Proteste în Piața Victoriei: Situația tot mai grea scoate oamenii în stradă

Εικόνα

Au mai trecut o grevă generală și două manifestații violente și…..nu s-a schimbat nimic. Dormiți liniștiți, UE și FMI veghează la bunăstarea dumneavoastră!

Greva generală de ieri din Grecia și demonstrațiile de ieri și alaltăieri din Spania, ambele evenimente soldate cu violențe, dovedesc încă o dată că așa zisa putere populară este egală cu zero tăiat în patru. Atâta timp cât masele se vor ridica împotriva guvernelor și mai ales a guvernărilor lor dezastruoase doar la inițiativa sindicatelor sau a unor lideri de partide care au pierdut ciolanul, nimic nu se va schimba. Și liderii de sindicate și cei de partide fac parte din același sistem  și nu luptă decât pentru binele lor propriu.

Ieșirile în stradă, soldate în 90% din cazuri cu violențe și fără  nici o urmare benefică pentru demonstranți, nu fac decât să alimenteze ideea că n-are nici un rost să te opui sistemului, că el oricum e mai puternic decât tine. Este ceea ce de fapt și urmăresc cei de la putere. Imaginile de la aceste demonstrații, care fac înconjurul lumii și sunt difuzate pe toate canalele de televiziune, au un singur scop: înregistrarea, conștientă sau inconștientă, în mințile devoratorilor de televiziune a ideii că, în ciuda faptului că elitele sunt mai puțin numerice decât noi, ele dețin puterea și nu masele. Și se pare că funcționează. Adevărul este că ele au puterea de a manipula (evenimente, informații, minți) dar și mai adevărat este că lumea se lasă manipulată, voluntar sau involuntar.

Dacă ne uităm puțin în trecutul istoric al omenirii, vom vedea că nici o răscoală, nici o revoluție și nici o grevă n-a avut sorți de izbândă decât atunci când cei din umbră au dorit să mai promoveze un punct de pe agenda lor de lucru.

Nu va exista niciodată o mișcare cu adevărat populară ( fără sindicate, partide și alte organizații animatoare) atâta timp cât fiecare se va gândi doar la binele propriu și nu la cel general.

Ieșitul în stradă, care nu face decât să dea apă la moară guvernanților și carne de tun  polițiștilor, nu-și are rostul. O rezistență generală dar invizibilă este mai de temut decât o gloată nemulțumită ce-și varsă năduful în stradă. Cum credeți că ar reacționa guvernul dacă, într-o zi, nimeni n-ar mai merge la muncă, nimeni n-ar mai plăti taxele, nimeni n-ar mai cumpăra decât strictul necesar? Cum ar reacționa dacă la alegeri nu s-ar duce nimeni să voteze? Ce ar putea face? Dar sigur asta nu se va întâmpla pentru că oamenilor le este frică, pentru că sunt egoiști și pentru că fiecare se gandește numai la el și numai la ziua de azi sau maximum la cea de mâine. Nimeni nu se gândește că, nu peste mult timp, acei bani mărunți pe care-i câștigă și pe care, în marea lor majoritate îi dă înapoi tot statului, sub diferite forme, nu-i vor mai ajunge nici pentru subzistența zilnică. Oamenii nu se mai gândesc nici măcar la proprii lor copii, pe care îi  înrobesc cu bună-știință datorită lașității lor. Pe zi ce trece nu mai avem nimic uman în noi dar sperăm,  ticăloșindu-ne împreună cu cei ce ne ticăloșesc, că mergând la biserică și rugându-ne Domnului ne vom mântui, că doar așa vrea Domnul să fie și toate se întâmplă cu îngăduința Lui. Nimic mai neadevărat ca asta dar foarte simplu și plăcut auzului nostru.

Este o mare diferență între a îngădui și a răbda. Dumnezeu ne rabdă și pe noi și faptele noastre dar asta nu înseamnă că le și îngăduie. Așa cum un părinte adevărat rabdă prostiile copiilor lui dar nu înseamnă că le și îngăduie. Spuneam într-un alt articol că folosim prea ușor anumite cuvinte, fie pentru că nu cunoaștem semnificația reală a cuvântului, fie pentru că nu dăm importanță acestei semnificații sau pentru că folosește scopului nostru.

Conform DEX-ului a îngădui înseamnă a fi în tot sau în parte de acord cu ceva. Nu pot să cred că Dumnezeu îngăduie toate mizeriile care se întâmplă în societatea actuală. Nu pot  să cred că Dumnezeu este de acord  să moară copii și oameni nevinovați datorită războaielor justificate doar de dorința unora de a acapara cât mai multă putere și de a subjuga. Nu cred că Dumnezeu îngăduie ca copiii să fie molestați chiar de reprezentanți ai bisericii. Nu cred că Dumnezeu îngăduie, în numele așa-zisei credințe în El, să ne omorâm unii pe alții sau între noi. Noi îngăduim toate acestea prin lipsa noastră de atitudine și prin scuza pe care singurim ne-o oferim în numele Lui. Dumnezeu doar ne rabdă pentru că ne iubește prea mult și pentru că speră să poată salva cât mai mulți dintre copiii săi din mijlocul urgiei care va veni. Oricât de rău este un copil, un părinte adevărat nu va înceta niciodată să-l iubească și să spere că într-o zi el va reveni la calea cea dreaptă. De aceea și Dumnezeu tot amână momentul urgiei cele mari. Dar faptele noastre de zi cu zi și vocile celor nevinovați care strigă către El după ajutor  nu-i vor mai lăsa prea mult timp. Acesta este Dumnezeul în care cred eu și pe care îl descrie Noul Testament. Un Dumnezeu blând, iubitor și răbdător, dar nu îngăduitor la fapte strigătoare la cer. Dumnezeu ne-a creat după chipul și asemănarea Lui dar noi nu avem dreptul să-L asemănăm cu noi și să-L facem  părtaș la nelegiuirile și lașitățile noastre. Este simplu să te ascunzi în spatele Lui și prin asta să-ți spui că ești cucernic și umil. A te umili în fața Domnului e una și a te umili în fața sistemului și a oamenilor de la putere este alta.Noi nu suntem robi ai lui Dumnezeu ci ai unui sistem și ai banului. Robia Domnului e ușoară și nu cere decăt respectarea unor valori fundamentale. Dar se pare că ne place  mai mult cealaltă pentru că ne permite să etalăm ”veleitățile”, de orice fel. Ar fi prea frumoasă și prea monotonă o lume în care toți sunt la fel de frumoși, la fel de deștepți, la fel de bogați și de egali. O lume în care nimeni n-are nimic de ascuns sau de ce să se ascundă.O lume pe care noi nu o îngăduim pentru că nu se potrivește cu eul nostru.

Jumătate din concedierile de la stat sunt false!

Ca la noi, la nimeni! Restructurarea sistemului public s-a făcut cu angajaţii care s-au pensionat sau au decedat.

Disponibilizări masive de bugetari anunţa guvernul la începutul anului, iar noi ne aşteptam să bată vântul prin instituţiile publice. Nu a fost însă aşa. Motivul? Autorităţile au minţit, jonglând cu cifrele şi numărând morţii şi pensionarii pe post de bugetari concediaţi.

Conform calculelor realizate de Capital, cel puţin 50% din concedierile de până acum sunt false. Dacă în 2009, în sectorul bugetar lucrau 1,38 de milioane de persoane, în septembrie 2010, numărul lor ajunsese la 1.316.047. Pentru a atinge cifra cerută de FMI, respectiv 1,29 milioane de bugetari, până la sfârşitul anului, peste 26.000 de angajaţi ar trebui disponibilizaţi. Cifra este aceeaşi cu cea anunţată de preşedintele Traian Băsescu în urmă cu câteva săptămâni. “Vă pot spune că până la 31 decembrie a mai rămas o diferenţă de 26.000 de salariaţi care trebuie să părăsească aparatul bugetar”, spunea Băsescu.

60.000 de bugetari au dispărut

În condiţiile în care numărul bugetarilor s-a redus în ultimele nouă luni cu peste 60.000 de angajaţi, piaţa ar fi trebuit să fie invadată de şomeri. Unde sunt de fapt aceste zeci de mii de oameni? Conform Capital, peste 38.000 de bugetari ating, în acest an, vârsta legală de pensionare, ceea ce înseamnă că părăsesc sistemul. De asemenea, pe baza datelor statistice, Capital a realizat un calcul din care reiese că peste 7.000 de angajaţi ai statului au decedat în acest an.

În total, 45.000 de persoane (ceea ce reprezintă jumătate din numărul disponibilizărilor) au părăsit sistemul prin deces sau prin pensionare, deci altfel decât concediere, dar sunt contabilizate la acest capitol.

Lefurile tăiate i-au făcut, de asemenea, pe mulţi să plece de bună voie din instituţiile statului, în căutarea unor locuri de muncă mai bine plătite. Şi astfel, numărătoarea le-a ieşit guvernanţilor fără prea mare bătaie de cap sau “tăieri în carne vie”, cum anunţau la începutul anului.

“Câte dintre ieşirile din sistem se fac prin concediere şi câte pe cale naturală sau prin plecări benevole este greu de spus”, confimă şi Andreea Paul Vass, consilierul premierului, cum se fac socotelile la nivelul bugetarilor.

Aşa a evoluat numărul bugetarilor în ultimii ani

În 2006-2008, statul a făcut 160.000 de angajări, ceea ce a însemnat o creştere cu 13% a numărului bugetarilor. La sfârşitul lui decembrie 2010 numărul lor ar trebui să scadă la 1,29 milioane.

Comentariu: Minciuna sta cu sindicatele la masa. In concluzie, actiunile de protest ale sindicatelor bugetarilor erau menite sa dea jos Guvernul si nicidecum sa repare o nedreptate sociala. Artizani: PSD, PNL si PC.

Funeriu ii ameninta pe profesori: Bagati-va mintile in cap! Guvernul conduce tara asta nu sindicatele!

Ministrul Educaţiei, Daniel Funeriu nu este dispus la negocieri cu sindicatele din invatamant. Aflat la o videoconferinta cu inspectorii scolari din tara, Funeriu le-a cerut acestora pe un ton autoritar sa renunte la proteste si sa-si revizuiasca atitudinea fata de participarea la bacalaureat, pentru ca nu vor avea nimic de castigat din lupta cu Guvernul. Discursul Ministrului, intr-un limbaj informal si presarat cu amenintari, i-a surprins neplacut pe reprezentantii cadrelor didactice, care au participat la conferinta.

„Vreau să vă spun că, dacă reuşim să organizăm proba asta, trebuie să fie un test extraordinar de solidaritate şi asta înseamnă că profesorii din România nu înseamnă sindicaliştii ăia de la televizor, nişte… să nu mai zicem, da? Vă rog, atenţie maximă, discutăm cât se poate de hotărât cu liderii locali de sindicat. Guvernul conduce ţara asta, nu sindicatele! (…) Nu vreau să am directori lideri de sindicat, nu vreau să am directori care să fie primii lideri de sindicat şi care să bată palma peste sau pe sub masă. Spuneţi-i liderului de sindicat (Constantin Rada – n. r.) că dacă vrea să se remarce la nivel naţional să-şi bage minţile în cap şi să se remarce ajutând să organizeze bacalaureatul pentru copii, că aşa se face remarcat, nu cu gura mare.”, a spus Funeriu in conferinta difuzata de Realitatea TV.

Surse sindicale au declarat pentru NewsIn, că inspectorii şcolari au fost ameninţaţi de Ministru ca ar putea fi concediati pe 31 mai, daca in ziua in care cadrele didactie au anuntat ca vor incepe greva, nu va fi susţinută proba programată în cadrul examenului de bacalaureat. Ministrul neaga  la randul  sau aceste amenintari.