ROMÂNIA DOARME sau E ÎN VACANȚĂ!?

Doar pentru comparație:

Ăștia sunt francezii:

Εικόνα

Și restul lumii

BREAKING: Franța: Proteste masive în toată țara împotriva pașaportului de vaccinare

Mai mult de 175 de proteste au fost organizate azi împotriva pașaportului de vaccinare.

Ce mi se pare mie curios: de ce împotriva pașaportului și nu împotriva vaccinării obligatorii?!

Reacția milițienilor nu s-a lăsat mult așteptată.

FRANȚA E PE VAL: Guvernul Franţei a anunțat că țara a intrat în al patrulea val al pandemiei de Covid

Franța a intrat în cel de-al patrulea val al pandemiei de coronavirus, a anunțat purtătorul de cuvânt al Guvernului. Vaccinarea este singura cale de ieşire din criza sanitată, susţin oficialii de la Paris. Executivul francez va impune restricţii privind permisele de sănătate începând de miercuri, nerespectarea prevederilor atrăgând sancţiuni.

Franţa a intrat în al patrulea val al pandemiei COVID-19, care are un impact mai puternic şi mai rapid din cauza variantei Delta a virusului, au anunţat autorităţile guvernamentale, notează Reuters.

Purtătorul de cuvânt al guvernului, Gabriel Attal, a declarat că Franța a înregistrat o creştere bruscă şi puternică a ratei de incidenţă.

O mare parte din cazurile noi sunt cu varianta Delta extrem de contagioasă care „contaminează la viteză de trăsnet”, reprezentând 80% din infectări, a adăugat el: „Am intrat într-un al patrulea val al virusului. Dinamica pandemiei este extrem de puternică. Vedem un val mai rapid, o pantă mai abruptă decât toate precedentele”.

În ultimele câteva zile, numărul total al infecţiilor a depăşit 10.000 de cazuri. Luni, cifra era de 4.151 cazuri şi 20 de decese.

Attal a reamintit că guvernul ia toate măsurile pentru a se asigura că acest nou val nu este „mai devastator” şi una dintre modalităţile definite de a limita circulaţia activă a virusului şi de a preveni mutarea acestuia într-un nou tip de variantă a fost vaccinarea.

„Vaccinarea limitează drastic numărul de forme grave”, a spus el, subliniind că cifrele actuale ale campaniei generale de vaccinare din Franţa nu au fost suficiente.

Citiți întreaga știre https://www.digi24.ro/stiri/externe/guvernul-frantei-a-anuntat-ca-a-intrat-in-al-patrulea-val-al-pandemiei-de-covid-1604379

Franța: REBELIUNE DESCHISĂ ÎMPOTRIVA VACCINĂRII OBLIGATORII IMPUSĂ DE MACRON

Nu știu câte canale de știri au prezentat aceste proteste?

Se pregătește UK sau Germania? Pe români nu-i întreb că sunt ocupați cu vacanțele acum.

CHIAR MĂ ÎNTREBAM PE UNDE S-A RĂTĂCIT: A fost identificată o nouă variantă a coronavirusului, Epsilon, mai rezistentă la vaccinuri decât Delta

O nouă variantă a virusului care provoacă Covid-19 a fost confirmată în cercetările coordonate de biochimistul Matthew McCallum și publicate în revista Science. Aceasta prezintă o serie de mutații care au făcut-o să intre în grupul variantelor virusului SARS-COV-2 ce provoacă îngrijorare, din cauza rezistenței la vaccinuri – mai crescută decât în cazul Delta, potrivit rainews.it, preluat de Rador.

Această variantă a fost prima dată identificată în California, Statele Unite, prezintă trei mutații și este rezistentă atât la anticorpii generați de vaccinurile ARN mesager (Pfizer și Moderna), cât și la cei produşi de infecția cu virusul SARS-COV-2.

Rezistența la vaccinaruri a fost confirmată după analizarea plasmei colectate de la 15 persoane vaccinate cu două doze de Moderna, de la 33 vaccinate cu două doze de Pfizer/BioNtech și de la 9 persoane care au fost infectate cu SARS-COV-2.

Ea a fost semnalată pentru prima dată la începutul lui 2021 în California și de atunci, conform datelor GISAID din ultimele patru săptămâni, este prezentă în 44 de țări, din Statele Unite până în Coreea de Sud, India și în Japonia.
Citeşte întreaga ştire: A fost identificată o nouă variantă a coronavirusului, Epsilon, mai rezistentă la vaccinuri decât Delta

Eu zic să trecem la cocktail-ul din 3 vaccinuri sau chiar 4 până iese pe piață vaccinul ăla unic descoperit de americani, bun la toate chiar și pentru frecție la picior de lemn.

 

Vaccinarea OBLIGATORIE în România

: Luni, 05 Iulie 2021 16:54

Vaccinarea ar putea să devină obligatorie şi în România , asta după ce acest model urmează să fie aprobat şi în Franţa. Guvernul francez intenţionează să declare vaccinarea obligatorie pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între 24 şi 59 de ani. Deja tot mai multe ţări au în plan un asemenea proiect, tocmai pentru a evita declanşarea unei noi crize din toamnă. CD

Sursa știre http://www.ziartopdearges.ro/subiectul-zilei/120250-vaccinarea-obligatorie-in-romania

Unde dai și unde crapă! Eu căutam o rețetă de budincă și găsesc știrea asta, care mi-a tăiat tot apetitul. Acum că Merkel se pensionează mergem după Macron. Noi, de unii singuri, nu putem lua hotărâri. Dacă vă încălzește cu ceva, pe mine nu, și în Grecia se discută despre asta. În plus, de mâine se vor lua măsuri mult mai drastice pentru nevaccinați. Voi reveni cu amănunte după ce mă dumiresc exact despre ce este vorba.

CONCEDIILE DIN IULIE ȘI AUGUST SUNT ÎN PERICOL: Ministrul Sănătăţii din Franța avertizează că al patrulea val al pandemiei va începe până la finalul acestei luni. La fel spune și Carmen Dorobăț

Ministrul Sănătăţii, Olivier Véran, a afirmat pe Twitter că în ultimele cinci zile rata de infectare nu a mai scăzut, ci a început să crească, “din cauza variantei Delta, care este foarte contagioasă”.

„Exemplul britanic arată că un al patrulea val este posibil de la sfârşitul lunii iulie”, a scris Veran.

„Nu vrem un al patrulea val şi astăzi avem posibilitatea să îl evităm”, a mai spus el.

Citiți întreaga știre https://www.antena3.ro/externe/ministru-sanatate-franta-pandemie-606846.html

Carmen Dorobăț ne spune același lucru

Εικόνα
https://twitter.com/vocalOrthodox/status/1411937835222024193/photo/1

După cum se vede cred că vacanța de vară se va încheia mai repede. Cine a apucat a apucat, cine nu, la anu’…..și la mulți ani.

Francezii oferă un hot-dog gratuit pentru vaccinarea celor cu vârste între 18 și 39 de ani

Nici alții nu sunt mai breji ca noi!

ÎNCĂ O VICTORIE A POLITICII LUI CÎȚU: România nu (mai) este atractivă pentru companiile străine (STUDIU)

Εικόνα
https://twitter.com/ingerisidemoni/status/1401903708431081486/photo/1

 

MACRON,CARE DEJA SE VEDE URMAȘUL ANGELEI MERKEL LA FRÂIELE UE, FACE UN MARE PAS SPRE VACCINAREA OBLIGATORIE: Academia de Medicină din Franța cere ca vaccinul anti-COVID să devină obligatoriu

Academia Naţională de Medicină din Franţa susține că e absolut necesar ca vaccinurile anti-COVID să devină obligatorii pentru numeroase profesii și ca adolescenţii şi copiii să fie și ei vaccinaţi, întrucât astfel de măsuri reprezintă singura modalitate pentru a atinge „o imunitate colectivă suficientă pentru a controla pandemia”, informează AFP, citată de Agerpres.

„Măsurile individuale şi colective sunt incapabile să controleze pe termen lung durata epidemiei de COVID-19, care este de temut, în special din punct de vedere social”,

au argumentat marți membrii Academiei Naţionale de Medicină din Franţa, într-un comunicat.

Instituția a precizat că ritmul „campaniei de vaccinare se va lovi de obstacolul format din cei care ezită şi cei care se opun vaccinării” și va fi „extrem de dificil să se obţină înainte de sfârşitul verii o rată a vaccinării care să asigure o imunitate colectivă suficientă pentru a controla epidemia”, adică 90% din populaţia adultă şi 80% din populaţia totală a Franței.

Citeşte întreaga ştire: Academia de Medicină din Franța cere ca vaccinul anti-COVID să devină obligatoriu

BREAKING – Parlamentul din Franța RESPINGE certificatul de vaccinare Covid-19

https://www.stiripesurse.ro/breaking-parlamentul-din-franta-respinge-certificatul-de-vaccinare-covid-19_1783384.html

Într-o atmosferă extrem de tensionată și în urma unor dezbateri extrem de aprinse, Adunarea Națională din Franța a decis respingerea certificatului de vaccinare Covid-19.

Votul a fost unul extrem de strâns și rezultatul său a surprins întreaga clasă politică din Franța. Cu 108 voturi împotrivă și 103 pentru, certificatul de vaccinare a fost respins, informează Le Figaro.

Deputații francezi au criticat dur proiectul de lege, asta pentru că au considerat că acesta ridică foarte multe întrebări care au rămas fără răspuns și ar reprezenta o măsură controversată.

Președintele Emmanuel Macron a declarat în mai multe rândul că certificatul de vaccinare va fi un instrument cheie în vederea relaxării măusrilor, asta pentru că le-ar permite oamenilor să arate că s-au vaccinat sau că au rezultate negative la testul Covid-19.

CINSTE LOR: După rezerviști a venit rândul militarilor activi să se revolte în Franța

Un nou document exploziv semnat de această dată de militari activi ai armatei franceză ajunge în spațiul public. După ce anterior un Apel fusese făcut public al veteranilor și al militarilor în rezervă, acum publicația Valeurs Actuelles publică un Apel al militarilor activi

Precedentul Apel al veteranilor a fost tratat dur de actualii diriguitori ai Franței. Premierul Jean Castex a condamnat ‘cu cea mai mare fermitate’ manifestul semnat de peste 1.000 de militari – între care 20 de generali – în care aceştia denunţă ‘disoluţia’ Franţei şi se declară pregătiţi ‘să susţină politicile’ care vor acţiona împotriva unei astfel de evoluţii. Ministrul francez al apărării, Florence Parly, a declarat luni seara că a cerut aplicarea de sancţiuni împotriva semnatarilor.

”De câteva zile circulă informații despre un nou apel al militarilor care ar urma să fie făcut public. Venind de la soldați activi, acesta îl susține pe cel publicat anterior pe site-ul Valorilor actuale. Acest text, care circulă deja foarte mult și de care presa a tot vorbit, ​​am decis să îl publicăm în această seară. Și să deschidem, în partea de jos a acestei platforme, o secțiune pentru semnătura cetățenilor francezi care s-ar regăsi în ea. Ne punem la dispoziția profesioniștilor militari care doresc să participe. La fel ca și cel precedent, scopul acestui forum nu este de a submina instituțiile noastre, ci de a alerta oamenii cu privire la gravitatea situației.”, susțin jurnaliștii care au publicat apelul.

Notă mucenicul: Traducerea care apare mai jos este făcută de mine. Cea de pe site-ul știripesurse.ro este făcută cu google translate.

Iată Apelul public:

”Domnule Președinte al Republicii,

doamnelor și domnilor miniștri, membri ai parlamentului, ofițeri generali, din toate gradele și funcțiile dumneavoastră,

Nu mai cântăm a șaptea strofă din  La Marseillaise, cunoscută sub numele de „versurile copiilor”. Cu toate acestea, este bogată în lecții. Să-o lăsăm pe ea să ni le dea:

„Vom intra în carieră când bătrânii noștri nu vor mai fi acolo. Le vom găsi acolo praful și urmele virtuților lor. Mult mai puțin geloși să le supraviețuim decât să le împărțim sicriul, vom avea mândria sublimă de a-i răzbuna sau de a-i urma ”

Seniorii noștri sunt luptători care merită respectați. Acești mii de slujitori ai Franței, semnatari ai unei campanii de pur bun simț, sunt soldații care au dat tot ce au avut mai bun pentru a ne apăra libertatea, pentru a vă asculta ordinele, pentru a vă duce războaiele sau pentru a vă pune în aplicare restricțiile bugetare, pe care i-ați murdărit în timp ce poporul francez i-a sprijinit.

Acești oameni care au luptat împotriva tuturor dușmanilor Franței, i-ați tratat ca fiind facțioși, atunci când singura lor vină este să-și iubească țara și să jelească căderea ei vizibilă.

În aceste condiții, depinde de noi, care am intrat recent în carieră, să intrăm în arenă doar pentru a avea onoarea de a spune adevărul.

Suntem, după cum ne-au numit ziarele, „generația focului”. Bărbați și femei, soldați activi, din toate armatele și de toate gradele, cu toate sensibilitățile, ne iubim țara. Acestea sunt singurele noastre titluri de glorie. Și dacă nu putem, prin lege, să ne exprimăm deschis, ne este la fel de imposibil să tăcem.

Afganistan, Mali, Republica Centrafricană sau în altă parte, unii dintre noi am cunoscut focul inamic. Unii și-au lăsat camarazi acolo. Ei și-au oferit pielea pentru a distruge islamismul căruia voi îi faceți concesii pe pământul nostru.

Aproape toți am cunoscut operațiunea Sentinel. Am văzut cu ochii noștri suburbiile abandonate, acomodările cu delincvență. Am suportat încercările de instrumentalizare a mai multor comunități religioase, pentru care Franța nu înseamnă nimic – altceva decât un obiect de sarcasm, dispreț sau chiar ură.

Am defilat pe 14 iulie. Și această mulțime binevoitoare și diversă, care ne-a aclamat pentru că suntem emanația ei, ne-a cerut să ne ferim de ea luni întregi, interzicându-ne să circulăm în uniformă, făcându-ne potențiale victime, pe un sol pe care suntem totuși capabili să-l apărăm.

Da, bătrânii noștri au dreptate cu privire la conținutul textului lor, în întregime. Vedem violență în orașele și satele noastre. Vedem că comunitarismul se impune în spațiul public, în dezbaterea publică. Vedem ura pentru Franța și istoria ei devenind normă.

Poate că militarii nu vor spune asta, veți argumenta. Dimpotrivă: deoarece suntem apolitici în evaluările noastre asupra situației, este o observație profesională pe care o oferim. Deoarece acest declin, l-am văzut în multe țări aflate în criză. Precede prăbușirea. Anunță haos și violență și, contrar a ceea ce afirmați aici sau acolo, acest haos și această violență nu vor proveni dintr-o „pronunțare militară”, ci dintr-o insurecție civilă.

Pentru a discuta despre forma textului bătrânilor noștri în loc să recunoaștem claritatea descoperirilor lor, trebuie să fii foarte laș . Pentru a invoca o obligație de confidențialitate prost interpretată pentru a reduce la tăcere cetățenii francezi,trebuie să fii foarte înșelător . Pentru a încuraja ofițerii de frunte ai armatei să ia poziție și să se expună, înainte de a-i sancționa cu înverșunare imediat ce scriu altceva decât povești de luptă, trebuie să fii foarte pervers.

Lașitate, înșelăciune, perversiune: aceasta nu este viziunea noastra asupra ierarhiei.

Dimpotrivă, armata este, prin excelență, locul în care ne vorbim cu sinceritate, pentru că ne angajăm viața. Apelăm la această încredere în instituția militară.

Da, dacă va izbucni un război civil, armata va menține ordinea pe propriul său pământ, pentru că i se va cere. Este chiar definiția războiului civil. Nimeni nu își poate dori o situație atât de teribilă, bătrânii noștri nu mai mult decât noi, dar da, din nou, războiul civil se clocește în Franța și o știți perfect.

Strigătul de alarmă al bătrânilor noștri se referă în cele din urmă la ecouri mai îndepărtate. Bătrânii noștri sunt luptătorii din Rezistență din 1940, pe care, de cele mai multe ori, oamenii ca voi i-au tratat  ca fiind facțioși și care au continuat lupta în timp ce legaliștii, cuprinși de frică, mizaseră deja pe concesiile făcute de inamic pentru a limita daunele; sunt acei păroși de la 14 ( este vorba despre soldații care au luptat în WW1-1914-1918. Erau numiți păroși pentru că erau lipsiți de instrumente de bărbierit și de orice mijloace de igienă.-n.m), care au murit pentru câțiva metri de pământ, în timp ce voi abandonați, fără să reacționați, districte întregi ale țării noastre la mâna celor mai puternici; sunt toți morții, celebri sau anonimi, căzuți pe front sau după o viață în serviciu.

Toți bătrânii noștri, cei care au făcut din țara noastră ceea ce este, care i-au proiectat teritoriul, i-au apărat cultura, au dat sau au primit ordine în limba sa, au luptat pentru ca voi să lăsați Franța să devină un stat eșuat? Care înlocuiește neputința sa regală din ce în ce mai evident cu o tiranie brutală împotriva acelora dintre slujitorii săi care încă mai vor să-l avertizeze?

Acționați, doamnelor și domnilor. De data aceasta, nu este vorba de emoții personalizate, formulări făcute la comandă sau  de mediatizare. Nu este vorba despre prelungirea mandatului sau despre cucerirea altora. Este vorba despre supraviețuirea țării noastre, a țării voastre.”

Varianta originală a Apelului:

Monsieur le Président de la République,
Mesdames et Messieurs les ministres, parlementaires, officiers généraux, en vos grades et qualités,

On ne chante plus le septième couplet de la Marseillaise, dit « couplet des enfants ». Il est pourtant riche d’enseignements. Laissons-lui le soin de nous les prodiguer :

 

« Nous entrerons dans la carrière quand nos aînés n’y seront plus. Nous y trouverons leur poussière, et la trace de leurs vertus. Bien moins jaloux de leur survivre que de partager leur cercueil, nous aurons le sublime orgueil de les venger ou de les suivre »

Nos aînés, ce sont des combattants qui ont mérité qu’on les respecte. Ce sont par exemple les vieux soldats dont vous avez piétiné l’honneur ces dernières semaines. Ce sont ces milliers de serviteurs de la France, signataires d’une tribune de simple bon sens, des soldats qui ont donné leurs plus belles années pour défendre notre liberté, obéissant à vos ordres, pour faire vos guerres ou mettre en œuvre vos restrictions budgétaires, que vous avez salis alors que le peuple de France les soutenait.
Ces gens qui ont lutté contre tous les ennemis de la France, vous les avez traités de factieux alors que leur seul tort est d’aimer leur pays et de pleurer sa visible déchéance.

Dans ces conditions, c’est à nous, qui sommes récemment entrés dans la carrière, d’entrer dans l’arène pour avoir simplement l’honneur d’y dire la vérité.

Nous sommes de ce que les journaux ont nommé « la génération du feu ». Hommes et femmes, militaires en activité, de toutes les armées et de tous les grades, de toutes les sensibilités, nous aimons notre pays. Ce sont nos seuls titres de gloire. Et si nous ne pouvons pas, réglementairement, nous exprimer à visage découvert, il nous est tout aussi impossible de nous taire.

Afghanistan, Mali, Centrafrique ou ailleurs, un certain nombre d’entre nous ont connu le feu ennemi. Certains y ont laissé des camarades. Ils ont offert leur peau pour détruire l’islamisme auquel vous faites des concessions sur notre sol.

Presque tous, nous avons connu l’opération Sentinelle. Nous y avons vu de nos yeux les banlieues abandonnées, les accommodements avec la délinquance. Nous avons subi les tentatives d’instrumentalisation de plusieurs communautés religieuses, pour qui la France ne signifie rien -rien qu’un objet de sarcasmes, de mépris voire de haine.

Nous avons défilé le 14 juillet. Et cette foule bienveillante et diverse, qui nous acclamait parce que nous en sommes l’émanation, on nous a demandé de nous en méfier pendant des mois, en nous interdisant de circuler en uniforme, en faisant de nous des victimes en puissance, sur un sol que nous sommes pourtant capables de défendre.

Oui, nos aînés ont raison sur le fond de leur texte, dans sa totalité. Nous voyons la violence dans nos villes et villages. Nous voyons le communautarisme s’installer dans l’espace public, dans le débat public. Nous voyons la haine de la France et de son histoire devenir la norme.

Ce n’est peut-être pas à des militaires de dire cela, arguerez-vous. Bien au contraire : parce que nous sommes apolitiques dans nos appréciations de situation, c’est un constat professionnel que nous livrons. Car cette déchéance, nous l’avons vue dans bien des pays en crise. Elle précède l’effondrement. Elle annonce le chaos et la violence, et contrairement à ce que vous affirmez ici où là, ce chaos et cette violence ne viendront pas d’un « pronunciamento militaire » mais d’une insurrection civile.

Pour ergoter sur la forme de la tribune de nos aînés au lieu de reconnaître l’évidence de leurs constats, il faut être bien lâche. Pour invoquer un devoir de réserve mal interprété dans le but de faire taire des citoyens français, il faut être bien fourbe. Pour encourager les cadres dirigeants de l’armée à prendre position et à s’exposer, avant de les sanctionner rageusement dès qu’ils écrivent autre chose que des récits de batailles, il faut être bien pervers.

Lâcheté, fourberie, perversion : telle n’est pas notre vision de la hiérarchie.
L’armée est au contraire, par excellence, le lieu où l’on se parle vrai parce que l’on engage sa vie. C’est cette confiance en l’institution militaire que nous appelons de nos vœux.

Oui, si une guerre civile éclate, l’armée maintiendra l’ordre sur son propre sol, parce qu’on le lui demandera. C’est même la définition de la guerre civile. Personne ne peut vouloir une situation aussi terrible, nos aînés pas plus que nous, mais oui, de nouveau, la guerre civile couve en France et vous le savez parfaitement.

Le cri d’alarme de nos Anciens renvoie enfin à de plus lointains échos. Nos aînés, ce sont les résistants de 1940, que, bien souvent, des gens comme vous traitaient de factieux, et qui ont continué le combat pendant que les légalistes, transis de peur, misaient déjà sur les concessions avec le mal pour limiter les dégâts ; ce sont les poilus de 14, qui mouraient pour quelques mètres de terre, alors que vous abandonnez, sans réagir, des quartiers entiers de notre pays à la loi du plus fort; ce sont tous les morts, célèbres ou anonymes, tombés au front ou après une vie de service.

Tous nos aînés, ceux qui ont fait de notre pays ce qu’il est, qui ont dessiné son territoire, défendu sa culture, donné ou reçu des ordres dans sa langue, ont-ils combattu pour que vous laissiez la France devenir un Etat failli, qui remplace son impuissance régalienne de plus en plus patente par une tyrannie brutale contre ceux de ses serviteurs qui veulent encore l’avertir ?

Agissez, Mesdames et Messieurs. Il ne s’agit pas, cette fois, d’émotion sur commande, de formules toutes faites ou de médiatisation. Il ne s’agit pas de prolonger vos mandats ou d’en conquérir d’autres. Il s’agit de la survie de notre pays, de votre pays.

[Exclusif] Signez la nouvelle tribune des militaires

Fenomene interesante și ciudate pe cerul Canadei și Franței azi-noapte

Un alt utilizator al twitter a publicat alte 2 video , din Franța de data asta.

https://platform.twitter.com/widgets.js

Voi ce ziceți? În aceeași noapte, în două țări diferite și cu distanță mare între ele, Canada și Franța, 2 meteoriți așa de mari? Mie mi se pare ciudat cel din Canada.

Ministrul Sănătății din Franța cere ca persoanele sub 55 de ani imunizate cu AstraZeneca să primească un alt vaccin la rapel

Francezii cu vârste mai mici de 55 de ani care au primit o primă doză a vaccinului dezvoltat de compania AstraZeneca împotriva COVID-19 ar trebui să facă doza de rapel cu un alt vaccin, a declarat vineri ministrul francez al Sănătăţii, Olivier Veran, înaintea unui anunţ oficial pe această temă, care va fi făcut în cursul zilei de vineri în Franța.

Citiți întrega știre la https://www.digi24.ro/stiri/externe/ministrul-sanatatii-din-franta-cere-ca-persoanele-sub-55-de-ani-imunizate-cu-astrazeneca-sa-primeasca-un-alt-vaccin-la-rapel-1489679

Ce nu o să vă arate niciodată televiziunile aservite

https://twitter.com/i/status/1378307854805917704

Lockdown de 3 săptămâni în Franța: Nu se poate circula după 19. Oamenii nu pot ieși din casă pe o rază mai mare de 10 km

Lockdown de 3 săptămâni în Franța: Nu se poate circula după 19. Oamenii nu pot ieși din casă pe o rază mai mare de 10 km

New York Times: ” Moneda euro a produs în Europa numai conflicte, ranchiună, inegalități. EURO ȘI UE SUNT ÎN DESTRĂMARE”

Vineri douăzeci și nouă/7/2016

NEW YORK – „Moneda euro, concepută pentru a crea un sentiment de comunitate și uniunea între țările europene, pentru aprofundarea legăturilor comerciale, erodarea frontierelor naționale și alimentarea unui spirit de interes colectiv – și, prin urmare, pentru a deschide porțile către uniunea politică și pan-națională a Statelor Europene -(timp de) 17 ani de la introducerea sa a alimentat conflictele și ranchiuna, a stârnit noi crize și a adâncit dezechilibrele economice și neîncrederea reciprocă „, spune laureatul Nobel.

Una dintre cele mai autorizate semnături pentru New York Times, Peter Goodman, l-a intervievat în acest scop, pe laureatul Premiului Nobel, economistul Joseph Stiglitz,  cu ocazia apariției noii sale cărți intitulată: „Moneda euro: cum o monedă comună amenință viitorul Europei ( „The Euro: How a Common Currency Threatens the Future of Europe.”, ndr).

Interviul se distinge pe prima pagină a NYT din 28 iulie 2016.

În cartea sa, Stiglitz a descris euro ca o greșeală tragică, o monedă concepută fără integrarea politică necesară sau o gândire clară cu privire la defectele sale fundamentale. Moneda euro a fost compromisă de la început printr-o structură prost concepută, iar problemele sale au fost amplificate de politicile economice anapoda, impuse de cele mai puternice țări, drept condiții pentru salvarea celor puternic prinse în capcană de criză.

Ceea ce urmează este o versiune editată și condensată a conversației noastre.

Este dificil să prezinți într-o lumină favorabilă trauma economică, pe care Europa a suferit-o în ultimii ani – veritabile depresiuni în Grecia și Spania, alarmante niveluri ale șomajului în mare parte a continentului. Puneți o mare parte din vină pe euro. Ce s-a întâmplat?

Moneda euro a fost o încercare de a avansa integrarea economică a Europei, prin împărtășirea unei monede comune de către țările din zona euro. S-au uitat peste Atlantic și și-au spus: „Statele Unite ale Americii, economie mare, de succes, monedă unică. Ar trebui să o imităm. ”

Dar ei nu au avut integrarea politică. Ei nu au avut condițiile care ar fi făcut funcțională o monedă unică. Crearea monedei euro este cea mai importantă și unica explicație pentru performanța extraordinar de slabă a economiilor din zona euro, de la criza din 2008 încoace.

Au existat avertismente când a fost inițiată moneda euro că poate nu este o idee atât de minunată (pe cât pare)?

Da, dar cele mai multe au venit de la americani, și asta probabil a determinat reacția lor iritată la ele : ” Oh, voi nu înțelegeți valoarea proiectului european”. Critica noastră nu a fost făcută pentru că noi nu eram de acord cu proiectul european, ci pentru că ei întreprindeau ceva ce submina proiectul european, pentru că nu va funcționa. Răspunsul lor a fost: „Vom crea instituții pe măsură ce înaintăm.” O mare parte dintre cei care au împins acest proiect nu erau economiști.

Dați vina pe euro pentru adâncirea inegalității economice. Cum s-a petrecut asta?

Ideea era că, pentru ca euro să funcționeze, țările trebuiau să conveargă, așa că au formulat aceste idei numite criterii de convergență. Au pus o presiune enormă asupra țărilor pentru a menține joase deficitele și datoriile lor în raport cu G.D.P. (produsul intern brut-nm). Acest lucru a fost privit ca o condiție necesară și suficientă pentru funcționarea monedei euro.

Mai multe dintre țările care au intrat în criză, Spania și Irlanda, fiind printre ele, a avut de fapt un surplus înainte de criză, precum și un deficit foarte scăzut în raport cu G.D.P . Și totuși au fost prinși de criză. Ceea ce ne dă o lecție importantă: Ceea ce oamenii care au fost în spatele creării  euro au gândit că va fi o condiție indispensabilă, de fapt nu a fost.

Faptul dezamăgitor a fost că, după criză, ei nu au învățat nimic. Ceea ce au făcut a fost dublarea în jos(a parametrilor) aceleiași rețete – (adică) austeritate. Structura euro a fost vinovată, iar politicile pe care le-au promulgat au amplificat deficiențele structurale. Rezultatul a fost că țările au început să devieze.

În expunerea dumneavoastră, Germania a impus austeritate într-o Europă neîncrezătoare într-o idee economică discreditată, și anume ideea că dacă factorii de decizie politică se concentrează exclusiv asupra prevenirii deficitelor bugetare și a inflației, se poate conta pe piețe pentru a oferi prosperitate. O mare parte din carte este dedicată demolării acestei idei. Elita germană mai crede într-adevăr în această filozofie sau este altceva în joc?

Am vizitat Germania de multe ori și sunt șocat de cât de puternică este credința în acest punct de vedere, care a fost complet discreditat în altă parte.
Dar politicile sunt amestecate împreună cu interese. Când a izbucnit criza din Grecia în 2010, cele care au fost într-adevăr la risc au fost băncile germane și într-o mică măsură unele bănci franceze. Și acea salvare enormă, care a fost numită drept plan de salvare a Greciei, a fost într-adevăr un plan de salvare, dar al băncilor germane și franceze. Cea mai mare parte a banilor a plecat în Grecia și apoi imediat s-au întors în Germania și Franța.
Când te uiți (și) la alte aspecte ale programului, vezi că acesta ajută, de asemenea, interese speciale din interiorul Europei
.

 Cum așa?

Permiteți-mi să vă dau un exemplu despre unul dintre lucrurile cu adevărat absurde pe care le-au făcut. Ei au cerut ca Grecia să înlăture o regulă în care laptele era considerat proaspăt dacă nu este mai vechi de patru zile. În cazul în care laptele era mai vechi de patru zile, este necesar să fie etichetat. ( drept lapte long-life sau repasteurizat de la două până la 4-5 ori, nu mai țin bine minte, dar era menționat pe sticla de plastic sau pe cutie acest lucru-nm).

Dintre toate lucrurile care s-au petrecut, de ce ați dezbate tocmai despre asta?

Industriile de produse lactate germane și olandeze au vrut să-și transporte laptele lor de la fermele-fabrici de lapte din Europa și să-l vândă consumatorilor greci. Asta ar devasta micii producători din Grecia. Aici a fost ceva care ar putea fi văzut doar ca beneficiind intereselor speciale din zona euro și care de fapt slăbesc economia Greciei.

Susțineți că unii lideri europeni au salutat în secret șomajul în masă, ca mijloc de adaptare la criză, deoarece aceasta era singura modalitate pe care o puteau vedea pentru impulsionarea investițiilor – scăderea salariilor. Îngrădirea monedei euro a exclus alte opțiuni de la masa discuțiilor: țările în criză nu-și puteau lăsa moneda să cadă sau să micșoreze rata dobânzilor ori să extindă cheltuielile guvernamentale. A fost șomajul într-adevăr îmbrățișat ca un fix?

Ei au vrut să distrugă clasa muncitoare. Punctul lor de vedere a fost că muncitorii trebuiau să accepte o reducere a salariilor și schimbarea regulilor de negociere pentru a deveni tot mai dificil pentru ei să reziste. Și, dacă mai trebuie adăugată și o doză mică de șomaj, ce să-i faci, ghinion curat.

Nu cumva acest scop a fost anterior crizei?

Este foarte clar că euro a fost un proiect neo-liberal în concepția sa. Angajatorii iubesc salariile mici. Ei au distrus  sindicatele, în multe țări europene. Ei ar vedea asta drept o mare realizare.

În ansamblu, proiectul european trebuia să ducă la trecerea peste ostilitățile celui de-al Doilea Război Mondial și la construirea unei comunități durabile. Cu toate acestea, exprimându-mă în termenii tăi, moneda euro și politicile aplicate pentru a o păstra, au alăptat în mare parte din Europa nemulțumirile proaspete. Ce colorit politic au aceste nemulțumiri?

Cea mai importantă divergență este între creditor, Germania, și debitor, restul. Criticile pe care le auzi: în Grecia despre germani, există pentru că ei retrăiesc ororile celui de-al doilea război mondial; criticile din Germania, la adresa grecilor, spunând că ei sunt leneși, chiar dacă numărul de ore pe care aceștia le lucrează pe săptămână este mai mare decât al germanilor, există de asemenea. Azvârlirea de acuzații, indiferent dacă sunt sau nu adevărate, a fost enormă și divizarea a fost enormă.

Tocmai am văzut că Marea Britanie a votat pentru a ieși din Uniunea Europeană – în parte, o reacție la faptul că Uniunea Europeană este un loc cu o creștere economică slabă și o conducere slabă. În Italia, așa-numita Mișcare politică Cinci stele câștigă sprijin datorită apelurilor de a renunța la euro – în parte, o reacție împotriva austerității impusă de Germania. Există vreun indiciu că aceste tipuri de evenimente duc la o re-examinare a filozofiei economice care ghidează Europa?

Îmi doresc să se fii  întâmplat. Din păcate, ceea ce am văzut eu este aproape invers. Se marșează pe un experiment eșuat. Este o abordare hard-line în care liderii europeni ca răspuns la Brexit, oameni ca Jean-Claude Juncker, care este șeful Comisiei Europene, a spus, „Vom fi foarte, foarte inflexibili cu Marea Britanie, deoarece vrem să ne asigurăm că nici o altă țară nu pleacă. „

Pentru mine, asta a fost șocant. Tu speri că oamenii își doresc să rămână în U.E. deoarece aceasta furnizează beneficii, pentru că există o credință în solidaritatea europeană, având convingerea că aduce și prosperitate. Iar el spune că singura cale, prin care vom păstra U.E. unită este amenințarea cu ceea ce s-ar putea întâmplă dacă te gândești la plecare.

Concluzionați că cel mai bun scenariu în acest caz este de a reforma și de a salva moneda euro. Dar în absența acesteia, susțineți că este mai bine doar să-l abandonezi ca pe un experiment eșuat. Ce ar trebuie să se întâmple pentru a face euro viabil?

O uniune bancară cu asigurarea depozitelor. Ceva de genul unei garanții euro. O E.C.B. ( Bancă Centrală Europeană) care să nu se concentreze doar asupra inflației – ci să se concentreze asupra ocupării forței de muncă. O politică fiscală care să se ocupe de inegalități. Și trebuiesc eliminate limitele asupra deficitelor publice.

Ce credeți că se va întâmpla de fapt?

Este greu de crezut că mocirla asta poate continua încă cinci ani. Grecia este încă în depresie, și nu mai bine decât a fost cu un an în urmă. Există probabilitatea ca acolo sau într-o altă țară să fie suficient sprijin pentru un alt referendum și o ieșire va avea loc. Acest lucru va începe procesul de destrămare reală a zonei euro.

Traducere și adaptare mucenicul

 

 

 

Un virus de origine necunoscută afectează vârfurile celor mai mari bănci din lume

Se pare că încă din toamna anului trecut, gripa, dar nu aviară, demisiilor a afectat vârfurile  băncilor din întreaga lume. Din păcate (sau din fericire) vaccinul împotriva acestui virus nu a fost încă fabricat. Cert este că epidemia continuă să se propage cu repeziciune și cu o frecvență mult mai mare la vârfuri din ce in ce mai înalte. Ce să fie, ce să fie????
Iată lista cu cei afectați de acest virus, căruia nu i se cunoaște originea și nici modul de transmitere:
(1). 25/09/2011 (ELVETIA) Șeful UBS Bank
(2). 29/10/2011 (CHINA) Demisiile șefilor de bănci sugerate ca mijloc de schimbare
http://online.wsj.com/article/SB10001424052970203687504577003734190522426.html

(3). 01/11/2011 (INDIA) Mai mulți directori de bănci din districtul Beed demisionează
http://www.thenews.coop/article/more-directors-beed-district-bank-resign

(6) 15/12/2011 (UNITED KINGDOM)  Bancher senior privat demisionează de la Coutts [o bancă particulară foarte exclusivistă]
http://www.reuters.com/article/2011/12/15/coutts-fleming-idUSL6E7NF23S20111215

(7) 22/12/2011 (FRANCE) Șeful Societe Generale’s Investment Banking
(8) 05/01/2012 (UNITED KINGDOM) Șeful executiv al Saunderson House [Private Bank]
(9). 09/01/2012 (ELVETIA) Șeful Băncii Centrale a Elveției
(10) 12/01/2012 (MAREA BRITANIE) Șeful întregului departament de tranzacții al Lloyds
(11) 19/01/2012 (SPANIA) Șeful  sucursalei spanionele a Băncii Santander’s Americas
(12) 20/01/2012 (JAPONIA) Șeful întregului departament de vânzări al Băncii Nomura
(13) 29/01/2012 (NOUA ZEELANDĂ) Guvernatorul Băncii Naționale a Noii Zeelande, Alan Bollard va demisiona in septembrie
(14) 06/02/2012 (INDIA) Șeful Dhanlaxmi Bank, Amitabh Chaturvedi : http://www.livemint.com/2012/02/06160111/Dhanlaxmi-Bank-CEO-Amitabh-Cha.html
(15) 07/02/2012 (INDIA) Falguni Nayar demisionează de la  Kotak Mahindra Bank
(16) 07/02/12 (IRAN) Iranul neagă zvonurile despre demisia de la Banca Centrală
(17) 09/02/2012 (VATICAN) Patru preoți puși sub acuzare în scandalul Băncii Vaticanului
(18) 10/02/2012 (INDIA)  Șeful Tamilnad Mercantile Bank
(19) 13/02/2012 (KUWAIT) Șeful Kuwait Central Bank
(20) 14/02/2012 (NICARAGUA) Președintele Băncii Centrale din Nicaragua
(21) 14/02/2012 (MAREA BRITANIE) Pionierul în finanțe sociale Hayday demisionează de la Charity Bank
(22) 15/02/2012  Președintele Băncii Mondiale Zoellick
I-a spus Casa Albă președintelui Bancii Mondiale că e scos din joc?
(23) 15/02/2012 (SLOVENIA) Șefii celor mai mari două bănci din Slovenia demisionează http://www.bloomberg.com/news/2012-02-15/slovenia-s-nova-kreditna-banka-maribor-ceo-plos-resigns.html
(24) 15/02/2012 (KENYA) Guvernatorul Bancii Centrale din Kenya
(25) 16/02/2012 (GHANA) Ken Ofori-Atta demisionează din funcția  președinte executiv al Databank Group
(26) 16/02/2012 (ARABIA SAUDITĂ) Directorul de management al  Saudi Hollandi Banks
(27) 16/02/2012 (AUSTRALIA)  Șeful Anz Bank Australia
(28) 16/02/2012 (AUSTRALIA) Șeful Royal Bank of Scotland din Australia, Stephen Williams
(29) 17/02/2012 (USA) Președintele executiv ,Blankfein, de la Goldman Sachs va demisiona în acestă vară
(30) 18/02/2012 (PAKISTAN)  Președintele executiv al AJK Bank
(31) 20/02/2012 (RUSIA) Șeful  Russian Bank Regulator
(32) 20/02/2012 (ELVETIA) Șeful Credit Suisse,Joseph Tan
(33) 10/02/2012 (COREEA de SUD) Șeful Exchange Bank
Românii însă nu au de ce să se teamă. Mugurel al nostru se ține tare pe poziție. Deviza lui este: ” Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau!”

G20 Franța 2011: Lume Nouă- Idei Noi- Zori Noi?

Summitul G20 din Franța (Cannes) se desfășoară în aceste zile sub acest logo:

Nu vi se pare că acest Nou Răsărit este rău augur?

De ce Occidentul dorește căderea lui Gaddafi? Actualizare:Video

O analiza de Jean-Paul Pougala africanii ar trebui să se gândească la motivele reale pentru care ţările occidentale sunt război cu Libia, scrie Jean-Paul Pougala, într-o analiză care urmărește rolul ţărilor în modelarea Uniunii Africane şi dezvoltării continentului.

A fost Libia lui Gaddafi care a oferit întregii Africi prima sa revoluţie în timpurile moderne – o schimbare a întregului continent prin telefon, radio-televiziune, şi mai multe alte aplicaţii tehnologice, cum ar fi telemedicina şi învăţământul la distanţă. Şi datorită punții radio WMAX, o conexiune low cost a fost pusă la dispoziţie depe întregul continent, inclusiv în zonele rurale.

Totul a început în 1992, când 45 de naţiuni africane au stabilit RASCOM (Regional African Satellite Communication Organization), astfel încât Africa să aibă satelit propriu şi reducă costurile comunicării pe continent. A existat o vreme când apelurile telefonice către şi din Africa au fost cele mai scumpe din lume, din cauza unei taxe anuale de 500 milioane USD băgați în buzunar de către Europa pentru utilizarea sateliţilor săi cum ar fi Intelsat pentru convorbiri telefonice, inclusiv convorbirile din aceeaşi ţară.

Satelitul african implementat odinioară a costat , și doar o singură dată, 400 milioane de dolari SUA şi continentul nu a mai trebuit să plătească un contract de leasing de 500 de milioane USD anual. Ce bancher nu ar finanţa un astfel de proiect? Dar  rămânea o altă problemă – cum puteau sclavii, care doreau să se elibereze de exploatarea șefului lor să ceară ajutorul șefului pentru a-și obține libertatea? Deloc surprinzator, Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional, Statele Unite ale Americii, Europa au făcut doar promisiuni vagi timp de 14 ani. Gaddafi a pus capăt acestor inutile promisiuni ale „binefăcătorilor”  din vest cu dobanzile lor exorbitante. Capul libian a pus  300 milioane de USD pe masă, Banca Africană de Dezvoltare a adăugat încă 50 milioane USD  şi  Banca de Dezvoltare a  Africii de Vest încă 27 milioane USD – şi așa Africa a avut primul său satelit de comunicaţii la data de 26 decembrie 2007.

China şi Rusia i-au susținut şi și-au împărtăşit tehnologia lor cu ei ajutând la lansarea sateliţilor pentru Africa de Sud, Nigeria, Angola  și Algeria şi un al doilea satelit african a fost lansat în iulie 2010. Primul satelit construit in totalitate din materiale indigene şi fabricat pe teritoriul african, in Algeria, este prevăzut pentru anul 2020. Acest satelit este proiectat la concurenţă cu cele mai bune din lume, dar cu un cost de zece ori mai mic, o adevarată provocare.

Acesta este modul în care un gest simbolic de numai 300 milioane USD a schimbat viaţa unui întreg continent. Libia lui Gaddafi a costat însă Occidentul, nu doar privîndu-l de 500 milioane USD pe an, dar și de miliardele de dolari din datorii şi dobânzi,pe care împrumutul iniţial le-ar fi generat pentru anii următori şi într-o manieră exponenţială, contribuind astfel la menținerea sistemului ocult, în scopul de a jefui continentul.

Fondul Monetar African, Banca Centrală Africană, Banca Africană de Investiţii

Cele 30 de miliarde de dolari SUA îngheţate de către domnul Obama aparţin Băncii Centrale Libiene şi au fost alocate ca și contribuţie libiană la trei proiecte-cheie care ar adăuga ultimele retuşuri federaţiei africane -1. Banca Africană de Investiţii din Syrte, Libia, 2. înfiinţarea în 2011 a Fondului MonetarAfrican cu sediul în Yaounde, cu un capital inițial de 42 miliarde USD şi3.  Banca Centrală Africană cu sediul la Abuja, în Nigeria, care atunci când ar începe tipărirea banilor in Africa va suna clopotul de deces pentru francul CFA( francul central african) prin care Parisul a fost în măsură să mai manipuleze unele ţări din Africa în ultimii cincizeci de ani. Este uşor de înţeles mânia francezilor împotriva lui Gaddafi.

Fondul African Monetar este de aşteptat să înlocuiască în totalitate activităţile din Africa ale Fondului Monetar Internaţional, care, cu numai  25 miliarde de dolari USD, a fost capabil să aducă un întreg continent în genunchi şi să-l facă să înghită privatizări discutabile  forţând ţările africane să treacă de la monopolul public la monopolurile private. Nu a fost o surpriză faptul că atunci, pe 16-17 Decembrie 2010, africanii au respins în unanimitate ţările occidentale  care încearcau să adere la Fondul Monetar African, declarând că acesta era deschis doar pentru naţiunile africane.

Este tot mai evident că după Libia, coaliţia de vest va vâna Algeria, pentru că în afară de resursele sale uriaşe de energie, țara are rezerve în numerar de aproximativ 150 de miliarde. Acesta este nada care atrage ţările ce bombardează Libia şi toate au un lucru in comun – ele sunt în practic în stare de faliment. Numai Statele Unite ale Americii, are o datorie de eşalonat de 14, 000 miliarde de USD, Franţa, Marea Britanie şi Italia au fiecare un deficit public de 2.000 miliarde dolari SUA, pe când  datoria publică a celor 46 de țări africane la un loc însumează mai putin de 400 miliarde  USD.

Incitarea la false războaie  în Africa, în speranţa că acest lucru va revitaliza economiile lor care se scufunda tot mai mult în rahat va grăbi în cele din urmă declinul Vestului, care de fapt a început în 1884, în timpulnotoriei Conferinţe de la Berlin.Eeste ceea ce economistul american Adam Smith a prezis în 1865, când el l-a sustinut public pe Abraham Lincoln pentru abolirea sclaviei, „economia oricărei ţări care se bazează pe sclavia negrilor este destinată să coboare în iad în ziua când aceste ţări se trezesc”.

UNITATEA Regională un OBSTACOL la crearea Statelor Unite ale AFRICII

Pentru a destabiliza şi distruge Uniunea Africană, care a fost o schimbare a direcţiei periculoasă (pentru vest)  și a o îndruma spre  Statele Unite ale Africii sub mâna călăuzitoare a Gaddafi, Uniunea Europeană a încercat mai întâi, fără succes, să creeze Uniunea pentru Mediterana (UPM). Africa de Nord într-un fel ar fi trebuit să fie tăiată de restul Africii, folosind clișee rasiste vechi  și obosite, din secolele 18 si 19, care susţineau că africanii de origine arabă au fost mai evoluați şi mai civilizați decât restul continentului. Acest lucru nu a reuşit deoarece Gaddafi a refuzat ” să pună botul”. El a înţeles imediat ce joc se făcea atunci când numai un număr restrâns de ţări africane au fost invitate să se alăture grupului mediteranean fără a informa Uniunea Africană, dar fiind invitate toate cele 27 de țări membre ale Uniunii Europene.

Fără  forţa motrice din spatele Federaţiei Africane ( Gaddafi-n.m), UPM a eșuat  înainte de a începe, abia născută cu Sarkozy în calitate de preşedinte şi Mubarak ca vicepreşedinte. Ministrul francez de externe, Alain Juppé încearcă acum să relanseze ideea, bancară fără îndoială, cu privire la căderea lui Gaddafi. Ce liderii africani nu reuşesc să înţeleagă este faptul că, atâta timp cât Uniunea Europeană continuă să finanțeze Uniunea Africană, status quo-ul va rămâne, pentru că nu există o independenţă reală. Acesta este motivul pentru care Uniunea Europeană a încurajat şi finanţat grupările regionale în Africa.

Este evident că Comunitatea  Economică a Africii de Vest  (ECOWAS), care are o ambasadă la Bruxelles şi depinde în cea mai mare parte din fondurile sale de Uniunea Europeană, este un adversar gălăgios al Federaţiei Africane. De aceea, Lincoln a luptat în războiul american de secesiune, deoarece în momentul când un grup de ţări se reunesc într-o organizaţie politică regională, aceasta slăbeşte grupul principal. Asta este ceea ce Europa a vrut şi africanii nu au înţeles planul lor de joc, creând o multitudine de grupări regionale, COMESA, UDEAC, SADC, şi Maghrebul  Mare  care nu a vazut niciodata lumina zilei datorita  faptului că Gaddafi a înţeles ce se întâmplă.

Gaddafi, Africanul  care a curăţat continentul de  umilința apartheid-ului

Pentru majoritatea africanilor, Gaddafi este un om generos, un umanist, cunoscut pentru sprijinul dezinteresat acordat în lupta împotriva regimului rasist din Africa de Sud. Dacă ar fi fost un egoist, el nu ar fi riscat mânia Occidentului pentru a ajuta ANC(Congresul Național African) atât militar cât şi financiar, în lupta împotriva apartheidului. Acesta a fost motivul pentru care Mandela, la scurt timp după eliberarea sa după cei 27 de ani de închisoare, a decis să rupă embargoul ONU şi a călătorit în Libia, la 23 octombrie 1997. Timp de cinci ani lungi, nici un avion ateriza în Libia, din cauza embargoului. Era necesar să iei un avion către oraşul tunisian  Jerba şi să continui pe cale rutieră timp de cinci ore pentru a ajunge la Ben Gardane, să treci frontiera şi să continui pe un drum pustiu timp de alte  trei ore înainte de a ajunge la Tripoli. Altă soluţie era să treci prin Malta, şi să iei un feribot de noapte sau niște bărci prost întreținute, până la coasta Libiei. O călătorie infernală pentru un popor întreg, pur şi simplu doar pentru a pedepsi un singur om.

Mandela nu s-a sfiit să spună pe șleau  ceea ce gândea atunci când fostul preşedinte american Bill Clinton a declarat ca vizita a fost una „nedorită”  – „Nici o țara nu poate pretinde să fie poliţistul lumii şi nici un stat nu poate dicta altui stat ceea ce ar trebui să facă„. El a adăugat – „Cei care până ieri au fost prietenii duşmanilor noştri au astăzi  nerușinarea să-mi spună să nu-l vizitez pe  fratele meu Gaddafi, aceștia ne consiliază să fim nerecunoscători şi să îi uităm pe prietenii noștri din trecut.

Într-adevăr, Occidentul încă îi consideră pe rasiştii din Africa de Sud drept fraţii lor care aveau nevoie să fie protejați. De aceea, membrii ANC, inclusiv Nelson Mandela, au fost considerați a fi terorişti periculoși. De abia la 2 iulie 2008, Congresul SUA a votat în cele din urmă o lege prin care elimina numele lui Nelson Mandela şi a tovarăşilor săi din ANC de pe lista lor neagră, nu pentru că și-au dat seama cât de aiurea era lista, ci pentru că au vrut să marcheze aniversarea celor 90 ani a lui Mandela . Dacă Occidentului i-a părut cu adevărat rău pentru sprijinul acordat în trecut duşmanilor lui Mandela şi dacă au fost într-adevăr sinceri atunci când aceștia au botezat străzi şi locuricu numele lui, cum pot continua să ducă război împotriva persoanei lui Gaddafi, care i-a ajutat pe Mandela şi pe poporul său să fie victorioși?

Sunt cei care doresc să exporte DEMOCRATIA ei înșiși  Democrați?

Și dacă Libia lui Gaddafi au fost mult mai democratică decât Statele Unite ale Americii, Franţa, Marea Britanie şi alte ţări aflate acum în război ca să exporte democraţia în Libia? La 19 martie 2003, preşedintele George Bush a început bombardarea Irakului, sub pretextul de a aduce democraţia. La data de 19 martie 2011, exact opt ​​ani mai târziu, a fost rândul preşedintelui francez să aducă ploaia de bombe peste Libia, din nou susţinându-se că este pentru a aduce democraţia. Câștigătorul Premiului Nobel pentru Pace şi preşedintele american Obama a spus că dezlănţuirea rachetelor de croazieră de pe submarine este pentru a-l elimina pe dictator şi pentru a  introduce democraţia.

Întrebarea pe care oricine, chiar si cu o inteligenta minimă,o poate pune fără a avea nevoie de ajutor este urmatoarea: sunt ţări ca Franţa, Anglia, SUA, Italia, Norvegia, Danemarca, Polonia, care-și apără dreptul de a bombarda Libia, care se auto-proclama state democratice, cu adevărat democratice ? Dacă da, sunt ele mai democratice decât Libia luiGaddafi? Răspunsul, de fapt, este un răsunător NU, pentru simplul motiv că democraţia pur şi simplu nu există. Acest răspuns nu este unul cu caracter personal, ci un citat al cuiva al cărui oraş natal, Geneva, găzduieşte cea mai mare parte a instituţiilor ONU. Citatul este din Jean-Jacques Rousseau, născut în Geneva în 1712 şi care scrie în capitolul patru din cartea a treia  a faimosului „Contract Social”, că „niciodată nu a existat o adevărată democraţie şi nu va exista niciodată.”

Rousseau stabileşte următoarele patru condiţii pentru ca o ţară să fie etichetată ca democraţie şi în conformitate cu acestea Libia lui  Gaddafi este mult mai democratică decât Statele Unite ale Americii, Franţa şi alţii care pretind că exportă democraţia:

1. Statul:  cu cât o ţară este mai mare, cu atât este mai puţin democratică. Potrivit lui Rousseau, statul trebuie să fie extrem de mic, astfel încât oamenii să se poată  întâlni şi cunoaște reciproc. Înainte de a cere oamenilor să voteze, (statul) trebuie să se asigure că toată lumea cunoaște pe toată lumea, altfel votul va fi un act fără nici o bază democratică, un simulacru de democraţie pentru a alege un dictator.

Statul libian se bazează pe un sistem de credinţe tribale, în care, prin definiţie oamenii se grupează în entități mici. Spiritului democratic este mult mai prezentă într-un trib sau într-un sat decât într-o ţară mare, pur şi simplu pentru că oamenii se ştiu reciproc, împărtăşesc un ritm de viaţă comun care implică un fel de auto-reglementare sau auto-cenzura,  în care reacţiile şi contra reacţiile au impact asupra tuturor membrilor grupului.

Din această perspectivă, s-ar părea că condițiile lui Rousseau se potrivesc mai bine Libiei decât Statelor Unite ale Americii, Franţei şi Marii Britanii, tuturor societăţilor puternic urbanizate în care majoritatea vecinilor nu-și spun nici măcar ”bună ziua” unul altuia şi, prin urmare, nu se ştiu reciproc, chiar dacă aceștia au trăit alături timp de douăzeci de ani. Aceste ţări compacte au sărit la următoarea etapă – „votul” – care a fost consfinţit în mod inteligent pentru a umbri faptul că votul cu privire la viitorul ţării este inutil în cazul în care alegătorul nu-i cunoaşte pe ceilalţi cetăţeni. Acest lucru a fost împins la limita ridicolului când ​​dreptul de vot a fost acordat persoanelor care locuiesc în străinătate. Comunicarea cu persoanele şi între persoane este o condiţie prealabilă pentru orice dezbatere democratică înainte de alegeri.

2. Simplitate obiceiurilor şi a modelelor de comportament sunt, de asemenea, esenţiale în cazul în care oricare dintre ele există pentru a evita cheltuirea celei mai mari părți a timpului în dezbaterea  procedurilor legale şi judiciare, în loc să se dezbată multitudinea de conflicte de interese inevitabile într-o societate mare şi complexă. Ţările occidentale se definesc ca naţiuni civilizate, cu o structură socială mai complexă întrucât Libia este descrisă ca o ţară primitivă, având un set de obiceiuri simple. Acest aspect indică faptul că Libia răspunde mai bine criteriilor democratice ale lui Rousseau decât toţi cei care încearcă să dea lecţii de democraţie. Conflictele din societăţile complexe sunt cel mai adesea castigate de cei cu mai multă putere, motiv pentru care cei bogati reusesc sa evite închisoare pentru că îşi pot permite să angajeze avocaţi de top şi care pot aranja ca represiunea din partea statului să fie îndreptată împotriva unuia care a furat o banană dintr-un supermarket  mai degrabă decât împotriva unui criminal financiar care a distrus o bancă. În oraşul New York, de exemplu, unde 75 la sută din populaţie este de culoare albă, 80 la sută din posturile de conducere sunt ocupate de albi, care alcătuiesc doar 20 la suta din oamenii încarceraţi.

3. Egalitatea în statut şi avere: O privire la lista Forbes 2010 arată cine sunt cei mai bogaţi oameni, din fiecare dintre ţările care participă la bombardamentele actuale din Libia, şi diferenţa dintre ei şi cei care câştigă cele mai mici salarii din aceste naţiuni; un exerciţiu similar în Libia va dezvălui că, în ceea ce priveşte distribuţia bogăţiei, Libia are putea să le dea o lecție celor care luptă acum, şi nu contrariul. Deci, folosind criteriile lui Rousseau, Libia este mai democratică decât națiunile pompoase care pretind că aduc democraţia. În Statele Unite ale Americii, 5 la suta din populatie detine 60 la sută din avuţia naţională, ceea ce o  face societatea cea mai inegală şi mai dezechilibrată din lume.

4. Nici un fel de lux: în conformitate cu Rousseau nu poate exista nici un fel lux dacă există democraţie. Luxul, spune el, face averea o necesitate, care apoi devine o virtute în sine; ea și nu bunăstarea poporului devine obiectivul de atins cu orice preţ, ” Luxul îi corupe atât pe bogaţi cât şi pe săraci, pe unii prin posesie şi pe ceilalți prin invidie, ea face moale naţiunea şi o dă pradă vanității; îi îndepărtează pe oameni de stat şi îi înrobeşte, făcându-i sclavi ai opiniilor. ”

Există mai mult lux in Franta decat in Libia? Rapoartele asupra sinuciderilor angajaţilor din cauza conditiilor stresante de muncă, chiar şi în societăţile publice sau semi-publice, toate în numele maximizării profitului pentru o minoritate și pentru menţinerea ei în lux, apar în Occident, nu în Libia.

Sociologul american C. Wright Mills scria în 1956 că democraţia americană a fost o „dictatură a elitei”. Potrivit lui Mills, Statele Unite ale Americii nu este o democraţie, pentru că despre bani care vorbeşte în timpul alegerilor, nu şi despre oameni. Rezultatele fiecărei alegeri sunt expresia vocii banilor şi nu vocea poporului. Dupa Bush senior şi Bush junior, ei deja vorbesc despre un tânăr Bush în 2012 ca lider republican. Mai mult decât atât, Max Weber a subliniat că puterea politică este dependentă de birocraţie, SUA având  43 de milioane de  birocraţi şi personal militar care conduc efectiv ţara, dar fără a fi aleşi şicare nu răspund în faţa poporului pentru acţiunile lor. O persoană (una bogată) este aleasă, dar puterea reală se află în casta celor bogaţi, care sunt apoi nominalizati ca ambasadori, generali, etc.

Cât de mulţi oameni din aceste auto-proclamate democraţii ştiu că, constituţia din Peru interzice unui presedinte care și-a încheiat un mandat să candideze pentru un al doilea mandat consecutiv? Câţi ştiu că în Guatemala, nu numai că un președinte care își încetează activitatea nu mai poate candida pentru același post dar nimeni din familia sa nu poate aspira la acest post? Sau că Rwanda este singura ţară din lume în care  56 la suta din parlamentari sunt de sex feminin? Cât de mulţi oameni ştiu că, în 2007 conform indicelui CIA, patru dintre cele mai bine guvernate ţări din lume au fost din Africa? Că marele premiu l-a luat Guineea Ecuatorială a cărei datorie publică reprezintă doar 1.14 la suta din PIB?

Rousseau susţine că războaiele civile, revoluțiile şi revoltele sunt ingredientele începutului democraţiei. Pentru că democraţia nu este un scop, ci un proces permanent de reafirmare a drepturilor naturale ale fiinţei umane, care în ţările din toată lumea (fără excepţie) sunt călcate în picioare de o mână de bărbaţi şi femei, care au deturnat puterea poporului pentru a-și perpetua supremaţia. Există și aici şi acolo grupuri de oameni care au uzurpat termenul „democraţie” – care  în loc să fie un ideal spre care se nădăjduiește aceasta a devenit o etichetă care urmează să fie pusă sau un slogan care este utilizat de persoanele care pot striga mai tare decat celelalte. Dacă o ţară este calmă, cum ar fi Franţa sau Statele Unite ale Americii, adică fără nici o rebeliune, aceasta înseamnă doar, din perspectiva lui Rousseau, că sistemul dictatorial este suficient de represiv pentru a preveni orice revoltă.

Nu că ar fi un lucru rău faptul că libienii s-au revoltat. Ce este rau este faptul că se afirma că oamenii acceptă cu stoicism un sistem care  reprimă pe toată lumea fără să reacţioneze. Rousseau concluzionează: „Malo periculosam libertatem quam quietum servitium – traducere – Dacă zeii au fost oameni, ei s-au guvernat democratic. Un astfel de guvern perfect nu este aplicabil fiinţelor umane. ” A  pretinde că cineva ucide libieni pentru binele lor este o farsă.

Ce lectii se dau Africii?

După o  relaţie profund inegală cu Occidentul care a durat 500 de ani, este clar că nu avem aceleaşi criterii despre ceea ce este bine şi rău. Avem interese profund divergente. Cum să nu deplâng „da-ul” voturilor a trei ţări subsahariene (Nigeria, Africa de Sud şi Gabon) la rezoluţia 1973, care a inaugurat cea mai recentă formă de colonizare botezată ” protecţia popoarelor”, care legitimează teoriile rasiste din care s-au  documentat europenii din secolul 18 şi în conformitate cu care Africa de Nord nu are nimic de-a face cu Africa sub-sahariană, Africa de Nord, fiind mult mai evoluată, cultivată şi civilizată decât ​​restul Africii?

Este ca şi cum ai spune că Tunisia, Egipt, Libia şi Algeria nu făceau parte din Africa. Chiar şi Organizaţia Naţiunilor Unite pare să ignore rolul Uniunii Africane în afacerile statelor membre. Scopul este de a izola ţările sub-sahariene din Africa pentru a le izola mai bine şi pentru a le controla. Într-adevăr, Algeria (16 miliarde dolari SUA) şi Libia (10 miliarde de dolari), contribuie împreună cu 62 la suta din cele 42 de miliarde de dolari SUA, care constituie capitalul Fondului Monetar African (AMF). Ţara cea  mai mare şi cea mai populată din Africa subsahariană, Nigeria, urmată de Africa de Sud sunt cu mult în urmă, cu doar 3 miliarde de dolari fiecare.

Este deconcertant să spun că cel puţin pentru prima dată în istoria Organizaţiei Naţiunilor Unite, războiul a fost declarat împotriva unei persoane fără a fi fost explorată nici cea mai mică posibilitatea de  găsire a unei soluţiii paşnice a crizei. Mai aparține Africa cu adevărat  acestei organizaţii? Nigeria şi Africa de Sud sunt pregătite să voteze „Da” la tot ceea ce Occidentul le cere pentru ca ei cred cu naivitate în promisiunile vagi  ale unui loc permanent în Consiliul de Securitate cu drepturi de veto similare cu ale celorlalți. Ambele uită că Franţa nu are puterea de a oferi nimic. Dacă ar fi putut, Mitterand ar fi făcut de mult timp ceea ce era necesar pentru Germania lui Helmut Kohl.

O reformă a Organizaţiei Naţiunilor Unite nu este pe ordinea de zi. Singura modalitate de a  obține un punct ( pe ordinea de zi) este de a folosi metoda Chineză – toate cele 50 de natiuni africane ar trebui să renunţe la Organizaţia Naţiunilor Unite şi să revină numai în cazul în care cererea lor de lungă durată este  în cele din urmă îndeplinită, un loc pentru întreaga Federaţie Africană sau deloc. Această metodă non-violentă este singura armă disponibilă  pentru cei săraci şi slabi care sunte, pentru a ni se face dreptate. Noi ar trebui să renunţăm pur şi simplu la Organizaţiea Naţiunilor Unite, deoarece această organizaţie, prin însăşi structura şi ierarhia  ei, este în  slujba celor mai puternici dintre puternici.

Ar trebui să părăsim Organizaţia Naţiunilor Unite pentru ca ea să se înregistreze respingerea din partea noastră a unei viziuni asupra lumii bazată pe anihilarea celor care sunt mai slabi. Ei sunt liberi să continue la fel ca înainte, dar cel puţin nu vom fi parte la acesta şi nu vor  putea spune că am fost de acord chiar și atunci când nu ni s-a cerut niciodată părerea. Şi chiar şi atunci când ne-am exprimat punctul nostru de vedere, asa cum am facut sâmbătă 19 martie, la Nouakchott, atunci când ne-am opus acţiunilor militare, părerea noastră a fost pur şi simplu ignorată, iar bombele au început să cadă asupra poporului african.

Evenimentele de astăzi imi amintesc de ceea ce s-a întâmplat cu China in trecut. Astăzi, se recunoaşte guvernul Outtara, guvernul rebel din Libia, așa cum au făcut la sfârşitul celui al doilea Război Mondial cu China. Aşa-numita comunitate internaţională a ales  Taiwan ca  singur reprezentant al poporului chinez în loc de China lui Mao. A fost nevoie de 26 ani, până când la 25 octombrie 1971, ONU a trecut Rezoluţia 2758, prin care toţi africanii ar trebui să învețe să citească pentru a pune capăt prostiei umane. China a fost admisă şi în termenii puși de ea – a refuzat să fie membru în cazul în care nu are drept de veto.Chiar și după ce cererea a fost admisă şi rezoluţia depusă, tot i-a luat un an ministrului de externe chinez să-i răspundă în scris Secretarului General al ONU, la 29, septembrie 1972, printr-o scrisoare în are nu a spus ”da” sau ”vă mulţumesc”, dar precizat clar că garanţiile necesare pentru demnitatea Chinei trebuie să fi respectate.

Ce speranţă poate avea Africa de a obţine ceva de la Naţiunile Unite, fara sa joace tare? Am văzut cum, în Cote d’Ivoire un birocrat al ONU a consideră că el insusi este deasupra Constituţiei ţării. Am intrat această organizaţie, fiind de acord să fim sclavi şi să credem că vom fi invitaţi să luăm cina la aceeasi masa si că vom mânca din farfurii spălate de noi înșine nu este doar credulitate, este prostie.

Când Uniunea Africană a aprobat victoria lui Outtara si trecut peste rapoartele contrare ale propriilor săi observatori electorali  pur şi simplu pentru a îi face pe plac fostului nostru stăpân, cum ne putem aştepta să fie respectată? Când presedintele sud-african Zuma declară că Outtara nu a câştigat alegerile şi apoi spune exact opusul in timpul unei calatorii la Paris, oricine are dreptul să pună la îndoială credibilitatea acestor lideri care pretind a reprezenta şi a vorbi în numele unui miliard de africani.

Puterea  Africii şi libertatea reală vor veni doar dacă se pot  întreprinde acţiuni gândite în mod corespunzătort şi asumări ale consecinţelor. Demnitatea şi respectul au un preţ. Suntem pregătiţi să-l plătim? În caz contrar, locul nostru este în bucătărie şi în toalete, cu scopul de a-i face pe ceilalti să se simtă confortabil.

Jean-Paul Pougala este un scriitor din Camerun.

Si ca să vă faceți o idee despre ” binele” adus libienilor, vă ofer o imagine care vorbește de la sine:

Am găsit un video care spune cam aceleași lucruri dar prezintă și imagini din Libia lui Gaddafi, așa cum era înainte de a o distruge atacurile NATO.