Ce a făcut Bogdan Socol pentru țară de-i dă dreptul să se întrebe ce-au făcut jucătoarele noastre de tenis pentru ea?

Scriam mai deunăzi că românul se pricepe la toate dar mai ales la aruncatul pietrei este primul. În cine aruncă cu piatra? În oricine nu-i satisface lui orgoliile și pretențiile de specialist la statul în fața televizorului și la consumatul de beri și semințe la competițiile sportive. Atunci când sportivii români câștigă e mândru că e român și se bate cu cărămida în piept de zici că el a contribuit la acele victorii. Când însă nu se întâmplă asta atunci să te ții injurături și blesteme, critici și jigniri la adresa celor care au îndrăznit să nu-l facă să se simtă mândru. „Putori nenorocite”, „zdreanță cu pretenții”, „îi doare în cot” și lista poate continua la infinit. Suntem maeștri la a vedea paiul din ochiul altuia. Nici unul nu se întreabă însă ce a făcut el pentru ca restul să se simtă mândri că sunt români. Cine-i dă lui dreptul să judece un sportiv, oricare ar fi acela, pentru că acesta nu vrea să participe la o competiție? Are habar cel ce vorbește ce înseamnă viața unui sportiv de performanță, mai ales în sporturile individuale? Știe el la câte vacanțe, distracții sau șuete cu amicii  sau familia a renunțat acel sportiv pentru că trebuia să se antreneze? Știe cel ce se dă mare român că un sportiv de performanță nu are copilărie, cum la fel nu are nici un mare pianist sau violonist? Cel pentru care singurele sporturi din viața lui sunt mutatul fundului de pe o canapea pe alta, benoclatul la televizor, ridicarea halbelor, scuiparea semințelor și aruncatul cu piatra în alții are tupeul să judece un sportiv de performanță? Când lui i se pare o corvoadă dusul gunoiului și mersul la slujba de unde își ia banii are curajul să comenteze motivele unui sportiv de a participa sau nu la o competiție? Cine sau ce îi dă dreptul să-l judece și nu oricum, ci în public? Îi plătește el cumva tratamentul sau spitalizarea atunci când se accidentează? Îl întreține el atunci când nu mai poate face sport sau îi oferă vreo slujbă? NU! Nimic din toate acestea. Și atunci, chiar dacă ești sau te consideri jurnaliast, cine îți dă ție dreptul să-i judeci și să-i arăți cu degetul pe acești oameni? Ce ai făcut tu pentru ei și pentru țară de-ți dă dreptul să ceri același lucru din partea lor? Nu intră în sarcina nici unui sportiv scărpinarea orgoliului național. Și atunci de unde atâta aroganță la tine și la alții ca tine?

Bogdan Socol Sursa foto r3media.ro

Nu știu cine este Bogdan Socol. Azi am auzit prima oară de el. Din gugălit am aflat că este sau a fost comentator sportiv de fotbal și rugby pe la diverse posturi. Acum scrie opinii la R3media.ro. Ce m-a supărat la el? Articolul cu titlul „Dar ce au făcut pentru țară jucătoarele noastre de tenis?” pe care vă invit să-l citiți.

Citez:

„Zilele trecute, am aflat cu toții că Simona Halep și-a anunțat neparticiparea la Jocurile Olimpice de la Tokyo din cauza unor probleme medicale, iar la scurt timp, exemplul său a fost urmat și de celelalte jucătoare care ar fi avut drept de participare la cel mai mare eveniment sportiv al planetei. Imediat după ce ministrul Tineretului și Sportului, Eduard Novak, s-a declarat dezamăgit de hotărârea lor, mulți au sărit în apărarea fetelor întrebând retoric: ce a făcut statul pentru ele de poate emite pretenții?

Este foarte adevărat că multe din performanțele tenisului românesc au plecat de la investiții personale, de la sacrificiile imense ale familiilor sportivilor, dar nu totul se limitează la bani. Sportul se bazează mult și pe emoție, pe sentimente, nicidecum pe un mercantilism extrem, iar refuzul sportivelor de a participa la Jocurile Olimpice mă face să cred că, pur și simplu, nu le pasă nici cât negru sub unghie de noi, cei care le susținem din tribune sau din fața televizorului.”

Exact ce spuneam. E ușor să vorbești despre sentimente și emoții din tribune sau din fața televizorului, când salariul îți merge mai ales când produci opinii de genul ăsta. Ce nu spune „olimpicul medaliat cu aur la arătatul cu degetul” este faptul că există un „mic manual” de 70 de pagini numit playbook , cu reguli pentru sportivi, cu benzi desenate pentru a explica regulile care, potrivit organizatorilor, vor garanta securitatea sanitară a Jocurilor Olimpice (23 iulie-8 august). Doar 70 de pagini de reguli, ce mare scofală!

Conform G4media

„Responsabilii olimpici şi organizatorii Tokyo-2020 au pus accentul pe sancţiuni prevăzute pentru sportivii care încalcă regulile, cum ar fi avertismente, amenzi, eventual „o ineligibilitate sau excludere temporară sau permanentă de la Jocuri”.

Ei nu au precizat dacă sportivii pot fi excluşi de la viitoarele Jocuri Olimpice precum şi de la cele de la Tokyo.

„Aşteptăm de la voi să respectaţi regulile, însă dacă nu o faceţi, ar putea fi dictate sancţiuni împotriva voastră”, a declarat Pierre Ducrey, director de operaţiuni al Jocurilor în cadrul Comitetului Internaţional Olimpic (CIO).

Organizatorii au anunţat deja măsuri precum teste zilnice pentru sportivi şi urmărirea prin GPS a ziariştilor veniţi din străinătate, în încercarea de a linişti publicul japonez.”

Conform playbook-ului

” Wear a face mask at all times to protect you
and everyone around you. Masks help prevent
the spread of COVID-19, as they catch droplets
exhaled by an infected person. By wearing a
face mask at all times – except when eating,
drinking, training, competing or sleeping –
you’ll help keep the Games safe for everyone.

Adică cu excepția mâncatului, băutului, antrenatului, somnului și momentului competiției trebuie să stai cu cârpa pe față, indiferent că te-ai vaccinat (cazul Simonei) sau nu, cazul celorlalte. De asemenea trebuie să te testezi în fiecare zi. Trebuie să completezi un munte de hârtii și să dai informații despre tine și cei apropiați. Trebuie să stai în carantină cu 14 zile înainte de a merge în Japonia. Regulile de distanțare trebuiesc respectate pe toată durata șederii acolo. În plus, ești amenințat cu amenzi, restricții și chiar interzicerea participării dacă greșești cu ceva. Și toate astea le stabilește o comisie, care știm cu toții cum funcționează, mai ales la nivel olimpic.

Poate pentru domnul care a scris articolul scobitul în nas este un obicei plăcut, fie că o face cu degetul sau cu bețișorul, dar pentru alții s-ar putea să nu fie. Cum plăcut nu este nici să porți cârpa pe față toată ziua. Controlorarea fiecărui pas pe care-l faci este un alt lucru neplăcut. Dar cum spuneam sunt doar 70 de pagini de reguli pe care trebuie să le respecte un sportiv pentru a-i gâdila orgoliul unui român neaoș.

Domnul Socol mai spune că fițoasele noastre „tenismene”, care nu au participat nici la meciurile cu Italia de Fed Cup, în urma cărora România a retrogradat din Grupa 1 valorică nu fac nici acte caritabile de care să aibă cunoștință el.

Atunci când un sportiv refuză să își reprezinte țara doar că nu are chef sau invocând o durere în cot este dureros pentru toți cei care au crezut în el. Și este dreptul meu ca suporter să îi condamn pentru gestul lor de lașitate. E treaba lor din ce motive aleg să nu transpire sub drapelul României la Jocurile Olimpice, dar este și dreptul meu de a le condamna decizia, ca un om trădat de cineva căruia i-a acordat toată încrederea.

Este ca și cum România ar intra într-un război și eu aș refuza să lupt pentru că țara nu a făcut nimic pentru mine. Dar aici vine faimosul discurs al lui John Fitzgerald Kennedy: „Nu trebuie să vă întrebați ce a făcut țara pentru voi. Întrebați-vă ce ați făcut voi pentru țară!”

Deși într-un articol despre vaccinare Socol s-a declarat antivaccinist convins și mare credincios uită că aceeași Biblie îți spune că adevăratele acte de caritate se fac în ascuns, fără să știe stânga ce face dreapta.  Dreptul tău ca suporter, după cum o spune însuși cuvântul, este să le susții nu să le condamni, mai ales pentru neparticiparea la un simulacru de competiție sportivă, cum sunt aceste J.O. de la Tokio. Ar fi trebuit ca nici un sportiv, vaccinat sau nevaccinat, să nu participe în condițiile impuse de organizatori atât sportivilor cât și spectatorilor.

Domnule Socol, tu nu te-ai  vaccinat pentru că ești conștient că nu există nici o pandemie. Simona a mușcat-o cu vaccinul dar poate între timp s-a mai deșteptat și și-a dat seama că a fost folosită iar celelalte nu vor să fie folosite. Poate, deși eu cred că mai mult ca sigur, le-a fost impusă vaccinarea drept condiție pentru a participa la J.O. și fetele n-au vrut nici să se vaccineze dar nici să facă public refuzul lor. Nici tu n-ai spus inițial  în 2017 de ce ai renunțat la ceea ce îți plăcea să faci cel mai mult plecând de la DigiSport. Din interviul ulterior dat celor de la realmadrid.com.ro am înțeles că ai plecat în concediu de paternitate pentru că fuseseși desemnat cel mai slab comentator al postului și mutat pe canalele DigiSport 3 și 4. Tot Biblia ne spune că mândria este un mare păcat. În plus, vaccinarea sau nevaccinarea este o opțiune personală și nicidecum un titlu de glorie, nici pentru unii, nici pentru alții.

Dacă indignarea ta s-ar fi îndreptat spre cei pe care îi plătești din taxele și impozitele tale, adică spre cei care ne conduc și care, la modul cum ne conduc, ne fac să ne fie rușine că suntem români, și nu înspre cei care își câștigă singuri pâinea, te-aș fi aplaudat și ovaționat la scenă deschisă.  Dar, din păcate, ai procedat ca acei părinți care vor să-și implinească idealurile prin intermediul copiilor și se supără pe ei când aceștia nu au aceleași ambiții.

Și fiindcă singur ai adus vorba despre ce spunea Kennedy te întreb și eu : Tu ce-ai făcut pentru țara ta?

P.S. N-am înțeles niciodată de ce românul are mândrie doar când e vorba de sport.

Un film animat din 2007 povestește exact despre pandemia care are loc acum (Video)

Într-un secol XXI alternativ, oamenii de știință din Japonia au perfecționat arta biotehnologiei și roboticii, beneficiile sale extinzând durata de viață a tuturor oamenilor. Cu toate acestea, Organizația Națiunilor Unite a considerat că tehnologia avansată este o amenințare periculoasă și a început o supraveghere strictă asupra Japoniei. Guvernul Japoniei a refuzat să respecte cerințele ONU de a opri cercetările. În anul 2067 Japonia a părăsit ONU și s-a izolat vizual și comunicativ. Zece ani mai târziu, o unitate a forțelor speciale americane numită SWORD, condusă de femeia  comandant numită Vexille, este trimisă să descopere statutul actual al Japoniei izolate, după ce țara își începe planul de mutare. Secretele șocante pe care le găsește vor îngrozi restul lumii.

Doar o mică enclavă a mai rămas din orașul Tokio. Se spune că tot ce există în afara ei este doar pustietatea. În largul oceanului, vizibilă cu ochiul liber există o insulă pe care  Daiwa, compania de la care a pornit totul, a transformat-o în fortăreață. Este vina companiei că nu mai există oameni. Rasa japoneză a fost exterminată. Cei puțini care mai locuiesc în enclavă nu mai sunt oameni, nu în adevăratul sens al cuvântului. Ei sunt doar bucățele a ceea ce a mai rămas din caracterul omenesc. Aceste bucățele vor dispărea însă și ele în curând. Este ultimul pas din procesul de transformare a omului în robot. În venele lor nu mai există nici o picătură de sânge roșu. Nici unul din cei rămași în enclavă nu mai este om ci doar rămășițe care încearcă să mai păstreze ceva din caracteristicile care-i făceau cândva oameni cât pot de mult, ca de exemplu să mănânce, în ciuda faptului că acum nu ar mai fi nevoiți să o facă.

Scriptul videocliplui (tradus de mucenicul din asultarea cu cască) : „ A început exact cu 10 ani în urmă înainte ca guvernul să instituite politica de izolare a tuturor. Au început să apară știri  despre o epidemie în masă cauzată de o boală necunoscută care început să se răspândească  din Tokio în toată țara. Detaliile despre boală au fost vagi la început. Nimeni nu știa cauza sau  modul de transmitere a bolii. Se știa doar că este foarte contagioasă și în multe cazuri mortală. Înainte ca lumea să aibă timp să reacționeze guvernul a declarat starea de urgență și a ordonat un program de vaccinare în masă obligatorie. Pentru protecția noastră, au spus ei. După cum s-a dovedit mai târziu, acesta a fost începutul coșmarului nostru. Boala a fost în totalitate creația guvernului nostru și presupusul vaccin pe care  l-au injectat în toată lumea în realitate a fost un virus cibernetic produs de Daiwa. Virusul a produs un efect de transformare în fiecare celulă a corpurilor noastre. A invadat structura tuturor celulelor noastre convertind structura moleculară a acestora în bio-metal astfel încât corpul uman să fie înlocuit de robot, din interior. Nu există modalitate de stopare a procesului și ce a fost mai rău, a fost faptul că virusul era încă în faza de cercetare. Era într-o fază experimentală incipientă. -Ce vrei să spui cu asta? -Daiwa nu știa cum va funcționa. Nu fusese niciodată testat pe scară largă așa că au transformat Japonia în  laboratorul lor privat. -Când începe să lucreze virusul se instalează în mod progresiv în tot corpul până ajunge la ținta finală, creierul, pe care îl rescrie. În acel moment devenim în întregime androizi controlați în totalitate de Daiwa. Viteza procesului diferă de la o persoană la alta. Aceia dintre noi care încă nu am fost asimilați complet ne agățăm de acele fragmente omenești care ne-au mai rămas. Dar chiar și așa le simțim cum se înderpărtează din ce în ce mai mult de noi.

În film, în continuare se mai spune:

Deoarece tehnologia era încă experimentală la sfârșit majoritatea dintre noi vom fi doar deșeuri metalice. Dar vom fi  cel puțin niște deșeuri cu o memorie pustie. Deci într-un fel sau altul nu suntem decât niște cobai închiși așteptnd să moară. Știți cît timp mai aveți?  Nu dar ceea ce știm este că Daiwa nu se va opri la experimentul din Japonia. Următoarea țintă este America. Deja au început să pună androizi în funcții cheie. Acel politician?!…….Da

Un alt lucru demn de remarcat este faptul că singura ființă umană rămasă în Japonia era doar cel care a efectuat experimentul. Toți ceilalți, inclusiv colaboratorul și omul de încredere cel mai apropiat, erau androizi. Și toți credeau că și el este un android. Când omul său de încredere a aflat adevărul s-a întors împotriva lui.

Scopul acestui experiment era supunerea și transformarea întregii lumi în astfel de mașinării sub conducerea unui singur om, dacă poți numi om un astfel de individ, care se credea Dumnezeu sau cel puțin egalul lui.

Din păcate, după cum se vede nu vor mai aștepta până în 2067.

P.S. Pentru plagiatorii de serviciu: Nu vă mai mirați că toate merg rău  și nu vă mai „revoltați” atunci când aveți miniștri și oameni sus-puși în funcții, plagiatori. Atâta timp cât cei care strigă că „lupul e la oi”  fac același lucru, nimic nu se va schimba. Schimbarea trebuie să intervină mai întâi în interiorul fiecăruia și abia apoi se va schimba ceva și în restul societății. Prin faptul că vă credeți mai șmecheri și mai deștepți decât alții și că încercați să păreți ceea ce nu sunteți,  nu faceți decât  să adânciți groapa în care se scufundă lumea și împreună cu ea și voi.