Matei-10:28: „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena”

Suntem paralizați. Paralizați de frică. Nu am acționat datorită faptului că noi, oamenii, ne iubim viețile tihnite și bunurile materiale pe care le-am acumulat. Nu acționăm pentru că ne este frică că îi vom pierde pe cei pe care îi iubim. Nu acționăm pentru că acest lucru ne va schimba pentru totdeauna. Se vor pierde incredibil de multe vieți. Cu toate acestea, dacă nu acționăm, se vor pierde și mai multe pentru că așa procedează comuniștii.

Oamenii spun că nu există nici un plan, nici o conducere și nici un consens, și asta complică lucrurile. Îi împiedică pe oameni să facă ceea ce în inima lor știu că trebuie făcut. O parte dintre noi nu poate fi de acord cu nimic, se vede și în secțiunea de comentarii, unde ori lipsesc cu desăvârșire ori mă acuză că sunt Gică-contra sau că îndemn la suicid. Dacă nu ne putem învinge întreaga meschinărie pe care o îndreptăm unul împotriva celuilalt, va fi aproape imposibil să ne unim și să luptăm împotriva acestei tiranii cu care ne confruntăm.

Oamenii trebuie să-și dea seama că țara în care am crescut a dispărut pentru totdeauna. Ceea ce va avea loc va depinde doar de noi. Știți asta, adânc în sufletele voastre, știți că am dreptate. Trebuie doar să acceptați acest lucru. Toți cei care sunt de această parte a baricadei ar trebui să fie dispuși să pună totul la bătaie pentru a asigura un viitor copiilor și nepoților noștri. Nu trebuie să ne agățăm de supraviețuire, nu este atât de importantă pe cât se spune. Trebuie să fim dispuși să facem tot ce este necesar pentru a extermina acest rău cu care ne confruntăm. Dacă nu suntem dispuși să o facem atunci am pierdut deja.

Nu vă mai cramponați de fiecare edict pe care acești mici tirani ni-l aruncă în cale. Nu mai  trageți la ham doar pentru a-i ajuta pe ei să înainteze. Ridicați-vă în picioare! Treptat-treptat, ei ne iau totul și noi nu facem altceva decât să ne conformăm lor uitând chiar și să respirăm.

Nu știu ce pași ar trebui să facem. Știu ce sunt personal dispusă să fac, totuși nu doresc să fiu martiră. Vremurile sunt foarte diferite față de când strămoșii  noștri au luptat pentru a forma și păstra această țară cândva grozavă, dar asta nu este o scuză. Trebuie să luptăm întotdeauna pentru libertate. Tirania înflorește atunci când oamenii buni nu fac nimic și exact asta se întâmplă.

Eu însămi mă fac vinovată de aceleași lucruri ca și voi. Cândva am fost în burta fiarei și am încercat să corectez sistemul din interior și sunt aici pentru a vă spune că nu aveți idee cât de corupt este chiar la nivel local. Și nici măcar să nu vă gândiți să țipați la mine „nu îi mai votăm pe nemernici data viitoare!” Toate mijloacele pașnice de soluționare a acestei probleme cu care ne confruntăm au fost epuizate. Am ajuns la opțiunea noastră finală și la modul în care lucrurile de acest gen au fost rezolvate de-a lungul acestei istorii a omului: Revolta. Întâi pașnică, apoi, dacă nu merge cu frumosul….merge și cu urâtul.

Timpul de a decide dacă veți merge constant în întuneric se apropie cu pași repezi. Războiul este lângă noi, chiar dacă unii nu-l văd încă, indiferent dacă ne place sau nu. Cu cât lucrurile sunt mai întârziate, cu cât așteptăm mai mult, cu atât va fi mai greu să revendicăm LIBERTATEA pe care o merită pe bună dreptate copiii noștri.

Cine ţine la sufletul lui îl va pierde, iar cine-şi pierde sufletul lui pentru Mine îl va găsi. (Matei-10:39)

 

 

CINSTE LOR: După rezerviști a venit rândul militarilor activi să se revolte în Franța

Un nou document exploziv semnat de această dată de militari activi ai armatei franceză ajunge în spațiul public. După ce anterior un Apel fusese făcut public al veteranilor și al militarilor în rezervă, acum publicația Valeurs Actuelles publică un Apel al militarilor activi

Precedentul Apel al veteranilor a fost tratat dur de actualii diriguitori ai Franței. Premierul Jean Castex a condamnat ‘cu cea mai mare fermitate’ manifestul semnat de peste 1.000 de militari – între care 20 de generali – în care aceştia denunţă ‘disoluţia’ Franţei şi se declară pregătiţi ‘să susţină politicile’ care vor acţiona împotriva unei astfel de evoluţii. Ministrul francez al apărării, Florence Parly, a declarat luni seara că a cerut aplicarea de sancţiuni împotriva semnatarilor.

”De câteva zile circulă informații despre un nou apel al militarilor care ar urma să fie făcut public. Venind de la soldați activi, acesta îl susține pe cel publicat anterior pe site-ul Valorilor actuale. Acest text, care circulă deja foarte mult și de care presa a tot vorbit, ​​am decis să îl publicăm în această seară. Și să deschidem, în partea de jos a acestei platforme, o secțiune pentru semnătura cetățenilor francezi care s-ar regăsi în ea. Ne punem la dispoziția profesioniștilor militari care doresc să participe. La fel ca și cel precedent, scopul acestui forum nu este de a submina instituțiile noastre, ci de a alerta oamenii cu privire la gravitatea situației.”, susțin jurnaliștii care au publicat apelul.

Notă mucenicul: Traducerea care apare mai jos este făcută de mine. Cea de pe site-ul știripesurse.ro este făcută cu google translate.

Iată Apelul public:

”Domnule Președinte al Republicii,

doamnelor și domnilor miniștri, membri ai parlamentului, ofițeri generali, din toate gradele și funcțiile dumneavoastră,

Nu mai cântăm a șaptea strofă din  La Marseillaise, cunoscută sub numele de „versurile copiilor”. Cu toate acestea, este bogată în lecții. Să-o lăsăm pe ea să ni le dea:

„Vom intra în carieră când bătrânii noștri nu vor mai fi acolo. Le vom găsi acolo praful și urmele virtuților lor. Mult mai puțin geloși să le supraviețuim decât să le împărțim sicriul, vom avea mândria sublimă de a-i răzbuna sau de a-i urma ”

Seniorii noștri sunt luptători care merită respectați. Acești mii de slujitori ai Franței, semnatari ai unei campanii de pur bun simț, sunt soldații care au dat tot ce au avut mai bun pentru a ne apăra libertatea, pentru a vă asculta ordinele, pentru a vă duce războaiele sau pentru a vă pune în aplicare restricțiile bugetare, pe care i-ați murdărit în timp ce poporul francez i-a sprijinit.

Acești oameni care au luptat împotriva tuturor dușmanilor Franței, i-ați tratat ca fiind facțioși, atunci când singura lor vină este să-și iubească țara și să jelească căderea ei vizibilă.

În aceste condiții, depinde de noi, care am intrat recent în carieră, să intrăm în arenă doar pentru a avea onoarea de a spune adevărul.

Suntem, după cum ne-au numit ziarele, „generația focului”. Bărbați și femei, soldați activi, din toate armatele și de toate gradele, cu toate sensibilitățile, ne iubim țara. Acestea sunt singurele noastre titluri de glorie. Și dacă nu putem, prin lege, să ne exprimăm deschis, ne este la fel de imposibil să tăcem.

Afganistan, Mali, Republica Centrafricană sau în altă parte, unii dintre noi am cunoscut focul inamic. Unii și-au lăsat camarazi acolo. Ei și-au oferit pielea pentru a distruge islamismul căruia voi îi faceți concesii pe pământul nostru.

Aproape toți am cunoscut operațiunea Sentinel. Am văzut cu ochii noștri suburbiile abandonate, acomodările cu delincvență. Am suportat încercările de instrumentalizare a mai multor comunități religioase, pentru care Franța nu înseamnă nimic – altceva decât un obiect de sarcasm, dispreț sau chiar ură.

Am defilat pe 14 iulie. Și această mulțime binevoitoare și diversă, care ne-a aclamat pentru că suntem emanația ei, ne-a cerut să ne ferim de ea luni întregi, interzicându-ne să circulăm în uniformă, făcându-ne potențiale victime, pe un sol pe care suntem totuși capabili să-l apărăm.

Da, bătrânii noștri au dreptate cu privire la conținutul textului lor, în întregime. Vedem violență în orașele și satele noastre. Vedem că comunitarismul se impune în spațiul public, în dezbaterea publică. Vedem ura pentru Franța și istoria ei devenind normă.

Poate că militarii nu vor spune asta, veți argumenta. Dimpotrivă: deoarece suntem apolitici în evaluările noastre asupra situației, este o observație profesională pe care o oferim. Deoarece acest declin, l-am văzut în multe țări aflate în criză. Precede prăbușirea. Anunță haos și violență și, contrar a ceea ce afirmați aici sau acolo, acest haos și această violență nu vor proveni dintr-o „pronunțare militară”, ci dintr-o insurecție civilă.

Pentru a discuta despre forma textului bătrânilor noștri în loc să recunoaștem claritatea descoperirilor lor, trebuie să fii foarte laș . Pentru a invoca o obligație de confidențialitate prost interpretată pentru a reduce la tăcere cetățenii francezi,trebuie să fii foarte înșelător . Pentru a încuraja ofițerii de frunte ai armatei să ia poziție și să se expună, înainte de a-i sancționa cu înverșunare imediat ce scriu altceva decât povești de luptă, trebuie să fii foarte pervers.

Lașitate, înșelăciune, perversiune: aceasta nu este viziunea noastra asupra ierarhiei.

Dimpotrivă, armata este, prin excelență, locul în care ne vorbim cu sinceritate, pentru că ne angajăm viața. Apelăm la această încredere în instituția militară.

Da, dacă va izbucni un război civil, armata va menține ordinea pe propriul său pământ, pentru că i se va cere. Este chiar definiția războiului civil. Nimeni nu își poate dori o situație atât de teribilă, bătrânii noștri nu mai mult decât noi, dar da, din nou, războiul civil se clocește în Franța și o știți perfect.

Strigătul de alarmă al bătrânilor noștri se referă în cele din urmă la ecouri mai îndepărtate. Bătrânii noștri sunt luptătorii din Rezistență din 1940, pe care, de cele mai multe ori, oamenii ca voi i-au tratat  ca fiind facțioși și care au continuat lupta în timp ce legaliștii, cuprinși de frică, mizaseră deja pe concesiile făcute de inamic pentru a limita daunele; sunt acei păroși de la 14 ( este vorba despre soldații care au luptat în WW1-1914-1918. Erau numiți păroși pentru că erau lipsiți de instrumente de bărbierit și de orice mijloace de igienă.-n.m), care au murit pentru câțiva metri de pământ, în timp ce voi abandonați, fără să reacționați, districte întregi ale țării noastre la mâna celor mai puternici; sunt toți morții, celebri sau anonimi, căzuți pe front sau după o viață în serviciu.

Toți bătrânii noștri, cei care au făcut din țara noastră ceea ce este, care i-au proiectat teritoriul, i-au apărat cultura, au dat sau au primit ordine în limba sa, au luptat pentru ca voi să lăsați Franța să devină un stat eșuat? Care înlocuiește neputința sa regală din ce în ce mai evident cu o tiranie brutală împotriva acelora dintre slujitorii săi care încă mai vor să-l avertizeze?

Acționați, doamnelor și domnilor. De data aceasta, nu este vorba de emoții personalizate, formulări făcute la comandă sau  de mediatizare. Nu este vorba despre prelungirea mandatului sau despre cucerirea altora. Este vorba despre supraviețuirea țării noastre, a țării voastre.”

Varianta originală a Apelului:

Monsieur le Président de la République,
Mesdames et Messieurs les ministres, parlementaires, officiers généraux, en vos grades et qualités,

On ne chante plus le septième couplet de la Marseillaise, dit « couplet des enfants ». Il est pourtant riche d’enseignements. Laissons-lui le soin de nous les prodiguer :

 

« Nous entrerons dans la carrière quand nos aînés n’y seront plus. Nous y trouverons leur poussière, et la trace de leurs vertus. Bien moins jaloux de leur survivre que de partager leur cercueil, nous aurons le sublime orgueil de les venger ou de les suivre »

Nos aînés, ce sont des combattants qui ont mérité qu’on les respecte. Ce sont par exemple les vieux soldats dont vous avez piétiné l’honneur ces dernières semaines. Ce sont ces milliers de serviteurs de la France, signataires d’une tribune de simple bon sens, des soldats qui ont donné leurs plus belles années pour défendre notre liberté, obéissant à vos ordres, pour faire vos guerres ou mettre en œuvre vos restrictions budgétaires, que vous avez salis alors que le peuple de France les soutenait.
Ces gens qui ont lutté contre tous les ennemis de la France, vous les avez traités de factieux alors que leur seul tort est d’aimer leur pays et de pleurer sa visible déchéance.

Dans ces conditions, c’est à nous, qui sommes récemment entrés dans la carrière, d’entrer dans l’arène pour avoir simplement l’honneur d’y dire la vérité.

Nous sommes de ce que les journaux ont nommé « la génération du feu ». Hommes et femmes, militaires en activité, de toutes les armées et de tous les grades, de toutes les sensibilités, nous aimons notre pays. Ce sont nos seuls titres de gloire. Et si nous ne pouvons pas, réglementairement, nous exprimer à visage découvert, il nous est tout aussi impossible de nous taire.

Afghanistan, Mali, Centrafrique ou ailleurs, un certain nombre d’entre nous ont connu le feu ennemi. Certains y ont laissé des camarades. Ils ont offert leur peau pour détruire l’islamisme auquel vous faites des concessions sur notre sol.

Presque tous, nous avons connu l’opération Sentinelle. Nous y avons vu de nos yeux les banlieues abandonnées, les accommodements avec la délinquance. Nous avons subi les tentatives d’instrumentalisation de plusieurs communautés religieuses, pour qui la France ne signifie rien -rien qu’un objet de sarcasmes, de mépris voire de haine.

Nous avons défilé le 14 juillet. Et cette foule bienveillante et diverse, qui nous acclamait parce que nous en sommes l’émanation, on nous a demandé de nous en méfier pendant des mois, en nous interdisant de circuler en uniforme, en faisant de nous des victimes en puissance, sur un sol que nous sommes pourtant capables de défendre.

Oui, nos aînés ont raison sur le fond de leur texte, dans sa totalité. Nous voyons la violence dans nos villes et villages. Nous voyons le communautarisme s’installer dans l’espace public, dans le débat public. Nous voyons la haine de la France et de son histoire devenir la norme.

Ce n’est peut-être pas à des militaires de dire cela, arguerez-vous. Bien au contraire : parce que nous sommes apolitiques dans nos appréciations de situation, c’est un constat professionnel que nous livrons. Car cette déchéance, nous l’avons vue dans bien des pays en crise. Elle précède l’effondrement. Elle annonce le chaos et la violence, et contrairement à ce que vous affirmez ici où là, ce chaos et cette violence ne viendront pas d’un « pronunciamento militaire » mais d’une insurrection civile.

Pour ergoter sur la forme de la tribune de nos aînés au lieu de reconnaître l’évidence de leurs constats, il faut être bien lâche. Pour invoquer un devoir de réserve mal interprété dans le but de faire taire des citoyens français, il faut être bien fourbe. Pour encourager les cadres dirigeants de l’armée à prendre position et à s’exposer, avant de les sanctionner rageusement dès qu’ils écrivent autre chose que des récits de batailles, il faut être bien pervers.

Lâcheté, fourberie, perversion : telle n’est pas notre vision de la hiérarchie.
L’armée est au contraire, par excellence, le lieu où l’on se parle vrai parce que l’on engage sa vie. C’est cette confiance en l’institution militaire que nous appelons de nos vœux.

Oui, si une guerre civile éclate, l’armée maintiendra l’ordre sur son propre sol, parce qu’on le lui demandera. C’est même la définition de la guerre civile. Personne ne peut vouloir une situation aussi terrible, nos aînés pas plus que nous, mais oui, de nouveau, la guerre civile couve en France et vous le savez parfaitement.

Le cri d’alarme de nos Anciens renvoie enfin à de plus lointains échos. Nos aînés, ce sont les résistants de 1940, que, bien souvent, des gens comme vous traitaient de factieux, et qui ont continué le combat pendant que les légalistes, transis de peur, misaient déjà sur les concessions avec le mal pour limiter les dégâts ; ce sont les poilus de 14, qui mouraient pour quelques mètres de terre, alors que vous abandonnez, sans réagir, des quartiers entiers de notre pays à la loi du plus fort; ce sont tous les morts, célèbres ou anonymes, tombés au front ou après une vie de service.

Tous nos aînés, ceux qui ont fait de notre pays ce qu’il est, qui ont dessiné son territoire, défendu sa culture, donné ou reçu des ordres dans sa langue, ont-ils combattu pour que vous laissiez la France devenir un Etat failli, qui remplace son impuissance régalienne de plus en plus patente par une tyrannie brutale contre ceux de ses serviteurs qui veulent encore l’avertir ?

Agissez, Mesdames et Messieurs. Il ne s’agit pas, cette fois, d’émotion sur commande, de formules toutes faites ou de médiatisation. Il ne s’agit pas de prolonger vos mandats ou d’en conquérir d’autres. Il s’agit de la survie de notre pays, de votre pays.

[Exclusif] Signez la nouvelle tribune des militaires

Revolta oamenilor la Londra (Video)

Imagini de la revolta oamenilor care s-au săturat de lockdown și de minciunile guvernului englez.

”Ciumpalaciada” o diversiune?!

Am urmârit cu interes ce se petrece acum în Romania dar mai ales am căutat să înțeleg  ce se aflâ în spatele acestor manifestații de stradă ”spontane” care au loc într-o grămadâ de orașe din țară. Nemulțumirile oamenilor sunt reale și de necontestat. Totuși ele există de mai mult timp, nu sunt o chestiune recentă. Lumea nu s-a revoltat când a fost concediată, când s-au micșorat salariile, când s-au fâcut împrumuturi la FMI și Banca Mondială, care puteau fi evitate, când s-a anunțat că vom renunța la suveranitatea națională și câte și mai câte. Dacă s-ar fi revoltat la momentele respective nu s-ar fi ajuns, probabil, la punerea în discuție a privatizării SMURD-ului, care a fost ”scânteia” ce a aprins focul. Cineva s-a folosit foarte bine de acest moment. Unui om căruia i-ai luat tot ceea ce puteai să-i iei, dacă ii iei și ultima speranță- aerul, in cazul de față dreptul la ajutor medical gratuit în caz de urgență, sigur va riposta, deși o face doar din instinctul de supraviețuire. Cine este cineva-ul din spatele manevrei? În opinia mea, opoziția. De ce spun asta? Pentru că opoziția, în ultimul an cel puțin, nu s-a ocupat de altceva decât de demiterea lui Băsescu și a lui Boc. Moțiuni de cenzură, alianțe făcute, desfăcute și răsfăcute peste alianțe, mitinguri plătite, demagogie, mizerii, etc., la asta s-a rezumat întreaga activitate a opoziției. Nimic nu le-a mers însă. N-au reușit să scoată lumea în stradă, cum de altfel n-au reușit nici acum, pentru că cele câteva mii de persoane, per total țară, care manifestează în stradă la ora actuală, nu sunt reprezentative pentru o populație de peste 20 de milioane. Nu neg că Băsescu a luat-o razna și că dacă lumea nu ieșea în stradă această lege ar fi fost adoptată în forma în care o vroia Președintele. Neg faptul că lumea stă încă în stradă deși a obținut ce vroia. Salarii și pensii mărite, taxe și prețuri scăzute, locuri de muncă, ajutoare sociale și alte multele, nu le vor obține chiar de vor sta alți 22 de ani în stradă. De ce? Pentru că UE nu permite așa ceva iar opoziția știe foarte bine că nu poate să ofere nimic în plus față de ce a oferit actuala guvernare, ba dimpotrivă. V-ați putea întreba de ce ar vrea cineva să vină la putere acum, când știe că nu poate schimba situația și că singura lor posibilitate este de a o înrăutăți? Răspunsul este unul cât se poate de simplu: pentru că ne aflăm pe ultima sută de metri până când UE, în actuala sa formă, își va da duhul și cei ce se vor afla la putere la acel moment, cred că vor fi salvați de către cei pe care-i slujesc, adică de elite. Desigur că este o speranță deșartă dar omul cât trăiește speră.  Probabil ei se ghidează după ideea că orice om iși iubește și își salvează câinele credincios în caz de pericol, dar ei uită că aceștia nu sunt oameni ci doar ființe cu trup omenesc.

Mi s-a părut foarte curios, că nimeni din acea mulțime nemulțumită și plină de revendicări, n-a pomenit despre ieșirea din UE și despre denunțarea tratatelor semnate de Băsescu cu reprezentanții acesteia, deși toată lumea știe că, cel puțin teoretic, toate măsurile care au dus la această stare de nemulțumire au fost luate în numele UE și la cererea, mai mult sau mai puțin expresă a acesteia. De altfel nici comentatorii tv și nici politicienii din ambele tabere n-au pomenit despre așa ceva deși mulți au făcut comparții cu situația din Grecia. Îmi amintesc cât de revoltați erau unii români acum două luni, că grecii au ieșit în stradă și vroiau referendum și schimbarea premierului. Astăzi romanii fac la fel. Cu diferența că grecii nu vroiau schimbarea unui guvern cu altul ci ieșirea din UE și renunțarea la euro, cu toate riscurile care le implica o astfel de soluție. Grecii nu cereau salarii mai mari, locuri de muncă și ajutoare sociale, ci refuzau să mai plătescă potlogăriile guvernanților și ale bancherilor. În Romania n-am văzut pe nimeni care să se revolte împotriva sistemului. Ei se revoltă împotriva unor oameni ceea ce m-a determinat să cred că de fapt nu este o revoltă spontană ci o vendetă a opoziției făcută cu ajutorul unei mulțimi bine alese. Când am mai citit astăzi că unora li s-au promis alimente, convingerea mi s-a întărit. Che Guevara de Constanța autorizează corturi pentru băuturi calde și face corp comun cu manifestanții, PSD face miting, Iliescu își dă cu părerea despre mișcare și. de data asta, pentru că e îndreptată împotriva actualului guvern, o consideră democratică, uitând că a înecat în sânge o demonstrație mult mai democratică ca aceasta, care număra sute de mii de oameni în toată țara, pe care el i-a făcut golani și i-a nenorocit cu ajutorul minerilor. Politicienii au memorie scurtă dar oamenii de rând ar trebui să-și reamintească acest lucru.

I-am tot auzit pe manifestanți că doresc un guvern de tehnocrați, neafiliați nici unui partid. Cred că mulți dintre ei nici nu știu să definească termenul dar n-are importanță. Rezultatul acestei dorințe n-a întârziat să apară sub forma unui sondaj în care conduce Mugur Isărescu. Din nou românii uită că salariile și drepturile lor tăiate s-au dus pentru a putea acoperi gaura de miliarde de euro făcută Bancii Naționale de Isărescu, datorită unei ”mici neatenții” de-a sale. Tehnocrații n-au apartenență politică, chiar dacă sunt membri de partid. Apartenența lor este la ban și la cei care îl oferă, adică bancherii lumii. Trăiesc într-o țară care la momentul actual are un guvern de tehnocrați. Și? În ciuda faptului că, atunci când a venit la putere, actualul guvern a promis că nu vor mai fi luate alte măsuri în afara celor anunțate, în decursul celor două luni de când conduce, noi și noi măsuri au apărut, una mai draconică ca alta. Ba mai mult, astăzi citeam că sunt aproape deciși să cadă la învoială cu investitorii, acceptând condițiile acestora care vor duce țara la faliment, doar pentru a primi o nouă tranșă de bani, bani care nu fac altceva decât să acopere doar o rată și dobânda ei, din primul împrumut luat, adică o frecție la un picior de lemn.  Vroiam să înțelegeți că tehnocrații respectă cu strictețe angajamentele asumate chiar dacă asta înseamnă să-ti lași poporul fără hrană, curent, căldură, medicamente, etc. Ei sunt doar niște instrumente de care fac uz creditorii țărilor. Cât despre promisiunile pe care le-au făcut despre alegerile anticipate, de care trebuiau să se ocupe, le puteți considera inexistente. În Grecia nici măcar nu se mai amintește de ele deși ar trebui să aibă loc cel târziu până în luna martie. La fel se va întâmpla și în Romania. Tehnocrații și cei aleși în guvernul provizoriu au întotdeauna probleme mult mai arzătoare decât alegerile. În plus, atât românii cât și grecii, n-au pe cine pune în loc, deși toți spun că nu mai vor pe nimeni din actuala elită politică, fie ea de stânga sau dreapta. Oameni buni, găsiți întâi omul potrivit și pe urmă cereți schimbări. Nu vă lăsați atrași, pentru a câta oară, în jocurile politice murdare pe care le fac diverși oportuniști. Judecați înainte de a face anumite mișcări. Cântăriți cu discernământ ofertele care vi se pun înainte. Nu vă lăsați purtați de entuziasm. Trăim într-o perioadă foarte dificilă și nicăieri în lume nu merge bine. Treziți-vă și căutați să înțelegeti ce se întâmplă în jurul vostru. Romania nu este o țară uitată pe o insulă izolată în mijlocul oceanului. Trăiți într-o Europă Unintă în care toată lumea dansează după cum i se cântă. Nimeni nu părăsește dansul de bună voie, doar pentru că greșește pașii sau nu-i place muzica. Nu există eliberări de contrac, ca în fotbal, ci doar preluări de contract.Vreți să scăpați de tot ce se întâmplă? Foarte bine. Gâsiți omul care să vrea să lupte cu acest sistem, pentru că este vorba de un sistem nu de niște persoane, și puneți-l în fruntea voastră. Faceți corp comun cu el și luptați până la ultima suflare pentru drepturile și libertățile voastre, chiar dacă asta ar însemna să muriți muncind pe brânci sau cu arma în mână. Măcar știți de ce ați murit muncind sau luptând. În situația actuală faceți același lucru numai că pentru alții.

La 22 de ani de la moartea lui Ceaușescu este absurd și de-a dreptul înfricoșator să îți dorești ca puterea să fie preluată de armată, cum am auzit pe unii spunând. Care armată? Vechii ofițeri sunt foști comuniști, noii ofițeri sunt mercenari NATO. Ce credeți că vă așteaptă în aceste condiții? Vreți să fiți ca și chinezii și coreenii sau ca irakienii? Nici una dintre variante nu mi se pare potrivită, nici pentru români și nici pentru alții. Nu vă mai amăgiți singur și nici nu-i mai lăsați pe alții să o facă. Renunțati la manipularea și la soluțiile impuse cu ajutorul media și gândiți singuri. Începeți schimbarea întâi cu voi și cu cei dragi și apoi cu restul. Împotriviți-vă sistemului întâi de unul singur și pe urmă alăturați-vă celor care procedează ca și voi. Nu cu arma în mână ci prin mijloacele pașnice avute la dispoziție. Refuzați să mai plătiți taxele mărite! Refuzați să mai folosiți lucruri care nu fac decât să vă înrobească și mai mult! Nu le mai cumpărați produsele făcute pe bani puțini și vândute pe bani grei ! Reînvățați să vă deplasați pe jos sau cu bicicleta la servici! Amintiți-vă că bunicii voștri se trezeau cu noaptea în cap ca să ajungă, pe jos sau cu bicicleta, la timp la muncă, ce-i drept că ei nu-și pierdeau vremea până noaptea târziu ca să vadă cancanurile și minciunile de la tv.  Reinventați-vă și încercați să trăiți fără toate aceste dependențe pe care sistemul vi le-a inoculat de-a lungul anilor! Când veți reuși să faceți toate acestea cu voi înșivă atunci veți fi pregătiți pentru o adevărată schimbare la nivel național, pentru că asta înseamnă ruperea de sistem și ieșirea unei țări din marea familie UE. Până atunci oricine crede altceva trăiește un marasm. Iar dacă vine cineva și vă promite că vă va scoate din sistem, fără să vă enumere cele spuse de mine, care sunt doar câteva dintre consecințe, să nu-l credeți căci nu vrea decât să vă amăgească.

De aceea nu sunt de acord cu menținerea acestei mișcări în stradă. Oamenii sunt folosiți și nici măcar nu-si dau seama. Se pare că nu învățăm nimic nici din istoria și nici din a altora. Mă tem că ceva mult mai grav, care se va răsfrânge asupra întregii țări, se va întâmpla. Nu uitați că  o dată pornit tăvălugul nu va mai putea fi oprit.

De la ” Primavara araba” la „Vara europeana” sau cum face turism ” revolta spontana” de la Madrid la Atena, cu ajutorul Facebook-ului

 Protestede amploare în Grecia. Aproape 15.000 de persoane au ieşit pe străzile Atenei ca să-şi exprime nemulţumirea faţă de măsurile de austeritate impuse de Guvern. Oamenii s-au adunat în faţa Parlamentului, îndemnându-i pe restul trecătorilor să se alăture manifestaţiilor.

Protestul a fost organizat prin intermediul reţelei de socializare Facebook. Oamenii au scandat sloganuri „Hoţilor” şi „Afară cu FMI”. Manifestaţiile sunt un răspuns şi la protestelor spaniolilor, care i-au îndemnat pe greci „să se trezească” şi să ridice împotriva autorităţilor.

Luni, executivul de la Atena a anunţat noi măsuri de austeritate, care vor include disponibilizări în sectorul public, reglementări fiscale şi majorări de taxe. Totodată, reprezentanţii puterii au avertizat că ţara ar putea rămâne fără salarii şi pensii pentru luna viitoare.

Protestul din Grecia-Video

Comentariul meu: Ziarele romanesti au uitat sa mentioneze aceasta stire. Pe langa demonstratiile de la Atena, exista demonstratii de aceeasi amploare si in Salonic. Motivul real pentru care grecii s-au trezit a fost o lozinca din Spania care spunea: „Incet, ca sa nu-i treziti pe greci!”  Din nou Facebook si-a facut datoria. Asistam la o copie la indigo a primaverii arabe. Daca arabii s-au „revoltat” impotriva regimurilor locale dictatoriale, europenii se revolta impotriva dictaturii FMI si UE. Daca la arabi fortele de ordine internationale si-au indreptat tunurile impotriva dictatorilor, in Europa le vor indrepta impotriva popoarelor. Nu va lasati amagiti de aceste revolte. Ele nu sunt spontane si sunt bine regizate. Rezultatul va fi unul distrugator pentru libertatile noastre. Ne indreptam cu pasi uriasi spre o lege martiala europeana si internationala. Drumul spre iad e pavat cu bune intentii. Anarhia care se poate instaura e un prilej ideal pentru a instaura un regim fortat dirijat de UE. NWO e mai aproape decat ne putem imagina. De ce Facebook-ul functioneaza numai in aceste cazuri de revolta ” spontana ” impotriva guvernelor si nu a functionat si atunci cand s-a pus in discutie un mijloc pasnic de revolta impotriva bancilor, care saracesc tarile si popoarele? Ii las pe specialistii IT si economici sa-mi raspunda.

Studentii revoltati au atacat limuzina in care se aflau Printul Charles si Camilla (Video)

Vandalism şi violenţe mai grave ca nicicînd ieri, la cea ce-a patra mobilizare naţională a studenţilor din Marea Britanie împotriva creşterii taxelor de şcolarizare. Victime colaterale ale protestelor prelungite pînă tîrziu în noapte au fost chiar Prinţul Charles şi soţia sa, ducesa de Cornwall.  Limuzina acestora a fost atacată de anarhişti.

Ceea ce nu au reuşit să surprindă corespondenţii de presă au făcut martorii oculari ai incidentului: Rolls Royce-ul în care se aflau Charles şi Camilla a fost atacat de studenţi furioşi în plin centrul Londrei, pe celebra Regent Street. Cuplul se îndrepta către o seară de gală la sala Palladium. După un moment de tăcere provocată de surprinzătoarea prezenţă în mijlocul protestului, demonstranţii au început să zgîlţie limuzina, au spart un geam lateral şi au tras în caroserie cu gloanţe de paintball cu vopsea albă. Cîteva fotografii reuşesc să surprindă groaza întipărită pe faţa ducesei de Cornwall.

Cuplul princiar şi-a continuat seara şi a asistat la spectacolul de gală, fără ca măcar să fi întîrziat. Dincolo de zîmbetele protocolare, în privirile celor doi, afirmă unii martori, se puteau citi starea de şoc şi descumpănirea. Este pentru prima dată cînd prinţul moştenitor al tronului britanic trece prin asemenea evenimente în ţara lui. Premierul David Cameron a condamnat incidentul, pe care l-a catalogat ca „şocant şi regretabil, iar scotland yard-ul a deschis o anchetă amănunţită asupra evenimentului.

Nu a fost singurul atac la adresa simbolurilor Regatului Unit. Fotoreporterii au surprins imagini şocante în care tineri urinează pe statuia fostului premier Winston Churchill sau vandalizează drapelul de pe monumenul eroilor Marii Britanii.

La doi paşi de locul incidentului, anarhia continua să domnească printre cele cîteva sute de tineri violenţi. Bradul de Crăciun instalat în celebra piaţă Trafalgar a fost incendiat, clădirea ministerului de Finanţe a fost şi ea atacată
noaptea trecută după ce piaţa Parlamentului din Londra a arătat ca un teatru de luptă.

Bilanţul protestelor de ieri: 12 poliţişti şi 43 de protestatari răniţi, 22 de arestări. Legea căreia i s-au opus studenţii, prin care taxele de şcolarizare din Anglia pot ajunge şi la 9.000 de lire sterline, a fost votată ieri de Parlamentul britanic.

Video: http://webtv.realitatea.net/extern/limuzina-in-care-se-aflau-printuzl-charles-si-camilla-a-fost-atacata-de-anarhisti