Declarația ”istorică” a lui Obama și ce se ascunde în spatele ei

Precum o grămadă de alți gură-cască, am ascultat și eu declarația ”istorică” a Președintelui Obama cu privire la Siria. Ceva de genul ”aș vrea să zbor dar rana din pulpă nu ma lasă”. Tocmai pe când credeam că asist la același discurs anost și plin de demagogie politică, patriotism și umanitarism, Obama a scos iepurașul din pălărie: Congresul american. Instantaneu  mi-am pus  întrebarea: ” De când îi pasă ăstuia de părerea americanilor și a Congresului?”  Răspuns: ” Nu-i pasă!”. Nici de ONU, nici de Rusia, nici de Congres și, cu atât mai puțin, de americani sau de sirieni. Alta trebuie să fie motivația.

Constituția SUA, care spune că decizia cu privire la un război revine Congresului și nu Președintelui? Mă îndoiesc. Obama a încălcat-o cu bună știință de atâtea ori încât nici el nu mai știe de câte ori a făcut-o. Atunci ce? Pentru că ceva trebuie să fie la mijloc de s-a sucit așa de brusc.

Faptul că merge la război numai cu sprijinul lui Hollande și Victoraș al nostru? Ba.

Lipsa dovezilor în sprijinul afirmațiilor sale privind utilizarea armelor chimice de către regimul Assad împotriva populației siriene? S-ar putea dar asta nu i-a împiedicat pe președinții americani să atace Irak-ul și să măcelărească populația libiană timp de un an, doar pentru că CIA avea informații sigure despre arme de distrugere în masă existente în cele două țări, arme care nici până în ziua de azi n-au fost descoperite. De data asta s-au obosit măcar să fabrice o casetă cu o așa-zisă convorbire a unui oficial sirian despre armele chimice folosite.

Și totuși, trebuie să existe un motiv. Știți, de felul meu, eu sunt mai rău decât Toma necredinciosul și nu cred, sau mai bine-zis nu mai cred, în bunele intenții ale nimănui, dat fiind lumea în care trăim azi. Cu gândul că ceva îmi scapă m-am dus la culcare și, după câteva ore de somn chinuit, cu el m-am trezit. Trebuie să mărturisesc că am un obicei foarte prost. Dacă ceva îmi rămâne fixat  în gând atunci mintea mea nu se lasă, nici măcar în somn, până nu găsește răspunsul.

Două căni de cafea și răsfoitul presei internaționale pe net, în care n-am găsit nici un răspuns satisfăcător pentru mintea mea, nu m-au ajutat cu nimic. Abia la a treia cană am înțeles că judecam exact așa cum nu ar trebui să o fac, adică după aparențe. Și ele înșală. Aparent Obama este Președintele SUA.  În realitate el nu este decât o marionetă . Deci trebuie să-l uit pe Obama și să mă concentrez pe cei din spatele lui, adică pe bancherii internaționali.  Dar de ce s-au sucit bancherii? Chiar eu vă traduceam în ultimul articol care sunt interesele lor: schimbarea monedei și a ordinii economice globale deci implicit războiul cu Siria. Atunci de ce această amânare?

Un motiv ar fi că datorită situației actuale cu Siria prețul benzinei, în toată lumea, a crescut. Un mod bun de a mai secătui buzunarele populației și de a-o aduce în pragul disperării, știut fiind faptul că scumpirea benzinei duce automat la creșterea prețului alimentelor și al altor produse și servicii. Ce își doresc bancherii? Un război mondial și un colaps economic global. O disperare generalizată a populației  care atrage după sine o  acceptare generalizată a ”salvării” indiferent din partea cui ar veni. Nu poți porni un război mondial doar cu America, Franța și România aliate fățișe și cu acceptul Greciei, Ciprului și Turciei de a li se folosi spațiile aeriene și maritime.

Marea Britanie nu vrea, Austria nu vrea, Canada a declarat clar că nu merge pe mâna americanilor. La fel  Portugalia și Spania. Italia nici măcar nu pomenește despre asta. Germania ar vrea dar nu poate pentru că Merkel  se află înaintea alegerilor care vor avea loc pe 22 septembrie. Greu de urnit deschis un război în asemenea condiții. ”Și atunci ce rămâne de făcut?” și-au spus bancherii. ” Îi forțăm să-l ceară”. Întrebarea este cum o vor face și când. Iată câteva scenarii, posibile, făcute de mine. Menționez că nu mă pricep la politică și că totul se bazează doar pe cunoștințele și informațiile adunate de prin presă și pe ”calitatea” mea de a despica firul în patru, chiar și acolo unde și cei mai sceptici renunță.

1. Declarația lui Obama.

După cum  spuneam singurul lucru care m-a frapat în tot ceea ce a spus a fost supunerea spre aprobarea Congresului a deciziei sale. Un fapt îmbucurător în condiții normale dar anormal atunci când cel care o face este Barack Obama. Personal, nu cred nimic din ceea ce spune individul, mai ales atunci când vrea să pară împăciuitor și corect. Suspiciunea mi s-a întărit în momentul  în care atât el cât și cei patru reprezentanți ai Congresului nu au considerat necesară  o întrunire de urgență a acestuia, având în vedere gravitatea situației.  Congresul american se întoarce din vacanță pe 9 septembrie, mai precis în după-amiaza zilei. Am putea crede că, în ciuda faptului că a spus că nu-l interesează rezoluția ONU, Obama s-a hotărât, pe ascuns, să aștepte totuși rezultatul și din acest motiv nu a convocat mai repede Congresul. Fals. Rezoluția ONU nu va fi gata decât  după 9 septembrie, probabil pe 13-14. Deci, acest motiv cade.  Atunci care este explicația? Ori Obama este sigur de aprobarea Congresului  și nu a vrut să pară că vrea să forțeze lucrurile convocând extraordinar Congresul, ori se va întâmpla ceva până atunci sau în acel moment, ceva ce va determina Congresul să voteze pro. Să nu uităm că ne aflăm în luna septembrie și că anul acesta se împlinesc  12 ani de la 11 septembrie 2001. Știm cu toții că aceiași arhitecți au fost și atunci și acum. Deci orice este posibil.

2. Rosh Hashana și Yom Kippur

Bancherii internaționali, marea majoritate, dacă nu toți, sunt evrei. La fel și membrii  Congresului american. La apusul soarelui zilei de 4 septembrie 2013 începe Anul Nou evreiesc (5774=2014), care se sărbătorește anul acesta pe 5-6 septembrie. Deci nu se cădea să convoci Congresul înainte cu câteva zile de Rosh Hashana și să bagi Israelul în război înainte de Anul Nou. Cu atât mai mult cu cât există numeroase previziuni și profeții cum că anul 2014 va fi anul începerii celui de-al III-lea Război Mondial. Nimeni nu a specificat însă dacă va fi 2014 al evreilor, care începe pe 5 septembrie, sau al creștinilor. Pe de altă parte, de la apusul zilei de 13 septembrie și până la căderea nopții pe 14 septembrie anul evreiesc  5774, se sărbătorește Yom Kippur, ” Ziua ispășirii”, probabil, cea mai importantă sărbătoare a anului evreiesc, când se anulează toate jurămintele și promisiunile făcute, atât lui Dumnezeu cât și semenilor, în cursul anului precedent. Să nu uităm că în  1973 (anul evreiesc  5734), pe 6 octombrie, în această zi sfântă pentru evrei, când radioul și televiziunea sunt închise, circulația mijloacelor de transport este interzisă și nici o instituție nu lucrează, armatele Egiptului, Siriei și Iordaniei au atacat pe neașteptate Israelul, provocând mii de victime. Deci, anul acesta se împlinesc 40 de ani de la Războiul de Yom Kippur sau Războiul de Ramadam. Orice este posibil sau vor face evreii să fie. Un lucru e sigur: Siria nu va ataca niciodată fără aprobarea Rusiei, iar Rusia nu e dispusă să dea apă la moară Israelului și Americii în acest moment. În consecință, orice atac asupra Israelului va fi numai și numai rezultatul înscenărilor, la care atât evreii cât și americanii se pricep de minune.

Veți spune și cum ar putea un nou război israeliano-sirian implica întreaga lume? Simplu. Evreii sunt răspândiți în întreaga lume și au un lobby foarte puternic. În plus, au suficienți bani pentru a face pe oricine să militeze pentru cauza lor. În 1973, nu eram încă suficient de  îndoctrinați cu ideea că ei sunt poporul ales  și nici nu ne autoincriminam cu responsabilitatea Holocaustului. Astăzi, datorită mașinăriei de propagandă evreiască și a conducătorilor pe care îi avem, mai toate țările Europei se consideră vinovate de cele întâmplate evreilor în timpul celui de-al II-lea Război Mondial. Și, dacă atunci n-am făcut nimic, acum suntem obligați să o facem, pentru a ne îndrepta greșelile din trecut. Cam așa se va formula ideea de a atrage toate țările în acest război.

Pe de altă parte, dacă nu va fi atacată Siria înainte de luna octombrie, America are în față un nou posibil colaps financiar, din cauza datoriilor. Dacă Congresul nu aprobă ridicarea plafonului datoriilor, SUA se va afla oficial în faliment. Falimentul SUA  va afecta puternic economia tuturor țărilor, fiindcă toate țările au rezerve valutare în dolari. În momentul de față, când economia  în toată Europa  merge în jos, și când datoriile sunt mai mari decât posibilitatea  de rambursare a lor, cel mai mic dezechilibru al rezervei valutare al unei țări, va duce la un dezastru economic și la o revoltă populară, pe fondul sărăciei și al lipsurilor.

Un al treilea scenariu posibil: SUA va ataca Siria dar va suferi o înfrângere datorită amestecului Rusiei. Atunci statele membre NATO se vor vedea obligate să reacționeze atât împotriva dușmanului aliatului lor cât și împotriva comunismului și a lui Putin. Oricum o iei, se pare că un război este necesar și iminent, fie el în septembrie sau octombrie. Păpușarii s-au gândit la toate. Într-un fel sau altul tot vor obține ce își doresc.

De ce am scris toate astea? Pentru că deși nu este un război al nostru, al oamenilor de rând, noi vom fi cei mai afectați. Și dacă nu vom fi pregătiți psihic în momentul când va izbucni, deznădejdea și disperarea vor fi cei mai mari dușmani ai noștri. Nu îl putem împiedica dar ne putem pregăti sufletește și, de ce nu, și material pentru acel moment. Folosiți-vă inteligent de acest mic răgaz căci odată pornit războiul, lungi și grele zile ne așteaptă.

Iranul ”cu siguranță” va inchide Strâmtoarea Ormuz

Tensiunile din Golf ar putea ajunge la punctul de explozie după ce un înalt oficial iranian a declarat că Iranul „cu siguranța” va închide strâmtoarea Ormuz în cazul în care un embargo UE asupra petrolului va perturba exportul de ţiţei.

Mohammad Kossari, şef adjunct al afacerilor externe, din cadrul parlamentului şi membru al Comitetului Naţional de securitate, a emis avertizarea drept răspuns la o decizie a Uniunii Europene, de luni, de a impune un embargou al petrolului asupra Iranului datorită  pretinsului program de arme nucleare al țării.

„Presiunea sancţiunilor este concepută pentru a încerca şi a ne asigura că Iranul ia în serios cererea noastră de a veni la masă ( tratativelor),”  a spus șeful pentru politică externă al UE, Catherine Ashton.

Cu toate acestea, împreună cu decizia Washingtonului de a desfăşura un al doilea portavion de atac în Golf, încercarea UE de a pres Iranul din punct de vedere economic ar putea creşte foarte mult riscul unui război suprem în regiune.

Strâmtoarea Hormuz este legătura vitală dintre Golful Persic şi Golful Oman.

De asemenea, este unul dintre cele mai strategice locuri din lume, atunci când vine vorba de tranzitul petrolier.

La o producţie mondială de petrol estimată la circa 88 de milioane de barili pe zi în 2011, Administrația de Informații asupra Energiei a Statelor Unite estimează că aproximativ 17 milioane de barili din cele 88 trec prin strâmtoare.

Dacă sancţiunile economice presează  Iranul suficient  cât acesta să se răzbune prin închiderea strâmtorii, aproape 20 la sută din comerţul cu petrol la nivel mondial ar putea fi afectat, rezultând o crestere masivă a costurilor energiei la nivel mondial.

Cu peste o jumătate de milion de forţe regulate şi un personal suplimentar de 120,000 de soldați în Garda Revoluţionară de elită a țării, analiştii cred că consecinţele unui război condus de SUA împotriva Iranului ar face ca recentele incursiuni militare susținute de Occident în Orientul Mijlociu să pară neînsemnate.

Până în prezent, decizia SUA de a menţine două grupuri de portavioane în regiune a fost descrisă de către Iran ca fiind „o activitate de rutină” .

Dar marea acumulare de personal militar a SUA în regiune, care a fost consolidată atunci când Pentagonul a trimis un supliment de 15000 de trupe la naţiunea vecină din Kuweit, a fost doar cel mai recent pas într-o încercare evidentă a Washington-ului de a își întări capacităţile sale militare în regiune.

Cu toate acestea începând cu anul 1988, când Statele Unite au reuşit să distrugă circa 25 de procente din cea mai mare capacitatea navală a Iranului, în timpul operaţiunii Praying Mantis, Iranul și-a petrecut ultimele două decenii pregătindu-și forţele navale ale Gărzii Revoluţionare pentru a exploata vulnerabilităţile forțelor convenționale afișate de Statele Unite.

Potrivit comandantului Gărzii Revoluţionare, Generalul de Brigadă Jafaari, „inamicul este mult mai avansat tehnologic decât suntem noi, dar noi am folosit ceea ce se numeşte metode de luptă asimetrice … iar forţele noastre sunt acum bine pregatite pentru el”, a spus el, citat de Global Lagare .

În fond, cea mai recentă rundă de politică pe marginea prăpăstiei dintre Iran şi Occident poate obliga Iranul la masa negocierilor în privința programului său de îmbogăţire a uraniului.

Cu toate acestea, strategia UE de evitare a „haosului în Orientul Mijlociu”, prin strângerea laţului economic în jurul Iranului ar putea duce la o adevărată conflagraţie pe care aparent ea încearcă să o evite.

 

„S-au făcut presiuni ca România să renunţe la cele 19 miliarde de euro din Germania”

Economistul care susţine că Germania are o datorie de aproape 19 miliarde de euro faţă de România spune pentru REALITATEA.NET că respingerea înfiinţării comisiei speciale privind această datorie s-a făcut în urma unor presiuni internaţionale la adresa ţării noastre.

Preşedintele Senatului, Vasile Blaga, a anunţat, joi, că BNR( a se citi CFR-istul Isărescu-nota mucenicul) a identificat date suplimentare potrivit cărora Germania nu are datorii istorice faţă de România. În acest sens, Senatul a respins propunerea de înfiinţare a comisiei speciale privind datoria istorică pe care nemţii o au către ţara noastră.

Propunerea de înfiinţare a a Comisiei a fost respinsă cu 65 de voturi „împotrivă”, 48 „pentru” şi trei abţineri.

Conducerea Senatului a luat act, la finele lunii octombrie, de o scrisoare semnată de Radu Golban, economist, în care era semnalată existenţa unei datorii istorice a Germaniei către România, membrii Biroului Permanent hotărând să propună acestei Camere înfiinţarea unei comisii care să analizeze situaţia.

Radu Golban a declarat pentru REALITATEA.NET că are dubii că noile date suplimentare identificate de BNR pe tema datoriei Germaniei ar fi reale. „Până în urmă cu câteva săptămâni, BNR nu a găsit niciun fel de date privind aceste creanţe. Acum, dintr-o dată, au identificat date suplimentare”, a spus Golban, adăugând că nu înţelege de ce BNR nu vrea să colaboreze cu Banca Reglementelor, „banca centrală a băncilor centrale”, care ar deţine informaţii despre datoria istorică pe care Germania o are faţă de România.

Economistul român stabilit în Elveţia spune că s-au făcut presiuni internaţionale asupra României pentru a renunţa la aceste creanţe, de vreme ce o eventuală recuperare a lor ar putea crea un precedent și astfel mai multe ţări ar putea cere Germaniei să-şi onoreze datoriile istorice. „Nu s-a renunţat doar la aceste creanţe, ci şi la posibilitatea unor discuţii pe această temă. Momentul nu este oportun, din moment ce şi România şi-a luat angajamentul să sprijine un fond de salvare a Uniunii Europene”, a spus Golban.

„Am discutat de două ori până acum în Biroul Permanent al Senatului înfiinţarea comisiei speciale privind problematica datoriei istorice a Germaniei către România. Vă fac o singură precizare: Am transmis aseară un punct de vedere pe care l-am primit, tot aseară, de la direcţia juridică a Băncii Naţionale. Vi-l citesc oricum şi dumneavoastră: „În completarea scrisorii noastre nr. XVIII per 3600 din 16.07.2010, vă informăm că au fost identificate documente suplimentare în legătură cu problematica supusă atenţiei de către dumneavoastră, prin adresa 783 din 17 iulie 2010. Este vorba de Comisariatul pentru Societatea Civilă. Din analiza acestora nu rezultă însă existenţa unei creanţe a BNR faţă de Casa Germană de Compensaţie”. Vă spun doar o părere personală: dacă ar fi existat o marcă, cred că vechiul regim nu ezita să o recupereze”, a declarat Vasile Blaga înainte de votul de joi din Senat.

Potrivit spuselor profesorului Radu Golban, Germania are să dea statului român 19 miliarde de euro, reprezentând o datorie istorică.

România şi Germania au încheiat în 23 martie 1939 un contract de clearing, prin care ţara noastră se obliga să livreze Berlinului diverse mărfuri. Contractul prevedea că Germania trebuia să plătească în mărci germane imperiale către BNR, care achita apoi în lei româneşti către exportatori.

După izbucnirea controversei, reprezentanţii Ministerului german de Finanţe au susţinut că România a renunţat la orice pretenţie financiară faţă de Germania semnând Tratatul de Pace de la Paris, la 10 februarie 1947.

Experţii spun însă că răspunsul este incorect. Aceasta pentru că articolul 28 din Tratatul de Pace de la Paris prevede că România renunţă la toate pretenţiile faţă de Germania „cu excepţia celor care rezultă din contracte şi alte obligaţii anterioare datei de 1 septembrie 1939, precum şi din drepturi dobândite înainte de aceeaşi dată”.

“Am găsit solduri neachitate ale Casei de Compensaţie, la finele anului 1944, de  1.126.000 mărci imperiale. : Înainte de obţinerea datelor am ştiut că a existat în timpul celui de-al doilea război mondial, începând cu anii 30 un model monetar de colaborare europeană numită Uniunea de Clearing. Şi am dorit să aflu mai mult. Am văzut că Elveţia, Banca Naţională a Elveţiei a analizat toate tranzacţiile Elveţiei cu Germania din perioada celui de-al doilea război mondial şi ăsta a fost punctul de pornire a studiului. Într-o recomandare a Băncii Naţionale a Elveţiei din anul 2000 remarcă că a doua tranzacţie după tranzacţiile germano-elveţiene au fost cele germano-române. Cu aur prin Elveţia. Şi că din păcate nici după 1989 România nu arată niciun interes în a analiza aceste tranzacţii“, a spus economistul român în luna septembrie.

Comentariul meu: Normal că nu o să ceară nimeni acești bani. România trebuie îngropată în datorii către FMI și BCE, nu degeaba Băselu e un vasal atât de săritor. Vă dau un alt exemplu: Germania datora Greciei compensații de război de ordinul miliardelor de euro dar aleșii ei au procedat ca și cei ai românilor.  Când economiștii, istoricii și opoziția au insistat, făcând vâlvă în mass-media, răspunsul ”aleșilor” a fost: plătiți-vă mai întâi datoriile față de FMI și pe urmă mai discutăm. Astăzi Grecia se află sub călcâiul Germaniei iar datornica i-a devenit călău. Nimeni nu mai amintește de datoria Germaniei ci numai de cea a Greciei. Vina nu aparține nici Germaniei și nici ”aleșilor” ci poporului care se lasă subjugat și furat pe față cu acte în regulă. ”Noi muncim, noi nu gândim ” este o realitate a zilelor noastre. Chiar și atunci când cunosc realitatea  oamenii nu fac nimic. Fiecare așteaptă de la cel din dreapta sau stânga lui să facă ceva și de-aia nu se schimbă nimic. Lumea preferă să aștepte să vină Armageddonul ( și dacă se poate cât de repede) decât să iasă din comoditatea și ritmul zilnic. V-ați întrebat cine va plăti cele 16 miliarde de euro pe care Băselu a anunțat deja că trebuie să le ia de la FMI? Dar cum le veți plăti?

Analistul Richard Silverstein: Sunt șanse mai mari de 50% că Israelul va ataca Iranul. Regimul iranian nu este extremist, ci pragmatic și rațional

Ultimele luni au fost marcate de cresterea rapida a tensiunilor in jurul dosarului nuclear iranian. Mai multi oameni de stiinta iranieni au fost asasinati, cel putin doi virusi informatici (Stuxnet si Duqu) au afectat sistemele computerizate din Iran, explozii suspecte au distrus mai multe instalatii militare folosite de regimul de la Teheran la realizarea rachetelor balistice si o drona americana a fost capturata de Garda Revolutionara. Sunt aceste evenimente simple accidente, operatiuni sub acoperire ale Mossad si CIA ce urmaresc sa saboteze programul nuclear iranian sau primele semne ale unui razboi despre care vorbeste deja toata lumea?

„Israelul are capacitatea de a lovi Iranului, fara insa sa-i distruga complet centralele nucleare. Cel mult, un astfel de atac va intarzia programul nuclear al Iranului cu un an sau doi”, e de parere Richard Silverstein, autorul blogului Tikun Olam. Analistul, despre care se stie ca are contacte bine informate in armata israeliana, afirma ca „exista o sansa mai buna de 50% ca Israelul va ataca”, fiind convins ca oficialii de la Ierusalim nu vor cere aprobarea Washingtonului pentru a lovi instalatiile nucleare ale Iranului.

Adrian Novac: Cum ai descrie situatia actuala din Orientul Mijlociu? De ce Iranul este o amenintare pentru Israel, Statele Unite si Occident?
Richard Silverstein: Situatia este foarte, foarte primejdioasa, atat datorita „Primaverii Arabe”, cat si izolarii tot mai crescute a Israelului si a situatiei sale de paria in raport cu vecinii sai arabi.
Iranul nu este o amenintare pentru Israel, SUA sau tarile occidentale. Insa aceste state cred acest lucru. Iranul ameninta puterea Israelului in regiune. O bomba iraniana (n.red. atomica) va forta Israelul sa imparta hegemonia cu Iran, lucrul pe care israelienii nu vor sa-l faca.
Statele Unite sunt trase in aceasta situatie incurcata din cauza aliantei lor cu Israelul.

A.N.: Crezi cumva ca regimul iranian este mai extremist astazi decat in urma cu cativa ani?
R.S.: Nu, regimul iranian este pragmatic si rational. Israelul este la fel de extremist precum este Iranul.
Israelul exacerbeaza problemele cu Iranul prin propria sa atitudine bataioasa si simtul inflamat al existentei pericolului national.

A.N.: Oficialii israelieni au declarat in repetate randuri ca un obiectiv principal al politicii externe este acela de a impiedica Iranul sa obtina arme nucleare. Programul urmarit de Iran vizeaza chiar obtinerea de bombe atomice sau e vorba doar de un program cu scopuri civile, asa cum pretinde Guvernul de la Teheran?
R.S.: Nu stiu. Cred ca Iranul doreste sa realizeze sisteme care i-ar permite sa creeze o bomba nucleara daca isi simte existenta amenintata. Dar Iranul nu vrea sa produca o bomba in felul in care a facut-o Pakistanul, adica in mod deschis. Iranienii spera sa aiba capacitatea de a crea una, fara sa produca insa bomba cu adevarat.

A.N.: In ultimul an au fost cel putin trei explozii ce au vizat instalatii militare din Iran. Au fost acestea simple accidente sau rezultatul unui efort americano-israelian de a sabota incercarile Iranului de a-si dezvolta capacitatile nucleare?
R.S.: Exploziile au facut parte din razboiul acoperit impotriva Iranului dus de Israel si SUA, impreuna cu suporterii lor din MEK (n.red. Mujahedinii Poporului din Iran), aflati in interiorul tarii.

A.N.: Exploziile au venit in contextul asasinarii unor oameni de stiinta iranieni si al unui razboi cibernetic dur ce vizeaza incercarile Iranului de imbogatire a uraniului. Vezi o legatura intre aceste evenimente?
R.S.: Da, cu siguranta. Unitatea 8200 din cadrul Fortelor armate israeliene (IDF), care face cercetari pe marginea proiectelor de razboi cibernetic, a creat Stuxnet, cu ajutorul Statelor Unite. George W. Bush a oferit Israelului 300-400 de milioane de dolari in 2007 pentru a se angaja in aceasta campanie, acesti bani fiind cei care finanteaza proiectul.
Asasinarea oamenilor de stiinta iranieni a fost realizata de cei din MEK, cu ajutorul Mossad.

A.N.: Au israelienii capacitatile militare de a lovi Iranul si de a-i distruge instalatiile nucleare?
R.S.: Israelul are capacitatea de a lovi Iranului, fara insa sa-i distruga complet centralele nucleare. Cel mult, un astfel de atac va intarzia programul nuclear al Iranului cu un an sau doi. Un atac va face mult mai mult rau decat va reusi sa previna.

A.N.: Crezi ca Israelul va merge mai departe si va lansa un atac impotriva Iranului fara a avea unde verde a celor de la Washington?
R.S.: Cred ca exista o sansa mai mare de 50% ca Israelul va ataca. Israelul nu va cere aprobarea Washingtonului, desi va spera ca, odata ce va lansa atacul, SUA se vor alatura acestui efort.

Nu stiu daca presedintele Barack Obama se va alatura Israelului sau nu. Eram obisnuit sa cred ca nu o va face. Acum, nu mai sunt atat de convins.

A.N.: Care sunt sansele pentru declansarea unui atac impotriva Iranului? In opinia ta, este posibil un atac in acest moment?
R.S.: Bibi Netanyahu si Ehud Barak dau dovada de o nevoie megalomana de a salva Israelul si poporul evreu de la distrugerea iminenta (asta e viziunea lor, nu a mea). Ei cred ca Iranul este o amenintare existentiala la adresa Israelui si ca mullahii din Iran sunt intr-un razboi religios sfant cu toti evreii.
Si mai important, Barak si Netanyahu vad Iranul ca pe o amenintare pe termen lung la dominatia Israelului in regiune. Israelul nu doreste sa-si vada propriile sale interese in competitie cu cele ale altei natiuni, asa cum e Iranul. Prefera sa fie „Regele maidanelor” (n.red. King of the Hill, in textul original).

A.N.: Crezi ca recentele proteste de la Ambasada britanica in Teheran au fost un raspuns la perceptia ca Iranul va fi atacat in curand militar de SUA sau Israel?
R.S.: Da, ele au fost menite sa reprezinta un avertisment pentru Marea Britanie si Statele Unite. Atacurile au esuat si au sfarsit prin a afecta Iranul, mai mult decat sa-l ajute.

A.N.: Statele Unite vor sta deoparte in situatia unui conflict armat? Va risca Iranul un conflict militar direct cu America?
R.S.: Sunt de parere ca lui Obama i-ar placea sa intre intr-un asemenea razboi daca crede ca nu-l va afecta din punct de vedere politic. Dar, in final, nu cred ca SUA se vor alatura unui astfel de atac. Opinia mea asupra acestui lucru s-ar putea schimba insa, mai ales dupa ce eram convins ca SUA ar opri un posibil atac israelian. In prezent nu mai cred acest lucru.
Daca e necesar, Iranul e pregatit pentru un conflict armat cu oricine, inclusiv cu SUA. Iranul ar prefera sa nu intre intr-un astfel de razboi si va face mari eforturi pentru a-l evita.
Dar, la urma urmei, Iranul nu este Saddam. Daca va fi inghesuit la colt de Israel si SUA, se va lupta si va provoca prejudicii intereselor noastre in cazul in care pornim razboi impotriva lor.

Sursa: Hotnews.ro

Israelul avertizează că ar putea acţiona asupra navelor de război iraniene care au trecut prin Canalul Suez

Ministrul israelian al Afacerilor Externe, Avigdor Lieberman, a afirmat miercuri că Iranul a trimis două nave de război în Marea Mediterană prin Canalul Suez şi şi-a exprimat îngrijorarea în legătură cu acest gest calificat drept o „provocare”.

„În această seară, două nave de război iraniene ar fi traversat Canalul Suez pentru a merge în Mediterană, în drum spre Siria”, a declarat Lieberman.

„Comunitatea internaţională trebuie să înţeleagă că Israelul nu poate ignora aceste provocări la nesfârşit”, a adăugat şeful diplomaţiei israeliene, în timpul unui discurs la Ierusalim, la conferinţa preşedinţilor principalelor organizaţii evreieşti americane.

Într-un comunicat, Autoritatea Canalului Suez (SCA) a adus la cunoştinţă că nu a primit nicio notificare legată de trecerea navelor iraniene.

„Autoritatea permite vapoarelor de orice naţionalitate să pătrundă prin canal, cât timp pavilionul lor aparţine unei ţări care nu este în război cu Egiptul. Canalul Suez nu acceptă moneda iraniană, dar aceasta nu înseamnă că navele iraniene nu pot folosi această rută maritimă”, a subliniat comunicatul.

Dacă informaţia israeliană este confirmată, aceasta va fi prima oară după 1979 când navele de război iraniene traversează Canalul Suez.

Lieberman consideră că trimiterea a două nave iraniene este „o provocare care dovedeşte că încrederea şi îndrăzneala iranienilor se intensifică în fiecare zi”.

Potrivit postului de radio israelian, cele două nave ale marinei de război iraniene ar fi o fregată de clasă MK-5, echipată cu rachete sol-mare, şi o navă de clasă Kharg.

http://www.foxnews.com/world/2011/02/16/israel-warns-act-iranian-warships-passing-suez-canal/%2520%253Cbr%2520/%253EComentariul meu: Desi stirea nu a fost confirmata de Autoritatea Canalului Suez (SCA) Israelul s-a grabit  sa-si afirme intentiile razboinice. Pe 23 ianuarie, intr-o stire aparuta la PressTV. ir, Iranul isi afirmase intentia de a trimite un distrugator in Marea Mediterana.  Ce a uitat Israelul sa spuna esta ca in acea zona sunt dispuse nu mai putin de trei port-avioane americane iar aici vedeti harta amplasarii lor. Avand in vedere recentele revolte din Iran si din tarile sale vecine, cred ca israelienii nu ar putea gasi un moment mai bun pentru a ataca Iranul si de a grabi un pic evenimentele din Orientul Mijlociu.  Egiptul, aflat sub conducere militara acum, Yemenul, Bahreinul si Libia, aflate in pline asa-zise revolte sociale, s-ar grabi sa salute gestul necugetat al Israelului, doar pentru ca dictatorii care conduc aceste tari sa-si salveze scaunul de sub fund. Intre timp Arabia Saudita, aliat de nadejde al SUA si Israel, a trimis trupe in Bahrein, pentru reprimarea protestatarilor. Evenimentele incep sa se precipite in timp ce lumea se lasa atrasa in pacaleala ” revoltelor”si  a mizeriei morale a lui Berlusconi si a vamesilor si politistilor romani. „Revolutiile” din Orientul Mijlociu merg toate dupa acelasi sablon, identic cu cel al „revolutiei” romane. Mizeria morala a lui Berlusconi exista de zeci de ani, la fel si cea a vamesilor si politistilor romani. De ce tocmai acum se intampla toate acestea? Pentru ca a sosit TIMPUL.

Capitala se pregătește de “calamități majore”: cumpăra un spital semimobil de urgență

Primăria Capitalei, prin Administrația Spitalelor și Serviciilor Medicale, cumpără un spital modular semimobil de urgență. O astfel de unitate medicală este utilizată în caz de calamitate majoră, precum seism, inundații, stare de război sau necesitate.

Spitalul modular semimobil de urgență va avea 100 de paturi și va fi compus din mai multe containere și hale pneumatice. Primăria Capitalei este dispusă să plătească pentru această unitate medicală 4,7 milioane de euro.

Potrivit caietului de sarcini pentru realizarea acestui spital vor fi achiziționate două containere tip ISO 1C, care vor funcționa ca bloc operator, cu toate dotările necesare, un container preoperator, un container destinat pregătirii medicilor, un container generator de curent și un container care să conțină rezervorul cu apă. De asemena, vor fi achiziționate și 3 hale pneumatice cu o dimensiune de minim 35 metri pătrați, o hală pneumatică de minim 25 mp și trei hale pneumatice mobile pentru 50 de paturi. În plus, vor fi cumpărate și toate dotările necesare unui spital de urgență, printre care și mese de operație și aparate de anestezie și ventilație.

“Toate elementele constuctive propuse vor fi realizate astfel încât să poată fi interconectate, structura rezultată fiind un spital modular semimobil de 100 paturi, respectând toate circuitele funcționale ale unei unități spitalicești”, se precizează în documentația de atribuire.

Durata contractului este până la 31.12.2010, cu posibilitatea de prelungire conform prevederilor legale.

Comentariu: ce stie Oprescu si romanii nu stiu? Cutremur nu-i, pentru ca ne asigura Marmureanu; inundatii nu-s pentru ca vine gerul; deci ce mai ramane?

Nord-coreeni aflati la lucru in Rusia au fost chemati acasa pentru ca tara se pregateste de razboi

Un exod în masă al muncitorilor din Coreea de Nord, aflati in Orientul Îndepărtat al Rusiei, este în curs, în conformitate cu rapoartele venite din regiune. Deoarece cele două Corei si-au ascutit tăişurile, fiind in prag de război în această săptămână, se pare că lucrătorii din Rusia au fost chemaţi înapoi pentru a ajuta la potenţialele operaţiuni militare.

Agenţia Vladnews, cu sediul la Vladivostok, a raportat că lucrătorii din Coreea de Nord au părăsit oraşul Nakhodka in masa, la scurt timp după escaladarea tensiunii în peninsula coreeană la începutul acestei săptămâni. „Comercianţii au părăsit chioşcurile şi pieţele, muncitorii au abandonat şantierele de construcţii, iar  angajaţii nord-coreeni ai serviciului secret care lucrează în regiune li s-au alăturat şi au plecat”, a spus agenţia.

Serviciul de migraţie al Rusiei a spus că au existat peste 20.000 de nord-coreeni în Rusia la începutul anului 2010, din care marea majoritate au lucrat în construcţii. Lucrătorii sunt de obicei insotiti de agenţi ai serviciilor de securitate ale lui Kim Jong-il şi au puţine contacte cu lumea din jurul lor. Dezertorii au sugerat că muncitorii lucreaza 13 ore pe zi şi că cea mai mare parte din plata lor este trimisa înapoi guvernului de la Phenian. Sute de muncitori au fugit de condiţiile dure şi trăiesc ascunzându-se în Rusia, cu teama perpetua de a nu fi deportati înapoi în Coreea de Nord.

„Guvernul din Coreea de Nord trimite mii de cetăţeni ai săi în Rusia pentru a câştiga bani, majoritatea acestora [banilor] fiind indreptati spre conturile guvernului”, spune Simon Ostrovsky, un jurnalist care a descoperit secretul lagărelor nor-coreene de exploatere foresteiera în taiga din nordul siberian. „Muncitorii sunt adesea trimisi in locaţii aflate la mare distanţă, pe ani de zile, astfel incat  să lucreze un timp indelungat şi sa obţina chiar mai puţin de trei zile de concediu pe an.” Acum, se pare că un fel de comandă centralizată a fost data pentru ca lucrătorii să se întoarcă acasă.

Portul Rusiei din Pacific,Vladisvostok, este la mii de kilometri şi şapte fusuri orare de Moscova, dar numai la aproximativ 100 de mile de frontiera puternic controlata a ţării cu Coreea de Nord. În 1996, un diplomat de la consulatul Coreei de Sud din oras a fost ucis cu un creion otrăvit, în ceea ce s-a crezut a fi o lovitura efectuata de către agenţii secreţi ai nordului. Există chiar şi două restaurante nord-coreene în oraş. Nu se ştie câti dintre lucrătorii din alte orase din Rusia au fost chemaţi înapoi in patria lor în această săptămână, sau dacă exodul este permanent sau temporar.

Spectrul unui război total în Coreea paralizează marile puteri

Stânjeniţi de comportamentul Coreii de Nord, membrii Consiliului de Securitate nu au în vedere o reuniune extraordinară după bombardarea insulei sud-coreene Yeonpyeong.  Prudenţa membrilor permanenţi – SUA, China, Rusia, Franţa şi Marea Britanie – arată absenţa, la ora actuală, a unui răspuns adecvat după bombardamentul nord-coreean de marţi.  În Coreea de Sud, şeful statului şi guvernul au fost  sever criticaţi de media şi de responsabilii politici pentru riposta militară a Seulului, con–siderată prea timidă după atacul Nordului. Un fost ministru al Apărării a calificat ca „dezamăgitoare” reaccţia armatei şi a estimat că forţele sud-coreene ar fi trebuit să folosească imediat avioanele de luptă, capabile să neutralizeze artileria nord-coreeană. Ministrul Apărării, Kim Tae-Young, şi-a prezentat demisia, declarând înainte că o ripostă cu atacuri aeriene ar fi declanşat un „război total”. Phenianul a lansat 170 de obuze, iar forţele sud-coreene au ripostat cu 80. După toată furtuna de acuze, autorităţile de la Seul au anunţat că vor adopta „măsurile necesare” pentru „întărirea securităţii naţionale” şi vor reacţiona mult mai ferm în cazul unei noi  agresiuni.

Prudenţă maximă

Anunţul a intervenit la câteva ore după ce Phenianul declarase că este pregătit să atace din nou Coreea de Sud, regimul stalinist repetând că a răspuns unui exerciţiu militar organizat de Sud în zona contestată din Marea Galbenă. Ieri, Coreea de Nord a acuzat SUA că sunt responsabile de schimburile de tiruri intercoreene. La ONU, diplomaţii consideră că o condamnare a Phenianului în Consiliul de Securitate ar arunca ulei peste foc: China frânează şi este normal. Este nemulţumită faţă de Phenian, dar împarte cu Coreea de Nord o frontieră de  2.000 km şi nu doreşte ca acest stat să intre în vrie, temându-se că ar putea reacţiona exagerat şi s-ar putea angaja într-un ciclu ireparabil. Chiar sud-coreenii ezită. Există o prudenţă maximă din partea tuturor, inclusiv a SUA. Cât despre comportamentul Nordului, diplomaţii consideră că Phenianul caută un târg cu Sudul şi cu SUA pentru a obţine avantaje.

Coreea de Nord a atacat Coreea de Sud. Criza ne duce la al treilea război mondial?

Se repeta povestea din 1929?

Peste 200 de obuze nord coreene au lovit un oraș din Coreea de Sud. Un mort, 20 de răniți (atât se știe deocamdată). Armata sud coreeana e in alerta maxima. Mai multe detalii aici.

Tot criza din 1929, mizeria din Germania si datoriile externe imense ale poporului german au dus la izbucnirea celui de-al doilea război mondial. Situația de acum are multe puncte comune. SUA cheltuiește imens fata de cat reușește sa vândă. In 2017, datoria externa a SUA va ajunge la 100% din PIB. Poate chiar mai repede, pentru ca protecția sociala lansata de președintele Obama în plină criză a slăbit mult rezistența la boală a economiei americane. In loc sa facă economii, sa scadă cheltuielile publice si sa încurajeze firmele sa producă si sa exporte, Obama a început să arunce banii pe prostii: protecția bătrânilor, tratament medical pentru americanii săraci – în general, aiureli socialiste. Din cauza lor, falimentul Americii nu mai e o posibilitate îndepărtata, ci aproape o certitudine.

Războiul mondial – o soluție dură la criza datoriilor statelor.

Ar fi o soluție intr-adevăr dura, dar care poate rezolva câteva probleme grave:

1. mișcările sociale provocate de criza (pentru ca in timp de război, mai ușurel manifestările sindicale)
2. suprapopularea si îmbătrânirea populației (prin eliminarea excesului)
3. in plus, războaiele au produs întotdeauna salturi tehnologice majore. Știința avansează enorm in numai câțiva ani de război. Prin comparație, in ultimii 20 de ani de lene occidentala, sute de milioane de oameni au invadat mall-urile, au cumpărat masiv toate prostiile, au irosit aiurea resursele de baza ale economiei globale, in schimb productivitatea muncii s-a plafonat.

Va ataca SUA Coreea de Nord?

Daca va considera ca este util, fără îndoială. Guvernele trebuie sa judece rațional și matematic, ca și oamenii de afaceri. Mila și compasiunea nu au legătură cu o decizie rațională. SUA va cântări atent avantajele și dezavantajele unei asemenea soluții.

Rămâne să vedem care vor atârna mai greu în balanța lor (care nu e aceeași cu a României).

Video: http://webtv.realitatea.net/actual/coreea-de-nord-a-atacat-cu-obuze-coreea-de-sud

Cititi si : http://www.mediafax.ro/externe/pregatiti-de-razboi-coreea-de-sud-promite-represalii-in-caz-de-noi-provocari-7741176/

http://www.realitatea.net/sua-avertizeaza-coreea-de-nord-ne-vom-apara-aliatul_775197.html

https://mucenicul.wordpress.com/2010/09/06/fosti-soldati-nord-coreeni-vor-forma-un-grup-care-vizeaza-rasturnarea-regimului-lui-kim-jong-il-o-alta-strategie-a-cia-pentru-a-determina-un-razboi-intre-nord-si-sud/

Pe muteste, asa cum ii sta bine unei tari democratice, Romania se pregateste de razboi

Am gasit un articol interesant aparut pe 14 noiembrie anul curent, pe un blog, pe care il redau in intregime aici:

„!!! SCURGERE DE INFORMATII DIN INTERIORUL SISTEMULUI-ATACUL ASUPRA IRANULUI ESTE IMINENT !!!

In calitate de administrator al acestui blog dar si ca simplu cetatean, marturisesc ca este la alegerea cititorului daca va crede sau nu ceea ce o sa cititi mai departe.

Zilele acestea am purtat o discutie cu un comisar din Politia Romana ce ocupa o functie foarte importanta in aceasta institutie a statului.Nu pot sa divulg numele si nici mai multe detalii despre functia ocupata de acesta.Sunt in relatii foarte bune cu aceasta persoana de foarte mult timp,cu mult inainte ca acesta sa ajunga unde este acum din pdv profesional.Insa ceea ce mi-a spus a fost senzational !!

Exista documente care au ajuns de  de zile pe masa conducatorilor Armatei si Politiei Romane care precizeaza faptul ca atacul asupra Iranului este iminent!Termenul iminent se refera la faptul ca fortele NATO se afla in plina mobilizare.Acest atac va fi lansat in principal de Sua,Franta ,Germania si Anglia.Portul Constanta va juca un rol foarte important din pdv naval in razboiul care se va declansa in urma atacului asupra Iranului.Exista deja firme din Constanta de transport naval care si-au anunta interesul pentru participarea la transportul armamentului si a altor echipamente de razboi,in cazul declansarii acestuia.Exista documente din partea americana care solicita cazare in portul Constanta pentru cca 6000 de soldati americani care ar urma sa ajunga pe terioriul Romaniei,pentru a fi trimsi pe front.Deasemenea exista informatia ca Rusia si-a orientat scuturile catre ambele directii (Occident,Orient) pentru a respinge orice eventual atac din partea vre-uneia din parti,in cazul declansarii conflictului.Este de remarcat specificarea in aceste documente a unor tari precum Franta sau Anglia.Deja a aparut in presa faptul ca singurul portavion nuclear francez, Charles-de-Gaulle s-a alaturat celorlate portaviane nucleare prezente in Golful Persic,S Truman si A.Lincoln.Deasemenea dupa acesta,un al patrulea portavion nuclear si-a facut aparitia in Golf,ceea ce face ca un sfert din portavioanele nucleare de pe fata pamantului sa fie prezente in Golful Persic.

Concluzia generala este ca deja la nivel inalt circula o sumedenie de documente care atesta faptul ca Nato se mobilizeaza pentru un atac de proportii asupra Iranului,iar Romania din pacate va fi o victima clara in cazul in care urmarile acestui conflict nu vor fi tocmai fericite pentru Occident.”

Desi articolul se bazeaza pe spusele respectivului blogger, eu inclin sa-l cred avand in vedere un alt articol, aparut in presa de aceasta data, care ne informeaza urmatoarele:

” Ministerul Apărării Naţionale a achiziţionat uniforme de ultimă generaţie model NATO pentru luptă atât în spaţiu împădurit, cât şi pentru misiuni pe care urmează să le desfăşoare în zone deşertificate. Pentru aceasta, ministerul condus de Gabriel Oprea a scos din bugetul statului suma de 1,2 milioane de euro.

Astfel, la data de 4 noiembrie 2010, Ministerul Apărării Naţionale, prin intermediul Unităţii Militare 02574 Bucureşti, a organizat o licitaţie deschisă în vederea încheierii unui acord-cadru pentru achiziţionarea de echipamente de luptă ce urmează să fie livrate în unităţile militare de pe teritoriul României. […]

Prin aceste contracte, care se ridică la o valoare totală de 5.110.605,2 lei cu TVA inclusă, Ministerul Apărării Naţionale se pregăteşe de război. Adică, potrivit caietului de sarcini publicat pe site-ul SEAP, privind achiziţiile publice, Armata a achiziţionat între 100 şi 4.500 de costume de instrucţie cu mozaic în culori pentru deşert cu doi pantaloni. De asemenea, au mai fost cumpărate între 100 şi 9.000 de scurte de instrucţie pentru deşert, între 100 şi 300 de şepci de instrucţie de culoare albastră, între 100 şi 3.000 de tricouri de culoare bej, cu mâneci scurte, dar şi între 100 şi 5.500 de perechi de ciorapi de iarnă. Mai mult, au fost achiziţionate între 100 şi 9.000 de perechi de mănuşi tricotate, între 100 şi 1.000 de perechi de mănuşi tactice, între 100 şi 200 de costume termice monocolor şi între 100 şi 1.200 de bucăţi de ochelari de protecţie împotriva prafului şi a radiaţiilor solare. Potrivit cerinţelor autorităţii contractante, toate produsele ce urmează să fie livrate în cazărmi trebuie să fie etichetate NATO.”

In concluzie: chiar cred ca ne pregatim de un razboi imediat, pentru ca altfel n-ar fi avut sens cheltuirea acestei sume, in vremurile actuale de criza, pentru uniforme NATO. Motivul razboiului: http://www.mediafax.ro/externe/iranul-a-efectuat-manevere-militare-in-instalatiile-sale-nucleare-7714530

Se leaga si cu aceste articole: http://www.financiarul.com/articol_48434/cj-brasov-aloca-500-000-de-lei-pentru-cartele-de-consum-in-caz-de%E2%80%A6-razboi.html si https://mucenicul.wordpress.com/2010/10/26/tinerii-care-au-implinit-18-ani-ar-putea-primi-amenda-daca-nu-se-prezinta-la-centrele-militare-de-recrutare/

P.S. La articolul legat de uniformele NATO exista si un drept la replica al MApN, aparut azi: http://www.realitatea.net/drept-la-replica_772049.html

Herman Van Rompuy:un tip mult mai periculos decat pare

Ticalosia şi tranzacţiile secrete dintre statele membre, l-au făcut anul trecut pe Herman Van Rompuy preşedinte al Consiliului European. La acea vreme, el a fost batjocorit, în mare măsură în Marea Britanie, deoarece era un necunoscut, fiind comparat cu un soarece si belgian pe deasupra.

Dar noaptea trecută[09.11] în Berlin, Van Rompuy a arătat ce este  cu adevărat. Şi că el este, un om periculos, cinic care vrea ca toata Europa să fie transformata într-o versiune mai mare a Belgiei, o inventata ţară numita Europa, in care sentimentele de loialitate şi patriotismul naţiunilor antice sunt suprimate – toate fiind înlocuite cu un naţionalism european .

Noaptea trecuta, Van Rompuy a ţinut un discurs în care a condamnat „pericolul unui nou euro-scepticism. Acesta nu mai este doar monopolul câtorva ţări. În fiecare stat membru, există oameni care cred că ţara lor poate supravieţui singura în lumea globalizată.[Acest fapt] Este mai mult decât o iluzie. Este o minciună! ” {Notă , nu mă pot gândi la nici un stat din lume in afara de Birmania şi Coreea de Nord, care îşi imaginează că poate supravieţui singur. Ceea ce atacă de fapt Rompuy este orice ţară şi orice popor care isi imagineaza ca este in stare sa-si ruleze propriul stat fără ca un superstat nedemocratic sa îl controleze. Sa-i ia naiba de elveţieni}[ aluzie la faptul ca elvetia este stat in stat si se descurca foarte bine in postura asta si fara Rompuy si UE-n.m].

„Cel mai mare dusman al Europei de astăzi este frica. Frica duce la egoism, egoismul duce la naţionalism şi naţionalismul duce la război. ”

„Naţionalismul de astăzi cel mai adesea nu mai este un sentiment pozitiv de mândrie cu propria identitate, ci un sentiment negativ de anxietate fata de cel al altora.”

Prostii. Şi am să spun ca sunt prostii, pentru că la Bruxelles, „naţionalismul” nu este acel naţionalism, aşa cum îl înţelegem noi . Cuvântul este folosit pentru a desemna orice notiune raţionala de auto-interes al unei singure ţări. Este folosit pentru a desemna orice preferinţă a oricărui cetăţean pentru patria lui proprie sau cultura proprie  sau a unui sistem politic propriu în detrimentul altora.

Amintiţi-vă ca, Comisia Europeană este instituţia în care angajaţii săi sunt instruiţi să nu-si menţioneze propriile lor ţări de origine daca este posibila evitarea cuvântului – eurocraţii britanici sunt instruiţi să nu spuna Marea Britanie, ci să spună doar „ţara pe care o cunosc cel mai bine.” Acesta este motivul pentru care UE a masluit ideea de împărţire a Europei în „regiuni”, care ignoră, într-adevăr şterge, graniţele naţionale. Acesta este motivul pentru care, conform legii, noi suntem toti numiti acum „cetăţeni ai UE”. Nu este doar un gest, e un fapt, şi creaturile cinice, precum Van Rompuy, spun că toţi trebuie să devină „cetăţeni ai UE”, în  toate sensurile.

Nu putem spune nu am fost avertizati. A doua zi după ce Van Rompuy a fost numit, Paul Belien, un istoric flamand şi avocat, a avertizat cititorii  [ziarului] The Mail că puternicul nou preşedinte al Consiliului era un om „lipsit de patriotism şi dispreţuitor al democraţiei.”

Belien l-a cunoscut şi studiat pe Van Rompuy  inca de la mijlocul anilor 1980. El l-a numit pe Van Rompuy ” un manipulator abil, el va face tot ce-i sta în putere pentru a promova integrarea în UE.”

„Van Rompuy este un produs al ponegritei si coruptei  vieţi politice din Belgia. la fel ca si UE, este o construcţie artificială, rezultatul unui compromis politic şi al unui experiment. ”

„Din cauza lipsei unei naţiuni reale, belgienii isi dispreţuiesc propriul stat. Dar aceasta atitudine lipsita de patriotism este insusi motivul pentru care politicienii belgieni au fost atât de entuziasmati de UE, în care ei văd imaginea din oglindă a propriei lor ţări, frauduloasa si fără scrupule. ”

Cu alte cuvinte, Van Rompuy este de departe omul cel mai potrivit să conducă Belgianizare Europei. Cu siguranta, UE este un imperiu cu ambitii globale. Nu a fost doar intamplare, faptul că în discursul său de acceptare ca preşedinte al consiliului, Van Rompuy a elogiat „guvernarea globala.” Fiti siguri ca el chiar crede ceea ce spune. Şi apoi fiti pregătiti să-l tratatati ca pe un periculos si cinic anti-patriot, care este.

Senatorul american Lindsey Graham: SUA ar putea fi nevoită să atace Iranul

Statele Unite ar putea fi nevoite să atace Iranul pentru a pune capăt ambiţiilor nucleare ale acestei ţări, dar ar putea exista şi o „confruntare” cu China din cauza politicii monetare a acestei ţări, avertizează senatorul american Lindsey Graham (foto), citat de AFP.

Inspirat din succesul electoral al Partidului Republican, senatorul Lindsey Graham a declarat că şi-ar dori o iniţiativă „îndrăzneaţă” în relaţia cu Iranul.

„Dacă preşedintele Barack Obama decide să aibă o atitudine dură faţă de Iran mergând dincolo de sancţiuni, cred că va primi un sprijin important din partea republicanilor pentru că nu putem permite Iranului să fabrice arme nucleare”, explică senatorul, în cursul unei reuniuni pe tema securităţii internaţionle desfăşurată în provincia canadiană Nova Scotia.

„Ultimul lucru pe care îl doresc Statele Unite este un alt conflict militar, dar ultimul lucru de care lumea are nevoie este ca Iranul să se doteze cu arme nucleare. Ideea politicii de izolare nu mai este valabilă în privinţa Iranului”, subliniază Graham.

O intervenţie împotriva Iranului ar putea fi necesară „nu doar pentru neutralizarea programului nuclear, ci şi pentru distrugerea Forţelor navale, a Forţelor aeriene şi pentru a da o lovitură decisivă Gardienilor Revoluţiei, mai precis pentru eliminarea acestui regim”, insistă senatorul republican.

La rândul său, senatorul democrat Mark Udall a insistat asupra ideii menţinerii sancţiunilor împoptriva Iranului, subliniind însă că „toate opţiunile rămân valabile”.

Lindsey Graham a avertizat şi asupra riscului unei posibile „perioade de confruntare” cu China din cauza politicii monetare „frauduloase” a acestei ţări.

Comentariu: Domnilor tovarasi eu va sugerez sa stergeti Iranul de pe harta si sa extindeti granitele Israelului pana acolo, ca tot incepe cu litera I si n-o sa-si dea nimeni seama. Iar pe persi scoateti-i din cartea de istorie ca si asa n-au facut mare branza.

Jurnalisti din 40 de tari se unesc pentru a sprijini Wikileaks

„Jurnalişti din fiecare regiune a lumii s-au alăturat pentru a sprijini împreună organizatia Wikileaks şi pe fondatorul său Julian Assange care, spun ei, au oferit o resursă extraordinară pentru jurnaliştii din întreaga lume şi au adus „o contribuţie remarcabilă la transparenţa şi responsabilitatea  asupra razboaielor din Afganistan şi Irak „.

Eu sunt unul dintre organizatorii campaniei.

Jurnaliştii, dintre care mulţi sunt reporteri de investigaţie proeminenti, provin din ţări diferite, precum Rusia şi Namibia, Israel şi Indonezia, plus multi din ţările europene şi America de Nord. Jurnaliştii, care sunt legati prin intermediul reţelelor de jurnalism de investigaţie, au decis să vorbească în public după ce au văzut o campanie tot mai mare de ameninţări şi critici neloiale împotriva lui Assange şi a Wikileaks.

În cele ce urmeaza sunt declaraţia, lista semnatarilor şi contactele pentru anchetele mass-media cu privire la declaraţie, din diferitele regiuni ale lumii.

Petiţia a fost postata pe site-ul jurnalismului mondial de investigaţie, pentru ca si alti  jurnalişti sa-si poata adăuga semnăturile lor.

DECLARATIA JURNALIŞTILOR CU PRIVIRE LA ATACURILE ASUPRA WIKILEAKS

Julian Assange, fondator al organizaţiei de dezvaluiri Wikileaks, a fost furibund criticat şi ameninţat pentru rolul sau in scurgerile imense de documente militare privind războaiele din Afganistan şi Irak (” Jurnalele de Război). El este acuzat de eliberare iresponsabila a informaţiilor confidenţiale militare, de punere în pericol a vieţilor oamenilor numiti în rapoartele militare scurse şi chiar de spionaj. Unele organizaţii mass-media s-au alăturat acestor critici.

Noi, jurnaliştii şi organizaţiile jurnaliste din multe ţări, ne exprimam sprijinul pentru domnul Assange şi Wikileaks. Noi credem că domnul Assange si-a adus o contribuţie remarcabilă la transparenţa şi responsabilitatea cu privire la războaiele din Afganistan şi Irak, subiecte in care transparenţa şi responsabilitatea au fost sever limitate de secretul de stat şi de controlul mass-mediei. El este atacat pentru eliberarea de informaţii care nu ar fi trebuit sa fie ascunse publicului.

Noi credem ca Wikileaks  a avut dreptul de a posta documente militare confidenţiale, deoarece era în interesul publicului sa ştie ce se întâmplă. Documentele aduc dovezi că Guvernul SUA a indus în eroare publicul cu privire la activităţile din Irak şi Afganistan şi că ei ar fi comis crime de război.

A pus Wikileaks vieţi in pericol? A fost legitimă critica[cu privire la]  Wikileaks ca nu a verificat suficient de bine documentele despre Afganistan, eliberand documente cu numele unor informatori. Din fericire nu există nici o dovadă că cineva ar fi fost rănit sau ucis din cauza asta. Am luat act de faptul că Wikileaks a învăţat din această greşeală şi a fost mult mai atent cu documentele din Irak. În general, raportarea reala [de catre] Wikileaks a numeroaselor abuzuri şi crime de necontestat este de o importanţă mult mai mare decât greşelile, criticate pe scară largă, despre redactarea inadecvata.

Dl Assange este personal presat din cauza implicării sale în scurgerile de informaţii militare, inclusiv ameninţări pentru acuzatiile de spionaj. Dl Assange este la fel de vinovat de spionaj ca oricare alt ziarist sau oricare alt informator. Acesta este un precedent teribil şi unul care este contrar unei guvernari deschise.

Dacă este spionaj faptul de a publica documentele furnizate de denunţatori, atunci fiecare jurnalist va fi în cele din urmă vinovat de această crimă. Dl. Assange merită sprijinul şi încurajarea noastra în faţa atacurilor.

De când a fost lansat în 2006, Wikileaks a fost o resursă extraordinară pentru jurnaliştii din întreaga lume, promovand transparenţa într-un moment când guvernele o reduceau. Deşi nu este parte a mass-mediei, şi nici nu se pretinde a fi, misiunea de informare a publicului şi reducerea secretului nejustificat completează şi sprijină munca noastră. În calitate de beneficiari recunoscători ai Wikileaks şi a muncii domnului Assange, noi venim în sprijinul lor în acest moment.”

Semnatari ai prezentei:

1. Knut Ivar Aarstein, jurnalist la www.vol.no , (Norvegia)

2.     Massimo A. Alberizzi Africa Correspondent, Corriere della Sera, (Italy)

3.     Thomas Alling, Editor, Danish National Broadcasting Corp., (Denmark)

4.     Agendia Aloysius, Freelance Journalist, (Cameroon/Sweden)

5.     Brigitte Alfter, Freelance Journalist, (Denmark)

6.     Timothy John Anderson, Editor, hereticpress.com, (Australia).

7.     Heidi Molstad Andresen, The Foundation for Investigative Journalism (SKUP), Norway

8.     Ana Arana, Directora, Fundación MEPI, Periodismo de Investigación, Tecnologico de Monterrey, Campus Ciudad de Mexico, (Mexico)

9.     Justin Arenstein, Forum for African Investigative Reporters , (South Africa)

10.  Paolo Bertossa, Journalist, (Switzerland)

11.  Gunvor Bjerre, Journalist (Denmark)

12.  Jan-Morten Bjornbakk, Reporter Norwegian News Agency (Norway)

13.  Kristina Borjesson, Investigative Reporter/TV Producer, (USA)

14.  Tricia Bots, Journalism Teacher at Fontys Hogeschool, board member of Dutch-Flemish Association of Investigative Journalists, (Netherlands)

15.  Guilherme Brendler, Reporter, (Brazil)

16.  Kim Bredesen, Freelance Journalist (Norway)

17.  J. Cholo Brooks, CEO Global News Network, Inc., Publisher of The Star Newspaper, (Liberia)

18.  Susan Brownmiller, Author, (USA)

19.  Hans Christoph Buch, Writer and Journalist, (Germany)

20.  Thomas Buch-Andersen, Journalist, Danish National Public Radio (DR-P1), (Denmark)

21.  Stefan Candea, The Romanian Center for Investigative Journalism, (Romania)

22.  Jean-Philippe Ceppi, Swiss Investigation Network, Producer Swiss Television, (Switzerland)

23.  Else Christensen, Freelance Journalist, (Denmark)

24.  Marc Cooper,  Author and Journalist, (USA)

25.  Staffan Dahllöf, Freelance Reporter, (Denmark)

26.  Juliana Daibert, Repórter, (Brazil)

27.  Ides Debruyne, Executive Director, The Pascal Decroos Fund for Investigative Journalism, (Belgium)

28.  Piet Depuydt, Investigative Reporter at NRC Handelsblad, Chancellor Dutch-Flemish Association of Investigative Journalists, (Belgium)

29.  Danka Derifaj, Investigative Reporter, NovaTV, (Croatia)

30.  Paulette Desormeaux Parra, Freelance Journalist, (Chile)

31.  Luiz Carlos Duarte, Editor-geral do jornal Agora São Paulo, (Brazil)

32.  Paul Fein, Freelance Journalist, (USA)

33.  Lucas Ferraz, reporter, Folha de S.Paulo (Brazil)

34.  Jacqueline Fowks, Reporter of IDL-Reporteros, (Peru)

35.  Jan (George) Frajkor, Assoc. Prof. (Ret.) School of Journalism, Carleton University, Ottawa,  (Canada)

36.  Jan Gunnar Furuly, Journalist, daily Aftenposten/SKUP, (Norway)

37.  Frank Garbely, Journalist & Documentary Director, Geneva (Switzerland).

38.  Henry Gombya, Editor-in-Chief, Str8talk Chronicle, London, (UK).

39.  Nicky Hager, Journalist, Author of “Secret Power: New Zealand’s Role in the International Spy Network,” (New Zealand),

40.  Per Henrik Hansen, Freelance Journalist, (Denmark)

41.  Staale Hansen, Journalist, Investigative journalism unit, Norwegian Broadcasting Corporation (NRK) (Norway)

42.  Peter Hartung, Freelance Editor, (Denmark)

43.  Frank Hartzell, News Reporter and Editor (USA)

44.  Mansoor Hassan, Northwest Editor, Urdu Times, (UK)

45.  Eric Hennekam, Journalism Teacher Netherlands and Belgium, Member of Dutch-Flemish Association of Investigative Journalists, (Netherlands)

46.  Doug Henwood, Editor, Left Business Observer, (USA)

47.  Thiago Herdy Lana, Repórter jornal O Globo (Brazil)

48.  Declan Hill, Author; “The Fix: soccer and organized crime,” www.howtofixafootballmatch.com, (UK)

49.  Dwight Hines, IndyMedia, Member, Investigative Reporters and Editors (USA)

50.  Krister Clausen Hoaas , Journalist, Bergens Tidende, (Norway)

51.  Benjamin Holst, Editor at Kommunen, Co-founder of DanWatch, (Denmark)

52.  Otto Hostettler, Journalist, Beobachter (Observer), (Switzerland)

53.  Mark Lee Hunter, Author, “Story-Based Inquiry: A Manual for investigative Journalists,” UNESCO 2009, (France)

54.  David Ibrahim, Multimedia Journalist, (Lebanon)

55.  Doug Ireland, U.S. Correspondent, Bakchich magazine (France) and International Editor, Gay City News, New York City, (USA)

56.  Milorad Ivanovic, Executive Editor, Blic daily, Belgrade (Serbia)

57.  Barbara Iverson, Co-publisher ChicagoTalks.org, (USA)

58.  Mario Augusto Jakobskind, Journalist, Member of the Council of Brazilian Press Association/ABI, (Brazil)

59.  Solveig Gram Jensen, Freelance, (France)

60.  Asbjørn Slot Jørgensen, Journalist, Associate Professor Danish School of Media and Journalism, (Denmark)

61.  Tommy Kaas, External Lecturer at Roskilde University and Editor at Kaas & Mulvad, (Denmark)

62.  Henrik Kaufholz, Asst. Foreign Editor, Politiken, Copenhagen, and Coordinator in the network “Scoop”, (Denmark)

63.  Martin Kaul, Journalist, Taz-Die Tageszeitung, (Germany)

64.  Stetson Kennedy, Investigative Journalist/historian/lecturer, Fellow, Society of Professional Journalists, (USA)

65.  Oleg Khomenok, SCOOP network for investigative journalists in East and Southeastern Europe coordinator, (Ukraine)

66.  Andreas Klamm–Sabaot, Journalist, Radio TV IBS Liberty (UK)

67.  Phillip Knightly, Author and journalist, (UK)

68.  Lucy Komisar, Investigative Journalist, thekomisarscoop.com/, (USA)

69.  Ketil Kristiansen, Freelance Journalist, (Norway).

70.  Simon Kruse, Foreign Correspondent, (Denmark)

71.  Joke Kujenya, Convenor, Media Mentors, (Nigeria)

72.  Alain Lallemand, Foreign Correspondent, Le Soir, (Belgium)

73.  Bjarke Larsen, Journalist, Publisher, (Denmark)

74.  Paul Lashmar, Investigative Journalist and Lecturer, Brunel University, London, (UK)

75.  Anne Lea Landsted, Associate Professor, Centre for Journalism, University of Southern Denmark, (Denmark)

76.  Maggie Lee, Freelance Reporter, (USA)

77.  Sasa Lekovic, Investigative Journalism Center, (Croatia)

78.  David Leloup, Freelance Journalist, (Belgium)

79.  Róger Lindo, Journalist, La Opinion Newspaper, (USA)

80.  Gwen Lister, Editor, The Namibian, (Namibia)

81.  Bill Marsden, Reporter, The Gazette, Montreal, (Canada)

82.  Barbara Matejcic, freelance journalist, (Croatia)

83.  Espen Reiss Mathiesen, Asst. Prof. University of Stavanger, (Norway)

84.  Patrick Mayoyo, Investigative Journalist, Deputy News Editor, Daily Nation (Kenya)

85.  Gavin MacFadyen, Director, Centre for Investigative Journalism, City University, London, (UK)

86.  Bibiana Piene, Journalist, Norwegian News Agency, (Norway)

87.  Bruno Pires de Oliveira Mattos, Culture Producer, (Brazil)

88.  Leandro Melito Ferreira, Repórter, Jornal Brasil Atual, (Brazil)

89.  Yossi Melman, Haaretz, (Israel)

90.  Gard L. Michalsen, Editor of Sortlands Avisa, (Norway)

91.  Christian Mihr, n-ost Network for Reporting on Eastern Europe, (Germany)

92.  David Miller, Spinwatch.org, Scotland, (UK)

93.  Lars Møller, Reporter and External Lecturer at Danish School of Media and Journalism, (Denmark)

94.  Severino Motta, Reporter, Brasília (Brazil)

95.  Nils Mulvad, Assistant Professor, Danish School of Media and Journalism and editor at Kaas & Mulvad, (Denmark)

96.  Ricardo Nespoli, Journalist, (Brazil)

97.  Patrick Nolan, Marshall Democrat-News, Marshall Missouri, (USA)

98.  Lars Richard Olsen, Journalist Altaposten, (Norway)

99.  Lise Olsen, Investigative Reporter, (USA)

100.           Okke Ornstein, Journalist, www.ornstein.org, (Netherlands/Panama)

101.           Morten Øverbye, Founder, desk.no, (Norway)

102.           Gabriela Pablos, Journalist, News Center of United Nations Framework Convention on Climate Change, ( Mexico)

103.           Alia Papageorgiou, Editor/Columnist, New Europe, (Belgium)

104.           Jørgen Flindt Pedersen, Journalist, Former Managing Editor of Danish TV2, and Former Chairman of the Danish Association for Investigative Journalism, (Denmark)

105.           Bibiana Piene, journalist, Norwegian News Agency, (Norway)

106.           Luisa Purchio Haddad, Journalist, (Brazil)

107.           Paul Cristian Radu, The Romanian Center for Investigative Journalism, (Romania)

108.           Jan Erik Range, Journalist, Netmedia (Norway)

109.           Gloria Reyes, International Journalist, (Germany)

110.           Laura Robinson, Freelance Journalist, Member, Writers Union of Canada (Canada)

111.           Fernando Rodrigues, President, Brazilian Association for Investigative Journalism, (Abraji) (Brazil)

112.           Matthew Rothschild, Editor,  The Progressive, (USA)

113.           Kirsten Rulf, WDR German Public TV, (Germany)

114.           Armen Sargsyan, Investigative Broadcast Journalist, (Armenia)

115.           Ewald Scharfenberg, Journalist, Executive Director, Instituto Prensa y Sociedad de Venezuela, (Venezuela)

116.           Danny Schechter, Media Channel, (USA)

117.           Ben Schiller, Freelance Journalist, theschiller.com, (UK)

118.           Jon Shafer, Journalist, (USA)

119.           Anna Sharogradskaya, Director of the Regional Press Institute, Saint Petersburg, (Russia)

120.           Joe Shea, Editor-in-Chief, www.american-reporter.com, (USA)

121.           Hyonhee Shin, Business Reporter, The Korea Herald (South Korea)

122.           Marco Sifuentes, Journalist and Blogger, (Peru)

123.           Leo Sisti, Writer, Contributing Reporter at L’Espresso and Il Fatto Quotidiano, (Italy)

124.           Mary Slosson, Journalist, (USA)

125.           Margo Smit, Freelance Investigative Reporter, Director Dutch-Flemish Association of Investigative Journalists, (Netherlands)

126.           Marcelo Soares, Special Reporter at MTV Brazil and ICIJ Member, Sao Paulo, (Brazil)

127.           Barbara Probst Solomon, Author and Journalist, cultural correspondent El País, Spain, (USA)

128.           Dubes Sonego Junior, Reporter at Brasil Economico, (Brazil)

129.           Katerina Spasovska, Assistant Professor, Western Carolain University/ Former Journalist, (Macedonia)

130.           Kannan Srinivasan, Former Senior Editor, Indian Express Publications, Bombay, and Kannan Srinivasan Newsletter, (Australia)

131.           Kitty Stapp, North American Editor, Inter Press Service (IPS), (USA)

132.           Martin Stoll, News Editor, SonntagsZeitung, (Switzerland)

133.           Dominique Strebel, Reporter, Beobachter (Observer), Axel-Springer (Switzerland)

134.           Carlos Subero, coordinator of Diario La Calle office in Caracas, (Venezuela)

135.           Kaka Suminta, Chairman of Indonesia Journalist Forum, (Indonesia)

136.           Drew Sullivan, Advising Editor, Center for Investigative Reporting, Organized Crime and Corruption Reporting Project,

Sarajevo, (Bosnia and Herzegovina)

137.           Joy Summers, Investigative Television Producer, (South Africa)

138.           Peter Svaar, Foreign Affairs Reporter, Norwegian Broadcasting Corp. (NRK)(Norway)

139.           Elvis Tah, Buea City Reporter, The Post Newspaper (Cameroon)

140.           Nadia Tarantini, Writer and Journalist, (Italy)

141.           Marleen Teugels, Journalist-Lecturer, (Belgium)

142.           Pia Thordsen, Journalist, TVSyd, Denmark

143.           Serena Tinari, Journalist, RSI – Swiss Television, (Switzerland)

144.           Stanimir Vaglenov, Bulgarian Investigative Journalism Center, (Bulgaria)

145.           Ingrid Van Daele, Investigative writer at Knack, Board Member of Dutch-Flemish Association of Investigative Journalists, (Belgium)

146.           Marcel van Silfhout, Investigative Reporter at VARA, Public TV, Board Member of Dutch-Flemish Association of Investigative Journalists, (Netherlands)

147.           Constanza Vieira, Correspondent, Inter Press Service (IPS) news agency, (Colombia)

148.           Anne-Frédérique Widmann, Journalist, head of the investigation cell, Swiss Television (RTS), (Switzerland)

149.           Ian Williams, U.S. & UN Correspondent, Tribune, London, (USA)

150.           Dina Yafasova, Journalist, (Denmark)

151.           Denise Zandonadi, Repórter, Jornal A Gazeta, Vitória, Espírito Santo, (Brazil)

152.           Blaz Zgaga, Freelance Journalist, (Slovenia)

SURSA

Preşedintele Ahmedinejad ameninţă SUA cu un război „fără limite”

Preşedintele iranian Mahmoud Ahmedinejad a avertizat administraţia Obama astăzi[21.09.2010] că dacă instalaţiile nucleare ale Iranului sunt atacate, Statele Unite se vor confrunta cu un război „care nu va cunoaste limite.”

Preşedintele iranian , care se află în New York pentru reuniunea anuală a Adunării Generale a ONU, a vorbit la o întâlnire avută la micul dejun cu reporterii şi editorii de la Manhattan Hotel Warwick.

El a spus că Iranul este pe punctul de a deveni o putere nucleară şi a avertizat Israelul şi SUA asupra atacării instalaţiilor sale nucleare.

Întrebat despre posibilitatea unui atac americano-israelian sprijinit aerian împotriva Iranului, iritatul lider iranian a declarat că un atac ar fi considerat un act de război şi a sugerat că SUA nu este pregătită pentru consecinţe. Un astfel de război „nu ar cunoaşte nici o limită”, a spus Ahmedinejad. „Războiul nu este doar bombe.”

Iranul susţine că nu are planuri de a face o armă nucleară, dar ţara se confruntă cu sancţiuni din partea Naţiunilor Unite, conduse de SUA, menite să convingă Iranul să se conformeze reglementărilor internaţionale şi să-şi abandoneze programul nuclear.

Într-o sesiune amplă de întrebări şi răspunsuri, Ahmedinejad a spus că el era pregătit să se întâlnească cu administraţia Obama, dar că „per-ansamblu perspectivele sale se schimba”. Sancţiunile în special, a spus el, au afectat şansele de îmbunătăţire a relaţiilor americano-iraniene.

El s-a laudat cu eliberarea de săptămâna trecută a  Sarah-ei Shourd , una dintre cei trei excursionisti americani care au fost închişi  cu 14 luni în urmă şi acuzaţi de spionaj.

Decizia de a o elibera pe Shourd, a spus el, a fost o hotărâre luată de către  judecători şi de către Ahmedinejad însuşi . „O combinaţie a celor două” un act judiciar şi un act de simpatie, a spus el.

Shourd, who still faces charges, had to guarantee a $500,000 bond before she was released. Shourd, care se confruntă în continuare cu acuzaţiile, a trebuit să depună o cauţiune de 500.000 dolari înainte să fie eliberată. Logodnicul ei şi un alt prieten de sex masculin au rămas însă în custodia iraniană.

Ahmedinejad a recunoscut că există posibilitatea ca liderii palestinieni să poată face în cele din urmă pace cu Israelul, însă el a pus la îndoială legitimitatea negociatorilor palestinieni şi a ridicat întrebări despre Holocaust-ul care a marcat mandatul său ca preşedinte.

Emiratele Arabe Unite sprijina un atac militar asupra Iranului

Ambasadorul Emiratelor Arabe Unite (EAU) in SUA sprijina o acţiune militară împotriva Iranului, susţinând că beneficiile unui atac vor prevala  asupra costurilor pe termen scurt.

Yousef Al-Otaiba a declarat marţi că un atac militar asupra Iranului ar avea costuri pe termen scurt dar beneficii pe termen lung, susţinând că ca este imposibil ” de trăit cu unIran nuclear,” a raportat The Washington Times. 

„Cred ca este o analiză cost-beneficiu”, a spus Al-Otaiba. „Cred că în ciuda comerţului intens pe care il facem cu Iranul, care este aproape de 12 miliarde dolari … vor exista consecinţe, va exista o reacţie şi vor fi probleme cu oamenii care protesteaza şi fac gălăgie şi foarte nefericiti că există o forta din afara care ataca o tara musulmana; aceasta se va întâmpla fara discutie. ”

„Dacă mă întrebati :” Sunt dispus să trăiesc cu acesta[ atac] in detrimentul traiului cu un Iran nuclear ? ” Răspunsul meu este insa acelasi:” Nu putem trăi cu un Iran nuclear. ” ” Sunt dispus să-mi asum ceea ce va avea loc în detrimentul securităţii EAU. ” 

Aceasta[ declaratie] a fost facuta cu toate ca Iranul a asigurat în mod repetat că programul său nuclear, inclusiv cel de la centrala Bushehr, din partea de sud a ţării nu constituie o ameninţare pentru vecinii săi şi Tratatul de neproliferare  nucleara(TNP).

Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică, în cadrul numeroaselor sale inspecţii la instalaţiile nucleare ale Iranului, nu a găsit dovezi care sugerează că munca nucleara a Teheranului a deviat spre alte scopuri decât cele paşnice. 

În timp ce Al-Otaiba si-a exprimat prin viu grai preocupările sale despre condiţiile de viaţă alături de o ţară cu un program nuclear paşnic, a părut ca trateaza cu uşurinţa reputaţia Israelului ca regim armat nuclear, care nu are rezerve in a recurge la acte de violenţă şi agresiune împotriva statelor regionale.

Israel, which is widely believed to be among the world’s biggest nuclear-armed powers, maintains a policy of deliberate ambiguity over its nuclear work and continues to defy international calls to join the NPT, to which Iran is a signatory. Israelul, care este larg considerat a fi printre cele mai mari puteri nucleare-armate, susţine o politică deliberată de ambiguitate asupra muncii sale nucleare şi continuă să sfideze apelurile internationale de a adera la TNP, la care Iranul este parte semnatară.

Seful ONU avertizeaza despre posibilitatea unui proaspat razboi in Orientul Mijlociu

Secretarul General al ONU, Ban Ki-moon, a avertizat că un conflict proaspăt ar putea izbucni în Orientul Mijlociu, ca urmare a creşterii tensiunilor dintre Israel şi Liban.

Într-un raport al Consiliului de Securitate al ONU, vineri, Ban a declarat ca tensiunile crescande ” mareste spectrul ca o greseala facuta de una dintre părţi să conducă la o reluare a ostilităţilor, cu consecinţe potenţial devastatoare.” 

Şeful ONU a continuat să acuze ambele părţi de încălcări ale rezoluţiei din 2006 de încetare a focului care a pus capăt războiului de 33 de zile dintre Israel şi mişcarea de rezistenţă libaneză  Hezbollah.

Israel continuă să sfideze legislaţia internaţională prin efectuarea de zboruri militare zilnice asupra Libanului şi prin refuzul de a se retrage din disputatul sat de la graniţa de nord, Ghajar, a spus şeful ONU.

El si-a exprimat, de asemenea, îngrijorarea faţă de acuzatiile Israelului asupra tarii vecine Siria, de a fi furnizat rachete SCUD Hezbollah-ului din Liban, spunand ca [acuzatiile] au „condus la tensiuni sporite” în regiune.

Israelienii au formulat acuzaţiile împotriva Siriei, cu toate ca ambele guverne, din Damasc şi Beirut, au negat categoric afirmaţia despre transferul de rachete.

Secretarul general şi-a exprimat, de asemenea, îngrijorarea faţă de recentele încăierări între civilii libanezi şi Forţa interimară a ONU în Liban (UNIFIL). 

Confruntarea a venit după ce UNIFIL a organizat o manevră controversata la începutul lunii iulie, care a ridicat furia publică în sudul Libanului. 

 Antrenamentul unilateral, care conform relatărilor, viza protejarea Israelului de posibilele atacuri cu rachete [trase] din sudul Libanului, a fost oprit în mijlocul protestelor civile. 

Poporul libanez a denunţat aceasta miscare ca pe ceva iesit din comun şi in nici un caz în conformitate cu mandatul UNIFIL. De asemenea, ei au acuzat fortele de menţinere a păcii de inacţiune faţă de încălcarea aproape zilnică a Liniei Albastre, stabilită de ONU, de către forţele israeliene.

Iranul este in alerta de razboi

” Într-o mişcare rară, Iranul a declarat starea de război la frontiera sa de nord-vest, raporteaza stirile militare ale debka şi surse iraniene. Bărbaţi şi unităţi de echipament din Corpul Gărzilor Revoluţionare iraniene sunt comasaţi în regiunea Mării Caspice împotriva a ceea ce Teheranul susţine ca sunt forţele SUA si Israelului concentrate in baze ale armatei şi baze aeriene în Azerbaidjan,  gata să lovească instalaţiile nucleare ale Iranului. 
Anunţul a venit  Marţi 22-06 de la Gen-Brig. Mehdi Moini al Gărzilor Revoluţionare (IRGC)”

Acesta este un fragment din articolul aparut pe site-ul debka. Articolul integral il puteti citi aici. Din punctul meu de vedere debka nu este o sursa foarte credibila insa acest articol ar putea fi adevarat avand in vedere urmatorul articol aparut pe site-ul israelnationalnews. com din care citez:

” Israeli Air Force (IAF-fortele aeriene israeliene ) au descărcate recent echipament militar de la o bază din Arabia Saudită, o agenţie de ştiri semi-oficiala iraniana a afirmat miercuri, în timp ce o mare forţă americana s-a adunat în Azerbaidjan, care este pe graniţa de nord-vest a Iranului.

Ambele rapoarte urmeaza la mai puţin de o săptămână de la confirmare Pentagonului că o flota americana neobisnuit de mare a navigat prin Canalul Suez sâmbătă. Mai multe rapoarte au declarat că o navă israeliana s-a alăturat Armada.

Pentagonul a dezmintit ştirile, declarând că manevrele americane au fost de rutină. Cu toate acestea, un raport al Iranului, de miercuri, cum că a îmbogăţit zeci de kilograme de uraniu cu 17 la suta, serveşte ca un memento că timpul pentru a opri Iranul de la a fi capabil să producă o armă nucleară se scurge .

 Agentia iraniana Fars News a declarat că avioane militare israeliene au aterizat cu 10 zile în urmă, la o baza saudita din apropierea oraşului Tabuk, situat în nord-vestul Arabiei Saudite, una dintre cele mai apropiate zone din regatul petrolului de Iran.

Fars News a spus că baza Tabuk va fi gara centrală pentru un atac israelian asupra Iranului. A fost citat un site de ştiri islamice in care pasagerul unei companiii aeriene comerciale a declarat ca aeroportul din Tabuk a fost închis pentru orice alt trafic în timpul presupuselor debarcări israeliene. Pasagerul a spus că „nici o explicaţie rezonabilă” nu le-a fost acordata pentru închiderea aeroportului, iar el si ceilalti pasageri au fost compensati financiar şi cazati în hoteluri de patru stele.

„Relaţiile dintre Arabia Saudită şi Israel au devenit barfa oraşului”, a adaugat pasagerul. Seful autoritatii din Tabuk, Printul Fahd ben Sultan, se spune ca este coordonatorul cooperării cu Israelul.

Azerbaidjan
Press  Tv finanţata de guvernul Iranului a relatat că Gărzile Revoluţionare au început  patrularea îndeaproape  a graniţei de nord-vest a Republicii Islamice, după ce au observat forţele americane care, dupa cum pretinde Iranul, includ,de asemenea, si trupe israeliene. Site-ul independent de ştiri al Azerbaijanului, Trend, de asemenea a raportat miercuri că forţele armatei americane sunt în ţară, care in momentul de fata se afla într-un conflict armat cu rebelii.

Generalul de brigadă al Gărzilor Revoluţionare, Mehdi Moini, a declarat marţi că forţele sale sunt mobilizate ” datorită prezenţei forţelor americane şi israeliene la frontiera de vest”.  Gărzile au relatat ca au cerut tancuri şi unităţi anti-aeriene în zona, ceea ce se se numeste[ca sunt] in alertă de război. ”

Pe de alta parte ” Cu ochii pe Iran, Arabia Saudita isi mareste flota de avioane F-15″ iar Israelul a lansat marti noapte un satelit care sa spioneze Iranul. Aceste stiri noi, coroborate cu cele mai vechi, pe care le gasiti pe acest site, ne duc la o singura concluzie: razboiul este pregatit, lipseste doar data.

Israelul se pregateste de razboi prelungit in Orientul Mijlociu

bombe JDAM

Israelul pare să se pregăteasca pentru un război de durată în Orientul Mijlociu, cerând Statelor Unite mai mult echipament militar şi o sporire a arsenalului detinut de SUA în Israel.

Cererile au fost transmise în timpul unei vizite recente la Washington, de către oficiali israelieni de rang înalt din apărare, şi în conversaţiile avute cu înalţi funcţionari din administratie şi din congres, a dezvăluit Haaretz  într-un articol publicat pe site-ul său marţi.

Printre armele solicitate sunt bombe SUA şi truse de orientare precisa, cum ar fi Joint Direct Attack Munition (JDAM) care adaugă orientare GPS / INS bombelor.

Kiturile JDAM au fost din ce în ce mai folosite de forţele aeriene israeliene în ofensivele recente, inclusiv în războiul împotriva Libanului  din 2006 şi  in războiul din Gaza din 2008.

Lista de priorităţi se spune ca indica faptul că Israelul se pregăteşte pentru perspectiva unui război lung, care ar necesita o utilizare extinsă a forţelor aeriene pentru a ataca un număr mare de obiective, împreună cu asigurarea suficientei pieselor de schimb şi a accesoriilor.

Israelul, de asemenea, încercarea sa impulsioneze creşterea cantitatii de echipament deţinut de armata americana in magaziile lor de urgenţă din Israel, cu 50 de procente – ceea ce ar insemna o crestere de la 800 milioane dolari la 1.2 miliarde dolari.

Administraţia preşedintelui american Barack Obama, a aprovizionat stocurile din Israel în decembrie, în conformitate cu eforturile Washingtonului de a-şi intensifica asistenţa militară fata de Israel.

Până în prezent rachete, bombe, muniţii pentru aeronave şi vehicule blindate, toate fabricate in SUA, în valoare de 600 milioane dolari, împreună cu alte arme, au fost plasate în Israel ca echipamente americane de urgenţă.

Echipamentele [respective] au completat pe deplin echipamentele deja utilizate de armata israeliană şi au fost catalogate la sosire ca sunt destinate pentru a asigura accesul rapid şi uşor într-un moment de nevoie.

Mutarea pare să favorizeze SUA prin aducerea echipamentului militar mai aproape de zonele în care s-ar putea sa necesite sa lupte, în timp ce Washington-ul isi asistă cel mai apropiat aliat din Orientul Mijlociu în cazul unui eventual razboi.

Armele americane în Israel sunt de o mare însemnătate pentru Tel Aviv, care vede arsenalul ca pe o garanţie că, în cazul unui conflict extins, muniţiile şi piesele de schimb necesare vor fi disponibile in cel mai scurt timp.

Mutare vine pe fondul unor avertismente repetate din partea palestinienilor, Libanului, Siriei şi Iranului, care spun ca Israelul este in cautarea unui  nou război în regiunea Orientului Mijlociu.

Erdogan:”Turcia este gata sa mearga in razboi cu Israelul”

Prim-ministrul turc Recep Tayyip Erdogan a precizat că Turcia este gata să meargă în război cu Israelul.

În adresarea lui catre parlament, Erdogan a acuzat Israelul de un masacru „sângeros”, dupa cum el a descris raidul Israelului asupra flotilei, care includea si o navă turcească, ce transporta provizii catre blocata Gaza.

„Vedem clar ca o crima a avut loc şi vedem o ţară agresiva”, a declarat Erdogan criticand Israelul şi avertizandu-l sa nu testeze răbdarea ţării sale. El a spus: „ostilitatea Turciei a fost la fel de puternica precum prietenia sa este de valoroasa.”

Potrivit lui Erdogan, relaţiile dintre cele două ţări nu vor mai fi niciodată ca înainte.

Rachetele balistice siriene se afla in standby avand tintele reinnoite

Rachetele siriene

În noaptea dinainte ca exercitiul Israelului pentru apărare împotriva atacului cu rachete sa intre in cea de-a cincea şi ultima zi, joi 27.05,  Seful de Stat Major sirian a plasat toate unităţile militare siriene în mod standby, urmată dimineaţa de către o a doua directivă pentru unităţile de rachete de a sta pe picior de război şi de a ocupa poziţiile de tragere. Raportand aceasta, dosar debka e surse militara a  ziarului debka  dezvăluie că, comandanţilor diviziilor de rachete le-au fost date „actualizări ale ţintelor”, aceasta însemnând atacarea unor noi obiective israeline. Surse ale serviciilor de informaţii occidentale au raportat că miercuri noaptea, convoaie militare pe care transportă rachete mobile au fost reperate ruland pe autostrăzile siriene – in special în Nord.
In Atena, surse militare greceşti au anunţat un exerciţiu naval şi aerian comun israeliano-grec, de două zile, care va începe marţea viitoare, 1 iunie pe continent şi in Marea Egee şi Marea Ionică. Exercitiul Minoas(Minoic) 2010 ar servi fortelor aeriene israeliene F15 şi F16 (cate cinci pentru fiecare model de avion) de a se antrena pentru  zboruri pe rază lungă de acţiune, care acoperă aproximativ aceeaşi distanţă ca între Israel şi Iran şi de a utiliza noua metoda de realimentare în zbor folosind cisternele israeliene aeriene de combustibil KC-807.

Grecia va implica 15 avioane F16.
Cu toate părţile în mişcare, inclusiv consolidarea unităţilor armatei libaneze la frontiera israeliană, tensiunile războiului se turbioneaza in jurul Israelului. Frontierele de nord nu prezintă semne de disipare timpurie.

Acum doi ani, 100 de bombardiere israeliene Air Force de diferite tipuri au acoperit distanţa dintre Israel şi Grecia şi înapoi pentru a demonstra că Iranul şi site-urile sale nucleare le-au fost la îndemână. Apoi, Atena a permis jeturilor israeliene sa exerseze atacuri împotriva sofisticatelor S-300 sisteme de interceptare a rachetelor apartinand armatei elene,  de tipul celor pe care Iranul aşteaptă să le  achiziţioneze din Rusia.
Acelaşi exerciţiu poate fi repetat în manevra comuna viitoare.
Sursele militare ale debka au aflat că peste frontiera, proaspetele unitati care au ingrosat armata libaneză miercuri după-amiază practicau trageri cu rachete anti-aeriene şi alte arme împotriva avioanelor israeliene în apropierea  satului Kuzah în sudul Libanului.

Ele de asemenea au raportat că, cu ceva timp în urma, în luna martie, Iranul, Siria, Hezbollah-ul si Hamas-ul s-au pregătit pentru escaladarea războiului actual, prin înfiinţarea unui centru comun al personalului pentru  coordonarea rachetelor şi atacurilor cu rachete asupra locatiilor militare şi civile ale Israelului. Centrul, care este format din ofiţeri de legătură ai celor patru participanţi, a fost instalat in Cartier General Militar sirian din Damasc.

Asa cum debka a raportat pe 26/05, Iranul a finantat si regizat un programcolosal de armament care a permis Siriei sa raspandeasca in teren 1000 de rachete balistice şi Hezbollah-ului 1,000 de rachete – toate indreptatea spre locatii israeliene civile şi militare  specifice, inclusiv spre zonele urbane dens populate din jurul Tel Aviv-ului.