conținea următoarea imagine:

Coperta albumului fusese creată în iunie 2001. Probabil tot o ”coincidență”. Tot în Colorado, au mai avut loc două masacre: unul pe 20 aprilie 1999, la Columbine High School (12 morți) și celălalt pe 9 decembrie 2007, în Littleton, la  New Life Church ( 2 morți).

Intr-un amplu articol al AP se spune că sunt 12 morți și se dau și alte detalii despre victime. Ce sare în ochi la o analiză mai atentă este repetarea obsesivă a numerelor: 7, 20, 12, 9… Să fie și asta doar o altă coincidență?

Tot pe 18 iulie 2012 a avut loc un atentat sinucigaș în Siria care a dus la moartea celor mai apropiați oameni ai lui Assad: ministrul Apărării și cumnatul președintelui, unul dintre cei mi importanți oameni care se ocupau de securitatea țării. Știrea însă a fost mai puțin interesantă decât plagiatul lui Ponta așa că a trecut cam neobservată.

Dar cum spuneam și la început nu acțiunile în sine sunt importante ci urmările lor și anume:1. instalarea unei false senzații de teroare și frică în toată lumea (Europa, America, Africa). La  fel ca după 9/11, statele se  ”simt” obligate să ia măsuri extreme de control și securitate. De asemenea se induce populației un fals sentiment de ură îndreptat impotriva țărilor arabe și a populației islamice și se creează o falsă prezumție de aprobare a unui atac îndreptat impotriva acestor state. 2. Se crează un curent de opinie favorabil evreilor și se generează compasiune și solidaritate față de ei, mai ales că victimele sunt oameni obișnuiți. 3. Se crează , a nu știu câta oară, acea impresie că ”poporul  ales”, datorită sfințeniei sale, este nedreptățit și prigonit în toată lumea, fără justă cauză. 4. Se crează posibilitatea apariției altor ”acte de terorism”, mult mai grave, precum și posibilitatea inițierii unor riposte preventive împotriva celor suspectați de terorism. Vezi declarațiile israelienilor aici, aici,  și aici, despre cum se tem de un atac iranian îndreptat împotriva lor cu ocazia Jocurilor Olimpice de la Londra. Și ajungem, din nou, la presupusul atac de Londra din noaptea ceremoniei de deschidere.

Ceea ce  nu se spune este că ne aflăm în plină sărbătoare de Tisha B’av, care durează trei săptămâni și a început pe 6 iulie anul acesta.

Tisha BeAv sau ziua de 9 a lunii Av este punctul culminant al unei perioade de doliu care incepe cu Shivasar Betamuz sau 17 Tamuz. Shivasar Betamuz a fost ziua cand zidurile Ierusalimului au fost strapunse de catre romani in anul 70 e.n., in timpul celui de-al doilea templu. Aceasta zi este ea insasi o zi de post, incepand la rasaritul soarelui si terminandu-se la apus. Dupa ce au patruns, romanii au pradat si distrus orasul timp de trei saptamani pana cand in final, pe 9 Av, au dat foc Templului. De atunci, evreii au tinut aceste trei saptamani ca perioada de doliu in care nu se fac nunti si nu se asculta muzica live. Doliul se intensifica in timpul ultimelor 9 zile cand evreii nu se tund, nu mananca carne si nu beau vin (cu exceptia Shabbatului), nu fac activitati al caror singur scop este placerea (ca de exemplu inotul) si nu poarta haine noi, proaspat spalate.

Tisha BeAv sau 9 Av este considerata ziua de doliu si de suferinta a poporului evreu. Ziua are aceasta semnificatie in principal pentru ca distrugerea ambelor Bietai Mikdashim (Temple) din Ierusalim a avut loc in aceasta zi. Templele erau centrul statului evreu. Nu erau numai un simbol al identitatii si unitatii nationale, erau punctul focal al legaturii cu Dumnezeu al Benei Yisroel. Templul era locul unde se faceau toate ritualurile si sacrificiile, locul unde preotii (Kohanim) isi desfasurau serviciul catre Dumnezeu si locul unde toti evreii se duceau de cel putin trei ori pe an, de sarbatorile cele mari Pesach, Shavuout si Sukkot. Dupa cum spune traditia, spiritul lui Dumnezeu va cobori in Templu, in inima Israelului.” Ultimele, și cele mai importante, două zile din Tisha Beav sunt 28-29 iulie. Dar la evrei zilele încep și se termină la apusul soarelui (și nu la 12 noaptea), deci, în acest caz , în seara de 27 iulie, exact când are loc ceremonia de deschidere a J.O. Ce ocazie mai bună ar putea avea ” iranienii, hezbollahii și sirienii” de a-i ataca pe israelieni? Și așa, încet și cu răbdare se leagă totul.

Mult a  fost, puțin a mai rămas până la acest moment. Să sperăm că nu se va întâmpla nimic, deși personal mă cam îndoiesc. Sper că vom trăi și vom vedea mai ales că cele mai importante zile ale sărbătorii acum urmează.

Ce sunt sayanim?

Încă de la naștere, poporul evreu a fost învăţat despre superioritatea lui şi nevoia
de coeziune. Evreii sefarzi sunt nivelul superior al reţelei şi askenazii,
care constituie 95% din toţi evreii, sunt furnicile muncitoare. Incă din primul moment în care sefarzii i-au convertit pe askenazi, ei le-au spălat creierul cu ideea că lumea este
duşmanul lor dar colegii lor evrei sunt „gardienii liniștii”.

Sayanim (sing. Sayan; în ebraică: ajutoare, asistenţi) se referă la diaspora evreilor, care furnizează asistenţă pentru Mossad. Gordon Thomas estimează că în Statele Unite şi Marea Britanie, există cel puţin 20.000 de sayanim care ajută agenţiile de informații (spionaj) ale Israelului în nenumărate moduri. În general vorbind, acestor voluntari non-israelieni evrei (adică evrei care nu sunt cetățeni israelieni)  li se cere să se angajeze în activităţi juridice care nu le vor aduce probleme cu autorităţile. Sunt şi excepţii, însă, ca de exemplu, cazul lui Jonathan Pollard, angajat al serviciului de informații al Marinei US care s-a implicat in spionaj pentru agenţiile de informaţii ale Israelului ( Mossad) şi a cărui prindere de către FBI  a dus la relaţii tensionate între SUA şi Israel.

Într-o accepțiune mai simplă și mai largă, sayanim poate fi iubitul, colegul, prietenul, soțul, mama, tatăl, vărul, etc.

Cum spune Gilad Atzmon ei sunt : Cei care au pus evreitatea lor mai presus de toate celelalte trăsături ale lor.  Şi totuşi, în mod destul de bizar, aceasta este o formulare generală  a viziunii lui Chaim Weizmann  asupra identităţii evreieşti,  exprimată în discursul său celebru la primul Congres evreiesc: „Nu există nici un evreu englez, francez, german sau american, ci doar evreii care trăiesc în Anglia , Franţa, Germania sau America „. (Haim Weizman, primul Congres Sionist, 1897)

Potrivit lui Weizmann, o proeminentă personalitate sionistă, evreitatea este o calitate primară. Aţi putea fi un evreu care locuieşte în Anglia, un evreu care cântă la vioară sau chiar un evreu împotriva sionismului. Dar, mai presus de toate eşti evreu. Şi aceasta este exact ideea transmisă de această categorie. Este vorba despre vizionarea evreității ca și element-cheie într-un tot. Orice altă calitate este secundară.

Acesta este exact mesajul de care sioniştii timpurii au fost interesaţi şi pe care l-au  promulgat. Pentru Weizmann, evreitatea este o calitate unică care opreşte evreul de la asimilarea în cadrul naţiunii al cărei cetăţean este. El va rămâne întotdeauna un străin. Această linie de gândire foarte fost mai mult decât evidentă în scrierile sioniste timpurii. Jabotinsky, fondatorul sionismului de dreapta, merge chiar mai departe. El este mai mult decât sigur că asimilarea este imposibilă din cauza unor condiţionări biologice. Iată ce a avut el de spus despre evreul german:

Un evreu crescut printre germani își poate însuși obiceiuri germane, cuvinte germane. El poate fi în întregime îmbibat cu fluid german, dar nucleul structurii sale spirituale va rămâne întotdeauna evreiesc, pentru că sângele său, corpul său, tipul său fizic rasial sunt evreiești. – Vladimir Jabotinsky, ‘O scrisoare privind o autonomie „, 1904

Presupun că trebuie să fie clar faptul că sayanim sunt, practic, această a treia categorie de evrei. Oamenii care se privesc pe ei înșiși în primul rând ca evrei. Sayan este un om care ar trăda naţiunea în care el este cetăţean doar pentru a satisface o noţiune bizară de  frăţie de clan.

De abia acum începem să realizăm că sionismul nu ar trebui să fie văzut doar ca o mişcare naţionalistă, cu o aspiraţie geografică clară. Nu este tocmai o mişcare colonială cu un interes în Palestina. Sionismul pare a fi o mişcare internaţională care este alimentată de solidaritate celei de a treia categorii de subiecţi. Pentru a fi un sionist înseamnă doar să accepți faptul că mai mult decât orice altceva ești în primul rând un evreu.

Prezentare
Victor Ostrovsky, un fost katsa ( ofițer de informații, care are rolul de a colecta informații și de a rula agenții, asemănător ofițerilor de caz din CIA) al Mossad devenit autor, a scris pe larg despre activităţile sayanim, la fel ca și Gordon Thomas. Potrivit lui Ostrovski şi Thomas, sayanim ofere asistenţă de diferite tipuri ofiţerilor Mossad care operează în ţări străine. Această asistenţă poate include facilitarea la îngrijire medicală, bani, logistică şi chiar colectarea de informaţii clare. Ei pot fi judecători, grefieri, martori experţi, lucrători din domeniul serviciilor de protecție socială pentru copii, avocati, procurori, ofiţeri de poliţie, doctori sau oricine cu un grad mare de putere asupra vieţii oamenilor, şi ei vor face orice, la cererea ofiterilor de caz ai Mossad-ului (katsa), pentru Statul Israel,  împotriva duşmanilor săi sau a celor care urmează să fie percepuți nefavorabil din punct de vedere politic pentru politica israeliană. (din cartea Way of Deception a lui Victor Ostrovski). Sayanim se presupune că nu sunt implicați în mod direct în operaţiunile de informaţii (spionaj) şi de aceea sunt plătiți numai pentru cheltuielile lor.
Sayanim trebuie să fie 100% evrei. Ei trăiesc în străinătate, şi, deşi ei nu sunt cetăţeni israelieni, la mulţi se poate ajunge prin rudele lor din Israel.
Katsas sunt responsabili pentru sayanim, şi sayanim cei mai activi vor fi vizitați de un katsa o dată la fiecare trei luni sau cam așa ceva, care, pentru katsa înseamnă, de obicei între două şi patru întâlniri faţă-în-faţă pe zi cu sayanim, împreună cu numeroase conversații telefonice. Sistemul permite Mossad-ului să lucreze cu o schemă de personal. De aceea, de exemplu, o staţie a CIA ar angaja aproximativ 100 de persoane, în timp ce o staţie comparabilă a Mossad-ului ar avea nevoie de doar şase sau şapte.
Existenţa acestui organism mare de voluntari permite reducerea cu mult a costurilor de colectare a informaţiilor și poate fi un motiv pentru care Mossadul operează cu mai puțini ofițeri de caz decât agenţiile de informaţii similare, din alte țări.

Există mii de sayanim în întreaga lume( după alte informații sunt 1 milion în întreaga lume). Numai în Londra există aproximativ 2.000 care sunt activi și o listă de alți 5000. Ei indeplinesc mai multe roluri diferite. Un proprietar de mașini, sayan, care rulează o agenţie de închiriere, ar putea ajuta Mossad-ul să închirieze o mașină, fără a fi nevoie să completeze documentaţia obişnuită. Un sayan proprietar de apartamente le-ar gasi cazare fără să ridice suspiciuni, un sayan bancher ar putea ridica bani dacă agentul Mossad ar avea nevoie de ei în miez de noapte, un medic sayan ar trata o rană glonţ, fără să  raporteze la poliţie, şi aşa mai departe. Ideea este de a avea un grup de persoane disponibile atunci când este necesar, care poate oferi servicii, dar care va păstra tăcerea despre ele din loialitate faţă de cauză. De multe ori loialitatea sayanim este abuzată de katsas care profită de ajutorul disponibil pentru uz personal. Nu există nici o cale pentru un sayan de a verifica acest lucru.

Un lucru pe care îl ştii sigur este că, chiar dacă o persoană ştie că ești un evreu al  Mossad și s-ar putea  ca el să nu fie de acord să lucreze cu tine, acesta nu se va întoarce împotriva ta. Ai la dispozitie un sistem de recrutare non-risc care de fapt îţi dă un heleșteu de milioane de evrei, la cheie, din afara graniţelor proprii. Este mult mai uşor să lucrezi cu ceea ce este disponibil la faţa locului şi sayanim oferă un sprijin practic incredibil peste tot. Dar ei niciodată nu sunt puși în pericol  și nici nu au acces la informaţii clasificate.

Să presupunem că în timpul unei operaţiuni, un katsa brusc trebuie să apară brusc cu un magazin de electronice ca acoperire. Un apel la un sayan care are o afacere de gen ar putea aduce 50 de seturi de televiziune, 200 de aparate video, și orice altceva ar fi nevoie, de la depozitul său la clădirea dumneavoastră, şi în viitor, în cel mai scurt timp, vei avea un magazin cu marfă în stoc de  $ 3 sau 4 milioane dolari.

Din moment ce majoritatea activităților Mossad sunt în Europa, ar putea fi de preferat  ca un katsa să aibă o adresă de afaceri în America de Nord. Deci, există sayanim pentru adrese şi sayanim pentru telefon. Dacă un katsa trebuie să dea o adresă sau un număr de telefon, el le poate utiliza pe ale unui sayan. Şi dacă sayan-ul primeste o scrisoare sau un apel telefonic, el va ști imediat cum să procedeze. Unii sayanim din afaceri au o banca de 20 de operatori pentru a răspunde la telefoane, tasta scrisori, mesaje fax, toți o fațadă a  Mossad-ului. Gluma este că 60 la suta din afacerile acestor companii care răspund telefonic în Europa provin din Mossad. Într-un fel sau altul.

Una dintre problemele acestui sistem constă în faptul că Mossad-ului nu pare să-i pese cât de devastatoare ar putea fi situația la adresa statutul poporului evreu din diaspora, dacă aceste operațiuni ar fi cunoscute. Dacă îi întrebi: „Deci, care e cel mai rău lucru care li se poate întâmpla acelor evrei”? Răspunsul va fi : ” Vor ajunge toţi în Israel – Perfect „.

Oamenii fac greşeala de a gândi că Mossad-ul este în dezavantaj pentru că nu are staţii( agenții mici) în ţările ţintă evidente. Statele Unite ale Americii, de exemplu, are o statie la Moscova, iar ruşii au staţii în Washington şi New York. Dar Israelul nu are o staţie în Damasc. Ei nu înţeleg că Mossadul priveşte întreaga lume din afara Israelului ca o ţintă, inclusiv Europa şi Statele Unite. Cele mai multe dintre ţările arabe, nu-și produc propriile lor arme. Cele mai multe nu au colegii militare de nivel înalt, de exemplu. Dacă dorești să recrutezi un diplomat sirian, nu trebuie să faci asta în Damasc. Poţi să o faci în Paris. Dacă dorești date despre rachetele arabe, te duci în Paris sau Londra sau în Statele Unite, unde se fabrică. Ai posibilitatea să obţii mai puține informaţii despre Arabia Saudită de la saudiţi înşişi decât de la americani. Ce au saudiţii? AWACS. Aceste sunt Boeing și American Boeing. De ce  ați avea nevoie de saudiţi ? Întreaga recrutarea din Arabia Saudită, pe care am făcut-o în timpul cât am fost la Institut, a fost un ataşat al ambasadei japoneze. Asta a fost tot.

Şi dacă doriţi să recrutați ofiţeri superiori, aceștia studiază în Anglia sau Statele Unite ale Americii. Piloţii se antrenează în Anglia, Franţa şi Statele Unite ale Americii. Comandourile lor se antrenează în Italia şi Franţa. Ai posibilitatea să îi recrutezi acolo. Este mai uşor şi este mai puţin periculos.

Ran S. ne-a învăţat, de asemenea,  la orele sale de curs despre „agenţii albi”, persoane fizice recrutate, prin mijloace directe sau ascunse, care pot sau nu pot să ştie că lucrează pentru Israel. Ei sunt intotdeauna non-Arabi şi, de obicei, mai sofisticați în cunoaştere calculatoarelor. Prejudecata în Israel este că arabii nu înţeleg lucruri tehnice. Ea se manifestă în glume, cum ar fi cea despre  omul care vindea creierul arabului cu $ 150/ kg și creierele evreieşti cu 2 dolari pe kilogram. Întrebat de ce creierul arabului era atât de scump, el spuneȘ „Pentru că e greu de folosit.” O percepţie larg răspândită despre arabi în Israel.

De obicei este mai puțin riscant să te ocupi de ”agenţii albi” decât de cei „negri”( sub acoperire) sau de agenţii arabi,. Doar pentru simplul fapt că arabii care lucrează peste hotare este foarte probabil să fie supuşi ai unor servicii de informaţii arabe şi în cazul în care agenția vă prinde că lucrați cu un agent al lor ( negru), ea va dori să te omoare. Cel mai rău lucru care i s-ar putea întâmpla unui katsa Mossad prins că lucrează cu un agent alb în Franţa este deportarea. Dar agentul alb însuşi ar putea fi acuzat de trădare. Tu faci tot ce poţi să-l protejezi, dar pericolul principal planează asupra lui. Dacă lucrezi cu un arab, ambii veți fi în pericol.

{P. 269} Pollard nu era angajat Mossad, dar multe alte activități de spionaj, recrutare, organizare şi desfăşurare a activităţilor sub acoperire – mai ales în New York şi Washington, la care ei se referă ca al lor „loc de joacă” – fac parte dintr-o specială, super-secretă diviziune a Mossad-ului numită pur şi simplu Al, ebraicul cuvânt pentru „sus” sau „în partea de sus.” [Cum inteligent și Al+Qaeda  este un instrument util pentru propaganda de care întotdeauna pare să beneficieze Israelul.]

Unitatea este atât de secretă, şi deci separată de principala organizaţie, încât majoritatea angajaţilor Mossad nici măcar nu ştiu ce face şi nu au acces la fişierele ei de pe computer.

Dar există, şi are între 24 şi 27 de persoane veteraneîn domeniu, dintre care trei ca și katsas activi. Cea mai mare parte, deşi nu toată, din activitatea lor este în interiorul graniţelor SUA. Sarcina lor principală este de a aduna informaţii cu privire la lumea arabă şi OEP, și nu colectarea informaţiilor cu privire la activităţile din SUA. Dar, aşa cum vom vedea, linia de demarcaţie este adesea neclară, şi atunci când este în dubiu, Al nu ezită să treacă peste ea.

Al este similară cu Tsomet, dar aceasta nu intră sub jurisdicţia capului Tsomet-ului. Mai degrabă, se raportează direct la capul Mossad-ului. Spre deosebire de staţiile obișnuite ale Mossad-ului, aceasta nu funcţionează în interiorul ambasadei israeliene. Stațiile sale sunt situate în case sau apartamente în condiţii de siguranţă.

Cele trei echipe Al sunt constituite ca un post sau o unitate. Să spunem că pentru un anumit motiv relaţiile dintre Israel şi Marea Britanie s-ar prăbuşi mâine şi Mossad-ul ar trebui să părăsească Marea Britanie. Acesta ar putea expedia o echipa Al la Londra şi ar avea o configurare complet clandestină în ziua următoare. Katsas ai AL sunt printre cei mai experimentaţi din cadrul Institutului.

Staţiile Al, în timp ce sunt în afara ambasadei, continuă să funcţioneze ca staţii pentru cea mai mare parte. Ele comunică direct la sediul central din Tel Aviv, fie prin telefon, telex sau modem. Ele nu folosesc sisteme de comunicaţii de ultrascurizate, deoarece chiar dacă americanii nu ar putea descifra mesajele, aceștia ar şti că există o activitate clandestină în cartier, ceva  ce Mossadul doreşte să evite. Distanţa este, de asemenea, un factor.

{P. 286} Mossad-ul încă nu admite existenţa Al. În interiorul Institutului, se spune că Mossadul nu funcţionează în Statele Unite ale Americii. Dar majoritatea oamenilor ştiu că Mossad Al există, chiar dacă ei nu ştiu exact ce face. Cea mai mare glumă dintre toate acestea este faptul că, atunci când a izbucnit cazul Pollard, oamenii Mossad-ului au spus întotdeauna, „Nu e un lucru sigur. Noi nu funcţionăm în Statele Unite..”

Extras din „By Way of Deception”, By Way of Deception’ , Ostrovsky, Victor and Hoy, Claire, St. Martin’s Press, 1990

Victor Ostrovsky, care trăieşte acum în Canada, găzduieşte un shaw radio săptămânal numit Spytalk.
Sayanim reprezintă un element fundamental și în romanul lui Frederick Forsyth  ”Pumnul lui Dumnezeu ”, care prezintă operaţiunile Mossad-ului în Irak şi în alte ţări.

Ca o simplă curiozitate, wikipedia în limba engleză a șters acest cuvânt din filele ei. Oare de ce?

Neliniștea europeană: în întregime o înscenare a Teatrului Politic

Noul rol al lui David Cameron, „Darkie Basher”
Prin Gordon Duff, Senior Editor

Tulburările civile actuale din Marea Britanie au fost atent organizate de către guvern şi de serviciile de securitate care lucrează în mod concertat cu mass-media, serviciile de informaţii israeliene [Mossad] și cu un guvern paralel, o organizaţie francmasonă despre care se crede acum că a planificat şi executat crimele din Norvegia, cu complicitatea deplină a poliţiei, instanţelor şi a aparatului de securitate.

O privire rapidă în jurul lumii ne oferă o imagine demnă de remarcat. UE este în colaps economic total. Războiul din Libia nu a reuşit, fără ca acest lucru să aibă vreo legătură cu rebelii, există secrete întunecate acolo. Gaddafi l-a momit pe Tony Blair, cu ajutorul Israelului, într-o poziţie în care urmează să fie şantajat, pentru arme şi contracte cu petrol, imense plăți politice, nu doar în Marea Britanie, ci în întreaga Europă. Gaddafi a finanţat jumătate din alegerile europene şi a cumpărat inima ” neoconservatorilor” din Washington. Gaddafi a ştiut întotdeauna unde trebuie să investească bani, neavând nici un motiv să mituiască oamenii cinstiţi. Mita se dă  întotdeauna la escroci. La Washington, acest lucru a fost la îndemână, Gaddafi putând culege şi alege ceea ce a şi a făcut. Washington-ul şi Londra sunt îngrozite de ceea ce ştie el. Asasinarea lui  Gaddafi este ultima lor speranţă.

Fațada lui Rupert Murdoch de negustor ambulant de fumuri s-a dovedit  acum a fi ceea ce a fost de fapt dintotdeauna. David Cameron, Tony Blair, chiar şi Netanyahu au lucrat întotdeauna pentru el, Murdoch, ” nu atât de secretul” motor primar în politica vestului, care și-a negat originea evreiască şi religia atunci când îi curta pe vânzătorii de ura de dreapta şi l-a  interpretat pe „evreu cel mai puternic din lume „în spatele uşilor închise atunci când a ales să-şi exercita puterea reală, nu doar in fața prietenilor lui care controleaza presa din lume, sistemul Rezervei Federale din SUA, dar și mai mult. Murdoch controlează ambele partide politice din Marea Britanie, controlează GOP [republicanii] in SUA, un grup politic cert înclinat spre orgii totale, chiar şi trădare, care ar merge și mai departe.

Apoi totul a început să iasă la uprafață,  cateva telefoane ascultate și înregistrate, hack-uit cateva computere, un star de cinema, muzicieni rock, miniştri, şefi de stat, au fost prinși cu mită şi şantaj.

Care sunt mutările ​​pentru a pune lucrurile înapoi in ordine?

Creația lui Murdoch in SUA, pe care el o numeşte „Tea Party”, a prăbuşit pieţele mondiale valutare şi  a antrenat planeta intr-o spirală a ruinei economice. Soluţiile care jefuiesc economiile consumatorilor, sufocă creşterea dar nu au nici un venit pe baza „echilibrului” sunt pur şi simplu sabotaje economice. Murdoch şi Tea Party tocmai au asasinat Statele Unite. Rămăşiţe ale realului Partid Republican s-au găsit singuri şi lipsiţi de putere, fără capacitatea de a se transforma în conducerea democratică care a fost, în sine, infirmă, cumpărată și mituită.

Uită-te la finanţele familiei Nancy Pelosi pentru a înțelege de ce America este unde este. Şocat? Există 400 de membri ai Congresului mai răi , ăsta e adevăratul şoc. Dar pentru a intelege luna august, luna sacrificărilor, a agenților Seals morți,  a revoltelor, a alibiurilor, atunci când vorbim de o lună care ar trebui să fie a vacanţei, trebuie să apelăm la Murdoch. De asemenea, trebuie să ne amintim că, luna viitoare, Israelul se confruntă cu un alt vot umilitor în cadrul ONU, unde va fi etichetat drept criminal de război, de către cea mai mare parte a lumii. Nu ați ştiut? Hmm.

Obsesie, Israel, securitate, mituri ale terorismului.

Aceasta este planul lui, ajungându-l și strivindu-l  nu numai pe preşedintele Obama, omul despre care el crede că ameninţă dorința iubitului  lui Israel de a şterge Iranul de pe harta, cu 300.000 de soldaţi americani morţi în acest proces, un plan elaborat de către Paul Wolfowitz, în 1999 (am avut oameni  lângă el la acel moment, de altfel lui Paul îi plac fetele frumoase si fetele frumoase vorbesc).

Ieri, Richard Clarke a început să vorbească despre 9 / 11 şi modul în care CIA a efectuat operaţiunea,  deturnarea avioanelor. Prieteni apropiaţi de-ai lui Clarke, cu toate acestea, în timpul dinaintea  lui 9 / 11, l-au numit drept  individul care aleargă înainte şi înapoi între Mossad şi Pentagon. De fapt, Clarke însuşi, împreună cu Steve Rosen, Rice Condi şi alţii, au mers atât de departe și de adânc în primii ani ai lui Bush încât  au început să se gândească la ei înşişi ca dumnezei. FBI-ul a înregistrat totul, ascultându-l pe Clarke, pe Rosen, ascultând fiecare telefon pe care Wolfowitz şi personalul său l-au utilizat, toate cu permisiunea de Condi Rice.

FBI-ul a avut zeci de oficiali de top ai Pentagonului gata pentru a destrăma cel mai mare caz de spionaj din istoria americană, unul care ar fi pus mai multi oameni de top  din  Liga „anti-defăimare” şi „pro-Israel”, în celulele închisorii, cum ar fi  și Jonathan Pollard. Apoi, procurorul general a ordonat tuturor să se oprească. Motivul? Aceasta ar fi adus  la distrugerea preşedinţiei.

Personalul Consiliului Naţional de Securitate purta microfoane,  Casa  Albă a  lui Bush era monitorizată, inclusiv camerele private pentru intreținerea relațiilor homosexuale.  Ce anchetau ? Spionaj, secrete nucleare, planuri de război, tehnologii militare. Ei au aflat accidental de 9 / 11, Casa Albă, Pentagon, Israel, nu peste povestea întreagă dar peste suficiente „fragmente” pentru a pune lucrurile în perspectivă şi punctul pe i.

De altfel,  discursul lui Richard Clarke de ieri, mirosea a frică.

Marea Britanie?

Cameron ar fi trebuit să demisioneze cu săptămâni în urmă, atunci când au fost prinși șefii securității sale lucrând pentru Murdoch, care lucrează pentru Israel. În ultimii ani, guvernul britanic a instrumentat cazul lui Tony Blair. Acuzaţii? Blair, care lucrează cu gasca enumerată mai sus, a ajutat la regizarea  invaziei din Irak, cu bună ştiinţă mințind la fiecare pas. În spatele invaziei  totul se traduce în donaţii de campanie de milioane, unele returnate, altele care nu erau deloc pentru Blair, dar toate cunoscute de către Blair şi  de către acest mizerabil ca dracu ‘, precum şi uciderea  Dr. David Kelly.

De asemenea, în spatele tuturor este un secret urât al lipsei a 3 arme nucleare, acum fiind urmărite de către serviciile de securitate, arme construite de Israel în Africa de Sud în 1980, armele despre care Blair i-a spus lui Bush că erau în Irak. Nu există informaţii noi despre ele.  Nu Blair a făcut acest lucru, el este doar acuzat că ştia despre arme, că ştia că nu au fost niciodată în Irak, el nefăcând altceva decât să acopere povestea primită de la maeştrii săi, putem ghici cine sunt ei. Şi pentru aceasta avem un traseu al banilor şi fiecare nume implicat.

Aceeași presă a lui Murdoch, cum îngroapă orice altceva, a îngropat și procesul lui John Anthony Hill, omul care se autointitulează Maud Dib, omul care a dovedit  unui juriu britanic că Blair şi prietenii săi israelieni au organizat atacurile teroriste din 7 / 7, s-au dovedit aceasta într-un mod atât de convingător că oricine vede filmele sale ilegale se umple de furie. Revoltele, asasinatele din Norvegia, următoarele etape ale terorii, dezastrele viitoare planificate, şi  ele vor fi ca unul,  vor asigura cadrul ca să nu vă amintiţi nimic.

Există un singur scop al tuturor acestora. Un patriot adevărat, un erou adevărat va fi zdrobit, se va simți singur, umilit, izolat, înconjurat de ignoranţă şi trădare, va trăi o viaţă dispreţuit, scuipat, iar oamenii se vor ralia impotriva lui  numindu-l  „Dement” sau extremist. Furia nu va rezolva lucrurile, nu atunci când guvernul aranjează explozii în subterane, doboară  avioane în clădiri, aruncă în aer biserici la fel de uşor cum pierd mii de miliarde de dolari, la fel de uşor cum își trimit armatele lor de mercenari în întreaga lume pentru a ” ne ţine pe noi în siguranţă. ”

Spre stiință, Marea Britanie şi America nu au invada Irakul în cautarea armelor chimice. Motivul real este că trei arme nucleare de mărimea celor de la Hiroshima au fost furate, arme construite de Armscorp în Africa de Sud, fabrica Pelandaba, proiectate de către Israel. Au fost 10. Una a fost testată în septembrie 1979 de pe Insula Prince Edward, la sud de Cape Town. SUA a detonat-o, avem toate datele exploziei, toate semnăturile. Africa de Sud și-a încheiat parteneriatul său pentru arme de distrugere în masă, care a inclus operaţiuni uriaşe în colaborare atât cu Israelul cât şi cu colonelul Gaddafi al Libiei, altcineva care deține arme nucleare.

Ultimele 9 arme urmau să fie dezafectate. Dr. David Kelly, omul de ştiinţă ucis şi  un tânăr asistent, acum actualul prim-ministru britanic David Cameron derulau operaţiunea. 3 dintre arme nu au fost distruse, dar au fost cumpărate de către Marea Britanie. Ele au fost furate şi se presupune că au dispărut în Iran sau Irak sau Siria,  oriunde dorește Israelul să-și exprime suspiciunea.

Acum am constatat ca au fost mutate în Cipru, ştim  de cine, ştim și cum. În timp, CIA a spus că s-a făcut contrabandă cu 1200 de kilograme de oxid de uraniu sovietic, de fapt erau arme nucleare stocate în nordul cipriot turc, ca parte a parteneriatului dintre Israel şi serviciile secrete ale Turciei pe care Sibel Edmonds l-a dat mai departe.

În secret sârbi au fost blamați. Oh, asta va supăra câţiva oameni, ca de altfel întreaga conjunctură. Aceasta a fost o operaţiune foarte secretă cu ani în urmă, una care a intrat în atenţia noastră atunci când puternicul lobby cipriot din SUA s-a dus la senatorul Ted Kennedy şi la alţii ca să caută sprijin împotriva turcilor şi pentru reunificarea Ciprului. Cei implicaţi, în mod special grupul care l-a pus  pe Mike Dukakis să se prezinte în calitate de preşedinte, au fost şi sunt puternici oameni financiari, un grup care a avut suport israelian, legături secrete cu OEP (Organizația pentru Eliberarea palestinei-care le-a furnizat paşapoarte) şi care spăla miliarde pentru ….

Ne oprim aici. De acolo ne vom muta in  comitetul bancar al Senatului, în investigarea criminalităţii organizate şi a grupurilor despre care eu nu am de gând să vorbesc.

Toate acestea s-au întâmplat în timpul lui Bush, în primul ceas. Îmi amintesc de negocierile făcute după ce Saddam a intrat în Kuweit. Ni s-a spus ca OK-ul a fost dat de SUA. Apoi, s-a spus la toată lumea, în primele zile, să atragă orice ţară, indiferent cât de mică, pentru a se alătura coaliţiei SUA. Bush a fost dispus să comercializeze orice pentru sprijin. Ciprul a venit şi, pentru că Turcia se lăsa „greu convinsă,” Bush a pus din nou problema Ciprului grecesc pe masă.

Ei au fost rugati sa furnizeze 300 poliţiști militari, dar au fugit de un acord, sprijinit de SUA, care au încercat atât de greu să o convingă, au plecat fără nici un motiv.

Ei s-au ţinut departe, deoarece turcii aveau un atu, 3 arme nucleare, ținute într-un loc sigur pentru prietenii lor israelieni.

Câtiva ani mai târziu, în 2009, una dintre cele 3 arme ar fi putut exploda în Coreea de Nord:

Atunci  o Adevărata Bombă a plecat în Coreea de Nord, AU UITAT
REŢETA?

S-a întâmplat sau nu? Coreea de Nord a construit o armă nucleară şi a explodat-o,
o armă de tip ”Hiroshima” de 18.2 kilotone a fost construită de ei înşişi? Aceasta se
întâmpla pe 25 mai 2009  când o ţară incapabilă de imbogatire a uraniului pentru „arme
de clasa a „explodat imposibila bombă, sau nu?

Da, a existat o explozie, Coreea de Nord, teoretic, a devenit un stat nuclear
dar, lucru amuzant, lumea nu a tratat-o ca atare. De ce? Care a fost
secretul? De ce a fost această poveste atât de repede uitată?

Răspunsul este simplu: Coreea de Nord a cumpărat o arma nucleara, identică cu cea
explodată în 1979 de către Israel şi Africa de Sud, una cu o istorie.
Identificarea armei a fost uşoară, mărimea şi design-ul au spus ” Arms Core ” şi
„Pelandaba.” Tehnologia a fost americană, proiectanţii şi constructorii israelieni
dar semnătura uraniului era din Africa de Sud.

Africa de Sud a construit 10, nu, nu cele 6  despre care am vorbit, ci 10 arme nucleare.
Regimul necinstit din Africa de Sud a fost ajutat de Israel la construirea de arme nucleare,un
aranjament care a început în 1975, unul care încălca dreptul internaţional, poate
criminalitatea cea mai gravă de acest tip din secolul nostru. Africa de Sud a folosit
germeni în războiul din Africa, arme chimice, au răspândit antrax, ciuma, variola şi
acum, cu ajutorul Israelului, aveau și arme nucleare.

Dar, regimul din Africa de Sud se prăbușea şi urma să fie obligat să-l eliberezepe  Nelson
Mandela din închisoare şi rândul său să preia guvernarea. Ei nu aveau de gând însă să-i
dea lui Mandelaa 10 arme nucleare. Marea Britanie şi Organizaţia Naţiunilor Unite au discutat
să demonteze programul în 1990. Echipamente speciale au fost proiectate ca
să susțină armele în containerele de 20 ft şi cele 9 arme rămase, după ce una
a fost testată pe 22 septembrie 1979, urmau să fie expediate în Statele Unite pentru a fi
demontate. 6 au venit în America. 3 au fost ”deturnate” de către Margaret Thatcher în
1991, achiziţionate pentru 55 de milioane de lire sterline şi expediate în Oman pentru a fi păstrate ca
„Şantaj” pentru a-l speria pe Saddam, sau cel puţin aşa s-a explicat. În realitate, Marea Britanie
a angajat  aceiași dealeri de arme care au fost responsabili pentru Irak /Contra,  pentru a muta
armele.

Dr. David Kelly, cândva considerat o sinucidere, acum cunoscut a fi o victimă a omorului,
a supervizat proiectul. Bombele au fost furate, Kelly a știut şi și-a ținut gura, pentru o
vreme cel puţin, apoi ameninţat că va face public, adevărul nu doar despre bombe
ci și despre 17,8 milioane de lire sterline „recul” (backhander) plătit de către hoţii bombelor
anumitor politicieni britanici proeminenţi. Kelly a fost ucis, „ei” au încercat să acopere
povestea şi acum cineva din Marea Britanie va merge la închisoare pentru el, probabil, un
„Patsy” ( un găgăuță).

Una dintre aceste arme a explodat în Coreea de Nord, o armă nucleară construită de israelieni.
Ea a trecut prin mâinile  comercianților de arme din Africa de Sud şi Arabia,
un Rhodesian notoriu şi, ni se spune, se întorc în braţele deschise ale celor care au construit
armele iniţial, designerii bombei de la Dimona. Două dintre aceste bombe rămân, „acolo.”

Lămuriri

Murdoch, cheia tuturor acestora, a dorit vărsări de sânge, masacrul  din Norvegia în particular. Acestea sunt inconsecvenţe evidente. La bază, avem  iniţial, destulă  ” pastă de îngrăşământ” pentru a umple mai mult decat o masina capcană, pus pe bancheta din spate a unui autovehicul închiriat  prin sub-închiriere.

Testele ciminalistice, ca şi în cazul 9 / 11, toate au „dispărut”.

Avem apoi o a două crimă în Oslo, o arestare dar și o poveste şi un traseu care s-a răcit. Alte suspecţi au fost căutați, ni s-a spus, dar nu există nici o înregistrare a INTERPOL-ului pentru acest lucru. Poliţia Francmasonică Norvegiană şi serviciile de securitate, în strânsă legătura cu EDL, Liga Engleză de Apărare, un grup aflat de fapt în parteneriat  total cu responsabilii conspiraţiei crimelor din Norvegia, au mers pur şi simplu mai departe, ca şi cum nimic nu s-a întâmplat vreodată.

EDL? Aceasta este o organizație masonă, strâns legată de guvernul Cameron, aliată a Israelului, care se presupune că ”produce” naziști ce poarta steaua lui David, în sus şi în jos pe străzi. Există vreo neconcordanţă în asta?

Cine sunt ei cu adevărat? O poliţie auxiliară şi munca lor reală este de a orchestra violenţă la comandă, violenţa care face ca David Cameron să pară eroic. Pentru cei care nu călătoresc mult, este greu să realizeze cât de multă de poliţie există în Marea Britanie, nici măcar nu-și pot imagina. Îmi amintesc că într-o zi, deplasându-mă de la un hotel din centrul Londrei, am vorbit cu nu mai puțini de 6 polițiști responsabili cu parcarea, în mai puţin de 5 minute şi cu o altă jumătate  de duzină de poliţiști cu alte responsabilități. Marea Britanie este un stat poliţienesc, cu camere peste tot, cu poliţie peste tot, cetăţenii fiind trași pe dreapta pe baza citirii plăcuţelor de înmatriculare, pentru neplata facturilor de asigurare sau pentru că se află în spatele unor impozite obscure.

Nici un american n-ar crede astea. În ceea ce priveşte revoltele? O imposibilitate, Marea Britanie putându-le anula în câteva secunde. Poliţia din Marea Britanie şi serviciile de securitate nu sunt „liberali.” Ei sunt de dreapta, înarmaţi până în dinţi, există în număr de neimaginat, au echipamente de top şi joacă tare.

Revoltele s-au pus în scenă, poliţia s-a tras înapoi, a fost un joc,o  parte a teatrului pentru a reconstrui reputaţia lui David Cameron, copil rasfățat bogat, toate pentru a-l acoperi pe Tony Blair, pe Rupert Murdoch, Israelul şi planurile lor pentru Iran,  toate pentru a acoperi un guvern cumparat de Rothschil-zi,  blocat, stocat şi măsurat.

Hei, în America este mai rău, dar puțini înțeleg cum și de ce. Cu milioane de americani care încă mai vorbesc despre „liberali” şi „certificate de naştere,” semne de îndoctrinare în mentalitatea de sclav a maşinii lui Murdoch pentru cucerirea lumii, există puţină speranţă.

Deci, Richard Clarke s-a panicat ieri şi, pentru cei cu ochi să vadă, a lăsat publicul să întrevadă că el este nevoit să încerce să dea vina pe CIA şi George Tenet pentru planificarea 9 / 11.

Tenet nu a avut nimic de-a face cu asta. Ceea ce Clarke a încercat într-adevăr să strige în public a fost „Cineva se apropie prea mult.” Vrem sa știm cine?

Pentru  a înțelege mai bine cititi și : https://mucenicul.wordpress.com/2009/10/02/iran-vs-israelce-vrea-mass-media-ca-voi-sa-uitati/

https://mucenicul.wordpress.com/2010/09/22/urechile-omnisciente-ale-israelului/

https://mucenicul.wordpress.com/2010/06/28/zece-mari-minciuni-ale-mass-mediei-despre-israel/

https://mucenicul.wordpress.com/2010/05/24/israelul-a-oferit-arme-nucleare-apartheid-ului-din-africa-de-sud/

Mossad-ul recunoaște oficial atacarea programului nuclear al Iranului cu virusul Stuxnet

Mossad, agenţia de informaţii externe a Israelului, a atacat programul nuclear al Iranului cu un virus informatic extrem de sofisticat, numit Stuxnet. Prima armă digitală cu importanţă geopolitică ar putea schimba modul în care sunt duse războaiele. Şi nu va fi ultimul atac de acest fel.

După şapte ani la conducerea Mossad, în ultima sa zi la conducerea acestei instituţii Meir Dagan a invitat mai mulţi jurnalişti pentru a le relata atacul informatic al Israelului asupra programului nuclear iranian.

Şeful Mossad a vorbit despre riscurile unui atac militar împotriva Iranului, spunând că un astfel de atac ar stârni o conflagraţie în regiune, care ar include un război cu Hezbollah şi Hamas şi posibil cu Siria.

Şi oricine ar crede că un astfel de atac militar ar opri programul nuclear al Teheranului se înşeală. Ar putea încetini acest program, dar nu l-ar elimina.

Stuxnet, un virus informatic care se poate infiltra în cele mai securizate computere, care nu sunt conectate la Internet, a părut a fi soluţia.

Virusul a intrat pe scena politicii internaţionale cu un an în urmă, în iunie 2010. Virusul a atacat computerele Iranului, în clădirile unde oamenii de ştiinţă îmbogăţeau uraniul şi manipulau centrifugele. Atacul a lovit chiar în inima programului nuclear al Iranului.

Stuxnet este prima armă cibernetică din lume cu importanţă geopolitică, iar jurnaliştii de la Spiegel au mers în Israel, ţara unde a fost inventată această armă, pentru a afla culisele viitorului război informatic.

Symantec, una dintre cele mai mari companii de securitate informatică din lume, are o divizie şi în Israel, la Tel Aviv, la 15 minute de aeroportul internaţional Ben Gurion. La sediul acestei divizii jurnaliştii de la Spiegel s-au întâlnit cu Sam Angel, şeful diviziei.

„Stuxnet este cel mai sofisticat atac pe care l-am văzut. Acest tip de atac, direcţionat asupra unui sistem industrial izolat este nemaiîntâlnit”, spune şeful Symantec.

Angel spune că astfel de atacuri au mai avut loc în Iran, Indonezia, Malaezia şi Belarus, unde Sergey Ulasen a descoperit Stuxnet.

Ulasen, care lucrează în departamentul de cercetare şi dezvoltare al firmei de securitate VirusBlokAda, din Minsk, a primit un e-mail, o plângere, în data de 17 iunie 2010. O fiirmă iraniană se plângea de faptul că aparatura informatică pe care o deţinea se comporta ciudat. Computerele se restartau sau se închideau singure.

Împreună cu echipa sa, Ulasen a petrecut o săptămână cercetând problema şi au descoperit Stuxnet. VirusBlokAda a notificat şi alte companii din industrie, inclusiv Symantec.

Inginerii de la Symantec au reuşit să descopere urmele celor care au lansat Stuxnet. Potrivit analizei lor, Stuxnet a infectat peste 100.000 de computere în lumea întreagă, dintre care mai mult de 60.000 în Iran, peste 10.000 în Indonezia şi puţin peste 5.000 în India.

Inventatorii Stuxnet au programat virsul astfel încât acesta să identifice calculatoarele pe care rulează Step 7, un program software industrial dezvoltat de către compania germană Siemens. Step 7 este folosit pentru punerea în mişcare a centrifugelor din fabrica nucleară a Iranului.

Fabrica, care se află în deşert la 250 km sud de Teheran, este înconjurată de un sistem de securitate cu grad ridicat. Centrifugele de aluminiu, care sunt localizate în buncăre, au 1,8 m înălţime şi 10 m în diametru. Scopul lor este să crească gradual proporţia de uranium 235. Rotorul din interiorul centrifugelor se învârte cu o viteză de 1.000 de rotaţii pe secundă. Acest proces este controlat prin sistemul Siemens, care funcţionează cu sistem de operare Microsoft Windows.

Stuxnet profită de o breşă de securitate din sistemul de operare Windows, lucru care duce la posibilitatea manipulării sistemului. Ca rezultat al acestei erori, virusul poate fi introdus în sistem prin intermediul unui port USB, spre exemplu.

Iniţial, Stuxnet caută toate programele antivirus. Codul este proiectat astfel încât programele antivirus să nu-l observe şi dacă se întâmplă acest lucru, să fie dezinstalate.

Nu este clar cum a putut pătrunde virusul în fabrica iraniană.

Managerul Symantec, Sam Angel, crede că este imposibilă scrierea unui cod ca Stuxnet fără o cunoaştere prealabilă a sistemului Siemens.

„Nu există o piaţă neagră de exploatare a software-ului Siemens”, spune el. „Acesta nu este folosit la o scară largă”. Cum a obţinut Mossad informaţiile despre tehnologia folosită în Iran?

Amanunte gasiti aici

Guvernul cipriot demisionează în urma presiunii poporului care nu este de acord cu tandemul UE-FMI care forțează Ciprul să ceară ajutor financiar extern datorită exploziei din 11 iulie

Guvernul cipriot şi-a înaintat joi demisia, cedând presiunii politice şi publice pentru o remaniere extinsă în urma unei explozii puternice la 11 iulie la un depozit de muniţie care l-a determinat recent pe guvernatorul ţării să spună că Ciprul ar putea avea nevoie de ajutor financiar extern.

Preşedintele Demetris Christofias a cerut demisia tuturor membrilor executivului în cadrul unei şedinţe de guvern, a precizat purtătorul de cuvânt al cabinetului, Stefanos Stefanou. Cei 11 membri ai guvernului vor rămâne în funcţie până la numirea unui nou guvern, aşteptată în următoarele zile, a afirmat sursa citată, potivit agerpres.ro.„Preşedintele republicii i-a informat pe miniştri de intenţia de a face o remaniere extinsă a guvernului şi le-a cerut să-şi pună demisiile la dispoziţia sa”, a spus Stefanou.

Administraţia de centru-stânga a lui Demetris Christofias s-a confruntat cu o nemulţumire publică fără precdent în urma accidentului, cauzat de explozia, în apropierea celei mai mari cenrale electrice a ţării, a unui depozit de muniţii iraniene confiscate. 13 persoane şi-au pierdut atunci viaţa.

Mii de ciprioţi au ieşit apoi pe străzi pentru a cere demisia lui Christofias şi a guvernului său.

Agenţia de evaluare financiară Moody’s a retrogradat miercuri ratingul suveran al Ciprului cu două trepte, la ‘Baa1’ de la ‘A2’, cu perspectivă negativă, fiind îngrijorat de situaţia bugetară a ţării şi de consecinţele exploziei din 11 iulie asupra economiei.

Guvernatorul băncii centrale a ţării a atras recent atenţia că fără luarea unor acţiuni urgente, Ciprul ar putea fi nevoit să ceară un ajutor extern.

Comentariul meu:Chiar uitasem că explozia din Cipru a avut loc pe 11 iulie.  Simbolismul este același. Explozia de la depozitul de muniție a avut loc după ce guvernul cipriot se arătase dispus să recunoască Statul Palestinian. Vă amintiți de 22/3 (2004) -atentatul din trenul de Madrid, 7/7(2005)-atentatele de la Londra, 9/11-Turnurile gemene și mai proaspetele 11/7-explozia muniției iraniene din Cipru care l-a ucis ( încă suspectă moartea) pe Șeful Marinei cipriote și 22/7- atentatele de la Oslo și Utoya. Explozia a venit ” cum nu se putea mai nimerit ”, adică în plin sezon turistic și cu distrugerea uzinei electrice, pe lângă o sumedenie de alte daune colaterale. Deci, cum spuneam și într-un articol precedent ”cine nu-i cu ei e împotriva lor” și trebuie să plătească, iar mesajul transmis, in opinia mea, este că de acum încolo nu vor mai fi doar simple atenționări și trageri de urechi, ci pedepse exemplare pentru cei ce nu se supun. Acum încearcă să le forțeze mâna cu împrumutul având chiar și un ”argument ” solid. Din fericire se pare că grecii ciprioți au învățat ceva din pățania fraților lor din Grecia și nu se lasă chiar așa ușor îmbrobodiți. Să sperăm că vor rezista cât de mult deși mâna Mossadului este foarte lungă. Era să uit, după cum vedeți și guvernul are 11 membri.

Cronica la „Adio, dar raman cu tine!” viitor castigator al premiilor Oscar de anul acesta, la toate sectiunile

Premiile Oscar de anul acesta vor merge la un singur film, deoarece el va castiga toate sectiunile. Chiar daca este un film proaspat aparut pe ecrane ( acum doua saptamani), fiind atat de bun nu poate sa mai astepte premiile de anul viitor, cu atat mai mult cu cat el a fost regizat si produs cu mult timp in urma, fiind tinut in sertar pana cand vremurile vor permite difuzarea lui, adica acum. Avandu-l in rolul principal pe marele actor Hosni Mubarack, in rolul secundar pe un alt celebru actor, desi a debutat pe scena mondiala abia in urma cu doi ani, Barack Obama, cu o regie semnata de celebrul Mossad si o scenografie semnata de CIA, care mai detine si rolul secundar feminin, in rolul principal feminin fiind Israel(a)-celebra diva mondiala a rolurilor tragice, acest film este cel mai tare film al tuturor timpurilor. Cu un machiaj atat de bine realizat (incat nimeni n-a realizat ca sunt agenti CIA) ” Fratia Musulmana” se detaseaza net si face ca toate celelate machiaje sa para simple spoieli. Costume:  au colaborat Armata Egipteana, Politia Egipteana si Agentii Straini sub Acoperire, acest trio reusind sa reda cu fidelitate atmosfera locala. Imagine: Omar Suleiman, a reusit sa faca din aceasta poveste fantastica una cat se poate de reala, folosind tehnica oglinzilor si punand in lumina doar acele cadre care trebuiau sa fure ochiul, astfel incat spectatorul traieste cu adevarat aceasta minunata productie.  Filmul are o coloana sonora minunata, dominata de melodiile: „Hava nagila” ( Sa ne bucuram!) si Mazel tov ( Noroc!) care redau fidel starea sufleteasca a regizorului acestei drame. Trebuie sa le ascultati ca sa intelegeti mai bine intreaga atmosfera a filmului:

iar aici gasiti versurile acestei melodii, din pacate tradusa in limba engleza:

Iar aici este cealalta melodie, nu mai putin ilustrativa:

Cred ca anul acesta se va infiinta si o sectiune noua a Oscarurilor, cea pentru cel mai bun figurant, pentru ca poporul egiptean face o figuratie de nota 11, chiar daca el n-o stie.

O scurta recenzie a filmului: poporul se revolta impotriva dictatorului care conduce tara de mai bine de 30 de ani. Sub imboldul ” Fratiei Musulmane”( agenti secreti CIA), oamenii ies in strada sa-si ceara drepturile cetatenesti si demisia dictatorului. In primele zile, politia si armata intervin impotriva protestatarilor, pasnici de altfel, interventia soldandu-se cu cateva sute de morti. Cetatenii insa nu renunta la protestele pasnice si asteapta in strada, doua saptamani demisia dictatorului. Barry Soetoro, interpretat de marele actor Barack Obama, face un rol secundar de zile mari, facand un joc dublu: pe de-o parte este de partea maselor, pe de alta parte isi duce armata la granitele Egiptului pentru a sprijini conducerea in caz de revolte violente. Ïntre timp, Fratii Musulmani fac un pact cu Politia si Armata, de a nu mai ostraciza masele, si, in ciuda faptului ca initial nu voiau sa negocieze cu guvernul actual si cu nici un membru al lui, se aseaza la masa tratativelor, dar acestea esueaza. Apoi dispar din peisaj in locul lor aparand, pentru scurta vreme, The „Wise Men”, Barbatii Intelepti. In ciuda tuturor apelurilor venite de la comunitatea internationala si de la apropiatii dictatorului, acesta nu cedeaza puterea dar il baga in fata pe responsabilul cu imaginea, Omar Suleiman, care prin lumini si umbre incearca sa faca situatia acceptabila. Israel(a) face si ea un joc dublu: il iubeste pe dictator dar il doreste si pe Suleiman(ce-ti e si cu femeile astea), asa ca pentru ea e totuna care invinge, ei sa-i fie bine. Filmul se termina in coada de peste, adica dictatorul e tot presedinte( de unde vine si titlul filmului) desi isi cedeaza o parte din prerogative vicepresedintelui ( Suleiman), dand de inteles ca va avea o continuare ( ca mai toate filmele bune). La fel, spre sfarsitul filmului, apar la un momendat niste discutii cum ca Al-Qaeda le-a cerut egiptenilor sa pornesca jihadul, descoperire facuta de oamenii lui Soetoro, ceea  ce indica din nou ca va exista si o continuare..

Desi filmul nu are nici cea mai mica tenta religioasa, ma tem ca, continuarea lui se va axa pe aceasta. Imi permit sa fac si eu un mic scenariu, pentru continuare: oamenii isi pierd rabdarea (sunt provocati sa o faca) asteptand o demisie care nu mai vine si incep luptele de strada, in ciuda asigurarilor date de armata. Elemente subversive, infiltrate in randul populatiei, vor incerca sa transforme revolta sociala intr-una religioasa, punanad violentele pe seama elementelor teroriste ale Al-Qaeda. Barry Soetoro, un vajnic luptator la nivel mondial impotriva terorismului, se va implica trup si suflet in eliminarea acestora din Egipt. Israel(a), voind si ea sa-si ajute favoritii, din greseala isi va trage o bomba in Sinai si va declansa un adevarat razboi.  Sarea si piperul acestui film sunt intrigile tesute de CIA si Israel(a) sub atenta indrumare a regizorului filmului, Mossad. Pelicula trebuie urmarita cu atentie pentru ca, mai ales in acest film, nimic nu este ce pare a fi, chiar daca nu este un film science-fiction. Vizionare placuta si Mazel tov!

Urechile omnisciente ale Israelului

Baza israeliană Urim din deşertul Negev se află printre cele mai importante şi puternice instalaţii de colectare a informaţiilor din lume. Cu toate acestea, până acum, interceptarile sale au trecut în întregime neobservate.
de Nicky Hager

Cea mai importantă instalatie a Israelului de culegere a informaţiilor este o unitate aflată la doar 30 km de închisoarea Beer, în deşertul Negev  – unde cei care au luat parte la flotila de ajutor pentru Gaza, au fost reţinuţi pentru scurt timp în iunie. Baza, ascunsă până acum, are rânduri de antene de satelit, care pe ascuns interceptează apelurile telefonice, mesajele de poştă electronică şi alte comunicatii din Orientul Mijlociu, Europa, Africa şi Asia. Antenele sale monitorizează transportul maritim şi ar fi spionat navele cu ajutoare în zile dinaintea confiscării acestora.

Poziţia puternică a Israelului în Orientul Mijlociu este adesea asociată cu forţele sale armate, arsenalul de arme nucleare sau fortele sale operative disimulate (Mossad). Dar la fel de importantă este colectarea de informaţii – monitorizarea guvernelor, organizaţiilor internaţionale, companiilor străine, organizaţiilor politice şi a persoanelor fizice. Cea mai mare parte a acestei activităti se întâmplă la instalatia din Negev, la cativa kilometri la nord de Kibutul(Kibuț (ebraică:קיבוץ= „colectiv”, plural: Kibuțim, de la verbul „lekabetz” = „a aduna \ a strânge \ a colecta” ) este un tip de comunitate rurală cooperatistă colectivă caracteristică Israelului și sionismului social-democrat și socialist)  Urim. Sursele noastre, aproapiate serviciului de informaţii israelian, stiu baza la primă mână. Ele descriu siruri de antene pentru satelit de dimensiuni diferite, şi barăci şi clădiri operaţionale de ambele părţi ale drumului ( numarul 2333), care duce la bază. Porţi de înaltă securitate, garduri şi câini protejeaza facilitatea. După cum puteţi vedea pe internet, imaginile din satelit ale bazei sunt destul de clare. Un ochi exersat discerne cu uşurinţă semnele unei baze de supraveghere electronică. Un cerc mare pe terenul agricol arată amplasamentul unei antene cautare-direcţionare (HF / DF) pentru monitorizarea transportului maritim.

Baza Urim, a fost înfiinţată cu decenii în urmă, pentru a monitoriza satelitii Intelsat care transmit apelurile telefonice între ţări. A fost extinsa pentru a acoperi comunicaţiile maritime (INMARSAT), apoi rapid orientata pentru a capta tot mai numerosii sateliţi  regionali. După cum spune specialistul în informaţii secrete Duncan Campbell, astfel ea este „asemănătoare cu satelitul Echelon de interceptare a staţiilor terestre, infiintat printr-un pact dintre Marea Britanie si SUA”. Sistemul Echelon este o reţea de interceptare a staţiilor din întreaga lume, înfiinţat în 1996 de către SUA, Marea Britanie, Canada, Australia şi Noua Zeelandă. Telefoanele prin satelit utilizate de către navele de ajutor pentru Gaza-au fost ţinte uşoare pentru acest echipament hi-tech.

Staţia este pe de NV a Urim (în ebraică אוּרִים, "lumini"), de la lat. 31°18'34"N, long. 34°32'35"E ( a se vedea pe Google Maps ).

A se vedea pe Google Maps

Sursele noastre israeliene au descris modul în care computerele sunt „programate pentru a detecta cuvinte şi numere de telefon de interes” din apelurile telefonice interceptate, emailuri, etc, apoi transferate la Unitatea 8200 – sediul central al semnalelor de informaţii israeliene – în oraşul Herzliya, la nord de Tel Aviv. Acolo ele sunt traduse şi transmise către alte agenţii, inclusiv armata şi Mossad.

Unitatea 8200 şi omologii săi – sediul Comunicatiilor Guvernul britanic (GCHQ) şi Agenţia Naţională de Securitate Americană (NSA) – sunt mai puţin celebre decât serviciile lor secrete externe şi de agenţiile de operaţiuni speciale (MI6, CIA şi Mossad). Cu toate acestea, agenţiile de semnalare sunt mult mai mari.

Baza Urim are in vizor multe naţiuni, prietene şi duşmane. Un fost analist de la Unitatea 8200, un recrut al serviciului militar, a spus ca ea a lucrat cu normă întreagă la traducerea apelurilor şi e-mailuri interceptate, din engleză şi franceză în ebraică. A fost o munca „interesanta”, studierea comunicaţiilor de rutină, pentru a găsi ” filoanele”. Cea mai mare parte a secţiunii ei de ascultare erau semnalele „traficului diplomatic şi a celor externe [semnalele internaţionale]”. Ei cercetau, de asemenea, site-urile publice de pe internet.

Baza Urim, au spus sursele noastre, este centrul unei reţele de spionaj care are ascunse cabluri submarine (în special cabluri mediteraneene care fac legatura Israelului cu Europa prin Sicilia) şi are posturi de ascultare sub acoperire în clădirile ambasadelor israeliene din străinătate. Unitatea 8200, care este oficial parte a armatei israeliene, are de asemenea unitati secrete de monitorizare în teritoriile palestiniene şi utilizează jet-uri Gulfstream echipate exterior ca si aeronave pentru semnale de informaţii.

Excluzând sateliţii pentru televiziune, cei mai multi sateliţi, într-un arc ce se întinde de la Oceanul Indian inspre Atlantic, sunt ţinte probabile: europeni, arabi, rusesti şi asiatici, precum şi sateliţii Inmarsat Intelsat. Imaginile bazei arată 30 de antene de ascultare, ceea ce face din Urim una dintre cele mai mari baze de semnale secrete din lume. Singurul post de dimensiuni comparabile este baza SUA de la Menwith Hill in Yorkshire, Marea Britanie.

Alte statii au fost cunoscute începând cu anii 1980. Există o mare bază  NSA în apropierea oraşului german Bad Aibling şi o altă bază americană pe insula Diego Garcia din Oceanul Indian, doar la nord-vest de o bază aeriană cu o pistă plina de bombardiere B-52. Principala baza a Regatului Unit, de la Morwenstow, Cornwall, poate fi vazuta datorita celor 20 de antene de ascultare ale sale de pe stanci. Franţa are propria sa reţea, cunoscuta sub numele de Frenchelon, în cadrul Directoratului General pentru Securitate Externa (DGSE), care include mai multe baze în Franţa şi în teritoriile sale de peste mări.

Dar spre deosebire de acestea, facilitatea  spion a Israelului de la Urim a rămas invizibila pentru decenii.

Cotidianul israelian Ha’aretz a declarat că unitatea a interceptat o convorbire între preşedintele egiptean Gamal Abdel Nasser şi regele Hussein al Iordaniei în prima zi a Războiului de Şase Zile din 1967. Israelul a capturat vaste întinderi ale ţinuturilor arabe, inclusiv teritoriile palestiniene, în timpul războiului.