CONSTANTIN GHEORGHE: Se dorește cu orice preț capul lui Lukashenko!

România a ajuns la mâna lui Vladimir Putin

România a ajuns la mâna lui Vladimir Putin 
Publicat la 6 aprilie 2021, 09:35 de Sorin Roșca Stănescu Ultima modificare în 6 aprilie 2021, 09:43

Oare Parlamentul Românei știe ce a aprobat în procedură de urgență? Oare reprezentanții noștri în cea mai importantă putere a statului sunt conștienți de faptul că românii pot deveni în orice moment de-acum încolo carne de tun? Carne de tun într-un război care niic măcar nu este al nostru. Și nu este nici un război impus de tratatul nostru cu celalte state NATO. Un posibil război cu cea mai mare putere militară din regiune. Și una dintre cele mai mari puteri militare din lume. Un război cu Rusia. Sau, Doamne ferește! Cu Rusia și cu China.

Pe scurt, Guvernul României a încheiat un acord cu Cabinetul de Miniștri al Ucrainei privind cooperarea în doemniul tehnico-militar. Un acord valabil cinci ani. Dar care poate fi prelungit la expirarea termenului. Aparent avem de-a face cu o înțelegere inofensivă între două state vecine. În realitate, acest acord are bătaie lungă. E clar că România, stat NATO, nu ar avea vreun motiv să încheie un acord de non-combat cu Ucraina, care nu este un stat NATO. Oricum, avem cu Ucraina un tratat de bună vecinătate. Semnat de ambele părți în timpul administrației Emil Constantinescu. Și care, la acea dată, a fost o condiție sine qua non pentru aderarea României a NATO. Eram obigați să avem asemenea tratate cu toate statele vecine. Ce sens are acest nou acord? 

Noul acord are un singur sens. Întrucât Ucraina nu ne poate garanta nicio susținere în cazul fie el și doar ipotetic în care România ar fi atacată de un stat inamic, singura concluzie logică este că în substanța sa acest acord nu ne garantează nouă nimic, în schimb îi garantează Ucrainei susținerea milutară a României în situația în care acest stat ar fi atacat. Cine ar putea ataca Ucraina? Este exclus un atac din partea statelor NATO. Și, prin eliminare, ce mai rămâne? Ghici ciupercă ce-i? Rămâne Rusia. Cu Federația Rusă, Ucraina are un litigiu declanșat din momentul în care Moscova a decis anexarea Crimeei. După ce Crimeea a fost anexată, după ce aceasta a fost puternic miilitarizată, devenind un periculos cap de pod înfipt în Marea Neagră, Federația Rusă a creat două conflicte, mult timp înghețate, în două teritorii separatiste aparțind și ele Ucrainei, Dombas și Luganks. Presiunea internațională a menținut mult timp înghețate aceste două regiuni, în care mocnește un conflict, care poate oricând degenera într-o vâlvătaie. Supusă presiunilor internaționale dirijate de la Washington, Rusia a rezistat. Beneficiind și de un sprijin tacit, dar ferm, mai ales în plan economic, din partea Germaniei și Austriei. Urma ca, în timp, pe calea unor demersuri diplomatice și, în funcție de evoluția raporturilor dintre marile puteri, acest litigiu cu Ucraina să fie soluționat într-un fel sau altul, repet, exclusiv pe cale pașnică. 

Citiți întregul articol la https://evz.ro/romania-a-ajuns-la-mana-lui-vladimir-putin.html

Bravo, Putin!!!!(Video)

Putin apelează, China răspunde, toți pregătiți pentru al III-lea Război Mondial

Tutti schierati per scatenare la Terza Guerra Mondiale, ultimo appello del Papa per salvare il mondo.

-Angelo Iervolino-08 septembrie 2013 – Săptămâna viitoare începe dezbaterea în Congres (cel american-n.m) pentru a decide dacă trebuie sprijinită sau refuzată cererea președintelui Obama pentru un atac limitat împotriva Siriei. Nave rusești și nave de război chineze patrulează pe coasta siriană, în timp ce trupele iraniene avanseaza pe teritoriul Siriei.

Rusia, China, Iran, Liban și Siria, împotriva Statelor Unite ale Americii, Franța, Turcia, Israel, Arabia Saudită, Qatar și teroriștii aliați ai americanilor, jihadiștii din Al-Qaeda Jabhat al-Nusra  ( Frontul Nusra), în practică, responsabili pentru atacul cu arme chimice împotriva poporului sirian, acestea fiind cele 11 țări care ar trebui să aprindă fitilul celui de al treilea război mondial, în cazul în care Congresul SUA va decide în favoarea unui atac împotriva Siriei. Pe hârtie, în ciuda marii puteri navale americane, forța lui Putin pare a fi câștigătoare. Apărarea defensivă bazată pe sisteme anti-rachetă S-300, S-400 și S-500 reprezintă o barieră împotriva rachetelor Tomahawk, sisteme anti-rachetă greu de depășit și datorită sistemelor anti-rachetă chineze, și chiar  și aviația americană va avea o viață foarte grea pentru a depăși apărarea rusă, chineză și siriană. De asemenea, în plus față de stațiile fixe, desfășurarea navală în fața coastei siriene oferă un scut suficient de puternic pentru Siria.

Având în vedere că trupele terestre ale lui Assad, cu ajutorul a mai mult de 4.000 de militari iranieni care au sosit în Siria și Hezbollah-ul libanez sunt cele mai bune, de acum cerul și pământul sunt în mâinile lui Putin.

Armata siriană implicată în războiul împotriva teroriștilor:

Deci, o apărare foarte solidă care ar trebui să protejeze Siria, cel puțin în prima fază a atacurilor americane. Bătălia principală va fi dată pe mare, dar navele americane vor fi nevoite să tragă de departe pentru a evita rachetele supersonice anti-navă rusești P-800 / Yakhont, care, în practică, este puțin probabil să fie interceptate de navele americane care datorită dimensiunilor lor mari vor avea, de asemenea, dificultăți în a le evita. O luptă nu foarte ușoară, în cazul în care americanii pot juca doar cartea unor lansări masive de rachete și aeronave împotriva Siriei. De fapt, Pentagonul, în aceste zile, se pare (cum multe ziare au raportat) că a decis, de asemenea, să utilizeze bombardierele grele și Stealth. B-52 ar trebui să decoleze din SUA, în timp ce cele B-1S vor trebui să decoleze din Qatar; nu putem exclude, de asemenea, utilizarea B-2 Stealth  cu baza în Missouri, cu bombe ghidate prin satelit. Deci, pierderile ar putea fi foarte mari de ambele părți. Concomitent cu atacul americanilor, Arabia Saudită și Israel vor trebui să se gândească la apărarea lor, atât dinspre Liban care a îndreptat 500 de rachete rusești Scud împotriva Israelului, cât  și dinspre Iran care poate utiliza rachete nucleare și a amenințat deja cu efectuarea de atacuri teroriste împotriva americanilor din întreaga lume. Peste 100 de mii de voluntari iranieni au trimis o scrisoare către președintele Siriei, pentru a cere permisiunea de a fi desfășurați în zona Inălțimilor Golan, și nu este exclus și un atac aerian masiv din partea Rusiei împotriva Arabiei Saudite. Navele rusești de pe coasta Siriei sunt acum cel puțin 20 la număr, susținute de baza navală rusă din Siria situată exact în Tartus, și acestea sunt:

2 crucișătoare de rachete, Moskva (echipate cu 16 rachete Vulkan P1000, zboară doar la 40 m înălțime față de apă și atinge o viteză 2.5 m/s și focosul din titan încărcat cu 1000 kg de exploziv convențional sau nuclear; este nevoie de doar 3 pentru a distruge un portavion, aflat la o distanță de 700 km), și Varyag,   specializată în scufundarea de portavioane și nave mari;

1 portavion, Kuznetsov;

2 fregate, Neustrashimy și Smetlivy;

2 distrugătoare, amiralul Panteleyev și Nastoichivy (anti-submarin);

2 nave de recunoaștere, Azov și SSV-201 Priazovye- echipată cu un sistem de interceptare și colectare de informații, precum și cu sisteme de apărare aeriană, care au plecat din portul ucrainean Sevastopol deja duminica trecută prin Bosfor;

4 nave de aterizare: Alexander Shabalin, amiralul Nevelsky, Peresvet, și Nikolai Filchenkov (care au la bord, se pare, o încărcătură de rachete S-300 destinate pentru Siria);

2 ambarcațiuni de debarcare, Minsk și Novocherkassk (cu 200 de soldați și 10 tancuri amfibii);

2 corvete marine lansatoare de rachete, Shttil și Ivanovets;

1 vas de patrulare, Neustrashimy;

1 navă-ajutor, Foty Krylov;

1 navă tanc, Pechenga;

și submarine nucleare.

Comandantul de la Moscova, contraamiralul Valery Kulikov, trebuie să își asume comanda operațională a flotei ruse din Marea Mediterană.

Crucișătorul anti-rachetă Moskva:

363335_incrociatore chineză

În plus față de navele rusești China a autorizat un minim de 4 nave de război pentru a intra în Marea Mediterană prin Canalul Suez. Autoritățile egiptene nu au opus nici un drept de veto și, mai mult, trecerea crucișătoarelor grele „Noauio-83”, „Quigb-133” (cu echipamente de peste 4 mii tone), „Waishanhu-878” (cu 11 mii ​​de tone de materiale) și cele mai noi unități amfibii Jinggang Shan, cu sute de trupe terestre la bord au trecut cu ajutorul protecției armatei egiptene și blocarea traficului de pe canal, din motive de securitate.

Egiptul, care ar putea trece imediat de partea lui Putin, datorită tulburărilor civile continue cauzate de Frăția Musulmană, în care unul dintre lideri este Malik Obama, fratele vitreg al președintelui american. Și, în fine, există flota siriană, care în porturile Baniyas, Latakia, Tartus și Minat Al Bayda are ancorate 2 corvete sovietice vechi clasa Petya (Assari și Hirasa), 20 motocanoniere sovietice de clasă Osa și alte 10 de producție proprie, 3 ambarcațiuni de aterizare(debarcare) de fabricație poloneză, 14 nave de patrulare mici și 3 dragoare . Practic, blocul lui Putin are mai mult de 120 de mii de oameni.

Video de mai jos prezinta nava de război Jinggang Shan în acțiune, în timpul unui exercițiu de antrenament de la inceputul acestui an.

Care ar putea fi implicațiile pentru Italia? În cazul în care Italia se va ține complet în afara conflictului respectând Constituția noastră, ne-am putea salva, dar având în vedere că avem aproximativ 107 baze americane pe teritoriul italian și minim 90 de bombe nucleare, care în curând vor fi adaptate pentru a fi montate pe celebrul F-35, riscul de atacuri asupra bazelor SUA în Italia este foarte mare. Regiunile cele mai expuse riscului sunt Sicilia și Puglia și, de asemenea, regiunile în care sunt depozitate bombele nucleare. Astfel încât toate orașele unde există baze americane sunt în pericol. În cazul în care guvernul italian a decis să încalce Constituția și să meargă la război alături de americani, Italia este țara europeană cea mai expusă dintre toate, datorită politicienilor noștri, care au permis de-a lungul anilor ca teritoriul italian  să devină un depozit de trupe, vehicule și arme americane. Putem doar spera că apelul Papei pentru pace este susținut de către Congresul SUA.

Articolul 11 din Constituție:

Italia respinge războiul ca instrument de agresiune împotriva libertății altor popoare și ca un mijloc de rezolvare a disputelor internaționale; permite, pe picior de egalitate cu celelalte state, la limitări ale suveranității necesare unei ordini care să asigure pacea și justiția printre Națiuni; promovează și încurajează organizațiile internaționale care au astfel de scopuri.

Aici este lista de 107 US baze (Air-Force, Navy, Army, NSA) în Italia:

Bazele SUA cele mai cunoscute și cele mai puțin cunoscute, dinspre nord spre sudul Peninsulei:

Cima Gallina (BZ): Stazione telecomunicazioni e radar dell’USAF. Aviano (Pordenone, Friuli): la 16ma Forza Aerea ed il 31° Gruppo da caccia dell’Aviazione U.S.A., nonché uno squadrone di F-18 dei Marines. Monte Paganella (TN): Stazione telecomunicazioni USAF. Rivolto (UD): Base USAF. Maniago (UD): Poligono di tiro dell’US-Air-Force (USAF). S. Bernardo (UD): Deposito munizioni dell’US-Army. Roveredo (PN): Deposito armi USA. Istrana (TV): Base US-Air-Force (USAF). Ciano (TV): Centro telecomunicazioni e radar USA. Ghedi (BS): Base dell’US-Air-Force (USAF). Montichiari (BS): Base aerea (USAF). Remondò (nel Pavese): Base US-Army. Vicenza: Comando SETAF, Sud Europe Task Force; Quinta Forza aerea tattica (USAF); Deposito di testate nucleari. Camp Ederle (provincia di Vicenza): Q.G. NATO; Comando SETAF dell’US-Army; un Btg. di obici ed Gruppo tattico di paracadutisti USA. Tormeno (San Giovanni a Monte, Vicenza): depositi di armi e munizioni. Longare (Vicenza): importante deposito d’armamenti. Verona: Air Operations Center (USAF). e Base NATO delle Forze di Terra del Sud Europa; Centro di telecomunicazioni (USAF). Affi (VR): Centro telecomunicazioni USA. Lunghezzano (VR): Centro radar USA. Erbezzo (VR): Antenna radar NSA. Conselve (PD): Base radar USA. Monte Venda (PD): Antenna telecomunicazioni e radar USA. Trieste: Base navale USA. Venezia: Base navale USA. San Anna di Alfaedo (VE): Base radar USA. Lame di Concordia (VE): Base di telecomunicazioni e radar USA. San Gottardo, Boscomantivo (VE): Centro telecomunicazioni USA. Ceggia (VE): Centro radar USA. Cameri (NO): Base aerea USA con copertura NATO. Candela-Masazza (Vercelli): Base d’addestramento dell’US-Air-Force e dell’US-Army, con copertura NATO. Monte S. Damiano (PC): Base dell’USAF con copertura NATO. Finale Ligure (SV): Stazione di telecomunicazioni dell’US-Army. Monte Cimone (MO): Stazione telecomunicazioni USA con copertura NATO. Parma: Deposito dell’USAF con copertura NATO. Bologna: Stazione di telecomunicazioni del Dipartimento di Stato Americano. Rimini: Gruppo logistico USA per l’attivazione di bombe nucleari. Rimini-Miramare: Centro telecomunicazioni USA. Potenza Picena (MC): Centro radar USA con copertura NATO. Livorno: Base navale USA. La Spezia: Centro antisommergibili di Saclant. San Bartolomeo (SP): Centro ricerche per la guerra sottomarina. Camp Darby (tra Livorno e Pisa): 8° Gruppo di supporto USA e Base dell’US Army per l’appoggio alle Forze statunitensi al Sud del Po, nel Mediterraneo e nell’Africa del Nord. Coltano (PI): importante base USA/NSA per le telecomunicazioni; Deposito munizioni US-Army; Base NSA. Pisa (aeroporto militare): Base saltuaria dell’USAF. Monte Giogo (MS): Centro di telecomunicazioni USA con copertura NATO. Poggio Ballone (GR) – tra Follonica, Castiglione della Pescaia e Tirli: Centro radar USA con copertura NATO. Talamone (GR): Base saltuaria dell’US-Navy. La Maddalena-Santo Stefano (Sassari): Base atomica USA, Base di sommergibili, Squadra navale di supporto alla portaerei americana «Simon Lake». Monte Limbara (tra Oschiri e Tempio, Sassari, in Sardegna): Base missilistica USA. Sinis di Cabras (SS).: Centro elaborazioni dati (NSA). Isola di Tavolara (SS): Stazione radiotelegrafica di supporto ai sommergibili della US Navy. Torre Grande di Oristano: Base radar NSA. Monte Arci (OR): Stazione di telecomunicazioni USA con copertura NATO. Capo Frasca (OR): eliporto ed impianto radar USA. Santulussurgiu (OR): Stazione telecomunicazioni USAF con copertura Nato. Perdas de Fogu (NU): base missilistica sperimentale. Capo Teulada (CA): da Capo Teulada (CA) a Capo Frasca (OR): all’incirca 100 km di costa, 7.200 ettari di terreno e più di 70.000 ettari di zone Off Limits: poligono di tiro per esercitazioni aeree ed aeronavali della Sesta flotta americana e della Nato. Decimomannu (CA): aeroporto Usa con copertura Nato. Aeroporto di Elmas: Base aerea dell’US-Air-Force. Salto di Quirra (CA): poligoni missilistici. Capo San Loremo (CA): zona di addestramento per la Sesta flotta USA. Monte Urpino (CA): Depositi munizioni USA e NATO. Cagliari: Base navale USA. Roma-Campino (aeroporto militare): Base saltuaria USAF. Rocca di Papa (Roma): Stazione telecomunicazioni USA con copertura NATO. Monte Romano (VT): Poligono saltuario di tiro dell’US-Army. Gaeta (LT):  Base permanente della Sesta Flotta USA e della Squadra navale di scorta alla portaerei «La Salle». Casale delle Palme (LT): Scuola telecomunicazioni NATO su controllo USA. Napoli: Comando del Security Force del corpo dei Marines; Base di sommergibili USA; Comando delle Forze Aeree USA per il Mediterraneo. Napoli-Capodichino: Base aerea dell’US-Air-Force. Monte Camaldoli (NA): Stazione di telecomunicazioni USA. Ischia (NA): Antenna di telecomunicazioni USA con copertura Nato. Nisida: Base US-Army.  Bagnoli: Centro controllo telecomunicazioni Usa per il Mediterraneo. Agnano (nelle vicinanze del famoso ippodromo): Base dell’US-Army. Cirigliano.(NA): Comando delle Forze Navali USA in Europa. Licola (NA): Antenna di telecomunicazioni USA. Lago Patria (CE): Stazione telecomunicazioni USA. Giugliano (vicinanze del lago Patria, Caserta): Comando STATCOM. Grazzanise (CE): Base saltuaria USAF. Mondragone (CE): Centro di Comando USA e NATO sotterraneo antiatomico. Montevergine (AV): Stazione di comunicazioni USA. Pietraficcata (MT): Centro telecomunicazioni USA/NATO. Gioia del Colle (BA): Base aerea USA di supporto tecnico. Punta della Contessa (BR): Poligono di tiro USA/NATO. San Vito dei Normanni (BR): Base del 499° Expeditionary Squadron; Base dei Servizi Segreti: Electronics Security Group (NSA). Monte Iacotenente (FG): Base del complesso radar Nadge. Brindisi: Base navale USA. Otranto: Stazione radar USA. Taranto: Base navale USA; Deposito USA  NATO. Martina Franca (TA): Base radar USA. Crotone: Stazione di telecomunicazioni e radar USA/NATO. Monte Mancuso (CZ): Stazione di telecomunicazioni USA. Sellia Marina (CZ): Centro telecomunicazioni USA con copertura NATO.  Sigonella (CT): importante Base aeronavale USA (oltre ad unità della US-Navy, ospita diversi squadroni tattici dell’US-Air-Force: elicotteri del tipo HC-4, caccia Tomcat F14 e A6 Intruder, nonché alcuni gruppi di F-16 e F-111 equipaggiati con bombe nucleari del tipo B-43, da più di 100 kilotoni l’una!). Motta S. Anastasia (CT): Stazione di telecomunicazioni USA. Caltagirone (CT): Stazione di telecomunicazioni USA. Vizzini (CT): Diversi depositi USA. Isola delle Femmine (PA): Deposito munizioni USA/NATO. Punta Raisi (Aeroporto): Base saltuaria dell’USAF. Marina di Marza (RG): Stazione di telecomunicazioni USA. Monte Lauro (SR): Stazione di telecomunicazioni USA. Sorico: Antenna NSA. Augusta (SR): Base della VI Flotta USA e Deposito munizioni. Centuripe (EN): Stazione di telecomunicazioni USA. Niscemi (Sicilia): Base del NavComTelSta (stazione di comunicazione US-Navy). Trapani: Base USAF con copertura NATO. Pantelleria: Centro telecomunicazioni US-Navy e Base aerea e radar NATO. Lampedusa: Base della Guardia costiera USA; Centro d’ascolto e di comunicazioni NSA.

Surse:

http://www.imolaoggi.it/2013/09/07/mosca-ha-inviato-una-nave-spia-nel-mediterraneo-orientale/

http://www.infowars.com/report-china-sends-warships-to-coast-of-syria/

http://www.disinformazione.it/basiusa.htm

# Http://www.ogginotizie.it/158472-tre-navi-da-guerra-cinesi-entrate-nel-mediterraneo/. Uioo6yRH6M

Articol tradus de mine și preluat de la : http://lenewsdiangeloiervolino.altervista.org/blog/1193

Pentru cei interesați și pentru a vă face o imagine mai exactă a celor discutate mai sus, poziționările navelor la data de 8 septembrie 2013. Faceți click pe imagine pentru a merge la sursă și a avea o imagine interactivă. Autorul blogului respectiv este analist militar.

Declarația ”istorică” a lui Obama și ce se ascunde în spatele ei

Precum o grămadă de alți gură-cască, am ascultat și eu declarația ”istorică” a Președintelui Obama cu privire la Siria. Ceva de genul ”aș vrea să zbor dar rana din pulpă nu ma lasă”. Tocmai pe când credeam că asist la același discurs anost și plin de demagogie politică, patriotism și umanitarism, Obama a scos iepurașul din pălărie: Congresul american. Instantaneu  mi-am pus  întrebarea: ” De când îi pasă ăstuia de părerea americanilor și a Congresului?”  Răspuns: ” Nu-i pasă!”. Nici de ONU, nici de Rusia, nici de Congres și, cu atât mai puțin, de americani sau de sirieni. Alta trebuie să fie motivația.

Constituția SUA, care spune că decizia cu privire la un război revine Congresului și nu Președintelui? Mă îndoiesc. Obama a încălcat-o cu bună știință de atâtea ori încât nici el nu mai știe de câte ori a făcut-o. Atunci ce? Pentru că ceva trebuie să fie la mijloc de s-a sucit așa de brusc.

Faptul că merge la război numai cu sprijinul lui Hollande și Victoraș al nostru? Ba.

Lipsa dovezilor în sprijinul afirmațiilor sale privind utilizarea armelor chimice de către regimul Assad împotriva populației siriene? S-ar putea dar asta nu i-a împiedicat pe președinții americani să atace Irak-ul și să măcelărească populația libiană timp de un an, doar pentru că CIA avea informații sigure despre arme de distrugere în masă existente în cele două țări, arme care nici până în ziua de azi n-au fost descoperite. De data asta s-au obosit măcar să fabrice o casetă cu o așa-zisă convorbire a unui oficial sirian despre armele chimice folosite.

Și totuși, trebuie să existe un motiv. Știți, de felul meu, eu sunt mai rău decât Toma necredinciosul și nu cred, sau mai bine-zis nu mai cred, în bunele intenții ale nimănui, dat fiind lumea în care trăim azi. Cu gândul că ceva îmi scapă m-am dus la culcare și, după câteva ore de somn chinuit, cu el m-am trezit. Trebuie să mărturisesc că am un obicei foarte prost. Dacă ceva îmi rămâne fixat  în gând atunci mintea mea nu se lasă, nici măcar în somn, până nu găsește răspunsul.

Două căni de cafea și răsfoitul presei internaționale pe net, în care n-am găsit nici un răspuns satisfăcător pentru mintea mea, nu m-au ajutat cu nimic. Abia la a treia cană am înțeles că judecam exact așa cum nu ar trebui să o fac, adică după aparențe. Și ele înșală. Aparent Obama este Președintele SUA.  În realitate el nu este decât o marionetă . Deci trebuie să-l uit pe Obama și să mă concentrez pe cei din spatele lui, adică pe bancherii internaționali.  Dar de ce s-au sucit bancherii? Chiar eu vă traduceam în ultimul articol care sunt interesele lor: schimbarea monedei și a ordinii economice globale deci implicit războiul cu Siria. Atunci de ce această amânare?

Un motiv ar fi că datorită situației actuale cu Siria prețul benzinei, în toată lumea, a crescut. Un mod bun de a mai secătui buzunarele populației și de a-o aduce în pragul disperării, știut fiind faptul că scumpirea benzinei duce automat la creșterea prețului alimentelor și al altor produse și servicii. Ce își doresc bancherii? Un război mondial și un colaps economic global. O disperare generalizată a populației  care atrage după sine o  acceptare generalizată a ”salvării” indiferent din partea cui ar veni. Nu poți porni un război mondial doar cu America, Franța și România aliate fățișe și cu acceptul Greciei, Ciprului și Turciei de a li se folosi spațiile aeriene și maritime.

Marea Britanie nu vrea, Austria nu vrea, Canada a declarat clar că nu merge pe mâna americanilor. La fel  Portugalia și Spania. Italia nici măcar nu pomenește despre asta. Germania ar vrea dar nu poate pentru că Merkel  se află înaintea alegerilor care vor avea loc pe 22 septembrie. Greu de urnit deschis un război în asemenea condiții. ”Și atunci ce rămâne de făcut?” și-au spus bancherii. ” Îi forțăm să-l ceară”. Întrebarea este cum o vor face și când. Iată câteva scenarii, posibile, făcute de mine. Menționez că nu mă pricep la politică și că totul se bazează doar pe cunoștințele și informațiile adunate de prin presă și pe ”calitatea” mea de a despica firul în patru, chiar și acolo unde și cei mai sceptici renunță.

  1. Declarația lui Obama.

După cum  spuneam singurul lucru care m-a frapat în tot ceea ce a spus a fost supunerea spre aprobarea Congresului a deciziei sale. Un fapt îmbucurător în condiții normale dar anormal atunci când cel care o face este Barack Obama. Personal, nu cred nimic din ceea ce spune individul, mai ales atunci când vrea să pară împăciuitor și corect. Suspiciunea mi s-a întărit în momentul  în care atât el cât și cei patru reprezentanți ai Congresului nu au considerat necesară  o întrunire de urgență a acestuia, având în vedere gravitatea situației.  Congresul american se întoarce din vacanță pe 9 septembrie, mai precis în după-amiaza zilei. Am putea crede că, în ciuda faptului că a spus că nu-l interesează rezoluția ONU, Obama s-a hotărât, pe ascuns, să aștepte totuși rezultatul și din acest motiv nu a convocat mai repede Congresul. Fals. Rezoluția ONU nu va fi gata decât  după 9 septembrie, probabil pe 13-14. Deci, acest motiv cade.  Atunci care este explicația? Ori Obama este sigur de aprobarea Congresului  și nu a vrut să pară că vrea să forțeze lucrurile convocând extraordinar Congresul, ori se va întâmpla ceva până atunci sau în acel moment, ceva ce va determina Congresul să voteze pro. Să nu uităm că ne aflăm în luna septembrie și că anul acesta se împlinesc  12 ani de la 11 septembrie 2001. Știm cu toții că aceiași arhitecți au fost și atunci și acum. Deci orice este posibil.

2. Rosh Hashana și Yom Kippur

Bancherii internaționali, marea majoritate, dacă nu toți, sunt evrei. La fel și membrii  Congresului american. La apusul soarelui zilei de 4 septembrie 2013 începe Anul Nou evreiesc (5774=2014), care se sărbătorește anul acesta pe 5-6 septembrie. Deci nu se cădea să convoci Congresul înainte cu câteva zile de Rosh Hashana și să bagi Israelul în război înainte de Anul Nou. Cu atât mai mult cu cât există numeroase previziuni și profeții cum că anul 2014 va fi anul începerii celui de-al III-lea Război Mondial. Nimeni nu a specificat însă dacă va fi 2014 al evreilor, care începe pe 5 septembrie, sau al creștinilor. Pe de altă parte, de la apusul zilei de 13 septembrie și până la căderea nopții pe 14 septembrie anul evreiesc  5774, se sărbătorește Yom Kippur, ” Ziua ispășirii”, probabil, cea mai importantă sărbătoare a anului evreiesc, când se anulează toate jurămintele și promisiunile făcute, atât lui Dumnezeu cât și semenilor, în cursul anului precedent. Să nu uităm că în  1973 (anul evreiesc  5734), pe 6 octombrie, în această zi sfântă pentru evrei, când radioul și televiziunea sunt închise, circulația mijloacelor de transport este interzisă și nici o instituție nu lucrează, armatele Egiptului, Siriei și Iordaniei au atacat pe neașteptate Israelul, provocând mii de victime. Deci, anul acesta se împlinesc 40 de ani de la Războiul de Yom Kippur sau Războiul de Ramadam. Orice este posibil sau vor face evreii să fie. Un lucru e sigur: Siria nu va ataca niciodată fără aprobarea Rusiei, iar Rusia nu e dispusă să dea apă la moară Israelului și Americii în acest moment. În consecință, orice atac asupra Israelului va fi numai și numai rezultatul înscenărilor, la care atât evreii cât și americanii se pricep de minune.

Veți spune și cum ar putea un nou război israeliano-sirian implica întreaga lume? Simplu. Evreii sunt răspândiți în întreaga lume și au un lobby foarte puternic. În plus, au suficienți bani pentru a face pe oricine să militeze pentru cauza lor. În 1973, nu eram încă suficient de  îndoctrinați cu ideea că ei sunt poporul ales  și nici nu ne autoincriminam cu responsabilitatea Holocaustului. Astăzi, datorită mașinăriei de propagandă evreiască și a conducătorilor pe care îi avem, mai toate țările Europei se consideră vinovate de cele întâmplate evreilor în timpul celui de-al II-lea Război Mondial. Și, dacă atunci n-am făcut nimic, acum suntem obligați să o facem, pentru a ne îndrepta greșelile din trecut. Cam așa se va formula ideea de a atrage toate țările în acest război.

Pe de altă parte, dacă nu va fi atacată Siria înainte de luna octombrie, America are în față un nou posibil colaps financiar, din cauza datoriilor. Dacă Congresul nu aprobă ridicarea plafonului datoriilor, SUA se va afla oficial în faliment. Falimentul SUA  va afecta puternic economia tuturor țărilor, fiindcă toate țările au rezerve valutare în dolari. În momentul de față, când economia  în toată Europa  merge în jos, și când datoriile sunt mai mari decât posibilitatea  de rambursare a lor, cel mai mic dezechilibru al rezervei valutare al unei țări, va duce la un dezastru economic și la o revoltă populară, pe fondul sărăciei și al lipsurilor.

Un al treilea scenariu posibil: SUA va ataca Siria dar va suferi o înfrângere datorită amestecului Rusiei. Atunci statele membre NATO se vor vedea obligate să reacționeze atât împotriva dușmanului aliatului lor cât și împotriva comunismului și a lui Putin. Oricum o iei, se pare că un război este necesar și iminent, fie el în septembrie sau octombrie. Păpușarii s-au gândit la toate. Într-un fel sau altul tot vor obține ce își doresc.

De ce am scris toate astea? Pentru că deși nu este un război al nostru, al oamenilor de rând, noi vom fi cei mai afectați. Și dacă nu vom fi pregătiți psihic în momentul când va izbucni, deznădejdea și disperarea vor fi cei mai mari dușmani ai noștri. Nu îl putem împiedica dar ne putem pregăti sufletește și, de ce nu, și material pentru acel moment. Folosiți-vă inteligent de acest mic răgaz căci odată pornit războiul, lungi și grele zile ne așteaptă.

Ce dezvaluiri fac noile documente publicate de WikiLeaks si reactiile la nivel mondial fata de aceste dezvaluiri

Documentele diplomatice dezvăluite de WikiLeaks, multe datând din ultimii trei ani, oferă o imagine fără precedent asupra activităţii ambasadelor americane din întreaga lume, puncte de vedere asupra liderilor străini sau evaluări ale ameninţărilor teroriste, comentează New York Times.

Conform ediţiei online a ziarului american, cele mai recente dintre documente datează de la sfârşitul lunii februarie a acestui an, dezvăluind opiniile administraţiei preşedintelui Barack Obama în legătură cu crizele şi conflictele din întreaga lume.

Documentele ilustrează traficul diplomatic dintre Departamentul de Stat şi circa 270 de ambasade şi consulate din întreaga lume, afirmă New York Times, care prezintă câteva exemple de subiecte pe care intenţionează să le dezvolte în zilele următoare.

PAKISTAN. Începând din 2007, Statele Unite au depus eforturi secrete pentru a elimina uraniul puternic îmbogăţit dintr-un reactor de cercetare pakistanez, temându-se că acesta ar putea fi folosit în scopuri ilegale. În mai 2009, ambasadorul Anne W. Patterson a anunţat că Pakistanul refuză să programeze o vizită a unor experţi americani, deoarece, „dacă presa locală ar afla despre înlăturarea combustibilului, cu siguranţă ar considera că Statele Unite iau armele nucleare ale Pakistanului”.

GUANTANAMO. Pentru a-şi convinge partenerii să accepte foşti deţinuţi de la Guantanamo, Statele Unite au exercitat presiuni diplomatice asupra acestora. Sloveniei i s-a cerut să accepte un fost deţinut dacă preşedintele vrea să obţină o întâlnire cu Obama, în timp ce autorităţilor din Kiribati li s-au oferit fonduri în valoare de milioane de dolari pentru a prelua foşti deţinuţi. În privinţa Belgiei, diplomaţii americani au afirmat că acceptarea mai multor deţinuţi ar reprezenta „o modalitate ieftină pentru Belgia de a-şi spori importanţa în Europa”.

AFGANISTAN. Când vicepreşedintele afgan a vizitat Emiratele Arabe Unite în 2009, autorităţile locale au descoperit în bagajele acestuia 52 de milioane de dolari. Conform unui document al ambasadei SUA la Kabul, oficialului afgan i s-a permis în cele din urmă să păstreze banii, fără a dezvălui originea sau destinaţia sumei.

CHINA. Un contact din China a anunţat ambasada SUA la Beijing, în ianuarie, că Biroul Politic al partidului comunist chinez a ordonat intruziunea în sistemele informatice ale companiei Google, ca parte a unei campanii coordonate efectuate de agenţi ai guvernului, experţi din mediul privat şi hackeri recrutaţi de guvern.

Documentele se referă şi la relaţia apropiată dintre premierul italian, Silvio Berlusconi, şi premierul rus, Vladimir Putin, dar şi la faptul că, în Rusia, acesta este subminat uneori de birocraţia greoaie care îi ignoră deciziile. Alte subiecte abordate sunt încercările de a împiedica livrările de arme siriene către mişcarea libaneză Hezbollah sau tentativele de a împiedica arestarea, în Germania, a unor agenţi CIA implicaţi în răpirea unui cetăţean german.

Documentele arată şi că, la aproape zece ani de la atentatele din 11 septembrie 2001, relaţiile SUA cu restul

Casa Alba a condamnat ferm publicarea a sute de mii de mesaje confidentiale si Hillary Clinton a vorbit chiar despre „un atac la adresa comunitatii internationale”.

250.000 de mesaje confidentiale, care contin descrieri nu tocmai magulitoare la adresa liderilor lumii, sunt acum la vederea oricarui curios. Analistii estimeaza ca aceasta este una dintre cele mai mari scurgeri de informatii secrete din istorie, iar americanii au inrosit telefoanele, cerandu-si scuze de la cei mentionati in mesaje.

Purtatorul de cuvant de la Casa Alba a mers si mai departe, gasindu-i deja vinovati pe angajatii WikiLeaks.

Un numar total de 1.022 de documente publicate incepand de duminica de Wikileaks.org contin referiri la Romania, dintre care 830 provin de la ambasada SUA la Bucuresti, potrivit site-ului de informatii, transmite MEDIAFAX.

Din documentele provenite de la ambasada Statelor Unite la Bucuresti, 38 sunt clasate drept secrete („secret”), in timp ce 368 sunt publice („unclassified”), iar 424 sunt confidentiale („confidential”).

Site-ul Wikileaks a inceput duminica sa publice 251.287 de documente trimise de diplomati americani la Washington, continand schimburi de informatii confidentiale sau secrete intre 274 de ambasade, consulate sau misiuni diplomatice din intreaga lume si Departamentul de Stat american. Telegramele vizeaza perioada 28 decembrie 1966 – 28 februarie 2010.

Dintre acestea, doar 15.652 de telegrame sunt clasate ca „secrete”.

Tara la care s-au facut cele mai multe referiri este Irakul (15.365), cele mai multe telegrame au fost trimise de la Ankara, capitala Turciei (7.918), iar de la biroul Secretarului de Stat au fost trimise 8.017 de documente, potrivit site-ului de informatii.

Regele Abdullah al Arabiei Saudite i-a indemnat pe americani sa „reteze capul sarpelui”, adica sa atace Iranul pentru a distruge programul nuclear al Teheranului. Mahmud Ahmadinejad a reactionat imediat, declarand ca totul nu este decat o strategie pusa la cale de americani, „un act satanic” menit sa semene discordie intre Iran si vecinii sai.

Casa Alba a ordonat revizuirea procedurilor de securitate, in speranta ca va evita noi dezvaluiri.

Pana una alta, viitoarea tinta a site-ului WikiLeaks este o importanta banca americana, ale carei documente secrete vor dezvalui existenta unui „ecosistem al coruptiei”.

Corespondenţa diplomatică pe care site-ul Wikileaks a început duminică să o publice provine din sistemul de comunicaţii folosit de Departamentul american al Apărării şi cel de Stat, relatează săptămânalul german Der Spiegel.

O parte a documentelor provine din sistemul SIPRNet (Secret Internet Protocol Router Network), la care au acces aproximativ 2,5 milioane de funcţionari americani, pe calculatoare ale căror proceduri de acces sunt modificate la fiecare circa 150 de zile, precizează săptămânalul german, una dintre cele cinci surse media din lume care au avut primele acces la aceste documente.

Documentele strict secrete („top secret”) nu trec prin reţeaua SIPRNet, dar şi ele sunt accesibile unui număr de 850.000 de americani, adaugă revista.

Dezvăluirile Wikileaks vizează 251.287 de documente trimise de diplomaţi americani la Washington şi 8.000 de directive ale administraţiei americane către ambasade.

Doar 6 la sută din documentele publicate, adică 15.652 de scrisori, sunt clasate ca „secrete”, dintre care 4.330 „nu trebuie comunicate străinilor”. Aproximativ 40 la sută sunt „confidenţiale” şi majoritatea nu conţin nicio menţiune restrictivă.

Cu excepţia unui document din 1966, majoritatea au fost trimise între 2004 şi sfârşitul lunii februarie 2010, dată la care, dintr-un motiv necunoscut, sursa Wikileaks a încetat să mai transmită.

Săptămânalul german se arată foarte prudent în legătură cu folosirea lor, pentru că afirmă că nu ştie „în ce circumstanţe informatorul site-ului Wikileaks le-a putut copia”, nici dacă aceste documente reprezintă toată producţia sau dacă este vorba despre „o selecţie de documente operate potrivit unor criterii pe care nu le cunoaştem”.

În acelaşi timp, absenţa unor documente strict secrete („top secret”) poate fi explicată fie prin faptul că informatorul nu are acces la acestea, fie pentru că nu a dorit să facă acest lucru, pentru a nu i se afla identitatea, de exemplu.

Dacă scrisorile diplomatice pot fi înţelese de oricine, pentru că în general nu au fost redactate pentru a fi trimise urgent, măsura în care ele sunt conforme cu realitatea rămâne incertă. „Autorii nu ezită să raporteze cea mai neînsemnată bârfă sau zvon” în aceste scrisori, redactate în ideea că acestea nu vor fi date publicităţii decât după 25 de ani, scrie săptămânalul.

Iranul a obţinut 19 rachete nord-coreene de concepţie rusească şi tehnologie avansată, care sunt mult mai puternice decât orice a admis public Washingtonul că ar avea Teheranul şi care ar putea atinge capitale din Europa Occidentală, potrivit documentelor publicate de WikiLeaks.

Informaţia, publicată de New York Times în ediţia electronică, se bazează pe o telegramă datând din 24 februarie 2010 şi detaliază o întâlnire între oficiali ruşi de rang înalt şi o delegaţie americană condusă de Vann H. Van Diepen, din cadrul diviziei de neproliferare din Departamentul de Stat.

Aceste rachete ar permite pentru prima dată Iranului să atace capitale din Europa Occidentală sau Moscova, iar oficialii americani au avertizat că propulsia lor avansată ar putea ajuta Iranul să obţină mai rapid rachete balistice intercontinentale.

Telegrama sugerează, de asemenea, o cooperare militară profundă – probabil şi nucleară – între Coreea de Nord şi Iran decât se ştia până atunci. La cererea administraţiei Obama, The New York Times a fost de acord să nu publice textul acesteia.

Versiunea nord-coreeană a acestui tip de rachetă, cunoscut ca BM-25, ar putea fi echipată cu focos nuclear. Mulţi experţi susţin că Iranul mai are mult până la obţinerea unui focos nuclear, în special unul suficient de mic pentru a putea fi ataşat vârfului unei rachete, dar consideră că acesta a depus eforturi în acest sens.

În prezent raza de acţiune maximă a rachetelor balistice iraniene cunoscute este de 1.900 de kilometri, potrivit experţilor, ceea ce înseamnă că poate atinge Orientul Mijlociu, inclusiv Israelul, precum şi Turcia şi porţiuni din Europa de Est. Oamenii de ştiinţă susţin că BM-25 are o rază de acţiune mai mare şi este şi mai grea, având mai mult combustibil şi putând atinge o rază de acţiune de 3.200 de kilometri. În cazul în care ar fi lansată din Iran, o astfel de rachetă ar atinge Europa Occidentală, inclusiv Berlinul.

Documentele susţin nu numai că Iranul a obţinut rachete BM-25, ci a văzut şi tehnologia avansată necesară pentru a proiecta şi construi o nouă clasă de proiectile mai puternice.

Serviciile de informaţii canadiene au contactat în 2008 Ministerul iranian pentru Informaţii şi Securitate, la cererea acestuia din urmă, care şi-a propus „ajutorul” în Afganistan în privinţa unor eventuale atentate, arată luni un document difuzat de WikiLeaks.

Acest document, dat publicităţii de New York Times, se referă la o întâlnire la Ottawa, la 2 iulie 2008, între şeful serviciului candian de informaţii CSIS, Jim Judd, şi un consilier al Departamentului de Stat, Eliot Cohen.

El a dezvăluit un episod inedit, relaţiile dintre Ottawa şi Teheran fiind foarte reci de mai mulţi ani.

Judd i-a spus interlocutorului său că serviciul este „foarte, foarte preocupat” de Iran.

CSIS a vorbit recent cu Ministerul pentru Informaţii şi Securitate, după ce această agenţie a cerut un canal de comunicare cu Canada„, a declarat el.

„Iranienii au acceptat să «ajute» (Canada) în problemele afgane, inclusiv furnizând informaţii despre potenţiale atentate„, continuă telegrama diplomatică trimisă de ambasada americană la Ottawa.

Totuşi, a mărturisit Judd, „nu am înţeles ce voiau cu adevărat” deoarece este clar că „iranienii vor să sugrume ISAF …lent”.

Un document american datând din 2009, dezvăluit de site-ul WikiLeaks şi publicat luni de cotidianul britanic The Telegraph, susţine că Ghidul suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei, suferă de cancer în fază terminală.

Potrivit acestui document care ar fi fost trimis în august 2009 de consulatul Statelor Unite la Istanbul, un om de afaceri, a cărui identitate şi naţionalitate nu sunt precizate şi care ar fi avut legături cu fostul preşedinte iranian Akbar Hashemi Rafsandjani, a declarat că Ali Khamenei suferă de o formă rară de leucemie.

„Khamenei va muri probabil în câteva luni”, afirmă documentul citat de Telegraph.

În perioada respectivă, Rafsandjani tocmai îşi lansase campania împotriva realegerii preşedintelui iranian Mahmoud Ahmadinejad.

După ce a fost informat despre starea de sănătate a Ghidului suprem, „Rafsandjani a încetat campania împotriva lui Khamenei în Adunarea Experţilor (unul dintre centrele de putere ale sistemului politic iranian) şi a decis să lase natura să îşi continue cursul”, adaugă documentul.

„După decesul Ghidului suprem, Rafsandjani va încerca să mobilizeze Adunarea Experţilor pentru a fi numit în locul acestuia”, potrivit documentului dezvăluit de WikiLeaks.

„Dacă reuşeşte (…), el îl va invita apoi pe Ahmadinejad să demisioneze şi va convoca noi alegeri”.

Khamenei, susţinătorul unei linii dure, mai ales faţă de Statele Unite, a avut întotdeauna influenţă decisivă asupra afacerilor statului iranian.

Diplomaţia este talentul de a spune lucruri în mod elegant în public, fără a ofensa, dar telegramele secrete americane publicate de WikiLeaks duminică dezvăluie că angajaţii Departamentului de Stat au emis adeseori opinii nemiloase.

Printre miile de documente publicate de WikiLeaks se află portrete puţin flatante ale liderilor aliaţi sau nu ai Statelor Unite.

Preşedintele francez NICOLAS SARKOZY:

„Suspicios şi autoritar”, potrivit ambasadei americane, care subliniază modul dur pe care îl adoptă preşedintele francez cu colaboratorii săi.

Premierul italian SILVIO BERLUSCONI:

Un diplomat american de rang înalt l-a descris drept „iresponsabil, vanitos şi ineficient în calitate de lider european moderat”. O altă telegramă îl descrie drept „slab din punct de vedere fizic şi politic” şi afirmă că obiceiurile sale de a face petreceri până dimineaţa îl împiedică să se recupereze.

Cancelarul german ANGELA MERKEL:

„Îi este teamă de riscuri şi rareori dă dovadă de imaginaţie”, se arată într-o altă telegramă, în timp ce ministrul său de Externe, GUIDO WESTERWELLE, homosexual declarat, este calificat drept o „personalitate exuberantă” dar cu puţine competenţe în diplomaţie.

Preşedintele afgan HAMID KARZAI:

Un document îl califică drept „extrem de influenţabil” şi înclinat să se lase convins de teorii ale complotului.

Liderul libian MUAMMAR KADHAFI:

O telegramă arată că „depinde aproape obsesiv de un nucleu dur de oameni de încredere” şi că nu ştie să călătorească fără o infirmieră ucraineană bine dotată fizic. Liderului îi este teamă să survoleze apele şi să urce în clădiri cu etaj.

Preşedintele rus DMITRI MEDVEDEV:

„Este Robin al lui Batman jucat de Putin”, potrivit ambasadei Statelor Unite la Moscova, care face aluzie la tânărul camarad al eroului de benzi desenate, pentru a sublinia că de fapt premierul Vladimir Putin este cel care deţine puterea în Rusia. Preşedintele rus este calificat, de asemenea, drept şters şi „ezitant”.

Premierul rus VLADIMIR PUTIN:

Este considerat „masculul dominant” („alpha-male”).

Premierul turc TAYYIP ERDOGAN:

Este considerat izolat şi prost informat. Se îndoieşte de toţi şi „este înconjurat de un cerc de consilieri care îl flatează dar îl dispreţuiesc”. Erdogan îşi ia aproape toate informaţiile din ziarele islamiste şi analizele ministerelor sale nu îl interesează, scriu diplomaţii americani la Ankara.

Ministrul turc de Externe, AHMET DAVUTOGL:

Este calificat drept „excepţional de periculos” de un informator al diplomaţilor americani care avertizează asupra influenţei islamiste a acestuia asupra lui Erdogan.

Cancelarul german, Angela Merkel, evită riscurile, apreciază diplomaţi americani în documentele confidenţiale dezvăluite de WikiLeaks şi publicate duminică de săptămânalul Der Spiegel.

Se teme de riscuri şi rareori se arată creativă„, se arată într-un document transmis de ambasada americană la Berlin în data de 24 martie 2009, care adaugă că Merkel este considerată „tenace atunci când se află în dificultate” şi este „metodică, raţională şi pragmatică„.

Diplomaţii americani au însă o atitudine dură faţă de ministrul german de Externe, vicecancelarul Guido Westerwelle, liderul liberalilor din FDP. Conform Der Spiegel, acesta este considerat incompetent şi antiamerican, iar personalitatea sa „exuberantă” îl transformă într-o persoană imprevizibilă.

Liderul CSU, aripa bavareză a partidului CDU, Horst Seehofer, este criticat pentru lacune grave. „Nu are mare lucru de spus în ceea ce priveşte politica internaţională şi pare să ignore fapte de bază”, afirmă diplomaţii americani, adăugând că acesta s-a declarat surprins să afle că jumătate dintre cei 40.000 de militari încă staţionaţi în Germania se află în Bavaria, landul pe care îl conduce din 2008.

Ministrul Apărării, Karl-Theodor zu Guttenberg, personalitate în plină ascensiune a CSU, este unul dintre puţinii politicieni agreaţi de diplomaţii americani. „Este un prieten apropiat şi declarat al Statelor Unite”, care aduce „un pic de strălucire în guvernul german”. El le-a dezvăluit diplomaţilor americani că Westerwelle „a fost un obstacol mai mare decât opoziţia în calea sporirii efectivelor germane în Afganistan” şi s-a plâns şi de Merkel, pe care o consideră „incapabilă să aplice propria politică economică”.

Diplomaţi germani au afirmat că secretarul de Stat american, Hillary Clinton, a discutat vineri cu omologul său german, pentru a-şi exprima „regretul înaintea publicării documentelor interne americane”.

Casa Albă a ordonat o revizuire a procedurilor de securitate pentru a evita noi dezvăluiri de documente sensibile, în urma publicării conţinutului a zeci de mii de telegrame diplomatice la iniţiativa site-ului WikiLeaks.

Orice eşec de a proteja informaţiile clasificate (…) este inacceptabil şi nu va fi tolerat” , a afirmat directorul biroului pentru buget al Casei Albe, Jacob Lew, într-o directivă transmisă şefilor de servicii şi administraţii, postată luni pe site-ul preşedinţiei americane.

Lew, unul dintre colaboratorii cei mai apropiaţi ai preşedintelui Barack Obama, a dat ordin „serviciilor şi administraţiilor care gestionează informaţii clasificate să formeze o echipă pentru a evalua securitatea” acestora.

„Este responsabilitatea oricărei persoane care are acces la informaţii clasificate să protejeze aceste date capitale pentru securitatea ţării noastre„, a subliniat Lew. „Orice dezvăluire neautorizată de date clasificate constituie o încălcare a legii şi compromite securitatea ţării”, a adăugat el.

Casa Albă a condamnat duminică „în termenii cei mai fermi” publicarea „iresponsabilă şi periculoasă” a unor noi documente diplomatice americane, afirmând că iniţiativa site-ului WikiLeaks ar putea aduce riscuri mortale pentru unele persoane.

Această reacţie a venit la câteva minute după publicarea, pe paginile de Internet ale unor instituţii de presă, a conţinutului unor telegrame diplomatice, dintre care aproximativ 250.000 le-au fost comunicate de WikiLeaks.

Dezvăluirea de catre site-ul Wikileaks a celor aproximativ 250.000 de note diplomatice americane a generat luni reacţii de condamnare din partea Guvernelor din întreaga lume, Casa Albă calificând această acţiune drept o „crimă gravă”.

Wikileaks şi cei care publică aceste informaţii „sunt criminali”, a afirmat Robert Gibbs, purtător de cuvânt al preşedinţiei americane, considerând că aceste scurgeri de informaţii constituie „grave încălcări ale legii şi o ameninţare gravă pentru cei care conduc şi contribuie la politica noastră externă”.

La rândul său, secretarul de Stat american, Hillary Clinton, s-a referit la un „atac împotriva comunităţii internaţionale„.

Ea a discutat anterior cu omologul său turc Ahmet Davutoglu, pe care un informator al diplomaţilor americani de la Ankara l-a calificat în unele telegrame diplomatice drept „excepţional de periculos”. În cursul întâlnirii, cei doi „au discutat despre problema Wikileaks şi ministrul Afacerilor Externe a apreciat comentariile directe şi deschise ale secretarului” de Stat, a declarat purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat, Philip Crowley.

Davutoglu, alături de Clinton, a afirmat că ţara sa menţine „un parteneriat strategic” cu Washingtonul.

Documentele, obţinute de Wikileaks şi comunicate mai multor surse media importante, prezintă, în formă neprelucrată, culisele diplomaţiei americane.

Luni, partenerii Washingtonului au preluat retorica folosită de Statele Unite, condamnând metodele site-ului de Internet.

Franţa a denunţat o divulgare „deliberată şi iresponsabilă” de informaţii confidenţiale.

În Italia, ministrul Afacerilor Externe, Franco Frattini, a afirmat că acesta ar putea fi considerat un „11 septembrie al diplomaţiei mondiale”.

Mahmoud Ahmadinejad, preşedintele iranian pus pe acelaşi plan cu Adolf Hitler în unele note americane, a afirmat că aceste documente sunt „fără valoare”, considerând că publicarea documentelor „face parte dintr-o campanie de război al informaţiilor” împotriva Teheranului, orchestrată de Statele Unite.

Dar liderii vizaţi de aceste note s-au grăbit să dea asigurări că aceste „bârfe”, potrivit lui Guido Westerwelle, ministrul german al Afacerilor Externe, nu aduc atingere relaţiilor lor cu Washingtonul. Iar un purtător de cuvânt al premierului britanic David Cameron a dat asigurări că ţara sa va continua să „lucreze strâns cu Statele Unite”.

Afganistanul nu consideră că relaţiile sale cu Statele Unite vor avea de suferit, în pofida unor documente care îl descriu pe preşedintele Hamid Karzai drept „slab” şi pe fratele său Ahmed Wali ca fiind implicat în afaceri de trafic de droguri şi corupţie.

În Orientul Mijlociu, un înalt oficial israelian apreciază că publicarea acestor informaţii nu afectează imaginea Israelului şi că ele confirmă poziţia oficială a acestei ţări în favoarea unei mai mari fermităţi faţă de Teheran.

În Statele Unite, riposta se articulează în jurul a două axe: procedurile judiciare şi prevenirea unor noi scurgeri de informaţii.

Secretarul Justiţiei, Eric Holder, a amintit că o „anchetă penală este în curs de desfăşurare”. „(…) Nu suntem deocamdată în măsură să furnizăm rezultate, dar ancheta este în curs”, a adăugat el.

Casa Albă a anunţat că a ordonat o trecere în revistă a procedurilor de securitate, pentru a evita noi dezvăluiri.

Dar Sarah Palin, figură importantă a ultraconservatorilor americani, a apreciat pe pagina sa de Facebook că publicarea acestor informaţii „ridică serioase semne de întrebare legate de incompetenţa administraţiei Obama în gestionarea acestui enorm fiasco”. Pe de altă parte, ea l-a calificat pe Julian Assange, fondatorul Wikileaks, drept „un agent antiamerican care are sânge pe mâini”.

În America Latină, preşedintele venezuelean Hugo Chavez i-a cerut lui Clinton să demisioneze, apreciind că „imperiul (american) a fost dezvăluit”.

Aliatul său, Ecuadorul, s-a declarat dispus să îl primească pe Julian Assange, care este urmărit de justiţia americană.

China cauta o alianta cu Rusia pentru contracararea dominatiei SUA

Prim-Ministrul rus Vladimir Putin (s) intalnindu-se cu Vice Presedintele chinez Xi Jinping(d)

Urmarind sa formeze o contrapondere la puterea SUA, Beijingul i-a cerut Moscovei, ca una dintre economiile de piaţă emergente, sa intre într-o alianţă cu China, care urmăreste să crească influenţa celor doua în afacerile globale. Vorbind, dupa discutiile cu premierul rus Vladimir Putin, vicepreşedintele chinez Xi Jinping a salutat puterea legăturilor  bilaterale cu Rusia, ca un succes şi a continuat cu exprimarea sprijinului guvernului de la Beijing pentru puterea crescândă a Rusiei pe scena mondială.

 „Suntem în favoarea rolului important în afacerile internaţionale şi regionale” pe care Rusia il joacă, a spus Xi, subliniind că „ii vom sprijini cu siguranta.”

„În opinia noastră, China şi Rusia ar trebui, în viitor, să faciliteze stabilirea unei lumi multipolare şi democratizarea relaţiilor internaţionale”, a adăugat oficialul chinez.

Vizita oficialului rus a venit ca urmare a încearcărilor Moscovei şi Beijing-ului de a pune rivalităţile războiului rece la spate şi de gasire a unei contra-măsuri la dominaţia globală a SUA.

Oficialii ambelor ţări descriu legăturile lor comerciale şi politice, mai bune decât oricând înainte.

Ca răspuns la observaţiile oficialului chinez, Putin s-a referit la China ca „partener strategic în sensul deplin al cuvântului” pentru Rusia.

Prim-ministrul rus a mers pentru a oferi sprijinul Moscovei fata de poziţia Chinei în privinta Taiwan-ului, spunând: „Am sprijinit întotdeauna China cu privire la problemele sale cele mai sensibile, inclusiv în problema Taiwanului.” Beijing-ul consideră Taiwan-ul, care a devenit baza pentru  aşa-zisei Republici Chineze condusa de Chiang Kai-shek atunci când forţele Comuniste Chineze au învins Partidul Naţionalist Chinez în 1949, ca parte indivizibilă a teritoriului său şi doreşte reunificarea cu insula. http://www.presstv.ir/detail.aspx?id=121532&sectionid=351020404

Complotul anglo-israelian in privinta „Doomsday” face progrese

21 Februarie, 2010 (LPAC)-surse apropiate guvernului israelian au avertizat EIR( Executive Intelligence Review) că cercul interior al cabinetului primului ministru Benjamin Netanyahu este aproape de a lua decizia de a lansa un atac preventiv împotriva facilităţilor nucleare ale Iranului. O astfel de decizie, care ar fi încă un pas mai aproape de o confruntare regionala devastatoare, ar putea veni cel mai curând duminică (28.02.2010), atunci când guvernul israelian se reuneşte. Potrivit sursei, o dezbatere aprigă face ravagii în cadrul armatei israeliene, datorata intrebarii dacă Israelul are capacitatea de a lovi cu succes instalaţiile nucleare ale Iranului la Natanz sau în altă parte. Recent, fostul şef de Stat Major al Forţelor de Apărare Israeliene, generalul Dan Halutz, a spus mass-mediei israeliene că FIL nu are capacitatea de a deteriora grav programul iranian. Dar, în conformitate cu o sursa israeliana aproapiata de cabinetul interior, mai multe opţiuni sunt revizuite doar pentru un astfel de atac. Potrivit sursei, în vizita recenta in Rusia, atât Netanyahu cat şi ministrul de externe Avigdor Lieberman l-au presat pe Premierul rus Vladimir Putin pentru a le acorda permisiunea de a initia atacuri împotriva obiectivelor iraniene de la site-uri din interiorul Rusiei. Putin se pare ca „a trantit  puternic uşa ” la această opţiune; cu toate acestea, abordări similare au fost făcute guvernului din Kazahstan, conform sursei israeliene. Sursa a adăugat că opţiunea preferată, promovata de facţiuni din cadrul IDF, este de a lansa atacuri de pe submarinele israeliene, echipate cu rachete de croazieră. Sursa a remarcat faptul că acurateţea rachetelor de croazieră, lansate de pe submarinele israelian este nesigura, şi ca cele mai multe site-uri iraniene de pe lista israeliana de tinte sunt în zonele urbane.

Sursele au confirmat faptul că echipa de securitate naţionala a Administraţiei Obama a emis o serie de mesaje puternic formulate, avertizand Israelul în legatura cu orice tip de atacuri unilaterale asupra Iranului. Liderii militari ai SUA, precum şi Secretarul Apărării Robert Gates, secretarul de stat Hillary Clinton, preşedintele  Adm. JCS Michael Mullen, National Security Advisor generalul Jim Jones şi Vice-Presedintele Joe Biden, toţi recunosc că un atac militar împotriva Iranului este in cel mai rău caz, ultima opţiune, şi că nu suntem nici macar pe aproape de punctul de a lua această decizie. Se crede unanim, inclusiv în rândul planificatorilor israelieni, că Iranul are o capacitate de represalii asimetrica, care ar implica tensiuni in întregul Golf Persic in ceea ce priveste alimentarea cu petrol, spulberand întreaga economie mondială, dacă  este atacat.

Lyndon LaRouche a avertizat ca cercurile de la Londra, inclusiv fostul prim-ministru Tony Blair, sunt potenţialii arhitecţi reali ai acestui sistem al ” Judecatii de Apoi „. Sunt acestia din Londra, cei care sunt disperaţi de prăbuşirea întregului sistem britanic si care se pot gândi la o alianta intr-un un atac israelian separatist asupra Iranului, care ar aduce epoca întunericului planetar. Doar va amintesc marturia lui Blair în faţa Comisiei Chilcot, în care el combina fara mila comisarii cu necesitatea de a se lua măsuri militare împotriva Iranului azi, aşa cum a minţit SUA şi Marea Britanie în 2003 despre invazia din Irak. Aceşti oameni ar trebui să fie total disperati, pentru a se gândi la un astfel de  ” Doomsday” act şi mi-e teamă că sunt, a avertizat LaRouche.

http://www.larouchepac.com/node/13618&prev=