New York Times: ” Moneda euro a produs în Europa numai conflicte, ranchiună, inegalități. EURO ȘI UE SUNT ÎN DESTRĂMARE”

Vineri douăzeci și nouă/7/2016

NEW YORK – „Moneda euro, concepută pentru a crea un sentiment de comunitate și uniunea între țările europene, pentru aprofundarea legăturilor comerciale, erodarea frontierelor naționale și alimentarea unui spirit de interes colectiv – și, prin urmare, pentru a deschide porțile către uniunea politică și pan-națională a Statelor Europene -(timp de) 17 ani de la introducerea sa a alimentat conflictele și ranchiuna, a stârnit noi crize și a adâncit dezechilibrele economice și neîncrederea reciprocă „, spune laureatul Nobel.

Una dintre cele mai autorizate semnături pentru New York Times, Peter Goodman, l-a intervievat în acest scop, pe laureatul Premiului Nobel, economistul Joseph Stiglitz,  cu ocazia apariției noii sale cărți intitulată: „Moneda euro: cum o monedă comună amenință viitorul Europei ( „The Euro: How a Common Currency Threatens the Future of Europe.”, ndr).

Interviul se distinge pe prima pagină a NYT din 28 iulie 2016.

În cartea sa, Stiglitz a descris euro ca o greșeală tragică, o monedă concepută fără integrarea politică necesară sau o gândire clară cu privire la defectele sale fundamentale. Moneda euro a fost compromisă de la început printr-o structură prost concepută, iar problemele sale au fost amplificate de politicile economice anapoda, impuse de cele mai puternice țări, drept condiții pentru salvarea celor puternic prinse în capcană de criză.

Ceea ce urmează este o versiune editată și condensată a conversației noastre.

Este dificil să prezinți într-o lumină favorabilă trauma economică, pe care Europa a suferit-o în ultimii ani – veritabile depresiuni în Grecia și Spania, alarmante niveluri ale șomajului în mare parte a continentului. Puneți o mare parte din vină pe euro. Ce s-a întâmplat?

Moneda euro a fost o încercare de a avansa integrarea economică a Europei, prin împărtășirea unei monede comune de către țările din zona euro. S-au uitat peste Atlantic și și-au spus: „Statele Unite ale Americii, economie mare, de succes, monedă unică. Ar trebui să o imităm. ”

Dar ei nu au avut integrarea politică. Ei nu au avut condițiile care ar fi făcut funcțională o monedă unică. Crearea monedei euro este cea mai importantă și unica explicație pentru performanța extraordinar de slabă a economiilor din zona euro, de la criza din 2008 încoace.

Au existat avertismente când a fost inițiată moneda euro că poate nu este o idee atât de minunată (pe cât pare)?

Da, dar cele mai multe au venit de la americani, și asta probabil a determinat reacția lor iritată la ele : ” Oh, voi nu înțelegeți valoarea proiectului european”. Critica noastră nu a fost făcută pentru că noi nu eram de acord cu proiectul european, ci pentru că ei întreprindeau ceva ce submina proiectul european, pentru că nu va funcționa. Răspunsul lor a fost: „Vom crea instituții pe măsură ce înaintăm.” O mare parte dintre cei care au împins acest proiect nu erau economiști.

Dați vina pe euro pentru adâncirea inegalității economice. Cum s-a petrecut asta?

Ideea era că, pentru ca euro să funcționeze, țările trebuiau să conveargă, așa că au formulat aceste idei numite criterii de convergență. Au pus o presiune enormă asupra țărilor pentru a menține joase deficitele și datoriile lor în raport cu G.D.P. (produsul intern brut-nm). Acest lucru a fost privit ca o condiție necesară și suficientă pentru funcționarea monedei euro.

Mai multe dintre țările care au intrat în criză, Spania și Irlanda, fiind printre ele, a avut de fapt un surplus înainte de criză, precum și un deficit foarte scăzut în raport cu G.D.P . Și totuși au fost prinși de criză. Ceea ce ne dă o lecție importantă: Ceea ce oamenii care au fost în spatele creării  euro au gândit că va fi o condiție indispensabilă, de fapt nu a fost.

Faptul dezamăgitor a fost că, după criză, ei nu au învățat nimic. Ceea ce au făcut a fost dublarea în jos(a parametrilor) aceleiași rețete – (adică) austeritate. Structura euro a fost vinovată, iar politicile pe care le-au promulgat au amplificat deficiențele structurale. Rezultatul a fost că țările au început să devieze.

În expunerea dumneavoastră, Germania a impus austeritate într-o Europă neîncrezătoare într-o idee economică discreditată, și anume ideea că dacă factorii de decizie politică se concentrează exclusiv asupra prevenirii deficitelor bugetare și a inflației, se poate conta pe piețe pentru a oferi prosperitate. O mare parte din carte este dedicată demolării acestei idei. Elita germană mai crede într-adevăr în această filozofie sau este altceva în joc?

Am vizitat Germania de multe ori și sunt șocat de cât de puternică este credința în acest punct de vedere, care a fost complet discreditat în altă parte.
Dar politicile sunt amestecate împreună cu interese. Când a izbucnit criza din Grecia în 2010, cele care au fost într-adevăr la risc au fost băncile germane și într-o mică măsură unele bănci franceze. Și acea salvare enormă, care a fost numită drept plan de salvare a Greciei, a fost într-adevăr un plan de salvare, dar al băncilor germane și franceze. Cea mai mare parte a banilor a plecat în Grecia și apoi imediat s-au întors în Germania și Franța.
Când te uiți (și) la alte aspecte ale programului, vezi că acesta ajută, de asemenea, interese speciale din interiorul Europei
.

 Cum așa?

Permiteți-mi să vă dau un exemplu despre unul dintre lucrurile cu adevărat absurde pe care le-au făcut. Ei au cerut ca Grecia să înlăture o regulă în care laptele era considerat proaspăt dacă nu este mai vechi de patru zile. În cazul în care laptele era mai vechi de patru zile, este necesar să fie etichetat. ( drept lapte long-life sau repasteurizat de la două până la 4-5 ori, nu mai țin bine minte, dar era menționat pe sticla de plastic sau pe cutie acest lucru-nm).

Dintre toate lucrurile care s-au petrecut, de ce ați dezbate tocmai despre asta?

Industriile de produse lactate germane și olandeze au vrut să-și transporte laptele lor de la fermele-fabrici de lapte din Europa și să-l vândă consumatorilor greci. Asta ar devasta micii producători din Grecia. Aici a fost ceva care ar putea fi văzut doar ca beneficiind intereselor speciale din zona euro și care de fapt slăbesc economia Greciei.

Susțineți că unii lideri europeni au salutat în secret șomajul în masă, ca mijloc de adaptare la criză, deoarece aceasta era singura modalitate pe care o puteau vedea pentru impulsionarea investițiilor – scăderea salariilor. Îngrădirea monedei euro a exclus alte opțiuni de la masa discuțiilor: țările în criză nu-și puteau lăsa moneda să cadă sau să micșoreze rata dobânzilor ori să extindă cheltuielile guvernamentale. A fost șomajul într-adevăr îmbrățișat ca un fix?

Ei au vrut să distrugă clasa muncitoare. Punctul lor de vedere a fost că muncitorii trebuiau să accepte o reducere a salariilor și schimbarea regulilor de negociere pentru a deveni tot mai dificil pentru ei să reziste. Și, dacă mai trebuie adăugată și o doză mică de șomaj, ce să-i faci, ghinion curat.

Nu cumva acest scop a fost anterior crizei?

Este foarte clar că euro a fost un proiect neo-liberal în concepția sa. Angajatorii iubesc salariile mici. Ei au distrus  sindicatele, în multe țări europene. Ei ar vedea asta drept o mare realizare.

În ansamblu, proiectul european trebuia să ducă la trecerea peste ostilitățile celui de-al Doilea Război Mondial și la construirea unei comunități durabile. Cu toate acestea, exprimându-mă în termenii tăi, moneda euro și politicile aplicate pentru a o păstra, au alăptat în mare parte din Europa nemulțumirile proaspete. Ce colorit politic au aceste nemulțumiri?

Cea mai importantă divergență este între creditor, Germania, și debitor, restul. Criticile pe care le auzi: în Grecia despre germani, există pentru că ei retrăiesc ororile celui de-al doilea război mondial; criticile din Germania, la adresa grecilor, spunând că ei sunt leneși, chiar dacă numărul de ore pe care aceștia le lucrează pe săptămână este mai mare decât al germanilor, există de asemenea. Azvârlirea de acuzații, indiferent dacă sunt sau nu adevărate, a fost enormă și divizarea a fost enormă.

Tocmai am văzut că Marea Britanie a votat pentru a ieși din Uniunea Europeană – în parte, o reacție la faptul că Uniunea Europeană este un loc cu o creștere economică slabă și o conducere slabă. În Italia, așa-numita Mișcare politică Cinci stele câștigă sprijin datorită apelurilor de a renunța la euro – în parte, o reacție împotriva austerității impusă de Germania. Există vreun indiciu că aceste tipuri de evenimente duc la o re-examinare a filozofiei economice care ghidează Europa?

Îmi doresc să se fii  întâmplat. Din păcate, ceea ce am văzut eu este aproape invers. Se marșează pe un experiment eșuat. Este o abordare hard-line în care liderii europeni ca răspuns la Brexit, oameni ca Jean-Claude Juncker, care este șeful Comisiei Europene, a spus, „Vom fi foarte, foarte inflexibili cu Marea Britanie, deoarece vrem să ne asigurăm că nici o altă țară nu pleacă. „

Pentru mine, asta a fost șocant. Tu speri că oamenii își doresc să rămână în U.E. deoarece aceasta furnizează beneficii, pentru că există o credință în solidaritatea europeană, având convingerea că aduce și prosperitate. Iar el spune că singura cale, prin care vom păstra U.E. unită este amenințarea cu ceea ce s-ar putea întâmplă dacă te gândești la plecare.

Concluzionați că cel mai bun scenariu în acest caz este de a reforma și de a salva moneda euro. Dar în absența acesteia, susțineți că este mai bine doar să-l abandonezi ca pe un experiment eșuat. Ce ar trebuie să se întâmple pentru a face euro viabil?

O uniune bancară cu asigurarea depozitelor. Ceva de genul unei garanții euro. O E.C.B. ( Bancă Centrală Europeană) care să nu se concentreze doar asupra inflației – ci să se concentreze asupra ocupării forței de muncă. O politică fiscală care să se ocupe de inegalități. Și trebuiesc eliminate limitele asupra deficitelor publice.

Ce credeți că se va întâmpla de fapt?

Este greu de crezut că mocirla asta poate continua încă cinci ani. Grecia este încă în depresie, și nu mai bine decât a fost cu un an în urmă. Există probabilitatea ca acolo sau într-o altă țară să fie suficient sprijin pentru un alt referendum și o ieșire va avea loc. Acest lucru va începe procesul de destrămare reală a zonei euro.

Traducere și adaptare mucenicul

 

 

 

Atentate la inteligență și bun-simț

Cam așa numesc eu toate atentatele din ultimul an, începând cu Bataclan și terminând cu Munchen-ul de ieri. Dacă până acum eram obișnuiți să le vedem doar în America, unde în ultimul timp frecvența lor este cam de 2-3 pe săptămână și oricum nimeni nu le mai bagă în seamă, acum ele s-au mutat în Europa, în buricul ei dacă stăm să ne gândim că Franța și Germania, mai precis Merkel și Hollande, sunt sufletul UE. Ei dar aici se schimbă treaba. Tata Erdogan a dat tonul și Merkel l-a preluat. Noi, europenii, am fost și vom fi întotdeauna mai cu moț: noi avem puciuri și atentate realizate în direct, la televiziuni de seamă, vezi CNN-ăștia sunt ăia care publică știrea înainte ca evenimentul să se producă- un fel de Mafalda a știrilor. Chiar mă gândeam  săptămâna trecută, urmărind puciul din Turcia, ce bine i-ar fi prins lui Ceaușescu un telefon mobil!!! Probabil că ar fi trăit și azi. Iar dacă puciștii ăia turci ar fi fost inspirați, l-ar fi sunat pe domnul, fost Președinte, Iliescu, să le dea și lor rețeta cu succes garantat, de pu(n)ci. Ageamii, neicușorule!!!!!!!!!! Dar trebuie să recunoaștem că fac turcii ăștia niște telenovele pe termen lung de toată frumusețea. După Suleyman avem acum Erdogan Magnificul…..

Dar pentru că nu toți suntem fani ai telenovelelor, aseară am fost serviți cu un alt film german de acțiune, gen 24-ăla cu Jack Bauer ( Kiefer Sutherland), pentru că Baltagul german de luni seară, să fim sinceri, a avut un scenariu cam subțire. Cum spuneam, nemții ne-au servit ieri, un film cu mult mai multă acțiune și final incert, așa ca să stăm cu sufletul la gură, până o ieși continuarea la ăsta, dacă are priză la public. Nu știu dacă va avea sau nu priză la public, și nici cu sufletul la gură n-am stat, dar un lucru e sigur, nemții sunt lipsiți de imaginație. Pardon, bavarezii ( că ăștia nu se consideră nemți). Păi Vitoria Lipan le dă clasă de la o poștă. Sincer, pentru bani mărunți pentru ei dar mulți pentru mine, le fac eu un scenariu de stă mâța-n coadă. Deși se spune că repetiția este mama învățăturii eu observ că pe măsură ce aceste „atentate teroriste” se repetă, ele devin din ce în ce mai subțiri și mai penibile, indiferent de locația lor.

Un lucru este cert. Toate aceste așa-zise atacuri teroriste n-au făcut decât să pună într-o lumină foarte proastă capacitatea forțelor de ordine de a gestiona o situație de criză. Poliția, care și așa nu este iubită în nici o țară, a ajuns acum de râsul lumii. Dacă filmele cu Louis de Funes și jandarmi ne descrețeau frunțile mai demult, cele de acum ni le încrețesc. În curând, cetățenii (indiferent de naționalitate) vor cere înlocuirea forțelor de poliție naționale cu un alt organ, internațional, fiindcă cel local nu este demn de încredere. De fapt acesta este și scopul. Nu fac propagandă forțelor de poliție, dar să susții că sunt formate doar din ageamii și incompetenți este un mare neadevăr.  Faptul că Poliția și Armata au fost subordonate unor interese străine de interesele naționale de către guvernanți și politicieni, nu trebuie să ne facă să uitam că ele sunt formate din concetățeni, din tați, soți, fii și nepoți, care într-o măsură mai mare sau mai mică, gândesc în termeni naționaliști. În momentul în care ordinea va fi asigurată de către o poliție internațională, acest lucru va dispare. Pe neamț, pe grec, pe francez sau bulgar, îl va durea la ” baschețí” de tine, pentru că nu-l leagă nimic de o altă nație. Nu vă faceți iluzii. Noua forță va specula exact disensiunile dintre națiuni și cum pe români nu-i prea iubește nimeni, indiferent de etnia sau amestecul de etnii pe care-l va avea noua poliție, va fi una potrivnică nouă.

Și cum nu există cronică de film fără bârfe, să vă spun și eu una, referitoare la filmul de aseară: cică, același jurnalist, Richard Gutjahr-42 de ani, (are un nume predestinat omu’-Richard Anbun), a filmat atacul de la Nisa în momentul desfășurării și, total întâmplător????, el a filmat și ieri, acțiunea în desfășurare de la Munchen. Ce coincidență! V-am spus eu că omul are un nume predestinat. Și coincidențele nu se opresc aici. El este căsătorit cu Einat Wilf, fostă membră a Knesset-ului israelian și membră a Mossad-ului (spun gurile rele). Și tot gurile rele spun ( de fapt gura mea) că ieri a fost 22 (2×11) și anul ăsta se împlinesc 44 (4×11) de ani de la Olimpiada de la Munchen 1972, când 11 atleți israelieni au fost uciși.

Dar cum spuneam, aste-s doar bârfe…..

P.S. Tocmai s-a aflat și cine este autorul atacului. Un germano-iranian de 18 ani. Nu mai zic nimic că și-așa am spus prea multe. Vă las să trageți singuri concluziile.

Vizita Papei în Lesbos (Grecia -16 aprilie 2016) sau cum a fost umilit și înfrânt ortodoxismul la el acasă

Veni, Vidi, Vici adică am venit, am (fost) văzut, (i-) am învins. Cam așa s-ar traduce vizita Papei în Grecia, mai precis în Lesvos (Lesbos cum spun românii). O adevărată victorie pentru Papă, și pentru catolicism (deși Papa Francisc I nu este prea catolic), o mareeeee…… UMILINȚĂ și ÎNFRÂNGERE ( sau mai bine-zis îngenunchiere) a ortodoxismului. De la început până la sfârșit Papa a făcut regulile, deși s-a întâlnit cu Patriarhul Constantinopolului, Bartolomeu I și cu Arhiepiscopul Greciei, Ieronim, ( ambii egali în rang cu Papa), pe tărâm ortodox. În privința difuzării imaginilor și discursurilor, staff-ul Papei a făcut regulile. Papa s-a comportat  ca o vedetă, hotărând și ce să poarte Patriarhul și Arhiepiscopul, precum și cei care îi însoțeau. Madonna de Vatican a interzis astfel, Înalților Prelați și însoțitorilor lor, purtarea crucii, permisă fiind doar purtarea engolpionului. Iar mai marii noștri păstori s-au conformat fără crâcneală.  Așa că Papa a fost singurul purtător de cruce din toată adunarea ( sau să-i zic adunătură?). Porumbelul păcii și izbăvirii între corbii negri ai nenorocirilor( Grecia și Turcia fiind „responsabile” de criza refugiaților). Și pentru că nu-i era suficient Primatul și vicariatul, Papa s-a transformat pe sine însuși în Iisus, prin luarea cu sine a 12  refugiați, exact numărul apostolilor Fiului lui Dumnezeu. Inițial au fost anunțați 10 dar până la sfârșitul vizitei s-au făcut 12, ca să nu existe îndoieli în privința mesajului. O grămadă de copii „musulmani” i-au pupat mâna, ba chiar și vreo 2-3 adulți, asta ca să n-avem dubii că refugiații musulmani ar avea ceva împotriva creștinilor  dar mai ales ca să nu ne îndoim că sub autoritatea Papei vom putea conviețui toți, indiferent de religie, fie ea chiar una nouă. Așa că, dacă mai aveați ceva îndoieli (sau speranțe) în privința Sinodului Panortodox, care se va ține în Creta în 16-27 iunie 2016, cu privire la hotărârile care se vor lua, cred că vi le-am spulberat în totalitate. Chiar dacă

Patriarhul Daniel al Bisericii Ortodoxe Române, în timpul vizitei la Paraclisul comunității românești din Geneva, duminică, 24 ianuarie 2016, a spus că alegerea Cretei s-a făcut „deoarece se dorește ca sinodul să aibă loc într-o țară creștin-ortodoxă. Turcia este acum o țară eminamente musulmană.”, eu cred că motivul este lipsa totală a refugiaților din acest colț al Greciei.
Oricum, cei care i-au pupat mâna nu erau refugiați musulmani și nici cei pe care i-a luat cu el.Sunt credincioși yazidi, care respectă Biblia și Coranul deopotrivă. Dar Spectacolul care trebuia vizionat de prostimea din lumea întreagă a avut loc și a fost unul pe cinste. Pentru mine mesajul a fost unul singur: Biserica Ortodoxă a Greciei a fost abandonată de capii ei. Și nu este pentru prima dată. Celor care văd BOG drept un stâlp și un model al ortodoxiei le recomand să se reorienteze. Nu există nicio diferență față de BOR, cu excepția celor 2-3 mitropoliți care fac notă aparte și care au fost marginalizați. Nu așteptați nimic bun dinspre aici dar puteți să luați exemplu și măsuri pentru a nu ajunge  în situația grecilor, atât din punct de vedere religios cât și din punct de vedere politic. Și încercați să vă mai informați și singuri, nu numai de pe site-urile ortodoxe, care publică doar ce le convine sau ce convine bisericii sau care preiau informații fără a le verifica, așa cum am văzut și articolul cu Memorandumul care este o prostie și un fals inventat de extremiștii de dreapta. Știu că trăim vremuri tulburi și cred că sunt cele de pe urmă, dar isterizarea și panicarea nu aduc nici un folos. De altfel, n-am văzut nici un articol, pro sau contra sau măcar neutru, pe vreun blog ortodox sau pe vreo pagină FB a preoților care „propovăduiesc” la greu ortodoxia. Toți tac mâlc. Nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase. La cât s-au isterizat cu clipul Taxi așteptam măcar câteva rânduri despre vizita Papei. Veți spune că nu i-a interesat fiindcă n-a fost în România. Nici „MOMERANDUM-ul” n-a fost scris în România, dar toți l-au comentat, deși simpla greșeală din titlu trebuia să le deschidă ochii, dar era ceva senzațional care aduce trafic pe blog. Și cum românii sunt ahtiați după senzațional, a mers bine. Dar românii nu mai verifică sursa originală că deh, prea multă energie consumată și doar blogurile respective sunt de bună credință. Antihristul nu va trebui să se ostenească prea mult pentru a convinge.
memorandum
Fiți dar înțelepți ca șerpii și nevinovați ca porumbeii. ..nimic nu este acoperit care să nu iasă la iveală și nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut.
Trebuie doar să vreți să vedeți dincolo de aparențe.
pros1pros2pros3pros4pros5pros6pros7pros8

Trăind cu lupii

haita-de-lupi

După atentatele din Bruxelles, bloggerul marocan Menhem Wayhti s-a gândit că nu ar fi rău să le explice, într-un mod original, printr-o poveste. O poveste despre o idee genială, un experiment dătător de speranțe și un final tragic.

„A fost odată un cioban care trăia într-o țară rece. Il durea sufletul să-și vadă oile, și pe cele ale păstorilor vecini, atacate de haitele de lupi, care făceau incursiuni regulate la stâni, mâncând numeroase animale.

Preocupat mai tot timpul să găsească o soluție pentru rezolvarea acestui fenomen îngrijorător, păstorului i-a venit, în sfârșit, o idee pe care o credea genială, eficace și salvatoare; trebuia numai să o pună în practică. Ea implica creșterea puilor de lup în stâna sa și domesticirea lor cu blândețe și răbdare, pentru a stabili astfel o relație bună cu oile sale, în scopul creării unui climat de înțelegere, de coexistență pașnică între toate animalele și, totodată, de asigurare a protecției împotriva atacurilor din exterior.

A pus această idee în practică. Cu timpul, a constatat că planul său funcționează și că experiența se dovedește încurajatoare și plină de speranțe. Într-adevăr, nici lupii săi, nici lupii străini nu mai atacau decât turmele vecinilor și pe cele din ținuturile îndepărtate, în timp ce oile lui trăiau liniștite în stână. Așadar, a continuat să trăiască fericit, convins că problema este definitiv rezolvată și că haita de lupi pe care a domesticit-o va reuși să trăiască în bună înțelegere cu oile sale.

Cu toate acestea, coexistența pașnică nu a durat decât o vreme. Lupii săi s-au înmulțit și au devenit din ce în ce mai numeroși. Ei nu mai puteau să trăiască mâncând numai oile din afara stânii. Într-o zi, fără niciun avertisment, lupii săi, pe care ciobanul îi credea blânzi și bine crescuți, l-au mâncat și pe el și pe oile lui.

Morala: cel care crește și are grijă de lupi nu trebuie niciodată să creadă că aceștia îi vor ataca numai pe alții”

Berberul Menhem Wayhti a concluzionat: „Bieți europeni! Guvernele nu cresc decât lupi în țările voastre. Este naiv și utopic să credeți că aceștia pot fi îmblânziți și dresați.

:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Unii au plecat cu miile, cu acordul guvernelor occidentale, să lupte întâi în jihadul sirian și, mai apoi, în cel din Irak. Au luat parte acolo la un război sângeros, confruntare în care crime greu de imaginat au intrat în cotidian și normalitate. Au ucis în ținuturile îndepărtate. În timpul acesta, alții au traversat cu sutele de mii Mediterana, din Libia în Italia, fiind primiți cu brațele deschise. În ianuarie 2015, unii, crescuți acolo, au îndoliat Parisul, iar alții au continuat să vină, cu milioanele, prin Grecia, răspunzând invitațiilor binevoitoare. Bine ați venit, poftiți înăuntru! Sunteți viitorul, ne veți salva. – li s-a spus. În noiembrie 2015, Parisul a fost, din nou, atacat de unii crescuți tot acolo, peste 130 de oameni nevinovați pierzându-și viața, iar în noaptea Anului Nou, la Koln, 2000 dintre ei au atacat în haite femeile lipsite de apărare. În martie 2o16, a fost atacat Bruxelles – 30 de oameni au murit sfârtecați, iar alții, sute, au fost răniți. Atunci s-a realizat, oficial, că Molenbeek și alte cartiere ale orașului sunt, în realitate, locuri în care haitele și-au făcut bârlog. De-abia atunci! De-abia atunci, în Franța, socialistul Patrick Kanner – ministrul Orașului – a recunoscut „sunt o sută de cartiere care seamănă cu Molenbeek”, iar șeful său, Manuel Valls, i-a ținut isonul „Ceea ce a vrut să spună Patrick Kanner despre procesele de închidere, de comunitarizare, de radicalizare, toate acestea există cu adevărat”. Dar, cu toate acestea, zeci și zeci de mii au continuat să vină – în Grecia au intrat, în ianuarie și februarie, peste o sută de mii. Prim ministrul Belgiei declara: „în Europa vor mai fi atentate, poate chiar în Belgia.” Așadar, „oile” vor fi, iar, atacate. Presa scrie despre cei câteva sute care vor fi expulzați din Grecia în Turcia, dar nu vorbește și nu scrie despre marele pod aerian migrațional care a intrat în funcțiune, pe 4 aprilie, legând Asia de Europa. Primele avioane au aterizat deja la Hanovra. Intr-o primă etapă, vor fi aduși în Germania, Franța, Olanda și Finlanda…doar 72000. Vor urma alții, sute de mii, milioane, zeci de milioane – reîntregirea familiei. Nu vor mai sări garduri înalte și nu vor mai urla, înspăimântând lumea, Allah Akbar, prin gări și la frontiere; vor veni cu avionul! Vor fi hrăniți, crescuți și educați să fie vegetarieni. Va fi pentru ultima oară, pentru că, după asta, în Europa vor trăi numai lupii.

Câteva chestiuni în legătură cu articolul părintelui Aldea, intitulat „Unde suntem”

Uitându-mă pe activnews.ro am văzut un articol scris de părintele Aldea, precum și comentariile de acolo. Personal, încă nu m-am dumirit exact cu privire la părintele Aldea. Din câte am mai citit pe net, este un personaj destul de controversat. La fel ca și Iulian Capsali, dar asta e altă poveste. Articolul îl redau mai jos iar comentariile le puteți vedea la link-ul menționat.

Din tot ceea ce se întâmplă astăzi în Europa și în lume eu trag două concluzii:
1. Deși Islamul este cel care a pornit războiul împotriva tuturor celor de alte religii, continuă să își plângă de milă. Masacrele inimaginabile ale „Jihad”-ului, comise din Arabia în India sau în Spania ori Maroc, sunt trecute sub tăcere. Islamul nu s-a dezvoltat pașnic aproape nicăieri, peste tot a venit prin invazii și silnicie. Islamul a crescut prin genocid, convertire forțată și foarte multă minciună. Așa cum și astăzi minte, prezentându-se victimă, în ciuda faptului că ucide neîncetat de vreo 1400 de ani încoace. Așa cum și astăzi minte, pretinzându-se invadat de „păgâni”, cu toate că este foarte greu să găsești vreun teritoriu islamic ce nu a ajuns așa prin invazii islamice.
Oricum, sub cele mai diferite pretexte, Islamul duce un război crâncen împotriva ne-islamicilor. În Indonezia și Filipine, în India și Pakistan, în Siria și Egipt, în Belgia și Franța, peste tot unde poate.
Există musulmani care nu sunt de acord cu aceste lucruri.
Există musulmani care se rușinează de masacrele și crimele comise de islamici. Desigur, în măsura, mereu foarte redusă, în care știu de ele și le înțeleg. Pentru că propaganda islamică lucrează puternic la auto-îndreptățire, la auto-victimizare, la acoperirea tuturor crimelor și abuzurilor.
De aceea, chiar și musulmanii care sunt împotriva acestor lucruri sunt lipsiți de putere. Și, peste tot unde se instituie Sharia, devin părtași – fie și prin obligația susținerii financiare – la războiul Islamului împotriva lumii.
În treacăt fie spus, pentru cei care cred minciunile despre drepturile femeii în Islam, răspândite în România și în alte țări de către propaganda islamică, ar trebui să fie de ajuns situația femeilor din țările tradițional islamice: sclave. Și așa se pot demola multe din falsele tablouri ale propagandei islamice.
Desigur, trebuie să ținem minte faptul că în Imperiul Otoman, în care persecutarea creștinilor se făcea prin lege, Ortodoxia a putut rezista 600 de ani, în vreme ce în Apusul „civilizat” al Catolicismului a fost exterminată. Desigur, trebuie să ținem minte faptul că în Irak sau Siria, până de curând, au putut exista felurite culte creștine sau de altă natură, acum exterminate sistematic. Și trebuie înțeles că există situații în care musulmanii pot construi state în care să conviețuiască alături de alții.
Doar că acum în tot Islamul domnește un alt duh, o altă atitudine. Pe care am punctat-o mai sus. Pe care trebuie să o acceptăm ca realitate, oricât de dor ne-ar fi de Libanul sau Siria dinaintea acestor evenimente.
Putem să ne culcăm pe o ureche în amintirea acelor vremuri. Să pretindem în numele musulmanilor toleranți că Islamul este tolerant, să visăm la integrare și conviețuire pașnică. Este cartea pe care au mizat Germania, Franța sau Belgia, ideologii de frunte ai Europei și ai lumii în această privință. Și vom ajunge mai rău decât sunt acum aceste țări, lovite și terorizate neîncetat de Islam.
Sau putem să fim realiști.
Și să înțelegem că, în ciuda musulmanilor de treabă pe care, poate, îi cunoaștem, Islamul de astăzi este în război cu cei de altă religie. Deci și cu noi, cu românii, cu noi, cu România, cu tot ceea ce nu este islamism.
Așa cum, oricâți unguri sau ruși sau nemți sau americani de treabă am fi cunoscut în timpul celor două războaie mondiale, tot dușmane ne-au fost și Ungaria, și Rusia, și Germania și America.
Avem nevoie de acest realism, atât de firesc în alte țări și atât de urât privit la noi.
Avem nevoie să ne smulgem din visarea în care plutim de 26 de ani și ceva – cu mici excepții. Și să trecem la următorul pas.
2. Este limpede că dacă românii nu se pregătesc serios pentru viitor, dacă nu se antrenează serios și nu își antrenează copiii, vor deveni sclavi. Elveția este liberă astăzi doar datorită faptului că și după sute de ani de pace elvețienii se antrenează foarte serios pentru război. Numărul armelor de foc deținute de elvețieni este uriaș, dotarea militară elvețiană de nivel înalt. Deși Constituția Românei prevede faptul că apărarea Țării este datoria sacră a fiecărui cetățean, în realitate cei care CHIAR POT să apere Țara la nevoie sunt cel mult vreo 50-60 de mii de oameni. Dacă măcar bărbații s-ar implica în airsoft, supraviețuire, auto-apărare, tir și alte asemenea domenii de instruire, tot am avea un supliment de MILIOANE de cetățeni care să poată apăra Țara în caz de nevoie. Țara, familiile, casele. În fața a ceea ce se ridică tot mai amenințător, toate acestea sunt într-o primejdie mare. Iar lipsa de pregătire este sinucidere.
Ca istoric, nu pot să nu amintesc de faptul că și înainte de cele două războaie mondiale România NU S-A PREGĂTIT.
Deși nenumărate voci, de la Eminescu la Cpt. Tomescu au prevenit asupra iminenței conflictelor armate, deși celelalte țări se pregăteau masiv de război, la noi îndemnurile la înarmare și antrenament au fost disprețuite. Și cei care le-au făcut, atacați în fel și chip.
Rezultatul?
Pierderi imense pentru români și România, suferințe cumplite. Provincii întregi cucerite de dușmani, milioane de români masacrați, milioane de români deportați, o națiune sfârtecată, un uriaș holocaust anti-românesc.
S-a propus de ceva timp o lege prin care cei care vor să poată face armata. În afara câtorva glasuri panicate de teamă că ajunge și la noi războiul, nici o reacție!
Bărbații români, cei care ar trebui să fi sărit în sus de bucurie că au posibilitatea de a se pregăti pe cheltuiala statului spre a fi capabili să-și apere familiile, casele și țara, s-au ascuns.
Ca și cum, dacă închidem ochii, n-o să ajungă și la noi războiul ce cuprinde întreaga lume.
Dimpotrivă!
Singura cale prin care putem ține războiul departe este să fim extrem de bine pregătiți de luptă.
Desigur, nici această soluție nu este universală. Dar și atunci când nu oprește implicarea în luptă, cel puțin păstrează șansele reale de supraviețuire pentru cât mai mulți și cât mai mult.
(Bineînțeles, aceasta este părerea mea. Și o spun NU pentru a stârni polemici care nu mă interesează. Ci pentru a avea conștiința împăcată că am prevenit asupra a ceea ce urmează și am spus ceea ce trebuie făcut. După cum văd eu lucrurile, bineînțeles.
Dacă cineva crede că lucrurile stau altfel, îl rog din suflet să nu stârnească dispute fără rost, ci să facă așa cum crede el că este bine.)

Citind opiniile părintelui Aldea din articolul cu pricina, precum și răspunsurile la comentariile de acolo, am simțit nevoia să-i răspund, desigur tot din punct de vedere personal, cu privire la unele afirmații pe care le face.  Iată deci, răspunsul sau comentariul meu, la articolul de mai sus.

Părinte Aldea, eu am să vă răspund calm, cu respect și cu argumente, la cele spuse de d-voastră:

1. Bănuiesc că vă referiți la islamul din zilele noastre. Dacă vă referiți la vremuri demult apuse vreau să vă reamintesc că:- toate imperiile, nu numai cel otoman, au procedat la fel;

-Țările Române, și Balcanii în general, au fost sub ocupație otomană, dar nu și-au schimbat religia, pentru că pe turci îi interesau avantajele economice și administrative;

-Biserica Ortodoxă Greacă și Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului au căpătat o mare putere în imperiu sub protecția sultanului, controlul asupra întregi populații ortodoxe din imperiu, inclusiv a celor ne-greci;

-europenii creștini când au colonizat Africa, au săvârșit, mari atrocități acolo;

-atunci când au colonizat America, europenii au exterminat aproape toată populația indiană nativă;

Dacă vreți să mergem în urmă, vreau să vă reamintesc de Inchiziția Spaniolă,  dar bănuiesc că nu despre islamul din vremurile demult apuse vorbiți, ci despre cel din vremurile actuale. Acest islam exacerbat despre care vorbiți, este cel al noilor valuri de islamiști, crescuți la școlile de formare ale CIA, la sânul Americii.  Să nu uităm că: nu Iraq-ul a atacat America, ci invers, pe motive inexistente;

-nu Egiptul a invadat America, ci invers. Să nu mai vorbim de Libia, Siria și Afganistan. Motivul? Mila americanilor pentru popoarele conduse de tirani. Oare de ce n-au invadat și România în aceeași manieră, în timpul lui Ceaușescu și au preferat varianta „Revoluției din 1989”? Știm cu toții că așa-zisul motiv „9/11″și lupta împotriva terorii nu este decât o minciună, un subterfugiu pe care americanii l-au găsit tocmai pentru a putea invada lumea arabă.  Spania, Franța, Anglia, Belgia, Italia-toate au avut colonii în lume. Să vă reamintesc că istoricul congolez Ndaywel e Nziem susține că numărul real al victimelor în Congo-ul aflat sub dominația Belgiei, condusă de Leopold al II-lea, a fost de peste treisprezece milioane de oameni.

Jandarmii coloniali ai lui Leopold le ţineau muncitorilor-sclavi soţiile şi copii ostatici, pentru ca aceştia să nu fugă de pe plantaţii. Casele şi satele celor care nu produceau îndeajuns de mult cauciuc erau incendiate pe loc, copiii le erau ucişi, iar jandarmii le tăiau palmele pentru a se asigura astfel că victimele nu mai pot purta pe viitor arme…

Cu toate că unii şefi de triburi s-au răsculat şi au organizat centre de rezistenţă, soldaţii din Force Publique, mult mai bine înarmaţi, au zdrobit cu brutalitate revoltele. Unii băştinaşi dădeau foc la plantaţii, iar miliţiile coloniale replicau prin incendierea satelor şi hăituirea cu câini a fugarilor rebeli, care odată prinşi erau ucişi pe loc. Pentru a dovedi succesul misiunii lor, mercenarii din miliţiile coloniale trebuiau să aducă mâinile tăiate ale rebellilor. Această măsură a dus la cruzimi de neimaginat, căci mercenarii în căutare de recompense tăiau mâinile oricărui băştinaş întâlnit în cale. Zeci de mii de bărbaţi, femei şi copii au fost astfel mutilaţi pe viaţă pentru un cauciuc care începea deja să aibă culoarea roşie a sângelui nevinovat….

Seria cruzimilor de neimaginat a continuat cu bătăile până la moarte administrate congolezilor cu bice din piele dură de rinocer. Jandarmii şi agenţii belgieni au ucis în chinuri milioane de oameni. Mulţi au fost spînzuraţi, spintecaţi de vii, decapitaţi şi împuşcaţi. După ce ofiţerii belgieni i-au acuzat pe jandarmi şi pe mercenari că le aduc în principal mâinile tăiate ale femeilor întâlnite, în loc de presupuşi rebeli, aceştia au început să reteze penisurile bărbaţilor, după care se prezentau cu organele sângerânde pentru recompense la sediile miliţiilor coloniale…

Violurile făceau deja parte din realitatea cotidiană, astfel încât nimeni nu se mai mira de ele…
Primii care au aflat de atrocităţile fără precedent din Congo, au fost britanicii, şi cum aceştia concurau cu belgienii în privinţa monopolului pe producţia de cauciuc natural, din Marea Britanie au pornit primele relatări, ştiri şi articole de ziar despre situaţia din Congo. Scandalul a ajuns unul de proporţii, astfel încât în anul 1908 Parlamentul belgian a anexat Etat Independant du Congo statului, redenumind colonia Congo-ul belgian.

 

leo2

De aceste state creștine trebuie să ne fie nouă, românilor, milă? Care este diferența dintre islamiști și europenii sau americanii creștini?

Să vă reamintesc că Imperiul Austro-Ungar, a interzis școlile în limba română și că românii au fost supuși maghiarizării forțate și mulți au părăsit teritoriul datorită abuzurilor și asupririlor la care era supusă populația română, compensații morale primind de abia sub conducerea Licuriciului, așa cum vă place d-voastră să-l numiți pe Băsescu.

La un moment dat spuneți „ Desigur, trebuie să ținem minte faptul că în Irak sau Siria, până de curând, au putut exista felurite culte creștine sau de altă natură, acum exterminate sistematic. Și trebuie înțeles că există situații în care musulmanii pot construi state în care să conviețuiască alături de alții.”
Aveți dreptate. Acele state erau însă conduse de Saddam și de Assad, de Gaddafi (Libia). Pe primul și pe ultimul i-a ucis „democrația americană” și partenerii ei europeni, pe Assad, deocamdată, l-a salvat „tirania rusă” a lui Putin. Cei care extermină sistematic cultele creștine nu sunt islamiștii lui Assad, ci jihadiștii „moderați” ai lui Obama.
Nu ne culcăm pe o ureche, dar nici nu înțeleg „ ….. că, în ciuda musulmanilor de treabă pe care, poate, îi cunoaștem, Islamul de astăzi este în război cu cei de altă religie. Deci și cu noi, cu românii, cu noi, cu România, cu tot ceea ce nu este islamism.” Asta e ca și cum am spune că toți evreii sunt împotriva noastră, pentru că religia lor nu-L recunoaște pe Iisus drept Mântuitor și Fiu al Lui Dumnezeu. Nu știu dacă voit sau nu, încercați să produceți o confuzie în mințile celor care nu prea sunt obișnuiți să judece singuri și iau de bun tot ce se spune, mai ales dacă vine de la un om al bisericii. La fel cum majoritatea evreilor nu sunt sioniști, la fel și majoritatea islamiștilor nu sunt jihadiști.
Personal, și bănuiesc că mulți alți români gândesc la fel, nu visez la o integrare și conviețuire pașnică cu aceste valuri de islamiști, care în nici un caz nu sunt refugiați de război, dar visez ca, printr-o minune dumnezeiască, acest popor să se trezească la realitate și să facă din întreaga cloacă politică care ne guvernează sau care vrea să ajungă la guvernare, sub diferite denumiri și mijloace înduioșătoare, o adevărată gloată de fugari. Nu știu care sunt acei ideologi de frunte ai Europei la care faceți referire, probabil că sunt cei cărora li se potrivește răspunsul dat la Radio Erevan întrebării ” Cum se numesc oamenii cu idei?”, adică Idioți.
În toată istoria lui, acest popor nu a avut prieteni. Doar dușmani. Dar adevăraților conducători ai acestui neam nu le-a păsat de nici o ideologie. Singura ideologie pe care au avut-o a fost credința strămoșească și teritoriul strămoșesc.

Spuneți la un moment dat într-un răspuns” 5. Am auzit de asemenea atentate, s-a discutat pe temă (inclusiv de curând), amenințarea este recunoscută oficial. (Un exemplu aici: http://www.hotnews.ro/stiri-esential-19082992-george-maior-sri-afirma-romania-fost-dejucate-atentate-teroriste.htm) Neștiință sau manipulare, „Gabrielle”? Oricum, principalul motiv pentru care încă suntem relativ liniștiți este concentrarea atenției Islamului către țările mai bogate ale Europei. Ceea ce nu înseamnă că vom fi scutiți la nesfârșit.
Eu vă dau un alt exemplu, ceea ce spune Silviu Crăescu, președintele Academiei Naționale de Securitate, ”Din fericire, România stă mai bine decât Occidentul, deoarece există o înțelegere între serviciile secrete românești și lumea arabă: fac comerț în România, cresc miei iși trimit acasă banii realizați pe teritoriul nostru, iar ei ne lasă în pace! Înțelegerea dintre noi și arabi,  cu o vechime de mai multe decenii, se numește ”filiera siriană”! Așa merg lucrurile în această lume”, a declarat Silviu Crăescu pentru Libertatea. Neștiință sau manipulare, părinte Aldea?
2. Părinte Aldea, cum vedeți d-voastră această antrenare, într-o țară în care doar cocălarii și copiii celor aflați în funcții sus-puse și ai oamenilor cu bani dețin arme, cu sau fără permis. De când îndeamnă biserica la înarmarea societății? Chiar credeți că ar fi bine ca românul de rând să dețină arme de foc, presupunând că nu vă referiți la sabie și arc ca pe vremea lui Ștefan cel Mare? Nu suntem o societate educată în acest sens. Elveția este liberă astăzi și a fost lăsată să fie neutră în timpul celor Două RM datorită banilor depozitați pe teritoriul ei, de către toate statele beligerante. Același lucru se întâmplă și astăzi. Papa are Garda Elvețiană nu pentru că nu are încredere în paza italiană sau de altă naționalitate, ci pentru că bancherii din Elveția și-au pus oamenii lor la paza banilor care se spală la Vatican. Fiți sigur că și fără instruirea de care vorbiți, românii își vor apăra familia și țara, la nevoie, chiar cu furca și toporul, de la mic la mare, femei sau bărbați.

Spuneți  „Ca istoric, nu pot să nu amintesc de faptul că și înainte de cele două războaie mondiale România NU S-A PREGĂTIT.

Deși nenumărate voci, de la Eminescu la Cpt. Tomescu au prevenit asupra iminenței conflictelor armate, deși celelalte țări se pregăteau masiv de război, la noi îndemnurile la înarmare și antrenament au fost disprețuite. Și cei care le-au făcut, atacați în fel și chip.
Rezultatul?Pierderi imense pentru români și România, suferințe cumplite. Provincii întregi cucerite de dușmani, milioane de români masacrați, milioane de români deportați, o națiune sfârtecată, un uriaș holocaust anti-românesc.” Este adevărat că România nu era pregătită să lupte dar este la fel de adevărat că n-am fost codașii Europei la luptă, chiar așa puțini și neantrenați cum am fost. România a pierdut la masa tratativelor iar cei care au trădat-o au fost chiar aliații ei care, culmea ironiei, sunt exact cei din zilele noastre. Greșeala României, și a unei părți a poporului român, este că se amăgește dacă crede că NATO o va apăra în caz de conflict. NATO folosește România drept momeală, sperând că Rusia va face o mișcare greșită.
Problema nu este dacă suntem sau nu pregătiți de luptă. Problema este dacă îi vom lăsa pe cei care ne conduc, fățiș sau din umbră, să ne arunce într-o luptă care nu este a noastră. Am auzit multe voci spunând că ne-a plăcut în UE când am putut circula liber în Europa Occidentală dar nu ne place când ni se cere să ne asumăm anumite obligații. Cei care spun asta n-au înțeles nimic din ce se întâmplă în jurul lor și se tem că nu vor mai putea pleca sau că vor fi trimiși înapoi acasă. Marile puteri n-au făcut niciodată schimburi cinstite. De faptul că l-au lăsat pe român să vină să muncească ca sclav pe plantațiile lor au profitat cu vârf și îndesat nu numai în țările lor dar și în România, unde și-au făcut interesele și au înșelat bugetul de stat, cu ajutorul conducătorilor noștri, bani pe care tot românul prost îi plătește.
Mi se pare curios cum peste noapte, moldovenii de peste Prut s-au adunat spontan, vreo 50.000, cu ajutorul FB, ca să se unească cu noi și cum la 2-3 zile de la acest eveniment, apare Marian Munteanu și  vorbește despre insurecție civică în România, ocazie cu care a prezentat și platforma Alianței civice, care este atât de stufoasă, că le-ar trebui cel puțin vreo două generații să o pună în aplicare. Unealta asta drăcească, numită FB, face minuni, de aceea toți refugiații au mobile și tablete de ultimă generație și nu stau nici în hoteluri de 5 stele dacă nu au wi-fi gratuit.
De ce vă spun asta? Pentru că sunteți o portavoce a lui Iulian Capsali și concluziile d-voastră, mai ales punctul 2, vin exact după ce Marian Munteanu și-a exprimat îndemnul la o insurecție civică. Chiar credeți că așa cum stă situația în Europa și în lume la ora actuală, o insurecție civică, ar servi intereselor POPORULUI ROMÂN? Sau altor interese?
Și pentru că tot vorbim despre păreri personale, soluția mea la problema refugiaților, pe care cred că au gândit-o și alții, era acceptarea doar a femeilor, copiilor și bătrânilor și trimiterea înapoi a tuturor celorlalți. Așa eram și buni creștini și nici nu temeam de atacuri teroriste.
Mi-am permis să-mi spun părerea și să-i răspund părintelui Aldea pentru că trăiesc într-o țară ortodoxă, pe care aliații săi creștini din UE, au lăsat-o să se descurce singură cu valul de refugiați, preferând să bată palma cu Turcia, care nu și-a respectat promisiunile. Iar draga alianță NATO, care păzește granița maritimă a Greciei cu Turcia, cu ajutorul a 4 fregate,  și respectarea angajamentelor luate de aceasta, este invizibilă, zilnic sosind noi și noi refugiați. Întreaga Grecie a devenit un hot-spot și ultimul colac de salvare pe care îl mai avea pentru a nu se scufunda de tot d.p.d.v. economic, turismul, i-a fost dezumflat. Soluția nu este să ieșiți în stradă pentru că vă cheamă un partid sau o alianță, ci pentru că așa vă îndeamnă conștiința și inima.
Și încă o chestiune cu care nu m-am lămurit încă. Dacă doreați ca acest articol să fie doar o opinie personală exprimată numai pentru prietenii de pe FB și fără polemici care nu vă interesează, de ce l-ați făcut public distribuind link-ul activ news, deși aveați la dispoziție butonul de opțiuni de vizualizare, al FB, la îndemână?

Bruxellistan, capitala Eurabiei

Molenbeek

Statul Islamic are capitala și cartierul general la Raqaa, în Siria. Și școlarii știu acum lucrul acesta. Cu excepția celor din serviciile secrete europene, puțini știu însă că Statul Islamic are un cartier general și în Europa, la Bruxelles, în cartierul Molenbeek, la nici doi kilometri de sediul Uniunii Europene. De aici au plecat cei 8 teroriști, care au ucis pe 13 noiembrie, la Paris, 132 de oameni și aici s-a refugiat vestitul Salah Abdeslam – singurul  terorist care a scăpat.

De altfel, imediat dupa Bataclan, Sindicatul Polițiștilor Francezi (SPF) a pus degetul pe rană, cerând  ca Molenbeek să fie plasat sub tutelă europeană, deoarece este, spunea comunicatul, “cartierul general al Statului Islamic în Uniunea Europeană.” Constare corectă, dar propunerea nu constituia decât un paliativ, dacă nu era pusă sub supraveghere și Belgia – țară care a furnizat, raportat la numărul populației, cel mai mare număr de jihadiști, Statului Islamic și Europei. Însă a pune Belgia sub monitorizarea UE, în scopul eradicării terorismului islamic, este același lucru cu a pune o gașcă de nebuni, for tutelar la un ospiciu.

Pentru că Belgia nu a făcut altceva de-a lungul timpului, decât să aplice cu consecvență politica UE în materie de imigrație musulmană, multiculturalism și comunitarism etnic și religios. Imigrația masivă și necontrolată a fost promovată și încurajată de sus, de la nivel guvernamental, Belgia cunoscând în ultimii 15 de ani un adevărat șoc imigrațional, social și cultural, peste 1 milion de musulmani intrând într-o țară cu 10 milioane de locuitori. Așa se explică de ce, la ora actuală, aproape jumătate din populația Bruxelles-ului este formată din musulmani. Regruparea familiilor (circa 50% din imigrație), căsătoriile false, legalizarea clandestinilor, dobândirea cetățeniei pe baza unei simple dovezi de reședință, generozitatea sistemului de ajutoare sociale (sute de jihadiști au continuat să beneficieze de ele, în timp ce ucideau în solda Statului Islamic, în Siria și Irak !), au transformat cartierele Molenbeek, Forest, Schaerbeek, Jette, Ixeles, Saint Josse și Saint Gilles în teritorii ale Islamului, care seamănă azi mai mult cu Kandahar sau Mogadiscio, decât cu niște localități europene.

Adevărate laboratoare, în care politica de ingineria socială promovată de socialiștii și ecologistii belgieni și-a definit utopia și și-a proclamat falimentul. Ani de zile, politicienii, presa și intelectualitatea belgiană au cultivat mitul “traiului împreună” și al “diversității multiculturale”, Bruxelles-ul și casbah-urile sale fiind evocate ca exemple de urmat, cu toate că puținele voci raționale vorbeau despre “Mollahbeek” și calificau Bruxelles-ul drept un Waterloo al politicii de stânga.

Molenbeek – Saint- Jean l-a avut primar, timp de 20 de ani, pe socialistul Philippe Moureaux, timp în care și-a pierdut nu numai numele incorect politic, “Saint Jean”, ci și pe toți locuitorii de origine belgiană. A devenit astfel o “no go zone”, un pământ al islamului, populat în totalitate de magrebieni și turci – noul “proletariat” și electorat al lui Philippe Moreaux și al Partidului Socialist. Vestit pentru inițierea și susținerea legii “contra rasismului și xenofobiei” (1981), lege adoptată în perioada când era ministru al Justiției și reformelor instituționale, odată ajuns primar, Philippe Moreaux a finanțat asociațiile musulmane și constructia de moschei (50 numai în Molenbeek), a pus la dispoziția școlilor coranice (madrassa) locațiile publice și a promovat pe listele electorale ale socialiștilor atât predicatori ai islamului salafist, cât și oamenii de încredere ai traficanților de droguri. Mohamed Abdeslam, fratele mai mare al lui Salah Abdeslam, s-a numărat printre membri cabinetului său. Urmându-i exemplul, Partidul Socialist își editează azi manifestele electorale în urdu, arabă și turca, iar la nivelul Bruxelles-ului peste jumătate din candidații săi sunt musulmani. În 2010, Moureaux a divorțat, iar în 2011, la 72 de ani, s-a căsătorit cu marocana Latifa Benaicha (35 de ani), o colaboratoare a ministrului bruxellez, Charles Picque.

Molenbeek_Marktdag_2009_3410-copy-714x474

Așa a adevenit Molenbeek, dintr-o zonă urbană model, un cartier în intregime musulman, un fief al islamului radical și o placă turnantă a traficului de droguri. Un Afganistan in miniatură. Sub conducerea socialiștilor și a ecologiștilor, celelalte cartiere i-au urmat exemplul, în aplauzele unanime ale establishmentului politic și indiferența abulică a belgienilor. Totul s-a întâmplat, repet, la câțiva pași de sediul Uniunii Europene, într-o țară ce a trimis-o în Parlamentul european pe Mahinur Ozdemir, nu numai prima deputată europeană cu hijab, ci și o mare suporteră a dictatorului islamist, Recep Erdogan. O țară al cărui ministru de interne a tratat plecarea jihadiștilor belgieni în Siria și Irak dintr-un unghi umanitar, prezentându-i drept victime ale societății, când ei erau doar niște teroriști periculoși, și care a facilitat reîntoarcerea din Siria a unui jihadist, pentru ca soția acestuia “să poată naște în condiții bune”! O țară ca un ospiciu.

În aceste condiții, era normal ca Bruxelles-ul – dopat fiind cu un drog letal, obținut prin sinteza dintre negarea realității și multiculturalism – să “sărbătorească”, în genunchi, reîntoarcerea de la jihadul din Franța a fiului său iubit, Salah Abdeslam. Zile întregi metroul nu a circulat, iar creșele, grădinițele, școlile și universitățile au rămas închise. La fel și marile centre comerciale, sălile de sport, piscinele, sălile de cinema, teatrele și muzeele. Întâi s-a anulat meciul de fotbal cu Spania, după aia etapa de campionat, iar când s-au anulat sărbătorile Crăciunului si ale Anului Nou, bruxelezii, care au stat mult timp închiși în case, s-au gândit că se vor revanșa postind de Ramadan. S-au înregistrat pierderi economice imposibil de calculat. Bruxelles-ul a fost umilit, dar era fericit: Islamul dobândise o mare victorie. De aia nu s-a înregistrat nici cel mai mic semn de mânie sau de revoltă, iar sentimentul de indignare a lipsit cu desăvârșire. Chiar și atunci când Salah Abdeslam a scăpat, iar, de urmărirea poliției, pentru ca aceasta nu are voie să facă percheziții în timpul nopții; nici chiar atunci când este vorba de terorism!

Marți după amiază, în casbah-ul Forest din Bruxelles, o operațiune mixtă a polițistilor belgieni și francezi a fost întampinată de gloanțele teroriștilor islamiști. Era a o suta operațiune de acest fel, din ultimele 4 luni. Patru politiști au fost răniți ușor, iar islamistul algerian Mohamed Belkaid – aflat ilegal pe teritoriul Belgiei, dar condamnat pentru furt în 2014 – a fost ucis de un lunetist. Alți doi teroriști au scăpat! S-au găsit arme, muniție și un steag al Statului Islamic lângă cadavrul lui Mohamed Belkaid. Primul ministru, Charles Michel, a cerut miercuri belgienilor, deși nu era nevoie, “să-si pastreze calmul și sângele rece”.

Vineri, după 126 de zile de urmărire, Salah Abdeslam a fost prins, după un puternic schimb de focuri, într-un apartament dintr-un imobil situat chiar în mijlocul Molenbeek-ului – cartier în care a crescut și a locuit. La aflarea veștii capturării eroului local, tineri musulmani, toți locuitori ai cartierului și adepți ai Statului Islamic, au atacat cu pietre forțele de poliție!

În condițiile în care Comisia Europeană, Angela Merkel, lideri europeni marcanți, precum și oligarhia media și patronală sprijină necondiționat invazia imigrațională, considerând-o o șansă pentru Europa, deși aceasta a intrat sub tutela Islamului, mulți europeni își manifestă ingrijorarea, neștiind ce le rezervă viitorul. Pentru cei curioși și nelămuriți, un singur sfat: cine vrea să cunoască viitorul Europei, nu are decât să se uite atent la prezentul Bruxelles-ului.

 

http://www.lefigaro.fr/vox/societe/2015/08/31/31003-20150831ARTFIG00353-la-belgique-base-arriere-du-terrorisme.php

https://fr.wikipedia.org/wiki/Philippe_Moureaux

https://fr.wikipedia.org/wiki/Mahinur_Özdemir

http://www.lefigaro.fr/vox/monde/2016/03/18/31002-20160318ARTFIG00299-arrestation-de-salah-abdeslam-comment-molenbeek-est-devenu-un-etat-dans-l-etat.php

http://www.rtl.be/info/belgique/societe/plus-de-200-djihadistes-belges-touchent-des-allocations-sociales-pendant-qu-ils-combattent-en-syrie-765438.aspx

Proiectul „Uniunea Europeană” a fost finanțat de CIA

Pe când încă presa mai era cât de cât liberă, a apărut un articol, care însă n-a fost preluat de către alte media, care spunea:

Documente guvernamentale americane declasificate arată că serviciul american secret de informații a condus o campanie în anii cincizeci și șaizeci pentru a da impulsul pentru o Europă unită. Acesta a finanțat și regizat mișcarea federalistă europeană.

Documentele confirmă suspiciunile exprimate la momentul respectiv cum că America ar fi lucrat energic în spatele scenei pentru a împinge Marea Britanie într-un stat european. Un memorandum, din data de 07.26.1950, oferă instrucțiuni pentru o campanie de promovare a unui parlament european cu drepturi depline. Acesta este semnat de generalul William J. Donovan, șeful Oficiului de Servicii Strategice din timpul războiului american , precursor al CIA.

Documentele au fost găsite de Joshua Paul, un cercetător de la Universitatea Georgetown din Washington. Acestea includ fișiere eliberate de Arhivele Naționale din SUA. Principalul instrument al Washington-ului pentru modelarea agendei europene a fost Comitetul american pentru o Europă unită, creat în 1948. Președintele a fost Donovan, aparent un avocat privat de atunci.

Vicepreședintele a fost Allen Dulles, directorul CIA în anii cincizeci. Conducerea îl mai includea pe Walter Bedell Smith, primul director CIA, și o listă de figuri ex-OSS și oficiali care s-au perindat prin CIA. Documentele arată că ACUE a finanțat Mișcarea Europeană, cea mai importantă organizație federalistă în anii de după război. În 1958, de exemplu, a furnizat 53,5 la sută din fondurile mișcării.

Campania Tineretului European, un braț al Mișcării Europene, a fost finanțată integral și controlată de Washington. Directorul belgian, baronul Boel, a primit plățile lunare într-un cont special. Când șeful Mișcării Europene,  născut-Joseph Retinger-născut polonez, a vrut să frâneze acest grad de control american și a încercat să strângă bani în Europa, a fost repede admonestat.

Liderii Mișcării Europene – Retinger, vizionarul Robert Schuman și fostul prim-ministru belgian Paul-Henri Spaak – au fost toți tratați ca mâini de lucru ale sponsorilor lor americani. Rolul SUA a fost tratat ca o operațiune sub acoperire. Finanțarea ACUE a venit de la fundațiile Ford și Rockefeller, precum și de la grupuri de afaceri cu legături strânse cu guvernul SUA.

Șeful Fundației Ford, ex-ofițerul OSS Paul Hoffman, a dublat ca șef al ACUE la sfârșitul anilor cincizeci. Departamentul de Stat a jucat, de asemenea, un rol. O notă din partea secțiunii Europene, din 11 iunie 1965 îl sfătuiește pe vicepreședintele Comunității Economice Europene, Robert Marjolin, să caute să realizeze uniunea monetară pe furiș.

Se recomanda suprimarea dezbaterii (acestei teme) până în momentul în care „adoptarea unor astfel de propuneri ar deveni practic inevitabilă„.

sursa

%d blogeri au apreciat asta: