Am citit cu durere in suflet articolele referitoare la mitingul anti-cip din 7 martie. Ma asteptam sa fie putini participanti, dar nu chiar atat de putini (2-300 persoane). Ce sa insemne asta? Ca suntem chiar atat de putini crestini in Romania? Ca indiferenta romanului fata de ce se intampla in tara lui este atat de mare in cat nici atunci cand este vorba despre incalcarea drepturilor lui fundamentale nu-l mai intereseaza? Ca exista o spalare a creierului atat de avansata incat numai grija zilei de maine o mai are sau ca toti carcotesc pe la colturi dar aproape nici unul nu are curaj sa iasa inainte atunci cand e momentul? Cred ca nicicand n-au fost mai dezbinati romanii ca acum. Celor care insa cred ca lupta pentru o cauza dreapta vreau sa le dau inca un motiv de intarire in lupta lor impotriva pecetluirii.
Să vedem, însă, ce a spus şi Cuviosul Paisie. “3. „Când va fi vremea spanacului…” – Cuviosul Paisie Aghioritul
Câţiva militari aşteptau la gardul chiliei Părintelui, la Panagouda. Şi-au ridicat ochii ş l-au văzut venind către ei. A deschis poarta de sârmă şi le-a urat bun venit. Le-a pregătit să se aşeze sub un copac şi a-nceput să discute cu ei. La un moment dat, unul dintre ei i-a spus: Nu mai suport, gheronda. M-am săturat de militărie… Părintele s-a întors, l-a privit şi i-a spus: Tu n-o să renunţi. Tu o să fii Comandantul Apărării atunci când ne vor ataca turcii… Toţi l-au privit plini de uimire. Şi când va fi, gheronda, treaba asta ?, l-au întrebat. Când va fi vremea spanacului, le-a zis, şi a schimbat apoi vorba.
Au trecut mulţi ani de atunci, gheronda Paisie a adormit iar respectivul a rămas în cadrul armatei şi a avansat în grad. În prezent, el este Comandantul Armatei, domnul general Grapsas… Constituie oare acestea profeţii ? Dacă da, acum se împlinesc, din moment ce suntem deja în „vremea spanacului”…”(Calauza ortodoxa-06 februarie 2009).
De ce va dau acest exemplu? Pentru ca este mai de actualitate ca oricand. Dar sa va explic pe rand. In Grecia exista o lege prin care se stipuleaza ca nici un conducator al fortelor de ordine(armata, politie) nu poate sta in aceasta functie mai mult de doi ani. Pana anul acesta, in luna martie, nimeni nu a stat mai mult de un an in acesta functie cu exceptia comandantului general al Politiei Elene, caruia i s-a permis acest lucru in anul 2004, cu ocazia J. O. de la Atena. A fost singura exceptie de la lege si mai ales de la practica. Anul acesta, pe 4 martie a avut loc intrunirea consiliului de ministri in vederea numirii noilor comandanti generali. Si stupoare, generalul Grapsas a fost lasat pentru inca un an drept Comandant al Armatei Elene, spre stupoarea chiar si a grecilor. De ce? Nu exista, cel putin oficial, nici un motiv de temere pentru statul elen ca ar putea fi atacat. Nu cred ca ministrii au tinut cont de previziunile Cuv. Paisie . Si totusi generalul Grapsas este in functie. Sa fie oare doar coincidenta asa cum sustin multi ce se uita prin blogg-urile ortodoxe si nu cred o iota din ceea ce se scrie acolo? Eu nu cred. Grapsas va mai putea fi Comandantul Armatei doar pana la anul(2010-martie) dupa care obligatoriu va trebui schimbat.
Dupa stiinta semanarea spanacului de primavara incepe la inceputul lunii martie (cel tarziu in aprilie daca martie e foarte friguros)si se recolteaza la 40-50 de zile de la semanare. O alta coincidenta? In Grecia sunt deja pomi infloriti de la sfarsitul lunii februarie iar spanacul s-a semanat deja. Prima recolta va fi dupa 40-50 de zile, adica de Sfantul Paste.
“Cine are urechi de auzit sa auda”( Marcu-4.23)
Astazi de Sfintii 40 de Mucenici doresc din toata inima, celor ce cred cu adevarat in Iisus, sa aiba incredere in inimile lor: ” Si veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi .”(Ioan-8.32)
DUMNEZEU sa ne intareasca pe toti si sa ne ajute! Amin.
Despre militarul ”erou” încă se mai vorbește prin presă și probabil că se va mai vorbi o vreme, atâta timp cât aproape în fiecare zi face declarații și propuneri prin presă și la televiziune, una mai năstrușnică decât alta. Despre eroii militari însă nu vorbește nimeni, pentru că ei nu merg în piețe să-și strige drepturile salariale și nici nu strigă împotriva guvernului. Ei sunt oameni care își fac sau și-au făcut datoria la locul de muncă, fără a își pune întrebarea dacă munca lor este recompensată corespunzător sau nu. Ei sunt oameni care au ales să facă ceea ce le place, oameni care au vocație pentru armată și care sfințesc locul în care se află. Dar, din păcate, acești oameni nu ies în evidență, nu sunt proclamați ad-hoc eroi și nu prezintă interes pentru media pentru că nu aduce rating sau profit. Oamenii cumsecade n-au avut niciodată căutare iar un militar care respectă jurămantul și haina militară, este considerat un tip banal. Un astfel de tip banal vreau să va prezint astăzi. Mesajul l-am primit pe mail și am cerut permisiunea să-l fac cunoscut tocmai pentru că nimeni nu vorbește depre ei, nici de bine, nici de rău.
From: Nepublicat To: “muceniculblog@yahoo.com” <muceniculblog@yahoo.com> Sent: Thursday, January 26, 2012 11:21 AM Subject: totul despre tatăl meu
” N-am vrut să sporovăiesc prea mult pe blog; tatăl meu e ofiţer pensionar. De la 13 ani în armată, a fost scos la pensie cu legea din 95, la 55 de ani. Nu a primit nici un salariu compensatoriu. A fost colonel, comandant de unitate. Tata se trezea la ora 4 şi ajungea acasă de la unitate la ora 18. Noi, eu şi fratele meu, eram gata de somn la ora aceea. Era atît de frumos îmbrăcat în uniformă, era un musafir de poveste! O singură dată şi-a luat concediu, dar ne-am întors după două zile de la Mamaia: inspecţie. Cel puţin două luni pe an era cu unitatea ori în aplicaţii ( a fost vînător de munte ) ori la munci agricole. A mîncat îngheţ şi arşiţă cît 3 oameni. Pe unde a trecut a sfinţit locul. Ne-am mutat prin 7 oraşe. De fiecare dată trebuia să schimb şcoala, uneori şi la mijlocul anului.
Am avut parte mai mult de absenţele tatei. Abia după pensionare l-am cunoscut cu adevărat pe tata: ce om minunat! Ne-am îndrăgostit de el abia acum. I-am descoperit tandreţea, simplitatea, cinstea absolută. Nu e un lucru pe care nu ştie să-l facă. Am trăit atît de modest: n-am ştiut pînă tîrziu că tata avea o funcţie aşa de mare. Am aflat apoi de la cineva care a lucrat cu el că fiecare soldat i-a fost ca un fiu. Aşa am înţeles de ce era atît de îngrijorat. Am înţeles şi eu, şi fratele meu, că nu am fost niciodată singurii lui fii. Am înţeles acum de ce nimeni nu l-a uitat. Am văzut unităţile pe unde a fost trimis. Aproape ruine, înfloreau după cîţiva ani. A iubit armata, n-a cîrtit niciodată, n-a fost nici lacom şi nici îngîmfat. A fost simplu membru de partid, altfel nu se putea. Mama nu a fost în partid. Avem doar un apartament. Am trăit modest, uneori greu, din salariul tatei. Tatăl meu n-a umblat cu şpăgi, plocoane, mizerii. Mama a fost casnică. Tatăl meu are 3500 lei net pensie. Eu i-o scot de pe card.
Cu atît s-a preţuit absenţa tatălui meu din viaţa mamei şi din vieţile noastre. Noi nu strigăm prin pieţe, tata s-ar fi mulţumit şi cu 1000 de lei, şi noi la fel, pentru că aşa am fost educaţi. O fi bine, o fi rău, Dumnezeu ştie…Privind totuşi la îndeletnicirile, calităţile, viaţa altora, nu pot să-mi reprim senzaţia că am fost şi suntem nişte sacrificaţi. Dar nu vom face grevă.
Singura răzbunare care mi-a stat la îndemînă a fost aceea ca eu să umplu viaţa copiilor mei. Iar pe tata să-l iubesc nemărginit. Nu merită înjurat.”
Cu astfel de oameni în armată poți câștiga războaie și poți dormi liniștit pe timp de pace. Datorită lor Armata a avut respectul nostru. Vedetele de genul Alexandru Gheorghe, care se vede un fel de Sfântul Gheorghe ucigînd balaurul,și protestatarii militari cu pensii nesimțite pentru aceste vremuri nu vor aduce decât prejudicii acestei instituții. Ar fi păcat!
Arhiepiscopul Irineu Pop al Albei Iulia, împreună cu adunarea eparhială, au votat trecerea de la Mitropolia Clujului la Mitropolia Ardealului.
Arhiepiscopia Albei Iulia, care cuprinde două judeţe importante – Alba şi Mureş – ar întări considerabil Mitropolia Ardealului, condusă de IPS Laurenţiu Streza, unul dintre apropiaţii Patriarhului Daniel.
Crearea, în 2006, a Mitropoliei Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului pentru Bartolomeu Anania, a slăbit considerabil Mitropolia Ardealului, rămasă doar cu patru judeţe: Sibiu, Braşov, Harghita şi Covasna, unde românii ortodocşi sunt foarte puţini.
Interesant este că noul Arhiepiscop al Albei Iulia, IPS Irineu Pop, cel care a iniţiat mişcarea, a fost mulţi ani vicarul lui Bartolomeu Anania. Înainte, el s-a aflat în mijlocul uriaşului scandal al ereziei de la Pucioasa şi un apropiat al soţilor Zidaru, cei care au înfiinţat aşa-zisul “Nou Ierusalim”.
Pentru acest derapaj, Irineu Pop s-a smerit şi a fost exilat la Mânăstirea Nicula, pentru a se reculege.
Tot în sensul întăririi lui Laurenţiu Streza, IPS Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului, ar fi dispus să cedeze (de fapt să retrocedeze) Episcopia Hunedoarei către aceeaşi Mitropolie a Ardealului, de unde a fost dezlipită în 1947.
Toate aceste propuneri trebuie să fie aprobate de Sfântul Sinod al BOR pentru a se realiza. Se aşteaptă discuţii aprinse, iar votul este departe de a fi doar o formalitate.
Comentariul meu: Mitropolia Clujului a fost spinul din coasta Patriarhului Daniel datorită răposatului IPS Bartolomeu Anania. Faptul că acesta a fost contracandidatul său la alegerile din 2007 și că nu l-a putut aduce niciodată sub talpa sa, IPS Bartolomeu fiind cel care l-a înfruntat și nu a fost de acord cu soluțiile BOR la problema pașapoartelor biometrice și cu alte decizii ale sale, este plătit azi de Mitropolia Clujului. Răzbunarea lui Daniel n-are margini și chiar dacă nu se mai poate răzbuna pe Sfinția Sa Bartolomeu Anania, acesta fiind trecut în lumea celor drepți, se pare că el se răzbună pe turma iubitoare a acestuia. Asta e pomana pe care i-o face Patriarhul celui mai iubit păstor ardelean cu ocazia împlinirii unui an, pe 31 ianuarie, de când acesta a fost chemat la Dumnezeu. SĂ VĂ FIE RUȘINE, Prea (Ne) Fericite!
Verificați acest raport al AFP privind Summit-ul de la Davos (sublinierea mea):
Elitelor economice şi politice, care se întâlnesc în această săptămână în staţiunea elveţiană Davos( mai precis azi-n.m), li se va cere să găsească urgent modalităţi de reformare a sistemului capitalist, care a fost descris ca fiind “depăşit şi în curs de prăbuşire.”
“Avem un abis al moralității general, suntem supra-îndatorați, am neglijat să investim în viitor, ne-am subminat coerenţa socială şi suntem în pericol de a pierde complet încrederea generaţiilor viitoare“, a declarat Klaus Schwab, gazdă şi fondator al Forumului Economic Mondial anual.
“Rezolvarea problemelor în contextul unor modele depăşite şi în curs de prăbușire ne vor afunda și mai adânc în gaură.
“Ne aflăm într-o epocă a schimbărilor profunde care necesită urgent noi modalităţi de gândire în loc de mai multe datorii decât în mod obișnuit,” a declarat bărbatul de 73 de ani, adăugând că “capitalismul în forma sa actuală, nu își mare are locul în lumea din jurul nostru.”
Cei 1600 de lideri economici şi politici, inclusiv 40 de şefi de state şi guverne, vor fi rugaţi să vină cu idei noi acum când ei se întâlnesc, în moderna stațiune estică de schi a Elveţiei, pentru a 42-a ediție a Forumului Mondial Economic de cinci zile, care se deschide miercuri (25.01.2012).
Dintr-un comunicat de presă pus pe forumul Davos:
Forumul Deschis Davos sărbătoreşte 10 ani de existenţă, cu un program ce include o dezbatere la nivel de vârf cu privire la viitorul capitalismului.
Aşa cum am arătat la comentariul meu despre Summers, capitalismul nu are nimic de-a face cu criza actuală. Sunt măsurile intervenţioniste (în special cele bancare centrale), care au provocat actuala criză. Aceste măsuri au denaturat capitalismul şi totuşi, acești intriganţi elitiști, care sunt în mare parte de vină pentru criză, au insolenţa să dea vina pe capitalism pentru criză şi să solicite mai multe intervenţii de care va beneficia de nimeni în afară de ei înşişi.
Oameni buni, se pare ca aceștia se pregătesc pentru MAREA ACAPARARE. Nu e bine. Nu e bine deloc.
Printre cei care se aşteaptă să fie în Davos se află:
Christine Lagarde, IMF Managing Director
Kumi Naidoo, Greenpeace Executive Director
Robert Zoellick, World Bank President
Bill Gates
David Cameron, UK Prime Minister
John McCain, U.S. Senator (R-AZ)
Nouriel Roubini, Professor at Stern School, NYU, Chairman of Roubini Global Economics
Ehud Barak, Deputy Prime Minister and Minister of Defence of Israel
Gordon Brown, UK Prime Minister (2007-2010)
Jean-Claude Trichet, President of the European Central Bank (2003-2011)
Tensiunile din Golf ar putea ajunge la punctul de explozie după ce un înalt oficial iranian a declarat că Iranul “cu siguranța” va închide strâmtoarea Ormuz în cazul în care un embargo UE asupra petrolului va perturba exportul de ţiţei.
Mohammad Kossari, şef adjunct al afacerilor externe, din cadrul parlamentului şi membru al Comitetului Naţional de securitate, a emis avertizarea drept răspuns la o decizie a Uniunii Europene, de luni, de a impune un embargou al petrolului asupra Iranului datorită pretinsului program de arme nucleare al țării.
“Presiunea sancţiunilor este concepută pentru a încerca şi a ne asigura că Iranul ia în serios cererea noastră de a veni la masă ( tratativelor),” a spus șeful pentru politică externă al UE, Catherine Ashton.
Cu toate acestea, împreună cu decizia Washingtonului de a desfăşura un al doilea portavion de atac în Golf, încercarea UE de a pres Iranul din punct de vedere economic ar putea creşte foarte mult riscul unui război suprem în regiune.
Strâmtoarea Hormuz este legătura vitală dintre Golful Persic şi Golful Oman.
De asemenea, este unul dintre cele mai strategice locuri din lume, atunci când vine vorba de tranzitul petrolier.
La o producţie mondială de petrol estimată la circa 88 de milioane de barili pe zi în 2011, Administrația de Informații asupra Energiei a Statelor Unite estimează că aproximativ 17 milioane de barili din cele 88 trec prin strâmtoare.
Dacă sancţiunile economice presează Iranul suficient cât acesta să se răzbune prin închiderea strâmtorii, aproape 20 la sută din comerţul cu petrol la nivel mondial ar putea fi afectat,rezultând o crestere masivă a costurilor energiei la nivel mondial.
Cu peste o jumătate de milion de forţe regulate şi un personal suplimentar de 120,000 de soldați în Garda Revoluţionară de elită a țării, analiştii cred că consecinţele unui război condus de SUA împotriva Iranului ar face ca recentele incursiuni militare susținute de Occident în Orientul Mijlociu să pară neînsemnate.
Până în prezent, decizia SUA de a menţine două grupuri de portavioane în regiune a fost descrisă de către Iran ca fiind “o activitate de rutină” .
Dar marea acumulare de personal militar a SUA în regiune, care a fost consolidată atunci când Pentagonul a trimis un supliment de 15000 de trupe la naţiunea vecină din Kuweit, a fost doar cel mai recent pas într-o încercare evidentă a Washington-ului de a își întări capacităţile sale militare în regiune.
Cu toate acestea începând cu anul 1988, când Statele Unite au reuşit să distrugă circa 25 de procente din cea mai mare capacitatea navală a Iranului, în timpul operaţiunii Praying Mantis, Iranul și-a petrecut ultimele două decenii pregătindu-și forţele navale ale Gărzii Revoluţionare pentru a exploata vulnerabilităţile forțelor convenționale afișate de Statele Unite.
Potrivit comandantului Gărzii Revoluţionare, Generalul de Brigadă Jafaari, “inamicul este mult mai avansat tehnologic decât suntem noi, dar noi am folosit ceea ce se numeşte metode de luptă asimetrice … iar forţele noastre sunt acum bine pregatite pentru el”, a spus el, citat de Global Lagare .
În fond, cea mai recentă rundă de politică pe marginea prăpăstiei dintre Iran şi Occident poate obliga Iranul la masa negocierilor în privința programului său de îmbogăţire a uraniului.
Cu toate acestea, strategia UE de evitare a “haosului în Orientul Mijlociu”, prin strângerea laţului economic în jurul Iranului ar putea duce la o adevărată conflagraţie pe care aparent ea încearcă să o evite.
Ce se petrece acum în Romania nici măcar de râs nu e, ci de plâns. Tupeul unor demonstranți îl egalează sau chiar îl întrece pe cel al politicienilor. Demonstrația ”spontană” a fost confiscată în totalitate. După ce opoziția a dat tonul, a venit rândul profesorilor, apoi al sindicatelor și militarilor. Militarii, mari strategi prin natura muncii lor, și-au trimis buzduganul înainte, sub forma ” eroului ” Alexandru Gheorghe, tânărul locotenent ardelean de la Câmpia Turzii, care s-a declarat solidar cu cererile și nemulțumirile protestatarilor. Gest frumos pe care românii l-au aplaudat imediat și care l-a transfomat pe soldatul necunoscut în erou național iar armata română și-a mai lustruit puțin din fațada, având în vedere că din 1989 încoace nu a avut ocazii să mai iasă în evidență. Ba dimpotrivă, mercenariatul cu NATO, i-a mai scăzut din credibilitate. Momentul a fost foarte bine ales și exploatat de ”strategii” militari care l-au ales pe acest Prâslea al zilelor noastre, să lupte împotriva zmeilor de la putere. Românii duc lipsă de idoli naționali de zeci de ani și sunt dornici de a-și găsi unul, fie el și de ocazie. Pe de altă parte azi sărbătorim un mare eveniment. Puși împreună acești doi factori au creat un moment propice pentru ieșirea pensionarilor militari în stradă și pentru abaterea atenției de la revendicările lor nesimțite. Cine mai stă să asculte de ce pensii se plâng militarii cănd aseară un ” erou” din sânul ei a apărut în rândul protestatarilor? Diversiunea să trăiască!
Dacă cererile profesorilor mi se par corecte cele ale pensionarilor militari mi se par însă lipsite de bun simț. Să te plângi că ți s-au tăiat 1100 de lei și că ai rămas cu o pensie de 2000 de lei într-o țară în care majoritatea nu au de lucru iar cei care muncesc câștigă, cei mai mulți dintre ei, între 800-1500 de lei, din punctul meu de vedere este o mare nesimțire și o sfidare la adresa celor care chiar nu au din ce trăi. Să te mai și așezi în mijlocul lor înseamnă să nu dai doi bani pe ”prostimea” care muncește ca un rob, fără a se alege cu ceva, și pe cea care a ajuns să moară de foame. Din curiozitate am căutat pensiile militarilor și m-am speriat când am văzut ce sume iau. Menționez că mai bine de 90% dintre ei au pensiile formate din patru cifre, din care foarte puține au prima cifră 1. Există și pensii din cinci cifre sau din patru care au forma 99.. lei. Oricare le-o fi fost gradul și răspunderea celor au aceste pensii, nu cred că există ceva care să le îndreptățească. Chiar de-ar fi fugit cu tancul în brațe în fiecare zi și tot n-ar fi trebuit să aibă astfel de pensii. Slavă Domnului că n-am avut războaie și nici amenințări grave la adresa integrității teritoriale, deci nu știu ce-ar putea justifica o pensie de genul ăsta. Nu vreau să minimalizez munca acestor oameni dar trebuie să nu uităm că în caz de război, tot prostimea este carnea de tun și o face din patriotism, în timp ce ceilalți își fac doar datoria și sunt plătiți pentru ea. Cert este că așa-zisa mișcare pentru dreptate n-are nimic de-a face cu dreptatea și decența. Chiar dacă inițial, poate, a fost o mișcare spontană, îndreptățită și curată, acum nu mai are nimic din toate acestea. Și nu pot fi învinovățiți oportuniștii ci cei care le-au permis acestora să le fure mișcarea. Aceasta nu mai este o mișcare unitară, împotriva unui guvern abuziv și pentru cei oroposiți, ci a devenit o mișcare fracționată pe grupuri de interese de toate genurile, singurul lucru păstrat neschimbat fiind ” Jos Băsescu”.
Trebuie să recunosc că a fost o mișcare abilă din partea armatei trimiterea acelui locotenent în mijlocul mulțimii. În aceste zile, când guvernul taie capete pentru a mai salva din situație, armata a făcut un pas înainte neașteptat, atrăgăndu-și mulțimea de partea ei. A învățat din lecția Arafat. În timp ce jandarmii sunt supuși oprobiului public, armata s-a protejat singură, trimițându-și un reprezentant și, în același timp, delimitându-se de actuala guvernare dar neprotestând împotriva comandantului suprem.. Doi iepuri dintr-o lovitură. Nici usturoi n-au mâncat nici gura nu le miroase. Dacă se vor adeveri și zvonurile care circulă prin presă, cum că viitor prim-ministru va fi masonul Călin Georgescu, atunci armata s-a pus bine și cu actuala opoziție și cu președintele. Indiferent din ce tabără fac parte cei care l-au trimis pe locotenent, este cert un lucru: la momentul actual nimeni nu se poate atinge de armată și de cadrele ei căci va fi considerat un gest de răzbunare politică și va înfierbânta mulțimea și mai tare. Les jeux sont faits rien ne va plus!
Românii ar trebui să-și reamintească, că ani de zile, sub regimul comunist, am sărbătorit un alt mare ”erou” al mișcărilor împotriva abuzurilor guvernelor, grevistul de la Grivița, Vasile Roaită, cel care murise cu mâna pe sirena ce declanșase greva, care în final, s-a dovedit a fi fost spărgător de grevă și fusese împușcat de comuniști pentru că vrusese să oprească sirena. Fiindca istoria este scrisă întotdeauna de învingători iar eroii aparțin acestora trebuie să fim puțini mai sceptici în privința ultimilor.
Azi, la televiziunea greacă, au fost prezentate datele concrete ale datoriei, uriașe, a Greciei față de creditorii ei. După ce au fost puse în aplicație indicațiile Troicăi, acea celebră reducere a datoriei cu 40%, fluturată pe la urechile europenilor ca să îndrepte oprobiul public împotriva grecilor care cereau ieșirea din UE și renunțarea la euro ( și implicit neplata datoriei ), am aflat că nu mai datorăm 360 de miliarde ci 390 de miliarde. Probabil că aritmetica mea nu este aceeași cu cea a FMI-ului. Îmi poate spune și mie cineva cât era dobânda la acest împrumut? Mai mult, v-a spus cineva cu ce dobândă s-a împrumutat Romania de la FMI și cât trebuie să plătiți de fapt pentru acei bani? S-ar putea să aveți o surpriză foarte neplăcută, cum am avut-o de fapt și noi. Atunci nu-i mai bine să ieșim din UE și să-i lăsăm cu buza umflată? Am senzația că atunci când se spune că toate aceste împrumuturi s-au fâcut la dobânzi avantajoase se uită să se specifice pentru cine sunt avantajoase.
Diversiunea USL s-a materializat, după cum mă și așteptam. După terminarea mitingului lor, manifestanții USL-PSD s-au îndreptat spre P-ța Victoriei, în ciuda faptului că nu aveau autorizație și că, conform liderilor USL-PSD ,trebuiau să se întoarcă acasă, în orașele de unde au venit.Dar nu este important ce fac susținătorii USL-PSD, ci faptul că ciumpalacii ”spontani și apolitici”de ieri, azi i-au primit printre ei și nu mai strigă să plece toți politicienii, indiferent de culoarea politică.
Mă-ntreb atunci, cât de sinceri au fost în celelalte zile dacă în decurs de câteva ceasuri s-a schimbat totul? Cum poate cineva să mai susțină că aceștia reprezintă vocea inocenta a poporului când de fapt reprezintă segmentul USL-PSD? Cine pe cine manipulează de fapt? Scenariul Iliescu 89 se regăsește în scenariul Ponta-Antonescu 2012. Rușine tuturor celor care încă mai încearcă lovituri de stat de genul ăsta dar și mai rușine celor care se lasă de două ori înșelați de aceiași oameni și același scenariu.
Am urmârit cu interes ce se petrece acum în Romania dar mai ales am căutat să înțeleg ce se aflâ în spatele acestor manifestații de stradă ”spontane” care au loc într-o grămadâ de orașe din țară. Nemulțumirile oamenilor sunt reale și de necontestat. Totuși ele există de mai mult timp, nu sunt o chestiune recentă. Lumea nu s-a revoltat când a fost concediată, când s-au micșorat salariile, când s-au fâcut împrumuturi la FMI și Banca Mondială, care puteau fi evitate, când s-a anunțat că vom renunța la suveranitatea națională și câte și mai câte. Dacă s-ar fi revoltat la momentele respective nu s-ar fi ajuns, probabil, la punerea în discuție a privatizării SMURD-ului, care a fost ”scânteia” ce a aprins focul. Cineva s-a folosit foarte bine de acest moment. Unui om căruia i-ai luat tot ceea ce puteai să-i iei, dacă ii iei și ultima speranță- aerul, in cazul de față dreptul la ajutor medical gratuit în caz de urgență, sigur va riposta, deși o face doar din instinctul de supraviețuire. Cine este cineva-ul din spatele manevrei? În opinia mea, opoziția. De ce spun asta? Pentru că opoziția, în ultimul an cel puțin, nu s-a ocupat de altceva decât de demiterea lui Băsescu și a lui Boc. Moțiuni de cenzură, alianțe făcute, desfăcute și răsfăcute peste alianțe, mitinguri plătite, demagogie, mizerii, etc., la asta s-a rezumat întreaga activitate a opoziției. Nimic nu le-a mers însă. N-au reușit să scoată lumea în stradă, cum de altfel n-au reușit nici acum, pentru că cele câteva mii de persoane, per total țară, care manifestează în stradă la ora actuală, nu sunt reprezentative pentru o populație de peste 20 de milioane. Nu neg că Băsescu a luat-o razna și că dacă lumea nu ieșea în stradă această lege ar fi fost adoptată în forma în care o vroia Președintele. Neg faptul că lumea stă încă în stradă deși a obținut ce vroia. Salarii și pensii mărite, taxe și prețuri scăzute, locuri de muncă, ajutoare sociale și alte multele, nu le vor obține chiar de vor sta alți 22 de ani în stradă. De ce? Pentru că UE nu permite așa ceva iar opoziția știe foarte bine că nu poate să ofere nimic în plus față de ce a oferit actuala guvernare, ba dimpotrivă. V-ați putea întreba de ce ar vrea cineva să vină la putere acum, când știe că nu poate schimba situația și că singura lor posibilitate este de a o înrăutăți? Răspunsul este unul cât se poate de simplu: pentru că ne aflăm pe ultima sută de metri până când UE, în actuala sa formă, își va da duhul și cei ce se vor afla la putere la acel moment, cred că vor fi salvați de către cei pe care-i slujesc, adică de elite. Desigur că este o speranță deșartă dar omul cât trăiește speră. Probabil ei se ghidează după ideea că orice om iși iubește și își salvează câinele credincios în caz de pericol, dar ei uită că aceștia nu sunt oameni ci doar ființe cu trup omenesc.
Mi s-a părut foarte curios, că nimeni din acea mulțime nemulțumită și plină de revendicări, n-a pomenit despre ieșirea din UE și despre denunțarea tratatelor semnate de Băsescu cu reprezentanții acesteia, deși toată lumea știe că, cel puțin teoretic, toate măsurile care au dus la această stare de nemulțumire au fost luate în numele UE și la cererea, mai mult sau mai puțin expresă a acesteia. De altfel nici comentatorii tv și nici politicienii din ambele tabere n-au pomenit despre așa ceva deși mulți au făcut comparții cu situația din Grecia. Îmi amintesc cât de revoltați erau unii români acum două luni, că grecii au ieșit în stradă și vroiau referendum și schimbarea premierului. Astăzi romanii fac la fel. Cu diferența că grecii nu vroiau schimbarea unui guvern cu altul ci ieșirea din UE și renunțarea la euro, cu toate riscurile care le implica o astfel de soluție. Grecii nu cereau salarii mai mari, locuri de muncă și ajutoare sociale, ci refuzau să mai plătescă potlogăriile guvernanților și ale bancherilor. În Romania n-am văzut pe nimeni care să se revolte împotriva sistemului. Ei se revoltă împotriva unor oameni ceea ce m-a determinat să cred că de fapt nu este o revoltă spontană ci o vendetă a opoziției făcută cu ajutorul unei mulțimi bine alese. Când am mai citit astăzi că unora li s-au promis alimente, convingerea mi s-a întărit. Che Guevara de Constanța autorizează corturi pentru băuturi calde și face corp comun cu manifestanții, PSD face miting, Iliescu își dă cu părerea despre mișcare și. de data asta, pentru că e îndreptată împotriva actualului guvern, o consideră democratică, uitând că a înecat în sânge o demonstrație mult mai democratică ca aceasta, care număra sute de mii de oameni în toată țara, pe care el i-a făcut golani și i-a nenorocit cu ajutorul minerilor. Politicienii au memorie scurtă dar oamenii de rând ar trebui să-și reamintească acest lucru.
I-am tot auzit pe manifestanți că doresc un guvern de tehnocrați, neafiliați nici unui partid. Cred că mulți dintre ei nici nu știu să definească termenul dar n-are importanță. Rezultatul acestei dorințe n-a întârziat să apară sub forma unui sondaj în care conduce Mugur Isărescu. Din nou românii uită că salariile și drepturile lor tăiate s-au dus pentru a putea acoperi gaura de miliarde de euro făcută Bancii Naționale de Isărescu, datorită unei ”mici neatenții” de-a sale. Tehnocrații n-au apartenență politică, chiar dacă sunt membri de partid. Apartenența lor este la ban și la cei care îl oferă, adică bancherii lumii. Trăiesc într-o țară care la momentul actual are un guvern de tehnocrați. Și? În ciuda faptului că, atunci când a venit la putere, actualul guvern a promis că nu vor mai fi luate alte măsuri în afara celor anunțate, în decursul celor două luni de când conduce, noi și noi măsuri au apărut, una mai draconică ca alta. Ba mai mult, astăzi citeam că sunt aproape deciși să cadă la învoială cu investitorii, acceptând condițiile acestora care vor duce țara la faliment, doar pentru a primi o nouă tranșă de bani, bani care nu fac altceva decât să acopere doar o rată și dobânda ei, din primul împrumut luat, adică o frecție la un picior de lemn. Vroiam să înțelegeți că tehnocrații respectă cu strictețe angajamentele asumate chiar dacă asta înseamnă să-ti lași poporul fără hrană, curent, căldură, medicamente, etc. Ei sunt doar niște instrumente de care fac uz creditorii țărilor. Cât despre promisiunile pe care le-au făcut despre alegerile anticipate, de care trebuiau să se ocupe, le puteți considera inexistente. În Grecia nici măcar nu se mai amintește de ele deși ar trebui să aibă loc cel târziu până în luna martie. La fel se va întâmpla și în Romania. Tehnocrații și cei aleși în guvernul provizoriu au întotdeauna probleme mult mai arzătoare decât alegerile. În plus, atât românii cât și grecii, n-au pe cine pune în loc, deși toți spun că nu mai vor pe nimeni din actuala elită politică, fie ea de stânga sau dreapta. Oameni buni, găsiți întâi omul potrivit și pe urmă cereți schimbări. Nu vă lăsați atrași, pentru a câta oară, în jocurile politice murdare pe care le fac diverși oportuniști. Judecați înainte de a face anumite mișcări. Cântăriți cu discernământ ofertele care vi se pun înainte. Nu vă lăsați purtați de entuziasm. Trăim într-o perioadă foarte dificilă și nicăieri în lume nu merge bine. Treziți-vă și căutați să înțelegeti ce se întâmplă în jurul vostru. Romania nu este o țară uitată pe o insulă izolată în mijlocul oceanului. Trăiți într-o Europă Unintă în care toată lumea dansează după cum i se cântă. Nimeni nu părăsește dansul de bună voie, doar pentru că greșește pașii sau nu-i place muzica. Nu există eliberări de contrac, ca în fotbal, ci doar preluări de contract.Vreți să scăpați de tot ce se întâmplă? Foarte bine. Gâsiți omul care să vrea să lupte cu acest sistem, pentru că este vorba de un sistem nu de niște persoane, și puneți-l în fruntea voastră. Faceți corp comun cu el și luptați până la ultima suflare pentru drepturile și libertățile voastre, chiar dacă asta ar însemna să muriți muncind pe brânci sau cu arma în mână. Măcar știți de ce ați murit muncind sau luptând. În situația actuală faceți același lucru numai că pentru alții.
La 22 de ani de la moartea lui Ceaușescu este absurd și de-a dreptul înfricoșator să îți dorești ca puterea să fie preluată de armată, cum am auzit pe unii spunând. Care armată? Vechii ofițeri sunt foști comuniști, noii ofițeri sunt mercenari NATO. Ce credeți că vă așteaptă în aceste condiții? Vreți să fiți ca și chinezii și coreenii sau ca irakienii? Nici una dintre variante nu mi se pare potrivită, nici pentru români și nici pentru alții. Nu vă mai amăgiți singur și nici nu-i mai lăsați pe alții să o facă. Renunțati la manipularea și la soluțiile impuse cu ajutorul media și gândiți singuri. Începeți schimbarea întâi cu voi și cu cei dragi și apoi cu restul. Împotriviți-vă sistemului întâi de unul singur și pe urmă alăturați-vă celor care procedează ca și voi. Nu cu arma în mână ci prin mijloacele pașnice avute la dispoziție. Refuzați să mai plătiți taxele mărite! Refuzați să mai folosiți lucruri care nu fac decât să vă înrobească și mai mult! Nu le mai cumpărați produsele făcute pe bani puțini și vândute pe bani grei ! Reînvățați să vă deplasați pe jos sau cu bicicleta la servici! Amintiți-vă că bunicii voștri se trezeau cu noaptea în cap ca să ajungă, pe jos sau cu bicicleta, la timp la muncă, ce-i drept că ei nu-și pierdeau vremea până noaptea târziu ca să vadă cancanurile și minciunile de la tv. Reinventați-vă și încercați să trăiți fără toate aceste dependențe pe care sistemul vi le-a inoculat de-a lungul anilor! Când veți reuși să faceți toate acestea cu voi înșivă atunci veți fi pregătiți pentru o adevărată schimbare la nivel național, pentru că asta înseamnă ruperea de sistem și ieșirea unei țări din marea familie UE. Până atunci oricine crede altceva trăiește un marasm. Iar dacă vine cineva și vă promite că vă va scoate din sistem, fără să vă enumere cele spuse de mine, care sunt doar câteva dintre consecințe, să nu-l credeți căci nu vrea decât să vă amăgească.
De aceea nu sunt de acord cu menținerea acestei mișcări în stradă. Oamenii sunt folosiți și nici măcar nu-si dau seama. Se pare că nu învățăm nimic nici din istoria și nici din a altora. Mă tem că ceva mult mai grav, care se va răsfrânge asupra întregii țări, se va întâmpla. Nu uitați că o dată pornit tăvălugul nu va mai putea fi oprit.
O scădere de formă a fost remarcată acum când Papa Benedict se pregăteşte pentru istovitorul week-end următor al sărbătorilor Crăciunului, care dă startul celor două săptămâni de apariţii publice intense.
Associated Press
Vatican -Papa Benedict al XVI-lea pare epuizat.Oamenii care recent au petrecut timp cu el spun că l-au gasit mai slab decât l-ar fi văzut vreodată, aparent prea obosit să se angajeze în discuțiile lor. El nu se mai întâlnește în mod individual cu episcopii care-l vizitează. Cu câteva săptămâni în urmă, a început să folosească o platformă în mişcare pentru a-l cruța de coborârea la Biserica San Pietro.Papa Benedict va împlini 85 de ani în noul an, așa că o încetinire a ritmului este doar naturală. De aşteptat chiar. Şi având în vedere vârsta sa şi continuarea programului de lucru riguros, este remarcabil că face atât cât face şi că este într-o stare bună de sănătate, per ansamblu. Chiar în această săptămână care a trecut, el a confirmat că va călători în Mexic şi Cuba in primavara anului viitor.
Dar un declin a fost observat acum când Papa Benedict se pregăteşte pentru istovitorul weekend următor al sărbătorilor de Crăciun, care dă startul la două săptămâni de apariţii publice intense. Şi aceasta ridică întrebări cu privire la viitorul papalităţii, dat fiind faptul că Papa Benedict însuşi a spus că papii ar trebui să demisioneze în cazul în care nu-și mai pot face treaba.
Purtătorul de cuvânt al Vaticanului, Rev Federico Lombardi a spus că nici o afecţiune nu a determinat decizia de a utiliza platforma cu care se deplasează în Sf. Petru şi, că este pur şi simplu destinată să-l cruțe pe pontif oboseala celor 100-metri (- din curte), de mers pe jos la şi de la altarul principal.
Papa Benedict s-a mobilizat în timpul celor trei zile de excursie la Benin în Africa de Vest, luna trecută, înfruntând temperaturi de 32 grade Celsius (90F) şi umiditate ridicată ca să transmită un mesaj puternic cu privire la viitorul Bisericii Catolice din Africa.
Ştergându-și sudoarea de pe frunte, i-a sărutat pe copii care l-au întâmpinat, a ținut un discurs dur cu privire la necesitatea ca liderii politici din Africa să-și limpezească situația şi a vizitat unul dintre seminariile cele mai importante de pe continent.
Înapoiat la domiciliu, cu toate acestea, se pare că corvoada de zi cu zi de a fi papă – audiențele cu şefii de stat aflați în vizită, lecţii publice săptămânale de catehism, sesiunile cu episcopii vizitatori – și-a luat tributul. O scânteie s-a stins. El nu mai are spontaneitate de mai înainte și în unele zile pare epuizat.
Luaţi de exemplu vizita sa recentă la Assisi, când a călătorit cu trenul, cu zeci de lideri religioşi din întreaga lume pentru un pelerinaj al păcii, de o zi. Pentru oricare participant a fost o zi grea, lungă; pentru papă, care îmbătrânește, a fost chiar mai mult.
“Într-adevăr, am fost frapat de ceea ce mi s-a părut ca fiind declinul în puterea și sănătatea lui Benedict în ultima jumătate de an”, a declarat rabinul David Rosen, care a avut un loc de cinste alături de papă la evenimentul de la Assisi, în calitate de şef al relaţiilor interconfesionale al Comitetului Evreiesc American.
“El pare mai plăpând si mai slab … fapt ce a făcut efortul depus de el la sărbătoarea de la Assisi, cu un grad extraordinar de atenţie personală față de participanţi (în special a doua zi la Roma), cu atât mai remarcabil”, a declarat Rosen într-un e-mail.
Că Papa Benedict este obosit ar fi un diagnostic perfect normal pentru un om de 84 de ani, chiar si pentru cineva care nu are boli cunoscute şi cu o minte încă agilă. El a recunoscut care a suferit un accident vascular cerebral hemoragic în 1991, care i-a afectat temporar vederea. Şi fratele său mai mare, care are un stimulator cardiac pentru un bătaile neregulate ale inimii, şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la inima lui Benedict.
Dar Papa Benedict nu este un om obişnuit de 84 de ani, atât în ceea ce el este chemat să facă şi cât și în implicaţiile care ar surveni dacă el ar trebui să se oprească din activitate.
Papii au voie să demisioneze; legea bisericii specifică numai că demisia trebuie să fie “în mod liber şi corect manifestată.”
Cu toate acestea, doar o mână de papi au făcut acest lucru. Ultimul a fost Papa Grigore al XII-lea, care a demisionat în 1415 într-o încercare de a încheia Marea Schismă de Vest, survenită printre reclamanţii la competiția papală.
Exista un motiv bun pentru care alșii nu i-au urmat exemplul: Ar putea existenţa a doi papi – chiar şi atunci când cineva a demisionat – duce la diviziuni şi instabilitate în biserică? Ar putea un precedent al unei noi demisii conduce la presiuni asupra papiilor viitoare ca ei să plece din funcție la cel mai mic indiciu de invaliditate?
Cu toate acestea, Benedict însuşi a ridicat în discuție posibilitatea de a demisiona în cazul în care el ar fi pur şi simplu, prea batrân sau prea bolnav pentru a continua mai departe, atunci când a fost intervievat pentru cartea “Lumina lumii”, care a fost lansată în noiembrie 2010.
“Dacă un Papă îşi dă seama în mod clar că nu mai este fizic, psihic şi spiritual capabil în manipularea îndatoririlor sale, atunci el are dreptul, şi în unele circumstanţe, de asemenea, obligaţia de a demisiona”, a spus Benedict.
Fostul Cardinal Joseph Ratzinger a văzut în intimitate cum Papa Ioan Paul al II-lea , cu care a lucrat îndeaproape timp de aproape un sfert de secol, a suferit până la sfarșitul istovitoarei sale papalităţi. După moartea lui Ioan Paul la vârsta de 84 de ani, a fost dezvăluit faptul că el a scris o scrisoare de demisie, care ar fi trebuit să fie invocată în cazul în care el era bolnav sau incapabil de a-și continua mai departe îndatoririle.
Şi ar trebui să se reamintească faptul că, în momentul când Benedict a fost ales Papă, la vârsta de 78 – deja cea mai bătrân Papă ales în aproape 300 de ani – el și-a planificat să se pensioneze și ca și câine de pază al șefului ortodoxiei al Vaticanului să-şi petreacă ultimii ani de viaţă scriind în ”pacea şi liniştea ” Bavariei natale.
Fratele său mai mare, Mons Georg Ratzinger, încă trăieşte acolo. Ratzinger, care va împlini 88 de ani luna următoare, este aproape orb. Papa Benedict a spus că fratele său l-a ajutat să accepte îmbătrânirea cu curaj.
Papa Benedict a spus în “Lumina lumii” că ştie că propria lui putere s-a diminuat – scările sunt grele pentru el şi ajutoarele sale care trebuie să-i susțină regulat coatele când urcă sau coboară. Dar, în acelaşi timp, Papa Benedict a insistat că nu a avut intenţia de a demisiona pentru a evita să se ocupă de problemele bisericii, cum ar fi scandalul de abuz sexual.
“Se poate demisiona într-un moment liniştit sau atunci când pur şi simplu cineva nu mai poate merge mai departe. Dar nu trebuie să fugi de pericol şi să spui că altcineva ar trebui să o facă”, a spus el.
Ca urmare, o demisie papală pare puţin probabilă prea curând.
Şi Papa Benedict își menţine o ordine de zi agitată. Călătoria planificată în primăvara anului viitor în Cuba şi Mexic va cădea cu puțin timp înainte ca el să facă 85 de ani pe 16 aprilie. El a mai spus că doreşti să și-o țină la Rio de Janeiro în 2013, pentru că acolo se șine următoare Zi Mondială a Tineretului.
Cândva, în Noul An, el va prezida probabil peste un consistoriu în care va numi noii Cardinali care îl vor alege pe succesorul său. Şi el are o mulţime de afaceri neterminate apropiate inimii lui: readucerea tradiţionaliştilor separatiști sub aripa Romei, soarta abuzurilor sexuale- stigmatul bisericii irlandeze, tensiunile cu China.
Şi el prezintă în continuare, în public, o figură robustă, având în vedere vârsta sa, mersul pe jos vioi, vorbind în mod clar şi subliniind punctele cheie. Dar angajamentele sale publice au fost ajustate din urmă; el a avut mult mai puţine discursuri în Benin decât în timpul vizitei sale din septembrie în Germania natală sau în Regatul Unit toamna trecută.
Şi în spatele uşilor închise, în timpul audienţelor fără strălucirea camerelor TV sau a mulţimi de credincioşi incurajandu-l, el a început să-și arate vârsta, spun cunoscuţii.
Rev Joseph Fessio, editorul american şi student odinioară al lui Benedict al XVI-lea, îl vede pe Papă foarte des, inclusiv în timpul verii, când Papa Benedict își adună foştii săi studenţi la teologie pentru un seminar academic informal la așezământul papal de vară de la Castel Gandolfo.
Fessio și-a amintit o zi din 2010, pe care nu o poate uita: “La sesiunea din dimineaţa de sâmbătă, Papa arăta mai în vârstă şi mai slab decât l-am văzut vreodată înainte. De fapt am și remarcat față de cineva că e prima oară când l-am văzut arătându-și vârsta pe care de fapt o are. El vorbea în tonuri mai moi decât vocea lui care în mod normal este moale. Capul lui era aplecat. Era palid.. Arăta fragil.. “
Dar, după masa de prânz şi o perioadă de aparent repaus, Papa Benedict a revenit pentru sesiunea de după-amiază. “A fost o transformare completă. El era plin de viaţă, viguros, atent şi cu buna dispoziție obişnuită”, a spus Fessio.
În mod evident, la vârsta lui, Benedict are zile bune şi rele, chiar bune și rele jumătăți de zi.
Cu toate acestea, el nu a fost bolnav niciodată. De fapt ca Papă, el a avut doar un singur incident cunoscut, semnificativ din punct de vedere medical: și- a rupt incheietura mâinii drepte atunci când s-a împiedicat de piciorul patului şi a căzut, în timp ce era în vacanţă în Alpi, în 2009.
Lombardi spune că Papa este conştient de limitele puterii sale şi de aceea călătoria recentă la Benin a fost o vizită cu o singură oprire.
“Cred ca este un exemplu de mare disponibilitate şi înţelepciune din partea Sfântului Părinte să continue să facă aceste călătorii, chiar şi cele care sunt dificile sau la depărtare”, a spus Lombardi. El a spus ca papa “își apreciază just puterile sale şi posibilitatea de a călători cu bine.”
” La vârsta de 84 de ani cred ca voi fi îngropat de mulţi ani”, a adăugat el.
Dar el a refuzat să dea orice fel de actualizări medicale despre Papă.
“Eu nu sunt doctor. Nu dau buletine medicale.”, a spus Lombardi. A făcut o pauză, apoi a adăugat liniştit: “În această etapă. În acest moment..”
Comentariul meu: Potrivit unora, se spune că Sf. Malachia că a proorocit fiecare papă până la sfârşitul timpului. Conform interpretării acceptate asupra profeției sale faimoase ar mai fi doar un papă după Benedict, apoi timpul va lua sfârșit şi Roma va fi distrusă de un incendiu teribil. Sănătatea în scădere a lui Benedict a aprins noi temeri cum că profeţia lui Malachy ar putea fi pe cale să se împlinească. În presă au început să apară tot mai des știri că Papa este bolnav (are artrită sau reumatism articular) și că se gândește să demisioneze. Nimic neobișnuit în afară de faptul că deși Ioan Paul al II-lea a fost mult mai bolnav ca el nu s-a vorbit niciodată despre sănătatea lui atât de des, iar despre demisie nici nu a fost vorba. De ce se întâmplă asta tocmai acum? Probabil pentru că a sosit timpul ca Petrus Romanus să-și facă apariția. Este prima dată când aud că Papa ar avea probleme cu inima. Kim Jong-il nu a avut și totuși, oficial, a murit din cauza unui atac de cord. Moartea subită a lui Benedict, mai ales că ACUM știm că are probleme cardiace, ereditare după cum se vede, nu ar crea nici o suspiciune, nu? Mă tem că 2012 vaa fi un an plin de surprize, din toate punctele de vedere, și cu evenimente majore care se vor succeda cu o viteză egală cu cea a luminii, dacă nu chiar mai mare. Se pare că timpul nu mai are răbdare cu noi și că Necazul cel Mare, bate la poartă. Întrebarea este dacă suntem pregătiți să-i facem față sau nu.
Cu toate că Pentagonul are întotdeauna o planificare pentru situaţii neprevăzute, a fost cu totul clarvizionară alegerea scenariului antrenamentului de război chiar cu o săptămână înainte de moartea dictatorului nord-coreean Kim Jong-il .
Fiind unul dintre cele trei scenarii apocaliptice posibile, US Army a selectat “colaps-ul Coreii de Nord”, la antrenamentele unificate comune.
În scenariu, colapsul Coreei de Nord vine ca urmare a schimbării regimului în sânul naţiunii izolate.
Moartea lui Kim Jong-il, anunţată luni, ridică semne de întrebare cu privire la capacitatea fiului şi moştenitorului său desemnat, Kim Jong-un, de a-şi consolida puterea.
Extras dintr-o lucrare publicată de Bruce Bennett şi Lind Jennifer de la Universitatea Harvard a Centrului Belfer pentru Ştiinţă şi Afaceri Internaţionale, scenariul începe cu regimul Kim care “se înhamă la cea mai dificilă încercare cu care astfel de regimuri se confruntă:. Succesiunea”
“Tranziţia de la aparenta stabilitate la colaps poate fi rapidă“, spune scenariul, şi “ar putea declanşa o serie de catastrofe în peninsulă, cu potenţiale efecte de amploare regionale şi globale.“
Printre efectele potenţiale se numără și un flux masiv al naţiunii de 24 de milioane de oameni, dintre care mulţi sunt grav subnutriți, peste graniţă.
În mod similar, dacă nu chiar mai grav, ar fi securitatea arsenalului Coreei de Nord.
” Armele de distrugere în masă din Coreea de Nord și-ar putea găsit o cale de a ieşi din ţară şi pe piaţa globală”, spun autorii.
Chiar dacă scenariile de război sunt pregătiri utile pentru cele mai grave eventualităţi, Pentagonul și-a planificat cu mult timp înainte pregătirea pentru moartea lui Kim Jong-il.
Revista Quadrennial Defense din 2010 – documentul strategiilor de vârf ale Departamentului Apărării – avertiza că “stabilitatea sau prăbuşirea unui stat ADM (arme de distrugere în masă) -armat este una dintre preocupările noastre cele mai problematice.”
Dar ” cu privire la acest punct, nu am vazut nici o schimbare în comportamentul nord-coreean, de o natură care ne-ar putea alarma,” a declarat preşedintele Reuniunii Șefilor de Stat Major, Martin Dempsey, reporterilor care călătoreau cu el într-o vizită în Orientul Mijlociu.
A aflat de moartea lui Kim Jong-il “, în mijlocul nopţii”, a declarat el. În timp ce se consulta rapid cu “lanţul de comandă,” s-a luat decizia de a nu pune trupele americane în alertă sporită.
“Nici o schimbare în dispoziţiile trupelor, nici o modificare în nivelul de pregătire”, a spus el. “Rămânem pur şi simplu vigilenți.”
Comentariul meu: La fel de clarvăzători au fost și când a fost cutremurul din Chile. Vă rog nu mai dați bani aiurea la vrăjitoare ca Vanesa și mai știu eu care. Întrebați Pentagonul căci, după cum se vede, are o acuratețe și sincronizare a evenimentelor de 99,99% și e gratis.
