Chipul și moartea

(Text publicat în „Neue Zürcher Zeitung”, 30 aprilie 2021)

Se pare că, în noua ordine planetară care prinde contur, două lucruri, aparent fără legătură între ele, sunt destinate a fi complet îndepărtate: fața și moartea. Vom încerca să investigăm dacă acestea nu sunt cumva conectate și care este sensul eliminării lor.
Că viziunea propriei fețe și a altora este o experiență decisivă pentru om era deja cunoscută de antici: „Ceea ce se numește„ față ”- scrie Cicero – nu poate exista la niciun animal decât la om” și grecii au numit sclavul, care nu este propriul său stăpân, aprosopon, literalmente [cel] „fără chip”. Desigur, toate ființele vii se văd și comunică reciproc, dar numai omul face din chip obiectul recunoașterii și autenticității sale, omul este animalul care își recunoaște fața în oglindă și se oglindește pe sine și recunoaște fața celuilalt . Chipul este, în acest sens, atât similitudinea , asemănarea, cât și simultaneitatea , împreună definind oamenii. Un om fără chip este fără îndoială singur.

Acesta este motivul pentru care fața este locul politicii. Dacă bărbații ar trebui să-și comunice neîncetat și doar informații, mereu un lucru sau altul, nu vi s-ar mai părea  niciodată că este politică în adevăratul sens al cuvântului, ci doar un schimb de mesaje. Dar, întrucât bărbații trebuie mai întâi să își comunice deschiderea reciprocă, recunoașterea reciprocă față-n față, fața este chiar condiția politicii, pe care se bazează  tot ceea ce spun și își transmit oamenii.

Chipul este în acest sens adevăratul oraș al oamenilor, elementul politic prin excelență. Privindu-se în față, oamenii se recunosc reciproc și sunt atrași unul de celălalt, percep asemenărarea și diversitatea, distanța și apropierea. Dacă nu există o politică animală, acest lucru se datorează faptului că animalele, care sunt deja întotdeauna în spații libere, nu fac din înfățișarea lor o problemă, pur și simplu trăiesc cu ea fără să le pese de ea. Acesta este motivul pentru care nu sunt interesate de oglinzi, de imaginea lor ca imagine  în sine. Omul, pe de altă parte, vrea să se recunoască pe sine și să fie recunoscut, vrea să-și însușească propria imagine, își caută propriul adevăr în ea. În acest fel, el transformă mediul animal într-o lume, în domeniul unei dialectici politice neîncetate.

O țară care decide să renunțe la propria sa față, să acopere fețele cetățenilor cu măști în orice moment, este, atunci, o țară care a șters de la sine toate dimensiunile politice. În acest spațiu gol, supus în fiecare moment unui control nelimitat, indivizii se mișcă acum izolați unul de celălalt, deoarece și-au pierdut fundația imediată și sensibilă a comunității lor și nu pot schimba decât mesaje îndreptate către un nume fără chip. Și întrucât omul este un animal politic, dispariția politicii înseamnă și înlăturarea vieții: un copil nou-născut care nu mai  poate vedea fața mamei sale, riscă să nu poată concepe sentimentele umane.

Nu mai puțin importantă decât relația cu fața este pentru oameni relația cu morții. Omul, animalul care se recunoaște în propriul său chip, este, de asemenea, singurul animal care sărbătorește cultul morților. Nu este surprinzător, deci, că și morții au față și că ștergerea feței merge mână în mână cu îndepărtarea morții. La Roma, morții participau la lumea celor vii prin imaginea lor, imagine turnată și pictată pe ceară pe care fiecare familie o păstra în atriul casei lor. Omul liber este, cu alte cuvinte, definit atât prin participarea sa la viața politică a orașului, cât și prin ius imaginum, dreptul inalienabil de a păzi chipul strămoșilor săi și de a-l expune public la sărbătorile comunității. „După înmormântare și riturile funerare – scrie Polybius – imaginea morților a fost așezată într-un relicvar din lemn în cel mai vizibil punct al casei și această imagine este o față de ceară realizată în asemănare exactă atât ca formă cât și ca culoare”.

Aceste imagini nu au fost doar subiectul unei memorii private, ci au fost semnul tangibil al alianței și solidarității dintre cei vii și cei morți, între trecut și prezent, care era o parte integrantă a vieții orașului. Acesta este motivul pentru care au jucat un rol atât de important în viața publică, atât de mult încât a fost posibil să se afirme că dreptul la imagine al morților este laboratorul în care se fundamentează dreptul celor vii. Acest lucru este atât de adevărat încât oricine a comis o infracțiune publică gravă și-a pierdut dreptul la o imagine. Și legenda spune că atunci când Romulus a fondat Roma, a săpat o groapă – numită mundus, „lume” – în care el însuși și fiecare dintre tovarășii săi aruncă o mână de pământ din care provin. Această groapă era deschisă de trei ori pe an și se spunea că în acele zile mâinile, morții intrau în oraș și participau la existența celor vii. Lumea nu este decât pragul prin care comunică cei vii și cei morți, trecutul și prezentul. 

Se înțelege atunci de ce o lume fără chipuri poate fi doar o lume fără morți. Dacă cei vii își pierd fața, morții devin doar numere, care, deoarece au fost reduși doar la viața lor pur biologică trebuie să moară singuri și fără înmormântări. Și dacă fața este modul în care, înainte de aspune orice vorbă, comunicăm cu semenii noștri, atunci chiar și cei vii, lipsiți de relația lor cu chipul, sunt iremediabil singuri, oricât ar încerca să comunice cu dispozitivele digitale. Proiectul planetar pe care guvernele încearcă să îl impună este, prin urmare, radical nepolitic. Dimpotrivă, propune eliminarea fiecărui element cu adevărat politic din existența umană, înlocuirea acestuia cu o guvernare bazată doar pe control algoritmic. Anularea feței, renunțarea la morți și distanțarea socială sunt dispozitivele esențiale ale acestei guvernări, care, conform declarațiilor agreate ale celor puternici, trebuie menținută chiar și atunci când se calmează teroarea sanitară. Dar o societate fără chip, fără trecut și fără contact fizic este o societate a fantomelor, ca atare sortită unei ruine mai mult sau mai puțin rapide.

Giorgio Agamben

Manipularea stiintifica a realitatii noastre

Citatele mai jos sunt dintr-o carte intitulata Perspectiva ştiinţifică a autorului Bertrand Arthur William Russell, un renumit filozof britanic, un susţinător al eugeniei şi al Guvernului Mondial. El a avut o influenţă uriaşă în dictatura ştiinţifică in care noi toţi trăim în ziua de azi. Citatele următoare descriu modul în care guvernele utilizează propaganda în şcolile publice, televiziune şi filme pentru a modela opinia publică şi credinţele, in vederea  manipulării largi a populaţiei in beneficiul elitei.

 Manipularea ştiinţifică a Gandirii Publice 

 „Stiinta ne-a dat,  prin succesiune, puterea asupra naturii neînsufleţite, puterea asupra plantelor şi a animalelor şi în cele din urmă puterea asupra fiinţelor umane.” „Acesta este tipul de manipulare al idealiştilor care vor crea societatea ştiinţifică. Pentru astfel de oameni, în zilele noastre, Lenin este arhetipul. Şi Mao Zedong. „Toate puterea reală va fi concentrată în mâinile celor care inteleg arta  manipulării ştiinţifice”. „Stiinta va fi studiată cu sârguinţă si va fi strict limitată la clasa conducătoare. Populatiei nu-i va fi permis să ştie cum i-au fost generate convingerile sale „, în alte cuvinte, publicului nu-i va fi permis să ştie cum credinţele şi opiniile lui au fost ştiinţific manipulate de către guvern pentru a gândi intr-un anumit fel.  „ Va fi de aşteptat ca bărbaţii şi femeile de rand să fie docili, harnici, punctuali, nepăsători şi mulţumiti. Dintre aceste calitati, probabil, mulţumirea va fi considerată cea mai importantă. În scopul de a o produce, toate cercetările de psiho-analiză, behaviorism şi biochimie vor fi aduse în joc.” 

Modelarea Sclavului Perfect pentru a fi mulţumit cu sclavia lui

Copiii „vor petrece mult timp în aer liber şi nu li se va acorda nici o carte de studiu in plus decât este absolut necesar. La temperamentul astfel constituit, docilitatea va fi impusă de metodele de instructie cazonă sau poate prin metodele  mai moi utilizate la Boy Scouts. Toti baietii si toate fetele vor invata de la o vârstă fragedă să fie ceea ce se numeşte „co-operativ”, adică, să facă exact ceea ce face toată lumea. Iniţiativa va fi descurajată la aceşti copii şi  nesupunerea, fără a fi pedepsită, va fi eliminată din ei in mod ştiinţific. Planul de învăţământ va fi în mare parte ghidat, iar atunci când  ei se vor apropia de sfarsitul anilor de şcoală vor fi invătat deja ce este comertul . Pentru a stabili ce tip de comert vor adopta, experţii le vor evalua aptitudinile. Lecţii oficiale, vor fi realizate prin intermediul cinema-ului sau al radio-ului, astfel încât un profesor să poată da lecţii simultane în toate clasele de-a lungul unei ţări întregi( invătămantul la distantă care se practică cu succes azi prin intermediul internetului-n.m). Menirea acestor lecţii, desigur, va fi ca ele sa fie recunoscute ca sursa a unei înalte calificari, rezervate pentru membrii clasei de guvernare. ”

 „Este de aşteptat ca progresele în fiziologie şi psihologie sa ofere guvernelor un control mult mai mare asupra mentalităţii individuale decât au acum chiar şi în ţările totalitare. Fichte a statutat că educaţia ar trebui să vizeze distrugerea voinţei libere, astfel încât, după ce elevii au terminat şcoala, să fie incapabili, pe tot parcursul restului vieţii lor, de a gandi sau acţiona altfel decât institutorii lor ar fi dorit. Dar în timpul lui acest lucru a fost un ideal de neatins: ceea ce el a considerat a fi cel mai bun sistem existent l-a produs pe Karl Marx. În viitor, aceste lipsuri nu sunt prevazute să apară în cazul în care există o dictatura. Dieta, preparatele injectabile, precum şi interdicţiile stricte se vor combina, de la o varsta foarte frageda, pentru a produce un gen de caracter şi un gen de credinţe pe care autorităţile le consideră de dorit şi orice critică serioasă  la adresa puterilor va deveni  imposibilă psihologic. Chiar dacă toti traiesc mizerabil, toţi vor crede despre ei înşişi ca sunt fericiţi, pentru că guvernul le va spune că sunt aşa. „

În ceea ce priveşte lucrătorii manuali( muncitorii), ei vor fi descurajati sa gândeasca serios: locurile lor de munca vor fi făcute cât mai confortabile şi  programul lor de muncă va fi mult mai scurt decât este în prezent; ei nu vor avea frica  sărăciei sau a nenorocirilor pentru copiii lor. De îndată ce stau peste orele de lucru, activităţi de divertisment le vor fi furnizate, sau alt gen de activitati, pentru a le provoca  o veselie sănătoasa precum şi pentru a preveni orice gânduri de nemulţumire, care altfel le-ar putea innoura fericirea „.

Propaganda: de la sala de clasă la Hollywood

 ” Se pare ca tehnica  publicitara ne arată că, în marea majoritate a colturilor lumii orice propunere va obtine acceptarea dacă este reiterata în aşa fel încât să rămână în memorie. Cele mai multe dintre lucrurile pe care le credem, le credem pentru că noi le-am auzit afirmate[ de alt cineva];  nu ne amintim unde sau de ce au fost afirmate, de aceea suntem în imposibilitatea de a fi critici chiar şi atunci când afirmaţia a fost făcută de către un om al cărui venit va fi majorat prin acceptarea acesteia şi chiar daca nu a fost susţinută de nici un fel de dovezi. „(ex: cât profită Al Gore de pe urma minciunii că CO2 controlează temperatura de pe pământ.) „Reclamele tind, pe masura ce tehnica devine tot mai perfecţionata, să fie mai puţin şi mai puţin argumentative, şi mai mult şi mai mult izbitoare. Atât timp cât se creaza o impresie, rezultatul dorit este atins. ”

Luand acest fapt in considerare în mod natural ne intoarcem la subiectul educaţie, care este a doua mare metodă de propagandă publica. Educaţia are două scopuri foarte diferite; pe de o parte are ca scop dezvoltarea individului şi oferirea cunoştintelor, care vor fi utile pentru el; pe de altă parte, acesta are ca scop producerea de cetăţeni, care vor fi convenabili pentru stat sau pentru Biserica, care se vor ocupa cu educarea lor. Până la un punct aceste două scopuri coincid în practică: este convenabil pentru stat ca cetăţenii să fie capabili să citească şi să aibă unele aptitudini tehnice în virtutea carora sa fie în măsură să facă o munca de producţie; este convenabil ca acestia să aibă suficient caracter moral pentru de a se abţine de la o crima fără succes, precum şi sa aiba suficiente informaţii pentru a fi în măsură să-si dirijeze viaţa. Dar atunci când vom trece dincolo de aceste cerinţe elementare, interesele individuale pot intra în conflict de multe ori cu cele ale statului sau ale Bisericii. Aceasta în special în ceea ce priveşte credulitatea. Pentru cei care au controlul publicitatii, credulitatea este un avantaj, în timp ce pentru individ o putere de judecata critică este mai mult decat probabil să fie benefică;  în consecinţă, statul nu vizează produce unei deprinderi ştiinţifice a minţii, cu excepţia unei mici minoritati de experţi, care sunt bine plătiti, şi, prin urmare, ca regulă, suporteri ai status quo-ului. Printre cei care nu sunt bine plătiti credulitatea este mai avantajoasă pentru stat; în consecinţă, copiii la şcoală trebuie sa invete ceea ce li se spune si sunt pedepsiti în cazul în care exprima neîncredere. În acest fel, un reflex conditionat este stabilit, conducând la credinţa în orice s-a spus autoritar de către persoanele în vârstă, ca importanţă”. ” Per ansamblu, în prezent în educaţie, forma de loialitate faţă de stat cea mai accentuata este de ostilitatea faţă de duşmani”. (ex: urăşti musulmanii care se presupune ca au provocat 9 / 11.)

Predarea Uniformitatii prin Hollywood şi Televiziune

„Invenţiile şi tehnicile moderne au avut o influenţă puternică în promovarea uniformitatii de opinie şi in a-i face pe oameni mai puţin individuali decât erau. […] Dar, in lumea moderna există trei mari surse de uniformitate în plus faţă de educaţie: acestea sunt  presa, cinema-ul şi radio-ul

„Poate că cel mai important dintre toti agenţi moderni de propagandă este cinema-ul. În cazul în care cinematograful este implicat, motivele tehnice ale productiilor de mare amploare, care duc la uniformitate la nivel mondial sunt supra-copleşitoare. Costurile unei producţii bune sunt colosale, dar nu sunt mai mici daca aceasta este expusa rar decât daca este expusa mai des şi peste tot „. ” Marea majoritate a tinerilor, în aproape toate ţările civilizate isi derivă ideile lor despre dragoste, onoare, mod de a face bani, precum şi despre importanţa hainelor bune, de la serile petrecute pentru a vedea ce crede Hollywood-ul ca este bun pentru ei. Mă îndoiesc că toate şcolile şi bisericile combinate la un loc, au ca influenţă asa de mare ca sălile de cinema,in ceea ce priveste opiniile tinerilor cu privire la astfel de chestiuni intime ca dragostea şi căsătoria precum  şi modul de-a face bani. Producătorii de la Hollywood sunt marii preoţi ai unei noi religii”. 

 Depopularea- Cheia spre Guvernul Mondial

 „Există trei modalităţi de fixare a unei societăţi în ceea ce priveşte populaţia. Prima este de controlul naşterilor, a doua este pruncuciderea sau chiar razboaiele distructive, iar a treia că o societate ştiinţifică a lumii nu poate fi stabila, cu excepţia cazului în care există un Guvern Mondial. . . Numai daca. . .  o putere sau un grup de puteri ies victorioase  şi purced la a stabili un Guvern Unic Mondial cu monopol asupra forţei armate,[ in acest caz] este clar că nivelul civilizaţie trebuie să fie intr-un declin continuu. . . „

În concluzie, unul dintre cele mai mari exemple de manipulare ştiinţifică a societăţii noastre este discuţia despre încălzirea globală; elitele au inundat pieţele mass-media  cu o propaganda care ii va face si mai bogati şi  care implanteaza în psihicul uman ideea că oamenii nu sunt buni pentru mediul înconjurător. Ei au propagat  afirmaţia că  CO2-element esenţial al vieţii-este un gaz toxic care ar trebui să fie reglementat de catre un Guvern Mondial. Elita globala a încercat sa faca convinga intreaga lume să accepte propunerea ca oamenii sunt răi şi că toate activităţile umane trebuie să fie reglementate de dragul planetei. Acesta este doar unul dintre numeroasele exemple despre manipularile ştiinţifice in formarea opiniilor şi credinţelor publicului. Copiii sunt loviti din greu de propagandă, nu doar la TV şi in filme, dar si in salile de curs; asa cum spunea Russell, scolile publice sunt un laborator pentru conturarea sclavului perfect; ei convertesc minţile tinere pentru a accepta Religia Noii Ordini Mondiale, care se ocupa tot cu reglementarea şi distrugerea vieţii umane pe pământ. 

Nu uitati ca Bertrand Russell a scris aceasta carte in 1954.