Cea mai mare minciună pe care nimeni nu o spune este că ISIS poartă ștampila „Made in America”

Obama a creat ISIS. Obama a mințit cum că Assad a utilizat gaz sarin și aproapeîncepe un război major. Obama  bombardează Siria acum.

Dar tancurile rusești din Siria, care este un vechi aliat al rușilor, este ceva care stârnește preocupare (pentru SUA-n.m). Cum vor mai institui o societate orwelliană?

Înainte la mai multe minciuni și decepții

ISIS: Mișcarea jihadistă cu ștampilă Made in America”

Nu este mai puțin adevărat însă, că SUA, marile puteri europene și aliații lor regionali, toți au oferit anterior sprijin financiar, militar și politic ISIS-ului și grupărilor similare, care au „Made in Statele Unite ale Americiiștampilat pe ele. Ele au jucat, până în prezent, un rol important în eforturile Washington-ului de a răsturna regimul președintelui Bashar al-Assad în Siria, ca parte a unui efort mai larg de a obține controlul asupra resurselor energetice vaste ale regiunii și al rutelor de tranzit.

https://www.wsws.org/en/articles/2014/07/30/isis-j30.html

Armata Israelului recunoaște că a sprijinit ISIS și Al-Qaeda în Siria

http://www.globalresearch.ca/israeli-military-admits-to-supporting-al-qaeda-and-isis-in-syria/5464484

SUA, Turcia și Israel acționează ca Forțe Aeriene pentru Teroriștii Statului Islamic (ISIS)

http://www.globalresearch.ca/usa-turkey-and-israel-act-as-air-force-for-the-islamic-state-terrorists-isis/5467022

Putin apelează, China răspunde, toți pregătiți pentru al III-lea Război Mondial

Tutti schierati per scatenare la Terza Guerra Mondiale, ultimo appello del Papa per salvare il mondo.

-Angelo Iervolino-08 septembrie 2013 – Săptămâna viitoare începe dezbaterea în Congres (cel american-n.m) pentru a decide dacă trebuie sprijinită sau refuzată cererea președintelui Obama pentru un atac limitat împotriva Siriei. Nave rusești și nave de război chineze patrulează pe coasta siriană, în timp ce trupele iraniene avanseaza pe teritoriul Siriei.

Rusia, China, Iran, Liban și Siria, împotriva Statelor Unite ale Americii, Franța, Turcia, Israel, Arabia Saudită, Qatar și teroriștii aliați ai americanilor, jihadiștii din Al-Qaeda Jabhat al-Nusra  ( Frontul Nusra), în practică, responsabili pentru atacul cu arme chimice împotriva poporului sirian, acestea fiind cele 11 țări care ar trebui să aprindă fitilul celui de al treilea război mondial, în cazul în care Congresul SUA va decide în favoarea unui atac împotriva Siriei. Pe hârtie, în ciuda marii puteri navale americane, forța lui Putin pare a fi câștigătoare. Apărarea defensivă bazată pe sisteme anti-rachetă S-300, S-400 și S-500 reprezintă o barieră împotriva rachetelor Tomahawk, sisteme anti-rachetă greu de depășit și datorită sistemelor anti-rachetă chineze, și chiar  și aviația americană va avea o viață foarte grea pentru a depăși apărarea rusă, chineză și siriană. De asemenea, în plus față de stațiile fixe, desfășurarea navală în fața coastei siriene oferă un scut suficient de puternic pentru Siria.

Având în vedere că trupele terestre ale lui Assad, cu ajutorul a mai mult de 4.000 de militari iranieni care au sosit în Siria și Hezbollah-ul libanez sunt cele mai bune, de acum cerul și pământul sunt în mâinile lui Putin.

Armata siriană implicată în războiul împotriva teroriștilor:

Deci, o apărare foarte solidă care ar trebui să protejeze Siria, cel puțin în prima fază a atacurilor americane. Bătălia principală va fi dată pe mare, dar navele americane vor fi nevoite să tragă de departe pentru a evita rachetele supersonice anti-navă rusești P-800 / Yakhont, care, în practică, este puțin probabil să fie interceptate de navele americane care datorită dimensiunilor lor mari vor avea, de asemenea, dificultăți în a le evita. O luptă nu foarte ușoară, în cazul în care americanii pot juca doar cartea unor lansări masive de rachete și aeronave împotriva Siriei. De fapt, Pentagonul, în aceste zile, se pare (cum multe ziare au raportat) că a decis, de asemenea, să utilizeze bombardierele grele și Stealth. B-52 ar trebui să decoleze din SUA, în timp ce cele B-1S vor trebui să decoleze din Qatar; nu putem exclude, de asemenea, utilizarea B-2 Stealth  cu baza în Missouri, cu bombe ghidate prin satelit. Deci, pierderile ar putea fi foarte mari de ambele părți. Concomitent cu atacul americanilor, Arabia Saudită și Israel vor trebui să se gândească la apărarea lor, atât dinspre Liban care a îndreptat 500 de rachete rusești Scud împotriva Israelului, cât  și dinspre Iran care poate utiliza rachete nucleare și a amenințat deja cu efectuarea de atacuri teroriste împotriva americanilor din întreaga lume. Peste 100 de mii de voluntari iranieni au trimis o scrisoare către președintele Siriei, pentru a cere permisiunea de a fi desfășurați în zona Inălțimilor Golan, și nu este exclus și un atac aerian masiv din partea Rusiei împotriva Arabiei Saudite. Navele rusești de pe coasta Siriei sunt acum cel puțin 20 la număr, susținute de baza navală rusă din Siria situată exact în Tartus, și acestea sunt:

2 crucișătoare de rachete, Moskva (echipate cu 16 rachete Vulkan P1000, zboară doar la 40 m înălțime față de apă și atinge o viteză 2.5 m/s și focosul din titan încărcat cu 1000 kg de exploziv convențional sau nuclear; este nevoie de doar 3 pentru a distruge un portavion, aflat la o distanță de 700 km), și Varyag,   specializată în scufundarea de portavioane și nave mari;

1 portavion, Kuznetsov;

2 fregate, Neustrashimy și Smetlivy;

2 distrugătoare, amiralul Panteleyev și Nastoichivy (anti-submarin);

2 nave de recunoaștere, Azov și SSV-201 Priazovye- echipată cu un sistem de interceptare și colectare de informații, precum și cu sisteme de apărare aeriană, care au plecat din portul ucrainean Sevastopol deja duminica trecută prin Bosfor;

4 nave de aterizare: Alexander Shabalin, amiralul Nevelsky, Peresvet, și Nikolai Filchenkov (care au la bord, se pare, o încărcătură de rachete S-300 destinate pentru Siria);

2 ambarcațiuni de debarcare, Minsk și Novocherkassk (cu 200 de soldați și 10 tancuri amfibii);

2 corvete marine lansatoare de rachete, Shttil și Ivanovets;

1 vas de patrulare, Neustrashimy;

1 navă-ajutor, Foty Krylov;

1 navă tanc, Pechenga;

și submarine nucleare.

Comandantul de la Moscova, contraamiralul Valery Kulikov, trebuie să își asume comanda operațională a flotei ruse din Marea Mediterană.

Crucișătorul anti-rachetă Moskva:

363335_incrociatore chineză

În plus față de navele rusești China a autorizat un minim de 4 nave de război pentru a intra în Marea Mediterană prin Canalul Suez. Autoritățile egiptene nu au opus nici un drept de veto și, mai mult, trecerea crucișătoarelor grele „Noauio-83”, „Quigb-133” (cu echipamente de peste 4 mii tone), „Waishanhu-878” (cu 11 mii ​​de tone de materiale) și cele mai noi unități amfibii Jinggang Shan, cu sute de trupe terestre la bord au trecut cu ajutorul protecției armatei egiptene și blocarea traficului de pe canal, din motive de securitate.

Egiptul, care ar putea trece imediat de partea lui Putin, datorită tulburărilor civile continue cauzate de Frăția Musulmană, în care unul dintre lideri este Malik Obama, fratele vitreg al președintelui american. Și, în fine, există flota siriană, care în porturile Baniyas, Latakia, Tartus și Minat Al Bayda are ancorate 2 corvete sovietice vechi clasa Petya (Assari și Hirasa), 20 motocanoniere sovietice de clasă Osa și alte 10 de producție proprie, 3 ambarcațiuni de aterizare(debarcare) de fabricație poloneză, 14 nave de patrulare mici și 3 dragoare . Practic, blocul lui Putin are mai mult de 120 de mii de oameni.

Video de mai jos prezinta nava de război Jinggang Shan în acțiune, în timpul unui exercițiu de antrenament de la inceputul acestui an.

Care ar putea fi implicațiile pentru Italia? În cazul în care Italia se va ține complet în afara conflictului respectând Constituția noastră, ne-am putea salva, dar având în vedere că avem aproximativ 107 baze americane pe teritoriul italian și minim 90 de bombe nucleare, care în curând vor fi adaptate pentru a fi montate pe celebrul F-35, riscul de atacuri asupra bazelor SUA în Italia este foarte mare. Regiunile cele mai expuse riscului sunt Sicilia și Puglia și, de asemenea, regiunile în care sunt depozitate bombele nucleare. Astfel încât toate orașele unde există baze americane sunt în pericol. În cazul în care guvernul italian a decis să încalce Constituția și să meargă la război alături de americani, Italia este țara europeană cea mai expusă dintre toate, datorită politicienilor noștri, care au permis de-a lungul anilor ca teritoriul italian  să devină un depozit de trupe, vehicule și arme americane. Putem doar spera că apelul Papei pentru pace este susținut de către Congresul SUA.

Articolul 11 din Constituție:

Italia respinge războiul ca instrument de agresiune împotriva libertății altor popoare și ca un mijloc de rezolvare a disputelor internaționale; permite, pe picior de egalitate cu celelalte state, la limitări ale suveranității necesare unei ordini care să asigure pacea și justiția printre Națiuni; promovează și încurajează organizațiile internaționale care au astfel de scopuri.

Aici este lista de 107 US baze (Air-Force, Navy, Army, NSA) în Italia:

Bazele SUA cele mai cunoscute și cele mai puțin cunoscute, dinspre nord spre sudul Peninsulei:

Cima Gallina (BZ): Stazione telecomunicazioni e radar dell’USAF. Aviano (Pordenone, Friuli): la 16ma Forza Aerea ed il 31° Gruppo da caccia dell’Aviazione U.S.A., nonché uno squadrone di F-18 dei Marines. Monte Paganella (TN): Stazione telecomunicazioni USAF. Rivolto (UD): Base USAF. Maniago (UD): Poligono di tiro dell’US-Air-Force (USAF). S. Bernardo (UD): Deposito munizioni dell’US-Army. Roveredo (PN): Deposito armi USA. Istrana (TV): Base US-Air-Force (USAF). Ciano (TV): Centro telecomunicazioni e radar USA. Ghedi (BS): Base dell’US-Air-Force (USAF). Montichiari (BS): Base aerea (USAF). Remondò (nel Pavese): Base US-Army. Vicenza: Comando SETAF, Sud Europe Task Force; Quinta Forza aerea tattica (USAF); Deposito di testate nucleari. Camp Ederle (provincia di Vicenza): Q.G. NATO; Comando SETAF dell’US-Army; un Btg. di obici ed Gruppo tattico di paracadutisti USA. Tormeno (San Giovanni a Monte, Vicenza): depositi di armi e munizioni. Longare (Vicenza): importante deposito d’armamenti. Verona: Air Operations Center (USAF). e Base NATO delle Forze di Terra del Sud Europa; Centro di telecomunicazioni (USAF). Affi (VR): Centro telecomunicazioni USA. Lunghezzano (VR): Centro radar USA. Erbezzo (VR): Antenna radar NSA. Conselve (PD): Base radar USA. Monte Venda (PD): Antenna telecomunicazioni e radar USA. Trieste: Base navale USA. Venezia: Base navale USA. San Anna di Alfaedo (VE): Base radar USA. Lame di Concordia (VE): Base di telecomunicazioni e radar USA. San Gottardo, Boscomantivo (VE): Centro telecomunicazioni USA. Ceggia (VE): Centro radar USA. Cameri (NO): Base aerea USA con copertura NATO. Candela-Masazza (Vercelli): Base d’addestramento dell’US-Air-Force e dell’US-Army, con copertura NATO. Monte S. Damiano (PC): Base dell’USAF con copertura NATO. Finale Ligure (SV): Stazione di telecomunicazioni dell’US-Army. Monte Cimone (MO): Stazione telecomunicazioni USA con copertura NATO. Parma: Deposito dell’USAF con copertura NATO. Bologna: Stazione di telecomunicazioni del Dipartimento di Stato Americano. Rimini: Gruppo logistico USA per l’attivazione di bombe nucleari. Rimini-Miramare: Centro telecomunicazioni USA. Potenza Picena (MC): Centro radar USA con copertura NATO. Livorno: Base navale USA. La Spezia: Centro antisommergibili di Saclant. San Bartolomeo (SP): Centro ricerche per la guerra sottomarina. Camp Darby (tra Livorno e Pisa): 8° Gruppo di supporto USA e Base dell’US Army per l’appoggio alle Forze statunitensi al Sud del Po, nel Mediterraneo e nell’Africa del Nord. Coltano (PI): importante base USA/NSA per le telecomunicazioni; Deposito munizioni US-Army; Base NSA. Pisa (aeroporto militare): Base saltuaria dell’USAF. Monte Giogo (MS): Centro di telecomunicazioni USA con copertura NATO. Poggio Ballone (GR) – tra Follonica, Castiglione della Pescaia e Tirli: Centro radar USA con copertura NATO. Talamone (GR): Base saltuaria dell’US-Navy. La Maddalena-Santo Stefano (Sassari): Base atomica USA, Base di sommergibili, Squadra navale di supporto alla portaerei americana «Simon Lake». Monte Limbara (tra Oschiri e Tempio, Sassari, in Sardegna): Base missilistica USA. Sinis di Cabras (SS).: Centro elaborazioni dati (NSA). Isola di Tavolara (SS): Stazione radiotelegrafica di supporto ai sommergibili della US Navy. Torre Grande di Oristano: Base radar NSA. Monte Arci (OR): Stazione di telecomunicazioni USA con copertura NATO. Capo Frasca (OR): eliporto ed impianto radar USA. Santulussurgiu (OR): Stazione telecomunicazioni USAF con copertura Nato. Perdas de Fogu (NU): base missilistica sperimentale. Capo Teulada (CA): da Capo Teulada (CA) a Capo Frasca (OR): all’incirca 100 km di costa, 7.200 ettari di terreno e più di 70.000 ettari di zone Off Limits: poligono di tiro per esercitazioni aeree ed aeronavali della Sesta flotta americana e della Nato. Decimomannu (CA): aeroporto Usa con copertura Nato. Aeroporto di Elmas: Base aerea dell’US-Air-Force. Salto di Quirra (CA): poligoni missilistici. Capo San Loremo (CA): zona di addestramento per la Sesta flotta USA. Monte Urpino (CA): Depositi munizioni USA e NATO. Cagliari: Base navale USA. Roma-Campino (aeroporto militare): Base saltuaria USAF. Rocca di Papa (Roma): Stazione telecomunicazioni USA con copertura NATO. Monte Romano (VT): Poligono saltuario di tiro dell’US-Army. Gaeta (LT):  Base permanente della Sesta Flotta USA e della Squadra navale di scorta alla portaerei «La Salle». Casale delle Palme (LT): Scuola telecomunicazioni NATO su controllo USA. Napoli: Comando del Security Force del corpo dei Marines; Base di sommergibili USA; Comando delle Forze Aeree USA per il Mediterraneo. Napoli-Capodichino: Base aerea dell’US-Air-Force. Monte Camaldoli (NA): Stazione di telecomunicazioni USA. Ischia (NA): Antenna di telecomunicazioni USA con copertura Nato. Nisida: Base US-Army.  Bagnoli: Centro controllo telecomunicazioni Usa per il Mediterraneo. Agnano (nelle vicinanze del famoso ippodromo): Base dell’US-Army. Cirigliano.(NA): Comando delle Forze Navali USA in Europa. Licola (NA): Antenna di telecomunicazioni USA. Lago Patria (CE): Stazione telecomunicazioni USA. Giugliano (vicinanze del lago Patria, Caserta): Comando STATCOM. Grazzanise (CE): Base saltuaria USAF. Mondragone (CE): Centro di Comando USA e NATO sotterraneo antiatomico. Montevergine (AV): Stazione di comunicazioni USA. Pietraficcata (MT): Centro telecomunicazioni USA/NATO. Gioia del Colle (BA): Base aerea USA di supporto tecnico. Punta della Contessa (BR): Poligono di tiro USA/NATO. San Vito dei Normanni (BR): Base del 499° Expeditionary Squadron; Base dei Servizi Segreti: Electronics Security Group (NSA). Monte Iacotenente (FG): Base del complesso radar Nadge. Brindisi: Base navale USA. Otranto: Stazione radar USA. Taranto: Base navale USA; Deposito USA  NATO. Martina Franca (TA): Base radar USA. Crotone: Stazione di telecomunicazioni e radar USA/NATO. Monte Mancuso (CZ): Stazione di telecomunicazioni USA. Sellia Marina (CZ): Centro telecomunicazioni USA con copertura NATO.  Sigonella (CT): importante Base aeronavale USA (oltre ad unità della US-Navy, ospita diversi squadroni tattici dell’US-Air-Force: elicotteri del tipo HC-4, caccia Tomcat F14 e A6 Intruder, nonché alcuni gruppi di F-16 e F-111 equipaggiati con bombe nucleari del tipo B-43, da più di 100 kilotoni l’una!). Motta S. Anastasia (CT): Stazione di telecomunicazioni USA. Caltagirone (CT): Stazione di telecomunicazioni USA. Vizzini (CT): Diversi depositi USA. Isola delle Femmine (PA): Deposito munizioni USA/NATO. Punta Raisi (Aeroporto): Base saltuaria dell’USAF. Marina di Marza (RG): Stazione di telecomunicazioni USA. Monte Lauro (SR): Stazione di telecomunicazioni USA. Sorico: Antenna NSA. Augusta (SR): Base della VI Flotta USA e Deposito munizioni. Centuripe (EN): Stazione di telecomunicazioni USA. Niscemi (Sicilia): Base del NavComTelSta (stazione di comunicazione US-Navy). Trapani: Base USAF con copertura NATO. Pantelleria: Centro telecomunicazioni US-Navy e Base aerea e radar NATO. Lampedusa: Base della Guardia costiera USA; Centro d’ascolto e di comunicazioni NSA.

Surse:

http://www.imolaoggi.it/2013/09/07/mosca-ha-inviato-una-nave-spia-nel-mediterraneo-orientale/

http://www.infowars.com/report-china-sends-warships-to-coast-of-syria/

http://www.disinformazione.it/basiusa.htm

# Http://www.ogginotizie.it/158472-tre-navi-da-guerra-cinesi-entrate-nel-mediterraneo/. Uioo6yRH6M

Articol tradus de mine și preluat de la : http://lenewsdiangeloiervolino.altervista.org/blog/1193

Pentru cei interesați și pentru a vă face o imagine mai exactă a celor discutate mai sus, poziționările navelor la data de 8 septembrie 2013. Faceți click pe imagine pentru a merge la sursă și a avea o imagine interactivă. Autorul blogului respectiv este analist militar.

Declarația ”istorică” a lui Obama și ce se ascunde în spatele ei

Precum o grămadă de alți gură-cască, am ascultat și eu declarația ”istorică” a Președintelui Obama cu privire la Siria. Ceva de genul ”aș vrea să zbor dar rana din pulpă nu ma lasă”. Tocmai pe când credeam că asist la același discurs anost și plin de demagogie politică, patriotism și umanitarism, Obama a scos iepurașul din pălărie: Congresul american. Instantaneu  mi-am pus  întrebarea: ” De când îi pasă ăstuia de părerea americanilor și a Congresului?”  Răspuns: ” Nu-i pasă!”. Nici de ONU, nici de Rusia, nici de Congres și, cu atât mai puțin, de americani sau de sirieni. Alta trebuie să fie motivația.

Constituția SUA, care spune că decizia cu privire la un război revine Congresului și nu Președintelui? Mă îndoiesc. Obama a încălcat-o cu bună știință de atâtea ori încât nici el nu mai știe de câte ori a făcut-o. Atunci ce? Pentru că ceva trebuie să fie la mijloc de s-a sucit așa de brusc.

Faptul că merge la război numai cu sprijinul lui Hollande și Victoraș al nostru? Ba.

Lipsa dovezilor în sprijinul afirmațiilor sale privind utilizarea armelor chimice de către regimul Assad împotriva populației siriene? S-ar putea dar asta nu i-a împiedicat pe președinții americani să atace Irak-ul și să măcelărească populația libiană timp de un an, doar pentru că CIA avea informații sigure despre arme de distrugere în masă existente în cele două țări, arme care nici până în ziua de azi n-au fost descoperite. De data asta s-au obosit măcar să fabrice o casetă cu o așa-zisă convorbire a unui oficial sirian despre armele chimice folosite.

Și totuși, trebuie să existe un motiv. Știți, de felul meu, eu sunt mai rău decât Toma necredinciosul și nu cred, sau mai bine-zis nu mai cred, în bunele intenții ale nimănui, dat fiind lumea în care trăim azi. Cu gândul că ceva îmi scapă m-am dus la culcare și, după câteva ore de somn chinuit, cu el m-am trezit. Trebuie să mărturisesc că am un obicei foarte prost. Dacă ceva îmi rămâne fixat  în gând atunci mintea mea nu se lasă, nici măcar în somn, până nu găsește răspunsul.

Două căni de cafea și răsfoitul presei internaționale pe net, în care n-am găsit nici un răspuns satisfăcător pentru mintea mea, nu m-au ajutat cu nimic. Abia la a treia cană am înțeles că judecam exact așa cum nu ar trebui să o fac, adică după aparențe. Și ele înșală. Aparent Obama este Președintele SUA.  În realitate el nu este decât o marionetă . Deci trebuie să-l uit pe Obama și să mă concentrez pe cei din spatele lui, adică pe bancherii internaționali.  Dar de ce s-au sucit bancherii? Chiar eu vă traduceam în ultimul articol care sunt interesele lor: schimbarea monedei și a ordinii economice globale deci implicit războiul cu Siria. Atunci de ce această amânare?

Un motiv ar fi că datorită situației actuale cu Siria prețul benzinei, în toată lumea, a crescut. Un mod bun de a mai secătui buzunarele populației și de a-o aduce în pragul disperării, știut fiind faptul că scumpirea benzinei duce automat la creșterea prețului alimentelor și al altor produse și servicii. Ce își doresc bancherii? Un război mondial și un colaps economic global. O disperare generalizată a populației  care atrage după sine o  acceptare generalizată a ”salvării” indiferent din partea cui ar veni. Nu poți porni un război mondial doar cu America, Franța și România aliate fățișe și cu acceptul Greciei, Ciprului și Turciei de a li se folosi spațiile aeriene și maritime.

Marea Britanie nu vrea, Austria nu vrea, Canada a declarat clar că nu merge pe mâna americanilor. La fel  Portugalia și Spania. Italia nici măcar nu pomenește despre asta. Germania ar vrea dar nu poate pentru că Merkel  se află înaintea alegerilor care vor avea loc pe 22 septembrie. Greu de urnit deschis un război în asemenea condiții. ”Și atunci ce rămâne de făcut?” și-au spus bancherii. ” Îi forțăm să-l ceară”. Întrebarea este cum o vor face și când. Iată câteva scenarii, posibile, făcute de mine. Menționez că nu mă pricep la politică și că totul se bazează doar pe cunoștințele și informațiile adunate de prin presă și pe ”calitatea” mea de a despica firul în patru, chiar și acolo unde și cei mai sceptici renunță.

  1. Declarația lui Obama.

După cum  spuneam singurul lucru care m-a frapat în tot ceea ce a spus a fost supunerea spre aprobarea Congresului a deciziei sale. Un fapt îmbucurător în condiții normale dar anormal atunci când cel care o face este Barack Obama. Personal, nu cred nimic din ceea ce spune individul, mai ales atunci când vrea să pară împăciuitor și corect. Suspiciunea mi s-a întărit în momentul  în care atât el cât și cei patru reprezentanți ai Congresului nu au considerat necesară  o întrunire de urgență a acestuia, având în vedere gravitatea situației.  Congresul american se întoarce din vacanță pe 9 septembrie, mai precis în după-amiaza zilei. Am putea crede că, în ciuda faptului că a spus că nu-l interesează rezoluția ONU, Obama s-a hotărât, pe ascuns, să aștepte totuși rezultatul și din acest motiv nu a convocat mai repede Congresul. Fals. Rezoluția ONU nu va fi gata decât  după 9 septembrie, probabil pe 13-14. Deci, acest motiv cade.  Atunci care este explicația? Ori Obama este sigur de aprobarea Congresului  și nu a vrut să pară că vrea să forțeze lucrurile convocând extraordinar Congresul, ori se va întâmpla ceva până atunci sau în acel moment, ceva ce va determina Congresul să voteze pro. Să nu uităm că ne aflăm în luna septembrie și că anul acesta se împlinesc  12 ani de la 11 septembrie 2001. Știm cu toții că aceiași arhitecți au fost și atunci și acum. Deci orice este posibil.

2. Rosh Hashana și Yom Kippur

Bancherii internaționali, marea majoritate, dacă nu toți, sunt evrei. La fel și membrii  Congresului american. La apusul soarelui zilei de 4 septembrie 2013 începe Anul Nou evreiesc (5774=2014), care se sărbătorește anul acesta pe 5-6 septembrie. Deci nu se cădea să convoci Congresul înainte cu câteva zile de Rosh Hashana și să bagi Israelul în război înainte de Anul Nou. Cu atât mai mult cu cât există numeroase previziuni și profeții cum că anul 2014 va fi anul începerii celui de-al III-lea Război Mondial. Nimeni nu a specificat însă dacă va fi 2014 al evreilor, care începe pe 5 septembrie, sau al creștinilor. Pe de altă parte, de la apusul zilei de 13 septembrie și până la căderea nopții pe 14 septembrie anul evreiesc  5774, se sărbătorește Yom Kippur, ” Ziua ispășirii”, probabil, cea mai importantă sărbătoare a anului evreiesc, când se anulează toate jurămintele și promisiunile făcute, atât lui Dumnezeu cât și semenilor, în cursul anului precedent. Să nu uităm că în  1973 (anul evreiesc  5734), pe 6 octombrie, în această zi sfântă pentru evrei, când radioul și televiziunea sunt închise, circulația mijloacelor de transport este interzisă și nici o instituție nu lucrează, armatele Egiptului, Siriei și Iordaniei au atacat pe neașteptate Israelul, provocând mii de victime. Deci, anul acesta se împlinesc 40 de ani de la Războiul de Yom Kippur sau Războiul de Ramadam. Orice este posibil sau vor face evreii să fie. Un lucru e sigur: Siria nu va ataca niciodată fără aprobarea Rusiei, iar Rusia nu e dispusă să dea apă la moară Israelului și Americii în acest moment. În consecință, orice atac asupra Israelului va fi numai și numai rezultatul înscenărilor, la care atât evreii cât și americanii se pricep de minune.

Veți spune și cum ar putea un nou război israeliano-sirian implica întreaga lume? Simplu. Evreii sunt răspândiți în întreaga lume și au un lobby foarte puternic. În plus, au suficienți bani pentru a face pe oricine să militeze pentru cauza lor. În 1973, nu eram încă suficient de  îndoctrinați cu ideea că ei sunt poporul ales  și nici nu ne autoincriminam cu responsabilitatea Holocaustului. Astăzi, datorită mașinăriei de propagandă evreiască și a conducătorilor pe care îi avem, mai toate țările Europei se consideră vinovate de cele întâmplate evreilor în timpul celui de-al II-lea Război Mondial. Și, dacă atunci n-am făcut nimic, acum suntem obligați să o facem, pentru a ne îndrepta greșelile din trecut. Cam așa se va formula ideea de a atrage toate țările în acest război.

Pe de altă parte, dacă nu va fi atacată Siria înainte de luna octombrie, America are în față un nou posibil colaps financiar, din cauza datoriilor. Dacă Congresul nu aprobă ridicarea plafonului datoriilor, SUA se va afla oficial în faliment. Falimentul SUA  va afecta puternic economia tuturor țărilor, fiindcă toate țările au rezerve valutare în dolari. În momentul de față, când economia  în toată Europa  merge în jos, și când datoriile sunt mai mari decât posibilitatea  de rambursare a lor, cel mai mic dezechilibru al rezervei valutare al unei țări, va duce la un dezastru economic și la o revoltă populară, pe fondul sărăciei și al lipsurilor.

Un al treilea scenariu posibil: SUA va ataca Siria dar va suferi o înfrângere datorită amestecului Rusiei. Atunci statele membre NATO se vor vedea obligate să reacționeze atât împotriva dușmanului aliatului lor cât și împotriva comunismului și a lui Putin. Oricum o iei, se pare că un război este necesar și iminent, fie el în septembrie sau octombrie. Păpușarii s-au gândit la toate. Într-un fel sau altul tot vor obține ce își doresc.

De ce am scris toate astea? Pentru că deși nu este un război al nostru, al oamenilor de rând, noi vom fi cei mai afectați. Și dacă nu vom fi pregătiți psihic în momentul când va izbucni, deznădejdea și disperarea vor fi cei mai mari dușmani ai noștri. Nu îl putem împiedica dar ne putem pregăti sufletește și, de ce nu, și material pentru acel moment. Folosiți-vă inteligent de acest mic răgaz căci odată pornit războiul, lungi și grele zile ne așteaptă.

Al Treilea Razboi Mondial va începe în Siria, și nimeni de pe planetă (și americanii, în special) nu va fi lăsat neatins de ceea ce este pe cale să aibă loc. Acest lucru a fost planificat de ceva timp, și vedem că acum se întâmplă chiar în fața noastră.

Stăm pe un butoi cu pulbere deși el nu se află în bătătura noastră. Cam așa aș descrie situația actuală și bomba cu ceas numită Siria. Președinți, prim-miniștri și miniștri ai statelor europene se calcă pe picioare, care mai de care, în a da declarații de adeziune la rezoluțiile NATO, ONU și ce organisme or mai fi pe acolo, chiar dacă n-au nici o treabă în chestiunea cu pricina și chiar dacă n-au nici o dovadă sau au aceeași dovadă pe care au avut-o și în cazul Irakului sau Libiei. Mă întreb însă câți știu adevărul din spatele acestui scenariu și cine știe? România se află într-o poziție foarte delicată și foarte periculoasă în același timp, având în vedere că suntem înconjurați de vecini nu foarte prietenoși. Cine și-a pus speranțe în scutul de la Deveselu ,poate să uite pentru că, prietenii noștri americani vor instala doar niște scuturi apă-de-ploaie: ”Desi lansatoarele MK 41 ale instalatiei Aegis Ashore pot gazdui si rachete anti-aeriene SM-2 sau mai noile SM-6, in practica vor fi instalate doar rachetele anti-balistice SM-3 iar componenta anti-aeriana va trebui asigurata de Romania.

The sites in Romania and Poland—planned to be operational by 2015 and 2018 respectively—will shed the anti-air warfare (AAW) mission and focus on the BMD role, Weston said.

“This is the Aegis weapon from a ship. It can do AAW, terminal defense and mid-course intercept,” Weston said. “In Romania, we made the decision to field only mid-course intercept. We’re not going to do anti-air warfare in someone else’s country.”” – Sursa: USNI.org” .

Și după cum se vede și astea vor fi instalate prea târziu. Așa stând lucrurile, nu mă mai mir că pe Ponta îl doare-n cot de guvernare și că se preocupă doar de distragerea atenției populației, prin replici și circuri de doi bani la adresa Președintelui, o fi știind el ceva. Probabil că, la un pahar de vorbă, la Miami, Obama i-a trasat această sarcină, de păcălici, care-i vine ca o mănușă. De cealaltă parte, Președintele, omul UE, face jocul celui serios și preocupat de viitorul țării, deși cred că știe foarte bine că țara, așa cum o știm noi acum, nu mai are nici un viitor. M-am întrebat, și vă întreb și pe voi, după ce veți citi articolul pe care l-am tradus, ce credeți că este mai bine pentru România, deși opinia noastră n-are nicio valoare? Am tradus articolul, nu pentru că am putea schimba ceva ci doar pentru a ști ce ne lovește și de ce. Iată articolul:

Al Treilea Razboi Mondial va începe în Siria, și nimeni de pe planetă (și americanii, în special) nu va fi lăsat neatins de ceea ce este pe cale să aibă loc. Acest lucru a fost planificat de ceva timp, și vedem că acum se întâmplă chiar în fața noastră. „Acestea au fost cuvintele unei surse de încredere, având legături strânse cu comunitatea de informații, înainte de a oferi o perspectiva mult mai largă  asupra ceea ce ne așteaptă de la această” criză ” care escaladează și „explozia Siriei. ”

Așa cum am scris în acel articol publicat pe 08 octombrie 2012, „Tot ce este necesar acum este ca mass-media obedientă să prezinte o imagine, un videoclip sau o altă dovadă că Assad sau altcineva utilizează sau își are mâinile pe arme neconvenționale. Acest lucru va oferi pretextul necesar pentru SUA și NATO, să intervină și să intensifice războiul împotriva lui Assad. ONU îi va sprijini și atunci linia roșie va fi deja trecută. ” Acesta va fi evenimentul declanșator pentru implicarea SUA și escaladarea într-un conflict global. ( Ceea ce s-a și întâmplat deja -n.m: http://www.realitatea.net/conversatiile-armatei-siriene-despre-atacul-chimic-ascultate-de-serviciile-americane-de-informatii_1257281.html )

Suntem acum în acel moment critic, când imaginile cu utilizarea armelor chimice sunt peste tot la știri, și toate degetele sunt orientate înspre  Assad ca vinovat. Așa cum a prezis, printre alte instituții mass-media, raportul The Guardian că „David Cameron și Barack Obama au mutat Vestul mai aproape de  o intervenție militară în Siria, sâmbătă când s-au pus de acord că pretinsele atacuri cu arme chimice de  săptămâna trecută ale regimului Assad au  mutat criza într-o nouă fază care necesită un „răspuns serios.” „Dar totul nu este decât o minciună, un spectacol de magie, pentru a distrage atenția oamenilor de la ceva mult mai mare la orizont.

Siria prin prisma Primăverii arabe & Benghazi

„Întregul scenariu pe care îl vedem este un mare act de magie, care a început cu mult timp în urmă, și Siria este doar diversiune,” blitz-bang-ul „actului, chiar dacă unul vital. Pentru a înțelege cum am ajuns aici, este extrem de important, așa cum se prezintă agenda lărgită sau imaginea de ansamblu, prea puțini văd și prea mulți încearcă să ascundă.

Luați în considerare continuitatea flagrantă a agendei, care a durat mai multe administrații prezidențiale americane, atât Republicană cât și Democrată, progresivă și conservatoare. Aceasta transcende partidele politice și „teatrul politic”, care a fost conceput pentru a-i ține ocupați pe americani. Ambele partide politice, cu toate acestea, sunt unite sub o agendă globalistă mult mai mare, ceea ce explică de ce politicile ” dinastiei” Bush ” au fost intensificate în timpul „regimului” Obama.

„Gândiți-vă la asta. „Rebelii” anti-Assad pierd, sunt în retragere, deoarece expunerea adevărului despre armele și utilizatorii acestora în atacul de la Benghazi ( Hillary Clinton implicată direct-n.m) i-a obligat pe arhitecții acestui conflict să se dea la fund o vreme. Asta ne-a dat ceva timp, dar nu a schimbat obiectivul lor de a-l răsturna pe Assad și de a prelua Siria pentru Frăția Musulmană. Rebelii anti-Assad nu pot supraviețui fără sprijin occidental. Luând în considerare acestea, ce interes avea Assad să utilizeze armele chimice împotriva rebelilor în retragere , în special când observatorii internaționali erau poziționați acolo pentru a investiga situația? Nu are nici un sens, dacă nu înțelegi obiectivul cel mare și „imaginea de ansamblu. ‘”

„Bine, explică deci imaginea de ansamblu,” i-am spus sursei mele. „Și vă rog să o faceți într-un mod în care să-i pot explica la vecinului meu sau familiei mele, astfel încât ei să poată înțelege ceea ce vedem.” Ceea ce urmează este un monolog neîntrerupt al sursei mele din interior.

Imaginea de ansamblu explicată

„Iată imaginea globală. Când o vezi, va avea sens. Acest lucru este despre remodelarea întregii structuri de putere nu doar în Orientul Mijlociu, ci în lume. „

„Amintiți-vă că atacurile din 2001 împotriva Statelor Unite (11 septembrie-n.m.) au fost un catalizator pentru operațiunile noastre militare în Afganistan și apoi, aparent,  Irak sub George W. Bush, un așa-numit” republican conservator. „ Am fi putut merge în Afganistan, curăța ceea ce era de curățat și să ne întoarcem acasă. În schimb, în ​​timp ce încă eram în Afganistan, ne-am dus în Irak, după ce am convins lumea că au avut arme de distrugere în masă. Amintiți-vă că George H.W. Bush (senior), de asemenea, un ” republican conservator,” atacat Irak-ul  în „Războiul din Golf I”, în 1990. În esență, am fost în Irak în ultimul sfert de secol! De ce? Gândiți-vă la asta. „

„Și, am fost în Afganistan în ultimii zeci de ani sau cam așa ceva. De ce? Ulei (petrol) și opiu. Este un „război internațional al bancherilor.” [Rețineți că un raport recent de la „The Economist Guerrilla arată acest lucru aici , iată un extras după cum urmează]: „… Marile baze militare ale SUA sunt construite pe traseul propus pentru conducta de petrol din Marea Caspică. Acest lucru, precum și faptul că o parte din veniturile din comerțul lucrativ cu opiu își vor găsi drumul înapoi la băncile americane care vor spăla banii, în scopul de a ajuta fondul Unocal  în proiectul propus pentru construirea conductei. Câștig. Câștig. „

„Oh, și apropo, dacă vă referiți la ambițiile nucleare ale Iranului, de ce am așteptat atât de mult timp pentru a aborda cu adevărat acest lucru și n-am lăsat Israelul să atace înainte ca o astfel de acțiune să necesite o campanie militară foarte prelungită? Ține minte asta în partea din dosul minții. „

„Acum, aici este o altă parte importantă a actului de magie. După opt ani de George Bush, americanii erau obosiți de  atâta război. Deci, un om puțin cunoscut, pe nume Barack Hussein Obama a fost ales pentru a candida împotriva lui John McCain în 2008. De ce Obama și  nu Hillary? Deoarece jucătorii reali de la putere aveau nevoie de un om cu conexiuni în Frăția Musulmană pentru a-și a realiza proiectele în Orientul Mijlociu. Gandește-te la discursul său din Cairo.  Ia în considerare faptul că toate promisiunile campaniei sale de a pune capăt războaielor nu au fost numai încălcate dar războaiele și tulburările au fost extinse prin politicile sale, sau politicile celor care l-au pus la putere „.

„Așa că am rămas în Afganistan și în Irak.” Apoi a venit primăvara arabă, care a fost planificată cu ani în avans. Nu a fost o mișcare spontană nevinovată a unor persoane oprimate care tânjesc după democrație, ci un plan al Frăției Musulmane și al saudiților pentru a-și recăpăta controlul asupra ceea ce a fost odată Imperiul Otoman, de data aceasta însă bazată pe mușchi. Oamenii trebuie să gândească mai larg, în afara limitelor Orientului Mijlociu. „

„Cu toate că nu-mi place să spun acest lucru, Putin a avut dreptate când ne- a întrebat ce sens are să destabilizăm întregul Orient Mijlociu, în special Siria, un stat client al Rusiei. În contextul afacerilor regionale, nu are absolut nici un sens. Acum, vom trimite rachete de croazieră în Siria … pentru a lovi ce?  Stocurile de arme chimice depozitate în zone dens populate? Cum îi ajută asta pe sirieni? Pe refugiații din Siria? „

„Ți-am spus, și tu ai scris despre asta, că implementăm agenda Arabiei Saudite în Orientul Mijlociu. Dar cine se află în spatele saudiților? Este cartelul bancar internațional, „prea mare pentru a merge la închisoare,” care este în spatele saudiților. Este războiul lor și ei finanțează toate părțile implicate în conflict. Indiferent de ce și cum, ei vor câștiga. Dar ce vor câștiga? „

„Desigur că este dificil, dacă nu aproape imposibil să spunem toți jucătorii, fără o tabelă de marcare, și chiar și atunci, jucătorii își vor schimba echipamentul pentru a păstra confuzia în toată lumea. Dar aici e partea importantă. Siria este un stat important pentru Rusia, așa cum este și Iranul. China are interese în Iran, de asemenea. Dacă te uiți la toate marile puteri, toate au interese în Orientul Mijlociu. Deci, cu cine vom lupta noi, Statele Unite ale Americii, în cele din urmă atunci când Siria explodează? Cu Rusia. Și care va fi reculul? Asta e important de înțeles, pentru că este, de asemenea, obiectivul. „

Reculul

„Nimic din ceea ce vedem nu este cu privire la combaterea terorismului sau pentru a-i ajuta pe oamenii din Siria. Este vorba despre petrol, energie și sistemul economic global. Conflictul există din cauza globaliștilor și pentru atingerea obiectivului lor, iar obiectivul lor este punerea în aplicare a unui nou sistem economic, care va fi un coș de valute sau DST (drepturi speciale de tragere). Dacă nu știți despre DST, doar echivalați-le cu euro, dar la scară globală. „

Ei vor introduce acest lucru prin lovirea Statelor Unite la fel cum SUA a destrămat Uniunea Sovietică. Ei vor viza economia noastră, prin petrol, țiței ieftin, din Arabia Saudită. Amintiți-vă, Rusia este cel mai mare exportator mondial de petrol, cot-la-cot cu saudiții. Dar, „puțurile de petrol ale saudiților au fost deteriorate și ” costurile de extracție sunt în creștere.”

„Deci, ceea ce suntem pe cale de a vedea și de a experimenta într-un mod mai dureros este distrugerea economiei SUA, uciderea intenționată a dolarului american, eliminarea lui ca monedă de rezervă a lumii și înlocuirea lui  cu un coș de valute ( SDR), care este mult mai ușor de controlat. „

„Tot ceea ce vedem se face în întregime pentru convertirea mecanismului de tranzacționare economică al lumii, de la un sistem bazat pe dolarul american la unul bazat pe DST. Orientul Mijlociu și Siria sunt doar catalizatorul pentru implementare. „Flash-bangul” actului de magie. Și odată ce această acțiune catalitică este pornită, nu ne mai putem întoarce. Războiul în Orientul Mijlociu și în special Siria este catalizatorul care va perturba tranzacțiile și comerțul peste tot în lume. Și puțini îl vor vedea venind sau vor ști ce i-a lovit „.

Copyright © Douglas J. Hagman și Canada Free Press

http://canadafreepress.com/index.php/article/57454

Douglas J. Hagman și fiul său, Joe Hagmann gazdă Hagmann & Hagmann Report , un program de radio pe Internet direct difuzează în fiecare weeknight de la 8:00 – 22:00 ET.

Douglas Hagmann, fondator si director al Intelligence Network nord-est , și o agenție de cercetare privat autorizat multi-stat. Doug au început să folosească abilitățile sale de investigare și de formare a lupta împotriva terorismului și creșterea gradului de conștientizare publică prin intermediul site-ul său.

Citiți și : https://mucenicul.wordpress.com/2010/04/27/damascul-nu-va-mai-fi-oras-o-profetie-biblica/

O nouă diversiune a SUA: Iranul este pregătit să lanseze atacuri teroriste asupra SUA și aliaților lor

Agenţiile de informaţii americane cred că Iranul este pregătit să lanseze atacuri teroriste în interiorul Statelor Unite, ca răspuns la ameninţările percepute de la America şi aliaţii săi, a declarat marți şeful spionajului americani.

Director al National Intelligence, James Clapper a spus în mărturia pregătită că un presupus complot iranian menit să-l asasineze pe ambasadorul saudit la Washington, care a fost descoperit anul trecut, reflectă  o voinţă nouă agresivă în eșalonul superior al republicii islamice de a autoriza atacuri împotriva Statelor Unite.

Acest complot „arată faptul că unii oficiali iranieni – probabil inclusiv liderul suprem Ali Khamenei – și-au schimbat calculele şi sunt acum mai dispuşi să efectueze un atac în Statele Unite, ca răspuns la acţiunile reale sau percepute ale SUA care ameninţă regimul”, a declarat Clapper în mărturie, care a fost prezentată în prealabil Comitetului de Informaţii al Senatului cu ocazia  audierii pentru evaluarea ameninţării, de marţi. „Suntem, de asemenea, preocupaţi de complotul iranian împotriva intereselor americane sau aliaților de peste mări.”

Evaluarea semnalează o potențială nouă direcţie cumplită în relaţia contradictorie dintre Statele Unite şi Iran, într-un moment în care  există indicii că o campanie sub acoperire este deja în curs de desfăşurare pentru a contracara pretinsa ambiţie a Iranului de a dezvolta arme nucleare.

Avertizarea lui Clapper despre Iran a fost transmisă ca parte a listei anuale a Serviciilor de Informaţii americane care conține temerile cele mai serioase cu privire la de securitatea naţională. Mărturia lui Clapper atrage, de asemenea, atenţia că un motiv de îngrijorare sporită pot fi amenințările cibernetice corelate, precum şi pericolului diminuat, dar persistent în Statele Unite, reprezentat de al-Qaeda.

Audierea din acest an este prima care a evalua capacităţile Al-Qaeda de când Osama bin Laden a fost ucis într-un raid al comandoului american  în luna mai. Această lovitură, combinată cu bombardamentele şi raidurile ulterioare, a distrus baza al-Qaeda.

Drept concluzie, Clapper a declarat în mărturie că Statele Unite ale Americii intră într-o „fază de tranziţie critică a ameninţărilor teroriste”, în care mai micile atacuri teroriste din nodurile regionale sunt mai mult decât probabil comploturi împotriva maselor.

În cazul în care presiunea asupra Al-Qaeda poate fi menţinută, „există șansa mult mai mare ca descentralizarea să ducă la fragmentarea”, a spus Clapper. Grupul terorist „va căuta să execute comploturi mai mici și mai simple pentru a demonstra relevanţa jihadului global.”

Grupul afiliat în Yemen continuă să fie văzute ca sursa cea mai probabilă a comploturilor care vizează Statele Unite. Dar moartea clericului Anwar al-Awlaki ,născut în SUA, într-un atac cu trântor executat de CIA în Yemen anul trecut, a erodat cel puţin temporar capacitatea afiliaților la atacurile internaţionale.

Semnele potențialului declin al-Qaeda au fost însă compensate de noua preocupare sumbră cu privire la potenţialele atacuri teroriste din Iran.

În luna octombrie, oficialii americani au acuzat Iranul de a fi fost în spatele complotului, dejucat, de asasinare a ambasadorului Arabiei Saudite, Adel al-Jubeir. Sistemul complicat se baza pe ucigași aparținând unui cartel de droguri mexican care urmau să efectueze asasinatul într-un restaurant din Washington.

Oficialii americani au declarat ca complotul a fost conceput de un iranian american care avea legături cu Corpul Gardienilor Revoluţiei din Iran. Dar planul a fost dejucat în momentul în care iraniano-americanul a angajat din greșeală un informator plătit de administraţia Antidrog să-l realizeze. Oficialii iranieni au negat orice rol în complot.

La acea vreme, oficiali ai administraţiei Obama au declarat că au avut neclarități in ceea ce privește „cât de sus” în conducerea iraniană se încadrau oficialii care au aprobat planul. Referirea lui Clapper la Khameni marcheaza prima dată când oficialii americani l-au menţionat pe liderul suprem al Iranului, în legătură cu complotul, semnalând noua convingere că pretinsa dorinţa de a autoriza astfel de atacuri vine direct din partea de sus a conducerii iraniene.

Viziunea agenţiilor de informaţii americane cu privire la intenţiile nucleare ale Iranului nu s-a schimbat de anul trecut. Clapper a spus că Iranul încă pare a-și fi „menţinut deschisă opţiunea de a dezvolta arme nucleare”, dar că „nu ştim” ceea ce republica va decide.

Iranul a acuzat Statele Unite şi Israelul, pentru o serie de incidente misterioase, inclusiv aparent vizata uciderea a încă unui cercetător iranian în probleme nucleare la Teheran, din 11 ianuarie, precum şi de încercarea unui atac cibernetic asupra cele mai mari instalaţii de îmbogăţire a uraniului din țară.

În cuvântarea sa către Statele Uniunii desăptămâna trecută, președintele Obama a ridicat problema posibilității unei intervenţii militare pentru a opri presupusa desfăşurare a unei bombe atomice de către Iran, spunând că el va ” lua în calcul toate opțiunile existente pe masă pentru a atinge acest obiectiv.”

Dar administraţia insistă asupra faptului că s-a abţinut de la măsuri violente până în prezent. La inceputul acestei luni, secretarul de stat Hillary Rodham Clinton a negat „orice implicare a Statelor Unite, în orice fel de act de violenţă în interiorul Iranului.”

Comentariul meu: Orice motiv, cu cât mai neîntemeiat cu atât mai bine, este bine venit pentru a ataca Iranul. S-a deschis sezonul ”atacurilor teroriste”. Deci putem implementa ACTA, SOPA, PIPA, cip-uri, măsuri de siguranță și de control draconice, limitări ale deplasărilor atât în interior cât și în exterior, arestări pe termen nelimitat și fără a fi acuzat oficial de ceva, uciderea ”câtorva” cetățeni nevinovați (că și așa sunt prea mulți), etc., totul în numele securității naționale și a binelui cetățenilor. Oricât se va strădui Iranul să mențină pacea și să  demonstreze că n-are nici o intenție rea, nu va ține. Așa cum nimeni n-a crezut Irak-ul la fel va fi și cu Iranul. Pe de altă parte, nemulțumirile sociale împotriva abuzurilor comise de guvernanții din întreaga lume nu mai pot fi ținute mult sub control. Un război mondial este deci bine venit și imperios necesar pentru a aduce schimbările mult dorite la nivel global. Se pare că vom avea o vară foarte fierbinte nu numai în America dar și în Europa, dat fiind îngrijorările americanilor și pentru aliații săi. Nu putem spune că nu am fost avertizați!

 

Plănuiește Obama împreună cu NATO o lovitură militară de stat în Grecia?

 ” Plănuieşte Obama împreună cu NATO o lovitură militară de stat în Grecia?

De Bill Van Auken
5 noiembrie 2011

Pe fundalul unui scandal internaţional legat de o propunere pentru un referendum privind planul datoriei față de UE, demiterea bruscă de marţi noaptea a comandei armatei elene are toate semnele distinctive ale unei acţiuni întreprinse pentru a preveni ameninţarea unei lovituri de stat militare.

O măsură de o asemenea magnitudine politică nu a fost luată uşor. Trebuie să presupunem că prim-ministrul George Papandreou a avut motive puternice să creadă că guvernul său şi eventual propria persoană se confruntă cu o ameninţare iminentă din partea armatei ţării.

Ministrul grec al Apărării, Panos Beglitis, un apropiat aliat political lui Papandreou, i-a convocat pe cei patru ofiţeri militari de rang înalt din Grecia – şeful Statului Major General, al armatei, al marinei şi al aviaţiei – la o reuniune convocată în grabă, pentru a-i anunţa că au fost demişi şi înlocuiţi cu alţi ofițeri superiori ai armatei greceşti.

Luna trecută, ministrul Apărării, Beglitis, a fost citat de către web site-ul EU Observer descriind ierarhia militară greacă ca fiind „un stat în stat.”

Guvernul grec ar trebui să facă public ceea ce ştie despre conspiraţiile acestui „stat în stat” şi care îi sunt aliaţii. Având însă în vedere recordurile partidului PASOK al lui Papandreou, acest lucru este extrem de puţin probabil. Ultimul lucru pe care-l vor ei şi apologeţii lor este ca pseudo-stânga să alerteze muncitorii cu privire la pericolele cu care s-ar putea confrunta.

O serie de ziare din Europa şi-au pus întrebarea, dacă concedierea înaltului comandament nu a avut ca scop împiedicarea unei lovituri de stat militare. Printre aceste ziare se numără şi Telegraph şi Daily Mail din Marea Britanie. Unul dintre cele mai directe articole scrise pe această temă a venit de la Gabor Steingart, editorul german al principalului ziar financiar, Handelsblatt.

Sub titlul „Dacă aş fi fost grec”, Steingart recunoaşte că planul de salvare pentru economia greacă este în realitate un alt plan de salvare a băncilor, în detrimentul muncitorilor greci, care vor fi obligaţi să plătească pentru el. Acest lucru se va realiza prin distrugerea en-gros a locurilor de muncă, a salariilor şi a condiţiilor sociale. Aceste măsuri vor aprofunda depresia ţării şi gradul de îndatorare, punând bazele pentru cereri de austeritate şi mai teribile în viitor.

Comparând planul cu tratamentul „şoc” pus în aplicare în fosta Uniune Sovietică, Steingart scrie: „Daca aş fi fost grec, aş fi printre cei care sunt îngrijoraţi şi alertaţi. Mi-as păstra un ochi circumspect asupra acelor maşini militare care au guvernat ţara până în 1974 şi care ar putea sta la pândă, aşteptând o oportunitate de răzbunare. Ştim din mai multe ţări: Dr. Şoc este un duşman al democraţiei.”

Modul în care această afacere a fost acoperită – sau mai degrabă, cenzurată – în mass-media din SUA spune multe. Nici New York Times, nici Washington Post – două publicaţii care sunt ziarele „record” în cadrul sistemului politic din SUA, nu au publicat un cuvânt despre schimbările extraordinare din cadrul comandamentului militar grec.

Web site-ul de la Times a postat marţi un articol cu ​​privire la Grecia în care prezicea că guvernul Papandreou este pe cale să cadă. Evaluarea ar fi servit ca o explicaţie şi o justificare pentru o lovitură de stat care ar putea avea loc în condiţiile unei prăbuşiri politice. Însă, ceea ce editorii de la Times aşteptau aparent să aibă loc, nu s-a întâmplat. Acest lucru reaminteşte de faptul că ziarul a celebrat prematur în 2002 răsturnarea de la putere de scurtă durată a preşedintelui Hugo Chavez din Venezuela.

Acum, tăcerea din mass-media sugerează faptul că redactorii de la The Times şi Post caută cu disperare o linie politică legată de ceea ce ei percep a fi o chestiune extrem de sensibilă.

Un lucru este sigur: dacă o lovitură de stat în Grecia – având în vedere mizele implicate – a fost într-adevar în curs de pregătire, aceasta nu s-ar fi putut dezvolta decât cu aprobarea marilor puteri europene – Germania, Franţa şi Marea Britanie – şi, desigur, Statele Unite ale Americii.

Istoria Greciei este plină de intervenţii militare în politica sa – în secolul 20 au avut loc nu mai puţin de opt lovituri de stat. Ultima juntă militară care a preluat puterea la 21 aprilie 1967 şi a condus ţara până în 1974 purta ştampila „Fabricat în Statele Unite ale Americii”.

Aşa-numita „Lovitură de stat a coloneilor”a urmat după doi ani de instabilitate politică care a început după demiterea guvernului lui Georgio Papandreou – bunicul actualului prim-ministru – de către regele Constantin. Georgio Papandreou încercase iniţial să înlocuiască comandamentul militar.

Liderul loviturii de stat, colonelul Georgios Papadopoulos, a fost un fost colaborator al ocupaţiei naziste în Greciei anului 1940. El s-a alăturat armatei elene în perioada postbelică şi a beneficiat de formare în domeniul informaţiilor în Statele Unite. Astfel a devenit principala legătură între CIA şi KYP, agenţia de inteligenţă greacă fondată şi finanţată de SUA. Papadopoulos însuşi s-a aflat pe statul de plată al CIA timp de 15 ani.

Lovitura de stat a fost efectuată în conformitate cu liniile directoare ale unui plan de urgenţă NATO, cunoscut sub numele de „Prometheus”. Acest plan a fost conceput pentru a preveni o presupusă preluare comunistă a controlului militar prin sechestrarea şi adunarea tuturor celor consideraţi a fi subversivi.

Junta a impus legea marţială şi a suspendat drepturile democratice de bază. Ea a închis în scurt timp aproximativ 10.000 de persoane, inclusiv lideri politici, sindicalişti, activişti sociali, studenţi şi alte persoane suspectate de a se opune agendei sale contrarevoluţionare. Mii de oameni au fost torturaţi. Poliţia juntei a bătut prizonierii politici cu furtunuri de cauciuc, le-a aplicat şocuri electrice, i-a agresat sexual şi le-a smuls unghiile de la degete. Se spune că unul dintre torţionarii cei mai infami ai juntei a păstrat simbol roşu-alb- albastru al USAID pe biroul său şi ar fi spus victimelor sale, „În spatele meu este guvernul, în spatele guvernului este NATO, în spatele NATO este SUA. Nu te poţi lupta cu noi, noi suntem americani.”

Aceste crime odioase au fost efectuate cu ajutorul direct şi cu aprobarea administraţiei liberal democrate a preşedintelui Lyndon B. Johnson.

La prima conferinţă de presă după preluarea puterii, Papadopoulos a apărat represiunea feroce declanşata de către juntă. „Ne confruntăm cu un pacient pe masa de operaţie”, a spus el. „Dacă nu este legat de masă, el nu poate fi vindecat de boala lui.”

Această logica are, fără îndoială, o mare trecere în cercurile financiare internaţionale de astazi. Propunerea lui Papandreou de a face un referendum în legătură cu măsurile de austeritate propuse pentru Grecia a fost denunţată ca fiind „iresponsabilă”, dacă nu chiar nebună.

Prim-ministrul grec a făcut această propunere pe baza propriilor calcule politice, care nu au nimic de-a face cu democraţia. Cu toate acestea, ideea că oamenii muncii ar avea dreptul să voteze pro sau contra implementării reducerilor sociale masive provoacă furie intensă şi consternare în rândul aristocraţiei financiare din fiecare ţară. Reducerile sunt menite pentru a salva bancile.

Caracterul brutal al acestor măsuri şi inegalitatea socială imensă – ambele venite din partea lor- nu pot fi impuse prin mijloace democratice. „Pacientul” trebuie să fie „legat de masă”.

În 1974, în cursul unei perioade de răsturnari economice şi politice care s-au întins pe tot globul, Grecia nu era singura ţară condusă de armată. Alte două ţări menţionate acum ca fiind aproape de faliment datorită crizei datoriei suverane europene – Spania şi Portugalia – erau şi ele conduse de dictaturi fasciste militare. Acelaşi lucru a fost valabil şi pentru majoritatea ţărilor din America Latină.

Evenimentele din Grecia indică că perioada coloneilor şi generalilor se întoarce. În condiţiile uneia dintre cele mai profunde crize a capitalismului global de la Marea Depresiune din anii 1930 încoace, vechile mecanisme ale democraţiei burgheze nu mai pot face faţă contradicţiilor de clasă şi tensiunilor internaţionale aflate în creştere.

Deşi ameninţarea dictaturii se manifestă mai întâi în economiile capitaliste mai slabe, ea este ca o boală care se răspândeste de la extremităţi, la inima. Nu există nici o ţară din lume în care oamenii muncii să îşi poată permite iluzia că „aici nu se poate întâmpla”.”

Comentariul meu: Probabil că mulți nu m-au crezut când am vorbit despre aceste schimbări în articolul https://mucenicul.wordpress.com/2011/11/03/referendumul-din-grecia-este-cacealmaua-ue/ deoarece acestea nu au ” transpirat ” în presa democrată de nici unde și cred că și mai mulți nu au crezut ce-am spus în legătură cu planul de salvare. Acest articol dovedește, pentru a nu știu câta oară, că ceea ce ni se servește în presă și în media este doar ” ceea ce trebuie să reținem ” și n-are nici o legătură cu adevărul.

NATO a fost creată de criminalii de război naziști pentru a ridica cel de-al Patrulea Reich

NATO este o mişcare politică care încearcă să reînvie nazismul. Această organizaţie neo-nazistă și-a organizat reprezentanțe în multe ţări, precum şi reţele internaţionale.

Pe 24 martie 1999, Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) a lansat un război de agresiune, ilegal şi neprovocat, împotriva Republicii Federale Iugoslavia. NATO nu a avut nici o autorizaţie din partea Consiliului de Securitate al ONU să efectueze această agresiune.

Nu numai că agresiunea încalcă Carta ONU, dar, de asemenea,și convenţiile internaţionale referitoare la mai multe reguli de război. În mod deliberat NATO a vizat țintele civile, și nici măcar spitalele nu au fost cruţate de atacurile criminale NATO. De fapt, NATO a reuşit să distrugă mai multe spitale decât tancurile armatei iugoslave.

La data de 07 octombrie 2001 NATO a lansat un alt război de agresiune, ilegal şi neprovocat, împotriva statului suveran Afganistan. Afganistanul nu a atacat nici o ţară, nici pe 11 septembrie 2001, nici înainte de această dată şi nici după acea dată. Afganistanul a fost un stat cu o apărare slabă, care a fost şi continuă să fie o victimă a crimelor de război comise de către Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO).

La 25 martie 2011 NATO a început un alt război neprovocat, de data aceasta împotriva Libiei. Libia nu a atacat nici o ţară NATO, şi nu a lansat nici un fel de ameninţări la adresa vreunei ţări. Guvernul libian a făcut doar ceea ce ar face orice ţară, de a înăbuși o rebeliune armată care a fost iniţiată de mercenari străini plătiți. De ce a NATO a atacat Libia? Gadaffi era pe punctul de a crea un sistem bancar nou în Africa, care avea de gând să scoată FMI-ul, Banca Mondială şi alți mari bancheri albi din afacerile din Africa. din acel moment nu ar mai fi existat multele împrumuturi de ruinare utilizatede Occident pentru a paraliza economiile africane în mod intenţionat prin plătirea unor dobânzi uriașe. În schimb Banca de Investiţii Africană, cu un capital de 42 miliarde de dolari, planificase să ofere împrumuturi majore cu rate la  dobânzi mici sau chiar zero pentru fiecare naţiune africană. Libia finanţase deja proiecte majore de infrastructură în Africa, care au început să creeze legături într-economiile africane şi să rupă dependenţa perpetuă de ţările vestice pentru importuri. Înainte ca NATO să lanseze războiul de agresiune împotriva Libiei ea a furat cele 42 miliarde dolari care erau alocate pentru  poporul african, prin Banca de Investiţii din Africa.

Crimele comise de NATO împotriva Iugoslaviei, Afganistan şi Libia sunt aceleaşi crime pe care predecesorii NATO le-au comis în al doilea război mondial.Documente istorice europene și americane dezvaluie o legătură insidioasă între nazism şi NATO. Ele dezvăluie că NATO a fost creată de criminalii de război naziști.

Unica misiune a NATO este înfiinţarea celui de-al Patrulea Reich. Si ei, la fel ca predecesorii lor, utilizează războiul (invazia apoi ocupaţia) pentru a stabili cel de-al Patrulea Reich, războaie în care de bunăvoie şi în mod intenţionat comit atrocităţi inimaginabile împotriva civililor. Războaie, care sunt declarate de către dreptul internaţional drept agresiuni nejustificate. În procesul de instituire a celui de-al patrulea Reich liderii lor comit crime împotriva păcii, crime împotriva umanităţii şi crime de război. Astazi ei recrutează guvernele din țări precum Statele Unite, Canada, Marea Britanie, Franţa, Italia şi guvernele din fostele ţări ocupate de naziști pentru a construi acest imperiu nazist numit al Patrulea Reich.

În termeni neo-naziști, al Patrulea Reich este definit ca promotorul supremaţiei ariene, anti-semitismului, biotopului, militarismului agresiv şi totalitarismului. Mai mult, neo-naziştii cred că această creştere va deschide calea pentru stabilirea Imperiului de Vest, un imperiu pan-Arian al lumii care cuprinde terenuri ocupate de popoare cu descendență preponderent europeană (Europa, Rusia, anglo-America, Australia, Noua Zeelandă, Africa de Sud , America de Sud), şi alte ţări având în mod semnificativ populație albă din America Latină. Cadrul pentru al Patrulea Reich a început odată cu formarea  Tratatul Atlanticului de Nord (NATO) şi războaiele celui de-al Patrulea Reich au început imediat după reunificarea Germaniei.

În cartea sa, The Rise of the Fourth Reich: The Secret Societies That Threaten To Take Over America ( Apariția celui de-al Patrulea Reich: societăţile secrete care amenință să preia America), Jim Marrs susţine că unii membri supravieţuitori ai celui de-al treilea Reich German, împreună cu simpatizanţii din Statele Unite şi din altă parte, aflându-se la  adăpost sigur prin intermediul unor organizaţii cum ar fi ODESA şi Die Spinne, au lucrat în spatele scenei, începând cu sfârşitul celui de-al doilea război mondial, să adopte cel puţin unele dintre principiile nazismului (de exemplu: militarismul, fascismul, cucerirea, spionajul la scară largă asupra cetăţenilor, utilizarea corporaţiilor şi a propagandei pentru a controla interesele naţionale şi ideile) în cultura, guvern şi în întreaga lume de afaceri. El citează influenţa pe care naziştii au introdus-o in Statele Unite, la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, așa cum oamenii de știință naziști au fost introduși în Operațiunea Paperclip  pentru a ajuta la avansarea aerospațială a SUA, precum şi achiziţionarea şi crearea de conglomerate, de către nazişti şi decătre simpatizanţii lor, după război, atât în ​​Europa cât şi în SUA – dintre care cea mai mare este Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO).

America a devenit soldatul celui de-al Patrulea Reich nazist la 11 septembrie 2001.

Atunci când Turnurile World Trade s-au prăbuşit, cei mai multi americani pur şi simplu au refuzat să creadă sugestiile cum că atacurile au fost organizate de către grupuri care lucrau pentru guvernul SUA în sine. Americanii s-au temut să dovedescă faptul că, deși au apărut rapoarte de ştiri, guvernul american și-a anunţat planurile pentru invazia din Afganistan cu luni înainte chiar ca atacurile de la 11 septembrie 2001 să fi avut loc. Guvernul Statelor Unite a facut planuri şi, și-a anunţat intenţia la Organizaţia Mondială, la începutul anului 2001. Momentul atacurilor asupra Turnurilor Mondiale ale Comerţului se potrivea în întregime ca o mănușă. Atacurile şi revărsarea furiei poporului american au adus un suport incontestabil pentru războiul deja planificat. NATO s-a folosit de un alt eveniment, ca cel asupra  clădirii Reichstag-ului, pentru a înființa cel de-al Patrulea Reich.

Chiar şi după ce le-au fost prezentate dovezile, americanii din ziua de azi cred că talibanii şi poporul afgan sunt inamicul Statelor Unite. Faptul că nici un cetăţean afgan, oficial politic sau personal militar nu au luat parte nici la planificarea atacurilor de la 11 septembrie 2001 și nici la executarea atacurilor este încă de neînţeles. Mulți din Statele Unite cred că Afganistanul a atacat SUA pe 11 septembrie 2001, chiar şi după ce guvernul Statelor Unite a publicat numele şi naţionalităţile celor care au deturnat avioanele şi pe cel al creierului atacului. Majoritatea au fost cetăţeni arabi. bin Laden era, de asemenea, un resortisant saudit. Nu au existat teroriști talibani sau vreun cetăţean afgan. Zero. Nici unul.

Chiar şi cu toate dovezile care disculpă (pentru a-l elibera de vină) Afganistanul de orice crimă împotriva Statelor Unite, Guvernul Statelor Unite și-a acordat singur competenţe extraordinare temporare, în special competenţele interzise conform dreptului constituţional, dar puterile guvernamentale au afirmat că au nevoie pentru a putea avea de a face cu ” terorişti „. Poporul american, prea naiv şi în mod fanatic prea centrat pe sine pentru a vedea că a fost înșelat în mod grosolan de către guvernul său, a fost de acord cu minciunile guvernului şi contradicţiile flagrante. Deoarece americanii sunt prea naivi şi prea auto-centrați aceste competenţe ilegale temporare sunt acum în America nu mai puțin  temporare decât erau în Germania atunci când ideologul nazist, Adolf Hitler a ars clădirea Reichstag-ului (clădirea Parlamentului Imperiului German) şi i-a acuzat pe ” teroriştii ” pe care ei îi numeau comunişti. Distrugerea clădirii i-a dat lui Hitler scuza pentru ca naziştii să poată suspenda majoritatea drepturilor prevăzute de Constituţia Germaniei din 1919, într-un efort al lui Hitler de a spori securitatea de stat în întreaga Germanie. 68 de ani mai târziu istoria s-a repetat și în cazul când guvernul Statelor Unite a atacat Statele Unite, pe 11 septembrie 2001, în vederea acordării unor puteri extraordinare care au suspendat ilegal Constituţia Statelor Unite şi Lista Drepturilor (o suspensie ilegală, care continuă până astăzi) . Ei au dat vina atacurilor asupra „teroriştilor”, dar de data aceasta aceștia au fost numiți Al Qaeda.

Guvernul SUA ştie că conduce o naţiune de laşi. Guvernul american a trebuit să cheltuiască  trilioane  de dolari, pentru a ridica al Patrulea Reich, pe războaie în care lașii să poată lupta. Guvernul SUA a decorat cu însemnele regalității trupele pentru a le face mândre de ele însele, ținându-le în continuare în capcana imaginii de sine.

Ştiind că este nevoie de curaj pentru a ucide inamicul faţă în faţă, guvernul Statelor Unite a cheltuit sume mari de bani pe arme minune, avioane, submarine, artilerie cu bătaie ultra-lungă, rachete de croazieră, drone fără pilot şi rachete ghidate – arme care ucid la  distanţă, astfel încât cei care săvârșesc uciderea să nu trebuiască să facă faţă realității celor săvârșite.

Ştiaţi că Hitler a fost Omul Anului în Time Magazine din 1938? Stalin a fost Omul Anului în revista TIME a anului 1939 şi 1942. George W. Bush a fost Omul Anului în Time Magazine în 2000 şi în 2004. Toți acești bărbaţi, şi mulți alții, de asemenea, sărbătoriți de către mass-media, au fost monştri de neimaginat. Toți trei au săvârşit acte de tradare împotriva propriilor lor ţări şi popoar, le-au luat drepturile şi au comis atrocităţi împotriva statelor străine. Lecţiia învățată din aceste fapte este că nu este uşor să identifici un tiran la fața cului atunci când trăiești alături de el, dar mai ales când este unul pe care presa îl sprijină și îl promovează.

Tirani ies în evidență numai atunci când te uiți înapoi, după ce devine cunoscut ceea ce au făcut. Poporul german nu s-a ridicat lîmpotriva lui Hitler pentru că mass-media lor i-a trădat, la fel cum mass-media americană trădează cu plăcere poporul american, voluntar, şi chiar cu mândrie, abandonându-și rolul său tradiţional de câine de pază împotriva abuzurilor guvernului.

Este însăşi natura puterii cea care atrage genul de oameni pe care nu ar trebui să îi aibă. Statele Unite ale Americii este un premiu care atrage bărbaţii şi femeile care doresc să facă absolut orice pentru a câştiga puterea, şi, prin urmare, de asemenea, sunt dispuşi să nu facă absolut nimic cu acea putere odată ce o au. Dacă cineva se gândește suficient de mult, va realiza că toți tiranii, din trecut şi mai ales din prezent, au TREBUIT să utilizeze înşelăciunea asupra populaţiei lor pentru a iniţia un război.

Nici un cetăţean al unei naţiuni moderne industrializate nu-și va trimite copiii pentru a muri într-un razboi doar pentru a prelua  resursele și activele altei națiuni, dar resursele și activele sunt obiectul tuturor războaielor care s-au purtat. O naţiune care doreşte să iniţieze un război de cucerire trebuie să creeze iluzia unui atac sau  a unei ameninţări ca să-l poată începe şi trebuie să ofere întotdeauna populaţiei lor de laşi  o scuză care niciodată să nu atragă atenția asupra iluziei artizanale.

Este naiv, să nu mai vorbim de faptul că este de-a dreptul rasist, să se presupună că tiranii apar doar în alte ţări şi că, într-un fel Statele Unite sunt pur şi simplu imune doar pentru că sunt americani. Statele Unite nu a scăpat din ghearele unei dictaturi. Oamenii Statelor Unite ale Americii, ca și germanii din anii 1930, nu au avut curajul moral să se ridice şi să arate minciunile guvernului.

Numai în cazul excepțional în care americanii sunt dispuşi să se ridice împotriva guvernului lor tiranic, generaţiilor viitoare vor putea să se uite în urmă la poporul american cu aceeaşi hotărâre și asprime cu care-i privim noii pe germanii din 1930.

Ca sursă principală de drept internaţional, hotărârea Tribunalului Nürnberg, în cazul din 1945-1946, al celor mai mari criminali de război nazişti este simplu şi clar. Liderii noștri invoca adesea şi laudă hotărârea, dar, evident, nu au citit-o. Curtea Internaţională a declarat:

” A iniţia un război de agresiune, prin urmare, nu este doar o crimă internaţională, este suprema crimă internaţională diferind doar de alte crime de război, în sensul că conţine în sine răul acumulat în ansamblu.”

La Nuremberg, Statele Unite şi Marea Britanie au presat ca liderii naziști să fie urmăriți penal pentru planificarea şi iniţierea războiului agresiv. Curtea Supremă de Justiţie, (prin) Robert Jackson, şeful personalului urmăririi penale americane, a afirmat că” lansarea unui război de agresiune este o crimă şi că nici o situaţie politică sau economică nu-l poate justifica.” De asemenea, el a declarat că „în cazul în care anumite acte de încălcare a tratatelor sunt crime, acestea sunt crime și dacă le face Statele Unite și dacă le face Germania, iar noi nu suntem pregătiți să stabilim o regulă de conduită penală împotriva altor, pe care noi nu am fi dispuși să o invocăm împotriva noastră.

Carta Naţiunilor Unite  vede agresiunea în mod similar. Articolele 2 (4) şi (7) interzic intervenţiile în competenţa internă a oricărei ţări şi ameninţare cu forţa sau folosirea forţei de către un stat împotriva altuia. Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite în Rezoluţia 2131, „Declaraţia cu privire la Inadmisibilitate unei intervenţii”, a întărit părerea că o intervenţie militară puternică, în orice ţară este o agresiune şi o crimă fără justificare.

Punând o etichetă „NATO” pe politica şi conduita agresivă nu va conferi acestui comportament nici o sfinţenie. Acest lucru este pur şi simplu o pervertire a AlianţeiNord-Atlantice, care se presupune ca s-a format ca o alianţă defensivă în temeiul Cartei ONU. Tratatul Atlanticului de Nord a promis semnatarilor să se abţină de la ameninţarea sau utilizarea forţei în orice mod incompatibil cu scopurile Organizaţiei Naţiunilor Unite, şi în mod explicit a recunoscut „responsabilitatea principală a Consiliului de Securitate (al Organizaţiei Naţiunilor Unite), pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale. „Evident, ocolind aprobarea ONU pentru atacarea şi ocuparea fostei Iugoslavii, apoi  a Afganistanului şi acum a Libiei, SUA şi NATO au încălcat această obligaţie de bază.

Dintr-un alt punct de vedere al dreptului internaţional, conducerea actuală a atacurilor militare armate agresive de către Statele Unite şi NATO constituie o crimă de război continuă. Contrar credintelor planificatorilor lor de război, bombardamentul aerian fără restricţii este interzisă în conformitate cu dreptul internaţional. Bombardarea „infrastructurii” apei unei ţări, a centralelor electrice, podurilor, fabricilor, televiziunilor şi locaţiilor radio nu sunt restrânse pentru a legitima obiective militare. Atacurile SUA şi NATO, au cauzat, de asemenea, o pierdere excesivă de vieţi şi prejudicii civililor, care încalcă un alt standard. Ei au ucis acum sute, dacă nu mii, de civili nevinovaţi şi lipsiţi de apărare.

Comentariul meu: Eu aș adăuga și războiul din Irak. De asemenea, să nu uităm că cei care au inventat nazismul și fascismul dar și comunismul, adică toate tipurile de extremism  precum și ” teroriștii”, au fost sioniștii evrei mânați de dorința înființării unui stat israelian, plan care până la urmă le-a reușit de minune. Dacă planul lor ar fi fost numai acesta, de inființare a unui stat (ilegal) israelian, atunci ar fi trebui ca sioniștii să se liniștească după ce au obținut ce au dorit, dar planul era și este unul mult mai măreț. Crearea statului Israel a  fost doar o etapă din acest plan măreț, al cărui unic țel este dominarea întregii lumi și conducerea ei de către o rasă (elită) superioară. Ceea ce ne-a arătat Hitler a fost doar o mostră, față de ceea ce va urma. ”Nebunia” manifestată de Hitler nu a fost ceva legat strict de persoana lui, un ” defect” al naturii. Acest gen de ”nebunie” caracterizează un grup de oameni, dacă pot fi numiți așa pentru că din punctul meu de vedere ei nu au nimic uman în ei, care  se consideră aleșii lui Dumnezeu, un dumnezeu care n-are nici o legătură cu Cel pe care îl știm noi și care n-are nimic dumnezeiesc în el. Nici cruzimea lui Stalin nu este ceva strict personal. Este doar o altă trăsătură ce caracterizează această rasă superioară. Obama le are pe amândouă. Acești oameni nu fac parte din acea rasă, sunt doar unelete de care elitele s-au folosit, și se folosesc încă,  pentru a-și îndeplini câte o etapă a planului. Ceea ce trebuie să învățăm din tot ce s-a întâmplat în trecut și din ceea ce se întâmplă în zilele noastre este că cei care aparțin acestei rase superioare însumează toate aceste caracteristici într-o singură persoană, adică sunt nebuni, cruzi, manipulatori, răi, etc. exact ca și dumnezeul lor, Lucifer. La fel ca și el, aceștia se folosesc de oameni care să facă lucrurile murdare pentru ei după care se descotorosesc de ei fără nici o remușcare sau milă. În afară de rasa și țelul lor, nimic nu are valoare. Asta trebuie să invățăm și să înțelegem: că nu le putem schimba planurile dar putem măcar să le înțelegem și să nu le facem jocul.