Prea Fericite, credeţi că papismul aparţine Bisericii divizate, aşa cum spune Mitropolitul Messiniei, sau că este erezie?

Provocator, Sfântul Sinod al Bisericii Greciei. S-a rupt complet de poporul credincios. Îl dispreţuieşte şi îl ignoră. Lucrează ca o adunare care nu „ia aminte” la neliniştea poporului credincios. Se comportă ca o formaţiune de putere care ia decizii şi porunceşte. Poporul credincios cere întreruperea oricărui dialog cu papistaşii.

Iar pentru că nu se întrerup dialogurile, solicită definirea cadrului de dialog prin stabilirea temelor care vor fi abordate şi a poziţiei pe care o vor susţine reprezentanţii Bisericii Ortodoxe pe durata dialogurilor. Revendică o foarte bună pregătire a reprezentanţilor Ortodoxiei la dialoguri. Solicită ca la aceste dialoguri să participe episcopi şi teologi cu o puternică conştiinţă ortodoxă, cu o cunoaştere sigură a dogmaticii şi a teologiei Sfinţilor Părinţi.

Sfântul  Sinod are o părere contrară. Pentru că este stăpânit de un egoism morbid care nu îi îngăduie să ia aminte la glasul poporului credincios, al stareţilor, ieromonahilor şi al clericilor cinstiţi antiecumenişti, al teologilor universitari şi de învăţământ mediu. Pentru Sinod poporul credincios şi clerul cinstit sunt supuşii care sunt datori cu ascultarea. Ludovic al XIV-lea al Franţei, precum şi politicienii contemporani proclamă că statul nu sunt cetăţenii, ci ei înşişi. Acelaşi lucru îl proclamă Vaticanul „infailibil”. La mentalitatea politicienilor şi a Vaticanului a aderat şi Sinodul. Sinodul a hotărât să trimită ca reprezentant al Bisericii Greciei la dialogul teologic dintre ortodocşi şi papişti asupra primatului papal pe Mitropolitul Messiniei, Hrisostom, un mitropolit care se luptă să promoveze poziţiile ecumeniste ale Mitropolitului Pergamului Ioannis Zizioulas. Mitropolitul Messiniei a provocat poporul credincios cu afirmaţiile sale despre Biserica divizată.

Merge la dialog, câtă vreme cugetul său ortodox este pe bună dreptate pus la îndoială. Merge la dialog, câtă vreme Mitropolitul Kitherelor şi Profesorul de Dogmatică de la Universitatea din Thessalonic, dl. Tselegghidis, îl acuză pentru poziţiile sale şi îi sugerează să se pocăiască, să îşi ceară iertare şi să îşi retragă afirmaţiile, deoarece acestea sunt în conflict cu poziţiile Bisericii potrivit cărora papismul este erezie. Merge la dialog, deşi poziţiile sale sunt puse la îndoială atât de ziare bisericeşti şi publicaţii ale Frăţiilor Creştinilor Ortodocşi, cât şi de site-urile bisericeşti. Va apăra Ortodoxia tocmai Mitropolitul Messiniei, care afirmă că problema cu papistaşii constă în chestiunea simplă a divizării şi nu în erezia papismului. Noi nu vom striga că este nevrednic Mitropolitul Messiniei, pentru că, dacă o vom face va trebui să strigăm că sunt nevrednici şi cei care l-au desemnat urmaş la vrednicului de pomenire Mitropolit al Messiniei, Hrisostomos, care avea mare respect faţă de teologia Sfinţilor Părinţi, era lucrător al Evangheliei şi combătea în multe feluri ereziile. Nu avem nimic cu persoana Mitropolitului de Messinia. Îi cercetăm poziţiile. Credem că nu este potrivit pentru a reprezenta Biserica Ortodoxă, pentru că prin poziţiile pe care le susţine tulbură poporul credincios şi clerul cinstit.

Credem de asemenea că Sfântul Sinod săvârşeşte o fărădelege în dauna Ortodoxiei. Dacă ar fi luat aminte la neliniştile poporului credincios şi ale clerului onest nu ar fi hotărât să îl numească pe Mitropolitul Messiniei ca reprezentant al Bisericii Greciei la dialogul cu papistaşii asupra primatului papal. Ar fi făcut o declaraţie cum că a primit mesajele din partea poporului şi l-ar fi înlocuit pe Hrisostomos al Messiniei cu un episcop care nici nu sminteşte poporul, nici nu se joacă în curtea teologică şi „ecclezială” a papismului. Un Arhiepiscop şi un Sinod care ascultă glasul poporului credincios şi al clerului cinstit ar fi convocat în mod extraordinar Ierarhia pentru a alege un episcop cu o conştiinţă curat ortodoxă ca reprezentant la dialogul dintre ortodocşi şi papistaşi asupra primatului papal şi ar fi stabilit care trebuie să fie poziţia reprezentanţilor Bisericii Greciei la asemenea dialoguri. Arhiepiscopul şi Sinodul consideră, din păcate, că este dreptul lor de a face ce doresc fără să dea socoteală nimănui. Acest lucru se întâmplă şi cu situaţia financiară a Bisericii. Acest lucru se întâmplă şi cu teologia postpatristică. Acest lucru se întâmplă şi cu înfricoşătoarea toleranţă faţă de erezii. Acest lucru se întâmplă şi cu secularizarea Bisericii. Acest lucru se întâmplă şi cu fragmentarea şi scurtarea sfintelor slujbe şi a Sfintelor Taine. Acest lucru se întâmplă şi cu şcolile bisericeşti pe care oamenii Bisericii au propus să le închidă şi pentru că au reuşit, s-au declanşat proteste. Acest lucru se întâmplă cu ora de religie, a cărei modificare nu o propune ministrul Educaţiei, ci conducerea Bisericii. Acest lucru se întâmplă cu redarea dumnezeieştii liturghii în limba populară sau cu redactarea liturghiei cu elemente de greacă homerică.

Tema papismului are însă legătură cu credinţa noastră. Cunoaştem faptul că destui dintre actualii sinodali sunt filopapişti. Dacă nu s-ar teme de reacţia poporului credincios, cum s-a întâmplat cu „Mărturisirea de Credinţă” care i-a obligat să facă declaraţii de pocăinţă, s-ar comporta pe faţă ca nişte reprezentanţi ai papismului. Atât de adâncă este ideologia lor filopapistă, încât de poziţia lor se miră înşişi papiştii.

Atât Arhiepiscopul, cât şi Sinodul sunt datori să cunoască faptul că poporul credincios şi clerul cinstit nu vor accepta trădarea credinţei. Acordurile asupra primatului papei vor fi respinse prin opoziţia poporului credincios şi a clerului cinstit. Mitropoliţii care vor accepta că Papa face parte din Biserică, deşi nu face parte din Biserică, vor fi consideraţi ca propovăduitori de erezie. Amintim Arhiepiscopului şi episcopilor filopapişti că poporul credincios s-a împotrivit de veacuri şi a zădărnicit pseudo-unirea de la Florenţa, dându-i pe faţă pe trădătorii credinţei. Acelaşi lucru va face şi acum. Aşteaptă evoluţiile evenimentelor şi semnul.

Pretindem de la Arhiepiscop şi de la sinodali un respect mai mare faţă de Sfântul Marcu Eugenicul, Fotie cel Mare şi faţă de la alţi Sfinţi şi Cuvioşi antipapişti ai Bisericii noastre. Şi din păcate, cu Mitropolitul Messiniei delegat la actualul dialog se vede că nu au respect faţă de aceşti sfinţi. În paralel, îi cerem Arhiepiscopului să declare că deciziile care se vor adopta între 19 şi 27 Septembrie la Viena asupra primatului papei nu vor fi acceptate de Biserica Greciei. Îi cerem în sfârşit să abandoneze strategia duplicitară: „Particip la simpozioanele antipapiste, particip însă şi la dialogurile cu Mitropoliţii pe care îi contestă pe profesorii universitari, stareţii, episcopii, teologii, clerul onest, poporul credincios”. Este dator până la sfârşitul vieţii sale să vorbească clar. Este cu trădătorii credinţei (Patriarhul Ecumenic şi cu episcopii greci filopapişti) sau este cu sfintele canoane şi cu adevărul Ortodoxiei? Este dator de asemenea să răspundă: Crede că este erezie papismul sau membru canonic al Bisericii „divizate” după cum susţine Mitropolitul Messiniei Această întrebare se adresează şi Sfântului Sinod? Din răspunsuri vom trage multe concluzii asupra actualei conduceri a Bisericii noastre.

Ὀρθόδοξος Τύπος, 10.09. 2010, nr. 1844, pp. 1, 7

Traducere Anna Theodorou

http://graiulortodox.wordpress.com/2010/09/25/prea-fericite-credeti-ca-papismul-apartine-bisericii-divizate-asa-cum-spune-mitropolitul-messiniei-sau-ca-este-erezie/

Cred ca aceeasi intrebare ar trebui adresata si Sinodului nostru precum si Prea Fericitului Daniel.

Satana isi face temeinic temele: Dupa normele Bisericii Episcopale a Scotiei, Dumnezeu nu mai este de sex masculin!!!

Un nou ordin de serviciu emis de Biserica Episcopală a Scotiei a provocat controverse prin eliminarea referintelor masculine despre Dumnezeu. Femeile preoţi femeie au cerut [acest lucru] deoarece Dumnezeu încă era menţionat ca [fiind] barbat. Noua formă de cult, care îndepărtează cuvinte, cum ar fi: „Doamne, el, lui, el” şi „barbat” de la servicii, a fost scrisa de către biserica într-o încercare de a recunoaşte că Dumnezeu este „dincolo de genul uman”, scrie Telegraph .

Episcopii Episcopiei au aprobat introducerea unui limbaj mai  „inclusiv”, care îndepărtează în mod deliberat referinţele care sugereaza că Dumnezeu este de sex masculin.

Traditionalistii au criticat modificările pe motiv că au iz de corectitudine politică şi pentru că ei cred că nu sunt în concordanţă cu învăţăturile Bibliei. Modificările au fost făcute pentru a oferi o alternativă la Liturghia stabilita in 1982, care, la fel ca Biblia, se referă la Dumnezeu ca [fiind] barbat.

Noul ordin de serviciu, care poate fi utilizat de către preoţii care au dificultăţi cu un Dumnezeu barbat, a fost emis de către Comitetul Serviciului Divin prin consultare cu Consiliul de Credinţă & Ordine al Sinodului General si cu Colegiul Episcopilor.

Modificările controversate au fost discutate la  Sinodul General al bisericii, recent. Procesul-verbal al Sinodului arată că preoţii de sex feminin au întrebat de ce Dumnezeu era încă menţionat ca barbat.

Versiune modificată a Liturghiei din 1982 prevede pronumele masculin eliminat atunci când acestea se referă la Dumnezeu şi noua abordare a fost chiar extinsă si la oameni. De exemplu, cuvântul „omenire”[ mankind in limba engleza care intr-o traducere exacta a celor doua cuvinte man=barbat si kind=fel ar duce la ” de fel barbatesc”- n.m] a fost scos şi înlocuit cu „lume”.

Unele persoane religioase importante s-au opus noii forme a  cuvintelor. ” Aceasta este exactitate politica”, a declarat Rev Stuart Hall de la  Societatea Scoţiana a Cartii de Rugăciuni şi profesor onorific de teologie la Universitatea din St Andrews.

„Este complet inutil. Cuvântul om[ sau barbat- cuvantul  „man”‘ avand ambele intelesuri-n.m] în limba engleză – mai ales în rândul oamenilor de ştiinţă – include ambele sexe.. Cei care încearcă să reducă la minimum trimiterile la Dumnezeu ca Tatăl şi Hristos ca Fiul lui au mari dificultăţi, deoarece Noul Testament este împuşcat cu prin aceste trimiteri. ”

Citatele directe din Biblie au fost ferite de schimbare, din cauza reticenţei fată de interferarea cu cuvântul lui Dumnezeu. Cu toate acestea, binecuvântarea de la sfârşitul serviciilor divine a fost modificata de către unii preoti de la „Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt” la „Creatorul, Mântuitorul şi Sfinţitorul”.

Si se pare ca impreuna cu astia ar trebui sa ne rugam intr-un viitor nu prea indepartat si sa-i privim cu ingaduinta si dragoste frateasca, ca doar toti suntem crestini. Ma-ntreb daca o sa apara reactii la aceste erezii din partea celorlalte religii.

%d blogeri au apreciat: