”Conspirația tăcerii” – un documentar interzis al Discovery Channel (Video)

„Conspiraţia tăcerii” este un documentar puternic și îngrijorător, dezvăluind abuzurile la nivel național asupra copiilor și cercul de pedofili, care ajunge la cele mai înalte niveluri ale guvernului. Dispunând de ajutorul îndrăznețului anchetator John DeCamp, un multi-decorat veteran al războiului din Vietnam şi senator al statului Nebraska timp de 16 ani, „conspiraţia tăcerii”, dezvăluie modul în care elementele necinstite, de la toate nivelurile guvernării, au fost implicate în abuzuri sistematice asupra copiilor şi pedofilie pentru a alimenta dorinţele de bază ale politicienilor cheie.

Bazat pe captivanta carte a lui DeCamp ”Franklin Cover-up”, documentarul „Conspiraţia tăcerii”, începe cu închiderea Uniunii Franklin de Credit Federal a Comunității din Nebraska după ce un raid al agenţiilor federale din noiembrie 1988 arăta că 40 milioane de dolari lipseau. Când legiuitorul din Nebraska a lansat o anchetă asupra acestei afaceri, ceea ce inițial arăta ca o escrocherie financiară în curând a explodat într-o poveste uluitoare despre droguri, spălare de bani și un cerc al abuzurilor asupra copilului la nivel național. Nouăsprezece luni mai târziu, investigatorul-şef al comisiei legislative a murit brusc şi violent, ca mai mult de o duzina de alte persoane legate de cazul Franklin.

Dar, de ce nu aţi auzit niciodată de Franklin Cover-up? Programat iniţial să fie difuzat în luna mai a anului 1994 pe canalul Discovery, „conspiraţia tăcerii” a fost retras în ultimul minut datorită presiunii formidabile exercitată de politicienii de top. Unii oameni foarte puternici, nu au vrut ca voi să vă uitați la acest documentar.

O copie a acestei casete video i-a fost furnizată sub anonimat fostului senator și avocat al statului Nebraska John DeCamp, care la rândul său a pus-o la dispoziţia pensionatului agent FBI, Ted L. Gunderson. Chiar dacă calitatea înregistrării video nu este de foarte mare clasă, această bandă este un blockbuster în ceea ce privește revelațiile făcute de către participanţii implicaţi.

NOTĂ; Acest film a trebuit să fie reasamblat din fragmentele VHS rămase după efortul uriaș depus pentru blocarea difuzării filmului şi distrugerea tuturor copiilor existente. Efortul celorlalți a fost depus pentru a-l readuce la originala şi completa versiune „menită să fie difuzată”.

O lecţie pe care încă n-am învăţat-o deşi istoria ne-a demonstrat-o din plin: românii n-au avut şi nici nu o să aibă vreodată prieteni. Trist dar adevărat!

Răsfoind Internetul am dat de-o carte pe care foarte mulți o recomandă cu multă căldură , iar autorului ei i se aduc multe osanale. Cum în timp am învățat că nici o carte excepțională ( la fel și despre filme, etc.) nu apare fără să aibă girul celor care fac legea în lume, am deprins un prost obicei, și anume, de a afla ce hram poartă autorul și cui folosește lucrarea respectivă. Așa că, m-am apucat de vânat date despre domnul Larry Lee Watts( adevărul este că n-am găsit prea multe) și despre locurile pe unde a lucrat și pe care le numește în biografia sa de pe site-ul http://larrylwatts.com/Larry_L_Watts_biography.php. , destul de succint. Mi-a atras atenția in mod deosebit Rand Corporation, unde Larry Watts a lucrat între 1985-1990 și mai ales pasajul:” În mod ironic, cu mai puţin de o lună mai devreme și-a  prezentat cel de al doilea proiect al unui raport RAND privind motivele pentru care regimul lui Ceauşescu era puţin probabil că va rezista iernii (România 1944-1989: insecuritate, Naţionalism şi Delegitimizare, 27 noiembrie 1989, nepublicat) – ” și faptul că : ” La fel de ironic, 1989 a fost singurul an, începând din 1981, când Larry nu a vizitat România. În timp ce vedea revoluţia la televizor, împreună cu restul lumii, el a primit un telefon de la fostul profesor universitar de la Princeton, Dr. Allen Kassof, director al IREX, care-i cerea să coordoneze noul birou comun din Bucuresti,  împreună cu Academia Română de Ştiinţe. ” Măi să fie, ce coincidență. Asta a fost mai tare ca Nostradamus, că nici nu terminase bine de scris și Ceaușescu deja era terminat. Unde mai pui că nici nu fusese în Romania, ca să știe că Secu și KGB-ul (&CIA) bătuseră deja palma și Brașovul avea tremurici. Măi să fie, mi-am spus, ăștia de la RAND se vede treaba că angajează alde Vanga&Co. și se ocupă de previziuni care se îndeplinesc, ca prin farmec. Așa că, l-am lăsat pe nenea Larry și m-am apucat să caut informații despre RAND.

Mult mister şi multe teorii conspirative se agită în jurul RAND Corporation, RAND centre pentru „Cercetare și Dezvoltare”. Aceasta a fost iniţial fondată de mai mulţi lideri luminați ai Forţelor Aeriene din Statele Unite, generalul Arnold Hap şi General LeMay Curtis, în colaborare cu oameni de ştiinţă şi ingineri din lumea civilă. Ea a luat ființă în 1945, după încheierea celui de-al doilea război mondial, atunci când Arnold, LeMay şi Franklin R. Collbohm (care a lucrat pentru Douglas Aircraft), făcut din ea o subdiviziune a Douglas Aircraft.

Aceşti oameni au fost toți strâns implicați în campaniile aeriene care au fost factorii decisivi în cel de- al doilea război mondial. Arnold şi LeMay au fost susţinători puternici ai bombardamentului strategic. Multe dintre invenţiile care au asigurat SUA superioritatea covârşitoare între puterile Axei s-au datorat capaciții rapide a Statelor Unite de a -și forța oamenii săi de ştiinţă şi inginerii să creeze noi arme şi alte componente hardware militare. Inovaţiile din timpul celui de-al doilea război mondial au inclus radarele, site-uri bomba, tehnica rachetelor teleghidate (luata de la germani) şi cea mai impresionantă, bomba atomică, printre alte nenumărate invenții. Generalul Arnold, în special, a realizat că, pentru ca Statele Unite să poată sta in continuare în faţa potenţialilor inamici, relaţiile puternice din timpul războiului care s-au creat între militari, oameni de ştiinţă, ingineri şi industrie trebuie să continue.

Pentru a facilita această legătura,  RAND Corporation a fost înfiinţată pentru a fi un think tank de investigare a armelor, tacticilor şi a diferitelor idei care ar putea face armata SUA, în special Forţele Aeriene, în mod constant, cele mai eficiente din lume.

RAND a fost iniţial adăpostită într-o uzină a Douglas din Santa Monica, şi atribuțiile acesteia au fost găsirea posibilităților de fezabilitate şi de lansare a unui satelit. Multe dintre proiectele sale timpurii au fost exerciţii de aplicare a tehnologiilor cunoscute. Dar în curând RAND se va implica în „teoria ştiinţifică şi structura” 1 . In 1948 Rand a fost încorporată şi a devenit o entitate separată a Douglas Aircraft.

Pe parcursul acestor ani, cu influx de bani de la Forţele Aeriene şi finanţare de la Fundaţia Ford, RAND a crescut furtunos. Ea a colectat unele dintre mințile cele mai luminate, atrase de etica colegială de lucru şi de reputaţia sa ca angajator  al „celor mai buni şi mai străluciţi”. Structura sa i-a permis să aibă o vedere dezinteresată asupra problemelor cu care se confruntă Statele Unite, folosind o tehnica care a ajuns să fie cunoscută sub numele de analiza sistemelor. Cu toate acestea, unii din cadrul organizaţiei se temeau că factorul uman era ignorat. Astfel, diversele departamente au fost înfiinţate într-un mediu de tip campus care a inclus studii în ştiinţele sociale, care s-au afundat în domeniul destul de vag al comportamentului uman.

După ce a devenit o corporaţie non-profit, RAND inceput să-și extindă contactele şi influenţa. În curând ânsă ei vor prelua contracte nu doar de la Forţelor Aeriene, ajungând în cele din urmă să influenţeze și domeniul politicii externe.

RAND Corporation a fost destinată să joace un rol important în formularea politicilor şi strategiilor SUA  în „războiului rece” cu Uniunea Sovietică. Specialiştii RAND au utilizat idei generate de teoria jocului pentru a înţelege modul în care sovieticii ar raspunde la un atac nuclear, precum şi posibilitatea că sovieticii ar putea lovi primii Statele Unite.

Printr-un proces numit Sisteme de Analiza a cifrelor RAND ar ajuta Air Force să dezvolte strategii, tactici şi platforme de arme pentru a se ocupa de problema nucleară la un nivel mult mai practic.

Între timp, în alte departamente ale RAND, computere timpurii au fost construite, iar primul model pentru internet a fost creat de Paul Baran ca o modalitate de a ţine bazele de rachete informate în cazul unui atac nuclear care ar distruge majoritatea comunicaţiilor electronice. El a conceput pentru trimiterea mesajelor pachete în format digital. În acelaşi timp, un om de stiinta britanic, Donald Davies a venit cu idei similare. Ideea a fost folosită pentru a crea ARPANET, care s-a transforma într-o zi în internet.

Pe langa consilierea Forţelor Aeriene şi a Guvernului SUA privind chestiunile de politică legate de conflictul nuclear cu sovieticii, angajaţii RAND au început să se implice în politica prezidenţială. Mulţi de la RAND nu au fost mulţumiţi de modul în care administraţia Eisenhower a manipulat aşa-numitul decalaj al rachetelor. Oamenii de la RAND insistau asupra faptului că sovieticii aveau peste 500 de rachetele balistice intercontinentale, în timp ce surse din cadrul CIA şi fotografii de la avioanele de spionaj  arătau că sovieticii nu aveau mai mult de 50. Unii membri ai RAND au alimentat cu informaţii Campania Kennedy subliniind cifra 500 rachete (care s-au dovedit mult excesivă – au existat doar 4 2 ). Kennedy a folosit aceste cifre false în discursurile sale pentru a deplânge politicile de administrare cu privire la o acumulare lentă de rachete în inventarul SUA. Eisenhower nu i-a putut răspunde în mod deschis lui Kennedy pentru că el nu a vrut sa-și compromită sursele sale de informaţii. 3 Celebra avertizare a lui Eisenhower despre complexul militar-industrial s-a spus că a rezultat din acest dezacord cu oamenii de la RAND.

Pe masura ce oamenii de la RAND au început pentru a obţine poziţii de putere în departamentul de Apărare Kennedy, au început să schimbe faţa armatei. Analiza Sistemelor a devenit limba corpului de ofiţeri. Efectul asupra razei lungi de planificare a fost, de asemenea, crucial. Iniţial, în 1961, persoane ale RAND din cadrul Departamentului de Apărare au venit cu un plan numit SIOP-62, care ar fi dezlănţuit întregul arsenal nuclear american în caz de provocare. Rezultatul ar fi fost distrugerea a jumătate din populaţia planetei. William Kaufmann, un analist RAND a prezentat la departamentul Apărării un concept numit counterforce, sau un al doilea atac, care ar fi un atac al forţele nucleare reziduale dacă Statele Unite ar fi atacate primele. Acest lucru ar fi creat o descurajare a sovieticilor, fie de a folosi în primul rând forţa nucleară fie de a invada Europa de Vest. Această a doua capacitate de atac ar reduce considerabil probabilitatea ca SIOP-62 să  trebuiască vreodată să fie pus în aplicare.

Astfel, arsenalele nucleare uriaşe deţinute de către cele două superputeri  au exclus destul de mult conflictul direct între super- puteri. Europa Centrală a devenit un impas de-a lungul „cortinei de fier” (de asemenea, în mare parte datorită posibilităţilor de schimb nuclear). Cu toate acestea, în „Lumea a treia” Statele Unite şi Uniunea Sovietică ar fi putut avea conflict fără a provoca un coșmar nuclear, şi aşa au și făcut. Prima mare sfadă a avut loc în Coreea, apoi în Cuba şi apoi în Vietnam. Până la momentul în care războiul din Vietnam (al doilea război Johnson) a început să escaladeze, Rand Corporation a fost profund integrată în cadrul Departamentului Apărării şi a obținut o influenţă mai mare la NASA, precum şi în politica externă. Contractele de la Air Force erau în scădere, dar în creștere în alte domenii.

De asemenea, la acest moment oamenii din domeniul ştiinţelor sociale şi departamentele din cadrul RAND au devenit chiar mai importante. Destul de interesant, acest lucru a constituit o tendinţă în RAND, la început fiind dominată de fizicienii și matematicienii de atunci, apoi de economişti, şi în cele din urmă de către oamenii de la ştiinţe sociale. Cu toate acestea, toate disciplinele au lucrat împreună. Având în vedere că problema din Vietnam a continuat să crească, RAND și-a petrecut mult timp lucrând la proiecte care s-au concentrat pe războaie mici şi insurgențe. Acest lucru a implicat adânc RAND-ul în războiul din Vietnam, dar concentrarea Administraţiei Johnson atât pe arme cât şi pe unt a fost catalizatorul care a început să scoată RAND-ul în afara contractelor exclusiv militare.

La sfarsitul anilor 1960 Primarul New York-ului era John Lindsay. RAND a fost angajată de către oraş pentru a ajuta la rezolvarea unor probleme sociale care erau endemice. RAND a venit cu soluții de control pentru chirie, retehnologizare şi curăţare a departamentului de poliţie şi restructurarea departamentului de pompieri. Cu toate acestea, cele mai multe dintre ideile generate au fost puse în aplicare de stânga, din cauza ciorovăielii politice. Când Lindsay a fost înlocuit ca primar, RAND și-a pierdut finanţarea din oraş.

Cu toate acestea, RAND a început să se afunde în problemele sociale, inclusiv educaţie, şi chiar şi în cele de îngrijire a sănătăţii. La acest moment Think Tank-ul construia cladirea propriei şcoli postuniversitare prin care va influenţa figuri luminoase din conducerea politică precum  Secretarul de Stat Condoleeza Rice , Paul Wolfowitz, secretarul apărării Donald Rumsfeld şi pe autorul  „Sfârşitul-ui istoriei”, Francis Fukuyama .

RAND a jucat un rol important în căderea Uniunii Sovietice. S-a început cu un grup de „neo-conservatori”, care s-au întâlnit în Washington DC şi au format „Comitetul pentru pericolul prezent”. Această comisie a venit cu ideea că o cursă a înarmărilor în care Uniunea Sovietică nu ar fi putut ţine pasul ar distruge în cele din urmă spatele economic al comunismului. Această idee în cele din urmă a dat un rezultat paşnic unui război rece de lungă durată, în cele din urmă culminând cu dărâmarea Zidului Berlinului în 1989 şi colapsul final al guvernului sovietic în 1991.

Revoluţia în afaceri militare (RMA) a fost o altă idee care a venit de la RAND. RMA se bazează pe ipoteza cum că există anumite evoluţii în istorie şi tehnologie care permit unei naţiuni să le domine pe toate celelalte din punct de vedere militar pentru o perioadă lungă de timp. Un exemplu ar fi dezvoltarea fierului pentru arme. La fel și crearea prafului de puşcă precum şi a sistemelor GPS care permit acuratețe armamentului. Ideea a fost de a utiliza inteligent avansurile în tactici şi arme, astfel ca războaiele să poată  fi purtate rapid şi aproape fara durere (cel puţin pentru câştigător şi chiar, oarecum, de către cel care pierde).

Doctrina AMR a permis Statelor Unite să măture forţele irakiene în războiul din Irak .

RAND are încă de lucru considerabil pentru guvern şi exercită în continuare o mare influenţă atât în ​​sfera militară cât şi civilă.

Ingrijirea sănătăţii a fost doar inceputul expansiunii RAND-lui în ştiinţele sociale. Deşi 50 la sută din bugetul curent 223 milioane dolari  încă provine din fonduri federale, o mare parte din el merge spre cercetarea non-apărare. Think-tank-ul are în prezent aproape 1.000 de cercetători, care îşi petrec timpul analizând totul, de la energie regenerabilă şi obezitate la uragane şi conflictul israelo-palestinian. Globalizarea, de asemenea, a deschis posibilităţi organizaţiei. În plus faţă de cele cinci centre care se ocupă cu problemele sociale şi de politică economică, precum şi cinci centre care se concentrează pe afacerile internaţionale, RAND are o organizaţie afiliată în Europa şi o voce proeminentă în politca Orientului Mijlociu. De reținut, în special, că RAND Qatar Policy Institute lucrează la reconfigurarea întregului sistem de învăţământ al emiratului.

Desigur, că RAND nu şi-a abandonat exact serviciul care i-a pus pâinea pe masă. Organizaţia a obținut trei fonduri federale de cercetare şi centre de dezvoltare care se concentrează asupra securităţii naţionale. La urma urmei, RAND a stabilit disciplina de studiu al terorismului în anii 1970, cu mult înainte ca Organizaţiei Naţiunilor Unite, să fi avut măcar o definiţie în lucru pentru acest cuvânt. Astăzi, baza de date privind cronologia terorismului aparținînd RAND, care a catalogat toate actele de terorism din 1968 până în prezent, a devenit un instrument extrem de important pentru instituțiile militare şi guvernamentale. Este logic că, în aceste vremuri, președinteleSUA va acorda o atenţie sporită think tank-ului. De asemenea. Barack Obama a cercetat cu un interes deosebit studiul RAND privind stress-ul post-traumatic la soldaţii care se întorc din Irak. Cu alte cuvinte, RAND are deja urechea care să o asculte.

Aceasta este harta cu legăturile RAND Corporation. Liniile continue reprezintă conexiuni actuale, cele punctate reprezintă foste conexiuni. De asemenea, puteți vedea și harta interactivă, unde făcând dublu-click pe casetele albastre, vezi vedea cine sunt cei 38 de foști și actuali membri din administrația RAND, precum și subcontractorii armatei cu care are legături .

Acum că m-am lămurit că RAND este cea care răstoarnă guverne prin lume, care pornește războaie,  care reconfigurează sisteme economice și societăți civile, toate la modul ” teoretic” desigur, post să dorm mult mai bine noaptea.

Cui folosește însă cartea? Românilor, bineînțeles, că doar despre istoria lor ” neștiută” se vorbește în volumul ” Fereşte-mă, Doamne, de prieteni! Războiul clandestin al blocului sovietic cu România”. ( Nu vă lăsați induși în eroare de traducerea în română a titlului, fiindcă cel original nu conține cuvântul ” Doamne”.) Extraordinar!!! Trebuia să vină un american să ne spună că rușii au dus un război clandestin împotriva noastră, că altfel noi nici nu știam. Mărturisesc că n-am citit cartea, doar acele fragmente pe care le-am găsit pe ici pe colo și câteva opinii ale unora cu privire la conținutul ei. Sunt demascați la greu ruși, francezi, unguri, nemți și români, care ” și-au dat mână cu mână ” ca să distrugă România (de parcă noi nici n-am fi știut asta). Din fericire atât pentru noi, cât și pentru ei, americanii n-au avut nici un amestec, nici măcar în lovitura de stat din 1989.( vorba aceea” usturoi n-au mâncat, gura nu le miroase”). Cam așa arată o istorie scrisă de învingători. Nu contest că materialel și faptele prezentate în carte nu sunt reale. Dar sunt doar o parte din adevăr, cealaltă parte nu știu când va fi dezvăluită și de către cine. Cred că orice român care a trăit în timpul regimului comunist cunoaște o mare parte din ceea ce scrie în această carte, mai ales dacă au avut bunici sau străbunici supraviețuitori ai celui de-al doilea război mondial sau dacă au fost curioși și au citit cărti editate inainte de instaurarea deplină a regimului comunist. Din nou, americanii, un popor fără istorie și tradiții,  vin să ne predea propria noastră istorie, abordată prin prisma lor.  Si din nou românii cască gura și pun botul la ” binefacerile” lor.Chiar și cei care au trecut, ca gâsca prin apă, prin școală ar trebui să-și amintească, din puținul care se mai scrie prin cărțile de istorie despre traci și geto-daci, că poporul care a trăit pe aceste meleaguri, n-a avut niciodată prieteni, ci doar dușmani care au râvnit la bogățiile țării. In timp, dușmanii n-au dispărut, ba dimpotrivă, celor vechi li s-au alăturat alții. De ce nu le spune Larry Watts americanilor adevărul despre istoria lor, despre cum au măcelărit populația băștinașă indiană iar acum au tupeul să mai și sărbatorească acel măcel prin Thank’s  Giving Day.  De ce nu le spune că Eisenhower , în ciuda faptului că a ştiut cu două zile înainte de atacul de la Pearl Harbour, a lăsat ca acesta să aibă loc, doar pentru a putea lansa operaţiunea Enola Gay care a dezlănţuit iadul asupra Japoniei? De ce nu le spune adevărul despre 9/ 11? De ce trebuia să apară cartea în acest an şi cu atâta fast şi tam-tam în toate oraşele mari ale ţării? Pentru ca planul NATO, cu baza şi cu scutul în România, să nu întâmpine nici un fel de obiecţii, că deh, doar americanii ne vor doar binele, nu ca ruşii care ne+au lucrat pe la spate. Nici unii, nici alţii nu ne vor binele, doar căile lor de acţiune sunt diferite. Românii nu i-au considerat niciodată pe ruşi, prieteni, şi chiar şi Ceauşescu a arătat asta când nu s-a mai ploconit în faţa lor, ceea ce i-a adus şi sfârşitul, dar cu acord american. Pe  americani însă, i-au şteptat zeci de ani, cu dragoste şi cu speranţa că le va aduce bunăstare şi fericire, aşa cum văzuseră ei prin filme. Din fericire pentru ei, bunicii noştri au murit fără a vedea ce înseamnă ” binecuvântarea ” americănească şi democraţia pe care vor ei s-o impună cu de-a sila. Din nefericire noi trebuie să suportăm urmările tuturor acestor „binefaceri” şi chiar să le acceptăm, la asta contribuind şi mulţi dintre conaţionalii noştri, care joacă rolul de persoane bine intenţionate şi cu mult discernământ în a indica ce trebuie să citim, să spunem sau să ne însuşim, cu privire la istoria noastră.

Fereşte-mă, Doamne, de prieteni ca Larry Watts că de duşmani mă feresc eu!

1.2.3.Soldaţii Raţiunii, de Alex Abella, Harcourt, 2008,p.23, p165, p.133.

Un raport al ONU dovedește cum NATO și SUA au mințit cu privire la Libia și Gaddafi

Înainte ca NATO şi SUA să înceapă bombardarea Libiei, Organizaţia Naţiunilor Unite se pregătea să-i confere un premiu colonelului Muammar Gaddafi, şi Jamahiryei Libiene, pentru realizările sale în domeniul drepturilor omului. Ai dreptate – acelaşi om, colonelul Muammar Gaddafi, despre care NATO şi Statele Unite ne-au spus luni de zile că este un „dictator brutal,” a fost ales să i se acorde un premiu pentru situaţia drepturilor omului în Libia. Cât de ciudat este faptul că Organizaţia Naţiunilor Unite a ales să confere un premiu pentru drepturile omului unui „dictator brutal”, la sfârşitul lunii martie.

Deci, eu pun o întrebare: Cine este acest „dictator brutal” căruia Adunarea Generală a Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului era pregătită să-i confere un premiu pentru drepturile omului, undeva la sfarsitul lunii martie? Au vrut să ne facă să credem că ei ştiau că el era un „dictator brutal”, dar că au decis totuși să-i dea un premiu pentru drepturile omului?! Uluitor! Uluitoare minciunile care ni se spun de către mass-media, NATO şi guvernul Statelor Unite. Absolut uluitor! Nu este surprinzător, dar este uluitor! Dar mai uimitor totuşi, este faptul că, de fiecare dată după un timp, o mare parte din publicul american ( și nu numai) – fără îndoială – crede fiecare cuvânt care vine de la „ştirile” mass-mediei.

Merită să fie citate câteva din următoarele Exemple din raportul Adunării Generale:

„Mai multe delegaţii au remarcat, de asemenea, cu admirație angajamentul ţării faţă de respectarea drepturilor omului la fața locului. Declaraţiile suplimentare, care nu au putut fi oferite în cursul dialogului interactiv, din cauza constrângerilor de timp, vor fi postate pe site-ul opiniilor universale periodice atunci când vor fi disponibile.. ”

Într-o notă de subsol a acestui raport, există o listă de ţări care l-au lăudat pe colonelul Gaddafi şi  Jamahirya Libiană  ( statul maselor populare), în sprijinul deciziei Adunării Generale a Consiliului pentru Drepturile Omului de a conferi acest premiu colonelului Gaddafi. Voi prezenta pur şi simplu lista. Cititorul se poate uita la listă şi să-și formeze propria-i opinie în ceea ce priveşte nivelul de credibilitate, sau credibilitatea percepută, a ţărilor enumerate :

Danemarca, China, Italia, Ţările de Jos, Mauritania, Slovenia, Nicaragua, Federaţia Rusă, Spania, Indonezia, Suedia, Norvegia, Ecuador, Ungaria, Africa de Sud, Filipine, Maldive, Chile, Singapore, Germania, Australia, Kazahstan, Letonia , Angola, Nigeria, Congo, Burundi, Zambia, Rwanda, Burkina Faso, Senegal, Coasta de Fildeş, Djibouti, Zimbabwe.

Dacă aţi fost cât de cât atenţi la stiri, veti observa ca, câteva dintre ţările menţionate mai sus ( cele bolduite de mine-n.m) au cotit-o brusc şi au decis să înceapă sprijinirea NATO şi  a SUA în războiul lor de agresiune. De ce? Pentru ce altceva!? Pentru Bani. Aceasta este întotdeauna linia finală, şi nu există nici o îndoială că acest fapt va fi expus, la un moment dat în viitor, aşa cum au fost expuse și minciunile pe care guvernul american le-a spus cetăţenilor săi, şi lumii, despre „armele de distrugere în masă” din Irak. Şi aceste ţări au fost atât de aproape de a-i darui un premiu colonelului Gaddafi, pentru drepturile omului, după ce au studiat cu atenţie societatea libiană. Deci, cum rămâne cu „dictatorul brutal?” Probabil că un prieten de-al meu mi-ar spune TACI ȘI PAȘTE ÎN CONTINUARE!

Deci, ma intreb: pe cine  să credem? Mass-media, care ne-a spus luni de zile că colonelul Gaddafi este „un dictator brutal.” Sau să credem acest raport al Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite din 04 ianuarie 2011? In nici un caz nu încerc să „binecuvântez” ONU, care are defectele sale (la care noi toţi am fost martori). Deși de multe ori am criticat această organizație am învăţat că ONU, în ciuda defectelor sale, este capabilă să facă și unele lucruri foarte bune, așa cum au făcut și cu rapoartele despre vinovăția Israelului, cu care doar SUA nu a fost de acord.

Repet: Acest premiu a fost programat să-i fie dat colonelului Gaddafi la sfârşitul lunii martie. Următorul lucru pe care îl ştim, este că Libia a fost bombardată.

Deci, dacă vei auzi că ţara ta va fi premiată în curând, de către Organizaţia Naţiunilor Unite, pentru drepturile omului, ia-o la goană și fugi cât vezi cu ochii! Pentru ca ești pe cale să fi bombardat!

Vă rog să citiţi raportul sesiunii a 16-a al Consiliului Adunării Generale a ONU pentru Drepturile Omului: http://www2.ohchr.org/english/bodies/hrcouncil/docs/16session/A-HRC-16-15.pdf

De ce Occidentul dorește căderea lui Gaddafi? Actualizare:Video

O analiza de Jean-Paul Pougala africanii ar trebui să se gândească la motivele reale pentru care ţările occidentale sunt război cu Libia, scrie Jean-Paul Pougala, într-o analiză care urmărește rolul ţărilor în modelarea Uniunii Africane şi dezvoltării continentului.

A fost Libia lui Gaddafi care a oferit întregii Africi prima sa revoluţie în timpurile moderne – o schimbare a întregului continent prin telefon, radio-televiziune, şi mai multe alte aplicaţii tehnologice, cum ar fi telemedicina şi învăţământul la distanţă. Şi datorită punții radio WMAX, o conexiune low cost a fost pusă la dispoziţie depe întregul continent, inclusiv în zonele rurale.

Totul a început în 1992, când 45 de naţiuni africane au stabilit RASCOM (Regional African Satellite Communication Organization), astfel încât Africa să aibă satelit propriu şi reducă costurile comunicării pe continent. A existat o vreme când apelurile telefonice către şi din Africa au fost cele mai scumpe din lume, din cauza unei taxe anuale de 500 milioane USD băgați în buzunar de către Europa pentru utilizarea sateliţilor săi cum ar fi Intelsat pentru convorbiri telefonice, inclusiv convorbirile din aceeaşi ţară.

Satelitul african implementat odinioară a costat , și doar o singură dată, 400 milioane de dolari SUA şi continentul nu a mai trebuit să plătească un contract de leasing de 500 de milioane USD anual. Ce bancher nu ar finanţa un astfel de proiect? Dar  rămânea o altă problemă – cum puteau sclavii, care doreau să se elibereze de exploatarea șefului lor să ceară ajutorul șefului pentru a-și obține libertatea? Deloc surprinzator, Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional, Statele Unite ale Americii, Europa au făcut doar promisiuni vagi timp de 14 ani. Gaddafi a pus capăt acestor inutile promisiuni ale „binefăcătorilor”  din vest cu dobanzile lor exorbitante. Capul libian a pus  300 milioane de USD pe masă, Banca Africană de Dezvoltare a adăugat încă 50 milioane USD  şi  Banca de Dezvoltare a  Africii de Vest încă 27 milioane USD – şi așa Africa a avut primul său satelit de comunicaţii la data de 26 decembrie 2007.

China şi Rusia i-au susținut şi și-au împărtăşit tehnologia lor cu ei ajutând la lansarea sateliţilor pentru Africa de Sud, Nigeria, Angola  și Algeria şi un al doilea satelit african a fost lansat în iulie 2010. Primul satelit construit in totalitate din materiale indigene şi fabricat pe teritoriul african, in Algeria, este prevăzut pentru anul 2020. Acest satelit este proiectat la concurenţă cu cele mai bune din lume, dar cu un cost de zece ori mai mic, o adevarată provocare.

Acesta este modul în care un gest simbolic de numai 300 milioane USD a schimbat viaţa unui întreg continent. Libia lui Gaddafi a costat însă Occidentul, nu doar privîndu-l de 500 milioane USD pe an, dar și de miliardele de dolari din datorii şi dobânzi,pe care împrumutul iniţial le-ar fi generat pentru anii următori şi într-o manieră exponenţială, contribuind astfel la menținerea sistemului ocult, în scopul de a jefui continentul.

Fondul Monetar African, Banca Centrală Africană, Banca Africană de Investiţii

Cele 30 de miliarde de dolari SUA îngheţate de către domnul Obama aparţin Băncii Centrale Libiene şi au fost alocate ca și contribuţie libiană la trei proiecte-cheie care ar adăuga ultimele retuşuri federaţiei africane -1. Banca Africană de Investiţii din Syrte, Libia, 2. înfiinţarea în 2011 a Fondului MonetarAfrican cu sediul în Yaounde, cu un capital inițial de 42 miliarde USD şi3.  Banca Centrală Africană cu sediul la Abuja, în Nigeria, care atunci când ar începe tipărirea banilor in Africa va suna clopotul de deces pentru francul CFA( francul central african) prin care Parisul a fost în măsură să mai manipuleze unele ţări din Africa în ultimii cincizeci de ani. Este uşor de înţeles mânia francezilor împotriva lui Gaddafi.

Fondul African Monetar este de aşteptat să înlocuiască în totalitate activităţile din Africa ale Fondului Monetar Internaţional, care, cu numai  25 miliarde de dolari USD, a fost capabil să aducă un întreg continent în genunchi şi să-l facă să înghită privatizări discutabile  forţând ţările africane să treacă de la monopolul public la monopolurile private. Nu a fost o surpriză faptul că atunci, pe 16-17 Decembrie 2010, africanii au respins în unanimitate ţările occidentale  care încearcau să adere la Fondul Monetar African, declarând că acesta era deschis doar pentru naţiunile africane.

Este tot mai evident că după Libia, coaliţia de vest va vâna Algeria, pentru că în afară de resursele sale uriaşe de energie, țara are rezerve în numerar de aproximativ 150 de miliarde. Acesta este nada care atrage ţările ce bombardează Libia şi toate au un lucru in comun – ele sunt în practic în stare de faliment. Numai Statele Unite ale Americii, are o datorie de eşalonat de 14, 000 miliarde de USD, Franţa, Marea Britanie şi Italia au fiecare un deficit public de 2.000 miliarde dolari SUA, pe când  datoria publică a celor 46 de țări africane la un loc însumează mai putin de 400 miliarde  USD.

Incitarea la false războaie  în Africa, în speranţa că acest lucru va revitaliza economiile lor care se scufunda tot mai mult în rahat va grăbi în cele din urmă declinul Vestului, care de fapt a început în 1884, în timpulnotoriei Conferinţe de la Berlin.Eeste ceea ce economistul american Adam Smith a prezis în 1865, când el l-a sustinut public pe Abraham Lincoln pentru abolirea sclaviei, „economia oricărei ţări care se bazează pe sclavia negrilor este destinată să coboare în iad în ziua când aceste ţări se trezesc”.

UNITATEA Regională un OBSTACOL la crearea Statelor Unite ale AFRICII

Pentru a destabiliza şi distruge Uniunea Africană, care a fost o schimbare a direcţiei periculoasă (pentru vest)  și a o îndruma spre  Statele Unite ale Africii sub mâna călăuzitoare a Gaddafi, Uniunea Europeană a încercat mai întâi, fără succes, să creeze Uniunea pentru Mediterana (UPM). Africa de Nord într-un fel ar fi trebuit să fie tăiată de restul Africii, folosind clișee rasiste vechi  și obosite, din secolele 18 si 19, care susţineau că africanii de origine arabă au fost mai evoluați şi mai civilizați decât restul continentului. Acest lucru nu a reuşit deoarece Gaddafi a refuzat ” să pună botul”. El a înţeles imediat ce joc se făcea atunci când numai un număr restrâns de ţări africane au fost invitate să se alăture grupului mediteranean fără a informa Uniunea Africană, dar fiind invitate toate cele 27 de țări membre ale Uniunii Europene.

Fără  forţa motrice din spatele Federaţiei Africane ( Gaddafi-n.m), UPM a eșuat  înainte de a începe, abia născută cu Sarkozy în calitate de preşedinte şi Mubarak ca vicepreşedinte. Ministrul francez de externe, Alain Juppé încearcă acum să relanseze ideea, bancară fără îndoială, cu privire la căderea lui Gaddafi. Ce liderii africani nu reuşesc să înţeleagă este faptul că, atâta timp cât Uniunea Europeană continuă să finanțeze Uniunea Africană, status quo-ul va rămâne, pentru că nu există o independenţă reală. Acesta este motivul pentru care Uniunea Europeană a încurajat şi finanţat grupările regionale în Africa.

Este evident că Comunitatea  Economică a Africii de Vest  (ECOWAS), care are o ambasadă la Bruxelles şi depinde în cea mai mare parte din fondurile sale de Uniunea Europeană, este un adversar gălăgios al Federaţiei Africane. De aceea, Lincoln a luptat în războiul american de secesiune, deoarece în momentul când un grup de ţări se reunesc într-o organizaţie politică regională, aceasta slăbeşte grupul principal. Asta este ceea ce Europa a vrut şi africanii nu au înţeles planul lor de joc, creând o multitudine de grupări regionale, COMESA, UDEAC, SADC, şi Maghrebul  Mare  care nu a vazut niciodata lumina zilei datorita  faptului că Gaddafi a înţeles ce se întâmplă.

Gaddafi, Africanul  care a curăţat continentul de  umilința apartheid-ului

Pentru majoritatea africanilor, Gaddafi este un om generos, un umanist, cunoscut pentru sprijinul dezinteresat acordat în lupta împotriva regimului rasist din Africa de Sud. Dacă ar fi fost un egoist, el nu ar fi riscat mânia Occidentului pentru a ajuta ANC(Congresul Național African) atât militar cât şi financiar, în lupta împotriva apartheidului. Acesta a fost motivul pentru care Mandela, la scurt timp după eliberarea sa după cei 27 de ani de închisoare, a decis să rupă embargoul ONU şi a călătorit în Libia, la 23 octombrie 1997. Timp de cinci ani lungi, nici un avion ateriza în Libia, din cauza embargoului. Era necesar să iei un avion către oraşul tunisian  Jerba şi să continui pe cale rutieră timp de cinci ore pentru a ajunge la Ben Gardane, să treci frontiera şi să continui pe un drum pustiu timp de alte  trei ore înainte de a ajunge la Tripoli. Altă soluţie era să treci prin Malta, şi să iei un feribot de noapte sau niște bărci prost întreținute, până la coasta Libiei. O călătorie infernală pentru un popor întreg, pur şi simplu doar pentru a pedepsi un singur om.

Mandela nu s-a sfiit să spună pe șleau  ceea ce gândea atunci când fostul preşedinte american Bill Clinton a declarat ca vizita a fost una „nedorită”  – „Nici o țara nu poate pretinde să fie poliţistul lumii şi nici un stat nu poate dicta altui stat ceea ce ar trebui să facă„. El a adăugat – „Cei care până ieri au fost prietenii duşmanilor noştri au astăzi  nerușinarea să-mi spună să nu-l vizitez pe  fratele meu Gaddafi, aceștia ne consiliază să fim nerecunoscători şi să îi uităm pe prietenii noștri din trecut.

Într-adevăr, Occidentul încă îi consideră pe rasiştii din Africa de Sud drept fraţii lor care aveau nevoie să fie protejați. De aceea, membrii ANC, inclusiv Nelson Mandela, au fost considerați a fi terorişti periculoși. De abia la 2 iulie 2008, Congresul SUA a votat în cele din urmă o lege prin care elimina numele lui Nelson Mandela şi a tovarăşilor săi din ANC de pe lista lor neagră, nu pentru că și-au dat seama cât de aiurea era lista, ci pentru că au vrut să marcheze aniversarea celor 90 ani a lui Mandela . Dacă Occidentului i-a părut cu adevărat rău pentru sprijinul acordat în trecut duşmanilor lui Mandela şi dacă au fost într-adevăr sinceri atunci când aceștia au botezat străzi şi locuricu numele lui, cum pot continua să ducă război împotriva persoanei lui Gaddafi, care i-a ajutat pe Mandela şi pe poporul său să fie victorioși?

Sunt cei care doresc să exporte DEMOCRATIA ei înșiși  Democrați?

Și dacă Libia lui Gaddafi au fost mult mai democratică decât Statele Unite ale Americii, Franţa, Marea Britanie şi alte ţări aflate acum în război ca să exporte democraţia în Libia? La 19 martie 2003, preşedintele George Bush a început bombardarea Irakului, sub pretextul de a aduce democraţia. La data de 19 martie 2011, exact opt ​​ani mai târziu, a fost rândul preşedintelui francez să aducă ploaia de bombe peste Libia, din nou susţinându-se că este pentru a aduce democraţia. Câștigătorul Premiului Nobel pentru Pace şi preşedintele american Obama a spus că dezlănţuirea rachetelor de croazieră de pe submarine este pentru a-l elimina pe dictator şi pentru a  introduce democraţia.

Întrebarea pe care oricine, chiar si cu o inteligenta minimă,o poate pune fără a avea nevoie de ajutor este urmatoarea: sunt ţări ca Franţa, Anglia, SUA, Italia, Norvegia, Danemarca, Polonia, care-și apără dreptul de a bombarda Libia, care se auto-proclama state democratice, cu adevărat democratice ? Dacă da, sunt ele mai democratice decât Libia luiGaddafi? Răspunsul, de fapt, este un răsunător NU, pentru simplul motiv că democraţia pur şi simplu nu există. Acest răspuns nu este unul cu caracter personal, ci un citat al cuiva al cărui oraş natal, Geneva, găzduieşte cea mai mare parte a instituţiilor ONU. Citatul este din Jean-Jacques Rousseau, născut în Geneva în 1712 şi care scrie în capitolul patru din cartea a treia  a faimosului „Contract Social”, că „niciodată nu a existat o adevărată democraţie şi nu va exista niciodată.”

Rousseau stabileşte următoarele patru condiţii pentru ca o ţară să fie etichetată ca democraţie şi în conformitate cu acestea Libia lui  Gaddafi este mult mai democratică decât Statele Unite ale Americii, Franţa şi alţii care pretind că exportă democraţia:

1. Statul:  cu cât o ţară este mai mare, cu atât este mai puţin democratică. Potrivit lui Rousseau, statul trebuie să fie extrem de mic, astfel încât oamenii să se poată  întâlni şi cunoaște reciproc. Înainte de a cere oamenilor să voteze, (statul) trebuie să se asigure că toată lumea cunoaște pe toată lumea, altfel votul va fi un act fără nici o bază democratică, un simulacru de democraţie pentru a alege un dictator.

Statul libian se bazează pe un sistem de credinţe tribale, în care, prin definiţie oamenii se grupează în entități mici. Spiritului democratic este mult mai prezentă într-un trib sau într-un sat decât într-o ţară mare, pur şi simplu pentru că oamenii se ştiu reciproc, împărtăşesc un ritm de viaţă comun care implică un fel de auto-reglementare sau auto-cenzura,  în care reacţiile şi contra reacţiile au impact asupra tuturor membrilor grupului.

Din această perspectivă, s-ar părea că condițiile lui Rousseau se potrivesc mai bine Libiei decât Statelor Unite ale Americii, Franţei şi Marii Britanii, tuturor societăţilor puternic urbanizate în care majoritatea vecinilor nu-și spun nici măcar ”bună ziua” unul altuia şi, prin urmare, nu se ştiu reciproc, chiar dacă aceștia au trăit alături timp de douăzeci de ani. Aceste ţări compacte au sărit la următoarea etapă – „votul” – care a fost consfinţit în mod inteligent pentru a umbri faptul că votul cu privire la viitorul ţării este inutil în cazul în care alegătorul nu-i cunoaşte pe ceilalţi cetăţeni. Acest lucru a fost împins la limita ridicolului când ​​dreptul de vot a fost acordat persoanelor care locuiesc în străinătate. Comunicarea cu persoanele şi între persoane este o condiţie prealabilă pentru orice dezbatere democratică înainte de alegeri.

2. Simplitate obiceiurilor şi a modelelor de comportament sunt, de asemenea, esenţiale în cazul în care oricare dintre ele există pentru a evita cheltuirea celei mai mari părți a timpului în dezbaterea  procedurilor legale şi judiciare, în loc să se dezbată multitudinea de conflicte de interese inevitabile într-o societate mare şi complexă. Ţările occidentale se definesc ca naţiuni civilizate, cu o structură socială mai complexă întrucât Libia este descrisă ca o ţară primitivă, având un set de obiceiuri simple. Acest aspect indică faptul că Libia răspunde mai bine criteriilor democratice ale lui Rousseau decât toţi cei care încearcă să dea lecţii de democraţie. Conflictele din societăţile complexe sunt cel mai adesea castigate de cei cu mai multă putere, motiv pentru care cei bogati reusesc sa evite închisoare pentru că îşi pot permite să angajeze avocaţi de top şi care pot aranja ca represiunea din partea statului să fie îndreptată împotriva unuia care a furat o banană dintr-un supermarket  mai degrabă decât împotriva unui criminal financiar care a distrus o bancă. În oraşul New York, de exemplu, unde 75 la sută din populaţie este de culoare albă, 80 la sută din posturile de conducere sunt ocupate de albi, care alcătuiesc doar 20 la suta din oamenii încarceraţi.

3. Egalitatea în statut şi avere: O privire la lista Forbes 2010 arată cine sunt cei mai bogaţi oameni, din fiecare dintre ţările care participă la bombardamentele actuale din Libia, şi diferenţa dintre ei şi cei care câştigă cele mai mici salarii din aceste naţiuni; un exerciţiu similar în Libia va dezvălui că, în ceea ce priveşte distribuţia bogăţiei, Libia are putea să le dea o lecție celor care luptă acum, şi nu contrariul. Deci, folosind criteriile lui Rousseau, Libia este mai democratică decât națiunile pompoase care pretind că aduc democraţia. În Statele Unite ale Americii, 5 la suta din populatie detine 60 la sută din avuţia naţională, ceea ce o  face societatea cea mai inegală şi mai dezechilibrată din lume.

4. Nici un fel de lux: în conformitate cu Rousseau nu poate exista nici un fel lux dacă există democraţie. Luxul, spune el, face averea o necesitate, care apoi devine o virtute în sine; ea și nu bunăstarea poporului devine obiectivul de atins cu orice preţ, ” Luxul îi corupe atât pe bogaţi cât şi pe săraci, pe unii prin posesie şi pe ceilalți prin invidie, ea face moale naţiunea şi o dă pradă vanității; îi îndepărtează pe oameni de stat şi îi înrobeşte, făcându-i sclavi ai opiniilor. ”

Există mai mult lux in Franta decat in Libia? Rapoartele asupra sinuciderilor angajaţilor din cauza conditiilor stresante de muncă, chiar şi în societăţile publice sau semi-publice, toate în numele maximizării profitului pentru o minoritate și pentru menţinerea ei în lux, apar în Occident, nu în Libia.

Sociologul american C. Wright Mills scria în 1956 că democraţia americană a fost o „dictatură a elitei”. Potrivit lui Mills, Statele Unite ale Americii nu este o democraţie, pentru că despre bani care vorbeşte în timpul alegerilor, nu şi despre oameni. Rezultatele fiecărei alegeri sunt expresia vocii banilor şi nu vocea poporului. Dupa Bush senior şi Bush junior, ei deja vorbesc despre un tânăr Bush în 2012 ca lider republican. Mai mult decât atât, Max Weber a subliniat că puterea politică este dependentă de birocraţie, SUA având  43 de milioane de  birocraţi şi personal militar care conduc efectiv ţara, dar fără a fi aleşi şicare nu răspund în faţa poporului pentru acţiunile lor. O persoană (una bogată) este aleasă, dar puterea reală se află în casta celor bogaţi, care sunt apoi nominalizati ca ambasadori, generali, etc.

Cât de mulţi oameni din aceste auto-proclamate democraţii ştiu că, constituţia din Peru interzice unui presedinte care și-a încheiat un mandat să candideze pentru un al doilea mandat consecutiv? Câţi ştiu că în Guatemala, nu numai că un președinte care își încetează activitatea nu mai poate candida pentru același post dar nimeni din familia sa nu poate aspira la acest post? Sau că Rwanda este singura ţară din lume în care  56 la suta din parlamentari sunt de sex feminin? Cât de mulţi oameni ştiu că, în 2007 conform indicelui CIA, patru dintre cele mai bine guvernate ţări din lume au fost din Africa? Că marele premiu l-a luat Guineea Ecuatorială a cărei datorie publică reprezintă doar 1.14 la suta din PIB?

Rousseau susţine că războaiele civile, revoluțiile şi revoltele sunt ingredientele începutului democraţiei. Pentru că democraţia nu este un scop, ci un proces permanent de reafirmare a drepturilor naturale ale fiinţei umane, care în ţările din toată lumea (fără excepţie) sunt călcate în picioare de o mână de bărbaţi şi femei, care au deturnat puterea poporului pentru a-și perpetua supremaţia. Există și aici şi acolo grupuri de oameni care au uzurpat termenul „democraţie” – care  în loc să fie un ideal spre care se nădăjduiește aceasta a devenit o etichetă care urmează să fie pusă sau un slogan care este utilizat de persoanele care pot striga mai tare decat celelalte. Dacă o ţară este calmă, cum ar fi Franţa sau Statele Unite ale Americii, adică fără nici o rebeliune, aceasta înseamnă doar, din perspectiva lui Rousseau, că sistemul dictatorial este suficient de represiv pentru a preveni orice revoltă.

Nu că ar fi un lucru rău faptul că libienii s-au revoltat. Ce este rau este faptul că se afirma că oamenii acceptă cu stoicism un sistem care  reprimă pe toată lumea fără să reacţioneze. Rousseau concluzionează: „Malo periculosam libertatem quam quietum servitium – traducere – Dacă zeii au fost oameni, ei s-au guvernat democratic. Un astfel de guvern perfect nu este aplicabil fiinţelor umane. ” A  pretinde că cineva ucide libieni pentru binele lor este o farsă.

Ce lectii se dau Africii?

După o  relaţie profund inegală cu Occidentul care a durat 500 de ani, este clar că nu avem aceleaşi criterii despre ceea ce este bine şi rău. Avem interese profund divergente. Cum să nu deplâng „da-ul” voturilor a trei ţări subsahariene (Nigeria, Africa de Sud şi Gabon) la rezoluţia 1973, care a inaugurat cea mai recentă formă de colonizare botezată ” protecţia popoarelor”, care legitimează teoriile rasiste din care s-au  documentat europenii din secolul 18 şi în conformitate cu care Africa de Nord nu are nimic de-a face cu Africa sub-sahariană, Africa de Nord, fiind mult mai evoluată, cultivată şi civilizată decât ​​restul Africii?

Este ca şi cum ai spune că Tunisia, Egipt, Libia şi Algeria nu făceau parte din Africa. Chiar şi Organizaţia Naţiunilor Unite pare să ignore rolul Uniunii Africane în afacerile statelor membre. Scopul este de a izola ţările sub-sahariene din Africa pentru a le izola mai bine şi pentru a le controla. Într-adevăr, Algeria (16 miliarde dolari SUA) şi Libia (10 miliarde de dolari), contribuie împreună cu 62 la suta din cele 42 de miliarde de dolari SUA, care constituie capitalul Fondului Monetar African (AMF). Ţara cea  mai mare şi cea mai populată din Africa subsahariană, Nigeria, urmată de Africa de Sud sunt cu mult în urmă, cu doar 3 miliarde de dolari fiecare.

Este deconcertant să spun că cel puţin pentru prima dată în istoria Organizaţiei Naţiunilor Unite, războiul a fost declarat împotriva unei persoane fără a fi fost explorată nici cea mai mică posibilitatea de  găsire a unei soluţiii paşnice a crizei. Mai aparține Africa cu adevărat  acestei organizaţii? Nigeria şi Africa de Sud sunt pregătite să voteze „Da” la tot ceea ce Occidentul le cere pentru ca ei cred cu naivitate în promisiunile vagi  ale unui loc permanent în Consiliul de Securitate cu drepturi de veto similare cu ale celorlalți. Ambele uită că Franţa nu are puterea de a oferi nimic. Dacă ar fi putut, Mitterand ar fi făcut de mult timp ceea ce era necesar pentru Germania lui Helmut Kohl.

O reformă a Organizaţiei Naţiunilor Unite nu este pe ordinea de zi. Singura modalitate de a  obține un punct ( pe ordinea de zi) este de a folosi metoda Chineză – toate cele 50 de natiuni africane ar trebui să renunţe la Organizaţia Naţiunilor Unite şi să revină numai în cazul în care cererea lor de lungă durată este  în cele din urmă îndeplinită, un loc pentru întreaga Federaţie Africană sau deloc. Această metodă non-violentă este singura armă disponibilă  pentru cei săraci şi slabi care sunte, pentru a ni se face dreptate. Noi ar trebui să renunţăm pur şi simplu la Organizaţiea Naţiunilor Unite, deoarece această organizaţie, prin însăşi structura şi ierarhia  ei, este în  slujba celor mai puternici dintre puternici.

Ar trebui să părăsim Organizaţia Naţiunilor Unite pentru ca ea să se înregistreze respingerea din partea noastră a unei viziuni asupra lumii bazată pe anihilarea celor care sunt mai slabi. Ei sunt liberi să continue la fel ca înainte, dar cel puţin nu vom fi parte la acesta şi nu vor  putea spune că am fost de acord chiar și atunci când nu ni s-a cerut niciodată părerea. Şi chiar şi atunci când ne-am exprimat punctul nostru de vedere, asa cum am facut sâmbătă 19 martie, la Nouakchott, atunci când ne-am opus acţiunilor militare, părerea noastră a fost pur şi simplu ignorată, iar bombele au început să cadă asupra poporului african.

Evenimentele de astăzi imi amintesc de ceea ce s-a întâmplat cu China in trecut. Astăzi, se recunoaşte guvernul Outtara, guvernul rebel din Libia, așa cum au făcut la sfârşitul celui al doilea Război Mondial cu China. Aşa-numita comunitate internaţională a ales  Taiwan ca  singur reprezentant al poporului chinez în loc de China lui Mao. A fost nevoie de 26 ani, până când la 25 octombrie 1971, ONU a trecut Rezoluţia 2758, prin care toţi africanii ar trebui să învețe să citească pentru a pune capăt prostiei umane. China a fost admisă şi în termenii puși de ea – a refuzat să fie membru în cazul în care nu are drept de veto.Chiar și după ce cererea a fost admisă şi rezoluţia depusă, tot i-a luat un an ministrului de externe chinez să-i răspundă în scris Secretarului General al ONU, la 29, septembrie 1972, printr-o scrisoare în are nu a spus ”da” sau ”vă mulţumesc”, dar precizat clar că garanţiile necesare pentru demnitatea Chinei trebuie să fi respectate.

Ce speranţă poate avea Africa de a obţine ceva de la Naţiunile Unite, fara sa joace tare? Am văzut cum, în Cote d’Ivoire un birocrat al ONU a consideră că el insusi este deasupra Constituţiei ţării. Am intrat această organizaţie, fiind de acord să fim sclavi şi să credem că vom fi invitaţi să luăm cina la aceeasi masa si că vom mânca din farfurii spălate de noi înșine nu este doar credulitate, este prostie.

Când Uniunea Africană a aprobat victoria lui Outtara si trecut peste rapoartele contrare ale propriilor săi observatori electorali  pur şi simplu pentru a îi face pe plac fostului nostru stăpân, cum ne putem aştepta să fie respectată? Când presedintele sud-african Zuma declară că Outtara nu a câştigat alegerile şi apoi spune exact opusul in timpul unei calatorii la Paris, oricine are dreptul să pună la îndoială credibilitatea acestor lideri care pretind a reprezenta şi a vorbi în numele unui miliard de africani.

Puterea  Africii şi libertatea reală vor veni doar dacă se pot  întreprinde acţiuni gândite în mod corespunzătort şi asumări ale consecinţelor. Demnitatea şi respectul au un preţ. Suntem pregătiţi să-l plătim? În caz contrar, locul nostru este în bucătărie şi în toalete, cu scopul de a-i face pe ceilalti să se simtă confortabil.

Jean-Paul Pougala este un scriitor din Camerun.

Si ca să vă faceți o idee despre ” binele” adus libienilor, vă ofer o imagine care vorbește de la sine:

Am găsit un video care spune cam aceleași lucruri dar prezintă și imagini din Libia lui Gaddafi, așa cum era înainte de a o distruge atacurile NATO.

” Furtuna cenzurării Internetului se apropie”, avertizează Eric Schmidt

Șeful Google, Eric Schmidt, a sunat alarma că statele arabe, în spasmele revoluţiilor  vor provoca cenzurarea Internetului. Cu toate acestea, cenzura de conţinut de pe Internet nu este limitată la acele ţări sau la state autoritare cum ar fi China, Coreea de Nord şi Iran. „Marea Britanie, Franţa, Germania şi Coreea de Sud toate au filtru pe Internet şi Statele Unite se deplasează rapid în a ceastă direcție”, a remarcat profesorul de drept Derek Bambauer.

Google(Nasdaq: GOOG) Preşedintele executiv Eric Schmidt, prevede zile mai mult decât suparatoare de acum înainte între gigantul motor de căutare şi guvernele lumii. Cenzura este în creştere în întreaga lume, a declarat el, luni, la un summit la Dublin cu privire la violenţa militantului, care a fost organizată de Google, potrivit rapoartelor din presa.

Cum fluxul de informaţii ar trebui să curgă liber, a fost o problemă spinoasă pentru companiile de Internet care au de-a face cu guvernele unor regimuri mai restrictive. Cu câţiva ani în urmă, guvernul Chinei a cerut ca Yahoo (Nasdaq: YHOO) să predea identitatea unui utilizator anonim care a postat  materiale pe Web referitoare la masacrul din Piaţa Tiananmen. Rezultatul a fost arestarea, tortura şi 10 ani de închisoare   pentru Wang Xiaoning.

Google nu este străin de astfel de presiuni. Acesta a scos din priza activităţile motoarelor sale de căutare din China, datorită insistenţei guvernului că aceasta să cenzureze anumiţi termeni.

Primăvara arabă

Astfel de evenimente se vor accelera considerabil în urma „primăverii arabe” din 2011,  a avertizat Schmidt, care a dus la răsturnarea  guvernelor în Tunisia şi Egipt. Revoltele au fost alimentate în mare măsură de utilizarea pe scară largă a mass-mediei sociale.

Unele state autoritare au luat măsuri pentru a bloca o astfel de activitate pe Internet, a spus Schmidt, iar altele vor urma în mod inevitabil modelul. Mai mult, proprii angajaţi ai Google ar putea fi prinşi în această criză, riscând un eventual arest sau chiar tortura.

Guvernele încep să realizeze faptul că internetul a devenit  o forță la fel de pătrunzătoare şi la fel de puternică ca și televiziunea, a spus Schmidt, menţionând că în majoritatea statelor autoritare, TV este foarte bine controlat de către funcţionari.

Google nu a răspuns imediat cererii E-Commerce Times, de a comenta.

Filtrele pe Internet abundă

Cenzura pe Internet nu este doar domeniul guvernelor restrictive, a spus TechNewsWorld, Derek Bambauer, profesor la Facultatea de Drept Brooklyn,

„Marea Britanie, Franţa, Germania şi Coreea de Sud toate au filtru pe Internet, şi Statele Unite se deplasează rapid în a face același lucru, prin acapararea numelor de domenii de către ICE, PROTECT Act IP, şi reacția sistemului gradat” voluntar ” fiind împins de administraţia Obama şi industriile de conţinut „, a subliniat el.

Cum să Luptam

Pentru a combate cenzura, există trei căi posibile  în conformitate cu Bambauer.

Prima este aceea de combate tehnologia cu tehnologie: Activiştii pot folosi servere proxy, retele virtuale private, Tor , şi alte instrumente pentru a ocoli cenzura si supravegherea guvernamentală.

„Provocarea este ca aceste instrumente pot fi greu de folosit şi  cenzura statelor este rapidă pentru a încerca să le blocheze, rezultând un joc de-a  pisica cu şoarecele între serviciile de securitate şi demonstranţi”, a spus Bambauer.

Al doilea este de a crea reţele nefiltrate de acces. Efortul Departamentului de Stat „Internet într-un geamantan” este parte a acestei tactici, şi activiştii din Orientul Mijlociu au folosit orice, de la accesul prin satelit  până la apelurile telefonice la distanţe lungi pentru a evita restricţiile, a spus Bambauer.

„Ultima metodă este Sneakernet: contrabanda cu materiale video, mesaje şi postări de dincolo de graniţele unei ţări, folosind memorii flash, telefoane prin satelit, chiar şi măgari.”

Angajaţii Google pot fi foarte bine la risc în cazul în care locuiesc sau lucrează într-un stat în care se cenzurează Internetul, a fost  Bambauer de acord.

„Decizia Google de a nu localiza serverele sale kz. în Kazahstan este exact un fel de răspuns prudent pe care societatea ar trebui să-l ia pentru a proteja atât libertatea de exprimare cât şi viaţa angajaţilor săi”, a spus el.

Articolul integral poate fi citit aici.

Au facut-o si pe asta: Consiliul de Securitate al ONU a autorizat folosirea forţei împotriva trupelor lui Gaddafi

Consiliul de Securitate al ONU a votat joi seara, după trei zile de negocieri, o rezoluţie care autorizează folosirea forţei împotriva trupelor colonelului Muammar Kadhafi, deschizând calea unor raiduri aeriene în Libia.

Rezoluţia autorizează adoptarea „tuturor măsurilor necesare” pentru a proteja civilii şi pentru a impune armatei libiene să înceteze focul, inclusiv raiduri aeriene. Textul precizează însă că nu se pune problema unei ocupaţii millitare.

De asemenea, rezoluţia prevede o zonă de interdicţie aeriană pentru a împiedica aviaţia colonelului Muammar Kadhafi să bombardeze opozanţii.

Textul a fost votat cu zece voturi din totalul de 15 membri ai Consiliului de Securitate. China şi Rusia s-au abţinut de la vot, dar nu şi-au utilizat dreptul de veto pentru a bloca textul. Germania, Brazilia şi India s-au abţinut de asemenea de la vot.

Adjunctul ministrului libian de Externe, Khaled Kaaim, a reacţionat apreciind că rezoluţia ONU constituie un „apel la libieni să se ucidă între ei”.

„Această rezoluţie traduce o atitudine agresivă a comunităţii internaţionale, care ameninţă unitatea Libiei şi stabilitatea sa”, a precizat el, denunţând un „complot” al comunităţii internaţionale şi „voinţa unor ţări ca Franţa, Marea Britanie şi Statele Unite de a diviza ţara”.

Ministrul adjunct a afirmat de asemenea că ţara sa este pregătită pentru o încetare a focului. „Suntem pregătiţi pentru această decizie (de încetare a focului), dar avem nevoie de un interlocutor anume pentru a discuta despre aplicarea sa”, a afirmat el, într-o conferinţă de presă la Tripoli.

Înaintea votului, în momentul în care Kadhafi tocmai anunţase intenţia sa de a ataca oraşul Benghazi, controlat de rebeli, ministrul francez de Externe, Alain Juppe, a avertizat că rămâne foarte puţin timp pentru a interveni.

Franţa anunţase anterior că vor avea loc atacuri aeriene imediat după adoptarea rezoluţiei.

„Fiecare zi, fiecare oră care trece măreşte responsabilitatea care apasă pe umerii noştri. Să avem grijă să nu ajungem prea târziu. Va fi onoarea Consiliului de Securitate de a fi făcut să prevaleze legea asupra forţei în Libia, democraţia asupra dictaturii, libertatea asupra opresiunii”, a pledat Juppe, care s-a deplasat special la New York.

După vot, ambasadorul britanic la ONU Mark Lyall Grant a subliniat că Marea Britanie este „pregătită să îşi asume responsabilităţile pentru a pune capăt violenţelor şi a proteja civilii”.

Ambasadoarea americană la ONU, Susan Rice, a declarat că SUA „sunt de partea poporului libian şi (susţin) nevoile sale privind drepturile omului”. „Consiliul de Securitate a răspuns apelului la ajutor al poporului libian”, a adăugat ea, apreciind că „acest vot este un răspuns puternic la nevoia urgentă din teren”.

Ministrul german al Afacerilor Externe, Guido Westerwelle, a justificat abţinerea de la vot a ţării sale subliniind că o intervenţie militară în Libia include „riscuri şi pericole considerabile”. „Soldaţii germani nu vor participa la o intervenţie militară în Libia”, a adăugat el.

Maria Luiza Ribeiro Viotti, ambasadoarea Braziliei, a explicat că ţara sa „nu este convinsă de faptul că folosirea forţei va conduce la încheierea violenţei (…). Aceasta ar putea cauza mai mult rău decât bine pentru poporul libian”.

Ambasadorul rus, Vitali Ciurkin, a apreciat „regretabil” că „pasiuena pentru folosirea forţei a prevalat”. El a amintit că ţara sa a propus o rezoluţie care să ceară încetarea focului.

Ambasadorul chinez Li Baodong, care asigură preşedinţia Consiliului de Securitate în martie, a explicat că ţara sa a „fost întotdeauna împotriva folosirii forţei în relaţiile internaţionale”.

Hugo Chavez: Gaddafi nu pleacă din Libia. De aceea vor să îl ucidă

Tripoli i-a dat acordul său Guvernului venezuelan pentru a crea o comisie de pace care să găsească o soluţie paşnică la criza din Libia, potrivit unei scrisori a ministrului libian al Afacerilor Externe, Moussa Koussa, citită vineri de omologul său venezuelan, relatează AFP.

„Le dăm autorizaţie să ia toate măsurile necesare pentru a selecta membrii (acestei comisii) şi a coordona participarea lor la acest dialog”, se arată în textul citit de ministrul venezuelan de Externe, Nicolas Maduro, la Caracas.

„Ne afirmăm sprijinul pentru iniţiativa excelenţei sale preşedintele (venezuelan) Hugo Chavez, în raport cu formarea unei comisii a bunăvoinţei”, continuă textul.

Misiunea formată de „statele active şi influente din America Latină, Asia şi Africa” va avea ca obiectiv să „contribuie la încurajarea dialogului naţional, care are ca scop asigurarea securităţii şi stabilităţii poporului libian”, a adăugat el.

Guvernul venezuelan a propus luni o mediere internaţională în vederea găsirii unei soluţii paşnice la criza din Libia, o idee pe care Liga Arabă o „studiază”, dar pe care opoziţia libiană, Statele Unite, unele ţări europene şi Seif al-Islam, unul dintre fiii liderului libian Muammar Kadhafi, au respins-o, deja, în mod categoric.

Miniştrii de Externe din ţările membre ale Alternativei bolivariene pentru Americi (ALBA), un bloc antiliberal creat de Venezuela şi Cuba, s-au reunit vineri la Caracas pentru a studia propunerea, care se opune oricărei intervenţii militare împotriva poporului libian.

Preşedintele venezuelan, considerat reprezentantul stângii radicale în America Latină, un apropiat al lui Gaddafi, a propus, luni, crearea unei comisii internaţionale de pace, formată din mai multe ţări prietene, care să poată media între liderul libian şi insurgenţi.

Hugo Chavez, care s-a apropiat în ultimii ani de mai multe ţări arabe şi de Iran, a afirmat joi că a vorbit marţi cu Muammar Gaddafi la telefon.

„Eşti pregătit să primeşti o comisie de ţări care să vină” în Libia?, l-a întrebat el pe Kadhafi. „Ascultă Chavez, nu numai ţări, sper să vină şi Naţiunile Unite să vadă ce se întâmplă”, i-ar fi răspuns colonelul.

Numeroase ţări, inclusiv Statele Unite, au făcut apel la plecarea lui Muammar Gaddafi, dar Hugo Chavez a declarat: „Nu va pleca, sunt sigur că nu va pleca. De aceea încearcă să îl ucidă pe Gaddafi”.

„Gaddafi este unul dintre acei oameni care mor în luptă”, a adăugat şeful statului venezuelan, care a calificat recent confruntările din Libia drept „război civil”.

Incomod: Ambasadorul SUA in China surprins la un protest anti-guvernamental

Ambasadorul SUA in China, Jon Huntsman ( cu ochelari de soare), a fost prins pe banda video la un protest anti-guvernamental din China – şi a parasit repede scena după cineva din mulţime i-a observat prezenţa şi l-a acuzat ca doreste să vadă haos în ţară.

Huntsman, care va demisiona ca ambasador al SUA în China pe 30 aprilie şi care are în vedere o oferta din partea Partidului Republican în 2012, s-a aflat impreuna cu membri familiei sale într-o mulţime adunata în fata unui McDonald’s dintr-un cartier comercial aglomerat al Beijingului, la o  demonstraţie conceputa pentru a coincide cu protestele pro-democraţie care matura lumea arabă.

„Hei Domnule ambasador, ce faci aici?”  l-a  întrebat un membru al mulţimii  recunoscându-l, potrivit unui video postat de Shanghiist blog din China.
„Sunt aici doar pentru a ma uita in jur”, a declarat Huntsman, un vorbitor mandarină, conform traducerii inregistrarii Shanghiist-blog.

„Vrei să vezi haos în China”, a spus omul.
„Nu, nu vreau,” a răspuns Huntsman.

Comentariul meu: Vroia si omul sa manance un hamburger sau un hotdog la McDonald’s si astia repede l-au acuzat de actiuni subversive. Si ce daca afara era innorat si omul avea ochelari de soare si arata ca un agent CIA deghizat in pilot top-gun. Vroia si el sa semene cu Tom Cruise. Doamne, ce inchipuiti m-ai sunt cate unii! Nu mai poate omul sa bea un milk-shake ca gata, e acuzat de conspiratie si de instigare la revolta. Rusinica, tovarase chinez. Pai dumneata n-ai auzit de Al-Qaeda si de bin-Laden? Pana si Gaddafi tot pe el il acuza si dumneata te-ai gasit sa acuzi un om aflat in subordinea castigatorului Nobelului pentru Pace, un cetatean al celei mai pasnice tari de 67 de ani incoace.

Un mare mason Bilderberg, magnat al petrolului, bolnav in stadiu terminal, vorbeste despre Noua Ordine Mondiala!

Scris de Editor
Un mare magnat al titeiului – un mason de rang înalt din grupul Bilderberg este bolnav în stadiu terminal si se afla in SUA. El si-a deschis inima plina de remuşcări in fata pastorului Lindsay Williams săptămâna trecută. El i-a relatat pastorului unele dintre evenimentele care vor veni pentru noi toţi în anul următor, printre care si faptul ca  înainte de preluarea lumii de catre Noua Ordine Mondiala, vom fi condusi de către China, rasa cu piele galbenă.

Dar, desigur, Adevaratii Stapanitori sunt Bancherii Illuminati, care vor rămâne în umbră pentru ca preluarea chineza sa apara in prim plan! Urmeaza un rezumat al celor spuse de el, care include, de asemenea, si alte dezvăluiri şi fapte date noua de către mass-media alternativa care nu este controlată de masoni.

1 – O lovitura asupra Iranului în termen de 2 ani şi [razboiul] care se va răspândi peste tot!

2 – Dolarul american va fi cu siguranta mort până în 2012 – valute vor fi lipsite de valoare deoarece EI vor introduce o noua Unica Moneda Globala. Lumea aşa cum o ştim acum va fi complet diferita în 2012. Complotul distrugerii valutelor este in curs asa ca retrageti-va banii din Banci si cheltuiti-i ACUM!

„Chinezii sunt cei puternici” – China este Noua Ordine Mondială.
Liderii impreuna cu America vor fi redusi la statutul de Lume a Treia! Timothy Geithner secretarul Trezoreriei Statelor Unite vorbeste fluent chineza! (KEVIN RUDD fostul prim-ministru al Australiei si actualmente ministru de externe vorbeste fluent mandarina-n.editor). În termen de cel mult doi ani nu vom mai recunoaşte America. Elitele au schimbat mult Cronologia ( orarul planului de atac-n.m.). După 2 ani vom fi atât de săraci, incat nu vom putea nici să ne mai răzvrătim!

3 – Aurul şi Argintul sunt singurele pe care te mai poti baza – conversia activelor şi a numerarului in aur- Urgent! Nu lânceziti pentru ca Illuminati au de gând sa prabuseasca în continuare bancile, foarte curând. Intrăm într-o depresie prin care vom deveni cu TOTII cu adevarat săraci în termen de doi ani de acum – atitudine de ţăran şi mod de viaţă ţărănesc .. Nu depindeti de Imobiliare, Active ( averi, mosteniri, investitii, etc.-n.m)!

4 – Petrolul brut va fi de $ 150 – $ 200 pe baril în următoarele câteva luni!

5 – Băncile orchestreaza Criza Ipotecilor Bancare, care va fi reglementata prin Actul care a fost validat de Congresul SUA cu doua saptamani in urma si care permite bancilor sa ia casele fara a avea Imputerniciri. Dacă aveţi o ipotecă, achitati-o ACUM sau vindeti-va casa pentru a vă putea permite să plătiti integral pentru o alta locuinţă – chiar dacă cu banii rezultati din vanzare o să cumparati doar o baracă. Asiguraţi-vă că locuinţa dumneavoastra umila este plătita – milioane de oameni isi vor pierde casele!

6 – Legea Sănătatii data de Obama este un instrument de control scris de către bănci şi pus în aplicare de către societăţile de asigurare! Preluarea controlului de catre Guvern asupra- armelor de foc, eutanasiei, etc.- este ascunsa în aceasta lege.

7 – Guvernul SUA a dat, cu mulţi ani în urmă, Canalul Panama Chinei – o strategie a Consiliului de Relaţii Externe (CFR) şi a Comisiei Trilaterale!

8 – China deţine toate porturile greceşti!

9 – China detine 90% din toate mineralele rare ale Pamantului – componente pentru tehnologii, arme, etc. China produce 80% din componentele armelor pentru armata SUA. SUA se afla la Mila Chinei!

10 – China este cel mai mare extractor de Resurse Minerale Naturale, la nivel mondial. Ea detine mai mult de jumătate din exploatarile miniere din Australia. China detine exploatari miniere în Africa, SUA, Orientul Mijlociu, Canada! China deţine un monopol de 90% asupra tuturor Mineralelor Rare ale Pământului!

11 – China face tranzactii în toate monedele, devenind bogata in numerar, astfel încât ea poate cumpara / vinde în orice monedă.

12 – Rusia este cel mai mare producator de petrol şi gaze. Trebuie sa pandim China şi Rusia.  Americanii  nu vor câştiga niciodata un război împotriva lor, deoarece SUA si-a mutat toata industria sa de producţie în China!
13 – Elitele, globalistii doresc o criza in Orientul Mijlociu în câteva luni. Goldman Sachs Bank, City Bank şi FMI sunt deja în Iran – au mers pe uşa din dos ca să spunem aşa, în scopul de a le paraliza financiar înainte ca EI sa atace. De asemenea, trebuie să fiti conştienţi de faptul că SUA / Europa au vândut computere cu viermi (virusi) Iranului – o lovitura deliberata. Deci, vedem cum Iranul este în curs de „aranjare” asa cum a fost si Irak ul- se fac pregătiri pentru un atac împotriva Iranului în câteva luni!

14 – Proiectul Devil’s Mesia ( Mesia Diavolului). Magnatul bolnav in stadiu terminal a spus:

„A trebuit sa ne descotorosim de Dumnezeu pentru a aduce Noua Ordine Mondială „. El a mai spus că Mesia Diavolului înseamnă perversiune totala, deoarece EI (Illuminati) nu-l pot aduce pe Mesia Diavolului la un Popor Drept (un popor cu frica lui Dumnezeu)! Deci, acum ştim de ce homosexualitatea, avortul, eutanasia, pornografia, rochiile desfrânate, vrăjitoria sunt impuse  cu forţa asupra omenirii – pentru a pregăti venirea lui Antihrist!!!

15 – Illuminati fac presiuni pentru a institui „One World Religion” (O Religie Unica a Lumii).

Consiliul Naţional al Bisericilor (Consiliul Mondial al Bisericilor) este finanţat de aceste organizatii masonice – Fundatiile Rockefeller, Carnegie si Ford. Este interesant de observat că Comunităţile Religioase sunt un factor-cheie în ceea ce priveşte  Falsul Ecumenism împins de aceste Consilii şi Fundaţii. Iniţiativele Bazate pe Cler au preluat majoritatea bisericilor din Statele Unite. Te doare mintea atunci când reflectezi asupra modului în care Iniţiativele religioase luate in numele Cuvântului Domnului au fost riguros deturnate în anumite părţi ale SUA, Irlanda şi în special în Arhiepiscopia Westminster! Astfel de iniţiative religioase conduc doar spre o Biserica ATOTCUPRINZATOARE! De-ajuns, oameni buni!

16 – Ordonanţe (hotărâri locale) au fost adoptate în unele districte ale SUA care il împuternicesc pe Seriful districtual să vină şi să puna lacătul pe o biserică chiar si în cazul în care se face o reclamaţie împotriva acestei biserici (pastor), pentru ca a vorbit  împotriva homosexualităţii, a unei rochii desantate, etc ! Ei pot prin aceste ordonanţe să închidă biserici în afara oricărui proces legal – la fel ca si China!

17 – „Trebuie să avem propriile noastre [Mijloace] Media  Nationale pentru a aduce Noua Ordine Mondială!”  Pe care le au deja – cu o corporatie mass-media detinuta de o colectivitate masonica Civilizaţia este distrusa in mod premeditat. Elitele controleaza China şi Rusia, dar şi pe Preşedintele şi Congresul SUA. Congress are going to try and ram through the Cyber Security Act and the Carbon Tax Act. Congresul vrea să încerce şi sa bage pe  gat Cyber Security Act şi CarbonTax Act. Contribuabilul american va fi rugat sa salveze tara din ghearele Crizei ipotecare, ceea ce va aduce pe tava în jur de 3 trilioane marilor bănci. Băncile mari distrug băncile mici care încearcă să salveze economiile noastre, dar Băieţii Mari, Illuminati evrei care sunt Mega Zarafii Globali nu PERMIT asa ceva. Numele jocului lor este CONTROL – al banilor, al casei si masinii tale – al intregii  tale vieţi!

Comentariul meu: Chiar daca nu credem in aceasta asa-zisa marturisire cu limba de moarte, exista alte stiri, oficiale, care se pliaza exact pe unele dintre aceste informatii.

1. Despre atacarea Iranului si despre existenta bazelor americane in jurul tarii s-a scris si s-a vorbit mult. Sper ca sunteti cu totii constienti ca aceasta tara nu va scapa de razboiul ravnit de Israel si SUA.

2. Dolarul va dispare in mod cert si asta deja nu mai este o noutate.

http://www.zf.ro/politica/politica-externa/china-cere-inlocuirea-dolarului-cu-o-moneda-internationala-4081885/

http://www.ziare.com/bani/valuta/onu-propune-inlocuirea-dolarului-cu-o-valuta-supranationala-video-1045524

http://www.tititudorancea.com/z/china_solicita_din_nou_inlocuirea_dolarului.htm

http://www.antena3.ro/economic/biz-news/fmi-ia-in-serios-inlocuirea-dolarului-cu-o-moneda-a-rezervei-de-inspiratie-chineza-67795.html

https://mucenicul.wordpress.com/2010/03/24/china-cauta-o-alianta-cu-rusia-pentru-contracararea-dominatiei-sua/

Despre China la carma Noii Ordini Mondiale am scris cu ceva timp in urma dar in mod sigur multi n-au crezut la aceea vreme ca ar fi posibil asa ceva:

https://mucenicul.wordpress.com/2009/11/04/cum-vede-china-guvernarea-noii-ordini-mondiale/

https://mucenicul.wordpress.com/2009/10/31/obama-si-a-delegat-functiile-de-presedinte/

https://mucenicul.wordpress.com/2009/10/29/george-soros-china-ar-trebui-sa-conduca-noua-ordine-mondiala/

Cred ca ati observat cu totii ca Elitele apasa pe accelerator in ultima vreme asa ca, cei care credeau ca mai au la dispozitie vreo 10-20 de ani ca sa se hotarasca de partea cui sunt, ar trebui sa se cam grabeasca. Timpul e foarte scurt.

3. Din fericire nu am bani in banca, in seifuri sau prin alte ascunzatori. Am niste datorii dar astea nu intra in discutie in cazul de fata. N-am averi, nici mosteniri asa ca nu-mi pasa. Dar cei care le au  si nu sunt aserviti masonilor si sistemului, ar face bine sa le transforme in bani si apoi in aur sau argint. Citeam pe undeva ca cel mai bine este sa cumperi monede si nu lingouri. Nu prea ma pricep eu la chestiile astea, dar ar trebui sa intrebati pe cineva care se pricepe dar care nu lucreaza la banca ( pentru ca astia au instructiuni precise si isi mint si prietenii).

4. Petrolul deja a urcat foarte mult datorita tulburarilor din Egipt. Sa nu credeti ca daca se termina criza politica din Egipt pretul va cobori.

5. Criza ipotecara deja exista si nu numai in America.

6. Am citit legea lui Obama pentru sanatate. E o mizerie  care se vrea impusa in toata lumea. Despre eutanasiere si donarea de organe se vorbeste din ce in ce mai des. Olanda, Suedia si Elvetia au legi care permit eutanasierea unei persoane. Si Franta a incercat in 2009 sa adopte o astfel de lege. Nu stiu daca a si reusit. Oricum legea pensionarii o sa ne ingroape pe toti inainte de termen.

8. Asta pot sa confirm. Urmeaza sa cumpere si datoria greaca si Grecia e a lor toata.

13. Criza din Orientul Mijlociu a inceput deja. Ca sa intelegeti ca totul e regizat, priviti la negocierile ce au loc in prezent. Fratia Musulmana care a scos oamenii in strada, initial a spus ca nu va negocia cu nimeni pana Mubarak nu demisioneaza. Dupa ce au murit suficienti oameni, astazi ei stau la masa negocierilor in ciuda faptului ca Mubarak nu a demisionat inca, incalcandu-si astfel promisiunile. Omar Suleiman, care conduce negocierile, este si el un prieten al Israelului, conform dezvaluirilor WikiLeaks. Fratia Musulmana este condusa de oameni care au fost platiti si antrenati in SUA de catre CIA.  Pe de alta parte, exista informatii oficiale cum ca o intreaga „armada” se indreapta spre Egipt, doar pentru a-i salva pe americanii de acolo, daca este cazul.

http://www.businessinsider.com/senior-us-marine-says-multiple-platoons-are-headed-to-egypt-2011-2#ixzz1DJ6JoOAI

http://islammemo.cc/hadath-el-saa/Entefadat-Masr/2011/02/05/116518.html

Grija Pentagonului fata de cetatenii americani este induiosatoare, mai ales cand soldatii sai mor zilnic pe pamanturi straine.

Restul punctelor nu le mai comentez pentru ca vorbesc de la sine.

 

Exista sau nu exista un Proiect “Israel in Romania”? (VII)

RĂZBOIUL DEMOGRAFIC

Atât dr. W. Filderman, preşedintele Uniunii Evreilor Pământeni (U.E.P.), cât şi avocatul Mişu Weissman lansaseră teoria pământului românesc neocupat, capabil să primească mase de evrei până să atingă gradul de densitate al populaţiei din Occident. Pe această teorie s-a bazat strategia Alianţei Universale Israelite pentru a motiva invazia şi a schimba raportul demografic al Principatelor în favoarea evreilor, fixându-şi ca bază experimentală, Moldova. In capitolul INVAZIILE. STATISTICI, CIFRE, ADEVĂRURI am dat cifre şi statistici care demonstrează punerea în practică a strategiei demografice pentru crearea masei de manevră puternică numericeşte, capabilă să joace rol determinant în economie şi politică prin sprijinul ocultei internaţionale. Războiul demografic dus de evreime împotriva României s-a desfăşurat pe câteva teatre principale de operaţiuni, fiind susţinut de războiul economic, în principal vizând distrugerea fibrei biologice a poporului român, scăderea negativă a ratei natalităţii, creşterea ratei mortalităţii în comparaţie cu creşterea excesivă a natalităţii la evrei şi scăderea ratei mortalităţii. Acestui spor demografic i se adaugă rata sporita a invaziei, ambele componente făcând ca în 7 decenii, masa de manevră israelita pornită de la câteva mii, să ajungă la peste l 275 000 dintre care 70% posedau mai bine de 70% din avuţia naţională.

Date oficiale ale natalităţii şi mortalităţii în anul 1875 pentru Moldova:

Botoşani:  ortodocşi născuţi 571; morţi 811 evrei născuţi 720; morţi 677

Dorohoi:   ortodocşi născuţi 237; morţi 250 evrei născuţi 377; morţi 255

Iaşi:    ortodocşi născuţi 1224; morţi 1775 evrei născuţi 1903; morţi 1213

Neamţul:  ortodocşi născuţi 369; morţi 181 evrei născuţi 368; morţi 188

Suceava:  ortodocşi născuţi 132; morţi 326 evrei născuţi 234; morţi 206

Cifrele demonstrează că în a doua jumătate a secolului trecut românii au trecut printr-o gravă criză demografica, cu o rată negativa a natalităţii şi cu o rata mare a mortalităţii, fenomen care se repeta după lovitura de stat şi contrarevoluţia din decembrie 1989 având aceleaşi cauze economice, sociale şi spirituale; în vreme ce masele de imigranţi evrei au cunoscut în epoca o detentă demografica menită să realizeze planul Alianţei de a domina Moldova. De aici ostilitatea presei mondiale evreieşti împotriva unirii principatelor care schimba raportul de forţe demografice în favoarea românilor. Creşterea rapidă a maselor evreieşti a schimbat fizionomia unor târguri şi oraşele moldoveneşti, pervertindu-le aspectul arhitectural şi a creat implantaţii evreieşti autonome pe teritoriul Moldovei, cam în genul coloniilor israelite din teritoriile arabe cucerite.

Câteva cifre care reflecta procesul de iudaizare al Basarabiei, secvenţa anului 1902. Populaţia totala din acesta zonă: 2 143 000 suflete din care.- l 323 151 români; 247 000 evrei; 572 849 colonişti ruşi, bulgari, germani, găgăuzi, ruteni, lipoveni, cazaci şi alţii. Iată fizionomia târgurilor şi oraşelor:

Oraş        Total locuitori      Români         Evrei

Cahul           7900               l 850           3700

Bălţi            21 000            4300            8700

Hotin          31 800            4500           12000

Orheiu         14800            5000            7000

Tighina        35400            10000           8000

În primul deceniu al secolului 20 în Moldova erau 546 006 evrei. Recordul îl deţinea Bucovina. La Sadagura, din 4 836 locuitori, în 1880 erau 3 888 evrei; la Vijniţa din 4 156 locuitori, 3 795 erau evrei, în Cernăuţi, în acelaşi an 1880 erau 14 449 locuitori din care 4 816 evrei, ca în 1890, numai dupâ 10 ani, numărul evreilor să se ridice la 17 359 la o populaţie de 51 171 locuitori.

Acelaşi spor demografic prin invazie şi naşteri se constata în Maramureş, Crişana, Banat şi Transilvania. Am mai notat că până la revoluţia din 1848 în tot Ardealul nu erau decât 15 573 evrei, ca în 1910, după statistica maghiara să fie 118 179; fără Maramureş cu 60 878 şi Banat cu 20 64360.

Pentru Iaşi în perioada 1869-1876 evreii înregistrează un plus de 3 251 suflete, ortodocşii un deficit de 5 415. Intre 1881 -1890 se nasc la Iaşi 11.623 copii creştini, faţă de 14 737 copii evrei. Folosim noţiunile ortodocşi şi creştini, evidenţa născuţilor şi a morţilor, fiind ţinută dupâ obiceiul vremii în catastifele bisericilor; iar la evrei de către rabini. In perioada amintită mortalitatea creştinilor este mai mare la Iaşi decât a evreilor: au murit 13 204 creştini, faţă de 10629 evrei, în cele 13 judeţe ale Moldovei mortalitatea ortodocşilor depăşeşte natalitatea cu 891; în vreme ce la evrei natalitatea depăşeşte mortalitatea cu l 388. In 6 judeţe din Moldovă: Bacău, Iaşi, Putna, Tecuci, Tutova şi Vaslui evreii au crescut între 1839 – 1892 cu 1000% prin invazie şi naşteri. La Bucureşti în august 1890 se nasc 431 de copii creştini, dar mor 370 creştini; la evrei se nasc 61 de copii şi mor 37 evrei; în octombrie sporul de evrei este de 30%6l.

In perioada 1870-1893, Muntenia dă un excedent de 14 721 evrei la un total de 33 914 copii născuţi; faţă de un excedent de 17 943 ortodocşi la un total de 382988 copii născuţi, din care rezultă slabul spor demografic al muntenilor faţă de sporul demografic al coloniilor israelite; oricum o demografie pozitiva faţă de cea negativă a moldovenilor. In ultimii 5 ani ai secolului trecut excedentul evreilor la naşteri a fost de 17,60% faţă de al ortodocşilor rămas la 13,50% asta în Vechiul Regat; în vreme ce peste munţi, în întreaga Transilvanie, între 1890-1900 evreii cresc cu 9,50% românii numai cu 6,1%.

Marea Unire constituie în România anului 1918 o masă de manevră economică şi politică evreiască de l 275 000 suflete, aşa cum am notat mai sus 62.

Dupâ primul război mondial în care România a făcut parte din coaliţia ţărilor Aliate şi Asociate învingătoare, dând jertfe care au însumat 800 000 de morţi şi suma fabuloasă de 72 miliarde lei aur, Marile Puteri aliate i-au aplicat acelaşi regim discriminatoriu ca la Tratatul de la Berlin în 1879. Sub influenţa Alianţei Universale Israelite care-1 manevra pe preşedintele Statelor Unite, marele francmason W. Wilson, dar deopotrivă pe preşedintele Franţei, Clemenceau, prin manevre de culise şi atitudini dictatoriale i s-au impus României condiţii drastice pentru a fi înrobită finanţei internaţionale. O paranteză lămuritoare: din martie 1919 a luat fiinţă Consiliul Şefilor de State sau Consiliul Celor Patru, sau Cei Patru Mari – THE BIG FOUR, adică Anglia, Franţa, S.U.A. şi Italia şi Consiliul Miniştrilor de Externe sau Consiliul Celor Cinci, sau Cei Cinci Mici THE LITTLE FIVE: Anglia, Franţa, S.U.A., Italia, Japonia, marile puteri autonumindu-se autoritatea suprema a Conferinţei pentru pace. In această calitate dictatoriala au mers atât de departe cu obrăznicia, încât naţiunilor mici asociate nu li s-a permis să examineze textele proiectelor Tratatelor de Pace, fiind puse în faţa faptului împlinit. La instigaţiile secrete ale Alianţei Universale Israelite, Franţa iudaizată a împins lucrurile spre ruptură, voind să trateze România ca pe un stat neutru şi nu aliat.

Andre Tardieu: …Am dus lupte dure pentru a face să i se recunoască lui Brătianu şi României calitatea de aliat. Eu aveam împotriva mea pe Clemenceau care nu-i ierta armistiţiul sau, pe Wilson care declara că nu ţine cont de tratatul nostru de alianţa din 1916… în concluzie, în numele dreptăţii, se comite o mare nedreptate vrând să se pedepsească România pentru nefericirile sale de care sunt responsabili aliaţii săi.. ,63.

Contele de Saint-Aulaire, ambasadorul Franţei în România în timpul războiului, în volumul CONFES-SION D’UN VIEUX DIPLOMATE: …După acest război al dreptului, România care, dintre toţi aliaţii noştri a avut cel mai mult de suferit, era cea mai prost tratată.. Evidenta dreptate a cauzei sale şi presiunea opiniei publice europene impresionate de imensitatea sacrificiilor acestei ţări au triumfat…64.

I.I.C. Brătianu: …Din nefericire adversarii noştri politici exploatează aici(n.n. la Paris) împotriva noastră neîncrederea şi cupiditatea oamenilor de afaceri şi influenţa lor asupra hotărârilor politice. Sau în telegrama din 3 iunie 1919: …situaţia aici s-a precipitat şi s-a agravat foarte tare… în tratatul prezentat Austriei, România nu figurează decât pentru a-şi vedea impuse condiţiuni care-i jignesc independenţa politică şi compromit grav libertatea economică65.

Care era cheia în condiţiile ce trebuiau impuse României? Protecţia minorităţilor, termen larg şi subtil, care viza în special protecţia evreilor pământeni, dar mai ales a celor în tranzit de afaceri şi acordarea liberului tranzit pentru toate mărfurile, mijloacele de transport şi supuşii Puterilor Aliate şi Asociate, fără nici un fel de vamă, în condiţii cel puţin egale cu cele ale supuşilor români… De fapt, anularea independenţei şi transformarea ţării în colonie a capitalului străin. Din nou Alianţa Universală Israelită încearcă să impună un regim preferenţial şi privilegii pentru israeliţi prin Berthelot, preşedintele comisiei pentru garanţiile acordate minorităţilor, căruia I.I.C. Brătianu îi scrie la 27 mai 1919: …Ţara asigură egalitatea în drepturi, libertăţi politice şi religioase tuturor cetăţenilor… România nu va admite intervenţia guvernelor străine în acţiunea de aplicare a legilor sale interne 66. I.I.C. Brâtianu se referea direct la Decretul-lege 2085 din 22 mai 1919, art. l care hotăra: Locuitorii israeliţi din Vechiul Regat, majori, născuţi în ţară sau, din întâmplare, în străinătate, din părinţi domiciliaţi în ţară, care nu au fost supuşi nici unui stat străin, sunt cetăţeni români şi se vor bucura de toate drepturile cetăţeneşti dacă manifestă această intenţie.

Acelaşi joc ca în 1879. Şi urmările lui pe teatrul de operaţiuni demografic. Perioada 1914 -1939 s-ar putea împărţi din punctul de vedere al creşterii demografice evreieşti în România, funcţie de evenimentele europene care au ridicat noi valuri de invazie israelite, mânându-le spre teritoriul salvator care a fost România acelui timp şi anume:

• valul de emigranţi evrei din Galiţia stârnit de ofensiva generalului rus Brusilov, val care şi-a scurs câteva zeci de mii de israeliţi în Maramureş şi câteva mii în Moldova (1916);

• după unirea Basarabiei, alt val stârnit de revoluţia bolşevică, evrei posedanţi fugiţi de furia populară sau agenţi cominternişti veniţi de peste Nistru, care a scurs în Basarabia şi Moldova alte mii de emigranţi (1918-1919);

• războiul ruso-polon;

• masacrele lui Bella Khun în Ungaria, apoi represiunile sângeroase ale amiralului Horthy au pornit valuri succesive de emigranţi evrei spre Crişana, Arad şi Transilvania (1919);

• 1933 venirea Iui Hitler la putere în Germania, ridică o puternică emigraţie evreiască care-şi găseşte adăpost în România;

• Alipirea Austriei la cel de al treilea Reich, invazia Cehoslovaciei de către aceasta, ca şi invazia Poloniei, stârnesc cele trei valuri de invazie israelită care îşi aştern masele emigrante în România.

Generalul Averescu în legătură cu guvernarea sa în 1924: …în timpul guvernării mele, populaţiunea evreiasca din Volhinia şiPodolia, gonită de bolşevici, s-a îngrămădit la Nistru şi mi-a cerut, prin coreligionarii din ţară, să le dau permisiunea să intre în Basarabia. Călăuzit de un sentiment de umanitate, am dat învoirea cerută cu condiţia ca şederea lor la noi va fi vremelnică… Am constatat, însă, cu regret, că mulţi evrei, prin fraudă şi falsuri, au căutat şi caută încă să rămână în ţară67.

Acordarea paşapoartelor NANSEN refugiaţilor politici evrei în 1922 fără o evidenţă riguroasă; în 1936 guvernul acordă drept de azil unui număr de 20.000 evrei emigranţi din U.R.S.S., fapt pentru care M. Ebner îi mulţumeşte în ziarul CZERNOWITZER ZEITUNG; falsificarea actelor de încetăţenire începând cu grefierul Negrea, avându-i complici pe notarii din Rohoza şi Jucica Veche – Bucovina plus samsarul Isac Condesberg, banda de falsificatori de paşapoarte evrei din Cernăuţi, asociaţia Wecsler a ziaristului Moritz Wecsler alias Puiu Verea traficând autorizaţii de şedere în ţară a supuşilor străini (1935); acţiunile frauduloase de înscriere în registrele de cetăţenie operate de avocatul Elias Blumenfeld zis Puiu; cei 60 000 de evrei cu acte false descoperiţi în Maramureş când generalul Polizu a confiscat un vraf de bilete de identitatea false, un stoc de ştampile false, acţiunile oculte ale Uniunii Evreilor Români prin care au obţinut încetâţenirea zeci de mii de emigranţi evrei au făcut ca numărul evreilor din România Mare să cunoască o nouă creştere vertiginoasă după primul război mondial, beneficiind de protecţia directă şi indirectă a Alianţei Universale Israelite.

Faţă de noul pericol al invaziei, Cabinetul 2 instrucţie cere primului procuror la 28 noiembrie 1935, verificarea tuturor certificatelor de încetâţenire eliberate în puterea decretului-lege Nr. 2085 din 22 mai 1919. Revizuirea certificatelor de încetăţenire se face de către ministerul de justiţie şi rezultatul ei se publică în Monitorul Oficial Nr. 273 din 24 noiembrie 1939; din cei 617 396 solicitanţi fiind recunoscuţi 392 174, unui număr de 225 222 solicitanţi anulându-li-se titlul de naţionalitate română uzurpat prin fraudă.

Consultând statisticile româneşti şi străine ale deceniului 3, reţin următoarele date referitoare la creşterea demografică a evreilor în România Mare:

• Arthur Ruppert, profesor de sociologie, universitatea din Ierusalim: 834 344;

• Wiesel, cu 300 000 mai mult decât poate suporta România;

JUDISCHES LEXICON: l 130 000.

• N. Popp, după o analiză pluridisciplinară în care include şi recensământul din 29 decembrie 1930: din populaţia totală de 19 325 951 locuitori ai României Mari, evreii numără l 986 368 suflete. Este cifra cea mai exactă, cunoscând că numai din Ungaria şi Galiţia, în timpul şi după primul război mondial s-au scurs în România peste 500 000 evrei.

In perioada celui de al doilea război mondial numărul evreilor din nord-estul Transilvaniei a fost împuţinat prin deportările în masă şi uciderile săvârşite de regimul horthyst de ocupaţie; iar cel de pe teritoriu prin emigrările în Palestina, deportările în Transnistria şi pierderile suferite în zonele unde s-au purtat operaţiuni militare pentru eliberarea Basarabiei, Herţei şi Bucovinei. Asupra cifrelor pierderilor evreieşti autorul păstrează o rezervă totală, ele fiind dublate sau triplate din motive propagandistice, fiind transformate în mijloace de presiune pentru a sili România să plătească daune şi compensaţii sub diferite forme, repetându-se şantajul de după Războiul Independenţei prin conţinutul articolului 44 al Tratatului de la Berlin din 1878; mai apoi şantajul economic de după primul război mondial, culminând cu şantajul de după lovitura de stat din 1989, când partea evreiască a indicat fantastica cifră de 400 000 evrei victime ale „holocaustului” inex­istent în România.

Intre anii 1945 şi 1989 în perioada de valahizare a structurilor politice şi administrative ale statului socialist-totalitarist, s-a întâmplat un fenomen opus invaziei din ultima sută de ani. Masele evreieşti pierzând controlul economic şi politic al ţârii au emigrat în valuri succesive, fie în Israel, fie în Occident, după cifrele date de Cultul Mozaic din România, în anul 1994 rămânând pe teritoriul ţării circa 35 000 evrei, cifră nerealâ, mulţi din emigranţii postbelici întorcându-se fie cu dublă cetăţenie, fie reluându-şi cetăţenia de baştină, fie sub formă de investitori în societăţi cu capi­tal mixt de stat sau privat.

EFECTE. CONSECINŢE

Invazia evreiască în România, exploatarea acesteia vreme de un secol, intenţia de a o transforma în Judenland, în Noua Palestina, apoi părăsirea României în masă este una din cele mai tragice lecţii pe care istoria a dat-o românilor după stăpânirea fanariotă.

Războiul demografic dus împotriva României de Alianţa Universală Israelită a îmbogăţit masele evreieşti de emigranţi, a păgubit sectorul forestier, agricultura, comerţul, industria în folosul evreimii care a scos peste hotare o mare parte din valorile produse îm ţară, a creat tensiuni sociale şi a afectat cultura şi spiritualitatea naţională, demonstrând la scara istoriei ca:

• Evreii au fost şi sunt o naţiune aparte, suprastatală, neasimilabilă, care nu s-a identificat cu istoria şi devenirea legică a poporului român, excepţiile făcând notă discordantă cu tendinţele majorităţii abso­lute, marcând pozitiv domeniul în care au activat.

• Eminescu: O seminţie care câştiga toate drepturile fără sacrificii şi munca, e cea evreiască. La orice popor drepturile publice şi private au fost rezultatul unei munci seculare şi a unor sacrificii însemnate… Ce servicii a adus omenirii îndărătnicul şi egoistul neam evreiesc?… Apoi sunt totdeauna o armă a străinilor în contra noastră… Evreii sunt o armie eco­nomică, o rasă de asociaţi naturali contra a tot ce nu e evreu.68

Cititi si :https://mucenicul.wordpress.com/2011/02/04/exista-sau-nu-exista-un-proiect-%E2%80%9Cisrael-in-romania%E2%80%9D-vi/