O dureroasă pagină de politică USL-istă: Roşia Montană

O dureroasă pagină de politică USL-istă: Roşia Montană

La sfârşitul lui august, a avut loc la Roşia Mon­tană o pseudo-vizită de informare din partea ministrului culturii, Daniel Barbu, şi a Co­misiei parlamentare pentru relaţia cu UNESCO, devenită, în urma a­ces­tei dezgustătoare aventuri, o ve­ritabilă Comisie a Ruşinii Naţio­na­le.Să ţinem minte aceste nume: Ga­­briela Vrânceanu Firea (PSD), Ra­­luca Turcan (PDL), Florin Pâs­laru (PSD), Dorin Dobra (PNL), Iu­lian Paler (PNL), Constantin Popa (PPDD), Antal Istvan (UDMR), Tra­­ian Igaş (PDL). Sunt parla­men­tari români care, la un ordin (al cui?), s-au îmbrăcat (efectiv!) în unifor­me­le minereşti de paradă ale companiei Gold Corporation şi s-au pus în slujba interesului corporatist transnaţional, nicidecum în interesul UNESCO şi al României. Dacă în 2010, Comisia parlamentară pentru UNESCO (într-o altă com­po­nenţă) anunţa cu demnitate: „Comisia se anga­jează să susţină includerea sitului Roşia Mon­ta­nă pe lista UNESCO, prin toate mijloacele afla­te la dispoziţia sa”, în 20 august recent, iată ce con­­cluzii au tras nefericiţii „comisari”: „Avem o minimă datorie morală (!) faţă de cei care au investit sute de milioane de euro„. Incredibil! „Datorie morală” faţă de cei care au creat pe Arieş o vale a plângerii şi a fărădelegii, au distrus o co­munitate înfloritoare, au închis (indirect) mina de stat care oferea 750 de locuri de muncă (mai multe decât va oferi RMGC), au cumpărat şi demolat 150 de case, au strămutat zeci de morminte, au lăsat clădirile de patrimoniu în ruină, au cumpărat presa şi televiziunile, au instaurat dezinformarea la scară generală, au înduplecat decidenţii politici ai ţării prin „mijloace specifice” şi au călcat dem­nitatea românilor în picioare?! Spre ruşinea lor, aşa-zişii demnitari de la Bucureşti s-au pus de bună voie sub patronajul explicit al companiei mi­niere. Deplasându-se, chipurile, cu scopul declarat de „informare şi evaluare a proiectului la faţa lo­cu­lui, din perspectiva riscurilor pentru patri­mo­niul cultural”, oficialii parlamentari şi guver­na­men­­tali nu au anunţat şi organizaţiile de spe­cia­lişti, obligatoriu a fi de faţă. Iată revoltătoarele ile­galităţi şi compromisuri care au făcut din co­misia parlamentară o comisie de toată ruşinea, şi din Daniel Barbu, un ministru al… nimiculturii. 1. În­tâl­nirile de lucru s-au derulat în spaţii ale com­pa­niei miniere; 2. Atât reprezentanţi ai autorităţilor lo­cale, cât şi membrii Comisiei parlamentare au fost transportaţi cu maşini puse la dispoziţie de fir­ma minieră; 3. Firma minieră a organizat o ma­nifestaţie în centrul localităţii, la care au fost aduşi participanţi cu autocare şi autobuze din mai multe localităţi; 4. Traseul de vizitare a monumentelor din Roşia Montană a vizat strict obiective aflate în proprietatea Gold Corporation. Parlamentarii nu au vizitat galeriile romane căutate de turişti din toa­tă lumea, ce urmează a fi distruse! 5. Pe tot par­cursul vizitei, jurnalişti şi simpli cetăţeni care fil­mau evenimentele şi care reuşeau să pună întrebări nefavorabile companiei miniere au fost bruscaţi, loviţi şi înjuraţi de persoane purtând uniforma RMGC; 6. Firma minieră, şi nu jan­darmeria, a asigurat paza membrilor comisiei, a ministrului şi a imobilului în care s-au derulat discuţiile; 7. Pe traseul vizitei Comisiei, aveau acces doar vehicule ale firmei miniere (ca pe timpul lui Ceauşescu); 8. Comisia şi ministrul au refuzat să discute cu opo­zan­ţii proiectului minier, Daniel Barbu declarând, cu o iresponsabilitate istorică: „Proiec­tul Roşia Mon­­tană poate începe”. Aşadar, o co­mi­sie par­la­mentară formată din oportunişti, un mi­nistru străin de domeniul pe care a fost pus să-l păstorească, de­cizii politice aberante, care ignoră tot ce au de­mons­trat specialiştii şi a decis Justiţia de-a lun­gul ani­lor. Aceasta este o dureroasă pagină de gu­ver­nare USL-istă, la care ia parte, cu dragă inimă, şi fos­ta putere şi preşedintele Băsescu, şi care va ră­mâne în istorie ca o sincopă a demnităţii româ­neşti!P.S. Guvernul a acceptat aberantul proiect de lege a Roşiei Montane, pasând întreaga răspundere parlamentului. Ca un adevărat Nostradamus, Vic­tor Ponta a anunţat că, în noiembrie 2016, va înce­pe exploatarea. Să fie aceasta data la care cariera politică a premierului va fi luat sfârşit?

http://www.formula-as.ro/2013/1084/accente-2/o-dureroasa-pagina-de-politica-usl-ista-rosia-montana-16805

Comentariul mucenicul: Iată și confirmarea vizuală a celor relatate mai sus:

Acum se duce o altă comisie de ”specialiști” care se vor uita ca” mâța-n calendar” cum frumos a spus cineva. Eu spun că se vor uita ca ” boul la poarta nouă” . Și ca să nu vă mint, din 21 de membri câți are ”Comiția spețială” doar 13 se vor duce, căci cei 2 de la PDL refuză să participe cu desăvârșire la acțiunile acestei comisii și ceilalți 6 au fost mai devreme, cu alte ”ocazii”, pe acolo. Lista cu cei care merg o puteți vedea aici. 

Despre cât de ”specialiști” sunt membrii comisiei puteți citi aici.

Minerii RMGC și Comisia Parlamentară UNESCO – NECENZURAT (Video)

UNESCO solicita educarea copiilor de 5-8 ani in privinta Masturbarii

 

   

 Un raport din iunie al UNESCO sugerează  ca, copiii din toate ţările şi culturile au dreptul la educatie sexuală şi reproductivă, începând de la vârsta de cinci ani. 

 Raportul, denumit Orientările Internaţionale cu privire la Educaţie Sexuală, a fost lansat în iunie în colaborare cu Fondul ONU pentru Populaţie (UNFPA), o organizaţie care lucrează pentru accesul universal la  ” îngrijirirea  sănătatii  reproducerii”.

În motivele pentru crearea de linii directoare, raportul UNESCO a spus că este „esenţial să se recunoască nevoia şi dreptul tuturor tinerilor la educaţie sexuala”.

Un apendice  ulterior a susţinut afirmaţia  si indică un raport din 2008 al  Federatiei Internationale pentru Planificare Parentala care a susţinut că guvernele”, sunt obligate să garanteze drepturile sexuale, „şi că” educaţia sexuala este o componentă integrantă a drepturilor omului.

Orientările sunt proiectate, potrivit raportului, de a fi „corespunzătoare pentru vârstă ” şi descompun  sugestiile curriculum-ului în patru grupe de vârstă:  de la 5 – la 8 ani,  de la 9 – la 12 ani,  de la 12 – la 15  ani şi de la 15 – la 18 ani.

 Pentru cei cu vârsta de la 5 – 8 ani, unele concepte-cheie care urmează să fie discutate sunt:

 – „Atingerea şi frecarea organele genitale personale este numita masturbare” şi că „fetele şi băieţii au părţi ale corpului intime, cu care pot simţi plăcere la atingerea de unul singur.”
 – Că oamenii „, au primi mesaje despre sex, gen şi sexualitate de la culturile lor şi  de la religii.”
 – Că „toţi oamenii, indiferent de starea de sănătate, de religie, origine, rasă sau statut sexual poate creşte un copil şi sa-i daruiasca dragostea pe care o merită.”
„Inegalităţi intre sexe”, „exemple de stereotipuri despre sexe,” şi ” violenţa bazata pe sexe.”
 Descrierea fertilizarii, conceptiei, sarcinii şi nasterii.

 Pentru cei cu vârsta intre 9 – 12 ani, conceptele- cheie includ:

 – „Măsuri specifice implicate în obţinerea şi utilizarea prezervativelor si contraceptivelor, inclusiv contracepţia de urgenţă” şi semne „şi simptome de sarcină.”
 – Că avortul „legal efectuat în condiţii sterile, de către personal medical instruit, este sigur.”
  – Discutarea ideilor de „homofobie, transfobie şi abuz de putere.”
 – Discutarea că „orice persoană are dreptul de a decide să devină  parinte sau nu, inclusiv persoanele cu handicap şi persoanele care trăiesc cu HIV”, precum şi „ART (terapie anti-retrovirală) şi reacţii adverse ale pubertatii.”
 – Că „atât bărbaţii cât şi femeile pot oferi şi primi plăcere sexuală”, precum şi ” definiţia şi rolul orgasmului.”
 – Discutarea despre „exemple de practici tradiţionale vătămătoare,” enumerarea exemplelor care includ tăiere  organelor genitale feminine, crimele de onoare, crimele miresei şi poligamia. „

 Pentru cei în vârstă de 12 – 15 ani, raportul recomandă discutarea „accesului la avort în condiţii de siguranţă şi îngrijirea post-avort” şi despre ” utilizarea şi abuzul de contraceptive de urgenţă.”

UNESCO sugerează, de asemenea, ca  acesti tineri de 12 ani  ar trebui să fie informati, „ca mărimea şi forma penisului, a vulvei sau sanilor variază şi  ca acestea nu afectează reproducerea sau capacitatea de a fi un bun partener sexual.”

 De la varsta de 15 ani, adolescenţii ar trebui să fie expuşi la „pledoaria pentru a promova dreptul şi accesul la avort în condiţii de siguranţă,” în conformitate cu liniile directoare.

 SIECUS şi sex -educatia

 Autorii raportului au consultat Consiliul pentru Informare si Educatie Sexuala din Statele Unite (SIECUS), în construirea cadrului curriculum-ului lor. Unul dintre cei doi autori, Nanette Ecker, este un fost angajat SIECUS.

Ca  si UNFPA, avocaţii SIECUS au vrut sa se asigure că „orice persoană are dreptul şi accesul la sănătate sexuală şi reproductivă, astfel încât umanitatea şi mediul natural sa poate exista în echilibru şi mai puţine persoane  sa trăiasca în sărăcie”,declara site-ul organizatiei. Grija lor este de a declara epuizarea ” resurselor naturale” – care este redusă prin accesul la avorturi.

Directorul fondator al organizatiei, Maria S. Calderone, a fost director al Planificarii Parentale.  SIECUS, în prezent,  face parte din Coaliţia Naţionale pentru sprijinirea Educaţiei Sexuale, alături de grupuri precum NARAL, Avortul Naţional şi de Liga de Actiune  pentru la Dreptul de Reproducere,  Campania pentru Drepturile Omului şi Consiliul Naţional al La Raza.

 În justificarea sa pentru noile linii directoare ale ONU, raportul spune că programele de sprijin ale valorile tradiţionale ale căsătoriei şi sexului sunt defecte.

 „Abstinenta este doar una dintr-o gamă largă de opţiuni disponibile pentru tineri”,  au scris autorii, descriind abstinenta-doar ca programe  ” bazate pe frica” şi „concepute pentru controlul comportamentului al tinerilor prin insuflarea fricii, a ruşinii şi a vinovăţiei . „

SIECUS a atras focul asupra ei în anii 1990, pentru propriul set de linii directoare, care declara: ” Doi oameni care convieţuiesc  pot avea acelaşi angajament şi responsabilitate  unul faţă de altul ca si oamenii casatoriti.”

Institutul de Cercetare a Populatiei, un grup non-profit de cercetare cu scopul de a înlătura „mitul suprapopularii,” a luat atitudine fata de raportul ONU şi orientările sale :

 „Suntem cu siguranta consternati, dar nu surprinsi”, a declarat Colin Mason, PRI Director pentru mass-media.

 Mason a numit UNFPA, partenerul UNESCO în eliberarea de orientări, „unul dintre iniţialele grupuri de control al populaţiei , astfel încât cele mai multe dintre lucrurile pe care le fac decurg din acest obiectiv.”

 Mason, de asemenea, a spus ca el nu crede că a fost justificat dreptul copiilor la educaţie sexuală începând de la o vârstă fragedă şi etichetare avortului ca un „drept” al omului.

 Mark Richmond, director al Diviziei  UNESCO pentru Coordonarea Priorităţilor în Educaţie, a apărat programul într-o declaraţie scrisă catre CNSNews.com, de la birourile Agenţiei de la Geneva, Elveţia.

 „Nici UNESCO, nici Orientările Internaţionale nu fac caz cu privire la activitatea sexuală ca fiind un drept”, a spus el.  „În schimb, Orientările Internaţionale se concentrează pe importanţa dobandirii, de catre copii şi tineri, prin intermediul programelor de educaţie pe vârste,  a cunoştinţelor şi informaţiilor care le va permite să  se înţeleaga mai bine pe ei insisi şi pe altii, astfel încât comportamentul lor nu se bazeze pe ignoranţa, erori de fapt sau neînţelegere. „

Întrebat dacă UNESCO are o prejudecată împotriva căsătoriei tradiţionale şi valorilor sexuale, Richmond a subliniat opoziţia de la pagina 60 din raport: „Trebuie remarcat faptul că abstinenţa este adesea predată ca o singură opţiune pentru sex mai sigur, ca parte a unui cuprinzător program de educaţie sexuală. „

Richmond a admis,ca totuşi, sex-educatia propusa de curriculum ar trebui să fie disponibila chiar şi la copiii foarte mici, cu toate aceste discutii.

„Liniile Internationale  Directoare sprijina părerea că educaţia sexuală ar trebui să fie pusa la dispoziţia copiilor şi tinerilor care au nevoie  atât de ea cat şi de un drept la cunoştinţe şi de informaţii”, scria el.

„Pe de altă parte, educaţia sexuală ar trebui să fie cuprinzătoare şi să fie oferita în cadrul şcolar formal al curriculum-ului.”

 Adresându-se despre un exemplu specific al sexualităţii care se predă la  copiii foarte tineri, Richmond a apărat recomandarea UNESCO de a discuta masturbarea cu copii, care porneşte de la varsta de 5 ani.

 „Este nevoie, ca punct de plecare, deoarece aceasta este o perioadă în care copiii sunt cunoscuti a fi curiosi despre organele lor, sa se explice ce este masturbarea, că nu toţi oamenii o fac şi că acesta ar trebui să se facă în privat”, scria el.

 „Subiectul se adresează din nou în intervalul următor de vârstă (9-12).  Acest lucru este menit să garanteze că copiii isi dezvolta o înţelegere mai complexa despre comportamentul sexual, pe masura trecerii prin fiecare etapă în procesul de tranziţie la maturitate. „

 UNESCO are 193  de naţiuni membre din întreaga lume, inclusiv Statele Unite.

 Sursa: cnsnews.com, 25 august 2009

http://www.ippf.org/en/News/Intl%20news/UN%20Agency%20Calls%20for%20Teaching%20Children%205-to-8%20Years%20of%20Age%20about%20Masturbation.htm

%d blogeri au apreciat: