ASCULTAȚI ȘI JUDECAȚI SINGURI: AUDIO Agerpres a publicat DOVADA că arhimandritul Ciprian Grădinaru a declarat că SE VACCINEAZĂ, deși ulterior a spus că nu a făcut astfel de afirmații

Nu știu ce este mai rușinos faptul că prima dată a spus că se va vaccina sau faptul că știind că  minte a avut curajul să spună că alții mint. Judecați-mă cum vreți dar mie personal nu-mi inspiră deloc încredere chipul omului acesta. Nu-l cunosc dar sincer îmi pare rău pentru cei care îl au drept duhovnic. Și mai vreau să vă spun un lucru, ca cineva care trăiește printre ei de zeci de ani, nu aveți încredere în greci nici chiar atunci când vin cu daruri. Eu aș spune mai ales atunci. Mă refer la Iulian Capsali și Theodor Paleologlu, care mai mult decât a fi greci, sunt fanarioți. Cât despre activenews întotdeauna am avut o reticență în ceea ce îi privește. De aceea prefer să nu preiau prea multe știri de acolo.  Adevărul este că eu stau cam prost la capitolul încredere în oameni, mai ales în cei publici și foarte vocali. Deformație profesională.

Revenind la subiectul nostru mi se părea mult mai cinstit din partea părintelui să recunoască că a spus că se va vaccina dar că între timp s-a răzgândit sau chiar că se va vaccina dar că nu a dorit să îndemne pe nimeni, decât să arate public pe cineva cu degetul și să spună că aceștia au mințit. Să mărturisești strâmb împotriva aproapelui este un păcat pe care l-a menționat însuși Dumnezeu, Cel pe care se presupune că părintele îl slujește. Simt o mare dezamăgire și-mi pare rău că nu am greșit eu .

Cineva m-a acuzat după ce am publicat articolul. Iată comentariul:

Aţi răstălmăcit cuvintele Părintelui Ciprian şi smintiţi oamenii. Dânsul spune că se va vaccina, când, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, cu ajutorul oamenilor luminaţi ai lui Dumnezeu, se va crea un vaccin adecvat. Deci, nu cu cele actuale.

M-aș bucura să fie așa cum spui tu. Timpul o va dovedi.

Cred că nu are rost să mai spun nimic. Eu îmi asum întotdeauna cele spuse sau făcute de mine, cu voie sau fără de voie, și suport consecințele oricare ar fi ele. Oana nici măcar nu s-a obosit să scrie pe blogul lui saccsiv de unde era republicat articolul. Nu mă deranjează asta și chiar m-am bucurat când a apărut dezmințirea și am republicat-o. Bucuria însă mi-a fost de scurtă durată.  Din păcate oamenii nu mai fac diferența dintre Biserica lui Dumnezeu și instituția BOR, două lucruri total diferite. Preoții, de la mic la mare, sunt oameni, deci sunt supuși greșelilor și tentațiilor. Nimeni nu se așteaptă ca ei să fie sfinți pentru că dacă ar fi locul lor ar fi în Rai nu aici pe pământ. Nu toți devin preoți pentru că au o chemare, la fel ca și doctorii, profesorii, avocații, etc.

Nu sunt formator de opinie și nu încerc să smintesc pe nimeni. Faptul că public sau comentez o știre nu înseamnă că încerc să o impun cuiva. În plus, în materie de credință și încredere nu cred și nu mă încred decât în Dumnezeu și numai  în EL.

Traficul de morţi de la Roşia Montană. Goana după aur, varianta românească

De Oana Moisil, foto: Rene Zieger, Alexandru Vakulovski

20 points on reddit

Din 2004, la Roșia Montană se face trafic de morți. „Se dezgroapă”, „se duc”, „se scot”, „se reînhumează”, „se plantează”, „se mută la oraș”, „se cumpără”. Ilegal, la bucată sau cu toptanul. Astea sunt expresiile localnicilor care mi-au povestit cum compania Roșia Montană Gold Corporation plătește deshumări pentru că are nevoie să mute tot ce mișcă sau putrezește pe-acolo, ca să înceapă exploatarea aurului. Anul trecut, am fost de opt ori la Roșia Montană, ca să înțeleg cum febra aurului s-a infiltrat doi metri în adâncurile localității. În timp ce documentam subiectul, visele cu morți sfârtecați ajunseseră o normalitate.

Din cimitirele Roșiei Montane, morții au fost reînhumați în nord-vestul țării, în funcție de noua locuință a strămutaților. Numărul lor exact nu poate fi aflat, deoarece persoanele implicate refuză să dea informații. (hartă de Luminiţa Dejeu)

Startul deshumărilor a fost dat de Gabriela Szekely, o pensionară fostă învățătoare timp de 17 ani în Roșia Montană. I-am aflat adresa dintr-o carte de telefoane și am găsit-o într-un bloc clujean cu patru etaje, singură, șchioapă și înfofolită într-un halat brodat. Se mutase aici în 2003. <<În contractul de vânzare-cumpărare a bunurilor era scrisă și exhumarea, dar am văzut asta un an mai târziu. Le-am spus că vreau să-mi aduc soțul cât de repede, ei au suportat absolut toată cheltuiala, iar eu am fost foarte mulțumită. A costat mult. Cam o sută.”  Adică o sută de milioane de lei vechi, banii RMGC cu care doamna Szekely a cumpărat un loc de veci pentru ea și soţul ei, în Cimitirul Central, cel mai scump din Cluj-Napoca. Mi-a spus: „Atât de adâncă o fost groapa, încât și eu încap acolo. Dar n-aș mai avea puterea să-mi dezgrop soțul încă o dată”.

După prima deshumare, în Roşia Montană au început să circule zvonuri despre „morţii care se duc”. Dorinţa „de a-şi avea morţii aproape” s-a răspândit ca o epidemie printre cei care şi-au vândut proprietăţile companiei, iar cimitirele comunei s-au umplut de muşuroaie de doi metri lungime. Printre localnici se zvonește că adevăratul motiv care grăbește golirea cimitirelor este prețul unui mort – aproximativ două mii de euro. Sorin Jurcă, proprietarul unuia dintre magazinele din Roșia, mi-a povestit: „Pentru mine a fost un şoc. Mătușile mi-au deshumat bunicii fără să ştiu. Mi-au zis că sunt prea sensibil şi poate nu aş fi venit să văd. Şi să stau liniştit, că nu au luat bani, deşi eu nici nu le-am întrebat asta”. Am realizat cât de sinistră e situația când Andrei Gruber, proprietarul hostelului în care mă cazasem, mi-a explicat: „La toți care deshumează le dau și un loc de veci în plus. Așa îi conving pe bătrâni, care scapă de grija costurilor pentru propria groapă”.

La fiecare deshumare, firma de pompe funebre revendică gardul, crucile, florile…

Dorel, poreclit Calu’, gropar în Roșia Montană din 1975, mi-a povestit: „Familia Furtuna a dus zece odată. Banul ăsta, bată-l dumicatu’, lăcomește, mă. Toți zic că nu iau, dar iau. Mie să-mi deie un milliard să-i scot pe mama și pe tata, nu îi duc.” De când s-a apucat de meseria asta, Dorel nu a deshumat pe nimeni, până într-o duminică din 2004,când preotul unitarian Arpad Palfi zis și Arpi l-a chemat să „scoată o femeie”. „Păi dacă îngrop, pot să și dezgrop!” Ca să-mi dea curaj, mi-a umplut un pahar cu bere și mi-a povestit: „Eram cu nepoata femeii, trei călugări și Arpi. Eu credeam că trebuie făcută iar groapa, dar am săpat 80 de ţanti (n.r.: centimetri) și un călugăr mi-o zis să mă opresc, că e de-ajuns un pic de copcă. Am rupt sicriul cu târnăcopul, am luat-o de picioare, am scos-o afară, am băgat-o în sac şi ei au dus-o. Era exact cum am îngropat-o, numai unghiile şi părul crescuseră.”

A fost singura deshumare pe care Calu’ a făcut-o, dar a mai fost martor la una, faimoasă, despre care știau toți roșienii cu care am vorbit – a fostului director al minei de stat din Roşia Montană, Alexandru Toderaş. Calu’ mi-a zis: „Nepotu-so mi-a telefonat pe la trei să stau cu el la mormânt, de frică să nu-i fure gardul (n.r.: de către angajații firmei de pompe funebre). Era cu o ladă de bere. Noi am tot băut și ăia au tot săpat. Nu ştiam că trebuie să tragă aşa de el. Au făcut un fel de tranşare a coșciugului şi când au tras, pentru că locul era foarte strâmt, a ieșit fără cap. L-au scos apoi cu-n cârlig. După cinci ani, nu putrezise. L-au și fotografiat.” Povestea mi-a fost confirmată de încă un localnic martor la deshumare, care m-a rugat să-i păstrez confidenţialitatea, ca RMGC să nu-i concedieze rudele. Nu a fost singurul localnic care m-a rugat asta.

„Centrul de Informare asupra Organismelor Modificate Genetic” m-a ajutat să aflu dacă s-au emis avize sanitare pentru exhumările din Roșia Montană.

Deshumarea lui Toderaș, ca probabil multe altele, s-a făcut ilegal. Regulamentul pentru organizarea și funcționarea cimitirelor parohiale și mănăstirești din cuprinsul eparhiilor Bisericii Ortodoxe Române, capitolul V („Despre înmormântări și deshumări”), articolul 26, spune: „Mormintele pot fi deschise numai la șapte ani de la data ultimei reînhumări”. Fostul director era mort de cinci. Articolul 28 scrie: „Potrivit tradiției ortodoxe, osemintele deshumate vor fi reînhumate în același loc de înmormântare din care au provenit”. Fostul director a ajuns într-un cimitir din Baia Mare. Ca să-l mute în altă groapă, conform Ordinului 261/25.06.1982 pentru aprobarea Regulamentului privind Administraţia Cimitirelor și Crematoriilor Localităţilor, era necesară o motivație legală puternică (cum ar fi o autopsie), avizul Direcției de Sănătate Publică Alba și aprobarea prim-procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpeni. Cele două instituții mi-au comunicat în scris că nu au emis niciodată vreun aviz pentru deshumările din Roșia Montană.

În cimitirul comunal din Roșia Montană, mormintele răscolite sunt ceva normal.

Am vrut să aflu dacă preoții citesc regulamentul pentru organizarea cimitirelor, așa că m-am dus la cel mai vechi părinte ortodox din Roșia, Vasile Oprișa, care împarte ziarul RMGC la slujbă și care mi-a confirmat ce aflasem despre Toderaș: „No, cu mortul cu capu… e adevărat. L-am scos la cinci ani. Io am fost la slujbă. Copiii și soția or venit tam-nesam, m-or prins şi nu m-am uitat în acte. Era ortodox, înmormântat la romano-catolici, așa că am făcut slujba la biserica lor”. În lipsa unui pasaj în biblie dedicat deshumaților, slujba pe care o ține părintele este aceeași ca la înmormântare.

De când a îmbrăcat prima dată patrafirul, acum 32 de ani și până în 2004, Oprișa nu a scos pe  nimeni din groapă. Câte morminte a deschis în acești nouă ani, însă, nu a vrut să-mi spună. Nu a vrut nici să-mi arate actele pe care ar trebui să le aibă în urma fiecărei deshumări. În schimb, a depănat amintiri de la-nceputuri: „Erau doi, tată şi fiu. Eu i-am îngropat, eu i-am dezgropat. Când am văzut carnea cum fleşcăie pe coastă, am fugit să beau mai întâi un vinars.” Altădată, <<Unii din Arad au venit și au scos 12 morţi. Cantorul mi-a zis: „Bă, părinte, ce …. calului au venit ăştia? Acum vin, când îi interesează banii?”, „Bă, Mircea, taci mă”. I-au dus la cimitirul Ineu, din județul Arad. I-am dat telefon protopopului și i-am zis: „Bă, Nica (n.r.: Nica Moise), îți trimit 12!” >>.

Preotul unitarian Arpad Palfi zis și Arpi, cocoțat pe groapa goală a primului mort plecat din comună, Szekely Joszef.

Dacă Oprișa este destul de relaxat cu ce face, există un preot pentru care situația e sinistră. Arpad Palfi, părintele Bisericii Unitariene din Roșia Montană încă din 1976, a deshumat primul mort în 2004, după ce tot el îl înmormântase cu 12 ani în urmă, cu aprobarea spirituală a episcopului unitarian de la Cluj, Balint Benczedi Ferenc. La fel ca preotul ortodox, nu știa ce fel de slujbă să-i țină, iar episcopul nu cunoştea nici el vreun precedent. În Biblie, morții rămân în pământ până la întoarcerea lui Hristos. Așa că părintele Palfi i-a zis ce i-ar citi la A Doua Venire, un verset al profetului evreu Ezechiel: „Voi pune pe voi vine şi carne va creşte pe voi; vă voi acoperi cu piele, voi face să intre în voi duh şi veţi învia şi veţi şti că Eu sunt Domnul”. De-atunci, așa dezleagă fiecare groapă.

Într-o ţară în care se ridică o catedrală de 400 de milioane de euro, în Roşia Montană valorile ortodoxismului dispar ca vâlvele în minele Apusenilor. M-am dus la fostul șef al lui Oprișa, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului şi Arhiepiscop de Alba între 2004 şi 2011, Andrei Andreicuţ, ca să-l întreb ce crede despre situația deshumărilor din Roșia, în condițiile în care BOR s-a declarat împotriva proiectului RMGC încă din 2003Mi-a spus: „Mitropolia poate avea o poziţie faţă de deshumări în general, nu doar față de cele de la Roşia. Mormintele sunt locuri sacre şi, în anumite părţi ale ţării, la şapte ani se fac deshumări. Se spală frumos cu vin, se stropesc cu untdelemn şi cu apă sfinţită, se pun într-un sicriaş mic şi se înhumează din nou, în acelaşi loc”. Dar deshumările din Roșia Montană sunt lipsite de romantismul perspectivei Înaltpreasfinției sale.

Mașina companiei de pompe funebre Prometeu, zisă și Corona

Înainte ca preotul să ajungă la mort, ajunge mașina firmei de pompe funebre. Un localnic dornic să rămână anonim mi-a spus: „Când o vezi lângă cimitir, știi că mai pleacă un mort”. Denumirea din acte a firmei este Prometeu, dar locuitorii o știu după numele de scenă: Corona. Este cea mai faimoasă și mai controversată firmă de pompe funebre din Alba-Iulia, iar RMGC colaborează cu reprezentanții ei pentru deshumarea, transportul și reînhumarea morților din Roşia.

Colț din cimitirul municipal Alba-Iulia, administrat de firma de pompe funebre Prometeu, condusă de Bogdan Ion din 2003. Mi-a spus: „În cimitirul ăsta sunt poate doar 1%.” Toate mormintele din imagine sunt cumpărate de RMGC pentru roșienii strămutați.

Sub semnul confidențialității pe care o impune contractul semnat cu RMGC, proprietarul firmei, Bogdan Ion, mi-a vorbit 30 de minute despre beneficiile proiectului minier, dar n-a vrut să-mi zică nici numărul morților deshumați, nici numărul viitorilor, nici costurile unei astfel de operaţiuni. „Nu ştiu câţi am deshumat până acum. Nu am nicio evidenţă. Dacă beţi o cafea în cafenea, ei nu sunt obligați, după zece ani, să ştie câte cafele v-au vândut. M-aţi înţeles?” Am înțeles și că firma Prometeu lucrează fără să verifice vreun act. <<Eu sunt chemat: „Sapă aici.” Ca un frizer: „Tunde-mă.” Nu noi purtăm răspunderea. Nu noi facem deshumarea, ci Goldul prin noi, ca săpători. Interesul este al dânșilor.” Bogdan Ion a avut, la rândul lui, propriile întrebări:

„ – Acuma, spuneţi-mi, interesul pentru articolul ăsta cine-l are?

– Eu.

– Și la… să zic aşa, să nu deranjez, era să zic la comanda cui? Dar hai, să zic, la iniţiativa cui faceți subiectul ăsta?

– A conştiinţei.

– Conştiinţă în ce sens?”

Document al companiei, de care am făcut rost de la un localnic ce se opune proiectului RMGC.

Din cimitirele tot mai goale ale Roșiei Montane, morții au fost reînhumați în toată țara, în funcție de noua locuință a strămutaților. Nu am aflat numărul lor, pentru că singurii în măsură să-mi dea aceste date, adică preoții, RMGC sau compania de pompe funebre, au refuzat. Dar, dacă mă gândesc la cei „poate 1%” despre care vorbea Bogdan Ion, adică aproximativ o sută de morminte care aparțin roșienilor în cimitirul Maieri din Alba-Iulia, fiecare dintre ele cu încă un loc liber care-și așteaptă strămutatul încă viu, ori 14 localități, ajung la 2 800 de gropi. RMGC scrie pe site că, în Roșia sunt 1 905 morminte, deși într-un document mai vechi (cel de mai sus) scria că sunt 1 885.

Cimitirul Comunal din Roșia Montană. Alba

Revoltată de lipsa de interes a autorităților locale, m-am dus la primarul comunei Roșia Montană, Eugen Furdui. De trei ori în 15 minute mi-a spus că nu-l interesează subiectul, pentru că „Viii cu viii, morții… Dumnezeu să-i ierte. Nu vreau să dramatizăm. Nu știu de unde aveți aceste informații. Nu cred că-și permite cineva să-i tragă prin copcă…” Nu știa câți morți s-au deshumat, în ce condiții, dar era convins că s-au făcut legal.

Povestea deshumărilor nu e doar despre morții din pământ. Din 2004, când un roșian moare, RMGC propune rudelor să-l îngroape pe cheltuiala corporatistă, în cimitirele din orice localitate în afara proiectului de minerit. Sorin Jurcă, proprietarul unui magazin din Roșia, mi-a povestit: „S-a spânzurat ăla la Corna, Aurel. Mi-o spus verișoara lui că, în ziua în care a murit, mașina companiei a venit la poartă și s-a autoinvitat să suporte toate cheltuielile. Goldul l-a îngropat, la Abrud.” M-am întrebat cum și-a însușit această companie minieră atribuțiile unei firme de pompe funebre și am contactat RMGC de cel puțin cinci ori, la telefon și pe e-mail. M-au ignorat.

Deshumările din Roșia Montană au început în eventualitatea în care proiectul propus de companie se va aproba. În caz contrar, cimitirele din comună vor fi mărturie pentru cât de mult sunt dispuși unii oameni să (se) vândă, iar alții să cumpere. Biserica se declară neputincioasă, autoritățile ignoră complet fenomenul morților care se mută la oraș, localnicii s-au obișnuit cu anormalitatea asta, iar compania plătește și sapă mai departe. În 2011, prima dată când am ajuns în Roșia Montană, am aflat că în România există o comună unde oamenii au fost nevoiți să-și scrie pe porți „Această proprietate nu este de vânzare”. Oare e timpul să-și scrie și pe cruci „Acest mormânt nu e de vânzare?”

http://www.vice.com/ro/read/traficul-de-morti-de-la-rosia-montana?Contentpage=-1

Preotul-executor vrea sa popreasca conturile CGMB

Un executor judecătoresc a fost hirotonit, anul trecut, de Patriarhul Daniel. Părintele Mihai Dima, preot la Biserica „Domniţa Bălaşa”,  e pe cale să poprească conturile CGMB, scrie în exclusivitate Evenimentul Zilei.

Un executor judecătoresc a fost hirotonit, anul trecut, de Patriarhul Daniel. Acum, preot la Biserica „Domniţa Bălaşa”, părintele Mihai Dima e pe cale să poprească conturile CGMB.

Pe executor îl cheamă Mihai Dima şi, din aceeaşi somaţie, afli că onorariul său e de 644.768 lei. Adică, vreo 155.000 de euro. Un „search” pe Google, pe acest nume, te ajută să găseşti, în afară de onorabilul executor, un tiz al acestuia, nimeni altul decât un preot la Biserica Domniţa Bălaşa din Bucureşti.

Internetul te informează că popa Dima a fost hirotonit anul trecut, pe 4 iunie, de însuşi Preafericitul Daniel, Patriarhul României. Mai afli că un diacon, pe nume tot Mihai Dima, a fost consilier al Patriarhului pe probleme de „bunuri imobile bisericeşti”. Nu este vorba de o coincidenţă. Cei trei, preotul, consilierul patriarhal şi executorul sunt una şi aceeaşi persoană.

Popă de duminică

La Biserica „Domniţa Bălaşa”, din Bucureşti, slujesc patru preoţi. Atâta doar că unul trece pe acolo mai mult în weekend. „Părintele Dima vine numai duminica”, te informează, candidă, tanti Sabina, lumânăreasa aşezământului.

Amabilă, îţi dă telefonul părintelui. Dar, dacă suni, la celălalt capăt al firului îţi răspunde executorul judecătoresc Mihai Dima. Pe site-ul Camerei Executorilor Judecătoreşti din România, în dreptul aceluiaşi nume, e telefonul preotului de la „Domniţa Bălaşa”. E de înţeles de ce părintele Dima nu se roagă în biserica sa la Liturghie, alături de colegi.

Are o sumedenie de executări silite. În numai un sfert de oră petrecut în compania cetăţeanului Mihai Dima, în biroul său de pe strada Mircea Vodă, în buricul Bucureştiului, acesta a discutat cu un avocat despre vreo cinci cazuri de poprire de conturi.

Apoi, am intrat în „intestinele” fabuloasei executări a CGMB, de peste opt milioane de euro. „E mai mare, dublă, eu nu execut decât jumătate din creanţă. Părţile au ales să aibă cauze diferite”, spune sfinţia sa.

Părintele Dima a ales să nu renunţe la meseria sa de bază după ce a fost hirotonit de Prea Fericitul Daniel. E de înţeles numai dacă te uiţi la onorariul din somaţia 165, din 12 ianuarie a.c., care îi va aduce o avere frumuşică după terminarea executării silite a CGMB.

În fapt, e vorba de un litigiu între moştenitorii unui teren de 34.820 mp, care a fost expropriat în 1980, pe amplasamentul căruia urma să se regăsească Casa centrală a pionierilor şi şoimilor patriei, situată în „Parcul de distracţii şi Orăşelul Copiilor”.

În octombrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti le dă dreptate reclamanţilor. Decizia e consfinţită de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în mai 2009. În noiembrie, anul trecut, executorul proaspăt hirotonit face primul proces-verbal de încunoştiinţare a CGMB asupra creanţelor sale, inclusiv a onorariului său.

Pe 12 ianuarie mai face unul şi emite şi somaţia ca în termen de şase luni CGMB să plătească banii respectivi. De atunci au trecut nouă luni, CGMB n-a plătit şi, curios, Mihai Dima, care între timp a fost, pentru scurt timp, şi paroh al Bisericii „Domniţa Bălaşa”, nu pune poprire pe conturile CGMB. „E instituţie publică şi are alt regim decât o persoană fizică”, spune părintele Dima pus în faţa documentelor.

„Să ştiţi că sunt şi preoţi judecători sau poliţişti!

Are importanţă?”, a declarat acesta, pentru EVZ.

Cine a mai văzut preot executor judecătoresc!? Popi care sunt dascăli, doctori, ingineri, militari sau filosofi s-au pomenit, dar unul care vine să-ţi confişte mobila, maşina sau să-ţi blocheze conturile mai rar.

Asupra acestei probleme, executorul judecătoresc Mihai Dima are o viziune proprie: „Să ştiţi că sunt şi preoţi judecători sau poliţişti! Are importanţă?”. Întrebat dacă e una şi aceeaşi persoană cu omonimul său de la „Domniţa Bălaşa”, Dima n-a negat, dar nici n-a confirmat: „N-are legătură cu problema pentru care m-aţi contactat”.

Ieri, preotul Mihai Dima ne-a ameninţat telefonic cu judecata, civilă şi penală, pe motiv că îi „obstrucţionăm” viaţa personală. N-a vrut nici poză în biroul său de executor, dar garnisit cu icoane. La botez sau nunţi, fotografiatul e liber în biserică. Aşa că pe părintele Mihai Dima oricine îl poate avea în poză în straie preoţeşti.

REACŢIE

Patriarhia: „Nu este retribuit, ci, doar, îmbisericit”

Părintele Ştefan Ababei, parohul Bisericii Domniţa Bălaşa, spune că nu vede nicio problemă în dubla calitate a părintelui executor Dima Mihai: „Nu văd legătura. Nu am nicio părere şi nu mă pot exprima de colegii mei! E o persoană care şi slujeşte. Sunt convins că e o persoană potrivită atât din punct de vedere duhovnicesc, cât şi profesional. Relaţia noastră e de colegialitate”.

La rândul său, părintele Costel Stoica, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, spune că nu există nicio incompatibilitate atât timp cât este doar preot onorific: „Singura reponsabilitate a părintelui Dima e să se împărtăşească şi să slujească la Sfânta Liturghie, în ziua de duminică. Nu este retribuit de Biserică. Este doar îmbisericit!”.

Comentariu: probabil ca l-a avut drept model pe popa din Lapus. Ma-ntreb, cu asa o activitate intensa si variata, cand a mai avut timp sa termine si Facultatea de Teologie? Domnu’ a dat, Domnu’ a luat, Domnul fie laudat, nu e asa parinte-executor?

Iata ce stie sa faca un alt preot onorific. Cati din astia or fi prin tara? Dumnezeu sa ma ierte daca gresesc dar cred ca ceva nu e in regula cu preotii in ultima vreme.

Un preot unitarian si-a ucis copiii in altarul bisericii, dupa care s-a aruncat in fata unui tren

O crima de o cruzime greu de imaginat s-a petrecut sambata noaptea in Medias. Autorul este un preot Unitarian, iar victimele sunt proprii copii. Preotul si-a ucis copiii cu sange rece chiar in altarul bisericii in care slujea, dupa care s-a sinucis, aruncandu-se  in fata trenului.

Cseh Denes , în vârstă de 35 de ani, a plecat de acasă cu cei doi copii, in varsta de cinci si sapte ani, spunându-i soţiei sale că merge la cumpărături. S-a oprit intr-adevara la un supermarket din Medias, unde le-a cumparat copiilor dulciuri, dupa care s-a indreptat cu acestia spre Biserica Unitariana din Media, unde slujea.

Dupa cateva ore, ingrijorata ca nu primise niciun semn de la sotul ei, sotia preotului a sunat un angajat al bisericii şi l-a rugat să verifice dacă soţul său este la biserică.Bărbatul a mers la biserică şi a găsit cadavrele copiilor, cu rani in jurul gatului, iar preotul era dispărut.

„Am făcut constatarea la două cadavre de copii. Cel mic, de cinci ani, avea o secţiune cervicală superioră şi secţiunea completă a laringelui, pracum şi a pachetului vascolo-nervos din stânga. Celălalt băiat avea o secţiune cu plagă de aproximativ nouă centimetri”, a declarat mediul legist Ioan Doican.

La câteva ore după ce au descoperit cadavrele copiilor, anchetatorii au stabilit că preotul s-a sinucis, aruncându-se în faţa unui tren, pe o cale ferată aflată în apropierea bisericii.

Gestul preotului poate fi explicat prin disperarea la care ajunsese din cauza situatiei grele in care se afla. Sotia sa era bolnava de cancer de cativa ani si el ii crestea pe cei doi baieti singur. In plus, preotul avea probleme psihice si fusese internat la o clinică din Târgu Mureş, până de curând. Episcopul Bisericii Unitariene din Transilvania spune că nu îşi explică de ce medicii din Târgu Mureş l-au lăsat să plece din spital.

Medicii spun că preotul a stat o saptamana la spital unde a primit medicatie, dupa care s-a externat la cerere.

„I s-a acordat toată atenţia necesară şi a fost tratat conform afecţiunii. Nicidecum nu se putea prevedea o schimbare de atitudine faţă de viaţă. Nu se gândea nimeni să comită un suicid altruist”, a spus directorul Spitalului Clinic Judeţean Mureş, Konrad Judit.

Papa Benedict al XVI-lea indemnat sa demisioneze

Rev. James Scahill

Un preot american i-a cerut Papei Benedict al XVI-lea să demisioneze pe fondul scandalurilor abuzurilor sexuale ale clericilor asupra copiilor care a cuprins Biserica Romano-Catolica.

Un critic fervent al abuzurilor sexuale comise de preoţii catolici, Rev. James Scahill din parohia Bisericii Sf. Mihail din Massachusetts  a folosit predica din weekend-ul trecut pentru a-i cere Pontifului in varsta de 82 de ani să demisioneze pentru binele Bisericii Catolice.

„Dacă el nu-si poate asuma consecinţele fiind sincer în această privinţă, integritatea sa ar trebui să-l conducă, pentru binele bisericii, să demisioneze şi să lase conclavul de cardinali sa aleaga un Papă prin asta înţelegandu-se faptul că noul Papă ales ar fi dispus să faca ceva pe această temă, nu numai sa promita „, a spus Scahill, potrivit unui raport   CNN, marţi.

Scahill a respins ideea de a da vina pe mass-media pentru evidenţierea abuzurilor sexual cu copii şi molestarilor din partea bisericii, argumentând că prin comportamentul ei mass-media a forţat biserica să se ocupe în mod deschis de aceasta problemă controversată.

„M-am întâlnit cu nenumărate victime ale abuzului. Exista martori care pot să se refere la acest lucru şi stiti ca oricine  are un dram de inteligenta stie ca nu mass-media a creat acest scandal”, a spus el.

„Biserica instituţională a adus acest lucru asupra ei însaşi.”

Revelaţia abuzurilor sexuale din biserică de-a lungul anilor a provocat o furie mare între adepţii Bisericii Catolice, precum şi printre altii.  http://www.presstv.ir/detail.aspx?id=123342&sectionid=3510203

Sunt de acord ca ceea ce se intampla in biserica catolica este mai mult decat scandalos, este strigator la cer. Sunt de acord ca Papa este vinovat si acum, la fel cum a fost si pe vremea cand a fost cardinal. Sunt de acord sa fie judecat si condamnat pentru acoperirea acestor marsavii. Sunt multe voci care cer acest lucru.

Ce nu inteleg eu este de ce tocmai ACUM. De ce nu in timpul Papei Ioan Paul al II-lea si cand Ratzinger  era cardinal? De ce acum? Stim cu totii ca urmatorul Papa va fi ultimul. Este acesta un alt semn ca timpul final se apropie ?

” În timpul persecuţiei finale a Sfintei Biserici Romane va domni Petrus Romanus (Petru Romanul), care-şi  va hrăni credincioşii  în mijlocul multor suferinţe. După aceea, cetatea celor şapte coline va fi distrusă şi temutul judecător va judeca poporul său. Sfârşitul. „

%d blogeri au apreciat: