Biserica Ortodoxă Bulgară cere autorităţilor să nu mai primească imigranţi în ţară

„Noi considerăm că Guvernul nostru ar trebui să nu mai primească, cu niciun chip, alţi refugiaţi în ţara noastră. În ceea ce-i priveşte pe cei care se află deja aici, este corect ca noi, ca societate și  creştini ortodocşi, să-i îngrijim aşa cum putem şi atât cât ne permit resursele noastre insuficiente, dar nu şi pe alţii”, a anunţat vineri Sinodul (cel mai înalt organism executiv) al Bisericii într-un comunicat, potrivit Mediafax.

Această problemă este necesar „să fie soluţionată de către cei care au creat-o; nu este drept ca poporul ortodox bulgar să plătească preţul dispariţiei noastre ca stat”, subliniază Sinodul.

„Ar trebui să nu existe nicio îndoială faţă de faptul că Biserica Ortodoxă resimte compasiune şi îndeamnă la solidaritate faţă de toţi aceşti oameni care se află deja printre noi şi care au nevoie în mod real de îngrijire şi sprijin material, după puterile noastre. Biserica explorează întotdeauna motivele nefericirii şi îndeamnă la îndepărtarea lor. Lupta împotriva consecinţelor, dacă motivele nu sunt îndepărtate, este dinainte condamnată”, apreciază acesta.

Respingând acuzaţiile cu privire la o reacţie „întârziată” faţă de criza migraţiei, Sinodul invocă faptul că „în experienţa milenară a Bisericii Ortodoxe nu se iau decizii pripite în situaţii de tranziţie”.

În afară de problemele nevoilor materiale ale migranţilor şi solidarităţii cu oamenii care vin în ţară, afluxul „ridică întrebări despre stabilitatea şi existenţa statului bulgar, în principiu”, apreciază conducerea bisericii.

Sinodul, prezidat de către patriarhul Neofit I, este organismul care guvernează Biserica Ortodoxă Bulgară, într-o ţară cu o populaţie majoritar ortodoxă.

”Ostașii Domnului”- ortodocși sau sectari?

Imi amintesc că pe vremea lui Ceaușescu, șefa de personal de la locul meu de muncă avea un prieten despre care lumea zicea că e ”ostaș al Domnului ”, adică pocăit, și că nu făcea decât să profite de pe urma ei, el tăind frunză la câini într-un post în care ea îl pusese. De asemenea, îmi aduc aminte că imediat după ” revoluție ”, cândva prin vară, au ținut pe stadionul municipal un congres de vreo trei zile. Nu m-a interesat pentru că întreaga manifestație era una tipic pocăită. Anii au trecut și eu am trăit cu această ”impresie”, că ostașii Domnului sunt pocăiți, până când am văzut mai deunăzi pe net că ei sunt declarați a fi ortodocși. M-a uimit acest lucru pentru că eu nu știam că există în sânul bisericii noastre ortodoxe, grupări sau secte, cu excepția celor de la Pucioasa, dar ei se declară ortodocși pe stil vechi.

Ce este Oastea Domnului?

Conform Wikipedia, Oastea Domnului este o mișcarea din cadrul Bisericii Ortodoxe Române, care a luat ființă în anul 1923, la inițiativa Preotului Iosif Trifa.

După definiția pe care i-a dat-o Părintele Iosif Trifa, Oastea Domnului este „Aflarea și vestirea lui Iisus Hristos cel răstignit”.

După 1948 mișcarea a fost trecută de regimul comunist în ilegalitate, iar în 1990 „Oastea Domnului” a fost reabilitată de Statul Român și de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe.

În zilele noastre, Oastea Domnului are sediul administrativ la Sibiu, unde dispune de Editură, Librărie și tipografie proprie. Aici se tipărește, cu binecuvîntarea Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, săptămînalul „Iisus Biruitorul” având ca supliment revista pentru tineri „Timotheos”.

Oastea Domnului este condusă de un Sfat Frățesc Operativ din care fac parte aproximativ 30 de membri, reprezentanți ai zonelor.

Oastea Domnului este prezentă aproape pe tot teritorul României dar și dincolo de granițele ei. Activitatea Oastei Domnului are ca bază așa numitul „voluntariat al laicilor”, chiar dacă din mișcare fac parte și numeroși clerici.

Întîlnirile membrilor Oastei Domnului au loc în biserici, case parohiale sau particulare, după Slujbele Bisericii. Programul acestor întîlniri frățești, cuprinde: rugăciuni, cântări, poezii religioase, cuvinte de învățătură și de mărturisire duhovnicească, cateheze și activități pentru copii și tineri. De asemeni, zonal sau regional, Oastea Domnului dezvoltă o bogată activitate socială în penitenciare, așezăminte sociale și umanitare.

Pr. Ioan Bria, reputat profesor și teolog ortodox, cunoscând și apreciind activitatea Oastei Domnului, a ilustrat plastic adunările Oastei Domnului cu conceptul: „Liturghia de după Liturghie”.

„Oastea Domnului este un copil al Bisericii. S-a născut și trăiește sub aripa Bisericii. Oastea Domnului nu e ceva mai mult decât Ortodoxia, ci e o familie restrânsă, o comuniune de frățietate evanghelică cu gândul precis de a trăi mai intens învățăturile Bibliei și ale Bisericii.

Ne trudim doar să ieșim din comunul vieții, să creștem în Domnul, pentru mântuirea sufletelor noastre. Oastea Domnului nu are nici o pretenție dogmatică sau canonică. N-avem nimic de adăugat canoanelor. Oastea nici nu a vrut și nici nu vrea să facă reguli peste sau în contra Bisericii. Dar Oastea Domnului vrea să trăiască, cu toata ființa, regulile existente ale Bisericii…” – fragment din Moțiunea din 12 septembrie 1937 (cu valoare de testament și hotărîre în legătură cu poziția și rolul Oastei Domnului în Biserica Ortodoxă).

Conform Dicționarului teologilor români, preotul profesor Ioan Bria ” de la 1 apr. 1973 până la 30 iun. 1994 a lucrat la Consiliului Ecumenic al Bisericilor din Geneva, fiind coordonator pentru Studii misionare ortodoxe în Comisia Misiune şi Evanghelizare (1973- 1988), Director al Secţiei înnoire şi viaţa parohială (1989- 1990), apoi director executiv al Departamentului Unitate şi înnoire (Credinţă şi Constituţie, Institutul ecumenic de la Bossey, Laicii, Cult şi spiritualitate) în anii 1991 – 1994.

In această calitate a luat parte la marile reuniuni ecumenice; Adunările-generale de la Nairobi (1975), Vancouver (1983), Canberra (1991), conferinţele misionare mondiale; Bangkok (1973), Melbourne (1981); conferinţele Credinţă şi Constituţie; Bangalore (1978), Santiago de Compostella (1993).  A fost invitat să sustină prelegeri despre Ortodoxie şi Ecumenism la Institutele ecumenice din Lyon, Paris, Geneva.

Colaborator la numeroase reviste teologice din ţară şi din străinătate (Geneva, Atena, Salonic, Paris, Boston, New York); începând cu anul 1976 este profesor invitat la diferite Facultăţi de Teologie şi centtre ecumenice din Europa.  „Doctor honoris causa” al Facultăţii de Teologie din Preşov ( 1990).

Teologia sa se orientează spre mai multe directii: expunerea contemporană a doctrinei ortodoxe (pentru învăţământul universitar); conturarea unei “misiologii” ortodoxe, ţinând seama de contextul misionar şi cultural european actual, evaluarea critica a teologiei româneşti în epoca modernă şi contemporană; a iniţiat un curent în teologia misionară în jurul temei “Liturghia după Liturghie”.

Deci, nu mă miră faptul că el elogiază această grupare din sânul bisericii ortodoxe, cum nu mă miră nici faptul că a fost reabilitată împreună cu celelalte secte religioase, cu pretenții de culte, de către un fost Patriarh comunist, și că este ținută în brațe de un Prea Exagerat de Fericit Patriarh ecumenist.  Dacă te uiți pe net, vei vedea că această grupare ”ortodoxă” este promovată de cele mai multe ori de către site-urile și grupările evangheliste.

De ce cred eu că sunt sectari?

1. Au o atitudine tipic sectară

” A intra în Oastea Domnului înseamnă a intra în declaraţie de război cu Ispititorul diavol.

Ai intrat în Oaste? Ai intrat cu adevărat în Oaste? Vei avea îndată atacul lui Satana!

Ai intrat în Oaste? Apoi să ştii, dragul meu, că s-a sfârşit cu „liniştea“ ta de mai nainte. Se vor porni îndată contra ta hulele, batjocurile, prigoanele. Dar tu să nu te miri de lucrul acesta şi, mai ales, să nu te sperii! Acest lucru trebuie să se întâmple, e firesc să se întâmple.

Oare de ce? Pentru că diavolul se vede în primejdia de a-şi pierde un credincios. Până când omul petrece în fărădelegi, are „linişte“. Diavolul nu se ocupă mai de-aproape cu el; doarme diavolul liniştit, ştiindu-l cucerit pentru împărăţia iadului.

Dar îndată ce omul începe a se trezi la o viaţă nouă, se trezeşte şi diavolul şi mişcă toate meşteşugurile lui ca să nu-şi piardă credinciosul.

Aşa e şi cu tine. Până când ai trăit în „lume“, în păcate, ai avut „linişte“. Acum însă ai necazuri, pentru că Satana se vede în primejdia de a-şi pierde un credincios.”

Adică, în afară de cei din Oaste, toți ceilalți suntem niște păcătoși vânduți diavolului.

2. Prozelitism tipic sectar

” „Câţi ai adus cu tine?“

Un vestitor al Domnului se dăduse pe lene şi slăbise cu râvna. Din fierbinte, se făcuse rece. Din această amorţeală, îl trezi un vis.

Într-o noapte, visă că murise şi, ajungând în faţa lui Dumnezeu, fu întrebat: „Câţi ai adus cu tine?… Unde-s cei aduşi cu tine?“…

Vestitorul se uită în jurul său, dar nu văzu pe nimeni. O spaimă mare îl cuprinse. Inima începuse a-i bate cu putere. Dar Dumnezeu îl linişti zicându-i: „Mergi încă o dată în lume, dar bagă de seamă: când vei veni, să nu mai vii singur!“. Deşteptându-se din somn, vestitorul se puse iar pe lucru şi aduse la Domnul mulţime mare de suflete.

Să luăm pe sufletul nostru şi noi, ostaşii Domnului, această istorioară! Toţi care am aflat pe Domnul datori suntem să aducem la El şi alte suflete pierdute. În Ziua de Apoi, Domnul ne va întreba câte suflete am adus cu noi fiecare dintre noi.

Să căutăm neîncetat suflete pierdute şi să le aducem la Mântuitorul!”

Caut pe fraţii mei!“ Ce slujbă frumoasă este aceasta! Să o luăm pe sufle-tul nostru, mai ales noi, ostaşii Domnului! Fie-care ostaş din Oastea Domnului trebuie să fie – să se facă – un căutător de fraţi. Noi trebuie să stăm mereu sub porunca Domnului:
– Mergeţi la fraţii voştri şi vedeţi cum stau cu sănătatea cea sufletească!

Aşa se întâmplă – şi se va întâmpla – şi cu noi. Pe căutătorii de fraţi, lumea şi oamenii cei lumeşti îi întâmpină cu batjocuri. Când te apropii de oamenii cei lumeşti cu chemările mântuirii, de departe te întâmpină cu batjocuri de acestea: Iată vine „pocăitul“!… ; iată vine iar „sfântul“ ce-la!… ; iar vine pe capul nostru „călugărul“!… ; grijiţi, măi, că vrea să ne facă şi pe noi călugări şi sfinţi!…

Fiecare căutător de fraţi, fiecare ostaş din Oastea Domnului trebuie să se aştepte la bat-jocuri. Batjocura – asta-i cea dintâi armă pe care diavolul o foloseşte contra unui creştin viu şi luptător. Batjocura! Asta-i cea dintâi probă de foc pentru ostaşii Domnului şi căutătorii de fraţi. Cine nu poate suporta această probă – acela nu poate fi ostaş în „Oastea Domnului“.

Omul cel lumesc nu se teme de nimic aşa de mult ca de această primă armă a diavolului: de batjocură; însă omul cel duhovnicesc o respinge cu bărbăţie.

Cam aşa se întâmplă de multe ori şi azi. Atâţia şi atâţia dintre ostaşii Domnului au fost purtaţi cu cărţile în spate pe la posturile de jandarmi.”

3. Propovăduiesc „ adunările” de tip sectar

” Noi, ostaşii Domnului, să dăm viaţă adunărilor duhovniceşti din vremea primilor creştini! Ori-unde suntem doi-trei ostaşi, să ne strângem în numele Domnului! Să ne întărim unii pe alţii şi apoi să păşim în lume şi pentru mântuirea altora! Să-i scoatem pe oameni din iadul adunărilor lumeşti! Să-i scoatem din iadul cârciumilor şi petrecerilor şi să-i aducem în „catacombele“ Domnului! Să-i învăţăm să-şi petreacă şi ei în cele duhovniceşti! Să-i învăţăm să citească în Biblie, să-i învăţăm să cânte Domnului, să le dăm „vin“ din „butucul cel adevărat al viţei“ şi vieţii (Ioan 15)! Să-i „îmbătăm“ cu „beţia“ cea sfântă a Duhului Sfânt!

Prin adunările şi petrecerile noastre cele duhovniceşti să le arătăm oamenilor că noi ne putem petrece şi în Domnul. Să le arătăm că aceasta este petrecerea şi bucuria noastră cea adevărată.”

4.Se plâng că sunt persecutați

Eu, de câte ori citesc poşta ce vine de la fronturi, am o mâhnire grozavă, o durere grozavă. În fiecare zi, poşta ne aduce mereu plângeri ca aceasta:

„Nu mai putem face nimic. Preotul e contra. Şcoala ni s-a închis. A trebuit să ne lăsăm de adunare“…

„N-am mai putut ţine adunări de doi ani, pentru că s-a dus fratele care ne întărea“…

„Până nu vine cineva în mijlocul nostru, nu mai putem face nimic… , nu mai putem face adu-nare… şi ne răcim… , ne împrăştiem“…

Mă uit, duhovniceşte, peste fronturile Oastei. Şi mă bucur că văd aceste adunări. Părăsiţi de toţi, batjocoriţi de toţi, fraţii ostaşi se strâng pe la casele lor. Şi Domnul Se coboară între ei, îi mângâie ca pe copilaşii Lui şi îi întăreşte.

5. Exemplul Oastei este

„Miles Cristi“

Un vestit general francez, De Sonis, a lăsat să i se scrie pe mormânt numai două cuvinte latineşti: MILES CRISTI, ceea ce înseamnă „ostaşul lui Hristos“.

Voia să spună generalul, prin aceste cuvinte, că toată gloria sa şi toate biruinţele sale le-a câştigat prin credinţă, considerându-se pe sine ca un umil ostaş în marea Oaste a celor credincioşi Domnului Hristos.

Să trăim şi noi, ostaşii Domnului, o viaţă de luptători şi biruitori, pentru ca, la sfârşitul vieţii, să ni se pună pe crucea de la capul mormântului numele ce l-am purtat: „ostaşul Domnului Hristos“.

Louis-Gaston de Sonis a fost romano-catolic, nicidecum ortodox.

6. Cei care intră în Oaste poartă un semn distinctiv ( o medalie)

Pentru cei intraţi în Oastea Domnului avem şi un fel de medalie, al cărei chip îl dăm mai jos. E un fel de semn al celor intraţi în Oastea Domnului.

Ţinem să spunem că medalia nu este obligatorie. Ţinem să spunem că şi fără medalie poate fi cineva un bun ostaş al lui Hristos. Folosim medalia să putem atrage şi prin ea pe alţii în fronturile mântuirii sufleteşti. Alături de medalie, trebuie să strălucească în lume, mai ales, faptele noastre cele bune.

Cei ce vor să aibă medalia, trebuie însă să facă un fel de Declaraţie sufletească. Şi iată de ce: Între cei înscrişi în Oaste avem şi foarte mulţi dezertori. E şi firesc să fie aşa, căci şi între cei doisprezece Apostoli s-a aflat un Iuda. Astă-vară am văzut, într-un sat, un astfel de dezertor care mersese cu medalia pe piept la… joc!

Spre a împiedica astfel de lucruri, cerem un fel de declaraţie sufletească de la cei ce vor să o poarte. Nu cerem în această declaraţie să pună omul jurământ că va ţine regulile Oastei. Îi cerem însă jurământul că, îndată ce va dezerta din rândul nostru şi va părăsi regulile noastre, nu va mai purta nici medalia, nici numele de ostaş al lui Hristos. Noi n-avem lipsă de ostaşi mulţi. Mai bine puţini şi dospiţi, căci „puţin aluat dospeşte frământătura“.

Dăm mai jos această declaraţie sufletească.

Cei ce vor să aibă medalia, vor citi declaraţia sufletească de mai jos, şi anume: unde Oastea are îndrumător, o vor citi în faţa îndrumătorului Oastei; unde sunt numai ostaşi singuratici, se va citi în faţa lor; iar unde nu sunt ostaşi, noul ostaş o va citi în faţa lui Dumnezeu şi a conştiinţei sale.

Semnul cruciuliţei e foarte potrivit şi pe timp de călătorie. Prin trenuri, pe la târguri etc. , fraţii care poartă acelaşi semn se vor recunoaşte în-dată şi se vor bucura în Domnul.”

Un ritual mai degrabă masonic decât ortodox.

7. Impun aceleași opreliști membrilor lor ca și sectarii

Reguli cu privire la băuturile alcoolice

Cu privire la băuturile alcoolice, regulile Oastei sunt următoarele:

Un bun ostaş al Domnului face cel mai bine dacă se rupe dintr-o dată, cu totul, de orice fel de băuturi alcoolice. Omul poate trăi şi fără băuturi îmbătătoare (ba încă trăieşte mai mult şi mai bine).

Oastea Domnului opreşte cu totul de la orice fel de băuturi alcoolice:

1. Pe cei pătimaşi, pe cei beţivi, pentru că în cei pătimaşi băutura a stricat cu totul orice hotar de oprire şi stăpânire. Pentru beţivi, cel dintâi pahar deschide larg uşa spre beţie.

Pentru cei pătimaşi nu este o altă cale de scăpare decât ruperea cu orice fel de băutură, pentru vecii vecilor.

2. Oastea Domnului opreşte apoi de la orice fel de băuturi alcoolice pe toţi cei necăsătoriţi (fie tineri, fie văduvi), pentru că aceştia trebuie să stăruiască în virtutea înfrânării poftelor. Băuturile alcoolice sunt cel mai mare duşman al acestei virtuţi. Virtutea înfrânării poftelor se potriveşte cu alcoolul întocmai ca uleiul cu focul. E ca şi când ai pune foc în ulei. „Nu vă îmbătaţi de vin întru care este desfrânare“ – zice Apostolul Pavel ( Efeseni 5, 18 ).

Un ostaş al Domnului nu va umbla pe la cârciumi şi nu va gusta nici un fel de băuturi pe la cârciumi, pentru că acolo sunt ispitele cele mai mari.”

Reguli despre petreceri

Un ostaş al Domnului nu se duce la petreceri, jocuri şi baluri, pentru că aşa cum se fac pe-trecerile în ziua de azi (cu beţii şi jocuri nebune), sunt aproape cu totul atrase de diavolul în slujba lui. Sunt destule alte societăţi care se întrec în a face jocuri şi baluri pe seama membrilor lor (după o astfel de petrecere am văzut, astă-vară, mame culegându-şi fiii – membri ai societăţii – de prin cele cârciumi şi şanţuri).

Societatea noastră nu se ocupă cu „aranjări de petreceri şi baluri“. Petrecerea noastră e să ne întâlnim mereu în Domnul: să ne petrecem citind în Scripturi, în cărţi şi gazete bune, să cântăm cântări duhovniceşti ….

Reguli despre sudalme, înjurături… Un ostaş al Domnului nu înjură şi nu foloseşte nici un fel de cuvânt de sudalmă. Despre acest păcat scriem pe larg în altă parte.

Cei ce suduie nu numai în Oastea Domnului n-au ce căuta, ci ei ar trebui scoşi şi din rândurile creştinilor.

Reguli despre fumat…

Un ostaş al Domnului nu fumează. De ce?

Întâi pentru că fumatul este un lucru urât şi urâcios. Îl rog pe fiecare fumător să se gândească şi să se întrebe: Oare ar putea sta cu ţigara în gură în faţa Mântuitorului? Oare rămâne, petrece şi călătoreşte împreună cu noi Domnul, când întruna tot pufăim şi scuipăm?”

Toate acestea și încă multe altele le găsiți pe site-ul lor oficial : http://www.oasteadomnului.ro/

Eu nu sunt o somitate în materie de ortodoxie. Mă străduiesc după puterile și înțelegerea mea să deslușesc aceste taine și să trăiesc în armonie cu Învătăturile Domnului nostru Iisus Hristos. Recunosc că nu întotdeauna și reușesc, dar nu mă descurajez. Mă ridic și-o iau de la capăt. De aceea vă recomand să ascultați ce spun și cei care cunosc ortodoxia și care au trăit-o, despre Oastea Domnului:

Părintele Gheorghe Anițulesei:

Voi ce părere aveți?

Nicolae Carpathia, Antihristul român care nu deranjează pe nimeni, nici măcar pe ortodocșii români (ultima parte)

Așa cum arătam în  articolul precedent se pare că urmașii lui Dan s-au răspândit în toată lumea dar mai ales în Europa. Se pare că nici Romania nu a scăpat. De ce am scris despre Dan? Pentru a dovedi că Antihristul poate veni de oriunde, chiar și dintr-o țară ortodoxă. Sigur că alegandu-se Transilvania ca origine a lui Carpathia, autorii au încercat să insinueze că acesta ar putea avea și o altă religie precum romano-catolic,  greco-catolic, reformat sau protestant. Știm cu toții că acest lucru nu se poate întâmpla atâta timp cât Romania încă mai este o țară eminamente ortodoxă. Cel puțin oficial, cel ales ca Președinte sau Rege în Romania, trebuie să fie ortodox declarat. Întâmplător sau nu, Principele Nicolae este botezat ortodox.

După cum am văzut, este suficient ca mama-sa să fie evreică din tribul lui Dan. Datorită MS Regele Mihai I, fiicele sale sunt înrudite cu Casa Regală a Angliei, stă-străbunica sa fiind Victoria (a II-a a Marii Britanii fiica Victoriei (I) a Regatului Unit. De asemenea, Casa Regala de Romania se înrudește cu toate casele regale ale Europei și chiar și cu cea a Rusiei și a Braziliei. Prin urmare și Principele se înrudește cu toate aceste case regale. Tot în articolul precedent arătam că Regina Elisabeta a II-a a Angliei are sânge evreiesc, dar din ramura lui David și tribul lui Iuda. Deci, in mod cert Principele are sânge evreiesc din această ramură. Dacă este adevărat că danezii sunt urmașii lui Dan, atunci el are și sânge evreiesc din tribul lui Dan, moștenit prin Casa Regală a Greciei. Nu știu urmșul cărui trib a fost tatăl său, Robin Medforth-Mills, dar sigur strămoșii acestuia au fost evrei care prin 1880 își botezau copiii la bisericile protestante și anglicane. Străbunicii lui Robin Medforth, John și Mary, au avut numai fete ceea ce i-a determinat, pentru a păstra numele (oare de ce era așa important) să ceară celor cu care acestea se căsătoreau să pastreze și numele Medforth. Nici mama lui Robin n-a făcut exceptie și după cum observați numele ei este primul și pe urmă cel al soțului. Sora Principelui, Karina Elizabeth a primit cel de-al doilea prenume de la străbunica sa, Mary Elizabeth născută pe 14 august 1887. Se pare că singurul merit al lui Robin Medforth Mills în această căsătorie a fost de a oferi sânge evreiesc copiilor săi, altfel nu-mi pot explica cum um bărbat care se căsătorește la 41 de ani divortează după 8 ani de căsnicie, adică la aproape 50 de ani, avand doi copii mici. Nu este exclus ca atât principele cât și sora sa să fii fost fertilizați in vitro și  poate li s-au mai adăugat și niște ”imbunătățiri” genetice, având in vedere vârsta mai înaintată a mamei, 35 ani la prima naștere și 39 la a doua.  Pe mine m-a uimit simetria dintre datele de naștere ale celor doi copii: Principele 01.04. și Karina 04.01. și faptul că Principesa a divorțat la 2 ani după ce s-a născut Karina. Dar astea sunt pur și simplu speculații de-ale mele și nu se bazează pe nimic concret. Cred că de fapt n-are nici o importanță practică modul în care a fost fertilizat.

Castelul Peleș din Sinaia, reședința de vară a regilor României, a fost construit la dorința regelui Carol I al României (1866 – 1914), pe care domnitorul l-a văzut ca pe un „sediu” al noii dinastii. Sinaia este situat la poalele munților Bucegi, deci în zona Carpaților. ” La 5 august 1866 principele Carol I al României a ajuns la Mănăstirea Sinaia, situată pe atunci în comuna Podul Neagului. Această comună își avea din 1833 reședința la Bușteni. Un proces-verbal datat 1 decembrie 1874 atestă că reședința comunei Podul Neagului a fost mutată la Sinaia, care și-a primit astfel numele în acel an (de la cel al Mănăstirii Sinaia, al cărei nume provine la rândul său de la cel al Muntelui Sinai). Probabil tot o coincidență.

În 2007, pe 30 decembrie, ” La 60 de ani de la abdicarea sa fortata, fostul suveran al Romaniei, Mihai I, a semnat duminica, la Savarsin, Statutul Casei Regale a Romaniei, document prin care principesa Margareta a fost desemnata succesoarea dinastica si mostenitoarea familiei regale romane. ….

Regele Mihai mai arata in documentul citat ca, in cazul in care natiunea romana si Parlamentul Romaniei vor considera potrivita folosirea monarhiei ca forma de guvernamant, va solicita Parlamentului sa renunte la aplicarea legii salice (prin care succesiunea la tron se facea exclusiv pe linie barbateasca, n.r.), care nu corespunde nici drepturilor din Europa de astazi, nici valorilor societatii romanesti.”  De ce a făcut acest lucru Regele Mihai, lăsând la o parte motivatia oficială? Pentru că conform legii salice moștenirea tronului României revenea Casei de Hohenzollern, Mihai ne avand urmași de parte masculină.  Pentru a întări acest act unilateral din 2007, Casa Regală  face un pas decisiv pe 10 mai 2011, când rupe legăturile dinastice cu Casa de Hohenzollern și  ”niciun membru al Familiei Regale a României nu va mai purta şi nu va mai avea dreptul să poarte, sau să folosească, vreun titlu conferit (ereditar sau ad personam) de orice Şef al Casei Princiare de Hohenzollern. Capul Casei Regale a României rămâne singura autoritate pentru aprobarea sau acceptarea oricărui titlu sau distincţie“, menţionează documentul.

Mie mi se pare ciudat ca, așa hodoronc-tronc, a reintrat în discuție monarhia constituțională, Principele Nicolae  și Casa Regală. Intr-un alt articol, istoricul Neagu Djuvara sugerează Casei Regale a României un „plan B” – nepotul lui Mihai I să fie pregătit pentru Tron. Pe Băsescu îl apucă năbădăii și dă cu barda în Regele Mihai și culmea, cei care sar în apărarea regelui sunt exact cei care în 1991 nu-i permiteau intrarea în România și-l întorceau de pe pista de aterizare înapoi la avion, adică Ion Iliescu și sleahta de jurnaliști și oameni politici ai săi, care a doua zi aruncau cu pietre în rege prin jurnale și pe la posturile mass-media. Și acum, dintr-o dată i-a prins dragul de monarhie și de rege. În lumea actuală politică, nici un președinte sau prim ministru care conduce o țară, nu vorbește public după cum îl taie capul sau în funcție de dispoziția în care se află. Toți spun ceea ce li se dictează de către ”consilieri”. Așa că nici Băsescu n-a vorbit de capul lui, cum cred mulţi, doar pentru că el e mai zbuciumat de felul lui. În opinia mea, planul e unul bun: puneţi-l pe Băse să-l vorbească de rău pe rege şi toți cei care nu-l iubesc (și ”e mulți”) vor sări în tabăra cealaltă, care ține cu regele.In lumea politică coruptă și mizeră în care trăim, Principele este ca o boare intr-un canal. O persoană tânără, educată și mai ales fără trecut politic care ar cuceri repede pe cei de o generație cu el.

Ca o mică paranteză: știți de ce a sărit Iliescu în apărarea regelui Mihai? Pentru că el este cel care l-a ” introdus” pe Radu Duda în familia regală, făcându-i un serviciu tatălui acestuia, fostul său coleg la secu din 1970 și membru marcant al PDSR-ului de după Revoluție, Rene Duda. ” O explicatie destul de pertinenta a venit, cu ceva timp in urma, din partea ziaristei de origine romana Nicoleta Franck, o apropiata a Casei Regale, care a scris mai multe carti despre Rege si care a afirmat, negru pe alb, ca „principele” Radu ar fi, de fapt, „un securist infiltrat in familia regala cu scopul de a compromite Casa Regala”, iar artizanul acestei manevre ar fi nimeni altul decat fostul președinte Ion Iliescu. …

Deci scenariul plasarii controlate a lui Duda in patul Margaretei se sustine, cel putin teoretic. Intr-un articol publicat de cotidianul Adevarul, printul Radu a negat acuzele de presupuse legaturi cu Securitatea: „Eu nu am colaborat cu Securitatea. In 1986 s-a incercat racolarea mea. Am refuzat politicos si de atunci nu am mai fost contactat.”

Problema e ca, in 1989, numele lui Duda a fost gasit, la Iasi, pe o lista cu mai mult de 1.000 de oameni, „persoane de sprijin” ale Securitatii. Intr-un alt interviu pentru acelasi cotidian, Duda a explicat ca in 1986, Securitatea i-a cerut sa colaboreze datorita carierei sale de succes ca actor: „Toti cei care reprezentau ceva stiau ca exista acest risc”, de a fi chemat de catre Securitate pentru a deveni informator.

Succesul respectiv insa era cel putin discutabil: la acea data, Duda lucrase doi ani pe scena din Iasi ca proaspat absolvent de teatru si urma sa plece in al doilea si ultimul sau turneu cu teatrul in strainatate, in Israel, in compania a doi renumiti actori romani. Lucru ciudat si neuzual pentru stilul de lucru al Securitatii, care nu prea inghitea esecurile: Duda a refuzat sa semneze angajamentul, dar a plecat, totusi, in turneul in Israel.

Fostul sef al filialei locale din Iasi a Securitatii a explicat, intr-un interviu, ca „persoanele de sprijin”, ca Duda si alti cei peste 1.000 de oameni de pe lista respectiva, nu erau informatori, nu semnau vreun angajament cu Securitatea, nici nu primeau bani, ci erau membri ai PCR, in special, cei care calatoreau in strainatate, racolati de Securitate cu acordul partidului pentru a indeplini misiuni bine definite pentru o perioada limitata de timp. El a confirmat ca lista respectiva e reala.” Dacă ați citit https://mucenicul.wordpress.com/2011/02/27/ion-iliescu-o-biografie-mai-putin-cunoscuta-si-neoficiala/ atunci veți înțelege că Iliescu l-a ajutat pe Radu Duda pentru că-i reamintea de el în tinerețe: acesta, ca și el, era fiul unui comunist și securist și al unei țigănci spălate ( Gabriela Constandache) în căutare de oportunități pentru el dar și de moduri de a duce la îndeplinire planurile trasate de serviciile care  investitiseră în formarea lui. Înduioșător, nu?

Se spune că Radu Duda este homosexual. ” O anumita declaratie a principelui, facuta intr-un interviu acordat revistei Observator plus, a turnat, fara sa vrea, gaz pe focul acestor barfe: Duda a recunoscut ca filmul sau preferat este „Brokeback Mountain”, povestea de dragoste dintre doi cowboy gay, „una dintre cele mai miscatoare si emotionante, pline de inspiratie si adevar pelicule ale ultimilor ani”, dupa cum spunea el. De asemenea, el s-a declarat un fan devotat al actorului Heath Ledger, care interpreta unul dintre rolurile principale. O marturisire care era mai intelept, poate, sa nu fie facuta.” Poate așa se explică și de ce principesa Margareta și-a luat un soț cu 11 ani mai mic decât ea deși era prea bătrână ca să mai facă copii atunic când s-a măritat (avea 47 de ani). Așa erau amândoi mulțumițiȘ ea nu rămânea fată bătrână el aveaa acoperire pentru ” micul său defect ”. Ori poate e vreo meteahnă a fiicelor mai mari ale regelui, pentru că și Principesa Elena și l-a luat pe al doilea soț cu 15 ani mai tânăr? Cert este că în jurul familiei regale și a Principelui se țese o mică conspirație, cu sau fără voia acestora.

Nu pot să afirm că Principele știe sau nu știe de rolul care i se pregătește din umbră, dar pot să spun că există posibilitatea ca el să fie unul dintre candidatii pentru postul de Antihrist. Cum ai putea să-i distrugi mai bine pe ortodocși, care se știe că sunt considerați cei mai mari dușmani ai Antihristului si NWO, decat din interior? Aduceți un Antihrist ortodox și puteți fi siguri că doar o cantitate infimă, mai ales dintre ortodocși, nu-l va urma. N-ați crede, nu? Atunci uitați-vă la aceste două poze și poate o să-mi dați dreptate.

Principele Nicolae și logodnica sa irlandeză, Rebecca Margaret Byatt

In Anglia alături de prietenii de suflet. Nicolae e cel cu plete.

Patriarhul Georgiei şi-a salvat ţara de la un declin demografic catastrofal

Succes uriaş al unei campanii pe cît de inedite, pe atât de eficiente. Oferta patriarhului Georgiei, Ilia al II-lea, de a boteza personal fiecare al treilea copil al aceleiaşi familii a salvat ţara de la un declin demografic catastrofal.

Patriarhul Ilia al II-lea al Georgiei a botezat sute de bebeluşi, de Bobotează / FOTO: REALITATEA TV

Mii de părinţi cu nou-născuţi în braţe au participat la cel de-al 15-lea botez în masă oficiat de patriarhul ortodox georgian chiar de Boboteaza pe stil vechi.

Ilia al II-lea a lansat iniţiativa în 2007, cînd, pentru al doilea an consecutiv, Georgia devenise ţara cu cel mai accelerat declin demografic din lume.

Pînă la sfârşitul lui 2008, rata natalităţii crescuse cu 20%, pentru prima dată după 10 ani, iar de atunci se află, în ciuda dificultăţilor economice, în continuă creştere.

Pînă în prezent, 7000 de nou-născuţi au fost botezaţi de capul bisericii ortodoxe georgiene. În 2010, potrivit statisticilor, în Georgia numărul naşterilor l-a depăşit pe al deceselor cu 12.000.

Patriarhul Ilia al II-lea este una din cele mai respectate figuri publice a Georgiei, o ţară unde 80% din populaţie se declară creştin-ortodocsă practicantă şi unde biserica are un cuvînt greu de spus şi în afacerile statului.

Inca un ierarh roman plin de „har”

Informatia am preluat-o de la :  http://garduldefier.wordpress.com/2010/11/19/serafim-joanta-accepta-casatoria-cu-sectarii-altul-care-se-cere-caterisit-din-ortodoxie-alt-smintit/

Nu va mai mirati ca oamenii pleaca la alte culte daca un mitropolit ortodox, Serafim Joanta, spune ca si ei sunt la fel de crestini ca noi si ca fac aceeasi lucrare.

Fiecare cult îşi are uscăturile lui: Croitor(aşu’) cel Viteaz îşi arată fraţii colaboratori cu…Secu

Un pastor penticostal din Constanţa a demonstrat într-o carte că toţi şefii cultului de până în 1994 au colaborat cu Securitatea.

De două săptămâni, penticostalii români – peste 330.000, potrivit ultimului recensământ – sunt în mare forfotă. Un tânăr pastor din Constanţa, Vasilică Croitor, a arătat că toţi cei care au fost la conducerea cultului de la autorizarea sa în 1948 până în 1994 au fost, fără excepţie, colaboratori ai Securităţii. Că îşi turnau fraţii pentru putere şi bani, primiţi cu chitanţă de la serviciile secrete.
Sub titlul „Răscumpărarea memoriei”, dat cărţii şi unui blog, pastorul Vasilică a declanşat, astfel, o dezbatere unică în peisajul românesc privind atitudinea duplicitară în perioada comunistă a ierarhilor unui cult.

Turnător din turnător se face

„Trecerea de la loialitatea faţă de Dumnezeu la slugărnicia fără rezerve în serviciul lui Mamona a fost concepută de Securitate cu precizia unui ritual iniţiatic. «Candidatul» era supus mai întâi unei atente verificări prin informatorii din jurul său. Informaţiile culese de la fraţi erau obţinute în anchetă sau prin delaţiune”, descrie mecanismul recrutării autorul cărţii.

El exemplifică, pe baza documentelor, cu cazul lui Gheorghe Bradin, alias „Scorţaru”, primul preşedinte al cultului, care a dat informaţii utile în recrutarea celui care i-a succedat în funcţie după moarte, Pavel Bochian.

Acesta din urmă, sub numele de cod „Luca”, a devenit apoi, o arată documentele, unul dintre cei mai zeloşi informatori din cadrul cultului. Astfel a şi fost, de altfel, propulsat în funcţia de preşedinte interimar în 1962, funcţie deţinută până în 1987. Atunci, Departamentul Cultelor a dat, în sfârşit, aprobarea pentru organizarea de alegeri. Întrucât câştigătorul nu era cel agreat de Securitate, Pavel Bochian a fost reimpus.

La Revoluţie s-a retras, totuşi, din funcţie. Succesorul Emil Bulgăre a fost şi el colaborator în tinereţe, însă în documente se menţionează că a fost abandonat ca urmare a invocării clauzei de conştiinţă de către acesta. Consecinţa a fost excluderea din pastoraţie până la Revoluţie, când a devenit preşedinte.

Urmează deconspirarea celor în funcţii

„Din fericire, în perioada comunistă, în cadrul cultului penticostal, în subteran, a funcţionat şi o biserică paralelă. Oamenii nu aveau niciun respect pentru şefii cultului, care erau manipulaţi de sistem şi care au acceptat o structură organizatorică centralizată improprie penticostalilor, caracterizaţi în toată lumea de autonomia bisericilor locale”, spune Vasilică Croitor, vicepreşedinte al Comunităţii Regionale Constanţa.

Din funcţia pe care o are în cadrul cultului, pastorul a cerut, în 2006, la Congresul penticostalilor, înfiinţarea unei comisii care să analizeze impactul regimului comunist asupra Bisericii, inclusiv fenomenul colabo raţionist. Răspunsul nu l-a primit nici până azi, ceea ce l-a provocat să meargă mai departe: să ceară la CNSAS pentru studiu dosarele reprezentanţilor actuali ai cultului.

„Să deconspire mai întâi Biserica Ortodoxă”

Pavel Riviş Tipei, actualul preşedinte, spune că, în ce-l priveşte, nu are emoţii.

„Congresul Naţional Bisericesc se în truneşte peste o lună şi atunci vor fi luate în discuţie aceste informaţii”, spune preşedintele, care dă un răspuns retoric la întrebarea de ce cultul nu a făcut un demers oficial de deconspirare. „Să deconspire mai întâi Biserica Ortodoxă, că este majoritară, apoi o să facem şi noi asta”. Demersul deconspirării celor vii are o miză cu atât mai mare cu cât 2010 este an electoral, iar alegerile în comunităţile locale deja au început.

„Vasilică Croitor este un fel de Lucian Boia penticostal pentru că se luptă cu mai multe mituri. Din păcate, nu există o carte similară scrisă de un cleric ortodox şi care să nu fi fost exclus din biserică”, a apreciat istoricul Cristian Vasile la lansarea cărţii „Răscumpărarea memoriei”.

MISIUNE. Vasilică Croitor conduce mai multe biserici penticostale din sud-estul ţării şi este vicepreşedintele Comitetului Regional Constanţa

DECORAT DE ILIESCU

Nicky Pop, pastorul cu legendă creată de Secu?

Singura persoană în viaţă dintre cele deconspirate este Nicky Pop, pastorul celei mai mari biserici penticostale a românilor din America, cea din Portland.

Potrivit lui Croitor, Pop a fost colaborator cel puţin din 1973, iar în 1978 a reuşit să plece cu viză de turist în Statele Unite, fiind considerat adept al „mişcării Goma”.

În realitate, se deduce din carte, o legendă creată pentru o mai utilă infiltrare. A reuşit rapid să se stabilească în State şi să revină în vizită în 1980.

Atunci a dat Securităţii informaţii consemnate în 18 pagini. Pastorul Pop s-a apărat recent într-un interviu la Romanian Television Network din Chicago, în care arată pe larg cum ar fi fost, de fapt, urmărit şi hărţuit de Securitate, înainte de a emigra.

În 2004, Pop a fost decorat de preşedintele Iliescu cu Ordinul Serviciul Credincios în grad de Comandor. „În acelaşi an, aceeaşi decoraţie au primit-o doi angajaţi SIE, al căror nume nu e făcut public. Mă întreb dacă este o coincidenţă”, spune Vasilică Croitor.

ÎN VIZOR. Nicky Pop apare în documente cu numele de cod "Picu Emil"

Articol preluat din Evenimentul zilei.

Mi se pare de bun-simt gestul lui Iliescu. Cei care au „luptat” de aceeasi parte a baricadei trebuiesc recompensati, ceilalti impuscati ( n-am gasit alta rima).

Satanism in Mitropolia Bisericii Ortodoxe Ruse-Sanctificarea mainii care poarta blestemul

Traducere din limba rusa

În Eparhia Tver intre 29.05-18.06, a avut loc a 12-a Procesiunea Volga

 Prin tradiţie, fiecare astfel de procesiune se ocupă de un eveniment important la nivel national. În acest an, acest eveniment a fost aniversarea a 65-a a Victoriei. Procesiunea, inceputa de la izvoarele râului Volga si continuata de-a lungul albiei şi terenurilor pe unde trece aceasta, a avut loc in 16 orase si districte din regiune. Pe tot parcursul s-a purtat o racla- chivotul cu moaştele Sfântului Mucenic Gheorghe.

La Sf. Liturghie de la [biserica]Sf. Nicolae din Myra, unde a servit Arhiepiscopul de Tver şi Victor Kashin şi, în procesiunea care a vut loc la templul de la izvoarele Volgai, a fost comisă o vodoo-şenie de rang, la care au participat un număr mare de pelerini, distinşi invitaţi, membri ai publicului.

În această zi, cele mai multe municipalităţi din regiunea Tver si-au trimis delegaţii la festivalul din Volgoverkhovye . Au tinut discursuri Arhiepiscopul de Tver şi preşedintele Kashin, guvernatorul regiunii Tver, preşedintele Adunării Legislative şi alti funcţionari.

Pentru a înţelege magnitudinea acestui consens „în materie de cooperare între Biserica şi activităţile de stat, doar uitati-va la” programul complet „.

Părea că acest eveniment nu poate fi decat unul fericit, dar …!  Dar, în loc de bucurie spirituala inima s-a frant de o durere extrem de profunda.

În timpul procesiunii, poporul ortodox a sărutat „mâna dreaptă a lui Satan, inchinandu-se la ea ca la o relicvă mare – mâna dreaptă cu moaştele Sfântului Gheorghe, patronul sfant  al victorioasei armate ruse”.

Aceasta aproximativ demono-blasfemie şi satanismul au luat locul binecuvântarii directe a episcopului ce guverneaza dioceza şi preoţia.

Avand o senzaţie de murdărie spirituala, oamenii Ortodocsi din Tver au trimis o scrisoare, subliniind confuzie lor:

„Dragi fraţi şi surori!


Cerem ajutorul vostru şi consiliere caci ne aflam[traim] într-o jenă extrema şi ne temem că ceea ce s-a întâmplat la noi se poate repeta şi în alte oraşe din Rusia.

Noi, la fel ca toţi oamenii ortodocsi, il cinstim din toata inima noastra pe Sf. Gheorghe Invingatorul şi am visat la fericirea de a ne inchina relicvei lui.

Si ce oportunitate! În ajunul vizitei Patriarhului Chiril la Tver a ajuns la noi procesiunea Volga cu chivotul  sub forma mainii drepte ce da binecuvântarea , care trebuia să fie o parte din moastele sale.

Dar bucuria noastră a fost afectată. Dreapta, la o examinare mai atentă s-a dovedit a fi  o binecuvântare, dar profanata. Faptul că degetele de la mâna lui dreaptă, au fost puse dintr-un un motiv oarecare, vertical, [dovedeau] în mod clar au fost aranjate într-un bine-cunoscut simbol satanic – „capra”( coarnele satanei-n.m). Spre deosebire de binecuvântarea creştină, care leagă degetul mare şi indicele pe de o parte, la cea reprezentând racla cu relicve, au fost conectate degetul mare şi degetele din mijloc, indicele şi degetul mic – fiind pe verticală.

Fotografiile arată că chivotul mai repede poate fi privit ca un obiect de cult anti-creştin sau păgân, care are sub formă de coarne degetele: indexul şi degetul mic, simbolizand cultul „Caprei” – Lucifer.


Cei mai mulţi dintre noi, datorita binecuvântareii care insotea chivotul, nu s-au simţit bine, copiii au plâns.


Dacă suspiciunile noastre sunt corecte, atunci am fost ademeniti să ne închinam la un idol, Baphomet, şi procesiunea s-a transformat într-un act de profanare a ţării noastre şi a Credinţei Ortodoxe.

Iertati-ne, dacă v-am produs confuzie. Vă rugam, judecati şi dati-ne o evaluare biserieasca despre cele întâmplate.

Cetăţenii Ortodocsi din Tver.

Preotii ortodocsi cu asa-zisa mana a Sf. Gheorghe si cu un banner pe care se afla o stea inversata si numarul 65(pentru victorie)
Icoana Sf.Mare Mucenic Gheorhe-pictura de baza
Soborul de preoti din Tver

Comentariu: Nu cred ca cineva care crede in Dumnezeu Tatal, Fiul si Sfantul Duh se mai poate indoi ca traim vremurile de pe urma, dupa o astfel de procesiune”ortodoxa”. Doamne, pazeste-ne si apara-ne!