New York Times: ” Moneda euro a produs în Europa numai conflicte, ranchiună, inegalități. EURO ȘI UE SUNT ÎN DESTRĂMARE”

Vineri douăzeci și nouă/7/2016

NEW YORK – „Moneda euro, concepută pentru a crea un sentiment de comunitate și uniunea între țările europene, pentru aprofundarea legăturilor comerciale, erodarea frontierelor naționale și alimentarea unui spirit de interes colectiv – și, prin urmare, pentru a deschide porțile către uniunea politică și pan-națională a Statelor Europene -(timp de) 17 ani de la introducerea sa a alimentat conflictele și ranchiuna, a stârnit noi crize și a adâncit dezechilibrele economice și neîncrederea reciprocă „, spune laureatul Nobel.

Una dintre cele mai autorizate semnături pentru New York Times, Peter Goodman, l-a intervievat în acest scop, pe laureatul Premiului Nobel, economistul Joseph Stiglitz,  cu ocazia apariției noii sale cărți intitulată: „Moneda euro: cum o monedă comună amenință viitorul Europei ( „The Euro: How a Common Currency Threatens the Future of Europe.”, ndr).

Interviul se distinge pe prima pagină a NYT din 28 iulie 2016.

În cartea sa, Stiglitz a descris euro ca o greșeală tragică, o monedă concepută fără integrarea politică necesară sau o gândire clară cu privire la defectele sale fundamentale. Moneda euro a fost compromisă de la început printr-o structură prost concepută, iar problemele sale au fost amplificate de politicile economice anapoda, impuse de cele mai puternice țări, drept condiții pentru salvarea celor puternic prinse în capcană de criză.

Ceea ce urmează este o versiune editată și condensată a conversației noastre.

Este dificil să prezinți într-o lumină favorabilă trauma economică, pe care Europa a suferit-o în ultimii ani – veritabile depresiuni în Grecia și Spania, alarmante niveluri ale șomajului în mare parte a continentului. Puneți o mare parte din vină pe euro. Ce s-a întâmplat?

Moneda euro a fost o încercare de a avansa integrarea economică a Europei, prin împărtășirea unei monede comune de către țările din zona euro. S-au uitat peste Atlantic și și-au spus: „Statele Unite ale Americii, economie mare, de succes, monedă unică. Ar trebui să o imităm. ”

Dar ei nu au avut integrarea politică. Ei nu au avut condițiile care ar fi făcut funcțională o monedă unică. Crearea monedei euro este cea mai importantă și unica explicație pentru performanța extraordinar de slabă a economiilor din zona euro, de la criza din 2008 încoace.

Au existat avertismente când a fost inițiată moneda euro că poate nu este o idee atât de minunată (pe cât pare)?

Da, dar cele mai multe au venit de la americani, și asta probabil a determinat reacția lor iritată la ele : ” Oh, voi nu înțelegeți valoarea proiectului european”. Critica noastră nu a fost făcută pentru că noi nu eram de acord cu proiectul european, ci pentru că ei întreprindeau ceva ce submina proiectul european, pentru că nu va funcționa. Răspunsul lor a fost: „Vom crea instituții pe măsură ce înaintăm.” O mare parte dintre cei care au împins acest proiect nu erau economiști.

Dați vina pe euro pentru adâncirea inegalității economice. Cum s-a petrecut asta?

Ideea era că, pentru ca euro să funcționeze, țările trebuiau să conveargă, așa că au formulat aceste idei numite criterii de convergență. Au pus o presiune enormă asupra țărilor pentru a menține joase deficitele și datoriile lor în raport cu G.D.P. (produsul intern brut-nm). Acest lucru a fost privit ca o condiție necesară și suficientă pentru funcționarea monedei euro.

Mai multe dintre țările care au intrat în criză, Spania și Irlanda, fiind printre ele, a avut de fapt un surplus înainte de criză, precum și un deficit foarte scăzut în raport cu G.D.P . Și totuși au fost prinși de criză. Ceea ce ne dă o lecție importantă: Ceea ce oamenii care au fost în spatele creării  euro au gândit că va fi o condiție indispensabilă, de fapt nu a fost.

Faptul dezamăgitor a fost că, după criză, ei nu au învățat nimic. Ceea ce au făcut a fost dublarea în jos(a parametrilor) aceleiași rețete – (adică) austeritate. Structura euro a fost vinovată, iar politicile pe care le-au promulgat au amplificat deficiențele structurale. Rezultatul a fost că țările au început să devieze.

În expunerea dumneavoastră, Germania a impus austeritate într-o Europă neîncrezătoare într-o idee economică discreditată, și anume ideea că dacă factorii de decizie politică se concentrează exclusiv asupra prevenirii deficitelor bugetare și a inflației, se poate conta pe piețe pentru a oferi prosperitate. O mare parte din carte este dedicată demolării acestei idei. Elita germană mai crede într-adevăr în această filozofie sau este altceva în joc?

Am vizitat Germania de multe ori și sunt șocat de cât de puternică este credința în acest punct de vedere, care a fost complet discreditat în altă parte.
Dar politicile sunt amestecate împreună cu interese. Când a izbucnit criza din Grecia în 2010, cele care au fost într-adevăr la risc au fost băncile germane și într-o mică măsură unele bănci franceze. Și acea salvare enormă, care a fost numită drept plan de salvare a Greciei, a fost într-adevăr un plan de salvare, dar al băncilor germane și franceze. Cea mai mare parte a banilor a plecat în Grecia și apoi imediat s-au întors în Germania și Franța.
Când te uiți (și) la alte aspecte ale programului, vezi că acesta ajută, de asemenea, interese speciale din interiorul Europei
.

 Cum așa?

Permiteți-mi să vă dau un exemplu despre unul dintre lucrurile cu adevărat absurde pe care le-au făcut. Ei au cerut ca Grecia să înlăture o regulă în care laptele era considerat proaspăt dacă nu este mai vechi de patru zile. În cazul în care laptele era mai vechi de patru zile, este necesar să fie etichetat. ( drept lapte long-life sau repasteurizat de la două până la 4-5 ori, nu mai țin bine minte, dar era menționat pe sticla de plastic sau pe cutie acest lucru-nm).

Dintre toate lucrurile care s-au petrecut, de ce ați dezbate tocmai despre asta?

Industriile de produse lactate germane și olandeze au vrut să-și transporte laptele lor de la fermele-fabrici de lapte din Europa și să-l vândă consumatorilor greci. Asta ar devasta micii producători din Grecia. Aici a fost ceva care ar putea fi văzut doar ca beneficiind intereselor speciale din zona euro și care de fapt slăbesc economia Greciei.

Susțineți că unii lideri europeni au salutat în secret șomajul în masă, ca mijloc de adaptare la criză, deoarece aceasta era singura modalitate pe care o puteau vedea pentru impulsionarea investițiilor – scăderea salariilor. Îngrădirea monedei euro a exclus alte opțiuni de la masa discuțiilor: țările în criză nu-și puteau lăsa moneda să cadă sau să micșoreze rata dobânzilor ori să extindă cheltuielile guvernamentale. A fost șomajul într-adevăr îmbrățișat ca un fix?

Ei au vrut să distrugă clasa muncitoare. Punctul lor de vedere a fost că muncitorii trebuiau să accepte o reducere a salariilor și schimbarea regulilor de negociere pentru a deveni tot mai dificil pentru ei să reziste. Și, dacă mai trebuie adăugată și o doză mică de șomaj, ce să-i faci, ghinion curat.

Nu cumva acest scop a fost anterior crizei?

Este foarte clar că euro a fost un proiect neo-liberal în concepția sa. Angajatorii iubesc salariile mici. Ei au distrus  sindicatele, în multe țări europene. Ei ar vedea asta drept o mare realizare.

În ansamblu, proiectul european trebuia să ducă la trecerea peste ostilitățile celui de-al Doilea Război Mondial și la construirea unei comunități durabile. Cu toate acestea, exprimându-mă în termenii tăi, moneda euro și politicile aplicate pentru a o păstra, au alăptat în mare parte din Europa nemulțumirile proaspete. Ce colorit politic au aceste nemulțumiri?

Cea mai importantă divergență este între creditor, Germania, și debitor, restul. Criticile pe care le auzi: în Grecia despre germani, există pentru că ei retrăiesc ororile celui de-al doilea război mondial; criticile din Germania, la adresa grecilor, spunând că ei sunt leneși, chiar dacă numărul de ore pe care aceștia le lucrează pe săptămână este mai mare decât al germanilor, există de asemenea. Azvârlirea de acuzații, indiferent dacă sunt sau nu adevărate, a fost enormă și divizarea a fost enormă.

Tocmai am văzut că Marea Britanie a votat pentru a ieși din Uniunea Europeană – în parte, o reacție la faptul că Uniunea Europeană este un loc cu o creștere economică slabă și o conducere slabă. În Italia, așa-numita Mișcare politică Cinci stele câștigă sprijin datorită apelurilor de a renunța la euro – în parte, o reacție împotriva austerității impusă de Germania. Există vreun indiciu că aceste tipuri de evenimente duc la o re-examinare a filozofiei economice care ghidează Europa?

Îmi doresc să se fii  întâmplat. Din păcate, ceea ce am văzut eu este aproape invers. Se marșează pe un experiment eșuat. Este o abordare hard-line în care liderii europeni ca răspuns la Brexit, oameni ca Jean-Claude Juncker, care este șeful Comisiei Europene, a spus, „Vom fi foarte, foarte inflexibili cu Marea Britanie, deoarece vrem să ne asigurăm că nici o altă țară nu pleacă. „

Pentru mine, asta a fost șocant. Tu speri că oamenii își doresc să rămână în U.E. deoarece aceasta furnizează beneficii, pentru că există o credință în solidaritatea europeană, având convingerea că aduce și prosperitate. Iar el spune că singura cale, prin care vom păstra U.E. unită este amenințarea cu ceea ce s-ar putea întâmplă dacă te gândești la plecare.

Concluzionați că cel mai bun scenariu în acest caz este de a reforma și de a salva moneda euro. Dar în absența acesteia, susțineți că este mai bine doar să-l abandonezi ca pe un experiment eșuat. Ce ar trebuie să se întâmple pentru a face euro viabil?

O uniune bancară cu asigurarea depozitelor. Ceva de genul unei garanții euro. O E.C.B. ( Bancă Centrală Europeană) care să nu se concentreze doar asupra inflației – ci să se concentreze asupra ocupării forței de muncă. O politică fiscală care să se ocupe de inegalități. Și trebuiesc eliminate limitele asupra deficitelor publice.

Ce credeți că se va întâmpla de fapt?

Este greu de crezut că mocirla asta poate continua încă cinci ani. Grecia este încă în depresie, și nu mai bine decât a fost cu un an în urmă. Există probabilitatea ca acolo sau într-o altă țară să fie suficient sprijin pentru un alt referendum și o ieșire va avea loc. Acest lucru va începe procesul de destrămare reală a zonei euro.

Traducere și adaptare mucenicul

 

 

 

Proiectul „Uniunea Europeană” a fost finanțat de CIA

Pe când încă presa mai era cât de cât liberă, a apărut un articol, care însă n-a fost preluat de către alte media, care spunea:

Documente guvernamentale americane declasificate arată că serviciul american secret de informații a condus o campanie în anii cincizeci și șaizeci pentru a da impulsul pentru o Europă unită. Acesta a finanțat și regizat mișcarea federalistă europeană.

Documentele confirmă suspiciunile exprimate la momentul respectiv cum că America ar fi lucrat energic în spatele scenei pentru a împinge Marea Britanie într-un stat european. Un memorandum, din data de 07.26.1950, oferă instrucțiuni pentru o campanie de promovare a unui parlament european cu drepturi depline. Acesta este semnat de generalul William J. Donovan, șeful Oficiului de Servicii Strategice din timpul războiului american , precursor al CIA.

Documentele au fost găsite de Joshua Paul, un cercetător de la Universitatea Georgetown din Washington. Acestea includ fișiere eliberate de Arhivele Naționale din SUA. Principalul instrument al Washington-ului pentru modelarea agendei europene a fost Comitetul american pentru o Europă unită, creat în 1948. Președintele a fost Donovan, aparent un avocat privat de atunci.

Vicepreședintele a fost Allen Dulles, directorul CIA în anii cincizeci. Conducerea îl mai includea pe Walter Bedell Smith, primul director CIA, și o listă de figuri ex-OSS și oficiali care s-au perindat prin CIA. Documentele arată că ACUE a finanțat Mișcarea Europeană, cea mai importantă organizație federalistă în anii de după război. În 1958, de exemplu, a furnizat 53,5 la sută din fondurile mișcării.

Campania Tineretului European, un braț al Mișcării Europene, a fost finanțată integral și controlată de Washington. Directorul belgian, baronul Boel, a primit plățile lunare într-un cont special. Când șeful Mișcării Europene,  născut-Joseph Retinger-născut polonez, a vrut să frâneze acest grad de control american și a încercat să strângă bani în Europa, a fost repede admonestat.

Liderii Mișcării Europene – Retinger, vizionarul Robert Schuman și fostul prim-ministru belgian Paul-Henri Spaak – au fost toți tratați ca mâini de lucru ale sponsorilor lor americani. Rolul SUA a fost tratat ca o operațiune sub acoperire. Finanțarea ACUE a venit de la fundațiile Ford și Rockefeller, precum și de la grupuri de afaceri cu legături strânse cu guvernul SUA.

Șeful Fundației Ford, ex-ofițerul OSS Paul Hoffman, a dublat ca șef al ACUE la sfârșitul anilor cincizeci. Departamentul de Stat a jucat, de asemenea, un rol. O notă din partea secțiunii Europene, din 11 iunie 1965 îl sfătuiește pe vicepreședintele Comunității Economice Europene, Robert Marjolin, să caute să realizeze uniunea monetară pe furiș.

Se recomanda suprimarea dezbaterii (acestei teme) până în momentul în care „adoptarea unor astfel de propuneri ar deveni practic inevitabilă„.

sursa

Mascarada Cipru, o comedie cu sfârșit tragic pentru populație

În sfârșit, după două săptămâni, am conexiune la internet. E deja ceva cu care m-am obișnuit. De câte ori urmează să se întâmple ceva important în Grecia sau Cipru, în cazul de față, nu mai merge internetul. Asta ca să nu se poată informa omul decât de la unica sursă de știri numită tembeliziune.  Și astăzi netul merge doar cu sincope și asta numai  după ce am făcut scandal la compania de net.

Am asistat cu toții la așa numita criză din Cipru, în direct la tembeliziunile naționale din toată lumea. Ne-au ținut cu ”sufletul la gură” doar pentru a ne arăta că, în final, tot cum vor ei procedează. O mascaradă gratuită cu final așteptat, de către mine și alții care înțeleg cum stau treburile, dar tragic pentru populația cipriotă și nu numai. E mult mai ușor să înțelegi cum stau lucrurile atunci când nu ești afectat direct de ceea ce se întâmplă și poți privi cu obiectivitate și detașare problema. Ne având bani în nici o bancă din Grecia sau din lume m-am putut concentra pe ceea ce se ascunde în spatele cortinei. Îmi amintesc ce emoționați și mândri erau grecii de frații lor ciprioți atunci când aceștia au spus ”nu” variantei celei mai simple și mai suportabile de ieșire din criză, dar mai ales pentru ” palma” dată UE și FMI. Cea mai mare înșelătorie pentru că UE știa de la bun început acest lucru, de aceea a și lăsat ca acestă variantă să fie votată de parlamentul cipriot. Un auto-gol dat de UE pentru a-și putea impune de fapt planul diabolic ulterior și un punct de încredere câștigat de proaspătul președinte ales, Anastasiades, deși pentru scurt timp.

Anastasiades a jucat un rol de Iuda perfect. Este prețul plătit pentru a câștiga alegerile. La fel a fost și în Grecia, când a câștigat Papandreou în detrimentul lui Karamanlis. Jocurile se fac dinainte. De ce spun că  Anastasiades a fost un Iuda? Pentru că nu poți spune că ai un plan B dacă nu l-ai făcut dinainte. Deci Anastasiades știa că planul B este mult mai rău decât planul A. Dacă ar fi fost un tip bine intenționat ar fi mers în parlament cu planul A, B, C,etc. le-ar fi prezentat pe toate și apoi ar fi cerut parlamentarilor să se pronunțe asupra lor. Așa ar fi făcut un președinte care vrea binele țării. Dar asta nu s-a întâmplat. El a dat ”boborului” ciozvârta care era cea mai rea pentru UE doar pentru a potoli puțin foamea haitei. Cea urmat după, știm cu toții. Mascarada negocierilor cu Rusia nu a fost făcută decât pentru a se câștiga timp pentru retragerea sumelor babane din băncile cipriote. Băncile au fost închise doar pentru prostime, nu și pentru boierime.De exemplu, în Anglia, băncile cipriote au funcționat normal și fără limite la retragere. Magnații ruși și nu numai, și-au retras în liniște fondurile. Prostimii i s-a dat circ și senzația că cineva chiar vrea să facă ceva pentru binele ei. Praf în ochi aruncat de televiziuni și guverne. Când toți ”banii albi pentru zile negre” au fost la adăpost, a apărut și varianta tristă pe tapet, așa-zis tristă pentru cei bogați și bună pentru populație, taxarea depozitelor de peste 100.000 de euro cu 30-40% și renunțarea, sau taxarea cu 2%, a celor sub această valoare. O altă mare minciună. În bănci, depozite de peste 100.000 de euro sunt foarte puține și ele aparțin populației de rând, cinstite, care și-a plătit impozitele și taxele. De aceea s-a și ales o taxare așa de mare, pentru că nu există prea multe astfel de depozite. În final cred că se va alege și varianta de impozitare cu 2%, sau chiar mai mult a celorlalte depozite pentru că nu mai există alți bani în băncile cipriote. Că este așa cum spun o demonstrează și faptul că Anastasiades a numit un investigator special pentru a verifica cum s-au scurs banii din bănci, de parcă el nu el le-ar fi spus celor interesați.

UE și FMI nu sunt interesate de soarta băncilor în acest moment, ci de acapararea surselor de bani de la populație. Scopul lor este lipsirea oamenilor de mijloacele suplimentare de subzistență, pentru că numai astfel oamenii pot fi puși cu botul pe labe și controlați. Scopul UE a fost introducerea pe piață a acestei variante care va fi aplicată, rând pe rând, în toate țările Europei. Precedentul o dată creat va deveni cutumă. Povestea cu recapitalizarea băncilor sau cu banca bună și cea rea este doar praf în ochi. Scopul a fost atins. Când vor termina cu băncile vor trece la sistemul privat de asigurări, la sechestre pe imobile, la naționalizare generalizată, pentru că scopul scuză mijloacele și UE face ce vrea mușchiul ei. Banii pe care îi ia cu împrumut Ciprul acum nu ajung nici pe o măsea, mai ales în situația actuală, și sunt doar pentru bănci. De unde va plăti restul? Păi tot de la FMI și acceptând noi condiții impuse de acesta. Și așa, la nesfârșit. Ieșirea din zona euro, cea mai bună și singura soluție viabilă pentru ciprioți, și nu numai, nu intră în discuție pentru că nu convine călăului UE.

În loc de concluzie, vă spun că, înainte de a vă bucura de necazul altora, așa cum face românul de fiecare dată, și de a arunca cu piatra în alții, pentru că sunt puturoși sau bandiți, vă rog să vă uitați în ograda proprie și să vedeți că România se împrumută într-un ritm amețitor și fără nici o susținere economică. Să nu credeți că dacă nu sunteți în zona euro cineva vă va scuti de plata ponoaselor pentru acești bani luați de guvern doar pentru a-și plăti datoriile electorale. Cei păgubiți nu vor fi nici Președintele, nici Guvernul și nici Parlamentul, ci doar voi, pălmașii. Deschideți ochii până nu este prea târziu.Guvernanții români se grăbesc cu adoptarea monedei euro deși Romania nu poate face față la trecerea la moneda europeană. Oare de ce?

Și încă ceva. Apariția la scenă deschisă a Deliei Velculescu, ca negociator pentru Cipru, a făcut un mare deserviciu românilor care trăiesc și lucrează în Cipru.  Nimic nu este întâmplător și dacă vă uitați bine în jurul vostru vedeți cum se strânge cercul iar voi sunteți împinși tot mai mult în afara lui. Până acum nu vă doreau Anglia, Franța și Germania. Mai adăugați acum și Ciprul ( și în curând și Grecia-pentru că și ea e afectată de măsurile cipriote) și restul țărilor în care se va aplica măsura. Oamenii au tendința de a conecta faptele cu persoane și în memoria ciprioților va rămâne întipărit faptul că o româncă le-a adus dezastrul și nu UE și FMI. Chiar dacă nu realizați acuma veți vedea că în timp am avut dreptate.Cineva nu iubește Romania și vrea s-o distrugă cu orice preț. Iar politicienii români își dau concursul  din plin. Cu declarații aberante făcute pe la toate colțurile și televiziunile, fără a se sinchisi de consecințe, singurii care au de pierdut sunt românii, atât cei din afara țării cât și cei din interior. Treziți-vă până nu este prea târziu. Lăsați ”drama” naționalei de fotbal și concentrați-vă asupra dramei naționale în care se găsește țara. Cu niște politicieni imbecili, care nu-și văd decât propriile interese și care vă pregătesc legi și o nouă Constituție care sunt doar în defavoarea voastră, vă aflați pe un vapor care se scufundă încet și sigur. Din păcate colacii de salvare sunt puțini și dezumflați și mă tem că nu toată lumea știe să înoate. Săriți din barcă înainte să se scufunde sau pregătiți-vă sufletește pentru ce este mai rău. Cale de mijloc nu mai există.

P:S. Se pare că depozitele de la Laiki vor fi taxate cu 80% iar deponenții își vor recupera restul banilor în 6-8 ani, adică niciodată.

Europa va arde în focul puţurilor de petrol ale Iranului

Teheran– Parlamentul iranian discută un plan care cheamă la oprirea exporturilor de petrol ale Iranului către ţările europene care au votat în favoarea sancţiunilor asupra industriei petroliere din Iran, a anunțat deputatul Nasser Soudani.

Uniunea Europeană a impus în mod oficial un embargo asupra petrolului Iranului şi a convenit o îngheţare a activelor Băncii Centrale a Iranului, luni, contractele existente urmând însă a fi onorate până la 1 iulie.
O serie de reprezentanţi ai Majlis şi eu încercăm să obținem aprobarea unui plan conform căruia toate ţările europene care au făcut din Iran obiectivul sancţiunilor lor să nu poată să cumpere nici măcar o picătură de ulei din Iran şi robinete de petrol vor fi închise pentru acestea, pentru ca altădată ele să nu se mai joace cu focul din nou, ” a declarat Soudani, care este un membru al Comitetului pentru Energie Majlis, pentru agenţia de ştiri Fars într-un interviu publicat miercuri.
Europa va arde în focul puţurilor de petrol ale Iranului”, iar sancţiunile își vor lăsa amprenta asupra ţărilor europene, din trei motive, a spus el, subliniindu-le:
Primul motiv provine din faptul că o serie de ţări europene nu au altă opţiune în afară de cea a cumpărării petrolului iranian deoarece structura rafinăriilor lor este compatibilă cu țițeiul Iranului şi este dificil pentru ei să înlocuiască petrolul Iranului.
Al doilea motiv este că embargoul va provoca o creştere a preţurilor petrolului, iar europenii vor fi obligaţi să cumpere petrol la prețuri mai mari„, a declarat Soudani.
El a adăugat : „Al treilea motiv este faptul că europenii, din cauza nevoii lor de petrol din Iran, vor fi obligați să cumpere petrol iranian indirect şi prin intermediari, iar acest lucru va implica cheltuieli mai mari pentru ei.
Firmele europene nu au altă alternativă decât să încheie contracte cu noi pentru că abandonarea petrolului din Iran ar însemna stingerea lumânărilor vieţilor lor economice.
În plus, deputatul Emad Hosseini a declarat agenţiei de ştiri Mehr, miercuri, că planul va fi pus în discuție la sesiunea deschisă a Majlis din 29 ianuarie.
În cazul în care planul va fi ratificat, guvernul va trebui să oprească vânzarea de petrol către Europa, înainte de punerea în aplicare a embargoului UE asupra petrolului din Iran”, a adaugat Hosseini, care este raportorul Comitetului de Energie Majlis.
Comentariul meu: Țările cele mai afectate de embargoul impus de UE asupra petrolului iranian sunt, din nou, exact și cele mai afectate de criza economică, adică Grecia, Italia și Spania. Se pare că UE, prin fuhrerul ei Angela Merkel, cu o mână strănsă dă și cu alta larg deschisă ia. Este probabil bomboana de pe coliva oferită cu multă generozitate de UE (care de fapt s-a transformat în Imperiul German), nu însă mai înainte de a forța aceste state să renunțe la tot ce au. Sub masca bunăvoinței și întregului efort de a salva moneda euro, pe de o parte Germania împinge rând pe rând toate statele membre să adopte măsuri draconice asupra populației și modificări în constituțiile statelor, iar pe de altă parte face tot posibilul ca să distrugă economiile acestor țări, care stau suspendate de un fir de păr deasupra prăpastiei. Ea încearcă să scoată castanele din foc cu mâna Iranului, care va fi învinuit de toată lumea dacă va hotărî să închidă robinetele mai devreme. De fapt asta se și urmărește. Euro nu mai poate fi susținut în mod artificial prea multe luni. UE nu vrea să recunoască oficial acest lucru deși toți analistii sunt de acestă părere. Are nevoie de un țap ispășitor pentru că se știe clar, că oricâte măsuri și de orice natură ar fi ele s-ar adopta în Grecia, țara nu mai poate fi salvată iar căderea ei înseamnă căderea tuturor pieselor dominoului european actual. UE nu le poate spune unor țări cărora vrea sa le ia bani în plus pentru un mecanism de securitate europeana că în caz de insolvență nu le va ajuta. Ea vrea să demonstreze că oricâtă  bunăvoință ar avea față de țările cu probleme, în fața unui caz de forță majoră sau al unuia fortuit, nu poate fi trasă la răspundere și acuzată de lipsă de întelegere și bunăvoință și nici pusă la plată.
Din împrumutul de 1 miliard de euro pe care Băsescu îl negociază acum cu Banca Mondială o parte va merge cu siguranță la ESM a carui functionare va începe cu un an mai devreme, mai precis pe 1 iulie 2012.  În martie veți afla și câți bani vor merge acolo din partea României. E o chestie și asta: să iei bani împrumut de la Banca Mondială, cu dobândă, și să-i dai împrumut la FMI, cu speranța că într-o zi îi vei primi înapoi, cu sau fără dobândă. Adică, mai pe înțelesul tuturor, tu( RO) te îndatorezi, cu dobândă, de la mamă(BM) și îi dai fiului(FMI) acesteia fără dobândă iar fiul, la rândul lui, îi dă altora împrumut cu dobândă. Curat-murdară afacere. Dar cui îi pasă, că doar boborul plătește!

Iranul ”cu siguranță” va inchide Strâmtoarea Ormuz

Tensiunile din Golf ar putea ajunge la punctul de explozie după ce un înalt oficial iranian a declarat că Iranul „cu siguranța” va închide strâmtoarea Ormuz în cazul în care un embargo UE asupra petrolului va perturba exportul de ţiţei.

Mohammad Kossari, şef adjunct al afacerilor externe, din cadrul parlamentului şi membru al Comitetului Naţional de securitate, a emis avertizarea drept răspuns la o decizie a Uniunii Europene, de luni, de a impune un embargou al petrolului asupra Iranului datorită  pretinsului program de arme nucleare al țării.

„Presiunea sancţiunilor este concepută pentru a încerca şi a ne asigura că Iranul ia în serios cererea noastră de a veni la masă ( tratativelor),”  a spus șeful pentru politică externă al UE, Catherine Ashton.

Cu toate acestea, împreună cu decizia Washingtonului de a desfăşura un al doilea portavion de atac în Golf, încercarea UE de a pres Iranul din punct de vedere economic ar putea creşte foarte mult riscul unui război suprem în regiune.

Strâmtoarea Hormuz este legătura vitală dintre Golful Persic şi Golful Oman.

De asemenea, este unul dintre cele mai strategice locuri din lume, atunci când vine vorba de tranzitul petrolier.

La o producţie mondială de petrol estimată la circa 88 de milioane de barili pe zi în 2011, Administrația de Informații asupra Energiei a Statelor Unite estimează că aproximativ 17 milioane de barili din cele 88 trec prin strâmtoare.

Dacă sancţiunile economice presează  Iranul suficient  cât acesta să se răzbune prin închiderea strâmtorii, aproape 20 la sută din comerţul cu petrol la nivel mondial ar putea fi afectat, rezultând o crestere masivă a costurilor energiei la nivel mondial.

Cu peste o jumătate de milion de forţe regulate şi un personal suplimentar de 120,000 de soldați în Garda Revoluţionară de elită a țării, analiştii cred că consecinţele unui război condus de SUA împotriva Iranului ar face ca recentele incursiuni militare susținute de Occident în Orientul Mijlociu să pară neînsemnate.

Până în prezent, decizia SUA de a menţine două grupuri de portavioane în regiune a fost descrisă de către Iran ca fiind „o activitate de rutină” .

Dar marea acumulare de personal militar a SUA în regiune, care a fost consolidată atunci când Pentagonul a trimis un supliment de 15000 de trupe la naţiunea vecină din Kuweit, a fost doar cel mai recent pas într-o încercare evidentă a Washington-ului de a își întări capacităţile sale militare în regiune.

Cu toate acestea începând cu anul 1988, când Statele Unite au reuşit să distrugă circa 25 de procente din cea mai mare capacitatea navală a Iranului, în timpul operaţiunii Praying Mantis, Iranul și-a petrecut ultimele două decenii pregătindu-și forţele navale ale Gărzii Revoluţionare pentru a exploata vulnerabilităţile forțelor convenționale afișate de Statele Unite.

Potrivit comandantului Gărzii Revoluţionare, Generalul de Brigadă Jafaari, „inamicul este mult mai avansat tehnologic decât suntem noi, dar noi am folosit ceea ce se numeşte metode de luptă asimetrice … iar forţele noastre sunt acum bine pregatite pentru el”, a spus el, citat de Global Lagare .

În fond, cea mai recentă rundă de politică pe marginea prăpăstiei dintre Iran şi Occident poate obliga Iranul la masa negocierilor în privința programului său de îmbogăţire a uraniului.

Cu toate acestea, strategia UE de evitare a „haosului în Orientul Mijlociu”, prin strângerea laţului economic în jurul Iranului ar putea duce la o adevărată conflagraţie pe care aparent ea încearcă să o evite.

 

”Ciumpalaciada” o diversiune?!

Am urmârit cu interes ce se petrece acum în Romania dar mai ales am căutat să înțeleg  ce se aflâ în spatele acestor manifestații de stradă ”spontane” care au loc într-o grămadâ de orașe din țară. Nemulțumirile oamenilor sunt reale și de necontestat. Totuși ele există de mai mult timp, nu sunt o chestiune recentă. Lumea nu s-a revoltat când a fost concediată, când s-au micșorat salariile, când s-au fâcut împrumuturi la FMI și Banca Mondială, care puteau fi evitate, când s-a anunțat că vom renunța la suveranitatea națională și câte și mai câte. Dacă s-ar fi revoltat la momentele respective nu s-ar fi ajuns, probabil, la punerea în discuție a privatizării SMURD-ului, care a fost ”scânteia” ce a aprins focul. Cineva s-a folosit foarte bine de acest moment. Unui om căruia i-ai luat tot ceea ce puteai să-i iei, dacă ii iei și ultima speranță- aerul, in cazul de față dreptul la ajutor medical gratuit în caz de urgență, sigur va riposta, deși o face doar din instinctul de supraviețuire. Cine este cineva-ul din spatele manevrei? În opinia mea, opoziția. De ce spun asta? Pentru că opoziția, în ultimul an cel puțin, nu s-a ocupat de altceva decât de demiterea lui Băsescu și a lui Boc. Moțiuni de cenzură, alianțe făcute, desfăcute și răsfăcute peste alianțe, mitinguri plătite, demagogie, mizerii, etc., la asta s-a rezumat întreaga activitate a opoziției. Nimic nu le-a mers însă. N-au reușit să scoată lumea în stradă, cum de altfel n-au reușit nici acum, pentru că cele câteva mii de persoane, per total țară, care manifestează în stradă la ora actuală, nu sunt reprezentative pentru o populație de peste 20 de milioane. Nu neg că Băsescu a luat-o razna și că dacă lumea nu ieșea în stradă această lege ar fi fost adoptată în forma în care o vroia Președintele. Neg faptul că lumea stă încă în stradă deși a obținut ce vroia. Salarii și pensii mărite, taxe și prețuri scăzute, locuri de muncă, ajutoare sociale și alte multele, nu le vor obține chiar de vor sta alți 22 de ani în stradă. De ce? Pentru că UE nu permite așa ceva iar opoziția știe foarte bine că nu poate să ofere nimic în plus față de ce a oferit actuala guvernare, ba dimpotrivă. V-ați putea întreba de ce ar vrea cineva să vină la putere acum, când știe că nu poate schimba situația și că singura lor posibilitate este de a o înrăutăți? Răspunsul este unul cât se poate de simplu: pentru că ne aflăm pe ultima sută de metri până când UE, în actuala sa formă, își va da duhul și cei ce se vor afla la putere la acel moment, cred că vor fi salvați de către cei pe care-i slujesc, adică de elite. Desigur că este o speranță deșartă dar omul cât trăiește speră.  Probabil ei se ghidează după ideea că orice om iși iubește și își salvează câinele credincios în caz de pericol, dar ei uită că aceștia nu sunt oameni ci doar ființe cu trup omenesc.

Mi s-a părut foarte curios, că nimeni din acea mulțime nemulțumită și plină de revendicări, n-a pomenit despre ieșirea din UE și despre denunțarea tratatelor semnate de Băsescu cu reprezentanții acesteia, deși toată lumea știe că, cel puțin teoretic, toate măsurile care au dus la această stare de nemulțumire au fost luate în numele UE și la cererea, mai mult sau mai puțin expresă a acesteia. De altfel nici comentatorii tv și nici politicienii din ambele tabere n-au pomenit despre așa ceva deși mulți au făcut comparții cu situația din Grecia. Îmi amintesc cât de revoltați erau unii români acum două luni, că grecii au ieșit în stradă și vroiau referendum și schimbarea premierului. Astăzi romanii fac la fel. Cu diferența că grecii nu vroiau schimbarea unui guvern cu altul ci ieșirea din UE și renunțarea la euro, cu toate riscurile care le implica o astfel de soluție. Grecii nu cereau salarii mai mari, locuri de muncă și ajutoare sociale, ci refuzau să mai plătescă potlogăriile guvernanților și ale bancherilor. În Romania n-am văzut pe nimeni care să se revolte împotriva sistemului. Ei se revoltă împotriva unor oameni ceea ce m-a determinat să cred că de fapt nu este o revoltă spontană ci o vendetă a opoziției făcută cu ajutorul unei mulțimi bine alese. Când am mai citit astăzi că unora li s-au promis alimente, convingerea mi s-a întărit. Che Guevara de Constanța autorizează corturi pentru băuturi calde și face corp comun cu manifestanții, PSD face miting, Iliescu își dă cu părerea despre mișcare și. de data asta, pentru că e îndreptată împotriva actualului guvern, o consideră democratică, uitând că a înecat în sânge o demonstrație mult mai democratică ca aceasta, care număra sute de mii de oameni în toată țara, pe care el i-a făcut golani și i-a nenorocit cu ajutorul minerilor. Politicienii au memorie scurtă dar oamenii de rând ar trebui să-și reamintească acest lucru.

I-am tot auzit pe manifestanți că doresc un guvern de tehnocrați, neafiliați nici unui partid. Cred că mulți dintre ei nici nu știu să definească termenul dar n-are importanță. Rezultatul acestei dorințe n-a întârziat să apară sub forma unui sondaj în care conduce Mugur Isărescu. Din nou românii uită că salariile și drepturile lor tăiate s-au dus pentru a putea acoperi gaura de miliarde de euro făcută Bancii Naționale de Isărescu, datorită unei ”mici neatenții” de-a sale. Tehnocrații n-au apartenență politică, chiar dacă sunt membri de partid. Apartenența lor este la ban și la cei care îl oferă, adică bancherii lumii. Trăiesc într-o țară care la momentul actual are un guvern de tehnocrați. Și? În ciuda faptului că, atunci când a venit la putere, actualul guvern a promis că nu vor mai fi luate alte măsuri în afara celor anunțate, în decursul celor două luni de când conduce, noi și noi măsuri au apărut, una mai draconică ca alta. Ba mai mult, astăzi citeam că sunt aproape deciși să cadă la învoială cu investitorii, acceptând condițiile acestora care vor duce țara la faliment, doar pentru a primi o nouă tranșă de bani, bani care nu fac altceva decât să acopere doar o rată și dobânda ei, din primul împrumut luat, adică o frecție la un picior de lemn.  Vroiam să înțelegeți că tehnocrații respectă cu strictețe angajamentele asumate chiar dacă asta înseamnă să-ti lași poporul fără hrană, curent, căldură, medicamente, etc. Ei sunt doar niște instrumente de care fac uz creditorii țărilor. Cât despre promisiunile pe care le-au făcut despre alegerile anticipate, de care trebuiau să se ocupe, le puteți considera inexistente. În Grecia nici măcar nu se mai amintește de ele deși ar trebui să aibă loc cel târziu până în luna martie. La fel se va întâmpla și în Romania. Tehnocrații și cei aleși în guvernul provizoriu au întotdeauna probleme mult mai arzătoare decât alegerile. În plus, atât românii cât și grecii, n-au pe cine pune în loc, deși toți spun că nu mai vor pe nimeni din actuala elită politică, fie ea de stânga sau dreapta. Oameni buni, găsiți întâi omul potrivit și pe urmă cereți schimbări. Nu vă lăsați atrași, pentru a câta oară, în jocurile politice murdare pe care le fac diverși oportuniști. Judecați înainte de a face anumite mișcări. Cântăriți cu discernământ ofertele care vi se pun înainte. Nu vă lăsați purtați de entuziasm. Trăim într-o perioadă foarte dificilă și nicăieri în lume nu merge bine. Treziți-vă și căutați să înțelegeti ce se întâmplă în jurul vostru. Romania nu este o țară uitată pe o insulă izolată în mijlocul oceanului. Trăiți într-o Europă Unintă în care toată lumea dansează după cum i se cântă. Nimeni nu părăsește dansul de bună voie, doar pentru că greșește pașii sau nu-i place muzica. Nu există eliberări de contrac, ca în fotbal, ci doar preluări de contract.Vreți să scăpați de tot ce se întâmplă? Foarte bine. Gâsiți omul care să vrea să lupte cu acest sistem, pentru că este vorba de un sistem nu de niște persoane, și puneți-l în fruntea voastră. Faceți corp comun cu el și luptați până la ultima suflare pentru drepturile și libertățile voastre, chiar dacă asta ar însemna să muriți muncind pe brânci sau cu arma în mână. Măcar știți de ce ați murit muncind sau luptând. În situația actuală faceți același lucru numai că pentru alții.

La 22 de ani de la moartea lui Ceaușescu este absurd și de-a dreptul înfricoșator să îți dorești ca puterea să fie preluată de armată, cum am auzit pe unii spunând. Care armată? Vechii ofițeri sunt foști comuniști, noii ofițeri sunt mercenari NATO. Ce credeți că vă așteaptă în aceste condiții? Vreți să fiți ca și chinezii și coreenii sau ca irakienii? Nici una dintre variante nu mi se pare potrivită, nici pentru români și nici pentru alții. Nu vă mai amăgiți singur și nici nu-i mai lăsați pe alții să o facă. Renunțati la manipularea și la soluțiile impuse cu ajutorul media și gândiți singuri. Începeți schimbarea întâi cu voi și cu cei dragi și apoi cu restul. Împotriviți-vă sistemului întâi de unul singur și pe urmă alăturați-vă celor care procedează ca și voi. Nu cu arma în mână ci prin mijloacele pașnice avute la dispoziție. Refuzați să mai plătiți taxele mărite! Refuzați să mai folosiți lucruri care nu fac decât să vă înrobească și mai mult! Nu le mai cumpărați produsele făcute pe bani puțini și vândute pe bani grei ! Reînvățați să vă deplasați pe jos sau cu bicicleta la servici! Amintiți-vă că bunicii voștri se trezeau cu noaptea în cap ca să ajungă, pe jos sau cu bicicleta, la timp la muncă, ce-i drept că ei nu-și pierdeau vremea până noaptea târziu ca să vadă cancanurile și minciunile de la tv.  Reinventați-vă și încercați să trăiți fără toate aceste dependențe pe care sistemul vi le-a inoculat de-a lungul anilor! Când veți reuși să faceți toate acestea cu voi înșivă atunci veți fi pregătiți pentru o adevărată schimbare la nivel național, pentru că asta înseamnă ruperea de sistem și ieșirea unei țări din marea familie UE. Până atunci oricine crede altceva trăiește un marasm. Iar dacă vine cineva și vă promite că vă va scoate din sistem, fără să vă enumere cele spuse de mine, care sunt doar câteva dintre consecințe, să nu-l credeți căci nu vrea decât să vă amăgească.

De aceea nu sunt de acord cu menținerea acestei mișcări în stradă. Oamenii sunt folosiți și nici măcar nu-si dau seama. Se pare că nu învățăm nimic nici din istoria și nici din a altora. Mă tem că ceva mult mai grav, care se va răsfrânge asupra întregii țări, se va întâmpla. Nu uitați că  o dată pornit tăvălugul nu va mai putea fi oprit.

Lupul paznic la stână: noul premier al Greciei, Luca Papademos

” Banca Centrală Europeană a orchestrat o lovitură de stat în Grecia. Bancherii Centrali Europeni  l-au instalat pe unul de-al lor în locul prim-ministrului George Papandreou. Banca Centrală Europeană l-a înlocuit pe prim-ministrul ales al Greciei, cu alesul Băncii Centrale Europene, vice-presedintele său , Lucas Papademos. Guvernul controlat de Banca Centrală Europeană a fost învestit ieri (vineri) la ora 2 pm.

Guvernul Băncii Centrale Europene va semna imediat acordul pentru planul de salvare european şi o să impună taxe grele pentru populația Greciei. A fost Banca Centrală Europeană cea care a orchestrat criza datoriei Greciei. BCE a trimis banca Goldman Sachs pentru a ruina guvernul Greciei, prin intermediul datoriei. Criza datoriilor din Grecia a fost orchestrată de către Băncile Centrale Europene pentru a forţa „contribuabilii” să plătească pentru salvarea speculaţiilor lor proaste şi a datoriilor administraţiei publice provenite în mare parte din reduceri de impozite pe profit și pentru imobile pentru cei bogati, transformând povara fiscală în datorie cauzată de nemuncă şi industrie. Astăzi, Banca Centrală Europeană a dobândit controlul complet al Greciei. Ei și-au instalat în mod neconstituţional propriul lor om  pentru a se asigura că Grecia va fi datoare şi, astfel, roabă financiară timp de decenii de acum înainte.”

Luca Papademos împreună cu Jean-Claude Trichet

Lucas Papademos ( papa=tată, demos= popor adică Tatăl-Poporului ce nume predestinat) are un curriculum impresionant:

A absolvit Massachusetts Institute of Technology ( MIT), castigand o diplomă în fizică în 1970, o diplomă de masterat în inginerie electrică în 1972 şi un doctorat în economie, în 1978
– A urmat o carieră academică la Universitatea Columbia, unde a predat economie din 1975 până în 1984, şi apoi la Universitatea din Atena 1988 – 1993
– A servit ca economist șef la Federal Reserve Bank din Boston în 1980
– S-a angajat la Banca Greciei în 1985, ca economist şef, ridicandu-se la guvernator adjunct în 1993 şi guvernator în 1994-2002
– Vicepreşedinte al Băncii Centrale Europene 2002 – 2010  sub președenția lui Jean-Claude Trichet
– Membru al Comisiei Trilaterale din 1998

A fost cel care a gestionat intrarea Greciei în zona euro în 2002. Deși știa care era situația economică și financiară a țării împreună cu prim-ministrul de atunci, Kosta Simitis, au forțat țara să adere la euro, aducând nenorocirile asupra populației, cu promisiuni de mai bine. Omul care a săpat groapa și a manipulat sforile pentru ca țara sa să pice în ea a fost adus la conducerea Greciei ca să-și ducă la bun sfârșit treaba: astuparea gropii și înmormântarea cadavrelor.

Să fi fost doar o coincidență faptul că imediat după ce Grecia a aderat la euro, Papademos a plecat la BCE? Să fie doar o coincidență faptul că el a revenit acum, într-un moment cheie pentru zona euro? Eu nu cred în coincidențe și nici voi n-ar trebui să o faceți având în vedere că la conducerea Băncii Naționale a României aveți un coleg de Comisie Trilaterală de-al lui Papademos, care mai este membru al Clubului de la Roma și președintele Clubului Guvernatorilor băncilor centrale din Balcani, Marea Neagră și Asia Centrală. Nu întâmplător, domnul Isărescu n-a fost schimbat de la conducerea Bancii Naționale de către nici o guvernare, fie ea roșie, albastră sau portocalie, și nici nu va fi schimbat până ce nu-și va fi terminat de îndeplinit obiectivele trasate de bancherii care-l plătesc, adică aducerea țării în rând cu ” lumea bună” a Uniunii Europene sau mai pe înțelesul tuturor, punerea pe butuci a acesteia.

Domnul Papademos n-a lucrat însă singur la aducerea dezastrului. Iată-i și pe compatrioții săi care l-au ajutat din interior:

1. Karolos Papoulias- Președintele Greciei

2. Georgios Papandreou- Fost Prim-Ministru, președintele, fostului partid de  guvernământ, Pasok ( echivalentul PSD-ului)

3. Kostis Stefanopoulos-Fostul Președinte al Greciei ( 1995-2005)

4. Kostas Simitis- Fost Prim-ministru (1996-2004) născut Mordechai Aaron Avouris, a avut bunul-simt să-și scimbe numele în Simitis care înseamnă Semitul. Împreună cu Luca Papademos, au adus euro în Grecia. (în poză zâmbărețul din dreapta)

5. Antonios Samaras născut Ben Hiram, liderul partidului de opoziție Nea Democratia și artizanul acestui guvern de coaliție. Face parte dintr-o familie ai cărei bărbați sunt masoni de patru generații. A fost coleg de dormitor și frate în aceeași frăție masonică cu Georgios Papandreou, pe vremea  când erau studenți în Massachussets la Amherst College.

Aceștia sunt doar câțiva, pe care ați avut ocazia să-i vedeți în aceste zile, dar mai sunt mulți alții. Cu așa o echipă era imposibil ca Grecia să nu ajungă în situația de azi. Toți și-au dat mâna pentru ” binele” țării. Învățați din greșelile altora și nu pe propria piele dacă nu vreți să vă coste prea scump un astfel de curs.

Plănuiește Obama împreună cu NATO o lovitură militară de stat în Grecia?

 ” Plănuieşte Obama împreună cu NATO o lovitură militară de stat în Grecia?

De Bill Van Auken
5 noiembrie 2011

Pe fundalul unui scandal internaţional legat de o propunere pentru un referendum privind planul datoriei față de UE, demiterea bruscă de marţi noaptea a comandei armatei elene are toate semnele distinctive ale unei acţiuni întreprinse pentru a preveni ameninţarea unei lovituri de stat militare.

O măsură de o asemenea magnitudine politică nu a fost luată uşor. Trebuie să presupunem că prim-ministrul George Papandreou a avut motive puternice să creadă că guvernul său şi eventual propria persoană se confruntă cu o ameninţare iminentă din partea armatei ţării.

Ministrul grec al Apărării, Panos Beglitis, un apropiat aliat political lui Papandreou, i-a convocat pe cei patru ofiţeri militari de rang înalt din Grecia – şeful Statului Major General, al armatei, al marinei şi al aviaţiei – la o reuniune convocată în grabă, pentru a-i anunţa că au fost demişi şi înlocuiţi cu alţi ofițeri superiori ai armatei greceşti.

Luna trecută, ministrul Apărării, Beglitis, a fost citat de către web site-ul EU Observer descriind ierarhia militară greacă ca fiind „un stat în stat.”

Guvernul grec ar trebui să facă public ceea ce ştie despre conspiraţiile acestui „stat în stat” şi care îi sunt aliaţii. Având însă în vedere recordurile partidului PASOK al lui Papandreou, acest lucru este extrem de puţin probabil. Ultimul lucru pe care-l vor ei şi apologeţii lor este ca pseudo-stânga să alerteze muncitorii cu privire la pericolele cu care s-ar putea confrunta.

O serie de ziare din Europa şi-au pus întrebarea, dacă concedierea înaltului comandament nu a avut ca scop împiedicarea unei lovituri de stat militare. Printre aceste ziare se numără şi Telegraph şi Daily Mail din Marea Britanie. Unul dintre cele mai directe articole scrise pe această temă a venit de la Gabor Steingart, editorul german al principalului ziar financiar, Handelsblatt.

Sub titlul „Dacă aş fi fost grec”, Steingart recunoaşte că planul de salvare pentru economia greacă este în realitate un alt plan de salvare a băncilor, în detrimentul muncitorilor greci, care vor fi obligaţi să plătească pentru el. Acest lucru se va realiza prin distrugerea en-gros a locurilor de muncă, a salariilor şi a condiţiilor sociale. Aceste măsuri vor aprofunda depresia ţării şi gradul de îndatorare, punând bazele pentru cereri de austeritate şi mai teribile în viitor.

Comparând planul cu tratamentul „şoc” pus în aplicare în fosta Uniune Sovietică, Steingart scrie: „Daca aş fi fost grec, aş fi printre cei care sunt îngrijoraţi şi alertaţi. Mi-as păstra un ochi circumspect asupra acelor maşini militare care au guvernat ţara până în 1974 şi care ar putea sta la pândă, aşteptând o oportunitate de răzbunare. Ştim din mai multe ţări: Dr. Şoc este un duşman al democraţiei.”

Modul în care această afacere a fost acoperită – sau mai degrabă, cenzurată – în mass-media din SUA spune multe. Nici New York Times, nici Washington Post – două publicaţii care sunt ziarele „record” în cadrul sistemului politic din SUA, nu au publicat un cuvânt despre schimbările extraordinare din cadrul comandamentului militar grec.

Web site-ul de la Times a postat marţi un articol cu ​​privire la Grecia în care prezicea că guvernul Papandreou este pe cale să cadă. Evaluarea ar fi servit ca o explicaţie şi o justificare pentru o lovitură de stat care ar putea avea loc în condiţiile unei prăbuşiri politice. Însă, ceea ce editorii de la Times aşteptau aparent să aibă loc, nu s-a întâmplat. Acest lucru reaminteşte de faptul că ziarul a celebrat prematur în 2002 răsturnarea de la putere de scurtă durată a preşedintelui Hugo Chavez din Venezuela.

Acum, tăcerea din mass-media sugerează faptul că redactorii de la The Times şi Post caută cu disperare o linie politică legată de ceea ce ei percep a fi o chestiune extrem de sensibilă.

Un lucru este sigur: dacă o lovitură de stat în Grecia – având în vedere mizele implicate – a fost într-adevar în curs de pregătire, aceasta nu s-ar fi putut dezvolta decât cu aprobarea marilor puteri europene – Germania, Franţa şi Marea Britanie – şi, desigur, Statele Unite ale Americii.

Istoria Greciei este plină de intervenţii militare în politica sa – în secolul 20 au avut loc nu mai puţin de opt lovituri de stat. Ultima juntă militară care a preluat puterea la 21 aprilie 1967 şi a condus ţara până în 1974 purta ştampila „Fabricat în Statele Unite ale Americii”.

Aşa-numita „Lovitură de stat a coloneilor”a urmat după doi ani de instabilitate politică care a început după demiterea guvernului lui Georgio Papandreou – bunicul actualului prim-ministru – de către regele Constantin. Georgio Papandreou încercase iniţial să înlocuiască comandamentul militar.

Liderul loviturii de stat, colonelul Georgios Papadopoulos, a fost un fost colaborator al ocupaţiei naziste în Greciei anului 1940. El s-a alăturat armatei elene în perioada postbelică şi a beneficiat de formare în domeniul informaţiilor în Statele Unite. Astfel a devenit principala legătură între CIA şi KYP, agenţia de inteligenţă greacă fondată şi finanţată de SUA. Papadopoulos însuşi s-a aflat pe statul de plată al CIA timp de 15 ani.

Lovitura de stat a fost efectuată în conformitate cu liniile directoare ale unui plan de urgenţă NATO, cunoscut sub numele de „Prometheus”. Acest plan a fost conceput pentru a preveni o presupusă preluare comunistă a controlului militar prin sechestrarea şi adunarea tuturor celor consideraţi a fi subversivi.

Junta a impus legea marţială şi a suspendat drepturile democratice de bază. Ea a închis în scurt timp aproximativ 10.000 de persoane, inclusiv lideri politici, sindicalişti, activişti sociali, studenţi şi alte persoane suspectate de a se opune agendei sale contrarevoluţionare. Mii de oameni au fost torturaţi. Poliţia juntei a bătut prizonierii politici cu furtunuri de cauciuc, le-a aplicat şocuri electrice, i-a agresat sexual şi le-a smuls unghiile de la degete. Se spune că unul dintre torţionarii cei mai infami ai juntei a păstrat simbol roşu-alb- albastru al USAID pe biroul său şi ar fi spus victimelor sale, „În spatele meu este guvernul, în spatele guvernului este NATO, în spatele NATO este SUA. Nu te poţi lupta cu noi, noi suntem americani.”

Aceste crime odioase au fost efectuate cu ajutorul direct şi cu aprobarea administraţiei liberal democrate a preşedintelui Lyndon B. Johnson.

La prima conferinţă de presă după preluarea puterii, Papadopoulos a apărat represiunea feroce declanşata de către juntă. „Ne confruntăm cu un pacient pe masa de operaţie”, a spus el. „Dacă nu este legat de masă, el nu poate fi vindecat de boala lui.”

Această logica are, fără îndoială, o mare trecere în cercurile financiare internaţionale de astazi. Propunerea lui Papandreou de a face un referendum în legătură cu măsurile de austeritate propuse pentru Grecia a fost denunţată ca fiind „iresponsabilă”, dacă nu chiar nebună.

Prim-ministrul grec a făcut această propunere pe baza propriilor calcule politice, care nu au nimic de-a face cu democraţia. Cu toate acestea, ideea că oamenii muncii ar avea dreptul să voteze pro sau contra implementării reducerilor sociale masive provoacă furie intensă şi consternare în rândul aristocraţiei financiare din fiecare ţară. Reducerile sunt menite pentru a salva bancile.

Caracterul brutal al acestor măsuri şi inegalitatea socială imensă – ambele venite din partea lor- nu pot fi impuse prin mijloace democratice. „Pacientul” trebuie să fie „legat de masă”.

În 1974, în cursul unei perioade de răsturnari economice şi politice care s-au întins pe tot globul, Grecia nu era singura ţară condusă de armată. Alte două ţări menţionate acum ca fiind aproape de faliment datorită crizei datoriei suverane europene – Spania şi Portugalia – erau şi ele conduse de dictaturi fasciste militare. Acelaşi lucru a fost valabil şi pentru majoritatea ţărilor din America Latină.

Evenimentele din Grecia indică că perioada coloneilor şi generalilor se întoarce. În condiţiile uneia dintre cele mai profunde crize a capitalismului global de la Marea Depresiune din anii 1930 încoace, vechile mecanisme ale democraţiei burgheze nu mai pot face faţă contradicţiilor de clasă şi tensiunilor internaţionale aflate în creştere.

Deşi ameninţarea dictaturii se manifestă mai întâi în economiile capitaliste mai slabe, ea este ca o boală care se răspândeste de la extremităţi, la inima. Nu există nici o ţară din lume în care oamenii muncii să îşi poată permite iluzia că „aici nu se poate întâmpla”.”

Comentariul meu: Probabil că mulți nu m-au crezut când am vorbit despre aceste schimbări în articolul https://mucenicul.wordpress.com/2011/11/03/referendumul-din-grecia-este-cacealmaua-ue/ deoarece acestea nu au ” transpirat ” în presa democrată de nici unde și cred că și mai mulți nu au crezut ce-am spus în legătură cu planul de salvare. Acest articol dovedește, pentru a nu știu câta oară, că ceea ce ni se servește în presă și în media este doar ” ceea ce trebuie să reținem ” și n-are nici o legătură cu adevărul.

ESM (sau MES) este noul dictator al Europei

Sunt UE şi euro în criză? Ce trebuie să facem? Ce putem face? UE planifică o nouă lege fundamentală, Tratatul de instituire a așa-zisului Mecanism European de Stabilitate finaciară (ESM) a datoriilor Uniunii. Proiectul de lege pentru ESM urmează acum să fie examinat de reprezentanţii în Parlament.

Art. 8 capitalul social este de 700 de miliarde de euro.

Mă întreb, de ce, de fapt, 700 de miliarde? De unde provine această sumă? Cine și pe ce bază a calculat-o?

Art. 9.3 (Statele) Membrele ESM prin prezenta se angajează în mod irevocabil şi necondiţionat să plătească la cerere, orice solicitare de capital făcută către ele … care urmează să fie plătită în decurs de 7 zile de la primirea solicitării.

Nu mai întreb nimic. Am înţeles. În cazul în care ESM solicită, atunci lucrurile trebuie să meargă repede. Într-adevăr, şapte zile, ceea ce înseamnă că, cu întârzierile obișnuite în transferurile bancare, noi trebuie să completăm cec-ul în termen de patru zile. Asta este fezabilă. Dar așa ca fapt divers,ce înseamnă necondiţionată şi irevocabilă? (Adică) Atunci când este ales un parlament nou care poate că nu ar dori să mai transfere aceste  fonduri ? El nu mai poate decide (asupra acestei chestiuni)?

Art. 10.1 Consiliul guvernatorilor poate decide să modifice capitalul social autorizat şi să modifice articolul 8 …. în consecinţă.

Mă întreb, cum aşa? 700 miliarde sunt doar începutul? Deci, ESM poate solicita mai mult atunci când doresc. Nelimitat. Şi noi suntem apoi obligaţi să plătim, în conformitate cu articolul 9 – irevocabil si neconditionat?

Art. 27.2 ESM trebuie să aibă capacitate deplină de exerciţiu pentru a fi parte la procedurile legale; şi

Art. 27.3 Proprietatea, fondurile si activele ESM se bucură de imunitate în fața oricărei forme de procedură judiciară …

Mă întreb, ESM îi poate acuza pe altii, dar nu pot să fie ei înşişi acuzaţi?

Art. 27.4 Proprietatea, finanţarea şi activele ESM trebuie să fie imune la percheziţie, rechiziţie, confiscare, expropriere sau orice altă formă de sechestru, luare sau blocare prin acțiuni ale executivului, judiciare, administrative sau legislative.

Mă întreb, imune la intervenţiile instanţelor judecătoreşti? Am mentionat deja doar mai înainte. Dar, de asemenea, guvernele noastre, administraţiile noastre şi legile noastre democratice, sunt toate fără nici un drept şi nu s-ar putea împotriva ESM? Este într-adevăr foarte puternic, acest ESM!

Art. 30.1 Guvernatorii, vice-guvernatorii, directorii, sub-directorii şi alți membri ai personalului se bucură de imunitate de jurisdicţie cu privire la acţiunile lor şi se bucură de inviolabilitate în ceea ce priveşte actele şi documentele lor oficiale.

Mă întreb, şi cei care participă acolo sunt inviolabili?  Nu au nici o responsabilitate? Față de nimeni? Şi, prin documente inviolabile trebuie să înțelegem că nu avem voie să le deteriorăm sau că nu este voie nici chiar să le citim?

O nouă autoritate

căreia trebuie să i se transfere fonduri nelimitate în termen de şapte zile, ori de câte ori ne-o cere ;

autoritatea ne poate acuza, noi nu o putem acuza însă;

toţi membrii beneficiază de imunitate;

nici o lege nu se aplică;

nici un guvern nu poate face nimic;

administrațiile de stat europene sunt subordonate unei instituţii care nici măcar nu a fost aleasă;

Acesta este viitorul Europei? Aceasta este noua UE? O Europă fără democraţii suverane? Vreți asta?

Dacă nu vreți, trimiteţi un e-mail-petiţie la reprezentantii dvs. acum.

Pentru Germania, prin intermediul Abgeordneten-Check.de

[Sfârşitul transcrierii]

Spre știința românilor:

Guvernul a aprobat proiectul de ratificare a deciziei Consiliului European privind mecanismul de stabilitate in zona euro

03-11-2011

Sursa: Agerpres

––––––

Guvernul a aprobat, miercuri, proiectul de lege privind ratificarea Deciziei Consiliului European din 25 martie 2011 de modificare Tratatului privind Functionarea Uniunii Europene cu privire la un mecanism de stabilitate pentru statele membre a caror moneda este euro.Potrivit unui comunicat de presa al Executivului, decizia Consiliului European din 25 martie trebuie sa fie supusa ratificarii de toate statele membre ale UE.”

Cum probabil nu știați nici că Romania e membră a Pactului euro plus:

La 24 martie, în prima zi a reuniunii Consiliului European, şefii de stat şi de guvern au adoptat decizia finală cu privire la un Mecanism european de stabilitate permanent. De asemenea, aceştia au aprobat Pactul euro plus, care va reprezenta un nou reper pentru coordonarea economică.

„Exact cu un an în urmă, la 25 martie 2010, Consiliul European a hotărât să consolideze guvernanţa economică a Uniunii prin lansarea grupului operativ. Un an mai târziu, am fost martorii unei schimbări majore. În douăsprezece luni, funcţionarea uniunii economice şi monetare şi a zonei euro s-a îmbunătăţit în mod fundamental. Dispunem de noi reguli, de noi instrumente şi de politici mai ambiţioase. Nu a fost întotdeauna uşor, nici nu au lipsit situaţiile dramatice, dar am obţinut rezultatul dorit”, a declarat dl Herman Van Rompuy, președintele Consiliului European.

După obţinerea aprobărilor la nivel naţional, Mecanismul european de stabilitate (MES) va înlocui Fondul temporar european de stabilitate financiară (FESF). MES va avea disponibilă o sumă de 500 miliarde EUR. Fondul temporar, care va fi instituit în luna iunie, va avea o capacitate de împrumut efectiv de 440 miliarde EUR. Liderii subliniază importanţa unor teste de rezistenţă credibile pentru bănci.

Pactul euro plus cuprinde ceea ce ţările din zona euro doresc să realizeze în plus, dincolo de angajamentele şi mecanismele existente, şi este deschis şi celorlalte state membre. „Îmi exprim satisfacţia faţă de faptul că Polonia, Danemarca, Bulgaria, România, Lituania şi Letonia au anunţat astăzi că se vor alătura Pactului euro plus”, a declarat preşedintele Van Rompuy.

Acesta a remarcat unele temeri că aceste măsuri conduc la dispariţia statului social şi a protecţiei sociale, dar a dat asigurări că lucrurile stau altfel. „Ceea ce facem este să ne asigurăm că economiile noastre sunt suficient de competitive pentru a crea locuri de muncă şi pentru a oferi un nivel de trai ridicat tuturor cetăţenilor noştri”, a adăugat preşedintele Consiliului European.”

Menționez că Marea Britanie, Suedia, Ungaria şi Cehia au decis să rămână în afara pactului, cel puţin deocamdată.

Ce implică aderarea la Pactul Euro Plus:

Într-un prim pas, fiecare țară ce aderă la Pact (poate fi și din UE, nu neapărat din Zona Euro) va adopta în termen de 12 luni următoarele măsuri:
• Eliminarea sistemului de indexare a salariilor cu rata inflației;
• Recunoașterea reciprocă a diplomelor pentru a crește mobilitatea forței de muncă;
• Încercarea de a crea o bază comună pentru calculul impozitului pe profit;
• Ajustarea sistemului de pensii la dinamica demografică (de exemplu, creșterea vârstei de pensionare);
• Obligația ca fiecare stat să instituie un mecanism de alertă privind creșterea datoriei publice în Constituție;
• Stabilirea unui regim național de management al crizei în sistemul bancar.

Pactul mai prevede și consolidarea Mecanismului European de Stabilitate. Începând din 2013, Mecanismul European de Stabilitate va înlocui Facilitatea pentru Stabilitatea Financiară, prin intermediul căreia au primit fonduri Grecia şi Irlanda. Noul mecanism va oferi finanțare statelor membre din Zona Euro care au probleme severe.”

În mod cert aceste știri nu au fost supuse opiniei publice precum referendumul din Grecia, pentru că nu există nici un interes ca voi să știți pentru cine și pentru ce plătiți cu adevărat. Am mai spus că necunoașterea legii nu te absolvă de consecințe și v-am atras atenția exact pe 3 noiembrie, că în timp ce voi căscați gura la televizor și aruncați cu pietre în alții, ai voștri iubiți conducători vă sapă groapa pentru vecie. Din păcate, nimeni nu a fost profet în țara lui și cu atât  mai puțin eu.