E VREMEA SPANACULUI,NU MAI AVEM PREA MULT TIMP!

Am citit cu durere in suflet articolele referitoare la mitingul anti-cip din 7 martie. Ma asteptam sa fie putini participanti, dar nu chiar atat de putini (2-300 persoane). Ce sa insemne asta? Ca suntem chiar atat de putini crestini in Romania? Ca indiferenta romanului fata de ce se intampla in tara lui este atat de mare in cat nici atunci cand este vorba despre incalcarea drepturilor lui fundamentale nu-l mai intereseaza? Ca exista o spalare a creierului atat de avansata incat numai grija zilei de maine o mai are sau ca toti carcotesc pe la colturi dar aproape nici unul nu are curaj sa iasa inainte atunci cand e momentul?  Cred ca nicicand n-au fost mai dezbinati romanii ca acum. Celor care insa cred ca lupta pentru o cauza dreapta vreau sa le dau inca un motiv de intarire in lupta lor impotriva pecetluirii.

Să vedem, însă, ce a spus şi Cuviosul Paisie.
“3. „Când va fi vremea spanacului…” – Cuviosul Paisie Aghioritul

Câţiva militari aşteptau la gardul chiliei Părintelui, la Panagouda. Şi-au ridicat ochii ş l-au văzut venind către ei. A deschis poarta de sârmă şi le-a urat bun venit. Le-a pregătit să se aşeze sub un copac şi a-nceput să discute cu ei. La un moment dat, unul dintre ei i-a spus: Nu mai suport, gheronda. M-am săturat de militărie… Părintele s-a întors, l-a privit şi i-a spus: Tu n-o să renunţi. Tu o să fii Comandantul Apărării atunci când ne vor ataca turcii… Toţi l-au privit plini de uimire. Şi când va fi, gheronda, treaba asta ?, l-au întrebat. Când va fi vremea spanacului, le-a zis, şi a schimbat apoi vorba.

Au trecut mulţi ani de atunci, gheronda Paisie a adormit iar respectivul a rămas în cadrul armatei şi a avansat în grad. În prezent, el este Comandantul Armatei, domnul general Grapsas… Constituie oare acestea profeţii ? Dacă da, acum se împlinesc, din moment ce suntem deja în „vremea spanacului”…”(Calauza ortodoxa-06 februarie 2009).

 De ce va dau acest exemplu? Pentru ca este mai de actualitate ca oricand. Dar sa va explic pe rand. In Grecia exista o lege prin care se stipuleaza ca nici un conducator al fortelor de ordine(armata, politie) nu poate sta in aceasta functie mai mult de doi ani. Pana anul acesta, in luna martie, nimeni nu a stat mai mult de un an in acesta functie cu exceptia comandantului general al Politiei Elene, caruia i s-a permis acest lucru in anul 2004, cu ocazia J. O. de la Atena. A fost singura exceptie de la lege si mai ales de la practica. Anul acesta, pe 4 martie a avut loc intrunirea consiliului de ministri in vederea numirii noilor comandanti generali. Si stupoare, generalul Grapsas a fost lasat pentru inca un an drept Comandant al Armatei Elene, spre stupoarea chiar si a grecilor. De ce? Nu exista, cel putin oficial, nici un motiv de temere pentru statul elen ca ar putea fi atacat. Nu cred ca ministrii au tinut cont de previziunile Cuv. Paisie . Si totusi generalul Grapsas este in functie. Sa fie oare doar coincidenta asa cum sustin multi ce se uita prin blogg-urile ortodoxe si nu cred o iota din ceea ce se scrie acolo? Eu nu cred. Grapsas va mai putea fi Comandantul Armatei doar pana la anul(2010-martie) dupa care obligatoriu va trebui schimbat.

Dupa stiinta semanarea spanacului de primavara incepe la inceputul lunii martie (cel tarziu in aprilie daca martie e foarte friguros)si se recolteaza la 40-50 de zile de la semanare. O alta coincidenta? In Grecia sunt deja pomi infloriti de la sfarsitul lunii februarie iar spanacul s-a semanat deja. Prima recolta va fi dupa 40-50 de zile, adica de Sfantul Paste.

“Cine are urechi de auzit sa auda”( Marcu-4.23)

Astazi de Sfintii 40 de Mucenici doresc din toata inima, celor ce cred cu adevarat in Iisus, sa aiba incredere in inimile lor: ” Si veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi .”(Ioan-8.32)

DUMNEZEU sa ne intareasca pe toti si sa ne ajute! Amin.

ȘTIRE BOMBĂ! Tatăl lui Ionuț a făcut afaceri cu Videanu

Iată ce a apărut mai nou în cazul lui Ionuț.Preiau în întregime articolul de la : http://xnici.wordpress.com/2013/09/25/stire-bomba-tatal-lui-ionut-a-facut-afaceri-cu-videanu/

Cand v-am spus ca cineva de sus, de foarte de sus manipuleaza lucrurile, nu m-ati crezut. Dar iata ca am dreptate, ca de obicei.

Tatal lui Ionut mare afacerist! A avut afaceri cu Videanu oameni buni. Acum credeti ca totul este o manipulare? Cineva scria ca din teren pe care a fost gasit Ionut ar avea cota parte si tatal lui Ionut. Nu am crezut la acel timp pentru ca s-a tot vehiculat ca ar fi niste sarantoci. Ori niste sarantoci nu au bani sa angajeze asa un avocat. Insa acum totul se leaga. Faptul ca mass-media a sarit in halul asta, faptul ca politia nu a facut absolut nicio investigatie, faptul ca se musamalizeaza tot si se da vina pe caini.  Acum CER DEZHUMAREA LUI IONUT! Cercetarea asa cum trebuie si mai mult cer interventie din strainatate pe acest caz.

Iata ce imi scrie Vlada (multumesc pentru informatii!):

1) la manuta: taticul indurerat a avut afaceri de miliarde cu Primaria Bucuresti pana in 2008 (prin firma Convan SRL la care e actionar)
2) la manuta: terenul pe care a murit copilul e al unui partener de afaceri , chiar si indirect, al familiei Anghel
cam multe coincidente… dar e o pista…

schema_ionut_interior

Pentru ca acest este un act al unei formatiuni de crima organizata de tip terorist, putem cere interventia FBI pe caz si asta vom face.

sursa: http://www.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/haita-care-a-incercat-uciderea-politica-a-lui-sorin-oprescu-103994

Picture1Comentariul mucenicul: V-am spus și eu că ceva nu este în regulă aici. Îmi pare rău că am avut dreptate. Un comentator de pe site-ul de unde am preluat articolul spune: ”

Stiti cu siguranta ca persoana care apare pe MF ca actionar Convan cu numele Daniel Anghel legitimat cu nr. , eliberata de sectia 14 Politie la data de 3.09.2002, cod numeric personal este tatal copilului? Presupun ca puteti verifica usor.

CONVAN – S.R.L., Bucuresti
2. Modificarea art. 7 din actul constitutiv cu
privire la marimea capitalului, distributia acestuia
si numarul de parti sociale, dupa cum urmeaza:
capitalul social este impartit in 40 parti sociale si
este distribuit astfel intre asociati: Milica Rafalet
Radu dispune de 14 parti sociale in valoare de
1.400.000 lei, reprezent‚nd 35 % din capital; Milica-
Rafalet Corneliu dispune de 6 parti sociale in
valoare de 600.000 lei, reprezentand 15 % din
capital; Anghel Daniel dispune de 20 parti sociale in
valoare de 2.000.000 lei, reprezentand 50 % din
capital.

După cum se vede nu  sunt niște ”amăreșteni”, așa cum vrut presa să-i prezinte.  Vă recomand să citiți și http://xnici.wordpress.com/2013/09/24/greselile-intentionate-ale-politiei-si-procuraturii/

O dureroasă pagină de politică USL-istă: Roşia Montană

O dureroasă pagină de politică USL-istă: Roşia Montană

La sfârşitul lui august, a avut loc la Roşia Mon­tană o pseudo-vizită de informare din partea ministrului culturii, Daniel Barbu, şi a Co­misiei parlamentare pentru relaţia cu UNESCO, devenită, în urma a­ces­tei dezgustătoare aventuri, o ve­ritabilă Comisie a Ruşinii Naţio­na­le.Să ţinem minte aceste nume: Ga­­briela Vrânceanu Firea (PSD), Ra­­luca Turcan (PDL), Florin Pâs­laru (PSD), Dorin Dobra (PNL), Iu­lian Paler (PNL), Constantin Popa (PPDD), Antal Istvan (UDMR), Tra­­ian Igaş (PDL). Sunt parla­men­tari români care, la un ordin (al cui?), s-au îmbrăcat (efectiv!) în unifor­me­le minereşti de paradă ale companiei Gold Corporation şi s-au pus în slujba interesului corporatist transnaţional, nicidecum în interesul UNESCO şi al României. Dacă în 2010, Comisia parlamentară pentru UNESCO (într-o altă com­po­nenţă) anunţa cu demnitate: “Comisia se anga­jează să susţină includerea sitului Roşia Mon­ta­nă pe lista UNESCO, prin toate mijloacele afla­te la dispoziţia sa”, în 20 august recent, iată ce con­­cluzii au tras nefericiţii „comisari”: „Avem o minimă datorie morală (!) faţă de cei care au investit sute de milioane de euro“. Incredibil! “Datorie morală” faţă de cei care au creat pe Arieş o vale a plângerii şi a fărădelegii, au distrus o co­munitate înfloritoare, au închis (indirect) mina de stat care oferea 750 de locuri de muncă (mai multe decât va oferi RMGC), au cumpărat şi demolat 150 de case, au strămutat zeci de morminte, au lăsat clădirile de patrimoniu în ruină, au cumpărat presa şi televiziunile, au instaurat dezinformarea la scară generală, au înduplecat decidenţii politici ai ţării prin “mijloace specifice” şi au călcat dem­nitatea românilor în picioare?! Spre ruşinea lor, aşa-zişii demnitari de la Bucureşti s-au pus de bună voie sub patronajul explicit al companiei mi­niere. Deplasându-se, chipurile, cu scopul declarat de “informare şi evaluare a proiectului la faţa lo­cu­lui, din perspectiva riscurilor pentru patri­mo­niul cultural”, oficialii parlamentari şi guver­na­men­­tali nu au anunţat şi organizaţiile de spe­cia­lişti, obligatoriu a fi de faţă. Iată revoltătoarele ile­galităţi şi compromisuri care au făcut din co­misia parlamentară o comisie de toată ruşinea, şi din Daniel Barbu, un ministru al… nimiculturii. 1. În­tâl­nirile de lucru s-au derulat în spaţii ale com­pa­niei miniere; 2. Atât reprezentanţi ai autorităţilor lo­cale, cât şi membrii Comisiei parlamentare au fost transportaţi cu maşini puse la dispoziţie de fir­ma minieră; 3. Firma minieră a organizat o ma­nifestaţie în centrul localităţii, la care au fost aduşi participanţi cu autocare şi autobuze din mai multe localităţi; 4. Traseul de vizitare a monumentelor din Roşia Montană a vizat strict obiective aflate în proprietatea Gold Corporation. Parlamentarii nu au vizitat galeriile romane căutate de turişti din toa­tă lumea, ce urmează a fi distruse! 5. Pe tot par­cursul vizitei, jurnalişti şi simpli cetăţeni care fil­mau evenimentele şi care reuşeau să pună întrebări nefavorabile companiei miniere au fost bruscaţi, loviţi şi înjuraţi de persoane purtând uniforma RMGC; 6. Firma minieră, şi nu jan­darmeria, a asigurat paza membrilor comisiei, a ministrului şi a imobilului în care s-au derulat discuţiile; 7. Pe traseul vizitei Comisiei, aveau acces doar vehicule ale firmei miniere (ca pe timpul lui Ceauşescu); 8. Comisia şi ministrul au refuzat să discute cu opo­zan­ţii proiectului minier, Daniel Barbu declarând, cu o iresponsabilitate istorică: “Proiec­tul Roşia Mon­­tană poate începe”. Aşadar, o co­mi­sie par­la­mentară formată din oportunişti, un mi­nistru străin de domeniul pe care a fost pus să-l păstorească, de­cizii politice aberante, care ignoră tot ce au de­mons­trat specialiştii şi a decis Justiţia de-a lun­gul ani­lor. Aceasta este o dureroasă pagină de gu­ver­nare USL-istă, la care ia parte, cu dragă inimă, şi fos­ta putere şi preşedintele Băsescu, şi care va ră­mâne în istorie ca o sincopă a demnităţii româ­neşti!P.S. Guvernul a acceptat aberantul proiect de lege a Roşiei Montane, pasând întreaga răspundere parlamentului. Ca un adevărat Nostradamus, Vic­tor Ponta a anunţat că, în noiembrie 2016, va înce­pe exploatarea. Să fie aceasta data la care cariera politică a premierului va fi luat sfârşit?

http://www.formula-as.ro/2013/1084/accente-2/o-dureroasa-pagina-de-politica-usl-ista-rosia-montana-16805

Comentariul mucenicul: Iată și confirmarea vizuală a celor relatate mai sus:

Acum se duce o altă comisie de ”specialiști” care se vor uita ca” mâța-n calendar” cum frumos a spus cineva. Eu spun că se vor uita ca ” boul la poarta nouă” . Și ca să nu vă mint, din 21 de membri câți are ”Comiția spețială” doar 13 se vor duce, căci cei 2 de la PDL refuză să participe cu desăvârșire la acțiunile acestei comisii și ceilalți 6 au fost mai devreme, cu alte ”ocazii”, pe acolo. Lista cu cei care merg o puteți vedea aici. 

Despre cât de ”specialiști” sunt membrii comisiei puteți citi aici.

De ce este numită România “Grădina Maicii Domnului”?

- Afirmaţia că România este Grădina Maicii Domnului, făcută de Papa Ioan Paul al II-lea, în mai 1999, la Bucureşti, a rămas, pentru mine, fără o explicaţie concretă, până la sfârşitul lunii noiembrie 2008.

Era în ziua de 27 noiembrie şi întâmplarea a făcut ca la Piatra-Neamţ să vină, cu probleme legate de nişte acte, un nemţean ajuns călugăr la Vatican, evident într-un ordin catolic. Din vorbă în vorbă, Ioan Cobzaru, aşa îl cheamă, mi-a arătat medalionul Fecioarei Maria făcut în urma apariţiei Maicii Domnului în bisericuţa mănăstirii din Rue du Bac din Paris, pe care este scrisă o rugăciune devenită foarte cunoscută: O, Marie, zămislită fără de păcat, roagă-te pentru noi cei care alergăm la tine! Cea căreia i se arătase Fecioara, în 1830, la Paris, Ecaterina Labouré, era ridicată la cinstea altarelor şi trecută în calendarul catolic chiar a doua zi, pe 28.

Ioan Cobzaru a povestit că a reuşit să ajungă în patru locuri de pe pământ în care s-a arătat Fecioara Maria, printre care mănăstirea de pe această stradă din Paris, dar şi la Medjugorie sau Lourdes. Nu venise la Piatra-Neamţ cu speranţa că va vedea încă un astfel de loc, dar îmi spunea că afirmaţia Papei Ioan Paul al II-lea despre Grădina Maicii Domnului avea ca suport, după părerea lui, o apariţie a Maicii Domnului la Bisericani, în apropiere. Nu a fost mare lucru să ajungem, după zece kilometri făcuţi pe asfalt, la locul acesta.

Povestea apariţiei Fecioarei Maria într-un stejar de la Bisericani este consemnată în tradiţia locală şi pe o frescă din paraclisul ridicat deasupra locului. Se spune că un sihastru din munţii Bisericaniului a hotărât ca, împreună cu ucenicii săi, să meargă la Muntele Athos, în Grădina Maicii Domnului, după ce tătarii le arseseră locaşul de cult.

Numai că, la scurtă vreme după ce s-au pornit, călugării au fost opriţi de o apariţie miraculoasă: Fecioara Maria le ieşise în cale într-un stejar de pe marginea drumului.

Dialogul, consemnat în viaţa Cuviosului Iosif, cel care a fost proclamat sfânt, a fost următorul: Unde mergeţi? La această minunată vedere, ei au răspuns: Ne ducem la grădina ta! Întoarceţi-vă, le zise Maica Domnului, căci şi aici este grădina mea!

FOTO: Scena apariţiei miraculoase a Sfintei Fecioare Maria, pictată în Paraclisul cu hramul Acoperământul Maicii Domnului

În amintirea acestei minuni, ei au aşezat în stejar o icoană cu chipul Maicii Domnului. Mai târziu, Schitul Cuviosului Iosif s-a numit Schitul Bisericani, adică “al evlavioşilor”, pentru că monahii se rugau aici cu lacrimi şi mulţi se vindecau de boli, cu rugăciunea şi binecuvântarea Cuviosului Iosif.

Ştiam de această tradiţie de ceva vreme, dar nu îi dădusem importanţă decât după ce l-am văzut pe călugărul de la Vatican cum îngenunchează şi se roagă în faţa cioatei şi a icoanei din paraclisul de la Bisericani. Mi-a spus după aceea cât de bucuros este că a reuşit să vadă încă un loc de pe pământ în care s-a arătat Fecioara Maria.

FOTO: Cioata stejarului din Paraclisul de la Bisericani

Am cunoscut Bisericaniul pe vremea în care era doar Sanatoriu TBC. Pe atunci, un misterios călugăr bătrân locuia singur, ceva mai la vale de sanatoriu, într-o casă peste drum de care ardea permanent o candelă. Era stejarul despre care atunci nu ştiam nimic. După revoluţie, a fost posibil ca obştea monahală, risipită în urmă cu mai bine de o sută de ani, să se întoarcă în locul pe care l-a păzit acel călugăr.

Acum, în paraclisul ridicat deasupra stejarului din care nu a rămas decât o cioată, trecând prin pardoseala construcţiei şi fiind păstrată într-un cub de sticlă, ne este gazdă un călugăr tânăr, care ne povesteşte despre stejarul în care a avut loc apariţia şi despre icoana miraculoasă amplasată apoi în locul apariţiei.

FOTO: Paraclisul construit deasupra cioatei stejarului în care a avut loc apariţia Maicii Domnului

Sunt vreo treizeci şi ceva de ani de când stejarul a fost tăiat, chiar de directoarea sanatoriului de atunci, care a dat ordin să fie tăiat stejarul şi care, la 40 de zile de la aceasta, a paralizat pentru ce a făcut.

În cinstea acestei minuni, Sfântul Iosif, stareţul de atunci, a făcut această icoană, care este una deosebit de sfântă şi făcătoare de minuni. Icoana este foarte veche, are peste 400 de ani şi a stat în acest stejar foarte mult timp. A fost de foarte multe ori luată sau furată, dar, prin minune dumnezeiască, venea înapoi. “Semn că aici Maica Domnului, cu gura ei Sfântă şi Dumnezeiască, a spus că este grădina Ei”, ne spune călugărul.

FOTO: Sfântul Iosif de la Bisericani a vieţuit, vreme de câţiva ani, într-o peşteră din apropierea actualei mănăstiri

FOTO: Intrarea în peştera Sfântului Cuvios Iosif 

Istoricul Mănăstirii Bisericani

Aflată la mică distanţă de Mănăstirea Bistriţa, dar mai retrasă în munte, Mănăstirea Bisericani convieţuieşte acum cu Sanatoriul TBC, fiind amplasată, după un drum cu serpentine, pe un versant cu expunere la miază-zi, o altitudine de circa 650 m şi pe care, se spune, ajunge aerul chiar de pe platoul superior al Ceahlăului, purtat de nişte curenţi atmosferici.

Înfiinţată cam tot odată cu Mănăstirea Bistriţa, căreia se poate să îi fi fost sihăstrie, Mănăstirea Bisericani se număra, în secolele XVI-XIX, printre marile mănăstiri din Moldova, deoarece numărul monahilor ajungea la peste 800. Avea rânduială de slujbă achimită, neadormită, cu călugări erudiţi, unde s-au tradus din limbile greacă şi slavonă mai multe cărţi de cult şi învăţătură duhovnicească.

După reforma agrară din 1864, a lui Al. I. Cuza, Mănăstirea Bisericani intră într-un declin, micşorându-i-se numărul vieţuitorilor.

Regele Carol I o transformă apoi în penitenciar, iar în anul 1911, în locul ei, a luat fiinţă un azil pentru bolnavi de tuberculoză, care ulterior a devenit Sanatoriul TBC.

În 1998, s-a construit, pe locul unde Cuviosului Iosif i s-a arătat Maica Domnului, un paraclis cu hramul Acoperământul Maicii Domnului, care include şi trunchiul stejarului şi care a fost sfinţit la 3 octombrie 1999, la împlinirea a 500 de ani de la apariţia miraculoasă.

Mihael Balint, “Contraforturi de-o zi

http://www.financiarul.ro/2012/02/24/in-gradina-maicii-domnului/

Mama nu-i un număr sacru

Dacă tot am pomenit despre noul statut suedez al masturbatului public, astăzi vom avea în obiectiv o altă mult aşteptată cucerire a corectitudinii intersociale. Guvernul municipal al Veneţiei ( da, există aşa ceva, fără ca Italia să fie dezmembrată ) a hotărât că necesitatea urgentă pentru celebra urbe e interzicerea în formularele oficiale a discriminatoarelor exprimări “mamă” şi “tată”. Acestea aduc grave prejudicii drepturilor civile ale familiilor homosexuale cu copii adoptaţi; conceptul de “mamă” exprimând o realitate neapărat dotată cu ovule, mamele şi alte cele dăruite inadecvat de natură devine un stereotip supus rigorilor legii.

Infamele denumiri vor fi schimbate cu termenii “părinte 1″ şi “părinte 2″, consideraţi ca înlocuitorii logici şi acceptabili. Eu cred că s-a sărit dintr-o incorectitudine în alta, prin sugestia subliminală că unul dintre parteneri ar fi cumva privilegiat, chiar şi în ordine pur numerologică. Nu e permis să creezi în mintea copilului astfel de ierarhii din care s-ar putea specula că un membru este mai important decât celălalt, îndeosebi în situaţia egalităţii organelor sexuale. Potrivită mi s-ar fi părut (doar o idee, se pot imagina şi alte soluţii) folosirea apelativelor de “părinte stânga” şi “părinte dreapta”, fără nicio aluzie politică. Bineînţeles, asta ar presupune constanţa poziţiei fiecăruia dintre indivizi în raport cu odrasla, dar ce nu face un om responsabil pentru educaţia copilului său? Să nu mai zicem şi de accesibilitatea procedurii în condiţiile de azi, cu GPS la îndemână pe orice smartphone low-cost.

O ştire revoltătoare informează că iniţiatoarea legii e supusă nemulţumirilor şi chiar ameninţărilor publice. Ne creşte însă încrederea aflând că distinsa activistă anti-discriminare este dârză în întreprinderea ei şi nu va ceda presiunilor. Cântată de poeţi, idealizată şi nu rareori sfinţită în ode pioase, “mama”, aşa cum o cunoaştem în accepţiunea clasică, a ajuns şi ea în categoria de netolerat a intoleranţei contemporane. Nu m-aş mira să citim în curând şi pe aici opinii despre justeţea inovaţiei şi pasul înainte făcut în egalitatea de şanse. Să nădăjduim că simţul măsurii va fi, totuşi, precumpănitor, menţinând cât de cât balanţa şi ordinea naturală. Nu de alta, dar inversarea cu fundul în sus a realităţii – chiar dacă o fi plină de senzaţii normale pentru unii – are un potenţial de răsturnare periculos care a mai dus omenirea la soluţii finale. Când ajungi să numerotezi părinţii nu eşti departe de momentul oamenilor-cifre, iar din astfel de aritmetică au rezultat sume păguboase, cu multe zerouri, prin cărţile de istorie.

O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi / Tu află că de-acuma “părinte 2″ te chemi…

Exclusiv online

http://www.academiacatavencu.info/opinii/mama-nu-i-un-numar-sacru.html

Roşia Montană: lista metalelor rare despre care contractul nu spune nimic!

A lucrat vreme de peste 20 de ani la minele de la Roșia Montană, ca inginer geolog șef. Este omul care știe cel mai bine din România ce zăcăminte sunt acolo. Și cu toate astea, niciun ministru din România nu a fost curios să îi ceară opinia, scrie ecosapiens.ro.

Citiți mai jos ce crede specialistul Aurel Sântimbrean despre proiectul Roșia Montană: Gold Corporation exagerează… au interese pe bursă!

Reporter: Care e cea mai mare problemă a proiectului Roșia Montana?

Aurel Sântimbrean: Discuțiile nesfârșite, în necunoștință de cauză. Nu am văzut niciun specialist, un geolog, un miner, un inginer de preparare, care să discute problema cum trebuie. Trebuie să analizeze specialiștii. Să se facă dezbateri televizate cu specialiști, nu să vorbească oricine.

Rep.: Unul dintre specialiști sunteți dumneavoastră…

A.S.: Am pretenția, și mi-e jenă că o afirm, că sunt cel care cunoaște cel mai bine zăcământul de la Roșia Montana.

Rep.: Cât aur este acolo?

A.S.: Aur este mult. Aș vrea să vă spun că zăcământul de la Roșia Montana este un unicat. Astăzi, dacă merg cu dumneata la Roșia Montana și dezlipim o bucata de rocă cu târnăcopul, o măcinăm și spălăm acel măciniș cu apă, obținem aur.

Rep.: Dar foarte puțin, bănuiesc.

A.S.: Da, dar la nivelul târnăcopului. Mii de ani oameni așa au trăit, la nivelul târnăcopului și al lopeții. Azi un gram, mâine zece, poimâine nimic. Acum, trebuie să știți că cei de la Gold Corporation exagerează în privința cantității de aur pe care, cică, o vor extrage.

Rep.: Dar de ce să spună că e mai mult aur decât în realitate?

A.S.: Nu știu, bănuiesc că au interese pe bursă! În muntele Cetate și în muntele Carnic sunt evaluate 180 de milioane de tone de minereu. De ce spun asta? Ei au cumpărat documentația noastră, situația zăcământului de la Roșia Montană, făcută în 1985. Documentația a fost făcută sub semnătura mea, eram inginer-șef, aveam ultima semnătură. Documentația făcea o evaluare de 30 milioane tone de minereu, cu 1,05 – 1,1 grame de aur pe tona de minereu.

Ei, pe baza documentației noastre, au recalculat că în zăcământ ar fi 218 milioane de tone de minereu, din care se pot recupera 300 tone de aur și 1600 tone de argint. Eu la o discuție cu planurile pe masă, pot să le arăt că zăcămintele aurifere de la Roșia Montană sunt distribuite pe verticală. Zonele cele mai bogate au fost și sunt la suprafață și, cu cât cobori, conținutul în aur scade. La muntele Cetate, dacă la suprafață conținutul e de 3 grame, la o adâncime de 300 metri ajunge la 0,5 – 0,4 – 0,3 grame pe tona de minereu. Vă dați seama ce diferență? S-ar putea să aibă surprize…

Reporter.: În munții ăștia care vor fi rași de pe suprafața pământului e doar aur și argint, nu mai sunt cumva și alte metale rare?

A.S.: Aș vrea să vă dau doar niște date, pe care le am și în față. În 1970, uzina de la Baia Mare a extras din concentratele noastre: seleniu, indiu, galiu. În 1962, Icechim din București, evidențiază prezența germaniului, 20 de grame pe tona de minereu. În 1973 am recoltat din cariera din muntele Cetate, o probă de 350 kilograme de zăcământ și am trimis-o la analiză la Institutul de Cercetări din Baia Mare.

Vreau să vă prezint câteva dintre metalele identificate:

  • aur – 1,5 grame pe tona,
  • argint – 11, 7 grame pe tona,
  • arsen – 5000 grame pe tona,
  • titan – 1000 grame pe tona,
  • molibden – 10 grame pe tona,
  • vanadiu – 2500 grame pe tona,
  • nichel – 30 de grame pe tona,
  • crom – 50 grame pe tona,
  • cobalt – 30 grame pe tona,
  • galiu – 300 grame pe tona.

Aceste probe și rezultate se află în documentația pe care RMCG-ul a cumpărat-o de la Agenția Națională de Resurse Minerale.

Rep.: Aceste metale rare vor fi extrase fără să plătească nimic?

A.S.: Nimeni nu vorbește despre ele. În orice discuție se vorbește de 300 tone de aur, 1600 de tone de argint. De aceste metale nu vorbește absolut nimeni. Din anumite informații, în contractul de concesiune secretizat se spune că orice metal în plus recuperat intră în beneficiul celui care exploatează zăcământul.

Rep.: Dar, ca preț, care sunt mai valoroase, tonele de aur și argint sau și mai multele tone din celelalte metale?

A.S.: Cantitățile din celelalte metale sunt mai valoroase decât cele 300 tone de aur și cele 1600 tone de argint. Într-un document întocmit de un grup de profesori de la ASE – București se spune, pe calcule, nu pe povești, că valoarea celorlalte metale rare de la Roșia Montană e mai mare de patru ori decât valoarea aurului și argintului de acolo.

Rep.: Pe lângă aceste alte metale rare, mai e și problema patrimoniului cultural, care nu se poate cuantifica în valute.

A.S.: Absolut. Sunt șapte biserici: una greco-catolică în Roșia, de la 1741, apoi una ortodoxă, de la 1620, biserica ortodoxă din Corna, de la 1710, biserica greco-catolică din Corna, de pe la 1846 și restul biserici maghiare, de pe la 1850. Ar fi multe de povestit. Familia Gritta, o mare familie, renumită în toți Apusenii, cu Mihăilă Gritta, care a trăit intre 1762-1837 și care a găsit în galeria lui proprie, 1700 kilograme de aur.

Cu acest aur a făcut șapte biserici și șapte școli confesionale, în Munții Apuseni. Cine mai face asa ceva, azi? Noi cică vom scoate 300 tone de aur, cu prețul căruia vom rade de pe fața pământului două localități cu tot patrimoniul lor cultural-istoric, cu șapte biserici vechi, cu galerii romane unice în Europa, care pot fi vizitate în frac și cu pantofi de lac, atât de bine-s amenajate și păstrate.

  • Alexandru Mironov despre alternative de extragere a aurului

Iată ce spune Alexandru MIRONOV:

“Am asistat în ultima vreme, la o adevărată ofensivă mediatică – ziare, posturi de radio, dar mai ales clipuri la diverse televiziuni – care voia sa ne convingă să ne aplecăm și să culegem miliardele de dolari pe care dorește să ni le ofere o companie, desigur, mare prietenă a României, pe numele ei Roșia Montana Gold Corporation.

Intru în pielea jurnalistului de știință și voi continua rândurile mele, cu o propunere care vine din mediul de cercetare ingineresc – mai exact, de la una dintre rămășițele excelentului Institut de Metale Neferoase din Baia Mare, un SRL de cercetare științifică, numit SC Larechim.

Managerul acestei societăți, ing. Vasile Coman, susține că la SC Larechim există un grup de chimiști și metalurgi care lucrează, de cațiva ani, la o tehnologie de extragere a aurului și argintului din reziduuri miniere, prin metode nepoluante, care au marele merit că evită cumplitele tehnologii pe bază de cianuri.

Băimărenii din echipa SC Larechim au descoperit un activator, o substanță care, într-un mediu alcalin, permite o reacție cu cheltuială rezonabilă de energie. Cercetătorii de aici au brevetat și o invenție pentru extragerea arseniului din pirite aurifere (brevet RO 120980/28.03.2003). În laboratoarele și atelierele răposatului Institut pentru Metale Neferoase au construit o instalație pilot pentru recuperarea aurului și argintului din piritele de la Șuior. Odată instalația pusă la punct și după un șir lung de experimente (24 de șarje de cite 200 kg de pirite), ei au ajuns să poată asigura un proces constant de recuperare, care poate fi sintetizat în câteva cuvinte.”

  • Randament de 99,5%

Prin reactoarele, vasele de stocare și uscătoarele instalației s-au pompat 400 de kg de pirite aurifere, tratate cu tiosulfat de sodiu în soluție; în urma operațiilor, chimiștii băimăreni au obținut 43,97 grame de aur (cu randament de 99,5 %) și 165,7 grame de argint (randament de 91,4 %), în 30 de ore de manopera, cu un consum de combustibili de 110 metri cubi de gaz metan, 500 kwh de energie electrica și 3 metri cubi de apa.

Dar, din prelucrare, rezulta și un produs secundar de mare valoare, trisulfura de arsen, despre care importatorii de tehnologii pe baza de arsen n-au suflat niciun cuvânt.

Pentru că, la o rejudecare a procesului tehnologic, iată ce rezultă: din o tonă de pirita auriferă se obțin 13,25 kg de sulfură de arsen, la un preț de prelucrare de 1426,24 de lei pe kilogram.

Ceea ce înseamnă că această substanță utilă în industria vopselelor, pirotehnie, fibre optice, aliaje speciale șsi industria de armament se obține la noi cu aproximativ 400 de euro pe kilogram, dar se vinde pe piața mondială la prețuri mult mai mari, între 5.000 și 8.000 de euro pe kilogram, după cum variază bursa materiilor prime.

Un calcul simplu ne arată că din cele 500.000 de tone aflate în haldele de la Flotila centrală se pot obține, doar prin valorificarea acestui produs secundar, sume amețitoare, fără a lua în calcul aurul și argintul obținute prin același proces tehnologic. Și nu e vorba doar de haldele maramureșene (cu 10-12 gr. aur per tona și 50 gr. argint per tona), ci și cele de la Roșia Montana (2 gr aur si 15 gr argint per tona) si Certej – Deva (8- 10 gr aur si 150 gr argint per tona).

  • Scrisoare-manifest către Academia Română

Autorii cercetării științifice din Maramureș sunt dr. ing. Jack Goldstein, ing. Gabriel Duda, dr. ing. Corneliu Pop, ec. Loredana Naftanailă și dr. ing. Vasile Coman. Ei au adresat o scrisoare-manifest Academiei Romane, președintelui ei, prof. univ. Ionel Haiduc, chimist de mare performanță, cel care, de altfel, a condus echipa academică ce a stopat pericolul ce pândea Roșia Montană, în urmă cu cinci-șase ani. Au fost sesizate și Ministerul Economiei, condus de Adrian Videanu și, firește, cel al Mediului, iar prin intermediul mass-media, este informată acum și opinia publică.

Ca să recapitulăm: pentru 1 kg de aur și 5 kg de argint extrase din haldele de pirite se consuma 0,7 tone tiosulfat de sodiu, intre 0,2 și 0,9 tone de var, 0,02 tone de NaOH( hidroxid de sodiu sau mai popular sodă caustică sau leșie-n.m), 0,5 tone de amoniu și o cantitate mică de activatori. Se obține astfel de 1,5- 2 ori mai mult aur și argint decât prin tehnologiile pe bază de cianuri, dar la prețuri de 2,5 ori mai mici. Dacă adăugăm câștigul enorm pe care îl aduce trisulfura de arsen, avem în față una dintre posibilele mari lovituri economice ale României. Pentru aceasta, mai este nevoie de o investiție, de circa 100.000 de euro, care să țină în viață grupul de chimiști băimăreni.
Alexandru MIRONOV

http://www.financiarul.ro/2013/09/20/rosia-montana-lista-metalelor-rare-despre-care-contractul-nu-spune-nimic/

Comentariul mucenicul: N-am înțeles de ce financiarul.ro a eliminat ultima frază pe care eu am scris-o cu roșu????!!!!!! Cum la fel nu înțeleg de ce nimeni nu-l cheamă pe Ponta și pe zăpăcitul ăla de la Ministerul Culturii la o emisiune televizată care să îi pună față-n față cu acești oameni și cu aceste date.  Atenție: Articolul lui Alexandru Mironov  a apărut acum 4 ani.

Studiul de paleogenetică care a bulversat România. Nu suntem urmaşii Romei

Ceea ce a bulversat, probabil, cel mai mult spaţiul media românesc în cursul anului 2012, a fost studiul de paleogenetică realizat în Germania de domnul Prof. univ. dr. Alexander Rodewald, directorul Institutului de Biologie Umană şi Antropologie al Universităţii din Hamburg, şi doamna Dr. Georgeta Cardoş, cercetător ştiinţific biolog, specialist în genetică.

Potrivit concluziilor acestui studiu, populaţia actuală a României este clar înrudită cu populaţiile care au locuit pe teritoriul României în epoca bronzului şi a fierului, adică acum 2.500 – 5.000 de ani, un lucru care pune în evidenţă continuitatea acestui popor, în pofida tuturor vicisitudinilor istoriei.

Înainte de a aduce în discuţie şi celelalte concluzii uimitoare ale studiului, care răstoarnă teoria romanizării Daciei şi a descendeţei romane a poporului român, să vedem ce este paleogenetica şi ce a presupus această cercetare, realizată în Germania, pentru a fi cu bine dusă la capăt… Prin urmare, am putea spune că Paleogenetica este o “fereastră“ către trecutul omenirii.

Fiind un domeniu de studiu al ADN degradat, Paleogenetica poate aduce informaţii importante despre originea şi evoluţia omului şi a genomului uman, migraţiile populaţiilor umane, relaţiile de înrudire dintre populaţiile umane vechi şi cele actuale. Aşadar, ne poate spune, printre altele, cine ne sunt strămoşii reali. Iar strămoşii noştri reali nu sunt romanii, ci traco-geto- dacii.

 

  • Cum s-a ajuns la această concluzie şi la altele, chiar şi mai şocante?

Iată povestea acestui studiu de paleogenetică: în toamna anului 2001, în urma unei discuţii purtate între domnul Decan al Facultăţii de  Biologie (Universitatea Bucureşti), Prof. univ. dr. Călin Tesio şi domnul Prof. univ. dr. Alexander Rodewald, se naşte ideea realizării unui studiu de paleogenetică având ca scop determinarea originii poporului român. Un astfel de demers presupunea compararea genetică a unor rămăşiţe osoase aparţinând populaţiilor vechi care au trăit pe teritoriul României cu situaţia genetică actuală a populaţiei acestei ţări, pentru a se verifica gradul de înrudire.

În proiect s-au alăturat, pe parcurs, antropologii Andrei Soficaru şi  Nicolae Miriţoiu de la Institutul de antropologie Francisc Rainer al Academiei Române, care au oferit cea mai mare parte a materialului osos studiat. O altă cantitate de material osos a fost pusă la dispoziţie pentru studiu, de doamna dr. Alexandra Comşa de la fostul Institut de Tracologie al Academiei Române. În total, studiul a avut la dispoziţie material osos din peste 20 de situri din România (bazinul carpato danubiano-pontic), de la un număr de 50 de indivizi aparţinând populaţiilor vechi (22 din epoca bronzului, 28 din epoca fierului).

În  ceea ce priveşte probele de sânge de la populaţia actuală a României, acestea au fost obţinute prin sprijinul doamnei Prof. dr. Emilia Iancu, Director al Muzeului Omului din Ploieşti şi al Muzeului de Ştiinţe Naturale din Regiunea Prahova, respectiv prin sprijinul doamnei Dr. Dorina Bănică, de la Institutul Marius Nasta şi Clinica de Ftisiologie Bucureşti.

Si cum o cercetare întinsă pe mai mulţi ani (2003-2006) are şi cheltuieli importante, precizez faptul că acestea au fost finanţate majoritar din bugetul directorial al Institutului de Biologie Umană şi  Antropogie al Universităţii din Hamburg, Germania, prin sprijinul domnului Prof. univ. dr. dr. Alexander Rodewald, directorul instituţiei  de DAAD – Germania şi prin Programul Sokrates Erasmus al Uniunii Europene.

Munca efectivă de cercetare a fost realizată de doamna Dr. Georgeta Cardoş, în cadrul lucrării de doctorat a domniei sale, o muncă dificilă şi de lungă durată în care condiţiile de securitate ale probelor genetice  au fost atât de stricte, pentru a preveni contaminarea, încât până şi curăţenia din laborator a fost realizată exclusiv de doamna Dr. Georgeta Cardoş.

Având la dispoziţie toate aceste informaţii putem înţelege foarte uşor  complexitatea demersului şi prestigiul incontestabil al persoanelor şi instituţiilor implicate. Concluziile studiului s-au dovedit, până la urmă, bulversante pentru spaţiul românesc deoarece ele răstoarnă principala teză a istoriei României, cea a etnogenezei poporului român.

Limba-daca-wwDar pentru a evalua în ansamblu şocul cultural provocat de prezentarea publică a concluziilor studiului, să le prezentăm:

- Între actuala populaţie a României şi populaţiile care au trăit pe  teritoriul acestei ţări acum 2.500 – 5.000 de ani există o clară înrudire  genetică, ceea ce vorbeşte despre o continuitate incontestabilă a poporului român pe aceste meleaguri. Chiar dacă există şi urme  genetice aparţinând diverselor populaţii migratoare care au trecut pe aici, fondul genetic de bază dovedeşte continuitatea şi legătura cu populaţiile vechi;

- Actuala populaţie a României se înrudeşte genetic în special cu populaţiile Greciei şi ale Bulgariei, care s-au dezvoltat într-un spaţiu locuit cândva de traci, cu care s-au şi amestecat, şi doar într-o mică măsură cu populaţia italiană;

- S-a mai dovedit, iar aceasta este cea mai şocantă concluzie a  studiului, că o parte dintre italieni, în special cei din nord, sunt la rândul lor înrudiţi genetic cu populaţiile vechi care au trăit în Arcul  Carpatic acum 2.500 – 5.000 de ani. De unde concluzia halucinantă că nu noi suntem urmaşii Romei, ci o parte dintre italieni sunt urmaşi ai tracilor.

Totuşi, există o aparentă contradicţie: dacă noi suntem urmaşii traco-geto-dacilor, iar o parte dintre italienii au la rândul lor rădăcini tracice, de ce astăzi românii şi italienii se înrudesc genetic atât de puţin?

Explicaţia pare să fie cât se poate de simplă: la sosirea tracului Enea  (considerat de istoricul roman Titus Livius, fondatorul Romei ) în penisula italică, aici trăiau şi alte triburi cu rădăcini tracice – venetii şi  etruscii, aceştia din urmă dând primii regi şi alfabetul noului regat, viitoarea Romă Imperială. Totuşi, în penisula italică trăiau, în afara populaţiilor cu rădăcini tracice, şi populaţii aparţinând altor familii etnice – sabinii şi samniţii.

În timp, aceste populaţii s-au amestecat între ele. Apoi, Roma Imperială a dus o politică agresivă de amestecare a populaţiilor în interiorul Imperiului. Astfel, dacă ne referim doar la capitala Roma, constatăm că avea un număr important de cartiere etnice – cartierul grecesc, evreiesc, hispanic ş.a.m.d.

Nu în ultimul rând, pentru aproape 1.400 de ani, între 476, anul căderii Romei şi 1861, anul unificării Italiei, Italia nu a existat ca stat naţional, această perioadă fiind marcată de o serie de invazii şi strămutări de populaţii.

Cu alte cuvinte, istoria penisulei italice este marcată de trei etape esenţiale în care populaţiile cu rădăcini tracice s-au amestecat cu  celelalte, diluându-şi semnificativ contribuţia etnică în acest spaţiu.

Iata că, privind din această perspectivă, orice aparentă contradicţie dispare, deoarece putem înţelege de ce, astăzi, deşi o parte dintre italieni, în special cei din nord, se mai înrudesc genetic cu populaţiile  care au locuit în spaţiul carpatic acum 2.500 – 5.000 de ani, populaţiile României şi ale Italiei, în ansamblul lor, se înrudesc genetic foarte puţin.

În concluzie, rezultatele studiilor de paleogenetică sunt intărite de izvoarele istorice, iar mesajul final este cât se poate de limpede: nu noi suntem urmaşii Romei, ci o parte dintre italieni sunt urmaşi ai tracilor. Cu toate că acest studiu de paleogenetică are o importanţă uriaşă în  stabilirea adevărului istoric, cu toate că concluziile lui sunt extrem de  folositoare interesului naţional, instituţiile statului român şi forurile  academice şi universiatare româneşti care au căderea să îl cerceteze, îl ignoră cu o impardonabilă indiferenţă!

Fiind curios să aflu dacă autorii studiului au fost contactaţi de  reprezentanţii statului român sau de vreo instituşie universitară care să îşi arate, în mod oficial, interesul pentru acesta, i-am  întrebat, atât pe doamna Dr. Georgeta Cardoş cât şi pe domnul Prof.  Alexander Rodewald, despre o astfel de posibilitate.

Răspunsul a fost NU! A existat o singură situaţie în care cineva de la Academia Română a dat un telefon vorbind despre o posibilă expunere pe această temă, dar apelantul nu a mai dat niciun semn de viaţă după aceea. În rest,  tăcere maximă. Şi atunci apare fireasca întrebare: cui slujesc reprezentanţii Statului Român din politică, cercetare sau învăţământ?!…

Pentru că sunt trei concluzii mari şi late născute din acest studiu de  paleogenetică, concluzii care vin în sprijinul păstrării integrităţii  teritoriale a României, în folosul restabilirii adevărului istoric şi a  recuperării demnităţii poporului român:

1. Conform rezultatelor studiului de paleogenetică, poporul român se dovedeşte a fi continuatorul populaţiilor de acum 2.500 – 5.000 de ani şi locuitorul de drept al acestor melaguri, un lucru extrem de important, astăzi, când pretenţiile revizioniste maghiare încep din nou să se amplifice.

2. Faptul că această cercetare confirmă dovezile istorice care ne spun că romanizarea Daciei nu a fost posibilă şi nu s-a produs, că suntem un  popor mai vechi, continuator al „nemuritorilor” daci, este un motiv de mai mare mândrie naţională decât acela de a fi rezultanta unei etnogeneze formate ca urmare a unei presupuse împreunări a femeilor dace cu un amestec multietnic de colonişti şi soldaţi ai Imperiului  Roman.

3. Nu în ultimul rând, confirmarea surselor istorice care spun că romanii aveau la rândul lor rădăcini tracice, nu face decât să ne mărească şi mai mult respectul faţă de adevăratele nostre rădăcini, cele traco-geto-dacice, să ne redea şi mai mult demnitatea naţională furată!

De aceea, cred că toţi ar trebui să medităm la următoarele întrebări:

Îi putem considera loiali României şi poporului român pe politicienii, academicienii şi istoricii care ignoră sau combat acest studiu (fără ca măcar îl cerceteze!!!), în condiţiile în care concluziile lui sunt eminamente benefice pentru noi, românii?!

De ce să ignori sau să lupţi cu înverşunare împotriva acestor rezultate, dacă iubeşti România şi  Românii?!

Daniel Roxin – extras din cartea “Spiritul dacic renaşte

http://www.financiarul.ro/2013/09/20/studiul-de-paleogenetica-care-a-bulversat-romania-nu-suntem-urmasii-romei/