Declarația ”istorică” a lui Obama și ce se ascunde în spatele ei

Precum o grămadă de alți gură-cască, am ascultat și eu declarația ”istorică” a Președintelui Obama cu privire la Siria. Ceva de genul ”aș vrea să zbor dar rana din pulpă nu ma lasă”. Tocmai pe când credeam că asist la același discurs anost și plin de demagogie politică, patriotism și umanitarism, Obama a scos iepurașul din pălărie: Congresul american. Instantaneu  mi-am pus  întrebarea: ” De când îi pasă ăstuia de părerea americanilor și a Congresului?”  Răspuns: ” Nu-i pasă!”. Nici de ONU, nici de Rusia, nici de Congres și, cu atât mai puțin, de americani sau de sirieni. Alta trebuie să fie motivația.

Constituția SUA, care spune că decizia cu privire la un război revine Congresului și nu Președintelui? Mă îndoiesc. Obama a încălcat-o cu bună știință de atâtea ori încât nici el nu mai știe de câte ori a făcut-o. Atunci ce? Pentru că ceva trebuie să fie la mijloc de s-a sucit așa de brusc.

Faptul că merge la război numai cu sprijinul lui Hollande și Victoraș al nostru? Ba.

Lipsa dovezilor în sprijinul afirmațiilor sale privind utilizarea armelor chimice de către regimul Assad împotriva populației siriene? S-ar putea dar asta nu i-a împiedicat pe președinții americani să atace Irak-ul și să măcelărească populația libiană timp de un an, doar pentru că CIA avea informații sigure despre arme de distrugere în masă existente în cele două țări, arme care nici până în ziua de azi n-au fost descoperite. De data asta s-au obosit măcar să fabrice o casetă cu o așa-zisă convorbire a unui oficial sirian despre armele chimice folosite.

Și totuși, trebuie să existe un motiv. Știți, de felul meu, eu sunt mai rău decât Toma necredinciosul și nu cred, sau mai bine-zis nu mai cred, în bunele intenții ale nimănui, dat fiind lumea în care trăim azi. Cu gândul că ceva îmi scapă m-am dus la culcare și, după câteva ore de somn chinuit, cu el m-am trezit. Trebuie să mărturisesc că am un obicei foarte prost. Dacă ceva îmi rămâne fixat  în gând atunci mintea mea nu se lasă, nici măcar în somn, până nu găsește răspunsul.

Două căni de cafea și răsfoitul presei internaționale pe net, în care n-am găsit nici un răspuns satisfăcător pentru mintea mea, nu m-au ajutat cu nimic. Abia la a treia cană am înțeles că judecam exact așa cum nu ar trebui să o fac, adică după aparențe. Și ele înșală. Aparent Obama este Președintele SUA.  În realitate el nu este decât o marionetă . Deci trebuie să-l uit pe Obama și să mă concentrez pe cei din spatele lui, adică pe bancherii internaționali.  Dar de ce s-au sucit bancherii? Chiar eu vă traduceam în ultimul articol care sunt interesele lor: schimbarea monedei și a ordinii economice globale deci implicit războiul cu Siria. Atunci de ce această amânare?

Un motiv ar fi că datorită situației actuale cu Siria prețul benzinei, în toată lumea, a crescut. Un mod bun de a mai secătui buzunarele populației și de a-o aduce în pragul disperării, știut fiind faptul că scumpirea benzinei duce automat la creșterea prețului alimentelor și al altor produse și servicii. Ce își doresc bancherii? Un război mondial și un colaps economic global. O disperare generalizată a populației  care atrage după sine o  acceptare generalizată a ”salvării” indiferent din partea cui ar veni. Nu poți porni un război mondial doar cu America, Franța și România aliate fățișe și cu acceptul Greciei, Ciprului și Turciei de a li se folosi spațiile aeriene și maritime.

Marea Britanie nu vrea, Austria nu vrea, Canada a declarat clar că nu merge pe mâna americanilor. La fel  Portugalia și Spania. Italia nici măcar nu pomenește despre asta. Germania ar vrea dar nu poate pentru că Merkel  se află înaintea alegerilor care vor avea loc pe 22 septembrie. Greu de urnit deschis un război în asemenea condiții. ”Și atunci ce rămâne de făcut?” și-au spus bancherii. ” Îi forțăm să-l ceară”. Întrebarea este cum o vor face și când. Iată câteva scenarii, posibile, făcute de mine. Menționez că nu mă pricep la politică și că totul se bazează doar pe cunoștințele și informațiile adunate de prin presă și pe ”calitatea” mea de a despica firul în patru, chiar și acolo unde și cei mai sceptici renunță.

  1. Declarația lui Obama.

După cum  spuneam singurul lucru care m-a frapat în tot ceea ce a spus a fost supunerea spre aprobarea Congresului a deciziei sale. Un fapt îmbucurător în condiții normale dar anormal atunci când cel care o face este Barack Obama. Personal, nu cred nimic din ceea ce spune individul, mai ales atunci când vrea să pară împăciuitor și corect. Suspiciunea mi s-a întărit în momentul  în care atât el cât și cei patru reprezentanți ai Congresului nu au considerat necesară  o întrunire de urgență a acestuia, având în vedere gravitatea situației.  Congresul american se întoarce din vacanță pe 9 septembrie, mai precis în după-amiaza zilei. Am putea crede că, în ciuda faptului că a spus că nu-l interesează rezoluția ONU, Obama s-a hotărât, pe ascuns, să aștepte totuși rezultatul și din acest motiv nu a convocat mai repede Congresul. Fals. Rezoluția ONU nu va fi gata decât  după 9 septembrie, probabil pe 13-14. Deci, acest motiv cade.  Atunci care este explicația? Ori Obama este sigur de aprobarea Congresului  și nu a vrut să pară că vrea să forțeze lucrurile convocând extraordinar Congresul, ori se va întâmpla ceva până atunci sau în acel moment, ceva ce va determina Congresul să voteze pro. Să nu uităm că ne aflăm în luna septembrie și că anul acesta se împlinesc  12 ani de la 11 septembrie 2001. Știm cu toții că aceiași arhitecți au fost și atunci și acum. Deci orice este posibil.

2. Rosh Hashana și Yom Kippur

Bancherii internaționali, marea majoritate, dacă nu toți, sunt evrei. La fel și membrii  Congresului american. La apusul soarelui zilei de 4 septembrie 2013 începe Anul Nou evreiesc (5774=2014), care se sărbătorește anul acesta pe 5-6 septembrie. Deci nu se cădea să convoci Congresul înainte cu câteva zile de Rosh Hashana și să bagi Israelul în război înainte de Anul Nou. Cu atât mai mult cu cât există numeroase previziuni și profeții cum că anul 2014 va fi anul începerii celui de-al III-lea Război Mondial. Nimeni nu a specificat însă dacă va fi 2014 al evreilor, care începe pe 5 septembrie, sau al creștinilor. Pe de altă parte, de la apusul zilei de 13 septembrie și până la căderea nopții pe 14 septembrie anul evreiesc  5774, se sărbătorește Yom Kippur, ” Ziua ispășirii”, probabil, cea mai importantă sărbătoare a anului evreiesc, când se anulează toate jurămintele și promisiunile făcute, atât lui Dumnezeu cât și semenilor, în cursul anului precedent. Să nu uităm că în  1973 (anul evreiesc  5734), pe 6 octombrie, în această zi sfântă pentru evrei, când radioul și televiziunea sunt închise, circulația mijloacelor de transport este interzisă și nici o instituție nu lucrează, armatele Egiptului, Siriei și Iordaniei au atacat pe neașteptate Israelul, provocând mii de victime. Deci, anul acesta se împlinesc 40 de ani de la Războiul de Yom Kippur sau Războiul de Ramadam. Orice este posibil sau vor face evreii să fie. Un lucru e sigur: Siria nu va ataca niciodată fără aprobarea Rusiei, iar Rusia nu e dispusă să dea apă la moară Israelului și Americii în acest moment. În consecință, orice atac asupra Israelului va fi numai și numai rezultatul înscenărilor, la care atât evreii cât și americanii se pricep de minune.

Veți spune și cum ar putea un nou război israeliano-sirian implica întreaga lume? Simplu. Evreii sunt răspândiți în întreaga lume și au un lobby foarte puternic. În plus, au suficienți bani pentru a face pe oricine să militeze pentru cauza lor. În 1973, nu eram încă suficient de  îndoctrinați cu ideea că ei sunt poporul ales  și nici nu ne autoincriminam cu responsabilitatea Holocaustului. Astăzi, datorită mașinăriei de propagandă evreiască și a conducătorilor pe care îi avem, mai toate țările Europei se consideră vinovate de cele întâmplate evreilor în timpul celui de-al II-lea Război Mondial. Și, dacă atunci n-am făcut nimic, acum suntem obligați să o facem, pentru a ne îndrepta greșelile din trecut. Cam așa se va formula ideea de a atrage toate țările în acest război.

Pe de altă parte, dacă nu va fi atacată Siria înainte de luna octombrie, America are în față un nou posibil colaps financiar, din cauza datoriilor. Dacă Congresul nu aprobă ridicarea plafonului datoriilor, SUA se va afla oficial în faliment. Falimentul SUA  va afecta puternic economia tuturor țărilor, fiindcă toate țările au rezerve valutare în dolari. În momentul de față, când economia  în toată Europa  merge în jos, și când datoriile sunt mai mari decât posibilitatea  de rambursare a lor, cel mai mic dezechilibru al rezervei valutare al unei țări, va duce la un dezastru economic și la o revoltă populară, pe fondul sărăciei și al lipsurilor.

Un al treilea scenariu posibil: SUA va ataca Siria dar va suferi o înfrângere datorită amestecului Rusiei. Atunci statele membre NATO se vor vedea obligate să reacționeze atât împotriva dușmanului aliatului lor cât și împotriva comunismului și a lui Putin. Oricum o iei, se pare că un război este necesar și iminent, fie el în septembrie sau octombrie. Păpușarii s-au gândit la toate. Într-un fel sau altul tot vor obține ce își doresc.

De ce am scris toate astea? Pentru că deși nu este un război al nostru, al oamenilor de rând, noi vom fi cei mai afectați. Și dacă nu vom fi pregătiți psihic în momentul când va izbucni, deznădejdea și disperarea vor fi cei mai mari dușmani ai noștri. Nu îl putem împiedica dar ne putem pregăti sufletește și, de ce nu, și material pentru acel moment. Folosiți-vă inteligent de acest mic răgaz căci odată pornit războiul, lungi și grele zile ne așteaptă.

Iranul ”cu siguranță” va inchide Strâmtoarea Ormuz

Tensiunile din Golf ar putea ajunge la punctul de explozie după ce un înalt oficial iranian a declarat că Iranul „cu siguranța” va închide strâmtoarea Ormuz în cazul în care un embargo UE asupra petrolului va perturba exportul de ţiţei.

Mohammad Kossari, şef adjunct al afacerilor externe, din cadrul parlamentului şi membru al Comitetului Naţional de securitate, a emis avertizarea drept răspuns la o decizie a Uniunii Europene, de luni, de a impune un embargou al petrolului asupra Iranului datorită  pretinsului program de arme nucleare al țării.

„Presiunea sancţiunilor este concepută pentru a încerca şi a ne asigura că Iranul ia în serios cererea noastră de a veni la masă ( tratativelor),”  a spus șeful pentru politică externă al UE, Catherine Ashton.

Cu toate acestea, împreună cu decizia Washingtonului de a desfăşura un al doilea portavion de atac în Golf, încercarea UE de a pres Iranul din punct de vedere economic ar putea creşte foarte mult riscul unui război suprem în regiune.

Strâmtoarea Hormuz este legătura vitală dintre Golful Persic şi Golful Oman.

De asemenea, este unul dintre cele mai strategice locuri din lume, atunci când vine vorba de tranzitul petrolier.

La o producţie mondială de petrol estimată la circa 88 de milioane de barili pe zi în 2011, Administrația de Informații asupra Energiei a Statelor Unite estimează că aproximativ 17 milioane de barili din cele 88 trec prin strâmtoare.

Dacă sancţiunile economice presează  Iranul suficient  cât acesta să se răzbune prin închiderea strâmtorii, aproape 20 la sută din comerţul cu petrol la nivel mondial ar putea fi afectat, rezultând o crestere masivă a costurilor energiei la nivel mondial.

Cu peste o jumătate de milion de forţe regulate şi un personal suplimentar de 120,000 de soldați în Garda Revoluţionară de elită a țării, analiştii cred că consecinţele unui război condus de SUA împotriva Iranului ar face ca recentele incursiuni militare susținute de Occident în Orientul Mijlociu să pară neînsemnate.

Până în prezent, decizia SUA de a menţine două grupuri de portavioane în regiune a fost descrisă de către Iran ca fiind „o activitate de rutină” .

Dar marea acumulare de personal militar a SUA în regiune, care a fost consolidată atunci când Pentagonul a trimis un supliment de 15000 de trupe la naţiunea vecină din Kuweit, a fost doar cel mai recent pas într-o încercare evidentă a Washington-ului de a își întări capacităţile sale militare în regiune.

Cu toate acestea începând cu anul 1988, când Statele Unite au reuşit să distrugă circa 25 de procente din cea mai mare capacitatea navală a Iranului, în timpul operaţiunii Praying Mantis, Iranul și-a petrecut ultimele două decenii pregătindu-și forţele navale ale Gărzii Revoluţionare pentru a exploata vulnerabilităţile forțelor convenționale afișate de Statele Unite.

Potrivit comandantului Gărzii Revoluţionare, Generalul de Brigadă Jafaari, „inamicul este mult mai avansat tehnologic decât suntem noi, dar noi am folosit ceea ce se numeşte metode de luptă asimetrice … iar forţele noastre sunt acum bine pregatite pentru el”, a spus el, citat de Global Lagare .

În fond, cea mai recentă rundă de politică pe marginea prăpăstiei dintre Iran şi Occident poate obliga Iranul la masa negocierilor în privința programului său de îmbogăţire a uraniului.

Cu toate acestea, strategia UE de evitare a „haosului în Orientul Mijlociu”, prin strângerea laţului economic în jurul Iranului ar putea duce la o adevărată conflagraţie pe care aparent ea încearcă să o evite.

 

„S-au făcut presiuni ca România să renunţe la cele 19 miliarde de euro din Germania”

Economistul care susţine că Germania are o datorie de aproape 19 miliarde de euro faţă de România spune pentru REALITATEA.NET că respingerea înfiinţării comisiei speciale privind această datorie s-a făcut în urma unor presiuni internaţionale la adresa ţării noastre.

Preşedintele Senatului, Vasile Blaga, a anunţat, joi, că BNR( a se citi CFR-istul Isărescu-nota mucenicul) a identificat date suplimentare potrivit cărora Germania nu are datorii istorice faţă de România. În acest sens, Senatul a respins propunerea de înfiinţare a comisiei speciale privind datoria istorică pe care nemţii o au către ţara noastră.

Propunerea de înfiinţare a a Comisiei a fost respinsă cu 65 de voturi „împotrivă”, 48 „pentru” şi trei abţineri.

Conducerea Senatului a luat act, la finele lunii octombrie, de o scrisoare semnată de Radu Golban, economist, în care era semnalată existenţa unei datorii istorice a Germaniei către România, membrii Biroului Permanent hotărând să propună acestei Camere înfiinţarea unei comisii care să analizeze situaţia.

Radu Golban a declarat pentru REALITATEA.NET că are dubii că noile date suplimentare identificate de BNR pe tema datoriei Germaniei ar fi reale. „Până în urmă cu câteva săptămâni, BNR nu a găsit niciun fel de date privind aceste creanţe. Acum, dintr-o dată, au identificat date suplimentare”, a spus Golban, adăugând că nu înţelege de ce BNR nu vrea să colaboreze cu Banca Reglementelor, „banca centrală a băncilor centrale”, care ar deţine informaţii despre datoria istorică pe care Germania o are faţă de România.

Economistul român stabilit în Elveţia spune că s-au făcut presiuni internaţionale asupra României pentru a renunţa la aceste creanţe, de vreme ce o eventuală recuperare a lor ar putea crea un precedent și astfel mai multe ţări ar putea cere Germaniei să-şi onoreze datoriile istorice. „Nu s-a renunţat doar la aceste creanţe, ci şi la posibilitatea unor discuţii pe această temă. Momentul nu este oportun, din moment ce şi România şi-a luat angajamentul să sprijine un fond de salvare a Uniunii Europene”, a spus Golban.

„Am discutat de două ori până acum în Biroul Permanent al Senatului înfiinţarea comisiei speciale privind problematica datoriei istorice a Germaniei către România. Vă fac o singură precizare: Am transmis aseară un punct de vedere pe care l-am primit, tot aseară, de la direcţia juridică a Băncii Naţionale. Vi-l citesc oricum şi dumneavoastră: „În completarea scrisorii noastre nr. XVIII per 3600 din 16.07.2010, vă informăm că au fost identificate documente suplimentare în legătură cu problematica supusă atenţiei de către dumneavoastră, prin adresa 783 din 17 iulie 2010. Este vorba de Comisariatul pentru Societatea Civilă. Din analiza acestora nu rezultă însă existenţa unei creanţe a BNR faţă de Casa Germană de Compensaţie”. Vă spun doar o părere personală: dacă ar fi existat o marcă, cred că vechiul regim nu ezita să o recupereze”, a declarat Vasile Blaga înainte de votul de joi din Senat.

Potrivit spuselor profesorului Radu Golban, Germania are să dea statului român 19 miliarde de euro, reprezentând o datorie istorică.

România şi Germania au încheiat în 23 martie 1939 un contract de clearing, prin care ţara noastră se obliga să livreze Berlinului diverse mărfuri. Contractul prevedea că Germania trebuia să plătească în mărci germane imperiale către BNR, care achita apoi în lei româneşti către exportatori.

După izbucnirea controversei, reprezentanţii Ministerului german de Finanţe au susţinut că România a renunţat la orice pretenţie financiară faţă de Germania semnând Tratatul de Pace de la Paris, la 10 februarie 1947.

Experţii spun însă că răspunsul este incorect. Aceasta pentru că articolul 28 din Tratatul de Pace de la Paris prevede că România renunţă la toate pretenţiile faţă de Germania „cu excepţia celor care rezultă din contracte şi alte obligaţii anterioare datei de 1 septembrie 1939, precum şi din drepturi dobândite înainte de aceeaşi dată”.

“Am găsit solduri neachitate ale Casei de Compensaţie, la finele anului 1944, de  1.126.000 mărci imperiale. : Înainte de obţinerea datelor am ştiut că a existat în timpul celui de-al doilea război mondial, începând cu anii 30 un model monetar de colaborare europeană numită Uniunea de Clearing. Şi am dorit să aflu mai mult. Am văzut că Elveţia, Banca Naţională a Elveţiei a analizat toate tranzacţiile Elveţiei cu Germania din perioada celui de-al doilea război mondial şi ăsta a fost punctul de pornire a studiului. Într-o recomandare a Băncii Naţionale a Elveţiei din anul 2000 remarcă că a doua tranzacţie după tranzacţiile germano-elveţiene au fost cele germano-române. Cu aur prin Elveţia. Şi că din păcate nici după 1989 România nu arată niciun interes în a analiza aceste tranzacţii“, a spus economistul român în luna septembrie.

Comentariul meu: Normal că nu o să ceară nimeni acești bani. România trebuie îngropată în datorii către FMI și BCE, nu degeaba Băselu e un vasal atât de săritor. Vă dau un alt exemplu: Germania datora Greciei compensații de război de ordinul miliardelor de euro dar aleșii ei au procedat ca și cei ai românilor.  Când economiștii, istoricii și opoziția au insistat, făcând vâlvă în mass-media, răspunsul ”aleșilor” a fost: plătiți-vă mai întâi datoriile față de FMI și pe urmă mai discutăm. Astăzi Grecia se află sub călcâiul Germaniei iar datornica i-a devenit călău. Nimeni nu mai amintește de datoria Germaniei ci numai de cea a Greciei. Vina nu aparține nici Germaniei și nici ”aleșilor” ci poporului care se lasă subjugat și furat pe față cu acte în regulă. ”Noi muncim, noi nu gândim ” este o realitate a zilelor noastre. Chiar și atunci când cunosc realitatea  oamenii nu fac nimic. Fiecare așteaptă de la cel din dreapta sau stânga lui să facă ceva și de-aia nu se schimbă nimic. Lumea preferă să aștepte să vină Armageddonul ( și dacă se poate cât de repede) decât să iasă din comoditatea și ritmul zilnic. V-ați întrebat cine va plăti cele 16 miliarde de euro pe care Băselu a anunțat deja că trebuie să le ia de la FMI? Dar cum le veți plăti?

Analistul Richard Silverstein: Sunt șanse mai mari de 50% că Israelul va ataca Iranul. Regimul iranian nu este extremist, ci pragmatic și rațional

Ultimele luni au fost marcate de cresterea rapida a tensiunilor in jurul dosarului nuclear iranian. Mai multi oameni de stiinta iranieni au fost asasinati, cel putin doi virusi informatici (Stuxnet si Duqu) au afectat sistemele computerizate din Iran, explozii suspecte au distrus mai multe instalatii militare folosite de regimul de la Teheran la realizarea rachetelor balistice si o drona americana a fost capturata de Garda Revolutionara. Sunt aceste evenimente simple accidente, operatiuni sub acoperire ale Mossad si CIA ce urmaresc sa saboteze programul nuclear iranian sau primele semne ale unui razboi despre care vorbeste deja toata lumea?

„Israelul are capacitatea de a lovi Iranului, fara insa sa-i distruga complet centralele nucleare. Cel mult, un astfel de atac va intarzia programul nuclear al Iranului cu un an sau doi”, e de parere Richard Silverstein, autorul blogului Tikun Olam. Analistul, despre care se stie ca are contacte bine informate in armata israeliana, afirma ca „exista o sansa mai buna de 50% ca Israelul va ataca”, fiind convins ca oficialii de la Ierusalim nu vor cere aprobarea Washingtonului pentru a lovi instalatiile nucleare ale Iranului.

Adrian Novac: Cum ai descrie situatia actuala din Orientul Mijlociu? De ce Iranul este o amenintare pentru Israel, Statele Unite si Occident?
Richard Silverstein: Situatia este foarte, foarte primejdioasa, atat datorita „Primaverii Arabe”, cat si izolarii tot mai crescute a Israelului si a situatiei sale de paria in raport cu vecinii sai arabi.
Iranul nu este o amenintare pentru Israel, SUA sau tarile occidentale. Insa aceste state cred acest lucru. Iranul ameninta puterea Israelului in regiune. O bomba iraniana (n.red. atomica) va forta Israelul sa imparta hegemonia cu Iran, lucrul pe care israelienii nu vor sa-l faca.
Statele Unite sunt trase in aceasta situatie incurcata din cauza aliantei lor cu Israelul.

A.N.: Crezi cumva ca regimul iranian este mai extremist astazi decat in urma cu cativa ani?
R.S.: Nu, regimul iranian este pragmatic si rational. Israelul este la fel de extremist precum este Iranul.
Israelul exacerbeaza problemele cu Iranul prin propria sa atitudine bataioasa si simtul inflamat al existentei pericolului national.

A.N.: Oficialii israelieni au declarat in repetate randuri ca un obiectiv principal al politicii externe este acela de a impiedica Iranul sa obtina arme nucleare. Programul urmarit de Iran vizeaza chiar obtinerea de bombe atomice sau e vorba doar de un program cu scopuri civile, asa cum pretinde Guvernul de la Teheran?
R.S.: Nu stiu. Cred ca Iranul doreste sa realizeze sisteme care i-ar permite sa creeze o bomba nucleara daca isi simte existenta amenintata. Dar Iranul nu vrea sa produca o bomba in felul in care a facut-o Pakistanul, adica in mod deschis. Iranienii spera sa aiba capacitatea de a crea una, fara sa produca insa bomba cu adevarat.

A.N.: In ultimul an au fost cel putin trei explozii ce au vizat instalatii militare din Iran. Au fost acestea simple accidente sau rezultatul unui efort americano-israelian de a sabota incercarile Iranului de a-si dezvolta capacitatile nucleare?
R.S.: Exploziile au facut parte din razboiul acoperit impotriva Iranului dus de Israel si SUA, impreuna cu suporterii lor din MEK (n.red. Mujahedinii Poporului din Iran), aflati in interiorul tarii.

A.N.: Exploziile au venit in contextul asasinarii unor oameni de stiinta iranieni si al unui razboi cibernetic dur ce vizeaza incercarile Iranului de imbogatire a uraniului. Vezi o legatura intre aceste evenimente?
R.S.: Da, cu siguranta. Unitatea 8200 din cadrul Fortelor armate israeliene (IDF), care face cercetari pe marginea proiectelor de razboi cibernetic, a creat Stuxnet, cu ajutorul Statelor Unite. George W. Bush a oferit Israelului 300-400 de milioane de dolari in 2007 pentru a se angaja in aceasta campanie, acesti bani fiind cei care finanteaza proiectul.
Asasinarea oamenilor de stiinta iranieni a fost realizata de cei din MEK, cu ajutorul Mossad.

A.N.: Au israelienii capacitatile militare de a lovi Iranul si de a-i distruge instalatiile nucleare?
R.S.: Israelul are capacitatea de a lovi Iranului, fara insa sa-i distruga complet centralele nucleare. Cel mult, un astfel de atac va intarzia programul nuclear al Iranului cu un an sau doi. Un atac va face mult mai mult rau decat va reusi sa previna.

A.N.: Crezi ca Israelul va merge mai departe si va lansa un atac impotriva Iranului fara a avea unde verde a celor de la Washington?
R.S.: Cred ca exista o sansa mai mare de 50% ca Israelul va ataca. Israelul nu va cere aprobarea Washingtonului, desi va spera ca, odata ce va lansa atacul, SUA se vor alatura acestui efort.

Nu stiu daca presedintele Barack Obama se va alatura Israelului sau nu. Eram obisnuit sa cred ca nu o va face. Acum, nu mai sunt atat de convins.

A.N.: Care sunt sansele pentru declansarea unui atac impotriva Iranului? In opinia ta, este posibil un atac in acest moment?
R.S.: Bibi Netanyahu si Ehud Barak dau dovada de o nevoie megalomana de a salva Israelul si poporul evreu de la distrugerea iminenta (asta e viziunea lor, nu a mea). Ei cred ca Iranul este o amenintare existentiala la adresa Israelui si ca mullahii din Iran sunt intr-un razboi religios sfant cu toti evreii.
Si mai important, Barak si Netanyahu vad Iranul ca pe o amenintare pe termen lung la dominatia Israelului in regiune. Israelul nu doreste sa-si vada propriile sale interese in competitie cu cele ale altei natiuni, asa cum e Iranul. Prefera sa fie „Regele maidanelor” (n.red. King of the Hill, in textul original).

A.N.: Crezi ca recentele proteste de la Ambasada britanica in Teheran au fost un raspuns la perceptia ca Iranul va fi atacat in curand militar de SUA sau Israel?
R.S.: Da, ele au fost menite sa reprezinta un avertisment pentru Marea Britanie si Statele Unite. Atacurile au esuat si au sfarsit prin a afecta Iranul, mai mult decat sa-l ajute.

A.N.: Statele Unite vor sta deoparte in situatia unui conflict armat? Va risca Iranul un conflict militar direct cu America?
R.S.: Sunt de parere ca lui Obama i-ar placea sa intre intr-un asemenea razboi daca crede ca nu-l va afecta din punct de vedere politic. Dar, in final, nu cred ca SUA se vor alatura unui astfel de atac. Opinia mea asupra acestui lucru s-ar putea schimba insa, mai ales dupa ce eram convins ca SUA ar opri un posibil atac israelian. In prezent nu mai cred acest lucru.
Daca e necesar, Iranul e pregatit pentru un conflict armat cu oricine, inclusiv cu SUA. Iranul ar prefera sa nu intre intr-un astfel de razboi si va face mari eforturi pentru a-l evita.
Dar, la urma urmei, Iranul nu este Saddam. Daca va fi inghesuit la colt de Israel si SUA, se va lupta si va provoca prejudicii intereselor noastre in cazul in care pornim razboi impotriva lor.

Sursa: Hotnews.ro

Israelul avertizează că ar putea acţiona asupra navelor de război iraniene care au trecut prin Canalul Suez

Ministrul israelian al Afacerilor Externe, Avigdor Lieberman, a afirmat miercuri că Iranul a trimis două nave de război în Marea Mediterană prin Canalul Suez şi şi-a exprimat îngrijorarea în legătură cu acest gest calificat drept o „provocare”.

„În această seară, două nave de război iraniene ar fi traversat Canalul Suez pentru a merge în Mediterană, în drum spre Siria”, a declarat Lieberman.

„Comunitatea internaţională trebuie să înţeleagă că Israelul nu poate ignora aceste provocări la nesfârşit”, a adăugat şeful diplomaţiei israeliene, în timpul unui discurs la Ierusalim, la conferinţa preşedinţilor principalelor organizaţii evreieşti americane.

Într-un comunicat, Autoritatea Canalului Suez (SCA) a adus la cunoştinţă că nu a primit nicio notificare legată de trecerea navelor iraniene.

„Autoritatea permite vapoarelor de orice naţionalitate să pătrundă prin canal, cât timp pavilionul lor aparţine unei ţări care nu este în război cu Egiptul. Canalul Suez nu acceptă moneda iraniană, dar aceasta nu înseamnă că navele iraniene nu pot folosi această rută maritimă”, a subliniat comunicatul.

Dacă informaţia israeliană este confirmată, aceasta va fi prima oară după 1979 când navele de război iraniene traversează Canalul Suez.

Lieberman consideră că trimiterea a două nave iraniene este „o provocare care dovedeşte că încrederea şi îndrăzneala iranienilor se intensifică în fiecare zi”.

Potrivit postului de radio israelian, cele două nave ale marinei de război iraniene ar fi o fregată de clasă MK-5, echipată cu rachete sol-mare, şi o navă de clasă Kharg.

http://www.foxnews.com/world/2011/02/16/israel-warns-act-iranian-warships-passing-suez-canal/%2520%253Cbr%2520/%253EComentariul meu: Desi stirea nu a fost confirmata de Autoritatea Canalului Suez (SCA) Israelul s-a grabit  sa-si afirme intentiile razboinice. Pe 23 ianuarie, intr-o stire aparuta la PressTV. ir, Iranul isi afirmase intentia de a trimite un distrugator in Marea Mediterana.  Ce a uitat Israelul sa spuna esta ca in acea zona sunt dispuse nu mai putin de trei port-avioane americane iar aici vedeti harta amplasarii lor. Avand in vedere recentele revolte din Iran si din tarile sale vecine, cred ca israelienii nu ar putea gasi un moment mai bun pentru a ataca Iranul si de a grabi un pic evenimentele din Orientul Mijlociu.  Egiptul, aflat sub conducere militara acum, Yemenul, Bahreinul si Libia, aflate in pline asa-zise revolte sociale, s-ar grabi sa salute gestul necugetat al Israelului, doar pentru ca dictatorii care conduc aceste tari sa-si salveze scaunul de sub fund. Intre timp Arabia Saudita, aliat de nadejde al SUA si Israel, a trimis trupe in Bahrein, pentru reprimarea protestatarilor. Evenimentele incep sa se precipite in timp ce lumea se lasa atrasa in pacaleala ” revoltelor”si  a mizeriei morale a lui Berlusconi si a vamesilor si politistilor romani. „Revolutiile” din Orientul Mijlociu merg toate dupa acelasi sablon, identic cu cel al „revolutiei” romane. Mizeria morala a lui Berlusconi exista de zeci de ani, la fel si cea a vamesilor si politistilor romani. De ce tocmai acum se intampla toate acestea? Pentru ca a sosit TIMPUL.

Capitala se pregătește de “calamități majore”: cumpăra un spital semimobil de urgență

Primăria Capitalei, prin Administrația Spitalelor și Serviciilor Medicale, cumpără un spital modular semimobil de urgență. O astfel de unitate medicală este utilizată în caz de calamitate majoră, precum seism, inundații, stare de război sau necesitate.

Spitalul modular semimobil de urgență va avea 100 de paturi și va fi compus din mai multe containere și hale pneumatice. Primăria Capitalei este dispusă să plătească pentru această unitate medicală 4,7 milioane de euro.

Potrivit caietului de sarcini pentru realizarea acestui spital vor fi achiziționate două containere tip ISO 1C, care vor funcționa ca bloc operator, cu toate dotările necesare, un container preoperator, un container destinat pregătirii medicilor, un container generator de curent și un container care să conțină rezervorul cu apă. De asemena, vor fi achiziționate și 3 hale pneumatice cu o dimensiune de minim 35 metri pătrați, o hală pneumatică de minim 25 mp și trei hale pneumatice mobile pentru 50 de paturi. În plus, vor fi cumpărate și toate dotările necesare unui spital de urgență, printre care și mese de operație și aparate de anestezie și ventilație.

“Toate elementele constuctive propuse vor fi realizate astfel încât să poată fi interconectate, structura rezultată fiind un spital modular semimobil de 100 paturi, respectând toate circuitele funcționale ale unei unități spitalicești”, se precizează în documentația de atribuire.

Durata contractului este până la 31.12.2010, cu posibilitatea de prelungire conform prevederilor legale.

Comentariu: ce stie Oprescu si romanii nu stiu? Cutremur nu-i, pentru ca ne asigura Marmureanu; inundatii nu-s pentru ca vine gerul; deci ce mai ramane?

Nord-coreeni aflati la lucru in Rusia au fost chemati acasa pentru ca tara se pregateste de razboi

Un exod în masă al muncitorilor din Coreea de Nord, aflati in Orientul Îndepărtat al Rusiei, este în curs, în conformitate cu rapoartele venite din regiune. Deoarece cele două Corei si-au ascutit tăişurile, fiind in prag de război în această săptămână, se pare că lucrătorii din Rusia au fost chemaţi înapoi pentru a ajuta la potenţialele operaţiuni militare.

Agenţia Vladnews, cu sediul la Vladivostok, a raportat că lucrătorii din Coreea de Nord au părăsit oraşul Nakhodka in masa, la scurt timp după escaladarea tensiunii în peninsula coreeană la începutul acestei săptămâni. „Comercianţii au părăsit chioşcurile şi pieţele, muncitorii au abandonat şantierele de construcţii, iar  angajaţii nord-coreeni ai serviciului secret care lucrează în regiune li s-au alăturat şi au plecat”, a spus agenţia.

Serviciul de migraţie al Rusiei a spus că au existat peste 20.000 de nord-coreeni în Rusia la începutul anului 2010, din care marea majoritate au lucrat în construcţii. Lucrătorii sunt de obicei insotiti de agenţi ai serviciilor de securitate ale lui Kim Jong-il şi au puţine contacte cu lumea din jurul lor. Dezertorii au sugerat că muncitorii lucreaza 13 ore pe zi şi că cea mai mare parte din plata lor este trimisa înapoi guvernului de la Phenian. Sute de muncitori au fugit de condiţiile dure şi trăiesc ascunzându-se în Rusia, cu teama perpetua de a nu fi deportati înapoi în Coreea de Nord.

„Guvernul din Coreea de Nord trimite mii de cetăţeni ai săi în Rusia pentru a câştiga bani, majoritatea acestora [banilor] fiind indreptati spre conturile guvernului”, spune Simon Ostrovsky, un jurnalist care a descoperit secretul lagărelor nor-coreene de exploatere foresteiera în taiga din nordul siberian. „Muncitorii sunt adesea trimisi in locaţii aflate la mare distanţă, pe ani de zile, astfel incat  să lucreze un timp indelungat şi sa obţina chiar mai puţin de trei zile de concediu pe an.” Acum, se pare că un fel de comandă centralizată a fost data pentru ca lucrătorii să se întoarcă acasă.

Portul Rusiei din Pacific,Vladisvostok, este la mii de kilometri şi şapte fusuri orare de Moscova, dar numai la aproximativ 100 de mile de frontiera puternic controlata a ţării cu Coreea de Nord. În 1996, un diplomat de la consulatul Coreei de Sud din oras a fost ucis cu un creion otrăvit, în ceea ce s-a crezut a fi o lovitura efectuata de către agenţii secreţi ai nordului. Există chiar şi două restaurante nord-coreene în oraş. Nu se ştie câti dintre lucrătorii din alte orase din Rusia au fost chemaţi înapoi in patria lor în această săptămână, sau dacă exodul este permanent sau temporar.