10 lucruri pe care le-am învățat în timpul loviturii de stat Covid

Ceva cu potențial pozitiv din întregul dezastru Covid-19 este că am descoperit o mulțime incredibilă de lucruri  despre societatea în care trăim. Acest fapt va fi crucial dacă vom reuși să evităm o decădere într-un viitor de coșmar al sclaviei tehnologico-fasciste.

Vom avea o nouă perspectivă asupra a ceea ce a devenit lumea noastră și a ceea ce ne-am dori să fie în deceniile și secolele viitoare. Și „noi” înseamnă noi. În timp ce majoritatea, aparent, nu au învățat nimic din cele întâmplate, în cele din urmă ne vor ajunge din urmă.

Nu există nicio modalitate prin care cunoștințele dobândite de 15% sau 20% din populație trezită să nu ajungă să fie împărtășite de aproape toată lumea. Odată ce adevărul iese la iveală, tinde să rămână afară. După cum spunea HR Haldeman cu atât de înțelepciune, „nu puteți pune pasta de dinți înapoi în tub”.

Iată zece lucruri pe care le-am învățat în timpul loviturii de stat Covid .
Liderii G7
Liderii G7

1. Sistemul nostru politic este corupt fără speranță. Practic, toți politicienii sunt corupți fără speranță. În niciun partid politic nu se poate avea încredere. Toate pot fi și au fost cumpărate.

2. Democrația este o farsă. Este o farsă de foarte mult timp. Nu va exista niciodată o democrație reală atunci când banii și puterea înseamnă același lucru.

3. Sistemul nu se va da înlături de la nimic pentru a-și menține puterea și, dacă este posibil, își va crește nivelul de control și exploatare. Nu are scrupule. Nici o minciună nu este prea revoltătoare, nici o ipocrizie nu este prea dezgustătoare, nici un sacrificiu uman nu este prea mare.

gf PIC

4. Așa-numitele mișcări radicale nu sunt de obicei nimic de genul. Din orice direcție pretind că atacă sistemul, ele doar se prefac că fac acest lucru și servesc pentru a canaliza nemulțumirea în direcții care sunt inofensive pentru clica puterii și chiar utile pentru agendele sale.

5. Orice voce „disidentă” de care ați auzit vreodată prin intermediul mass-mediei corporative este probabil falsă. Sistemul nu face publicitate gratuită dușmanilor săi reali.

6. Majoritatea oamenilor din societatea noastră sunt lași. Vor renunța la toate valorile și principiile minunate cu care s-au lăudat zgomotos toată viața doar pentru a evita cea mai mică șansă de oprobriu public, neplăceri sau chiar pierderi financiare minore.

7. Mass-media de masă nu este altceva decât o mașină de propagandă pentru sistem și acei jurnaliști care lucrează pentru el și-au vândut sufletele slabe, punându-și abilitățile de scriere (adesea minime) la dispoziția Puterii.

Londra. Arestări la mitingul anti-lockdown de sâmbătă. Mii de persoane au  manifestat în Hyde Park | Ziarul Românesc UK - știri pentru românii din  Marea Britanie
https://ziarulromanesc.net/

8. Poliția nu este în slujba publicului, ci în solda unei minorități puternice și extrem de bogate care încearcă să controleze și să exploateze publicul pentru propriile sale interese înguste și lacome.

9. În oamenii de știință nu se poate avea încredere. Ei vor folosi puterea hipnotică a halatelor lor albe și statutul de autoritate în beneficiul oricui le finanțează munca și stilul de viață. Cel care plătește face regula.

10. Progresul este o iluzie înșelătoare. „Progresul” creșterii automatizării și industrializării nu merge mână în mână cu un progres al calității vieții umane , ci, de fapt, îl va reduce „progresiv” până la dispariția completă.

Winter Oak

Au mai trecut o grevă generală și două manifestații violente și…..nu s-a schimbat nimic. Dormiți liniștiți, UE și FMI veghează la bunăstarea dumneavoastră!

Greva generală de ieri din Grecia și demonstrațiile de ieri și alaltăieri din Spania, ambele evenimente soldate cu violențe, dovedesc încă o dată că așa zisa putere populară este egală cu zero tăiat în patru. Atâta timp cât masele se vor ridica împotriva guvernelor și mai ales a guvernărilor lor dezastruoase doar la inițiativa sindicatelor sau a unor lideri de partide care au pierdut ciolanul, nimic nu se va schimba. Și liderii de sindicate și cei de partide fac parte din același sistem  și nu luptă decât pentru binele lor propriu.

Ieșirile în stradă, soldate în 90% din cazuri cu violențe și fără  nici o urmare benefică pentru demonstranți, nu fac decât să alimenteze ideea că n-are nici un rost să te opui sistemului, că el oricum e mai puternic decât tine. Este ceea ce de fapt și urmăresc cei de la putere. Imaginile de la aceste demonstrații, care fac înconjurul lumii și sunt difuzate pe toate canalele de televiziune, au un singur scop: înregistrarea, conștientă sau inconștientă, în mințile devoratorilor de televiziune a ideii că, în ciuda faptului că elitele sunt mai puțin numerice decât noi, ele dețin puterea și nu masele. Și se pare că funcționează. Adevărul este că ele au puterea de a manipula (evenimente, informații, minți) dar și mai adevărat este că lumea se lasă manipulată, voluntar sau involuntar.

Dacă ne uităm puțin în trecutul istoric al omenirii, vom vedea că nici o răscoală, nici o revoluție și nici o grevă n-a avut sorți de izbândă decât atunci când cei din umbră au dorit să mai promoveze un punct de pe agenda lor de lucru.

Nu va exista niciodată o mișcare cu adevărat populară ( fără sindicate, partide și alte organizații animatoare) atâta timp cât fiecare se va gândi doar la binele propriu și nu la cel general.

Ieșitul în stradă, care nu face decât să dea apă la moară guvernanților și carne de tun  polițiștilor, nu-și are rostul. O rezistență generală dar invizibilă este mai de temut decât o gloată nemulțumită ce-și varsă năduful în stradă. Cum credeți că ar reacționa guvernul dacă, într-o zi, nimeni n-ar mai merge la muncă, nimeni n-ar mai plăti taxele, nimeni n-ar mai cumpăra decât strictul necesar? Cum ar reacționa dacă la alegeri nu s-ar duce nimeni să voteze? Ce ar putea face? Dar sigur asta nu se va întâmpla pentru că oamenilor le este frică, pentru că sunt egoiști și pentru că fiecare se gandește numai la el și numai la ziua de azi sau maximum la cea de mâine. Nimeni nu se gândește că, nu peste mult timp, acei bani mărunți pe care-i câștigă și pe care, în marea lor majoritate îi dă înapoi tot statului, sub diferite forme, nu-i vor mai ajunge nici pentru subzistența zilnică. Oamenii nu se mai gândesc nici măcar la proprii lor copii, pe care îi  înrobesc cu bună-știință datorită lașității lor. Pe zi ce trece nu mai avem nimic uman în noi dar sperăm,  ticăloșindu-ne împreună cu cei ce ne ticăloșesc, că mergând la biserică și rugându-ne Domnului ne vom mântui, că doar așa vrea Domnul să fie și toate se întâmplă cu îngăduința Lui. Nimic mai neadevărat ca asta dar foarte simplu și plăcut auzului nostru.

Este o mare diferență între a îngădui și a răbda. Dumnezeu ne rabdă și pe noi și faptele noastre dar asta nu înseamnă că le și îngăduie. Așa cum un părinte adevărat rabdă prostiile copiilor lui dar nu înseamnă că le și îngăduie. Spuneam într-un alt articol că folosim prea ușor anumite cuvinte, fie pentru că nu cunoaștem semnificația reală a cuvântului, fie pentru că nu dăm importanță acestei semnificații sau pentru că folosește scopului nostru.

Conform DEX-ului a îngădui înseamnă a fi în tot sau în parte de acord cu ceva. Nu pot să cred că Dumnezeu îngăduie toate mizeriile care se întâmplă în societatea actuală. Nu pot  să cred că Dumnezeu este de acord  să moară copii și oameni nevinovați datorită războaielor justificate doar de dorința unora de a acapara cât mai multă putere și de a subjuga. Nu cred că Dumnezeu îngăduie ca copiii să fie molestați chiar de reprezentanți ai bisericii. Nu cred că Dumnezeu îngăduie, în numele așa-zisei credințe în El, să ne omorâm unii pe alții sau între noi. Noi îngăduim toate acestea prin lipsa noastră de atitudine și prin scuza pe care singurim ne-o oferim în numele Lui. Dumnezeu doar ne rabdă pentru că ne iubește prea mult și pentru că speră să poată salva cât mai mulți dintre copiii săi din mijlocul urgiei care va veni. Oricât de rău este un copil, un părinte adevărat nu va înceta niciodată să-l iubească și să spere că într-o zi el va reveni la calea cea dreaptă. De aceea și Dumnezeu tot amână momentul urgiei cele mari. Dar faptele noastre de zi cu zi și vocile celor nevinovați care strigă către El după ajutor  nu-i vor mai lăsa prea mult timp. Acesta este Dumnezeul în care cred eu și pe care îl descrie Noul Testament. Un Dumnezeu blând, iubitor și răbdător, dar nu îngăduitor la fapte strigătoare la cer. Dumnezeu ne-a creat după chipul și asemănarea Lui dar noi nu avem dreptul să-L asemănăm cu noi și să-L facem  părtaș la nelegiuirile și lașitățile noastre. Este simplu să te ascunzi în spatele Lui și prin asta să-ți spui că ești cucernic și umil. A te umili în fața Domnului e una și a te umili în fața sistemului și a oamenilor de la putere este alta.Noi nu suntem robi ai lui Dumnezeu ci ai unui sistem și ai banului. Robia Domnului e ușoară și nu cere decăt respectarea unor valori fundamentale. Dar se pare că ne place  mai mult cealaltă pentru că ne permite să etalăm ”veleitățile”, de orice fel. Ar fi prea frumoasă și prea monotonă o lume în care toți sunt la fel de frumoși, la fel de deștepți, la fel de bogați și de egali. O lume în care nimeni n-are nimic de ascuns sau de ce să se ascundă.O lume pe care noi nu o îngăduim pentru că nu se potrivește cu eul nostru.