Răsfoind Internetul am dat de-o carte pe care foarte mulți o recomandă cu multă căldură , iar autorului ei i se aduc multe osanale. Cum în timp am învățat că nici o carte excepțională ( la fel și despre filme, etc.) nu apare fără să aibă girul celor care fac legea în lume, am deprins un prost obicei, și anume, de a afla ce hram poartă autorul și cui folosește lucrarea respectivă. Așa că, m-am apucat de vânat date despre domnul Larry Lee Watts( adevărul este că n-am găsit prea multe) și despre locurile pe unde a lucrat și pe care le numește în biografia sa de pe site-ul http://larrylwatts.com/Larry_L_Watts_biography.php. , destul de succint. Mi-a atras atenția in mod deosebit Rand Corporation, unde Larry Watts a lucrat între 1985-1990 și mai ales pasajul:” În mod ironic, cu mai puţin de o lună mai devreme și-a prezentat cel de al doilea proiect al unui raport RAND privind motivele pentru care regimul lui Ceauşescu era puţin probabil că va rezista iernii (România 1944-1989: insecuritate, Naţionalism şi Delegitimizare, 27 noiembrie 1989, nepublicat) – ” și faptul că : ” La fel de ironic, 1989 a fost singurul an, începând din 1981, când Larry nu a vizitat România. În timp ce vedea revoluţia la televizor, împreună cu restul lumii, el a primit un telefon de la fostul profesor universitar de la Princeton, Dr. Allen Kassof, director al IREX, care-i cerea să coordoneze noul birou comun din Bucuresti, împreună cu Academia Română de Ştiinţe. ” Măi să fie, ce coincidență. Asta a fost mai tare ca Nostradamus, că nici nu terminase bine de scris și Ceaușescu deja era terminat. Unde mai pui că nici nu fusese în Romania, ca să știe că Secu și KGB-ul (&CIA) bătuseră deja palma și Brașovul avea tremurici. Măi să fie, mi-am spus, ăștia de la RAND se vede treaba că angajează alde Vanga&Co. și se ocupă de previziuni care se îndeplinesc, ca prin farmec. Așa că, l-am lăsat pe nenea Larry și m-am apucat să caut informații despre RAND.
Mult mister şi multe teorii conspirative se agită în jurul RAND Corporation, RAND centre pentru „Cercetare și Dezvoltare”. Aceasta a fost iniţial fondată de mai mulţi lideri luminați ai Forţelor Aeriene din Statele Unite, generalul Arnold Hap şi General LeMay Curtis, în colaborare cu oameni de ştiinţă şi ingineri din lumea civilă. Ea a luat ființă în 1945, după încheierea celui de-al doilea război mondial, atunci când Arnold, LeMay şi Franklin R. Collbohm (care a lucrat pentru Douglas Aircraft), făcut din ea o subdiviziune a Douglas Aircraft.
Aceşti oameni au fost toți strâns implicați în campaniile aeriene care au fost factorii decisivi în cel de- al doilea război mondial. Arnold şi LeMay au fost susţinători puternici ai bombardamentului strategic. Multe dintre invenţiile care au asigurat SUA superioritatea covârşitoare între puterile Axei s-au datorat capaciții rapide a Statelor Unite de a -și forța oamenii săi de ştiinţă şi inginerii să creeze noi arme şi alte componente hardware militare. Inovaţiile din timpul celui de-al doilea război mondial au inclus radarele, site-uri bomba, tehnica rachetelor teleghidate (luata de la germani) şi cea mai impresionantă, bomba atomică, printre alte nenumărate invenții. Generalul Arnold, în special, a realizat că, pentru ca Statele Unite să poată sta in continuare în faţa potenţialilor inamici, relaţiile puternice din timpul războiului care s-au creat între militari, oameni de ştiinţă, ingineri şi industrie trebuie să continue.
Pentru a facilita această legătura, RAND Corporation a fost înfiinţată pentru a fi un think tank de investigare a armelor, tacticilor şi a diferitelor idei care ar putea face armata SUA, în special Forţele Aeriene, în mod constant, cele mai eficiente din lume.
RAND a fost iniţial adăpostită într-o uzină a Douglas din Santa Monica, şi atribuțiile acesteia au fost găsirea posibilităților de fezabilitate şi de lansare a unui satelit. Multe dintre proiectele sale timpurii au fost exerciţii de aplicare a tehnologiilor cunoscute. Dar în curând RAND se va implica în „teoria ştiinţifică şi structura” 1 . In 1948 Rand a fost încorporată şi a devenit o entitate separată a Douglas Aircraft.
Pe parcursul acestor ani, cu influx de bani de la Forţele Aeriene şi finanţare de la Fundaţia Ford, RAND a crescut furtunos. Ea a colectat unele dintre mințile cele mai luminate, atrase de etica colegială de lucru şi de reputaţia sa ca angajator al „celor mai buni şi mai străluciţi”. Structura sa i-a permis să aibă o vedere dezinteresată asupra problemelor cu care se confruntă Statele Unite, folosind o tehnica care a ajuns să fie cunoscută sub numele de analiza sistemelor. Cu toate acestea, unii din cadrul organizaţiei se temeau că factorul uman era ignorat. Astfel, diversele departamente au fost înfiinţate într-un mediu de tip campus care a inclus studii în ştiinţele sociale, care s-au afundat în domeniul destul de vag al comportamentului uman.
După ce a devenit o corporaţie non-profit, RAND inceput să-și extindă contactele şi influenţa. În curând ânsă ei vor prelua contracte nu doar de la Forţelor Aeriene, ajungând în cele din urmă să influenţeze și domeniul politicii externe.
RAND Corporation a fost destinată să joace un rol important în formularea politicilor şi strategiilor SUA în „războiului rece” cu Uniunea Sovietică. Specialiştii RAND au utilizat idei generate de teoria jocului pentru a înţelege modul în care sovieticii ar raspunde la un atac nuclear, precum şi posibilitatea că sovieticii ar putea lovi primii Statele Unite.
Printr-un proces numit Sisteme de Analiza a cifrelor RAND ar ajuta Air Force să dezvolte strategii, tactici şi platforme de arme pentru a se ocupa de problema nucleară la un nivel mult mai practic.
Între timp, în alte departamente ale RAND, computere timpurii au fost construite, iar primul model pentru internet a fost creat de Paul Baran ca o modalitate de a ţine bazele de rachete informate în cazul unui atac nuclear care ar distruge majoritatea comunicaţiilor electronice. El a conceput pentru trimiterea mesajelor pachete în format digital. În acelaşi timp, un om de stiinta britanic, Donald Davies a venit cu idei similare. Ideea a fost folosită pentru a crea ARPANET, care s-a transforma într-o zi în internet.
Pe langa consilierea Forţelor Aeriene şi a Guvernului SUA privind chestiunile de politică legate de conflictul nuclear cu sovieticii, angajaţii RAND au început să se implice în politica prezidenţială. Mulţi de la RAND nu au fost mulţumiţi de modul în care administraţia Eisenhower a manipulat aşa-numitul decalaj al rachetelor. Oamenii de la RAND insistau asupra faptului că sovieticii aveau peste 500 de rachetele balistice intercontinentale, în timp ce surse din cadrul CIA şi fotografii de la avioanele de spionaj arătau că sovieticii nu aveau mai mult de 50. Unii membri ai RAND au alimentat cu informaţii Campania Kennedy subliniind cifra 500 rachete (care s-au dovedit mult excesivă – au existat doar 4 2 ). Kennedy a folosit aceste cifre false în discursurile sale pentru a deplânge politicile de administrare cu privire la o acumulare lentă de rachete în inventarul SUA. Eisenhower nu i-a putut răspunde în mod deschis lui Kennedy pentru că el nu a vrut sa-și compromită sursele sale de informaţii. 3 Celebra avertizare a lui Eisenhower despre complexul militar-industrial s-a spus că a rezultat din acest dezacord cu oamenii de la RAND.
Pe masura ce oamenii de la RAND au început pentru a obţine poziţii de putere în departamentul de Apărare Kennedy, au început să schimbe faţa armatei. Analiza Sistemelor a devenit limba corpului de ofiţeri. Efectul asupra razei lungi de planificare a fost, de asemenea, crucial. Iniţial, în 1961, persoane ale RAND din cadrul Departamentului de Apărare au venit cu un plan numit SIOP-62, care ar fi dezlănţuit întregul arsenal nuclear american în caz de provocare. Rezultatul ar fi fost distrugerea a jumătate din populaţia planetei. William Kaufmann, un analist RAND a prezentat la departamentul Apărării un concept numit counterforce, sau un al doilea atac, care ar fi un atac al forţele nucleare reziduale dacă Statele Unite ar fi atacate primele. Acest lucru ar fi creat o descurajare a sovieticilor, fie de a folosi în primul rând forţa nucleară fie de a invada Europa de Vest. Această a doua capacitate de atac ar reduce considerabil probabilitatea ca SIOP-62 să trebuiască vreodată să fie pus în aplicare.
Astfel, arsenalele nucleare uriaşe deţinute de către cele două superputeri au exclus destul de mult conflictul direct între super- puteri. Europa Centrală a devenit un impas de-a lungul „cortinei de fier” (de asemenea, în mare parte datorită posibilităţilor de schimb nuclear). Cu toate acestea, în „Lumea a treia” Statele Unite şi Uniunea Sovietică ar fi putut avea conflict fără a provoca un coșmar nuclear, şi aşa au și făcut. Prima mare sfadă a avut loc în Coreea, apoi în Cuba şi apoi în Vietnam. Până la momentul în care războiul din Vietnam (al doilea război Johnson) a început să escaladeze, Rand Corporation a fost profund integrată în cadrul Departamentului Apărării şi a obținut o influenţă mai mare la NASA, precum şi în politica externă. Contractele de la Air Force erau în scădere, dar în creștere în alte domenii.
De asemenea, la acest moment oamenii din domeniul ştiinţelor sociale şi departamentele din cadrul RAND au devenit chiar mai importante. Destul de interesant, acest lucru a constituit o tendinţă în RAND, la început fiind dominată de fizicienii și matematicienii de atunci, apoi de economişti, şi în cele din urmă de către oamenii de la ştiinţe sociale. Cu toate acestea, toate disciplinele au lucrat împreună. Având în vedere că problema din Vietnam a continuat să crească, RAND și-a petrecut mult timp lucrând la proiecte care s-au concentrat pe războaie mici şi insurgențe. Acest lucru a implicat adânc RAND-ul în războiul din Vietnam, dar concentrarea Administraţiei Johnson atât pe arme cât şi pe unt a fost catalizatorul care a început să scoată RAND-ul în afara contractelor exclusiv militare.
La sfarsitul anilor 1960 Primarul New York-ului era John Lindsay. RAND a fost angajată de către oraş pentru a ajuta la rezolvarea unor probleme sociale care erau endemice. RAND a venit cu soluții de control pentru chirie, retehnologizare şi curăţare a departamentului de poliţie şi restructurarea departamentului de pompieri. Cu toate acestea, cele mai multe dintre ideile generate au fost puse în aplicare de stânga, din cauza ciorovăielii politice. Când Lindsay a fost înlocuit ca primar, RAND și-a pierdut finanţarea din oraş.
Cu toate acestea, RAND a început să se afunde în problemele sociale, inclusiv educaţie, şi chiar şi în cele de îngrijire a sănătăţii. La acest moment Think Tank-ul construia cladirea propriei şcoli postuniversitare prin care va influenţa figuri luminoase din conducerea politică precum Secretarul de Stat Condoleeza Rice , Paul Wolfowitz, secretarul apărării Donald Rumsfeld şi pe autorul „Sfârşitul-ui istoriei”, Francis Fukuyama .
RAND a jucat un rol important în căderea Uniunii Sovietice. S-a început cu un grup de „neo-conservatori”, care s-au întâlnit în Washington DC şi au format „Comitetul pentru pericolul prezent”. Această comisie a venit cu ideea că o cursă a înarmărilor în care Uniunea Sovietică nu ar fi putut ţine pasul ar distruge în cele din urmă spatele economic al comunismului. Această idee în cele din urmă a dat un rezultat paşnic unui război rece de lungă durată, în cele din urmă culminând cu dărâmarea Zidului Berlinului în 1989 şi colapsul final al guvernului sovietic în 1991.
Revoluţia în afaceri militare (RMA) a fost o altă idee care a venit de la RAND. RMA se bazează pe ipoteza cum că există anumite evoluţii în istorie şi tehnologie care permit unei naţiuni să le domine pe toate celelalte din punct de vedere militar pentru o perioadă lungă de timp. Un exemplu ar fi dezvoltarea fierului pentru arme. La fel și crearea prafului de puşcă precum şi a sistemelor GPS care permit acuratețe armamentului. Ideea a fost de a utiliza inteligent avansurile în tactici şi arme, astfel ca războaiele să poată fi purtate rapid şi aproape fara durere (cel puţin pentru câştigător şi chiar, oarecum, de către cel care pierde).
Doctrina AMR a permis Statelor Unite să măture forţele irakiene în războiul din Irak .
RAND are încă de lucru considerabil pentru guvern şi exercită în continuare o mare influenţă atât în sfera militară cât şi civilă.
Ingrijirea sănătăţii a fost doar inceputul expansiunii RAND-lui în ştiinţele sociale. Deşi 50 la sută din bugetul curent 223 milioane dolari încă provine din fonduri federale, o mare parte din el merge spre cercetarea non-apărare. Think-tank-ul are în prezent aproape 1.000 de cercetători, care îşi petrec timpul analizând totul, de la energie regenerabilă şi obezitate la uragane şi conflictul israelo-palestinian. Globalizarea, de asemenea, a deschis posibilităţi organizaţiei. În plus faţă de cele cinci centre care se ocupă cu problemele sociale şi de politică economică, precum şi cinci centre care se concentrează pe afacerile internaţionale, RAND are o organizaţie afiliată în Europa şi o voce proeminentă în politca Orientului Mijlociu. De reținut, în special, că RAND Qatar Policy Institute lucrează la reconfigurarea întregului sistem de învăţământ al emiratului.
Desigur, că RAND nu şi-a abandonat exact serviciul care i-a pus pâinea pe masă. Organizaţia a obținut trei fonduri federale de cercetare şi centre de dezvoltare care se concentrează asupra securităţii naţionale. La urma urmei, RAND a stabilit disciplina de studiu al terorismului în anii 1970, cu mult înainte ca Organizaţiei Naţiunilor Unite, să fi avut măcar o definiţie în lucru pentru acest cuvânt. Astăzi, baza de date privind cronologia terorismului aparținînd RAND, care a catalogat toate actele de terorism din 1968 până în prezent, a devenit un instrument extrem de important pentru instituțiile militare şi guvernamentale. Este logic că, în aceste vremuri, președinteleSUA va acorda o atenţie sporită think tank-ului. De asemenea. Barack Obama a cercetat cu un interes deosebit studiul RAND privind stress-ul post-traumatic la soldaţii care se întorc din Irak. Cu alte cuvinte, RAND are deja urechea care să o asculte.
Aceasta este harta cu legăturile RAND Corporation. Liniile continue reprezintă conexiuni actuale, cele punctate reprezintă foste conexiuni. De asemenea, puteți vedea și harta interactivă, unde făcând dublu-click pe casetele albastre, vezi vedea cine sunt cei 38 de foști și actuali membri din administrația RAND, precum și subcontractorii armatei cu care are legături .
Acum că m-am lămurit că RAND este cea care răstoarnă guverne prin lume, care pornește războaie, care reconfigurează sisteme economice și societăți civile, toate la modul ” teoretic” desigur, post să dorm mult mai bine noaptea.
Cui folosește însă cartea? Românilor, bineînțeles, că doar despre istoria lor ” neștiută” se vorbește în volumul ” Fereşte-mă, Doamne, de prieteni! Războiul clandestin al blocului sovietic cu România”. ( Nu vă lăsați induși în eroare de traducerea în română a titlului, fiindcă cel original nu conține cuvântul ” Doamne”.) Extraordinar!!! Trebuia să vină un american să ne spună că rușii au dus un război clandestin împotriva noastră, că altfel noi nici nu știam. Mărturisesc că n-am citit cartea, doar acele fragmente pe care le-am găsit pe ici pe colo și câteva opinii ale unora cu privire la conținutul ei. Sunt demascați la greu ruși, francezi, unguri, nemți și români, care ” și-au dat mână cu mână ” ca să distrugă România (de parcă noi nici n-am fi știut asta). Din fericire atât pentru noi, cât și pentru ei, americanii n-au avut nici un amestec, nici măcar în lovitura de stat din 1989.( vorba aceea” usturoi n-au mâncat, gura nu le miroase”). Cam așa arată o istorie scrisă de învingători. Nu contest că materialel și faptele prezentate în carte nu sunt reale. Dar sunt doar o parte din adevăr, cealaltă parte nu știu când va fi dezvăluită și de către cine. Cred că orice român care a trăit în timpul regimului comunist cunoaște o mare parte din ceea ce scrie în această carte, mai ales dacă au avut bunici sau străbunici supraviețuitori ai celui de-al doilea război mondial sau dacă au fost curioși și au citit cărti editate inainte de instaurarea deplină a regimului comunist. Din nou, americanii, un popor fără istorie și tradiții, vin să ne predea propria noastră istorie, abordată prin prisma lor. Si din nou românii cască gura și pun botul la ” binefacerile” lor.Chiar și cei care au trecut, ca gâsca prin apă, prin școală ar trebui să-și amintească, din puținul care se mai scrie prin cărțile de istorie despre traci și geto-daci, că poporul care a trăit pe aceste meleaguri, n-a avut niciodată prieteni, ci doar dușmani care au râvnit la bogățiile țării. In timp, dușmanii n-au dispărut, ba dimpotrivă, celor vechi li s-au alăturat alții. De ce nu le spune Larry Watts americanilor adevărul despre istoria lor, despre cum au măcelărit populația băștinașă indiană iar acum au tupeul să mai și sărbatorească acel măcel prin Thank’s Giving Day. De ce nu le spune că Eisenhower , în ciuda faptului că a ştiut cu două zile înainte de atacul de la Pearl Harbour, a lăsat ca acesta să aibă loc, doar pentru a putea lansa operaţiunea Enola Gay care a dezlănţuit iadul asupra Japoniei? De ce nu le spune adevărul despre 9/ 11? De ce trebuia să apară cartea în acest an şi cu atâta fast şi tam-tam în toate oraşele mari ale ţării? Pentru ca planul NATO, cu baza şi cu scutul în România, să nu întâmpine nici un fel de obiecţii, că deh, doar americanii ne vor doar binele, nu ca ruşii care ne+au lucrat pe la spate. Nici unii, nici alţii nu ne vor binele, doar căile lor de acţiune sunt diferite. Românii nu i-au considerat niciodată pe ruşi, prieteni, şi chiar şi Ceauşescu a arătat asta când nu s-a mai ploconit în faţa lor, ceea ce i-a adus şi sfârşitul, dar cu acord american. Pe americani însă, i-au şteptat zeci de ani, cu dragoste şi cu speranţa că le va aduce bunăstare şi fericire, aşa cum văzuseră ei prin filme. Din fericire pentru ei, bunicii noştri au murit fără a vedea ce înseamnă ” binecuvântarea ” americănească şi democraţia pe care vor ei s-o impună cu de-a sila. Din nefericire noi trebuie să suportăm urmările tuturor acestor „binefaceri” şi chiar să le acceptăm, la asta contribuind şi mulţi dintre conaţionalii noştri, care joacă rolul de persoane bine intenţionate şi cu mult discernământ în a indica ce trebuie să citim, să spunem sau să ne însuşim, cu privire la istoria noastră.
Fereşte-mă, Doamne, de prieteni ca Larry Watts că de duşmani mă feresc eu!
1.2.3.Soldaţii Raţiunii, de Alex Abella, Harcourt, 2008,p.23, p165, p.133.
Mucenicul's Blog 