Ce dezvaluiri fac noile documente publicate de WikiLeaks si reactiile la nivel mondial fata de aceste dezvaluiri

Documentele diplomatice dezvăluite de WikiLeaks, multe datând din ultimii trei ani, oferă o imagine fără precedent asupra activităţii ambasadelor americane din întreaga lume, puncte de vedere asupra liderilor străini sau evaluări ale ameninţărilor teroriste, comentează New York Times.

Conform ediţiei online a ziarului american, cele mai recente dintre documente datează de la sfârşitul lunii februarie a acestui an, dezvăluind opiniile administraţiei preşedintelui Barack Obama în legătură cu crizele şi conflictele din întreaga lume.

Documentele ilustrează traficul diplomatic dintre Departamentul de Stat şi circa 270 de ambasade şi consulate din întreaga lume, afirmă New York Times, care prezintă câteva exemple de subiecte pe care intenţionează să le dezvolte în zilele următoare.

PAKISTAN. Începând din 2007, Statele Unite au depus eforturi secrete pentru a elimina uraniul puternic îmbogăţit dintr-un reactor de cercetare pakistanez, temându-se că acesta ar putea fi folosit în scopuri ilegale. În mai 2009, ambasadorul Anne W. Patterson a anunţat că Pakistanul refuză să programeze o vizită a unor experţi americani, deoarece, „dacă presa locală ar afla despre înlăturarea combustibilului, cu siguranţă ar considera că Statele Unite iau armele nucleare ale Pakistanului”.

GUANTANAMO. Pentru a-şi convinge partenerii să accepte foşti deţinuţi de la Guantanamo, Statele Unite au exercitat presiuni diplomatice asupra acestora. Sloveniei i s-a cerut să accepte un fost deţinut dacă preşedintele vrea să obţină o întâlnire cu Obama, în timp ce autorităţilor din Kiribati li s-au oferit fonduri în valoare de milioane de dolari pentru a prelua foşti deţinuţi. În privinţa Belgiei, diplomaţii americani au afirmat că acceptarea mai multor deţinuţi ar reprezenta „o modalitate ieftină pentru Belgia de a-şi spori importanţa în Europa”.

AFGANISTAN. Când vicepreşedintele afgan a vizitat Emiratele Arabe Unite în 2009, autorităţile locale au descoperit în bagajele acestuia 52 de milioane de dolari. Conform unui document al ambasadei SUA la Kabul, oficialului afgan i s-a permis în cele din urmă să păstreze banii, fără a dezvălui originea sau destinaţia sumei.

CHINA. Un contact din China a anunţat ambasada SUA la Beijing, în ianuarie, că Biroul Politic al partidului comunist chinez a ordonat intruziunea în sistemele informatice ale companiei Google, ca parte a unei campanii coordonate efectuate de agenţi ai guvernului, experţi din mediul privat şi hackeri recrutaţi de guvern.

Documentele se referă şi la relaţia apropiată dintre premierul italian, Silvio Berlusconi, şi premierul rus, Vladimir Putin, dar şi la faptul că, în Rusia, acesta este subminat uneori de birocraţia greoaie care îi ignoră deciziile. Alte subiecte abordate sunt încercările de a împiedica livrările de arme siriene către mişcarea libaneză Hezbollah sau tentativele de a împiedica arestarea, în Germania, a unor agenţi CIA implicaţi în răpirea unui cetăţean german.

Documentele arată şi că, la aproape zece ani de la atentatele din 11 septembrie 2001, relaţiile SUA cu restul

Casa Alba a condamnat ferm publicarea a sute de mii de mesaje confidentiale si Hillary Clinton a vorbit chiar despre „un atac la adresa comunitatii internationale”.

250.000 de mesaje confidentiale, care contin descrieri nu tocmai magulitoare la adresa liderilor lumii, sunt acum la vederea oricarui curios. Analistii estimeaza ca aceasta este una dintre cele mai mari scurgeri de informatii secrete din istorie, iar americanii au inrosit telefoanele, cerandu-si scuze de la cei mentionati in mesaje.

Purtatorul de cuvant de la Casa Alba a mers si mai departe, gasindu-i deja vinovati pe angajatii WikiLeaks.

Un numar total de 1.022 de documente publicate incepand de duminica de Wikileaks.org contin referiri la Romania, dintre care 830 provin de la ambasada SUA la Bucuresti, potrivit site-ului de informatii, transmite MEDIAFAX.

Din documentele provenite de la ambasada Statelor Unite la Bucuresti, 38 sunt clasate drept secrete („secret”), in timp ce 368 sunt publice („unclassified”), iar 424 sunt confidentiale („confidential”).

Site-ul Wikileaks a inceput duminica sa publice 251.287 de documente trimise de diplomati americani la Washington, continand schimburi de informatii confidentiale sau secrete intre 274 de ambasade, consulate sau misiuni diplomatice din intreaga lume si Departamentul de Stat american. Telegramele vizeaza perioada 28 decembrie 1966 – 28 februarie 2010.

Dintre acestea, doar 15.652 de telegrame sunt clasate ca „secrete”.

Tara la care s-au facut cele mai multe referiri este Irakul (15.365), cele mai multe telegrame au fost trimise de la Ankara, capitala Turciei (7.918), iar de la biroul Secretarului de Stat au fost trimise 8.017 de documente, potrivit site-ului de informatii.

Regele Abdullah al Arabiei Saudite i-a indemnat pe americani sa „reteze capul sarpelui”, adica sa atace Iranul pentru a distruge programul nuclear al Teheranului. Mahmud Ahmadinejad a reactionat imediat, declarand ca totul nu este decat o strategie pusa la cale de americani, „un act satanic” menit sa semene discordie intre Iran si vecinii sai.

Casa Alba a ordonat revizuirea procedurilor de securitate, in speranta ca va evita noi dezvaluiri.

Pana una alta, viitoarea tinta a site-ului WikiLeaks este o importanta banca americana, ale carei documente secrete vor dezvalui existenta unui „ecosistem al coruptiei”.

Corespondenţa diplomatică pe care site-ul Wikileaks a început duminică să o publice provine din sistemul de comunicaţii folosit de Departamentul american al Apărării şi cel de Stat, relatează săptămânalul german Der Spiegel.

O parte a documentelor provine din sistemul SIPRNet (Secret Internet Protocol Router Network), la care au acces aproximativ 2,5 milioane de funcţionari americani, pe calculatoare ale căror proceduri de acces sunt modificate la fiecare circa 150 de zile, precizează săptămânalul german, una dintre cele cinci surse media din lume care au avut primele acces la aceste documente.

Documentele strict secrete („top secret”) nu trec prin reţeaua SIPRNet, dar şi ele sunt accesibile unui număr de 850.000 de americani, adaugă revista.

Dezvăluirile Wikileaks vizează 251.287 de documente trimise de diplomaţi americani la Washington şi 8.000 de directive ale administraţiei americane către ambasade.

Doar 6 la sută din documentele publicate, adică 15.652 de scrisori, sunt clasate ca „secrete”, dintre care 4.330 „nu trebuie comunicate străinilor”. Aproximativ 40 la sută sunt „confidenţiale” şi majoritatea nu conţin nicio menţiune restrictivă.

Cu excepţia unui document din 1966, majoritatea au fost trimise între 2004 şi sfârşitul lunii februarie 2010, dată la care, dintr-un motiv necunoscut, sursa Wikileaks a încetat să mai transmită.

Săptămânalul german se arată foarte prudent în legătură cu folosirea lor, pentru că afirmă că nu ştie „în ce circumstanţe informatorul site-ului Wikileaks le-a putut copia”, nici dacă aceste documente reprezintă toată producţia sau dacă este vorba despre „o selecţie de documente operate potrivit unor criterii pe care nu le cunoaştem”.

În acelaşi timp, absenţa unor documente strict secrete („top secret”) poate fi explicată fie prin faptul că informatorul nu are acces la acestea, fie pentru că nu a dorit să facă acest lucru, pentru a nu i se afla identitatea, de exemplu.

Dacă scrisorile diplomatice pot fi înţelese de oricine, pentru că în general nu au fost redactate pentru a fi trimise urgent, măsura în care ele sunt conforme cu realitatea rămâne incertă. „Autorii nu ezită să raporteze cea mai neînsemnată bârfă sau zvon” în aceste scrisori, redactate în ideea că acestea nu vor fi date publicităţii decât după 25 de ani, scrie săptămânalul.

Iranul a obţinut 19 rachete nord-coreene de concepţie rusească şi tehnologie avansată, care sunt mult mai puternice decât orice a admis public Washingtonul că ar avea Teheranul şi care ar putea atinge capitale din Europa Occidentală, potrivit documentelor publicate de WikiLeaks.

Informaţia, publicată de New York Times în ediţia electronică, se bazează pe o telegramă datând din 24 februarie 2010 şi detaliază o întâlnire între oficiali ruşi de rang înalt şi o delegaţie americană condusă de Vann H. Van Diepen, din cadrul diviziei de neproliferare din Departamentul de Stat.

Aceste rachete ar permite pentru prima dată Iranului să atace capitale din Europa Occidentală sau Moscova, iar oficialii americani au avertizat că propulsia lor avansată ar putea ajuta Iranul să obţină mai rapid rachete balistice intercontinentale.

Telegrama sugerează, de asemenea, o cooperare militară profundă – probabil şi nucleară – între Coreea de Nord şi Iran decât se ştia până atunci. La cererea administraţiei Obama, The New York Times a fost de acord să nu publice textul acesteia.

Versiunea nord-coreeană a acestui tip de rachetă, cunoscut ca BM-25, ar putea fi echipată cu focos nuclear. Mulţi experţi susţin că Iranul mai are mult până la obţinerea unui focos nuclear, în special unul suficient de mic pentru a putea fi ataşat vârfului unei rachete, dar consideră că acesta a depus eforturi în acest sens.

În prezent raza de acţiune maximă a rachetelor balistice iraniene cunoscute este de 1.900 de kilometri, potrivit experţilor, ceea ce înseamnă că poate atinge Orientul Mijlociu, inclusiv Israelul, precum şi Turcia şi porţiuni din Europa de Est. Oamenii de ştiinţă susţin că BM-25 are o rază de acţiune mai mare şi este şi mai grea, având mai mult combustibil şi putând atinge o rază de acţiune de 3.200 de kilometri. În cazul în care ar fi lansată din Iran, o astfel de rachetă ar atinge Europa Occidentală, inclusiv Berlinul.

Documentele susţin nu numai că Iranul a obţinut rachete BM-25, ci a văzut şi tehnologia avansată necesară pentru a proiecta şi construi o nouă clasă de proiectile mai puternice.

Serviciile de informaţii canadiene au contactat în 2008 Ministerul iranian pentru Informaţii şi Securitate, la cererea acestuia din urmă, care şi-a propus „ajutorul” în Afganistan în privinţa unor eventuale atentate, arată luni un document difuzat de WikiLeaks.

Acest document, dat publicităţii de New York Times, se referă la o întâlnire la Ottawa, la 2 iulie 2008, între şeful serviciului candian de informaţii CSIS, Jim Judd, şi un consilier al Departamentului de Stat, Eliot Cohen.

El a dezvăluit un episod inedit, relaţiile dintre Ottawa şi Teheran fiind foarte reci de mai mulţi ani.

Judd i-a spus interlocutorului său că serviciul este „foarte, foarte preocupat” de Iran.

CSIS a vorbit recent cu Ministerul pentru Informaţii şi Securitate, după ce această agenţie a cerut un canal de comunicare cu Canada„, a declarat el.

„Iranienii au acceptat să «ajute» (Canada) în problemele afgane, inclusiv furnizând informaţii despre potenţiale atentate„, continuă telegrama diplomatică trimisă de ambasada americană la Ottawa.

Totuşi, a mărturisit Judd, „nu am înţeles ce voiau cu adevărat” deoarece este clar că „iranienii vor să sugrume ISAF …lent”.

Un document american datând din 2009, dezvăluit de site-ul WikiLeaks şi publicat luni de cotidianul britanic The Telegraph, susţine că Ghidul suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei, suferă de cancer în fază terminală.

Potrivit acestui document care ar fi fost trimis în august 2009 de consulatul Statelor Unite la Istanbul, un om de afaceri, a cărui identitate şi naţionalitate nu sunt precizate şi care ar fi avut legături cu fostul preşedinte iranian Akbar Hashemi Rafsandjani, a declarat că Ali Khamenei suferă de o formă rară de leucemie.

„Khamenei va muri probabil în câteva luni”, afirmă documentul citat de Telegraph.

În perioada respectivă, Rafsandjani tocmai îşi lansase campania împotriva realegerii preşedintelui iranian Mahmoud Ahmadinejad.

După ce a fost informat despre starea de sănătate a Ghidului suprem, „Rafsandjani a încetat campania împotriva lui Khamenei în Adunarea Experţilor (unul dintre centrele de putere ale sistemului politic iranian) şi a decis să lase natura să îşi continue cursul”, adaugă documentul.

„După decesul Ghidului suprem, Rafsandjani va încerca să mobilizeze Adunarea Experţilor pentru a fi numit în locul acestuia”, potrivit documentului dezvăluit de WikiLeaks.

„Dacă reuşeşte (…), el îl va invita apoi pe Ahmadinejad să demisioneze şi va convoca noi alegeri”.

Khamenei, susţinătorul unei linii dure, mai ales faţă de Statele Unite, a avut întotdeauna influenţă decisivă asupra afacerilor statului iranian.

Diplomaţia este talentul de a spune lucruri în mod elegant în public, fără a ofensa, dar telegramele secrete americane publicate de WikiLeaks duminică dezvăluie că angajaţii Departamentului de Stat au emis adeseori opinii nemiloase.

Printre miile de documente publicate de WikiLeaks se află portrete puţin flatante ale liderilor aliaţi sau nu ai Statelor Unite.

Preşedintele francez NICOLAS SARKOZY:

„Suspicios şi autoritar”, potrivit ambasadei americane, care subliniază modul dur pe care îl adoptă preşedintele francez cu colaboratorii săi.

Premierul italian SILVIO BERLUSCONI:

Un diplomat american de rang înalt l-a descris drept „iresponsabil, vanitos şi ineficient în calitate de lider european moderat”. O altă telegramă îl descrie drept „slab din punct de vedere fizic şi politic” şi afirmă că obiceiurile sale de a face petreceri până dimineaţa îl împiedică să se recupereze.

Cancelarul german ANGELA MERKEL:

„Îi este teamă de riscuri şi rareori dă dovadă de imaginaţie”, se arată într-o altă telegramă, în timp ce ministrul său de Externe, GUIDO WESTERWELLE, homosexual declarat, este calificat drept o „personalitate exuberantă” dar cu puţine competenţe în diplomaţie.

Preşedintele afgan HAMID KARZAI:

Un document îl califică drept „extrem de influenţabil” şi înclinat să se lase convins de teorii ale complotului.

Liderul libian MUAMMAR KADHAFI:

O telegramă arată că „depinde aproape obsesiv de un nucleu dur de oameni de încredere” şi că nu ştie să călătorească fără o infirmieră ucraineană bine dotată fizic. Liderului îi este teamă să survoleze apele şi să urce în clădiri cu etaj.

Preşedintele rus DMITRI MEDVEDEV:

„Este Robin al lui Batman jucat de Putin”, potrivit ambasadei Statelor Unite la Moscova, care face aluzie la tânărul camarad al eroului de benzi desenate, pentru a sublinia că de fapt premierul Vladimir Putin este cel care deţine puterea în Rusia. Preşedintele rus este calificat, de asemenea, drept şters şi „ezitant”.

Premierul rus VLADIMIR PUTIN:

Este considerat „masculul dominant” („alpha-male”).

Premierul turc TAYYIP ERDOGAN:

Este considerat izolat şi prost informat. Se îndoieşte de toţi şi „este înconjurat de un cerc de consilieri care îl flatează dar îl dispreţuiesc”. Erdogan îşi ia aproape toate informaţiile din ziarele islamiste şi analizele ministerelor sale nu îl interesează, scriu diplomaţii americani la Ankara.

Ministrul turc de Externe, AHMET DAVUTOGL:

Este calificat drept „excepţional de periculos” de un informator al diplomaţilor americani care avertizează asupra influenţei islamiste a acestuia asupra lui Erdogan.

Cancelarul german, Angela Merkel, evită riscurile, apreciază diplomaţi americani în documentele confidenţiale dezvăluite de WikiLeaks şi publicate duminică de săptămânalul Der Spiegel.

Se teme de riscuri şi rareori se arată creativă„, se arată într-un document transmis de ambasada americană la Berlin în data de 24 martie 2009, care adaugă că Merkel este considerată „tenace atunci când se află în dificultate” şi este „metodică, raţională şi pragmatică„.

Diplomaţii americani au însă o atitudine dură faţă de ministrul german de Externe, vicecancelarul Guido Westerwelle, liderul liberalilor din FDP. Conform Der Spiegel, acesta este considerat incompetent şi antiamerican, iar personalitatea sa „exuberantă” îl transformă într-o persoană imprevizibilă.

Liderul CSU, aripa bavareză a partidului CDU, Horst Seehofer, este criticat pentru lacune grave. „Nu are mare lucru de spus în ceea ce priveşte politica internaţională şi pare să ignore fapte de bază”, afirmă diplomaţii americani, adăugând că acesta s-a declarat surprins să afle că jumătate dintre cei 40.000 de militari încă staţionaţi în Germania se află în Bavaria, landul pe care îl conduce din 2008.

Ministrul Apărării, Karl-Theodor zu Guttenberg, personalitate în plină ascensiune a CSU, este unul dintre puţinii politicieni agreaţi de diplomaţii americani. „Este un prieten apropiat şi declarat al Statelor Unite”, care aduce „un pic de strălucire în guvernul german”. El le-a dezvăluit diplomaţilor americani că Westerwelle „a fost un obstacol mai mare decât opoziţia în calea sporirii efectivelor germane în Afganistan” şi s-a plâns şi de Merkel, pe care o consideră „incapabilă să aplice propria politică economică”.

Diplomaţi germani au afirmat că secretarul de Stat american, Hillary Clinton, a discutat vineri cu omologul său german, pentru a-şi exprima „regretul înaintea publicării documentelor interne americane”.

Casa Albă a ordonat o revizuire a procedurilor de securitate pentru a evita noi dezvăluiri de documente sensibile, în urma publicării conţinutului a zeci de mii de telegrame diplomatice la iniţiativa site-ului WikiLeaks.

Orice eşec de a proteja informaţiile clasificate (…) este inacceptabil şi nu va fi tolerat” , a afirmat directorul biroului pentru buget al Casei Albe, Jacob Lew, într-o directivă transmisă şefilor de servicii şi administraţii, postată luni pe site-ul preşedinţiei americane.

Lew, unul dintre colaboratorii cei mai apropiaţi ai preşedintelui Barack Obama, a dat ordin „serviciilor şi administraţiilor care gestionează informaţii clasificate să formeze o echipă pentru a evalua securitatea” acestora.

„Este responsabilitatea oricărei persoane care are acces la informaţii clasificate să protejeze aceste date capitale pentru securitatea ţării noastre„, a subliniat Lew. „Orice dezvăluire neautorizată de date clasificate constituie o încălcare a legii şi compromite securitatea ţării”, a adăugat el.

Casa Albă a condamnat duminică „în termenii cei mai fermi” publicarea „iresponsabilă şi periculoasă” a unor noi documente diplomatice americane, afirmând că iniţiativa site-ului WikiLeaks ar putea aduce riscuri mortale pentru unele persoane.

Această reacţie a venit la câteva minute după publicarea, pe paginile de Internet ale unor instituţii de presă, a conţinutului unor telegrame diplomatice, dintre care aproximativ 250.000 le-au fost comunicate de WikiLeaks.

Dezvăluirea de catre site-ul Wikileaks a celor aproximativ 250.000 de note diplomatice americane a generat luni reacţii de condamnare din partea Guvernelor din întreaga lume, Casa Albă calificând această acţiune drept o „crimă gravă”.

Wikileaks şi cei care publică aceste informaţii „sunt criminali”, a afirmat Robert Gibbs, purtător de cuvânt al preşedinţiei americane, considerând că aceste scurgeri de informaţii constituie „grave încălcări ale legii şi o ameninţare gravă pentru cei care conduc şi contribuie la politica noastră externă”.

La rândul său, secretarul de Stat american, Hillary Clinton, s-a referit la un „atac împotriva comunităţii internaţionale„.

Ea a discutat anterior cu omologul său turc Ahmet Davutoglu, pe care un informator al diplomaţilor americani de la Ankara l-a calificat în unele telegrame diplomatice drept „excepţional de periculos”. În cursul întâlnirii, cei doi „au discutat despre problema Wikileaks şi ministrul Afacerilor Externe a apreciat comentariile directe şi deschise ale secretarului” de Stat, a declarat purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat, Philip Crowley.

Davutoglu, alături de Clinton, a afirmat că ţara sa menţine „un parteneriat strategic” cu Washingtonul.

Documentele, obţinute de Wikileaks şi comunicate mai multor surse media importante, prezintă, în formă neprelucrată, culisele diplomaţiei americane.

Luni, partenerii Washingtonului au preluat retorica folosită de Statele Unite, condamnând metodele site-ului de Internet.

Franţa a denunţat o divulgare „deliberată şi iresponsabilă” de informaţii confidenţiale.

În Italia, ministrul Afacerilor Externe, Franco Frattini, a afirmat că acesta ar putea fi considerat un „11 septembrie al diplomaţiei mondiale”.

Mahmoud Ahmadinejad, preşedintele iranian pus pe acelaşi plan cu Adolf Hitler în unele note americane, a afirmat că aceste documente sunt „fără valoare”, considerând că publicarea documentelor „face parte dintr-o campanie de război al informaţiilor” împotriva Teheranului, orchestrată de Statele Unite.

Dar liderii vizaţi de aceste note s-au grăbit să dea asigurări că aceste „bârfe”, potrivit lui Guido Westerwelle, ministrul german al Afacerilor Externe, nu aduc atingere relaţiilor lor cu Washingtonul. Iar un purtător de cuvânt al premierului britanic David Cameron a dat asigurări că ţara sa va continua să „lucreze strâns cu Statele Unite”.

Afganistanul nu consideră că relaţiile sale cu Statele Unite vor avea de suferit, în pofida unor documente care îl descriu pe preşedintele Hamid Karzai drept „slab” şi pe fratele său Ahmed Wali ca fiind implicat în afaceri de trafic de droguri şi corupţie.

În Orientul Mijlociu, un înalt oficial israelian apreciază că publicarea acestor informaţii nu afectează imaginea Israelului şi că ele confirmă poziţia oficială a acestei ţări în favoarea unei mai mari fermităţi faţă de Teheran.

În Statele Unite, riposta se articulează în jurul a două axe: procedurile judiciare şi prevenirea unor noi scurgeri de informaţii.

Secretarul Justiţiei, Eric Holder, a amintit că o „anchetă penală este în curs de desfăşurare”. „(…) Nu suntem deocamdată în măsură să furnizăm rezultate, dar ancheta este în curs”, a adăugat el.

Casa Albă a anunţat că a ordonat o trecere în revistă a procedurilor de securitate, pentru a evita noi dezvăluiri.

Dar Sarah Palin, figură importantă a ultraconservatorilor americani, a apreciat pe pagina sa de Facebook că publicarea acestor informaţii „ridică serioase semne de întrebare legate de incompetenţa administraţiei Obama în gestionarea acestui enorm fiasco”. Pe de altă parte, ea l-a calificat pe Julian Assange, fondatorul Wikileaks, drept „un agent antiamerican care are sânge pe mâini”.

În America Latină, preşedintele venezuelean Hugo Chavez i-a cerut lui Clinton să demisioneze, apreciind că „imperiul (american) a fost dezvăluit”.

Aliatul său, Ecuadorul, s-a declarat dispus să îl primească pe Julian Assange, care este urmărit de justiţia americană.

„Ne pregătim pentru cel mai rău scenariu” spune SUA cu privire la viitoarele dezvaluiri de pe WikiLeaks

Statele Unite se aşteaptă ca WikiLeaks să publice numeroase mesaje ale diplomaţiei americane în zilele următoare şi „se pregătesc pentru cel mai rău scenariu”, a declarat miercuri Philip Crowley, purtătorul de cuvânt al Departametului de Stat.

„Ne pregătim pentru cel mai rău scenariu”, constând în publicarea „unor schimburi de mesaje (diplomatice) privind un evantai larg de dosare şi de ţări” , a declarat Crowley.

Primele informaţii publicate de WikiLeaks, asupra Afganistanului, conţineau puţine dezvăluiri importante. Majoritatea celor provenind din Irak se concentrau asupra atrocităţilor comise între diferite facţiuni irakiene.

Washingtonul ar putea fi mai  jenat de divulgarea unor documente redactate de diplomaţii săi, în special dacă vizează partenerii străini ai Statelor Unite.

„Am petrecut luni studiind scurgerile (de informaţii) care ar putea avea loc  şi impactul potenţial” al acestora, a declarat Crowley.

„Suntem în contact cu reprezentanţele noastre în lume, care au început să informeze Guvernele că este posibilă publicarea unor documente în viitorul apropiat”, declara el pentru presă.

„Aceste dezvăluiri vor crea tensiuni în relaţiile între diplomaţii noştri şi prietenii noştri în lume”, şi-a exprimat Crowley regretul, criticând această iniţiativă „dăunătoare pentru securitatea naţională”.

„Nu ştim ce se va publica”, a dat asigurări Crowley. „Însă ştim, de la început, că WikiLeaks are în posesie mesaje de corespondenţă ale Departamentului de Stat„, a subliniat el.

Aceste mesaje interne ale diplomaţiei „cuprind discuţii pe care le avem cu oficiali guvernamentali şi cetăţeni privaţi”, a precizat purtătorul de cuvânt.

Departamentul de Stat şi cel al Apărării au creat grupuri care sunt însărcinate să analizeze aceste informaţii, după ce vor fi publicate, şi care vor lucra împreună.

Potrivit lui Dave Lapan, un purtător de cuvânt al Pentagonului, anumite mesaje ar putea aborda „subiecte legate de Departamentul Apărării”. Informaţiile, a apreciat el, vor fi publicate de WikiLeaks la sfârşitul acestei săptămâni sau la începutul săptămânii viitoare.

Site-ul specializat în dezvăluirea de documente confidenţiale a promis luni că va publica un volum de şapte ori mai mare decât cele 400.000 de documente publicate recent asupra războiului din Irak, pe o temă şi la o dată neprecizate.

Comentariu: din ce am citit eu pe alte site-uri americane, Assange spune ca aceste dezvaluiri vor schimba istoria pe care o stim noi.

„Nu este nimic nou în această lume, altceva decât istoria pe care nu o ştii încă,”  a spus odată Julian Assange. In the coming months, significant parts of this missing history are set to come to light. În lunile următoare, părţi semnificative ale acestei istorii care lipsesc sunt setate pentru a ieşi la lumină.”


Jurnalisti din 40 de tari se unesc pentru a sprijini Wikileaks

„Jurnalişti din fiecare regiune a lumii s-au alăturat pentru a sprijini împreună organizatia Wikileaks şi pe fondatorul său Julian Assange care, spun ei, au oferit o resursă extraordinară pentru jurnaliştii din întreaga lume şi au adus „o contribuţie remarcabilă la transparenţa şi responsabilitatea  asupra razboaielor din Afganistan şi Irak „.

Eu sunt unul dintre organizatorii campaniei.

Jurnaliştii, dintre care mulţi sunt reporteri de investigaţie proeminenti, provin din ţări diferite, precum Rusia şi Namibia, Israel şi Indonezia, plus multi din ţările europene şi America de Nord. Jurnaliştii, care sunt legati prin intermediul reţelelor de jurnalism de investigaţie, au decis să vorbească în public după ce au văzut o campanie tot mai mare de ameninţări şi critici neloiale împotriva lui Assange şi a Wikileaks.

În cele ce urmeaza sunt declaraţia, lista semnatarilor şi contactele pentru anchetele mass-media cu privire la declaraţie, din diferitele regiuni ale lumii.

Petiţia a fost postata pe site-ul jurnalismului mondial de investigaţie, pentru ca si alti  jurnalişti sa-si poata adăuga semnăturile lor.

DECLARATIA JURNALIŞTILOR CU PRIVIRE LA ATACURILE ASUPRA WIKILEAKS

Julian Assange, fondator al organizaţiei de dezvaluiri Wikileaks, a fost furibund criticat şi ameninţat pentru rolul sau in scurgerile imense de documente militare privind războaiele din Afganistan şi Irak (” Jurnalele de Război). El este acuzat de eliberare iresponsabila a informaţiilor confidenţiale militare, de punere în pericol a vieţilor oamenilor numiti în rapoartele militare scurse şi chiar de spionaj. Unele organizaţii mass-media s-au alăturat acestor critici.

Noi, jurnaliştii şi organizaţiile jurnaliste din multe ţări, ne exprimam sprijinul pentru domnul Assange şi Wikileaks. Noi credem că domnul Assange si-a adus o contribuţie remarcabilă la transparenţa şi responsabilitatea cu privire la războaiele din Afganistan şi Irak, subiecte in care transparenţa şi responsabilitatea au fost sever limitate de secretul de stat şi de controlul mass-mediei. El este atacat pentru eliberarea de informaţii care nu ar fi trebuit sa fie ascunse publicului.

Noi credem ca Wikileaks  a avut dreptul de a posta documente militare confidenţiale, deoarece era în interesul publicului sa ştie ce se întâmplă. Documentele aduc dovezi că Guvernul SUA a indus în eroare publicul cu privire la activităţile din Irak şi Afganistan şi că ei ar fi comis crime de război.

A pus Wikileaks vieţi in pericol? A fost legitimă critica[cu privire la]  Wikileaks ca nu a verificat suficient de bine documentele despre Afganistan, eliberand documente cu numele unor informatori. Din fericire nu există nici o dovadă că cineva ar fi fost rănit sau ucis din cauza asta. Am luat act de faptul că Wikileaks a învăţat din această greşeală şi a fost mult mai atent cu documentele din Irak. În general, raportarea reala [de catre] Wikileaks a numeroaselor abuzuri şi crime de necontestat este de o importanţă mult mai mare decât greşelile, criticate pe scară largă, despre redactarea inadecvata.

Dl Assange este personal presat din cauza implicării sale în scurgerile de informaţii militare, inclusiv ameninţări pentru acuzatiile de spionaj. Dl Assange este la fel de vinovat de spionaj ca oricare alt ziarist sau oricare alt informator. Acesta este un precedent teribil şi unul care este contrar unei guvernari deschise.

Dacă este spionaj faptul de a publica documentele furnizate de denunţatori, atunci fiecare jurnalist va fi în cele din urmă vinovat de această crimă. Dl. Assange merită sprijinul şi încurajarea noastra în faţa atacurilor.

De când a fost lansat în 2006, Wikileaks a fost o resursă extraordinară pentru jurnaliştii din întreaga lume, promovand transparenţa într-un moment când guvernele o reduceau. Deşi nu este parte a mass-mediei, şi nici nu se pretinde a fi, misiunea de informare a publicului şi reducerea secretului nejustificat completează şi sprijină munca noastră. În calitate de beneficiari recunoscători ai Wikileaks şi a muncii domnului Assange, noi venim în sprijinul lor în acest moment.”

Semnatari ai prezentei:

1. Knut Ivar Aarstein, jurnalist la www.vol.no , (Norvegia)

2.     Massimo A. Alberizzi Africa Correspondent, Corriere della Sera, (Italy)

3.     Thomas Alling, Editor, Danish National Broadcasting Corp., (Denmark)

4.     Agendia Aloysius, Freelance Journalist, (Cameroon/Sweden)

5.     Brigitte Alfter, Freelance Journalist, (Denmark)

6.     Timothy John Anderson, Editor, hereticpress.com, (Australia).

7.     Heidi Molstad Andresen, The Foundation for Investigative Journalism (SKUP), Norway

8.     Ana Arana, Directora, Fundación MEPI, Periodismo de Investigación, Tecnologico de Monterrey, Campus Ciudad de Mexico, (Mexico)

9.     Justin Arenstein, Forum for African Investigative Reporters , (South Africa)

10.  Paolo Bertossa, Journalist, (Switzerland)

11.  Gunvor Bjerre, Journalist (Denmark)

12.  Jan-Morten Bjornbakk, Reporter Norwegian News Agency (Norway)

13.  Kristina Borjesson, Investigative Reporter/TV Producer, (USA)

14.  Tricia Bots, Journalism Teacher at Fontys Hogeschool, board member of Dutch-Flemish Association of Investigative Journalists, (Netherlands)

15.  Guilherme Brendler, Reporter, (Brazil)

16.  Kim Bredesen, Freelance Journalist (Norway)

17.  J. Cholo Brooks, CEO Global News Network, Inc., Publisher of The Star Newspaper, (Liberia)

18.  Susan Brownmiller, Author, (USA)

19.  Hans Christoph Buch, Writer and Journalist, (Germany)

20.  Thomas Buch-Andersen, Journalist, Danish National Public Radio (DR-P1), (Denmark)

21.  Stefan Candea, The Romanian Center for Investigative Journalism, (Romania)

22.  Jean-Philippe Ceppi, Swiss Investigation Network, Producer Swiss Television, (Switzerland)

23.  Else Christensen, Freelance Journalist, (Denmark)

24.  Marc Cooper,  Author and Journalist, (USA)

25.  Staffan Dahllöf, Freelance Reporter, (Denmark)

26.  Juliana Daibert, Repórter, (Brazil)

27.  Ides Debruyne, Executive Director, The Pascal Decroos Fund for Investigative Journalism, (Belgium)

28.  Piet Depuydt, Investigative Reporter at NRC Handelsblad, Chancellor Dutch-Flemish Association of Investigative Journalists, (Belgium)

29.  Danka Derifaj, Investigative Reporter, NovaTV, (Croatia)

30.  Paulette Desormeaux Parra, Freelance Journalist, (Chile)

31.  Luiz Carlos Duarte, Editor-geral do jornal Agora São Paulo, (Brazil)

32.  Paul Fein, Freelance Journalist, (USA)

33.  Lucas Ferraz, reporter, Folha de S.Paulo (Brazil)

34.  Jacqueline Fowks, Reporter of IDL-Reporteros, (Peru)

35.  Jan (George) Frajkor, Assoc. Prof. (Ret.) School of Journalism, Carleton University, Ottawa,  (Canada)

36.  Jan Gunnar Furuly, Journalist, daily Aftenposten/SKUP, (Norway)

37.  Frank Garbely, Journalist & Documentary Director, Geneva (Switzerland).

38.  Henry Gombya, Editor-in-Chief, Str8talk Chronicle, London, (UK).

39.  Nicky Hager, Journalist, Author of “Secret Power: New Zealand’s Role in the International Spy Network,” (New Zealand),

40.  Per Henrik Hansen, Freelance Journalist, (Denmark)

41.  Staale Hansen, Journalist, Investigative journalism unit, Norwegian Broadcasting Corporation (NRK) (Norway)

42.  Peter Hartung, Freelance Editor, (Denmark)

43.  Frank Hartzell, News Reporter and Editor (USA)

44.  Mansoor Hassan, Northwest Editor, Urdu Times, (UK)

45.  Eric Hennekam, Journalism Teacher Netherlands and Belgium, Member of Dutch-Flemish Association of Investigative Journalists, (Netherlands)

46.  Doug Henwood, Editor, Left Business Observer, (USA)

47.  Thiago Herdy Lana, Repórter jornal O Globo (Brazil)

48.  Declan Hill, Author; “The Fix: soccer and organized crime,” www.howtofixafootballmatch.com, (UK)

49.  Dwight Hines, IndyMedia, Member, Investigative Reporters and Editors (USA)

50.  Krister Clausen Hoaas , Journalist, Bergens Tidende, (Norway)

51.  Benjamin Holst, Editor at Kommunen, Co-founder of DanWatch, (Denmark)

52.  Otto Hostettler, Journalist, Beobachter (Observer), (Switzerland)

53.  Mark Lee Hunter, Author, “Story-Based Inquiry: A Manual for investigative Journalists,” UNESCO 2009, (France)

54.  David Ibrahim, Multimedia Journalist, (Lebanon)

55.  Doug Ireland, U.S. Correspondent, Bakchich magazine (France) and International Editor, Gay City News, New York City, (USA)

56.  Milorad Ivanovic, Executive Editor, Blic daily, Belgrade (Serbia)

57.  Barbara Iverson, Co-publisher ChicagoTalks.org, (USA)

58.  Mario Augusto Jakobskind, Journalist, Member of the Council of Brazilian Press Association/ABI, (Brazil)

59.  Solveig Gram Jensen, Freelance, (France)

60.  Asbjørn Slot Jørgensen, Journalist, Associate Professor Danish School of Media and Journalism, (Denmark)

61.  Tommy Kaas, External Lecturer at Roskilde University and Editor at Kaas & Mulvad, (Denmark)

62.  Henrik Kaufholz, Asst. Foreign Editor, Politiken, Copenhagen, and Coordinator in the network “Scoop”, (Denmark)

63.  Martin Kaul, Journalist, Taz-Die Tageszeitung, (Germany)

64.  Stetson Kennedy, Investigative Journalist/historian/lecturer, Fellow, Society of Professional Journalists, (USA)

65.  Oleg Khomenok, SCOOP network for investigative journalists in East and Southeastern Europe coordinator, (Ukraine)

66.  Andreas Klamm–Sabaot, Journalist, Radio TV IBS Liberty (UK)

67.  Phillip Knightly, Author and journalist, (UK)

68.  Lucy Komisar, Investigative Journalist, thekomisarscoop.com/, (USA)

69.  Ketil Kristiansen, Freelance Journalist, (Norway).

70.  Simon Kruse, Foreign Correspondent, (Denmark)

71.  Joke Kujenya, Convenor, Media Mentors, (Nigeria)

72.  Alain Lallemand, Foreign Correspondent, Le Soir, (Belgium)

73.  Bjarke Larsen, Journalist, Publisher, (Denmark)

74.  Paul Lashmar, Investigative Journalist and Lecturer, Brunel University, London, (UK)

75.  Anne Lea Landsted, Associate Professor, Centre for Journalism, University of Southern Denmark, (Denmark)

76.  Maggie Lee, Freelance Reporter, (USA)

77.  Sasa Lekovic, Investigative Journalism Center, (Croatia)

78.  David Leloup, Freelance Journalist, (Belgium)

79.  Róger Lindo, Journalist, La Opinion Newspaper, (USA)

80.  Gwen Lister, Editor, The Namibian, (Namibia)

81.  Bill Marsden, Reporter, The Gazette, Montreal, (Canada)

82.  Barbara Matejcic, freelance journalist, (Croatia)

83.  Espen Reiss Mathiesen, Asst. Prof. University of Stavanger, (Norway)

84.  Patrick Mayoyo, Investigative Journalist, Deputy News Editor, Daily Nation (Kenya)

85.  Gavin MacFadyen, Director, Centre for Investigative Journalism, City University, London, (UK)

86.  Bibiana Piene, Journalist, Norwegian News Agency, (Norway)

87.  Bruno Pires de Oliveira Mattos, Culture Producer, (Brazil)

88.  Leandro Melito Ferreira, Repórter, Jornal Brasil Atual, (Brazil)

89.  Yossi Melman, Haaretz, (Israel)

90.  Gard L. Michalsen, Editor of Sortlands Avisa, (Norway)

91.  Christian Mihr, n-ost Network for Reporting on Eastern Europe, (Germany)

92.  David Miller, Spinwatch.org, Scotland, (UK)

93.  Lars Møller, Reporter and External Lecturer at Danish School of Media and Journalism, (Denmark)

94.  Severino Motta, Reporter, Brasília (Brazil)

95.  Nils Mulvad, Assistant Professor, Danish School of Media and Journalism and editor at Kaas & Mulvad, (Denmark)

96.  Ricardo Nespoli, Journalist, (Brazil)

97.  Patrick Nolan, Marshall Democrat-News, Marshall Missouri, (USA)

98.  Lars Richard Olsen, Journalist Altaposten, (Norway)

99.  Lise Olsen, Investigative Reporter, (USA)

100.           Okke Ornstein, Journalist, www.ornstein.org, (Netherlands/Panama)

101.           Morten Øverbye, Founder, desk.no, (Norway)

102.           Gabriela Pablos, Journalist, News Center of United Nations Framework Convention on Climate Change, ( Mexico)

103.           Alia Papageorgiou, Editor/Columnist, New Europe, (Belgium)

104.           Jørgen Flindt Pedersen, Journalist, Former Managing Editor of Danish TV2, and Former Chairman of the Danish Association for Investigative Journalism, (Denmark)

105.           Bibiana Piene, journalist, Norwegian News Agency, (Norway)

106.           Luisa Purchio Haddad, Journalist, (Brazil)

107.           Paul Cristian Radu, The Romanian Center for Investigative Journalism, (Romania)

108.           Jan Erik Range, Journalist, Netmedia (Norway)

109.           Gloria Reyes, International Journalist, (Germany)

110.           Laura Robinson, Freelance Journalist, Member, Writers Union of Canada (Canada)

111.           Fernando Rodrigues, President, Brazilian Association for Investigative Journalism, (Abraji) (Brazil)

112.           Matthew Rothschild, Editor,  The Progressive, (USA)

113.           Kirsten Rulf, WDR German Public TV, (Germany)

114.           Armen Sargsyan, Investigative Broadcast Journalist, (Armenia)

115.           Ewald Scharfenberg, Journalist, Executive Director, Instituto Prensa y Sociedad de Venezuela, (Venezuela)

116.           Danny Schechter, Media Channel, (USA)

117.           Ben Schiller, Freelance Journalist, theschiller.com, (UK)

118.           Jon Shafer, Journalist, (USA)

119.           Anna Sharogradskaya, Director of the Regional Press Institute, Saint Petersburg, (Russia)

120.           Joe Shea, Editor-in-Chief, www.american-reporter.com, (USA)

121.           Hyonhee Shin, Business Reporter, The Korea Herald (South Korea)

122.           Marco Sifuentes, Journalist and Blogger, (Peru)

123.           Leo Sisti, Writer, Contributing Reporter at L’Espresso and Il Fatto Quotidiano, (Italy)

124.           Mary Slosson, Journalist, (USA)

125.           Margo Smit, Freelance Investigative Reporter, Director Dutch-Flemish Association of Investigative Journalists, (Netherlands)

126.           Marcelo Soares, Special Reporter at MTV Brazil and ICIJ Member, Sao Paulo, (Brazil)

127.           Barbara Probst Solomon, Author and Journalist, cultural correspondent El País, Spain, (USA)

128.           Dubes Sonego Junior, Reporter at Brasil Economico, (Brazil)

129.           Katerina Spasovska, Assistant Professor, Western Carolain University/ Former Journalist, (Macedonia)

130.           Kannan Srinivasan, Former Senior Editor, Indian Express Publications, Bombay, and Kannan Srinivasan Newsletter, (Australia)

131.           Kitty Stapp, North American Editor, Inter Press Service (IPS), (USA)

132.           Martin Stoll, News Editor, SonntagsZeitung, (Switzerland)

133.           Dominique Strebel, Reporter, Beobachter (Observer), Axel-Springer (Switzerland)

134.           Carlos Subero, coordinator of Diario La Calle office in Caracas, (Venezuela)

135.           Kaka Suminta, Chairman of Indonesia Journalist Forum, (Indonesia)

136.           Drew Sullivan, Advising Editor, Center for Investigative Reporting, Organized Crime and Corruption Reporting Project,

Sarajevo, (Bosnia and Herzegovina)

137.           Joy Summers, Investigative Television Producer, (South Africa)

138.           Peter Svaar, Foreign Affairs Reporter, Norwegian Broadcasting Corp. (NRK)(Norway)

139.           Elvis Tah, Buea City Reporter, The Post Newspaper (Cameroon)

140.           Nadia Tarantini, Writer and Journalist, (Italy)

141.           Marleen Teugels, Journalist-Lecturer, (Belgium)

142.           Pia Thordsen, Journalist, TVSyd, Denmark

143.           Serena Tinari, Journalist, RSI – Swiss Television, (Switzerland)

144.           Stanimir Vaglenov, Bulgarian Investigative Journalism Center, (Bulgaria)

145.           Ingrid Van Daele, Investigative writer at Knack, Board Member of Dutch-Flemish Association of Investigative Journalists, (Belgium)

146.           Marcel van Silfhout, Investigative Reporter at VARA, Public TV, Board Member of Dutch-Flemish Association of Investigative Journalists, (Netherlands)

147.           Constanza Vieira, Correspondent, Inter Press Service (IPS) news agency, (Colombia)

148.           Anne-Frédérique Widmann, Journalist, head of the investigation cell, Swiss Television (RTS), (Switzerland)

149.           Ian Williams, U.S. & UN Correspondent, Tribune, London, (USA)

150.           Dina Yafasova, Journalist, (Denmark)

151.           Denise Zandonadi, Repórter, Jornal A Gazeta, Vitória, Espírito Santo, (Brazil)

152.           Blaz Zgaga, Freelance Journalist, (Slovenia)

SURSA