ALERTĂ: Fără energie, fără îngrășăminte, fără hrană. Holodomor 2.0?

[Pentru cei care nu sunt familiarizați cu acest termen, „Holodomor” a fost momentul în care Stalin și bătăușii săi bolșevici au folosit accesul la hrană, împreună cu preluarea tuturor fermelor mici din anumite părți ale Rusiei și Ucrainei, pentru a înfometa până la moarte milioane de oameni (în principal creștini) înainte de cel de-al Doilea Război Mondial…. SC]

Fermierii germani nu reușesc să găsească îngrășăminte. Fermierii italieni se confruntă cu costuri de 6 ori mai mari pentru uscarea cerealelor. Propanul explodează în SUA. Pe măsură ce criza energetică se răsfrânge asupra producției de alimente, are efecte imediate – dar adevăratul cost ar putea apărea în sezonul următor, când lipsa îngrășămintelor va împinge randamentele la nivel mondial sub 50%. Pe fondul unei producții alimentare deja tensionate și al unui lanț de aprovizionare care eșuează în cascadă, există o singură întrebare: cine va mânca în 2022?

NATO a fost creată de criminalii de război naziști pentru a ridica cel de-al Patrulea Reich

NATO este o mişcare politică care încearcă să reînvie nazismul. Această organizaţie neo-nazistă și-a organizat reprezentanțe în multe ţări, precum şi reţele internaţionale.

Pe 24 martie 1999, Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) a lansat un război de agresiune, ilegal şi neprovocat, împotriva Republicii Federale Iugoslavia. NATO nu a avut nici o autorizaţie din partea Consiliului de Securitate al ONU să efectueze această agresiune.

Nu numai că agresiunea încalcă Carta ONU, dar, de asemenea,și convenţiile internaţionale referitoare la mai multe reguli de război. În mod deliberat NATO a vizat țintele civile, și nici măcar spitalele nu au fost cruţate de atacurile criminale NATO. De fapt, NATO a reuşit să distrugă mai multe spitale decât tancurile armatei iugoslave.

La data de 07 octombrie 2001 NATO a lansat un alt război de agresiune, ilegal şi neprovocat, împotriva statului suveran Afganistan. Afganistanul nu a atacat nici o ţară, nici pe 11 septembrie 2001, nici înainte de această dată şi nici după acea dată. Afganistanul a fost un stat cu o apărare slabă, care a fost şi continuă să fie o victimă a crimelor de război comise de către Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO).

La 25 martie 2011 NATO a început un alt război neprovocat, de data aceasta împotriva Libiei. Libia nu a atacat nici o ţară NATO, şi nu a lansat nici un fel de ameninţări la adresa vreunei ţări. Guvernul libian a făcut doar ceea ce ar face orice ţară, de a înăbuși o rebeliune armată care a fost iniţiată de mercenari străini plătiți. De ce a NATO a atacat Libia? Gadaffi era pe punctul de a crea un sistem bancar nou în Africa, care avea de gând să scoată FMI-ul, Banca Mondială şi alți mari bancheri albi din afacerile din Africa. din acel moment nu ar mai fi existat multele împrumuturi de ruinare utilizatede Occident pentru a paraliza economiile africane în mod intenţionat prin plătirea unor dobânzi uriașe. În schimb Banca de Investiţii Africană, cu un capital de 42 miliarde de dolari, planificase să ofere împrumuturi majore cu rate la  dobânzi mici sau chiar zero pentru fiecare naţiune africană. Libia finanţase deja proiecte majore de infrastructură în Africa, care au început să creeze legături într-economiile africane şi să rupă dependenţa perpetuă de ţările vestice pentru importuri. Înainte ca NATO să lanseze războiul de agresiune împotriva Libiei ea a furat cele 42 miliarde dolari care erau alocate pentru  poporul african, prin Banca de Investiţii din Africa.

Crimele comise de NATO împotriva Iugoslaviei, Afganistan şi Libia sunt aceleaşi crime pe care predecesorii NATO le-au comis în al doilea război mondial.Documente istorice europene și americane dezvaluie o legătură insidioasă între nazism şi NATO. Ele dezvăluie că NATO a fost creată de criminalii de război naziști.

Unica misiune a NATO este înfiinţarea celui de-al Patrulea Reich. Si ei, la fel ca predecesorii lor, utilizează războiul (invazia apoi ocupaţia) pentru a stabili cel de-al Patrulea Reich, războaie în care de bunăvoie şi în mod intenţionat comit atrocităţi inimaginabile împotriva civililor. Războaie, care sunt declarate de către dreptul internaţional drept agresiuni nejustificate. În procesul de instituire a celui de-al patrulea Reich liderii lor comit crime împotriva păcii, crime împotriva umanităţii şi crime de război. Astazi ei recrutează guvernele din țări precum Statele Unite, Canada, Marea Britanie, Franţa, Italia şi guvernele din fostele ţări ocupate de naziști pentru a construi acest imperiu nazist numit al Patrulea Reich.

În termeni neo-naziști, al Patrulea Reich este definit ca promotorul supremaţiei ariene, anti-semitismului, biotopului, militarismului agresiv şi totalitarismului. Mai mult, neo-naziştii cred că această creştere va deschide calea pentru stabilirea Imperiului de Vest, un imperiu pan-Arian al lumii care cuprinde terenuri ocupate de popoare cu descendență preponderent europeană (Europa, Rusia, anglo-America, Australia, Noua Zeelandă, Africa de Sud , America de Sud), şi alte ţări având în mod semnificativ populație albă din America Latină. Cadrul pentru al Patrulea Reich a început odată cu formarea  Tratatul Atlanticului de Nord (NATO) şi războaiele celui de-al Patrulea Reich au început imediat după reunificarea Germaniei.

În cartea sa, The Rise of the Fourth Reich: The Secret Societies That Threaten To Take Over America ( Apariția celui de-al Patrulea Reich: societăţile secrete care amenință să preia America), Jim Marrs susţine că unii membri supravieţuitori ai celui de-al treilea Reich German, împreună cu simpatizanţii din Statele Unite şi din altă parte, aflându-se la  adăpost sigur prin intermediul unor organizaţii cum ar fi ODESA şi Die Spinne, au lucrat în spatele scenei, începând cu sfârşitul celui de-al doilea război mondial, să adopte cel puţin unele dintre principiile nazismului (de exemplu: militarismul, fascismul, cucerirea, spionajul la scară largă asupra cetăţenilor, utilizarea corporaţiilor şi a propagandei pentru a controla interesele naţionale şi ideile) în cultura, guvern şi în întreaga lume de afaceri. El citează influenţa pe care naziştii au introdus-o in Statele Unite, la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, așa cum oamenii de știință naziști au fost introduși în Operațiunea Paperclip  pentru a ajuta la avansarea aerospațială a SUA, precum şi achiziţionarea şi crearea de conglomerate, de către nazişti şi decătre simpatizanţii lor, după război, atât în ​​Europa cât şi în SUA – dintre care cea mai mare este Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO).

America a devenit soldatul celui de-al Patrulea Reich nazist la 11 septembrie 2001.

Atunci când Turnurile World Trade s-au prăbuşit, cei mai multi americani pur şi simplu au refuzat să creadă sugestiile cum că atacurile au fost organizate de către grupuri care lucrau pentru guvernul SUA în sine. Americanii s-au temut să dovedescă faptul că, deși au apărut rapoarte de ştiri, guvernul american și-a anunţat planurile pentru invazia din Afganistan cu luni înainte chiar ca atacurile de la 11 septembrie 2001 să fi avut loc. Guvernul Statelor Unite a facut planuri şi, și-a anunţat intenţia la Organizaţia Mondială, la începutul anului 2001. Momentul atacurilor asupra Turnurilor Mondiale ale Comerţului se potrivea în întregime ca o mănușă. Atacurile şi revărsarea furiei poporului american au adus un suport incontestabil pentru războiul deja planificat. NATO s-a folosit de un alt eveniment, ca cel asupra  clădirii Reichstag-ului, pentru a înființa cel de-al Patrulea Reich.

Chiar şi după ce le-au fost prezentate dovezile, americanii din ziua de azi cred că talibanii şi poporul afgan sunt inamicul Statelor Unite. Faptul că nici un cetăţean afgan, oficial politic sau personal militar nu au luat parte nici la planificarea atacurilor de la 11 septembrie 2001 și nici la executarea atacurilor este încă de neînţeles. Mulți din Statele Unite cred că Afganistanul a atacat SUA pe 11 septembrie 2001, chiar şi după ce guvernul Statelor Unite a publicat numele şi naţionalităţile celor care au deturnat avioanele şi pe cel al creierului atacului. Majoritatea au fost cetăţeni arabi. bin Laden era, de asemenea, un resortisant saudit. Nu au existat teroriști talibani sau vreun cetăţean afgan. Zero. Nici unul.

Chiar şi cu toate dovezile care disculpă (pentru a-l elibera de vină) Afganistanul de orice crimă împotriva Statelor Unite, Guvernul Statelor Unite și-a acordat singur competenţe extraordinare temporare, în special competenţele interzise conform dreptului constituţional, dar puterile guvernamentale au afirmat că au nevoie pentru a putea avea de a face cu ” terorişti „. Poporul american, prea naiv şi în mod fanatic prea centrat pe sine pentru a vedea că a fost înșelat în mod grosolan de către guvernul său, a fost de acord cu minciunile guvernului şi contradicţiile flagrante. Deoarece americanii sunt prea naivi şi prea auto-centrați aceste competenţe ilegale temporare sunt acum în America nu mai puțin  temporare decât erau în Germania atunci când ideologul nazist, Adolf Hitler a ars clădirea Reichstag-ului (clădirea Parlamentului Imperiului German) şi i-a acuzat pe ” teroriştii ” pe care ei îi numeau comunişti. Distrugerea clădirii i-a dat lui Hitler scuza pentru ca naziştii să poată suspenda majoritatea drepturilor prevăzute de Constituţia Germaniei din 1919, într-un efort al lui Hitler de a spori securitatea de stat în întreaga Germanie. 68 de ani mai târziu istoria s-a repetat și în cazul când guvernul Statelor Unite a atacat Statele Unite, pe 11 septembrie 2001, în vederea acordării unor puteri extraordinare care au suspendat ilegal Constituţia Statelor Unite şi Lista Drepturilor (o suspensie ilegală, care continuă până astăzi) . Ei au dat vina atacurilor asupra „teroriştilor”, dar de data aceasta aceștia au fost numiți Al Qaeda.

Guvernul SUA ştie că conduce o naţiune de laşi. Guvernul american a trebuit să cheltuiască  trilioane  de dolari, pentru a ridica al Patrulea Reich, pe războaie în care lașii să poată lupta. Guvernul SUA a decorat cu însemnele regalității trupele pentru a le face mândre de ele însele, ținându-le în continuare în capcana imaginii de sine.

Ştiind că este nevoie de curaj pentru a ucide inamicul faţă în faţă, guvernul Statelor Unite a cheltuit sume mari de bani pe arme minune, avioane, submarine, artilerie cu bătaie ultra-lungă, rachete de croazieră, drone fără pilot şi rachete ghidate – arme care ucid la  distanţă, astfel încât cei care săvârșesc uciderea să nu trebuiască să facă faţă realității celor săvârșite.

Ştiaţi că Hitler a fost Omul Anului în Time Magazine din 1938? Stalin a fost Omul Anului în revista TIME a anului 1939 şi 1942. George W. Bush a fost Omul Anului în Time Magazine în 2000 şi în 2004. Toți acești bărbaţi, şi mulți alții, de asemenea, sărbătoriți de către mass-media, au fost monştri de neimaginat. Toți trei au săvârşit acte de tradare împotriva propriilor lor ţări şi popoar, le-au luat drepturile şi au comis atrocităţi împotriva statelor străine. Lecţiia învățată din aceste fapte este că nu este uşor să identifici un tiran la fața cului atunci când trăiești alături de el, dar mai ales când este unul pe care presa îl sprijină și îl promovează.

Tirani ies în evidență numai atunci când te uiți înapoi, după ce devine cunoscut ceea ce au făcut. Poporul german nu s-a ridicat lîmpotriva lui Hitler pentru că mass-media lor i-a trădat, la fel cum mass-media americană trădează cu plăcere poporul american, voluntar, şi chiar cu mândrie, abandonându-și rolul său tradiţional de câine de pază împotriva abuzurilor guvernului.

Este însăşi natura puterii cea care atrage genul de oameni pe care nu ar trebui să îi aibă. Statele Unite ale Americii este un premiu care atrage bărbaţii şi femeile care doresc să facă absolut orice pentru a câştiga puterea, şi, prin urmare, de asemenea, sunt dispuşi să nu facă absolut nimic cu acea putere odată ce o au. Dacă cineva se gândește suficient de mult, va realiza că toți tiranii, din trecut şi mai ales din prezent, au TREBUIT să utilizeze înşelăciunea asupra populaţiei lor pentru a iniţia un război.

Nici un cetăţean al unei naţiuni moderne industrializate nu-și va trimite copiii pentru a muri într-un razboi doar pentru a prelua  resursele și activele altei națiuni, dar resursele și activele sunt obiectul tuturor războaielor care s-au purtat. O naţiune care doreşte să iniţieze un război de cucerire trebuie să creeze iluzia unui atac sau  a unei ameninţări ca să-l poată începe şi trebuie să ofere întotdeauna populaţiei lor de laşi  o scuză care niciodată să nu atragă atenția asupra iluziei artizanale.

Este naiv, să nu mai vorbim de faptul că este de-a dreptul rasist, să se presupună că tiranii apar doar în alte ţări şi că, într-un fel Statele Unite sunt pur şi simplu imune doar pentru că sunt americani. Statele Unite nu a scăpat din ghearele unei dictaturi. Oamenii Statelor Unite ale Americii, ca și germanii din anii 1930, nu au avut curajul moral să se ridice şi să arate minciunile guvernului.

Numai în cazul excepțional în care americanii sunt dispuşi să se ridice împotriva guvernului lor tiranic, generaţiilor viitoare vor putea să se uite în urmă la poporul american cu aceeaşi hotărâre și asprime cu care-i privim noii pe germanii din 1930.

Ca sursă principală de drept internaţional, hotărârea Tribunalului Nürnberg, în cazul din 1945-1946, al celor mai mari criminali de război nazişti este simplu şi clar. Liderii noștri invoca adesea şi laudă hotărârea, dar, evident, nu au citit-o. Curtea Internaţională a declarat:

” A iniţia un război de agresiune, prin urmare, nu este doar o crimă internaţională, este suprema crimă internaţională diferind doar de alte crime de război, în sensul că conţine în sine răul acumulat în ansamblu.”

La Nuremberg, Statele Unite şi Marea Britanie au presat ca liderii naziști să fie urmăriți penal pentru planificarea şi iniţierea războiului agresiv. Curtea Supremă de Justiţie, (prin) Robert Jackson, şeful personalului urmăririi penale americane, a afirmat că” lansarea unui război de agresiune este o crimă şi că nici o situaţie politică sau economică nu-l poate justifica.” De asemenea, el a declarat că „în cazul în care anumite acte de încălcare a tratatelor sunt crime, acestea sunt crime și dacă le face Statele Unite și dacă le face Germania, iar noi nu suntem pregătiți să stabilim o regulă de conduită penală împotriva altor, pe care noi nu am fi dispuși să o invocăm împotriva noastră. ”

Carta Naţiunilor Unite  vede agresiunea în mod similar. Articolele 2 (4) şi (7) interzic intervenţiile în competenţa internă a oricărei ţări şi ameninţare cu forţa sau folosirea forţei de către un stat împotriva altuia. Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite în Rezoluţia 2131, „Declaraţia cu privire la Inadmisibilitate unei intervenţii”, a întărit părerea că o intervenţie militară puternică, în orice ţară este o agresiune şi o crimă fără justificare.

Punând o etichetă „NATO” pe politica şi conduita agresivă nu va conferi acestui comportament nici o sfinţenie. Acest lucru este pur şi simplu o pervertire a AlianţeiNord-Atlantice, care se presupune ca s-a format ca o alianţă defensivă în temeiul Cartei ONU. Tratatul Atlanticului de Nord a promis semnatarilor să se abţină de la ameninţarea sau utilizarea forţei în orice mod incompatibil cu scopurile Organizaţiei Naţiunilor Unite, şi în mod explicit a recunoscut „responsabilitatea principală a Consiliului de Securitate (al Organizaţiei Naţiunilor Unite), pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale. „Evident, ocolind aprobarea ONU pentru atacarea şi ocuparea fostei Iugoslavii, apoi  a Afganistanului şi acum a Libiei, SUA şi NATO au încălcat această obligaţie de bază.

Dintr-un alt punct de vedere al dreptului internaţional, conducerea actuală a atacurilor militare armate agresive de către Statele Unite şi NATO constituie o crimă de război continuă. Contrar credintelor planificatorilor lor de război, bombardamentul aerian fără restricţii este interzisă în conformitate cu dreptul internaţional. Bombardarea „infrastructurii” apei unei ţări, a centralelor electrice, podurilor, fabricilor, televiziunilor şi locaţiilor radio nu sunt restrânse pentru a legitima obiective militare. Atacurile SUA şi NATO, au cauzat, de asemenea, o pierdere excesivă de vieţi şi prejudicii civililor, care încalcă un alt standard. Ei au ucis acum sute, dacă nu mii, de civili nevinovaţi şi lipsiţi de apărare.

Comentariul meu: Eu aș adăuga și războiul din Irak. De asemenea, să nu uităm că cei care au inventat nazismul și fascismul dar și comunismul, adică toate tipurile de extremism  precum și ” teroriștii”, au fost sioniștii evrei mânați de dorința înființării unui stat israelian, plan care până la urmă le-a reușit de minune. Dacă planul lor ar fi fost numai acesta, de inființare a unui stat (ilegal) israelian, atunci ar fi trebui ca sioniștii să se liniștească după ce au obținut ce au dorit, dar planul era și este unul mult mai măreț. Crearea statului Israel a  fost doar o etapă din acest plan măreț, al cărui unic țel este dominarea întregii lumi și conducerea ei de către o rasă (elită) superioară. Ceea ce ne-a arătat Hitler a fost doar o mostră, față de ceea ce va urma. ”Nebunia” manifestată de Hitler nu a fost ceva legat strict de persoana lui, un ” defect” al naturii. Acest gen de ”nebunie” caracterizează un grup de oameni, dacă pot fi numiți așa pentru că din punctul meu de vedere ei nu au nimic uman în ei, care  se consideră aleșii lui Dumnezeu, un dumnezeu care n-are nici o legătură cu Cel pe care îl știm noi și care n-are nimic dumnezeiesc în el. Nici cruzimea lui Stalin nu este ceva strict personal. Este doar o altă trăsătură ce caracterizează această rasă superioară. Obama le are pe amândouă. Acești oameni nu fac parte din acea rasă, sunt doar unelete de care elitele s-au folosit, și se folosesc încă,  pentru a-și îndeplini câte o etapă a planului. Ceea ce trebuie să învățăm din tot ce s-a întâmplat în trecut și din ceea ce se întâmplă în zilele noastre este că cei care aparțin acestei rase superioare însumează toate aceste caracteristici într-o singură persoană, adică sunt nebuni, cruzi, manipulatori, răi, etc. exact ca și dumnezeul lor, Lucifer. La fel ca și el, aceștia se folosesc de oameni care să facă lucrurile murdare pentru ei după care se descotorosesc de ei fără nici o remușcare sau milă. În afară de rasa și țelul lor, nimic nu are valoare. Asta trebuie să invățăm și să înțelegem: că nu le putem schimba planurile dar putem măcar să le înțelegem și să nu le facem jocul.

Ion Iliescu si telenovela ” Viata de ceferist ” a tatalui meu (III)

Daca cu „mamele” s-a descurcat binisor ( ce coincidenta ca pe toate le-a chemat Maria), in ceea ce-l priveste pe tata, Iliescu ne spune o biografie mai mult decat romantata a unei vieti ” grele de ceferist „. Perioada kominternista, care este de fapt perioada abandonului familial, este trecuta sub tacere. De ce se rusineaza Ionel cu aceasta activitate a tatalui sau, pe care el insusi a preluat-o si a dus-o (si inca o mai duce) pana zilele noastre? Pentru ca ea avea drept unic scop DEZMEMBRAREA ROMANIEI. Chiar daca Ionel nu ne-a spus-o pe sleau, intrega sa activitate de dupa ’89 incoace ne-a demonstrat-o cu prisosinta.  Citez:

MAREA „AMNEZIE” A LUI ION ILIESCU:
ACTIVITATEA KOMINTERNISTA A TATALUI SAU SI ANII DE UCENICIE AI ACESTUIA IN U.R.S.S.
(1931-1936)

Daca la cosmetizarea biografiei, Iliescu este lovit de o amnezie selectiva, care il face sa uite fie de un unchi (Eftimie) – instruit in U.R.S.S., cadru de Securitate, condamnat pentru crima – fie de matusile Aristita si Vergina, care nu dadeau bine la dosar; in schimb amnezia care il cuprinde pe fostul presedinte cand vine vorba de refugierea si anii petrecuti in U.R.S.S. de tatal sau (Alexandru Iliescu), de participarea acestuia la Congresul al V-lea al P.C.d.R., tinut la Gorikovo (langa Moscova) in decembrie 1931, de alegerea lui Alexandru Iliescu, la acest congres, in Comitetul Central al unui partid total aservit Komintern-ului (si a carui rezolutie finala stabilea drept principal obiectiv al P.C.d.R. dezinembrarea statului unitar roman) poate fi considerata piatra de temelie in rescrierea biografiei lui Ion Iliescu. Rescriere care sa ascunda opiniei publice cordonul ombilical, firul rosu secret, care a legat familia lui Ion Iliescu, inca din anii ’30, de Moscova, de structurile secrete sovietice si de interesele geopolitice ale U.R.S.S. in spatiul sud-est european.
Din acest punct de vedere sa-i dam insa cuvantul chiar lui Ion Iliescu, ca sa observam cum rezuma el, mai recent, fisa biografica a tatalui:
„Tatal meu, Alexandru Iliescu, era muncitor ceferist (…). A fost primul copil dintr-o familie cu cinci baieti si singurul care a urmat dupa cele patru clase elementare si cursurile Scolii de Arte si Meserii din Oltenita. A avut parte de o viata destul de tumultuoasa (…). Dupa razboi (primul razboi mondial, n.n.), pentru ca familia se lupta cu mari greutati materiale, tata s-a angajat la caile ferate ca fochist, apoi ca mecanic de locomotiva si muncitor la atelierele mecanice. A cunoscut si greutatile somajului, pentru ca a fost dat afara din slujba in anii ’30. A intrat in miscarea muncitoreasca, a fost lider sindical, membru al P.C.R., apoi arestat, judecat si inchis in lagarele de la Caracal si Targu Jiu. A fost eliberat in 1944, de 23 august, cu sanatatea zdruncinata. La mai putin de un an a decedat, in urma unui atac de cord.”
Sa recunoastem, un sinopsis perfect pentru o telenovela. Mai exact, o telenovela care ar putea fi intitulata Viata de ceferist cuprinzand toate ingredientele genului: saracie, somaj, lupta pentru dreptate, arestare, judecare, intemnitare, sanatate zdruncinata si la sfarsit, clasicul atac de cord.
Un model al felului in care dezinformarea a functionat in redactarea biografiei cosmetizate a lui Ion Iliescu. Ca sa intelegem insa de ce fostul presedinte al Romaniei sufera de o amnezie totala cand vine vorba despre activitatea Kominternista a tatalui sau (Alexandru Iliescu) in cadrul P.C.d.R., trebuie sa facem o scurta paranteza istorica.

PARTIDUL COMUNIST DIN ROMANIA (P.C.d. R.),
SECTIE A KOMINTERNULUI, AVEA DREPT OBIECTIV PRINCIPAL, STABILIT DE MOSCOVA,
DEZMEMBRAREA ROMANIEI

Ca sectie romana a Internationalei a III-a comuniste (Komintern) – organizatie avand sediul la Moscova, Hotel „Lux” str. Maxim Gorki nr. 10 – alaturi de celelalte sectii nationale, Partidul Comunist din Romania nu constituia, in realitate, decat o orgarnzatie sovietica, ca oricare alta. Deoarece Kominternul reprezenta, formal, un departament din cadrul Ministerului de Externe sovietic, rezulta ca P.C.d.R. – ca sectie a Komintern – nu era altceva decat o anexa a guvernului sovietic, un instrument al politicii acestuia, ca Armata Rosie, NKVD-ul etc. De aici mai rezulta insa un alt aspect important: membrii P.C.d.R, fiind cetateni Romani aflati in slujba unui guvern strain, au fost, potrivit legilor romanesti din perioada interbelica, agenti ai respectivului guvern. Mai exact: spioni sovietici. Platiti de un stat strain (U.R.S.S.), executand ordinele care veneau de la un organism strain (Komintern) si  avand sediul declarat intr-o capitala straina (Moscova) membrii P.C.d.R. au indeplinit perfect, in toata perioada interbelica, calitatea penala
de agenti ai unei puteri straine. In plus, aderand fara rezerve la teza stalinista a Komintem-ului – potrivit careia Romania reunificata, de dupa primul razboi mondial, ar fi reprezentat un stat imperialist, constituit pe baza de anexari teritoriale – P.C.d.R. urmarea, implicit si explicit, Dezmembrarea Teritoriala a Romaniei. Este si ratiunea pentru care, asa cum aminteam in capitolul anterior, P.C.d.R. fusese scos inca din 1924 in afara legii, activitatea sa interzisa pe teritoriul Romaniei iar membrii sai considerati ilegali, deoarece actionau deschis pentru secesiunea statului roman, conform teoriei lui Lenin de „autonomie a popoarelor pana la separare”. Asa cum este binecunoscut, in toata perioada interbelica P.C.d.R. a fost condus numai de secretari-generali de origine straina !(cu exceptia primului, Gheorghe Cristescu („Plapumarul”), dintre care unii nici macar nu stiau romaneste (Elek Koblos, Alexandru Danieluk, Vitali Holostenko, Boris Stefanov). Facem aceste precizari generale pentru cititorii mai putin informati, ca sa inteleaga cam cine au fost tovarasii de drum, din cadrul P.C.d.R., ai tatalui si unchiului lui Ion Iliescu si cam ce preocupari patriotice aveau, din ordinele Moscovei, membrii familiei sale. Pentru a intelege, astfel, mai bine mentalitatea si spiritul in care s-a format Ion Iliescu insusi.
Deoarece actionau pentru Dezmembrarea Romaniei si faceau parte dintr-un partid interzis prin lege, membrii P.C.d.R., conform practicilor Kominterniste ale clandestinitatii – se identificau, ca orice agent strain aflat intr-o misiune pe teritoriul inamic, prin pseudonime sau nume codificate. Unii membri P.C.d.R., potrivit documentelor din arhiva fostului C.C. al P.C.R., au intrebuintat
chiar si cinci, sase pseudonime. Iata cateva, dintr-o foarte lunga lista:
Alexandru Nikoiski s-a mai numit si Alexandru Barbat, Fiodorov, Samson, Pietraru;

Ana Pauker (Maria Grigoras, Maria Ionescu, Sofia);

Gheorghe Gheorghiu Dej (Ivanov, Fieraru);

Marcel Pauker (Litcov, Luximin, Morozi, Pamir, Mann Stepanovici Simionovici, Cramp);

Aurel Rotemberg (Stefan Voicu).

Documentele din arhiva fostului C.C. al P.C.R. dovedesc dealtfel ca, periodic, Kominternistii Romani isi schimbau, la ordin, pseudonimul. Altfel spus: identitati multiple, dubla gandire, schizofrenie politica.
La 8 august 1924, a fost elaborat un plan secret al Komintern-ului – asa-numitul „plan Kolarov”, dupa numele bulgarului Kominternist care l-a conceput – un plan insurectional, care urmarea tocmai Dezmembrarea Romaniei in cinci zone (Moldova, Dobrogea, Muntenia, Banat si Ardeal), mentionandu-se explicit asa numitele troici comuniste de conducere ale insurectiei antiromanesti, directiile de actiune insurectionala, bazele logistice ale agresiunii, persoanele de sprijin, inclusiv interventia militara a Armatei Rosii in Romania. Este interesant ca, in zona de sud, una dintre bazele de insurectie era desemnata chiar localitatea Oltenita, (unde locuinta familiei lui Ion Iliescu era „casa conspirativa” a P.C.d.R.), cu misiunea distrugerii podului de la Cernavoda si a decuplarii astfel a Dobrogei de Bucuresti.
In activitatea sa antiromaneasca, Kominternul se baza si pe o asa numita Federatie Comunista Balcanica (F.C.B.), care regrupa partidele comuniste din Grecia, Turcia, Bulgaria, Iugoslavia, Romania, U.R.S.S. – de fapt, o organizatie regionala a Komintern-ulul – careia P.C.d.R. i se subordona dar care, la nivel de conducere, era dominata de comunistii bulgari. Obiectivul F.C.B. il constituia crearea asa zisei Republici Sovietice Federative Balcanice, care sa regrupeze sub tutela comunista a Moscovei toate statele din spatiul balcanic. Pana in 1924, in fruntea F.C.B. a „tronat” Vasili Kolarov, succedat in 1928 de un alt bulgar, Gheorghi Dimitrov, viitorul conducator al Komintern-ului de la mijlocul anilor ’30. Pana in 1928, P.C.d.R. a fost reprezentat in F.C.B. de Boris Stefanov, Gelbert Moscovici si Aron Lazar. Dezmembrarea statelor din Balcani – inclusiv a Romaniei – corespundea, de fapt, obiectivelor geopolitice revizioniste ale Komintern-ului, !!0 de instituire a unei republici sovietice care sa includa intreg spatiul balcanic, si de comunizare a zonei. Astfel, printre hotararile Conferintei a VI-a a Federatiei Comuniste Balcanice din 1923 se numara si Problema nationala a Romaniei, care relua practic toate tezele Komintern-ului privind regiunile asa-zis anexate de Romania, dupa primul razboi mondial (Basarabia, Transilvania, Dobrogea, Bucovina), document semnat si de reprezentantii P.C.d.R. (Gheorghe Cristescu, Ana si Marcel Pauker, Sandor Koros, Al. Dobrogeanu-Gherea, Heinrich Sternberg etc.). In septembrie 1924, la Tatar-Bunar (in sudul Basarabiei) avea loc o rebeliune antiromaneasca, organizata de Komintern, cu ajutorul unor organizatii paramilitare comuniste, rebeliune care urmarea sa devina prologul insurectiei preconizate de „Planul Kolarov”. Insurectia a fost insa inabusita de Armata Romana. Exacerbarea din 1924 a asa-zisei probleme nationale a Romaniei, de catre Komintern si de bratul sau din Europa de sud-est, Federatia Comunista Balcanica, venea pe fundalul esecului rascoalei comuniste din Bulgaria si a instaurariri la Sofia a unui regim de mana forte, condus de generalul Tankov. Fapt care ii determinase pe liderii Komintern-ului si FCB sa abandoneze, momentan, Bulgaria ca obiectiv insurectional si sa puna ochii pe Romania. In acest context avusese loc si insurectia antiromaneasca de la Tatar-Bunar (septembrie 1924) – organizata in realitate de NKVD-ul sovietic prin sectia sa balcanica de spionaj si terorism, Zacordat, impreuna cu organizatiile similare ale F.C.B., DRO si VDRO (asupra carora vom reveni) – si se constituise, la 12 octombrie 1924, acel hibrid de stat stalinist, asa-zisa Republica Autonoma Socialista Moldoveneasca, cu capitala la Balti, ulterior la Tiraspol. Intr-un raport strict confidential, expediat de M.V. Frunze (comandantul Armatei Rosii si creierul militar al insurectiei de la Tatar-Bunar) lui Stalin, se specifica faptul ca noua republica sovietica „ar crea pretexte evidente in pretentiile alipirii la Republica Moldoveneasca a Basarabiei. Din acest punct de vedere devine imperioasa necesitatea de a crea anume o republica socialista, si nu o regiune autonoma, in componenta U.R.S.S. Unirea teritoriilor de pe ambele parti ale Nistrului ar servi drept bresa strategica a U.R.S.S. fata de Balcani (prin Dobrogea) si fata de Europa Centrala (prin Bucovina si Galitia), pe care U.R.S.S. le-ar putea folosi apoi drept cap de pod in scopuri militare si politice.” La 24 noiembrie 1924, Stalin specifica urmatoarele in „Rezolutia catre Comisariatul Afacerilor Externe si Armata Rosie”:
„Daca Basarabia va fi propagandistic pregatita pentru unirea cu Republica Socialista Sovietica Moldoveneasca Autonoma si daca se va depune efortul necesar ocuparea acestei provincii de catre Armata Rosie poate fi realizata cu rapiditate.”
Acestea erau, asadar, cauzele marete ale Partidului Comunist din Romania si ale membrilor sai, printre care se numarau Alexandru si Eftimie Iliescu. Si aceasta constituie, totodata, zestrea istorica a unei cauze careia i se va dedica si adolescentul Ion Iliescu, imediat dupa ocuparea Romaniei de catre Armata Rosie (1944), cand isi incepea ascensiunea politica: servirea intereselor geopolitice ale Kremlinului in regiune, sovietizarea Romaniei, in care scop Ion Iliescu va fi si propulsat, treptat, pana la varf, ca un veritabil candidat manciurian.

Va urma……

Exista sau nu exista un Proiect “Israel in Romania”? (III)

*GERMANIA. In volumul MEMOIRES du CHANCELIER PRINCE DE BULOW (tome premier 1897-1902) Paris – Librairie Pion – publicat în 1930 după originalul în germană apărut în editura Ullstein, la pagina 10, viitorul cancelar al Germaniei wilhelmiene, care-a fost ambasador şi în România înainte de primul război mondial, reproduce o maximă favorită a prinţului de Hohenlohe, cancelarul căruia i-a succedat (Bismarck fiind în dizgraţia kaizerului la reşedinţa sa din J Friderichrache (1897)): Sunt trei puteri a căror ostilitate este stânjenitoare pentru oricare om politic: iezuiţii, francmasonii şi evreii4¹.(41-43. A.D. Xenopol, RĂZBOAIELE DINTRE RUŞI ŞI TURCI ŞI ÎNRÂURIREA LOR ASUPRA ŢĂRILOR ROMÂNE, voi. I, Iaşi, 1880; T.W.Richer, op.cit.; N.Iorga, ISTORIA ROMÂNILOR, vol. IX,Bucureşti, 1938; D.A. Sturza, Acte şi Documente, voi. II; TRATATUL DE PACE ÎNCHEIAT ÎNTRE AUSTRIA, FRANŢA, MAREA BRITANIE, PRUSIA, RUSIA, SARDINIA ŞI POARTA OTOMANĂ LA PARIS, 30 martie 1856, Articolul XXI şi următoarele: CONVENŢIA DE LA PARIS, 19 august 1858, art. 46.).Cum francmasoneria este o invenţie evreiască, ar rămâne după bătrânul cancelar, două puteri stânjenitoare pentru politicienii sfârşitului de secol XIX: iezuiţii (catolicismul în general) şi evreii. Germania cumplitelor tulburări postbelice cu începere din anii 1918-1920 ilustrează din plin această afirmaţie în ceea ce-i priveşte pe evrei. Unul din germanii care a analizat în profunzime lucrarea iudeo-masoneriei pusă în slujba distrugerii Germaniei ca stat naţional, unitar, a fost mareşalul Ludendorff care a publicat la Miinchen, în 1927 un volumaş de 96 de pagini cu următorul titlu în traducere românească: Desfiinţarea francmasoneriei prin destăinuirea secretelor ei, volumaş unde înserează şi următoarea afirmaţie: toţi francmasonii sunt lacheii evreilor. Ludendorff precizează rolul defetist al masonilor iudei în timpul primului război mondial şi în tulburările postbelice, identic cu rolul evreimii ruse în revoluţia bolşevică. Stăpânii primelor burse la Ber­lin, Frankfurt şi Hamburg au fost evreii. Asta n-a radicalizat poporul german, de o altă factură psiho-morală decât cel francez. Poporul german ordonat, iubitor de linişte socială, subordonat conştient marilor idealuri naţionale a fost apreciat greşit de iudeo-masonerie care 1-a tratat după aceeaşi reţetă ca pe francezi. Dacă în Franţa iudeo-masoneria a cuceritfinanţele, economia, a demolat şcoala naţională şi armata, în Germania sfârşitului de secol XIX şi a primelor decenii din secolul XX acţiunea de iudaizare s-a izbit de o reacţie puternică a germanului de rând, fapt care a dezlănţuit asupra acestei ţâri tirul încrucişat al mass-mediei iudaizate din Europa şi SUA. Nimeni nu mai crede astăzi că primul război mondial s-a declanşat în urma atentatului de la Sarajevo. Prăbuşirea Germaniei wilhelmiene, marea dramă a războiului care a devastat şi îndoliat căminele germane sunt în bună măsură opera iudeo-masoneriei care planificase o revoluţie „proletară” condusă de evrei în Germania şi Rusia, ca o primă treaptă pe calea realizării Republicii Universale. Iată cum arăta conducerea Germaniei post­belice în vremea haosului „revoluţionar”. Ministerul de Stat a fost înlocuit cu un Cabinet compus din 6 înalţi funcţionari. Din cei şase, doi erau evrei şi deţineau ministerele cheie: Haase controla afacerile externe şi Landsberg ansamblul Cabinetului. Ajutorul lui Haase a fost un evreu-ceh Kautsky care în 1918 n-a avut nici măcar cetăţenia germană. Filiera „externelor” mai cuprindea pe evreii Cohn şi Herfeld. Ministrul de finanţe era evreul Schiffer avându-1 de ajutor pe consângeanul său Bernstein. Secretar de stat la interne – evreul Preuss; ajutor evreul dr. Freund. Reprezentantul guvernului pentru presă, evreul Fritz Max Cohen – fost corespon­dent al ziarului Frankfurten Zeitung la Copenhaga, în Prusia, Cabinetul era de asemenea dominat de evrei: la Justiţie – Rosenfeld. La Interne: Hirsch. Ministrul Tezaurului: Simon. Subalternii lui Rosenfeld de la Justiţie, aproape în totalitate evrei. Directorul Educaţiei, evreul Furtran. Ajutor evreul Arndt. Directorul Oficiului Colonial: Meyer-Gerhard. Departamentul Artelor: Kastenberg, Departamentul Aprovizionărilor de război: Wurm. Departamentul aprovizionărilor civile evreii prof. dr. Hirsch, consilier dr. Stafhagen ⁴².

Iată şi bravul comitet al soldaţilor, după moda din Rusia iudeo-bolşevicâ: în frunte evreul Cohen cu ajutoarele lui, evrei vajnici: Stern, Herz, Lowenberg, Frankel, Israellowicz, Lambenheim, Seligsohn, Katzestein, Laufenberg, Heimann, Schlesinger, Merz şi Weyl⁴³.

Mai departe! Seful poliţiei din Berlin: Ernst – evreu; La Frankfurt evreul Sirizheimer; la Munchen – Steiner; în Essen – Levy. Preşedintele Bavariei – evreul Eisner, avându-1 la Finanţe pe Jaffe, la Comerţ şi Industrie -Brentano. în guvernul Saxoniei: Lipsinsky şi Schwartz; în cel din Wurtemberg: Thalhairher şi Heimann; în Hessa: evreul Fulda. în delegaţia germană pentru pace un roi de „experţi” şi „consilieri” evrei: Max Warburg, dr. von Strauss, Merton, Oskar Oppenheimer, dr. Jaffe, Bernstein, Rathenau, Wassermann, Mendelsohn-Bartholdi⁴⁴.(44. A.D. Xenopol, ISTORIA ROMÂNILOR XIV, pag 157.)

O analiza atentă a felului în care iudeo-masoneria germană a acaparat presa antebelică şi imediat postbelică întrebuinţând-o ca pe un mijloc principal de destabilizare a poporului german şi a maselor soldăţeşti, cu deosebire o analiză a ziarelor Berliner Tageblat, Munchner Neuester Nachrichten şi Franckfurter Zeitung, toate conduse de evrei, va stabili că ele au pus în practică planul socialist-anarhiştilor iudei de a nimici statul german, ca pe ruinele lui să se ridice statul proletar condus de evreime. Dacă acestei analize îi adăugăm faptul că prin acapararea alimentelor şi a tuturor produselor de uz curent, prin dosirea lor şi apoi prin specularea lor sângeroasă pe piaţa neagră, comercianţii şi financiarii evrei au jefuit la sânge poporul german; dacă ţinem cont de declaraţiile lui Stroebel, citez: Eu susţin în mod sincer ca o victorie deplină nu ar fi în interesul social-democraţilor, şi la toate acestea corelăm acapararea posturilor cheie din ministerele cheie: interne, război, finanţe, educaţie-cultură-arte, comerţ şi industrie, externe, putem aprecia lucid, fără să aplicăm schemele şi sloganele iudeo-masonice, reacţia naţională a poporului german, al cărui exponent a fost Hitler; naţional-socialismul fiind o doctrină politică antidot la imperialismul suprastatal iudaic. O doctrină rasistă germană care s-a opus rasismului iudaic gata să transforme Germania într-o colonie evreiască. Victoria naţional-socialismului în Germania, anihilarea iudeo-bolşevismului, purificarea aparatului de stat ocupat în proporţie de 80% de evrei a făcut din Germania obiectivul principal al iudeo-masoneriei mondiale. A papagalici la infinit lozincile primitive lansate de propaganda evreiască fără a analiza în profunzime cauzele care au determinat naşterea naţional-socialismului este o greşeală grosolană, la fel ca greşeala grosolană care se face în aprecierea îngustă a fenomenului legionar din România.

Din această foarte sumară analiză a încercării iudeo-masoneriei de a subordona Germania aşa cum a făcut-o cu Franţa, din eşecul ei, din evoluţia interbelică a raporturilor dintre statele naţionale şi imperiul suprastatal iudaic pe cale de a se naşte având drept cadru organizatoric Societatea Naţiunilor, se configurează într-o schiţă explicită evoluţiile care au condus la cel de-al doilea război mondial, la triumful iudeocraţiei mondiale, la consolidarea ei post-belică şi la criza fundamentală prin care trece după victoria obţinută în războiul rece purtat o jumătate de secol împotriva statelor naţionale socialiste din Europa de Est. Victorie parţială şi, deocamdată, nesemnificativă.

Se pot aprecia Germania interbelică şi naţional-socialismul ca factori de reacţie ai naţionalului la agresiunea totalitaristă a imperialismului iudeu şi de menţinere a echilibrului european. Desigur că aşa zisele democraţii occidentale ar fi dispărut dacă ramura iudaică însărcinată de Sanhedrinul mondial ar fi reuşit să ducă până la capăt iudeo-bolşevizarea Germaniei, după ce iudeo-bolşevizase Rusia şi Ungaria.

Capitolul IUDAIZAREA EUROPEI nu poate fi înţeles pe deplin decât dacă cititorul reia textele cuprinse în capitolul VOCAŢIA IMPERIALISTĂ şi DOCTRINA IMPERIALISTĂ, confruntându-le cu punerea lor în aplicare de către iudaism în diferitele ţări europene. In aprilie 1919, George Pitter Wilson scria în revista englezească THE GLOBE. Citez: Bolşevismul reprezintă deposedarea naţiunilor creştine într-o asemenea măsură încât nici un capital nu va mai rămâne în mâinile creştinilor, pentru ca toţi jidovii să poată ţine lumea în mâna lor şi să domnească oriunde vor voi ⁴⁵.(45. D. Popassu, SUNT SAU NU EVREII FOLOSITORI PRINCIPATELOR UNITE, Bucureşti, 1865.) Cu acest citat trecem la:

*RUSIA. Vor sări în sus, vor blestema, vor tuna şi fulgera, mă vor acoperi cu ocări toţi corifeii marii revoluţii proletare din Octombrie, ca şi revoluţia franceză au fost în esenţa lor două sângeroase afaceri evreieşti, două etape istorice din planul strategic pe termen lung al înfăptuirii Republicii Universale conduse de evreime. Ca şi Revoluţia franceză, revoluţia din Rusia a avut ca bază economică, socială şi politică un com­plex de factori de care se ocupă istoria coafată şi machiată după necesităţi conjuncturale în ateliere academice cu titluri pompoase menite să ţină loc de argumente. Complex de factori explozivi speculaţi abil de evreime în dauna tragică a poporului rus. Să privim organizarea revoluţiei din Rusia profan, cu totul neacademic, folosind alte documente decât cele îndeobşte cunoscute. Iată unul dintre ele:

Stokholm, 21 septembrie, 1917

D-lui Rafael Scholan,

Iubite tovarăşe: – Banca, M. Warburg, a dat un acont pentru întreprinderea tovarăşului Troţky după primirea unei telegrame de la preşedintele sindicatului Rhein-Westphalien. Un avocat, probabil dl. Kestroffa obţinut muniţiuni şi a organizat transportul lor, în acelaşi timp cu al banilor… lui i se va preda suma cerută de tovarăşul Troţky.

Salutări frăţeşti!

Furstenberg46(46. A.C. Cuza, LIV; A.N. Hâciu, op.cit.)

Deci Warburg, mare bancher şi evreu-german, îi cadoriseşte lui Troţky-Bronştein evreu-rus o mare sumă de bani şi muniţiuni în vederea „întreprinderii” din Rusia. Fac abstracţie de istoria criminală a francmasoneriei ruseşti, de lojile crescute ca ciupercile după ploaie în vremea Ecaterinei cea Mare (1762-1796) de implicarea lor în asasinate politice, adică de o istorie ocultă cutremurătoare începând cu asasinarea ţarului Pavel I la 11/23 martie 1801, ştrangulat de francmasonii generalul-adjutant Argamacov, colonelul-prinţ Iaşvil şi contele Platon Subov. Evreul Leon Deutsch a tipărit în 1924 cartea: Die Rolle der Juden in der russischen Revolution47 (47-48. BADEA MANGÂRU, ROMÂNIA SUB VODĂ CUZA, REGII CAROL I ŞI FERD1NAND I, Cartea Românească, Bucureşti, 1932.). Reţin pe lângă rolul esenţial al evreilor şi faptul că Gregor Peretz reprezentant al evreimii în mişcarea decembristă a obţinut promisiunea decembriştilor de a da drepturi egale evreilor, după răsturnarea ţarismului. Contenciosul ţarism-iudeo-franc-masoneria rusească şi europeană este atât de încărcat încât ar fi nevoie de câteva volume spre a-1 cuprinde. Reţin pentru cititori că Rusia datorită înapoierii sale de tip feudal şi al sistemului de guvernare autocrat, a fost aleasă încă din vremea lui Nicolae I ca obiectiv princi­pal al lojilor europene; iar ţarul care nimicise revoluţia ungară a franc-masonilor Kossuth, Bethlen, Klapka, Turr şi Puski (1848) a fost condamnat la moarte de lojile anarhiste şi otrăvit de către medicul său evreu Mandell. Acelaşi ţar a refuzat ofertele de împrumut ale lui Rothschild şi a dus o politică dură împotriva evreimii poloneze – de fapt galiţiene – care a trecut clandestin, în proporţie de masă în Moldova, invadând oraşele, târgurile şi satele. Aceleaşi loji anarhiste din Bruxelles, Paris şi Zurich, nemulţumite de emanciparea Rusiei sub Alexandru al II-lea, instruiesc tineri intelectuali evrei din Rusia în anarhism, atentate, terorism şi în… conducerea muncitorimii. Alexandru al II-lea, inteligent, cult şi progresist stricase prin reformele sale planurile francmasoneriei anarhiste. A fost condamnat la moarte de aşa-zisul comitet revoluţionar din Londra în 1876, planul asasinatului fiind întocmit de evreii Liebermann, Goldemberg şi Zuckermann. Atentatul feroviar din 1879 n-a reuşit, unul din terorişti, Hartmann, a fugit în Franţa. Cerându-i-se extrădarea, francmasonii francezi stăpâni acolo 1-au trecut în Anglia, unde a fost primit cu onoruri în loja „Filadelfilor”. O evreică, Hesia Helfmann îl ucide cu o bombă artizanală – semnificativ – după ce iniţiase o nouă reformă progresistă – crearea unei reprezentanţe naţionale consultative. Capitalul financiar evreiesc stăpânea Rusia cu începere de la Războiul Crimeii. între 1869-1883 datoriile Rusiei faţă de băncile evreieşti” au crescut de la 1,9 miliarde ruble la 3,2 miliarde. Alexandru al III-lea s-a constituit în ţinta evreimii ruse fanatizată de ură. De la blestemele rituale în sinagogi, la seria de atentate în lanţ, ţarul a fost supus tuturor manoperelor anarhiste de compromitere şi lichidare fizică. A fost otrăvit la Livadia, lângă Ialta, de medicul evreu Zaharin. Comandantul garnizoanei Moscova, generalul Trepov a fost asasinat de evreica Vera Sasulici, ministrul de interne Sipiaghin a fost asasinat de evreul Bogalepov; Stolîpin, primul-ministru, un reformator conservator cu o viziune largă în problema ţărănească, inamic al războiului împotriva Germaniei, a fost asasinat în teatrul din Kiev de evreul Mordkov Herşcovici-Bogrov la l septembrie 1911. Reiese limpede din această succesiune de asasinate comise de anarhiştii evrei asupra ţarilor şi conducătorilor Rusiei că ţara fusese aleasă drept teritoriu şi leagăn al revoluţiei universale. Nenorocirea a fost că Rusia s-a lăsat condusă de străini şi că abia spre sfârşitul vieţii lui Stalin, acesta a dezevreizat parţial uriaşul aparat de partid şi de stat evreiesc care a aruncat Rusia în marasmul iudeo-comunismului. închei această mult prea sumară trecere în revistă a rădăcinilor iudeo-masonice a „marii revoluţii din octombrie”, citându-1 pe un prieten apropiat al părintelui comunismului, evreul Karl Marx, la 17 noiembrie 1845 devenit membru al lojei anarhiste Le Socialiste din Bruxelles. Prietenul se numeşte Baruch Levy şi transcriu din ceea ce a publicat în Revue de Paris, 1835, IIpag. 574: Poporul evreiesc, în totalitatea sa, va fi Mesia el singur pentru sine. Dominaţia sa asupra lumii va fi realizată prin unirea celorlalte rase umane, prin înlăturarea frontierelor şi a monarhiilor care sunt pavăza particularismului (n.n. citeşte naţionalismului) şi prin înfiinţarea unei rebeliuni mondiale care va da pretutindeni drepturi civile evreilor. In această nouă organizare, fiii lui Israel, care de pe acum sunt răspândiţi pe întreaga suprafaţă a globului, vor fi fără vreo rezistenţă, pretutindeni elementul conducător, mai ales dacă le reuşeşte să subordoneze masele muncitoreşti conducerii câtorva evrei. Guvernele naţiunilor care constituie republica mondială vor ajunge toate uşor pe mâna evreilor, cu ajutorul biruinţei proletariatului. Proprietatea particulară va putea fi atunci oprimată prin guvernele de rasă evreiască, care vor administra pretutindeni averea pu­blică. Astfel se va îndeplini promisiunea talmudului, că evreii, când va veni vremea lui Mesia, vor avea cheile pentru bunurile tuturor naţiunilor pământului. Primul război mondial, mai ales intrarea Rusiei în război împotriva Germaniei (contrar voinţei ţarului Nicolae al II-lea) a fost opera iudeo-masoneriei care bazându-se pe anarhiile preconizate a planificat bolşevizarea Rusiei, Germaniei şi a Imperiului Austro-ungar. Inchidem paranteza. Ne întoarcem la ajutorul dat de finanţa internaţională iudaică evreilor din Rusia pentru bolşevizarea ţării şi instaurarea dictaturii proletariatului, de fapt a iudaismului internaţional, un prim pas pe calea dictaturii universale.

Leon de Poncis a scris şi tipărit o carte interesantă tradusă în germană sub titlul: Hinter der Kulissen der Revolution. Berlin 1929, în care găsim în partea a doua la pagina 32 şi următoarele un raport al şefului serviciului de informaţii francez din Washington pe care îl reproduc parţial: 7-618-6

Marelui Stat Major al Armatei

Np. 912-SR2

Biroul II

…In luna februarie 1916, s-a aflat pentru prima dată că se pregătea o revoluţie în Rusia. Următoarele personalităţi şi societăţi participaseră la această operă distructivă:

1. Iakob Schiff, evreu

2. Kuchn, Loeb et Cie – bancă evreiască sub direcţiunea evreului Jakob Schiff, Felix Warburg, evreu; Otto Kahn, evreu, Martimer Schiff, evreu

3. Guggenheim

4. Max Breitung

5. Ziarul FORWARD din New York

Reţeaua internaţională a financiarilor evrei îl sponsorizase pe Troţky-Bronştein via Stockhholm. Spaţiul nu ne permite să extindem relatările asupra tuturor braţelor uriaşei caracatiţe iudeo-masonice care se încolăcise pe trupul Rusiei vlăguite de război. Deci, din Statele Unite, din Anglia şi Franţa reţeau iudaică îşi concentrase forţele pentru a face din Rusia baza revoluţiei universale. John Clayton, corespondent spe­cial, în THE CHICAGO TRIBUNE, citez: Troţky conduce pe radicalii jidovi spre stăpânirea lumii. Bolşevismul este numai un instrument pentru acest plan⁴⁸. Gazete şi mari reviste ale vremii, printre ele numesc şi THE CRISTIAN SCIENCE MONITOR⁴⁹⁽49. A.N. Hâciu, op.cit.), dezvăluie adevărata faţă, adevăraţii conducători şi adevăratele scopuri ale revoluţiei bolşevice din Rusia. Troţky a fost instruit şi finanţat de mafia iudaică din Statele Unite, fiind eliberat din închisoarea Halifax la intervenţia guvernului dominat de evrei. Să ne lămurim în continuare folosind surse neacademice. Revista evreiască CRONICLE – Londra – 1919⁵⁰⁽.50. Ibidem; CHESTIUNEA 1SRAELITĂ, RECUNOAŞTEREA INDEPENDENTEI ROMÂNIEI, Deschiderea sesiunii 1878-1879 a Corpurilor Legiuitoare; A.C.Cuza, LIV.).. in faptul că aşa de mulţi evrei sunt bolşevici, în faptul ca idealurile bolşevismului în multe puncte conforme cu cele mai înalte idealuri ale iudaismului. Tot în CRONICLE -1920, scriitorul evreu Israel Zangwill îl amestecă pe Troţky-Bronştein printre evreii care au ocupat posturi înalte în guvernele britanic şi cel bolşevic unguresc, făcând elogiul rasei semite: care a produs un Beaconsfield, un Reading, un Montagu, un Klotz, un Kurt Eisner, un Troţky… Alt scriitor evreu, Bernard Lazare… Evreul ia parte la revoluţiuni şi el participă la ele într-u atât întru-cât el este un evreu, sau mai corect, într-u atât întru-cât el rămâne un evreu… Rabinul Judah Leon Magnes în JEWISH FORUM – februarie 1919 New York: …evreul devine în Germania un Marx şi un Lassale, un Hans şi un EdwardBernstein; în Austria el devine un Victor Adler şi un Friedrich Adler; în Rusia un Troţky... Revista rusească SPRE MOSCOVA, septembrie 1919: poporul evreu constituie adevăratul proletariat, adevărata „internaţională” care nu are ţară. Kohan în gazeta COMUNISTUL ⁵¹(51-56. Badea Mangâru, op.cit., pag. 270, 279, 287, 290, 292.) din aprilie 1919 (n.n. am tradus numirea gazetelor): ..Fară exageraţiune trebuie sa se ştie că marea revoluţie socială rusească a fost întradevâr înfăptuită cu mâinile evreilor. Ar fi fost oare în stare masele ignorante şi asuprite ale lucrătorilor şi ţăranilor ruşi să scuture jugul burghezimei prin ele înşile. Nu au fost tocmai evreii care au condus proletariatul rusesc spre aurora Internaţionalei şi nu numai că 1-a condus, dar chiar conduc acum cauza sovietelor care rămâne în mâinile lor sănătoase? Noi putem fi liniştiţi atâta timp cât comanda supremă a Armatei Roşii se afla în mâinile tovarăşului Leon Troţky. Este adevărat că nu există evrei când este vorba de combatanţi, dar în comitete şi organizaţiunîle sovietelor, ca comisari, evreii conduc în mod vitejesc, masele proletariatului rusesc la victorie. Nu este nelogic faptul ca în timpul alegerilor pentru toate instituţiunile sovietelor, evreii au reuşit cu o majoritate copleşitoare… Lacrimile evreieşti vor reieşi din aceasta îmbrăcate în picături de sânge…

Dacă Kohan explică limpede şi cu dispreţ că masele poporului rus nu erau în stare să înfăptuiască revoluţia fără a fi conduse de evrei, el izbucneşte într-o sinistră profeţie criminală: „lacrimile evreieşti vor ieşi din revoluţie îmbrăcate în picături de sânge„…5² Rusia şi Ucraina au fost teatrul unor progromuri crâncene împotriva exploatatorilor evrei. Revoltele populare, căzâcimea au masacrat la răstimpuri pe cârciumarii şi negustorii evrei care sugeau staniţele, satele şi oraşele ruseşti şi ucrainene. Guvernele ţârii au reprimat iudeo-masoneria şi iudeo-anarhia. De aici ura de moarte a evreilor ruşi împotriva ruşilor şi a statului lor naţional. De aici crimele în masă împotriva poporului rus şi ucrainean, începând de la vârf până la mujicul de rând. Acesta este tâlcul sângeros, criminal şi monstruos al citatului din Kohan. Teribilele CEKA şi GPU sunt invenţii diabolice ale iudeilor, conduse de iudei, având drept scop exterminarea fizică a tuturor inamicilor revoluţiei iudaice din Rusia.

RUSIA MARTIRĂ. Ura străveche a iudeilor împotriva creştinilor sintetizată în PROTOCOALE, ura evreimii ruse împotriva marelui popor rus şi fraza prea puţin criptică a acelui Kohan talmudic pomenit mai sus s-au tradus în realitate prin transformările fostului imperiu ţarist într-un imens abator uman al creştinilor şi musulmanilor, în care au fost asasinaţi prin torturi bestiale milioane de oameni, alte milioane luând calea lagărelor de exterminare fiind supuse celor mai crâncene metode de dezumanizare. Deocamdată câteva motivaţii „teoretice”. Unul din cei mai bestiali călăi, M. I. Lazis în cartea DOI ANI DE LUPTĂ PE FRONTUL INTERN – Editura de Stat – Moscova 1920: „Noi nu luptăm împotriva unei persoane individuale. Noi distrugem o clasă. Nu căutaţi în motivarea sentinţei, vreo dovadă că acuzatul ar fi combătut prin cuvinte sau fapte puterea sovietică. Cea dintâi întrebare pe care o punem noi acuzatului este, care este clasa căreia îi aparţine, care este profesia şi originea lui. Aceeaşi întrebare hotărăşte soarta lui. Iată sensul teroarei roşii”. Se exceptează rabinii şi evreii de orice profesie. Câteva cifre pentru perioada 1917-1923 după Sovoski: TRINITATEA ROŞIE, 1931, pag. 278. Au fost executaţi: 25 episcopi, l 215 preoţi, 6 075 profesori, 8 800 medici, 54 850 ofiţeri, 260 000 soldaţi, 10 500 poliţişti, 40 000 jandarmi, 19 850 funcţionari, 344 250 alţi intelectuali, 815 000 ţărani, 192 000 muncitori, în principal au fost lovite instituţiile naţionale fundamentale: şcoala, biserica, armata şi clasa de bază a statului rus, ţărănimea. Nu a fost distrusă nici o sinagogă, împotriva preoţimii creştine s-a dezlănţuit cea mai sălbatecă represiune, punându-se în aplicare cerinţele PROTOCOALELOR. Conform ziarului francez LE MATIN din 26 august 1927, până la acea dată numărul episcopilor asasinaţi s-a ridicat la 31, iar al preoţilor la 1550. Mitropolitul Vladimir al Kievului a fost torturat în altar spre a mărturisi unde ţine tezaurul. Apoi, legat de coada unui cal, a fost târât în galop pe străzile oraşului, după care legat de un stâlp de telegraf a fost ars de viu, primind moarte de martir. Mitropolitul Veniamin al Petrogradului a fost târât prin oraş, legat de un automobil, după care a fost stropit cu gaz, legat de poarta unei clopotniţe şi i s-a dat foc. Pe episcopul de Tobolsk, Hermoghen 1-au martirizat, legându-1 de cârma unui vapor. A murit îngheţat. Arhiepiscopul de Perm, Andronic, după tortură, a fost îngropat de viu. Lista se poate lungi cu martirizarea episcopilor de Astrahan, Belogorod, Cernicov şi a altor înalţi ierarhi ruşi şi ortodocşi. Nici un rabin n-a fost ucis. Nici o singură sinagogă n-a fost tranformată în magazie, în grajd, în depozit aşa cum au fost transformate mii şi mii de biserici creştine şi moschei musulmane, unele operă de artă orientală văzute de mine la Samarkand şi Buhara, la Duşanbe şi Taşkent în stare de semiruină. In Rusia iudeo-bolşevică s-au pus în practică dezideratele PROTOCOALELOR după cum urmează: Protocol 4: …. trebuie să subminăm credinţa, să smulgem din mintea creştinilor adevăratele principii despre Dumnezeu şi spirit şi sa înlocuim aceste concepţii prin calcule matematice si pofte materiale. Protocol 5: …. Când vom priva masele de credinţa lor în Dumnezeu, autoritatea stăpânirii va fi târâtă în şanţ unde va deveni proprietate publică şi noi vom pune mâna pe ea. Protocol 14:… Când vom deveni stăpâni vom privi ca indezirabilă existenţa oricărei religii afară de a noastră proprie, proclamând un singur Dumnezeu de care este legată soarta noastră de popor ales… Pentru aceste motive noi trebuie să distrugem toate celelalte religii.

… Numărul victimelor iudeo-bolşevismului din Rusia martiră între anii 1917-1940 se ridică la milioane de oameni. 99% din aceştia, creştini. In loc de concluzie, citez din Apelul Ligii Evreieşti Internaţionale – Secţia Petrograd, găsit asupra comisarului de batalion Zender din trupele roşii care invadaseră Estonia.

… Fii ai lui Israel! Se apropie ceasul victoriei noastre definitive. Suntem în ajunul stăpânirii noastre mondiale. Ceea ce am văzut până acum doar în vis, a devenit acum o realitate. Acum câtva timp eram slabi şi neputincioşi. Astăzi ne înălţăm cu mândrie capetele, căci lumea a fost clintită din temelii…

„DICTATURA IUDAICA„. Până după al doilea război mondial, spre sfârşitul vieţii lui Stalin, Rusia, apoi U.R.S.S.-ul au fost conduse în mod dictatorial şi terorist de către evrei care au ocupat în mod majoritar, câteodată cu majoritatea absolută, toate instituţiile noului stat. La congresul bolşevicilor din august 1917, prezidiul a fost compus de trei ruşi, l georgian de origine maternă incertă – Stalin – şi 6 evrei. La şedinţa decisivă a comitetului central din 23 octombrie 1917 au luat parte: Ulianov – Ziderblum zis Lenin, evreu pe jumătate; Svedlov – evreu; Leon Braunstein zis Troţky – evreu; Apfelbaum zis Zinoviev – evreu; Rosenfeld zis Kamenev – evreu; Dugajvili zis Stalin – georgian, pe linie maternă evreu; sau osetin, Uriţki – evreu; Dzerjinski – polonez; Kolontay – evreu; Babnov – rus pentru coloratură. Iată cine a dispus de soarta Rusiei. Organul represiv, înspâimântătoarea CEKA (comisia extraordinară pentru combaterea contrarevoluţiei, a speculei ilicite şi a sabotajului) a fost patronată de polonezul sadic Dzerjinski, având conducerea formată în exclusivitate din evrei; adjunctul lui Dzerjinski, evreul Sachs; în celelalte funcţii evreii Uriţki, Josilevici, lagoda – Jehudo; Messing, Unschlicht, Moghilevski, Artusov, Katznelson, Triliser, Kogan, Breslau. Baia de sânge, rusesc, ucrainean, belarus, tributul cumplit dat de popoarele mahomedane se înscriu în dosarele acestei instituţii iudaice care plăteşte ruşilor cu vârf şi îndesat marginalizarea de veacuri a evreilor khazari. Alte nume din conducerea fostei Uniuni Sovietice arhicunoscute în epocă: Gubelmann zis laroslawski; Epstein zis lakovlev; Finkelstein-Wallach zis Litvinov; Kalmanovici (preşedinte Banca de Stat); Rosengoltz (comisar al aprovizionării) şi desigur Lazăr Moiseevici Kaganovici, cel mai puternic reprezentant al iudaismului despre care ziarul TOG din New-York din care a reprodus ziarul evreiesc MOMENT-Varşovia nr. 260 B din 19 noiembrie 1934 scria: Reţineţi numele şi întipăriţi-1 în memoria voastră: Lazăr Moiseevici! El e un om mare acest Lazăr Moiseevici – el va stăpâni odată împărăţia tarilor. Au fost patru fraţi şi trei surori Kaganovici. Toţi au funcţii de primă importanţă înr partid şi în stat. Fiica lui Lazăr Moiseevici-Roiza, a fost un fel de soţie a lui Stalin, care îl avea medic personal pe talmudistul Weissbrod. Este semnificativă lista evreilor din comisariatul poporului pentru finanţe spre sfârşitul perioadei antebelice: Goldenberg, Seidlin, Rifkin, Kogolman, Kogan, Lichtenstein, Ris, Smucler, Sifman. Controlul politic şi administrativ al Armatei Roşii a fost în epocă 99% în mâinile evreilor. Comisari politici: Moscova, Weissmann zis Veclicev; Caucazul de Nord, Ghermanovici, Extremul Orient, Aaronstamm; la 28 noiembrie 1935 sunt numiţi comisari de corp de armată: Grunberg, Gruber, Horoş şi comisari divizionari: Bargher, Bauser, Seldovici, Rabinovici, Pismanic, Weineross. Evoluţia înaintării evreilor la posturile cheie din Armata Roşie şi la gradele şi comenzile supreme sunt urmărite cu atenţie de evreimea internaţională şi mai ales de cea din Statele Unite. Exemplu: ziaristul evreu Segal în revista lojei masonice B’NAI B’RITH din Cincinnati; nr. 10/1935: … Comandanţii de armată evrei generalul Rapaport şi generalul Ţeitlin au fost decoraţi cu ordinul Lenin, suprema decoraţie a Uniunii Sovietice. Nu vrem să ne delectăm cu onorurile militare ale evreilor, dar imaginaţia noastră ia în seamă cu plăcere anumite posibilităţi care rezultă din faptul că doi generali evrei excelenţi fac parte din armata rusa (n.a. citiţi cu atenţie ultima parte a frazei).

Dictatura iudaică s-a manifestat sângeros faţă de toate clasele sociale. A atins limitele monstruosului faţă de ţărănimea înstărită, aşa-zişii culaci: Statul ma­jor al distrugerii culacilor, cel care a elaborat şi directiva din care reproduc câteva fragmente, a fost compus din Lazâr Moiseevici Kaganovici şi colaboratorul lui, Baumann. Executantul planului: Iagoda – Herşel Iehuda. între 1929-1930 sunt distruse 5 milioane de gospodării ţărăneşti. Peste satul rusesc, peste staniţele căzâceşti se revarsă ura de veacuri a khazarilor mozaici. Numai 5 membri de familie să fi fost, înseamnă că iudeii bolşevici au asasinat, deportat sau distrus 25 de milioane de ţărani aparţinând masei vitale a poporului rus.

Declanşarea pogromului împotriva ţăranilor este făcută de Stalin la 27 decembrie 1929 într-un discurs când a spus: „în ultimul timp am trecut de la politica limitării tendinţelor exploatatoare ale culăcimii, la politica lichidării culacilor ca clasă socială. In cartea sa Bauern unter dem Sowjetstern apărută în. Blut und Boden – Verlag, Goslar prof. dr. K. Michael scrie că s-au constituit trei categorii de culaci şi că metodele de lichidare a clasei sunt cuprinse în circulara concepută de Kaganovici. Citez: … din prima categorie trebuie să facă parte toţi culacii cunoscuţi ca fiind contrarevoluţionari clandestini. Toţi cei care fac parte din această categorie vor fi arestaţi imediat şi împuşcaţi, din ordinul autorităţilor executive locale, fără a se întreba forurile centrale. Această măsură va avea loc fără şovăire, căci misiunea sa este de a preveni încercările de revoltă ale culacilor şi de a se priva răscoalele de conducătorii lor probabili acolo unde vor izbucni ele…55

Din cea de a doua categorie făceau parte culacii care angajau simbriaşi. Acestora li se confisca pământul, casa şi acareturile, ei şi familiile lor erau exilaţi în regiunile nordice la muncă silnică. Zice circulara: …la construcţia şoselelor în Taiga, lucrări de terasament, muncă silvică, muncă în mine. A treia grupă, culacii care nu fac parte din primele două. Li se confiscă averea, casa, obiectele casnice şi sunt alungaţi din raion. Au voie să ia o pereche de cisme şi un schimb de rufe. Se dă liber denunţului, abuzului sadic, tâlhăriei, crimei în masă. Incep sinucideri în masă. Familii întregi sparg gheaţa râurilor şi se aruncă în copci. Tripleta sângeroasă Kaganovici-Baumann-Iehuda exemplifică la superlativ esenţa răzbunătoare a Talmudului şi a Protocoalelor.

Rusia iudeo-bolsevică a fost cea mai crâncenă experienţă iudaică din complexul de experienţe şi tatonări pentru realizarea Republicii Universale prin distrugerea tuturor componentelor NAŢIONALULUI. Cum nu facem aici procesul iudeo-bolşevismului şi al kominternismului, trecem la o altă experienţă iudaică la fel de sălbatecă şi nimicitoare pe calea bolşevizârii Europei care se numeşte:

– UNGARIA. La 2 martie 1919 Lenin-Ziderblum a convocat la Moscova un congres internaţional comunist- bolşevic şi la 4 martie a luat fiinţă Internaţionala a III-a iudeo-bolşevică, prilej ca Lenin să declare: Victoria revoluţiei proletare este sigură, întemeierea republicii sovietice mondiale a început ⁵⁶. Iudeo-bolşevicii au încercat să invadeze Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania şi Polonia, fără succes. In Europa Centrală însă agentura iudeo-bolşevică a avut succes în Ungaria şi mai la nord-vest în Bavaria. Nu facem istoricul Ungariei anului 1918, a francmasonilor în Cercul Galilei, a guvernării contelui Mihali Karoly. Lovitura de stat iudeo-bolşevică din 31 octombrie 1918 pe lângă dezlănţuirea hoardelor de asasini şi terorişti a avut un obiectiv precis: asasinarea patriotului şi omului de stat, contele Tisza Istvân. Se ştie că încă de la 16 octombrie 1918 deputaţii evrei Keri Paul, Korvin Klein-Otto, dr. Lâszlo şi dr. Landler au ratat asasinarea lui Tisza, asasinul desemnat, evreul Lekai-Leitner lanos dând greş. La 31 octombrie contele Tisza este împuşcat acasă la el de către asasini conduşi de evreul Keri Paul, La 19 noiembrie sosesc de la Moscova doi evrei care se căliseră în misiuni de represalii, Aron Kohn zis Bela Kun şi Szamuelyi Tibor care reorganizează partidul comunist. La 22 martie 1919 în Ungaria se declanşează „teroarea roşie”. Szamuelyi brăzdează Ungaria cu aşa-zisul tren al morţii. Două vagoane Pulman de mare lux unde stă satrapul, două vagoane de clasă I pentru terorişti, două vagoane de clasa a treia pentru victime. Un abator uman pe roţi. „Bandiţii lui Lenin” – hoarde de adolescenţi evrei ucid tot ce nu aparţine unui anume proletariat. Dintre cei 32 de comisari ai republicii sovietice ungare, 25 sunt evrei. Iată câteva nume: Kohn zis Kunsi; Lukazs (fiu de milionar); Diener Zoltan. Şi comisarii, intitulaţi cinic „ai poporului”: Gruenhaum zis Garhai; Bienstock zis Bostanzi; Rozenstenzk zis Ronai; Weichselhaum zis Varga; Weinstein zis Vince; Eisenstein zis Moritz Erdely; Salzenberg zis Bela Vago şi Bienstock zis Viro Bela. Teroarea iudeo-bolşevică durează 134 de zile, timp în care Aron Kohn zis Bela Kun stoarce populaţia de 3 miliarde de coroane pe care le va trece mai ales în Austria. La pavoazarea străzilor nu se admiteau pe lângă steagurile roşii decât steagurile alb-albastre ale sioniştilor. Este de notat că primind asigurarea lui Lenin câ-1 va sprijini cu Armata Roşie care va ataca România la Nistru, Aron Kohn zis Bela Kun a dezlănţuit în noaptea de 19 spre 20 iulie 1919 atacul generalizat împotriva Armatei Române aflată pe Tisa. Revenind, notăm schimbul de telegrame între guvernele Rusiei iudeo-bolşevice şi Republicii Sfaturilor Ungare iudeo-bolşevice în urma cărora Starul Major al Armatei Roşii ucrainene a planficat ofensiva împotriva României pe două direcţii: prin Bucovina spre a face legătura cu armatele lui Aron Kohn şi peste Nistru spre a încercui forţele româneşti în Basarabia. Replica Armatei Române a însemnat sfârşitul regimului iudeobolşevic în Ungaria, fuga lui Aron Kohn la Moscova şi mai târziu lichidarea lui, fizică de către Stalin. Contraofensiva Armatei Române începută la 24 iulie se sfârşeşte la 3 august 1919 când trupele româneşti au intrat în Budapesta, redând pacea Ungariei martirizată de bandele sângeroase ale lui Aron Kohn zis Bela Kun.

DIN NOU GERMANIA: Pe ruinele Germaniei wilhelmiene gruparea marxistă SPARTAKUSBUND se transformă în ianuarie 1919 în partid comunist. La Berlin, în Germania centrală, în Ruhr şi în Braunschweig au loc tulburări sociale. Munchenul şi împrejurimile lui cad sub stăpânirea iudeo-bolşevicilor conduşi de evreii Ernst Toller, Levin, Levine-Nissen, Axelrod. Levin şi Levine-Nissen erau şi membrii ai lojei „La steaua care răsare lângă Isar”. Se dezlănţuie teroarea roşie la Munchen, în 1920 bandele de terorişti ai lui Max Hilz bântuie regiunea Vogthand. Iudeo-bolşevismul se cramponează de Germania, aşa cum s-a cramponat de Rusia, punând semnul egalităţii între cele două state, fără să ia în considerare stadiul diferit de dezvoltare economică, socială şi culturală. Reacţia poporului german este naţional-socialismul. Am mai spus-o. După cum reacţia în Ungaria este horthysmul.

Cititi si : https://mucenicul.wordpress.com/2011/01/28/exista-sau-nu-exista-un-proiect-%E2%80%9Cisrael-in-romania%E2%80%9D-ii/

Documentele arata ca Stalin personal a semnat masacrul polonezilor la Katyn

 

Rusia a publicat cu putin timp in urma documente top-secrete care dovedesc că Stalin personal a aprobat unul dintre cele mai oribile masacre din timpul celui de-al doilea război mondial, în care aproape 22000 ofiţeri polonezi au fost ucişi.

Deşi documentele au fost puse la indemâna cercetătorilor inca din 1992, este prima dată când publicului larg i s-a dat acces la dosarele care privesc  masacrul de la Katyn din 1940.

Prezenta semnăturii lui Stalin pe ceea ce se numeste un mandat de moarte colectivă a potolit deceniile de dezbateri privind masacrul şi a dezvaluit minciuna propagata de către staliniştii inveterati că idolul lor nu a semnat personal crime.

Divulgarea este, de asemenea, o lovitură data nepotului lui Stalin, Evgheni Djugaşvili, care a încercat să dea în judecată mass-media care a spus că Stalin a semnat personal trimiterea la moarte a unor persoane nevinovate.

Dosarul cu fişierele decizionale ale lui Stalin şi ale acoliţilor săi culmineaza cu aprobarea executării a 21.587 de rezervişti neînarmati ai armatei poloneze  în 1940. Masacrul comis de NKVD, poliţia secreta sovietica, a fost efectuat în trei locaţii diferite, dar a luat numele doar al unuia din cele trei locuri unde a avut loc uciderea – Padurea Katyn, în vestul Rusiei.

Unul din documentele făcute publice este o notă a lui Lavrenti Beria, şeful NKVD-ului, catre Stalin cu privire la soarta polonezilor. Polonezii erau ofiţeri militari, preoti, scriitori, profesori şi aristocraţi. În nota, Beria  propunea ca NKVD-ul sa „examineze rapid utilizarea mijloacelor pentru cea mai mare pedeapsă – moartea prin împuşcare”. Semnătura lui Stalin şi o ştampilă roşie cu „Top Secret” sunt pe prima pagină a documentului, care este datat martie 1940. Un alt document, un memorandum secret intern al Partidului Comunist Sovietic din 1965, se referă la acest document ca la „ceea ce s-a intamplat cu fosta Burghezie Poloneza” şi avertizează împotriva oricărei divulgari publice, susţinând că documentele nu au valoare istorică.

Decizia de a face publice documentele, adoptata de presedintele rus Dmitri Medvedev, este văzuta ca un gest prietenesc simbolic  faţă de Polonia, care a facut presiuni timp de decenii pentru dezvăluirea completă. Ea vine la doar câteva săptămâni după ce preşedintele polonez Lech Kaczynski şi 95 alţii au murit într-un accident de avion în drumul lor spre comemorarea de la Katyn. Deşi istoricii polonezi au salutat eliberarea dosarului, ei au spus că era mai mult decat  necesar să fie făcuta.

Rusia a refuzat cu încăpăţânare să deschida complet arhiva sa pe această temă, sa urmăreasca penal sau sa dezvăluie  macar numele poliţiştilor secreti supravieţuitori, care au luat parte la omoruri.

Preşedintele Medvedev a declarat ca Rusia a încercat să fie cât s-a putut de deschisa. „Să ştie toată lumea ce s-a făcut, cine  a luat deciziile, cine a ordonat eliminarea ofiţerilor polonezi”, a spus el. „Totul este scris acolo. Cu toate semnăturile.”

El a promis, de asemenea, dezvaluiri noi.” Există unele materiale care nu a fost încă predate partenerilor nostri polonezi. Am dat deja ordinele necesare pentru asta „, a adăugat el.

Sovieticii au minţit în legătură cu masacrul de la Katyn, timp de cinci decenii, susţinând că naziştii, şi nu NKVD-ul, au comis atrocitatea. De abia în 1990, liderul sovietic Mihail Gorbaciov a recunoscut public că  NKVD-ul a comis uciderea, exprimându-şi „regretul profund” pentru ce s-a întâmplat.

Dosarele au fost postate pe site-ul web al Arhivei de Stat  ruse miercuri dimineaţă, care rapid s-a blocat, după ce mai mult de 700.000 de oameni s-au grabit să arunce o privire.”

Multi m-au acuzat cand am spus ca evreii sunt cei care au cauzat recentul dezastru de la Smolensk. Iata o dovada in plus ca am avut dreptate. Chiar daca cei care au executat uciderea delegatiei poloneze sunt, probabil, cetateni rusi originea lor este alta sau au fost platiti de sionisti. Amintiti-va ca desi comunismul a fost promovat de rusi, cei care l-au inventat au fost evrei la origine. Si la fel a fost si tovarasul Stalin. Timp de decenii nazistii au fost acuzati de aceasta crima care s-a dovedit a fi fost facuta de catre altcineva. Ma-ntreb si va intreb ce veti face cand veti descoperi sau veti recunoaste adevarul spuselor ca Holocaustul nu a fost facut de germani ci de evreii aflati in armata si anturajul lui Hitler? Ce veti zice cand veti descoperi ca marele erou american din cel de-al II-lea RM, Eisenhower, a omorat  milioane de germani, dupa incetarea razboiului? ( Cititi aici si aici) Cum va veti explica ca si acesta a fost evreu? (Aici) Si multe altele?

Nu intamplator presedintele Medvedev a dat publicitatii aceste dosare, cum nu intamplator delegatia rabinilor polonezi n-a fost in avion pe motiv ca ei nu se deplaseaza de Sabat. Bine le-a spus Domnul Iisus : „Făţarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleagă, oare, sâmbăta boul său, sau asinul de la iesle, şi nu-l duce să-l adape?” Luca 13.15

 Cum ar fi putut ei sa mearga si sa se arate miscati la comemorarea unui masacru facut asupra unor neamuri de un confrate de-al lor intru credinta? Cum puteau sa fie ei in acel avion cand stiau ca un alt masacru urma sa se intample, chiar daca in avion erau si adevarati evrei? Exact la fel ca la 9/11 cand toti evreii importanti au lipsit de la lucru, desi nu era Sabat, sub un motiv sau altul, numai pentru a nu se afla in interiorul WTC. Dar cum nu exista conspiratii, ci numai teorii, probabil ca toti cei care au lipsit si atunci si acum, au fost avertizati de ” ingerii” lor pazitori, cum ca nu e bine sa se deplaseze de la domiciliu. Caci este bine stiuta cuviosenia domniilor lor si ei respecta intocmai Cuvantul Domnului, inca de la inceputurile vremurilor.

Albert Pike si Trei Razboaie Mondiale

Albert Pike a primit o viziune, pe care a descris-o într-o scrisoare pe care i-a scris-o lui Mazzini, in data de 15 august 1871. Această scrisoare prezenta planurile-schita pentru trei războaie mondiale, care au fost considerate necesare pentru a aduce O SINGURA ORDINE MONDIALA şi ne putem minuna de exactitatea prezicerii evenimentelor care au avut deja loc.

Scrisoarea lui Pike catre Mazzini

Este o eroare  a crede că, pentru o perioadă scurtă de timp, scrisoarea lui Pike catre Mazzini fost expusa in British Museum Library din Londra, si ca fost copiata de William Guy Carr, fost ofiţer de informaţii în Marina Regala Canadiana. British Library a confirmat în scris faptul că un astfel de document nu a fost niciodată în posesia lor. Mai mult, în cartea lui,  Satana, Prinţul Acestei Lumi, Carr include următoarea notă de subsol:

„Deţinătorul Manuscriselor a informat recent autorul că această scrisoare nu este catalogata la British Museum Library. Pare ciudat ca un om cu cunoştinţe ca si Cardinalul Rodriguez, să fi spus că ERA acolo în 1925”.

Se pare că, Carr a aflat despre această scrisoare de la Cardinalul Caro Y. Rodriguez  de Santiago, Chile, care a scris  Dezvaluitul Mister al Masoneriei .

Până în prezent, nu există dovezi concludente care să demonstreze că această scrisoare a fost scrisa vreodată. Cu toate acestea, scrisoarea este larg cotata şi subiect al multor discuţii.

Urmatoarele sunt, aparent, extrase din scrisoarea care arată modul în care trei razboaie mondiale au fost planificate de multe generaţii.

„Primul război mondial trebuie să fie adus în scopul de a permite Illuminati să răstoarne puterea ţarilor în Rusia şi de a face din această ţară o cetate a comunismului ateu. Divergenţele cauzate de  „Agenturi” (agenţi) Illuminati între Imperiile britanic şi germanic vor fi folosite pentru a aţâţa acest război. La sfârşitul războiului, comunismul va fi construit şi utilizat în scopul de a distruge alte guverne şi în scopul de a slăbi religiile. ^„2

Cei care au studiat istoria vor recunoaşte faptul că alianţele politice din Anglia, pe de o parte şi Germania, pe de altă parte, falsificate între 1871 şi 1898 de Otto von Bismarck, co-conspirator al lui Albert Pike, au fost contribuit la inceperea Primului Război Mondial.

„Al Doilea Război Mondial trebuie să fie instigat profitând de diferenţele dintre politici. Acest război trebuie să fie purtat de fasciştii şi sioniştii politici în aşa fel încât nazismul este distrus şi sionismul politic să fie suficient de puternic pentru a institui un stat suveran Israel în Palestina . În timpul celui de-al Doilea Război,  Comunismul Internaţional trebuie să devină suficient de puternic pentru a echilibra creştinismul, care va fi apoi ingradit şi ţinut sub control, până in momentul în care vom avea nevoie de el pentru cataclismul social final. ^„3

După acest al Doilea Război Mondial, comunismul a fost făcută suficient de puternic pentru a începe preluarea guvernelor slabe. În 1945, la Conferinţa de la Potsdam dintre Truman, Churchill şi Stalin, o mare parte a Europei a fost pur şi simplu predata Rusiei şi,de cealaltă parte a lumii, urmarea războiului cu Japonia a contribuit la maturarea mareea comunismului în China.

(Cititorii care susţin că termenii nazismului şi sionismului nu erau cunoscuti în 1871, ar trebui să-si aminteasca că Illuminati au inventat ambele aceste mişcări. În plus, comunismul ca ideologie şi ca expresie inventata, provine din Franţa, din timpul revoluţiei. În 1785, Restif a inventat fraza  cu patru ani înainte ca revoluţia sa fi izbucnit. Restif şi Babeuf, la rândul lor, au fost influenţati de Rousseau – aşa cum a fost si conspiratorul cel mai cunoscut dintre ei toti, Adam Weishaupt.)

” Al Treilea Razboi Mondial trebuie să fie instigat profitând de divergenţele cauzate de “ Agentura” Illuminati, între sioniştii politici şi liderii Lumii Islamice. Războiul trebuie să fie condus în aşa fel încât islamul (Lumea arabă musulmana) şi sionismul politic (statul Israel) sa se distrugă reciproc. [1] Între timp, celelalte naţiuni, o dată in plus divizate pe această temă vor fi constrânse să lupte până la completa epuizare fizica, spirituala,  morala şi economica … Vom dezlănţui Nihilistii şi ateii şi  vom provoca un formidabil cataclism social care, prin toate grozăviile sale va arăta în mod clar naţiunilor efectul ateismului absolut, originea sălbăticiei şi a turbulenţelor cele mai sangeroase. Apoi, peste tot, cetăţenii, obligaţi să se apere împotriva minorităţii revoluţionarilor, ii vor extermina pe acei distrugători ai civilizaţiei, şi mulţimea, deziluzionata de creştinism, al cărei spirit deistic, din acel moment, va fi fără busolă sau direcţie, doritoare de un ideal, dar fără ştie încotro să-si indrepte adoraţia, va primi adevărata lumină, prin manifestarea universală a doctrinei pure a lui Lucifer, adus în cele din urmă la vedere publicului.  Această manifestare va rezulta din mişcare generală reacţionară, dupa care va urma distrugerea atât a creştinismului cât şi a ateismului, ambele cucerite şi exterminate în acelaşi timp. ^„4

De la atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, evenimentele din lume, şi în special din Orientul Mijlociu, arată o nelinişte tot mai mare şi instabilitate între  Sionismul modern şi Lumea Araba. Acest lucru este complet în conformitate cu apelul ca al Treilea Război Mondial sa fie purtat între cele două şi aliaţii ambelor părţi. Acest al Treilea Razboi Mondial nu a venit înca dar evenimentele recente ne arată că nu este departe.

Note de subsol

1. Lady Queensborough: Occult Theocracy, pp.. 208-209.

2, 3, 4. Cmdr. William Guy Carr: Quoted in Satan: Prince of This World. 

Pentru mai multe detalii despre al Treilea Razboi Mondial cititi si https://mucenicul.wordpress.com/2009/12/04/pregatirea-pentru-al-treilea-razboi-mondial-a-inceput-pe-15-august-1871/

Am scris acest articol pentru a va arata ca ceea ce am scris in cel precedent legat de aceasta tema, nu este o simpla speculatie. Celelalte doua Razboaie Mondiale s-au desfasurat exact asa cum spune Pike in aceasta asa-zisa viziune pe care a primit-o. Sigur, chiar daca a avut-o, ea n-a fost inspirata de Dumnezeu, ci de Lucifer care conduce aceasta lume, de cand oamenii L-au izgonit pe Dumnezeu din tarile, casele si sufletele lor, si al carui inchinator fervent a fost.

Chiar daca nu credeti in conspiratii, ganditi-va ce posibilitate exista, ca spusele cuiva, sa se indeplineasca exact in doua cazuri si sa nu se indeplineasca si in al treilea, mai ales cand acel cineva este Albert Pike.

Dar cine este Albert Pike? Iata aici o scurta biografie a sa:

S-a născut pe 29 decembrie 1809, în Boston şi a fost cel mai mare dintre cei şase copii ai lui Beniamin şi Sarah Andrews Pike. A studiat la Harvard, iar mai târziu a servit ca general de brigadă în Armata Confederatiei. După Războiul Civil, Pike a fost găsit vinovat de trădare şi închis, doar pentru a fi graţiat de colegul sau Francmason, preşedintele Andrew Johnson, pe 22 aprilie 1866, care s-a si întâlnit cu el a doua zi la Casa Albă. La 20 iunie 1867, oficialii  Ritului Scoţian i-au conferit lui Johnson, al 4-lea grad 32 din Francmasonerie, şi el mai târziu s-a dus la Boston să dedice un templu masonic.

 Pike a fost declarat a fi un geniu, capabil să citească şi să scrie în 16 limbi diferite, cu toate că nu se poate găsi nicaieri o înregistrare care anume au fost acestea. În plus, el este acuzat de plagiat pe scară largă, astfel încât acest lucru este privit cu rezerve. In diferitele etape ale vieţii sale a fost un poet, filozof, colonist, soldat, umanitarist şi filantrop. Un mason de grad 33, el a fost unul dintre părinţii fondatori şi şef al Ritului Scotian Antic Acceptat al Masoneriei, fiind comandantul Ducatului Francmasoneriei Nord Americane din 1859, şi a păstrat această poziţie până la moartea sa, în 1891. In 1869, he was a top leader in the Knights of the Ku Klux Klan. În 1869, el a fost un lider de top în Cavalerii Ku Klux Klan-ului.

 Pike a fost declarat a fi un satanist, care se complăcea în ocultism, şi se pare că el poseda o bratara pe care o folosea,  pentru a-l convoca pe Lucifer, cu care a avut o comunicare constantă. El a fost Marele Maestru al unui grup luciferic cunoscut sub numele de Ordinul Palladium (sau Consiliul Suveran al Inţelepciunii), care a fost fondat la Paris, în 1737. Palladism-ul a fost adus în Grecia, din Egipt, de Pitagora în secolul al cincilea şi acest cult al lui Satan a fost introdus in cercul interior al lojilor masonice. În 1801, Isaac Long, un evreu, a adus o statuie a lui Baphomet (Satana) la Charleston, Carolina de Sud, unde a contribuit la stabilirea Ritului Scotian Antic si Acceptat. Long aparent a ales Charleston-ul pentru că era situat, din punct de vedere geografic, pe paralela 33, latitudine (întâmplător, la fel este  si Bagdad-ul), iar acest consiliu este considerat a fi Maica Consiliului Suprem al tuturor Lojilor masonice ale lumii.

Pike a fost succesorul lui Long si el a schimbat numele Ordinului in Ritul Palladian Nou şi Reformat(sau Palladium Reformat). Ordinul conţine două grade:

• Adelph (sau fratele), şi
• Companion of Ulysses (or Companion of Penelope) sau Tovarasul lui Ulysses (sau Tovarasul Penelopei).

Mâna dreapta a lui Pike a fost Phileas Walder, din Elveţia, care era un fost ministru luteran, un lider masonic, ocultist şi spiritist. Pike, de asemenea, a colaborat îndeaproape cu Giusseppe Mazzini din Italia (1805-1872) care a fost un Mason grad 33, a devenit şeful Illuminati în 1834 şi care a fondat în 1860, Mafia. Împreună cu Mazzini,  cu lordul Henry Palmerston al Angliei (1784-1865, 33 grad Mason), precum şi cu Otto von Bismarck din Germania (1815-1898, 33 grad Mason), Albert Pike planuise folosirea Ritului Palladian drept umbrelă pentru un grup satanic care sa lege toate grupurile masonice împreună.

Albert Pike a murit la 2 aprilie 1891 şi a fost înmormântat în cimitirul Oak Hill, deşi cadavrul lui Pike, în prezent se află în sediul Consiliului de grad 33-al Ritului Scotian al Francmasoneriei în Washington, DC (a se vedea Înşelăciunea mortala, de Jim Shaw – fost  Mason grad 33 şi   Fost Maestru al tuturor organismelor Ritului Scotian.)